Structura rasială a populației Terrei

Rasele – concept

grupuri umane, formate în procesul de diferenţiere a subspeciei Homo sapiens sapiens,

grupuri care prezintă o serie de trăsături somatice şi fiziologice comune şi caracteristice, variabile totuşi în cadrul unor limite determinate, aşa cum sunt culoarea pielii, aspectul învelişului pilos, raportul dintre dimensiunile diferitelor părţi ale corpului, forma craniului, forma nasului şi a buzelor etc

Rasa – concept controversat - globalizare

În termeni generali, rasa poate fi definită ca fiind o subpopulaţie ai cărei membri au în comun particularităţi fizice ereditare, ce îi diferenţiază de alte grupe umane.

Din punct de vedere antropologic, rasa este un grup uman de dimensiuni variabil, istoriceşte constituit şi care se deosebeşte printr-o serie de trăsături psiho-somatice şi de natură fiziologică specifice (culoarea pielii, a părului, forma craniului, nasului şi buzelor etc.).

Diferențierile rasiale

datează din Paleolitic, respectiv dintr-o perioadă cuprinsă între 100.000 şi 11.000 ani în urmă

au apărut ca rezultat al dispersiei treptate a grupelor umane din aria de antropogeneză pe întreaga suprafaţă a planetei şi, respectiv, a evoluţiei ulterioare relativ izolate a acestora, în condiţii de mediu diferenţiate.

Toate rasele actuale s-au format prin diferenţiere dintr-un singur trunchi comun

Cauzele diferențierilor rasiale

Direcţia genetică se referă la anumite trăsături fizice moştenite.

restul diferenţierilor rasiale sunt considerate a fi rezultatul adaptării grupelor umane la condiţii specifice de mediu, studiile genetice sugerând, de exemplu, existenţa unor relaţii între culoarea pielii şi radiaţia solară sau între temperatură şi statură.

DE REȚINUT!!!!!!!!!

Rasa nu are nici o legătură cu naţionalitatea, limba sau religia, ci reprezintă o moştenire biologică, semnificând caracteristicile fizice cu care omul se naşte.

Caracteristici ale rasei

culoarea pielii şi a părului,statura, forma nasului, forma şi culoarea ochilor, grupa de sânge. capacitatea intelectuală sau creativă - se

pare că toate rasele se nasc cu acelaşi potenţial, nici un studiu nedovedind până a cum superioritatea sau inferioritatea unei rase.

Trei rase umane ????

EuropoidăMongoloidăNegroidă

Opinii

Cei mai mulţi antropologi opinează pentru susţinerea a trei rase mari:

ecuatorială (melanodermă),

mongoloidă şi europoidă

(caucazoidă).

Antropologii ruşi iau în consideraţie patru rase

negroidă (care-i include şi pe khoisanoizi),

australoidă, mongoloidă şi europoidă.

Cinci rase umane mari

rasa khoisanoidă, rasa negroidă, rasa australoidă, rasa europoidă şi rasa mongoloidă.

Dinamica structurii rasiale a populaţiei mondiale

Rasa umană 1980 2010 Rasa europoidă 43,4 43,0 Rasa mongoloidă 19,1 19,0 Rasa negroidă 6,7 7,0 Rasa australoidă 0,3 0,3 Rasele mixte 31,3 30,7

Sursa: Шувалов Е., География населения, Москва, 1985; http://resurs2.ru/chislennost-naseleniya-mira-na-2011god/

http://ro.wikipedia.org/wiki/Rasa_mongoloid%C4%83#mediaviewer/File:Meyers_b11_s0476a.jpg

Rasa khoisanoidă

cea mai veche rasăa acoperit teritoriul Africii Centrale, Estice şi

Australe. individualizarea genetică a acestei rase - anul

100 000 î.Ch., adică la relativ puţin timp după apariţia subspeciei noastre.

Populaţiile care aparţin acestui grup sunt mai greu acceptate ca o rasă distinctă de unii specialişti, în parte datorită spaţiului restrâns pe care-l ocupă în prezent şi a efectivului redus (cca. 450.000 de indivizi).

Rasa khoisanoidă

odată cu înaintarea populaţiilor negroide (bantu), khoisanoizii s-au refugiat spre sud-vestul continentului, în regiunile inospitaliere ale desertului Kalahari, unde sunt reprezentaţi de două etnii – hottentoţii şi boschimanii.

Totuşi, mici enclave din vechea arie de repartiţie s-au mai menţinut şi în Africa de Est (Tanzania).

