Structura si proprietatile materiei vii; legaturile dintre acestea

3
Structura si proprietatile materiei vii; legaturile dintre acestea Ştiinţa care aplică metodele chimice de investigaţie în studierea tuturor manifestărilor vieţii se numeştebiochimie. Biochimia are două direcţii de cercetare: 1. cercetează compoziţia chimică a materiei vii; 2. cercetează procesele chimice care au loc în organismul viu. Prin numeroase investigaţii, multă vreme s-a crezut că materia vie este formată preponderent din compuşi a 11 elemente chimice, numite din această cauză si elemente plastice, macroelemente sau elemente de constituţie (C, H, O, N, P, S, Cl, K, Ca, Mg, Si), care alcătuiesc 99,9% din masa corpului. Ulterior, analize mai perfecţionate au distins alături de acestea, încă aproximativ douăzeci si au fost denumite oligoelemente (Br, F, I, Cu, Fe, Al, Mg, Zn). În ciuda redusei lor cantităţi totale (cca. două miimi) sunt indispensabile vieţii, deşi, au fost considerate impurităţi, o lungă perioadă de timp. Elementele chimice din organismul uman pot fi denumite după cantitatea existentă în organism: Elemente de constituţie sau macroelemente (cantităţi mari) C, H, O, N, P, S, CI, K, Ca, Mg, si Oligoelementele sau microelementele (cantităţi foarte mici) Br, F, I, Al, Cu, Fe, Zn, etc. Importanţa si rolul acestor elemente chimice în organismul uman sunt foarte mari în realizarea echilibrului fiziologic. Cunoaştrea modului în care ne putem păstra sănătatea, presupune în primul rând să ştim mai multe lucruri despre organismul nostru, despre organismele vegetale şi animale, care constituie sursa principală a menţinerii sănătăţii noastre.

description

Structura si proprietatile materiei vii; legaturile dintre acestea

Transcript of Structura si proprietatile materiei vii; legaturile dintre acestea

Page 1: Structura si proprietatile materiei vii; legaturile dintre acestea

Structura si proprietatile materiei vii; legaturile dintre acestea 

Ştiinţa care aplică metodele chimice de investigaţie în studierea tuturor manifestărilor vieţii se numeştebiochimie.

Biochimia are două direcţii de cercetare:

1. cercetează compoziţia chimică a materiei vii;2. cercetează procesele chimice care au loc în organismul viu.

 Prin numeroase investigaţii, multă vreme s-a crezut că materia vie este formată preponderent din compuşi a 11 elemente chimice, numite din această cauză si elemente plastice, macroelemente sau elemente de constituţie (C, H, O, N, P, S, Cl, K, Ca, Mg, Si), care alcătuiesc 99,9% din masa corpului.     Ulterior, analize mai perfecţionate au distins alături de acestea, încă aproximativ douăzeci si au fost denumite oligoelemente (Br, F, I, Cu, Fe, Al, Mg, Zn). În ciuda redusei lor cantităţi totale (cca. două miimi) sunt indispensabile vieţii, deşi, au fost considerate impurităţi, o lungă perioadă de timp.

Elementele chimice din organismul uman pot fi denumite după cantitatea existentă în organism:

Elemente de constituţie sau macroelemente (cantităţi mari) C, H, O, N, P, S, CI, K, Ca, Mg, si 

Oligoelementele sau microelementele (cantităţi foarte mici) Br, F, I, Al, Cu, Fe, Zn, etc.

Importanţa si rolul acestor elemente chimice în organismul uman sunt foarte mari în realizarea echilibrului fiziologic.

    Cunoaştrea modului în care ne putem păstra sănătatea, presupune în primul rând să ştim mai multe lucruri despre organismul nostru, despre organismele vegetale şi animale, care constituie sursa principală a menţinerii sănătăţii noastre.

    În compoziţia elementară a organismelor animale si vegetale intră aceleaşi elemente chimice, însă în proporţii diferite, după cum indică datele din tabelele de mai jos.

    ORGANISMUL   CARBON (%) OXIGEN (%) HIDROGEN (%) AZOT (%)        vegetal            54           38                  7              0,03         animal            21           62                  10             3,00        uman              21,15      62,43              9,86           3,1 Continutul mediu de carbon, oxigen, hidrogen, azot din plantele verzi, corpul

mamiferelor şi al omului   Prezenta unor elemente chimice într-un corp uman de 80 kg 

Page 2: Structura si proprietatile materiei vii; legaturile dintre acestea

CONŢINUTUL   ELEMENTUL       procent (%)     greutate Kg                        Oxigen (O)         62,43              50                        Sodiu (Na)          0,08             0,06                        Carbon (C)        21,15               17                        Magneziu (Mg)   0,07               0,056                        Hidrogen (H)     9,86                8                          Iod (I)           0,014              0,01                      Azot(N)              3,1                2,5                       Fluor (F)          0,009              0,007                     Calciu (Ca)        1,9                1,5                       Fier (Fe)         0,005             0,0035                        Fosfor (P)        0,95              0,75                        Brom (Br)        0,002          0,0016                       Potasiu (K)        0,23            0,18                      Aluminiu (Al)      0,001          0,0008                         Sulf (S)           0,16            0,13                         Siliciu (Si)       0,001           0,0008                        Clor (CI)         0,08              0,06                         Mangan (Mn)  0,00005         0,00004     Dintre toate elementele care se găsesc în organismele vii, carbonul,

hidrogenul, oxigenul si azotul mai poartă denumirea de elemente vitale deoarece, prin distrugerea oxidativă a materialului vegetal, ele se elimină sub formă de dioxid de carbon (CO2), apă (H2O) şi azot (N2). Restul elementelor se numesc elemente fixe, întrucât, prin distrugerea oxidativă a materialului, ele rămân sub formă de combinaţii, în cenuşă.

    În cenuşa plantelor au fost identificate mult mai multe elemente chimice decât în organismele animale. Conţinutul de cenuşă şi compoziţia acesteia, variază în funcţie de specie, organ, vârstă şi perioada de vegetaţie (frunzele conţin mult: Ca, Mg, K, S, Si; seminţele mult P).

    Toate aceste informaţii, se constituie argumente ce evidenţiază unitatea de structură a organismelor vegetale şi animale, omul reprezentând forma superioară de organizare şi manifestare.