Rasa khoisanoidă

talia mică (cca. 1,5 m), culoarea închisă a pielii,

nu însă excesiv (de nuanţă maronie-gălbuie),

accentuarea celor două curburi ale coloanei vertebrale,

steatopigia (depuneri de ţesut adipos în regiunea fesier şi pe coapse, mai frecvent la femei – probabil o adaptare la lungi perioade de alimentaţie insuficientă).

HOTENTOȚI

Rasa khoisanoidă

Au trăsături comune cu rasa negroidă –nasul este lat, buzele sunt groase, părul capului este

scurt şi creţ, crescând în smocuri.

Au trăsături comune şi cu rasa mongoloidă – faţa plată, pomeţii obrajilor

relativ proeminenţi. Gradul de metişare

este destul de înalt, doar 1/10 dintre ei păstrând intacte particularităţile care îi deosebesc de negrii africani.

BOSCHIMANI

Rasa negroidă – 3 subrase

dinamism exploziv care îi asigură o pondere tot mai mare din populaţia Globului (de la 5.3% în 1920 la cca. 9.0 % în prezent).

S-au format probabil în nord-estul şi nordul Africii.

În ceea ce priveşte structura sangvină, o proporţie mare din negroizi posedă o hemoglobină anormală – S, care pare să joace rolul de mijloc de apărare împotriva microorganismelor care provoacă malaria

statură medie sau înaltă, culoare închisă, neagră

a pielii (adaptare la insolaţia puternică),

păr ondulat, creţ, buze groase, nas lat turtit, maxilare bine dezvoltate

şi proeminente, învelişul pilos al feţei şi

al corpului foarte slab dezvoltat..

A. Subrasa negrilor africani propriu-ziși

majoritatea în cadrul rasei trăsăturile clasice ale rasei: culoarea închisă a pielii (cu

nuanţe de la brun până la negru închis), craniul dolicocefal (deşi există şi indivizi mezocefali) ş.a.

Înălţimea medie şi raportul dintre părţile corpului sunt variabile – sunt grupuri de negri africani (de exemplu, în Africa Australă, în Nigeria ş.a.), de talie medie (1,6 – 1,65 m) şi cu o constituţie masivă, dar şi altele (de exemplu, niloţii), de talie înaltă (1,82 m la bărbaţi), de constituţie zveltă, cu bazinul îngust, o proporţie mare a membrelor inferioare în totalul înălţimii şi cu articulaţii foarte mobile, dovedind o adaptare la o viaţă foarte mobilă, de vânători şi păstori.

A. Subrasa negrilor africani propriu-ziși

Sub presiunea valurilor succesive de europoizi, venite dinspre Mediterana şi Orientul Apropiat, negrii africani propriu-zişi s-au răspândit spre sud, în regiuni locuite iniţial de pigmei şi khoisanoizi, astfel ajungând să populeze cea mai mare parte a Africii Subsahariene (Africa de Vest, Centrală, de Est şi de Sud), deşi unele grupuri au rămas şi în partea central-estică a Saharei (tibbu). Tibbu, Chad

A. Subrasa negrilor africani propriu-ziși

Ulterior, ca urmare a comerţului cu sclavi, reprezentanţii acestei subrase au fost transportaţi dincolo de Atlantic şi au ajuns astăzi remarcabil de numeroşi în diferite regiuni din America, cunoscute, în mod tradiţional, pentru plantaţiile de trestie de zahăr şi bumbac (insulele Antile, Haiti, Jamaica, Trinidad ş.a., litoralul Braziliei, sud-estul S.U.A., statele din istmul central-american etc.).

B. Subrasa pigmeilor (a negrililor)

Pigmeii sunt mult mai puţin numeroşi decât negrii africani propriu-zişi şi a reducerii, prin defrişare, a suprafeţei pădurii ecuatoriale în care trăiesc

talia foarte mică (1,41 m), nuanţe ale culorii pielii

ceva mai deschise decât la negrii africani propriu-zişi

un înveliş pilos puţin mai bogat decât al acestora,

dimensiuni proporţionale relativ mari ale capului şi braţelor faţă de restul corpului.

cea mai înaltă rată a metabolismului bazal din toţi locuitorii Globului.

B. Subrasa pigmeilor (a negrililor)

Din punctul de vedere al genului de viaţă, pigmeii se află în faza finală a celui bazat pe vânat şi cules, începând să preia de la negrii africani propriu-zişi, care îi înconjoară, creşterea animalelor (păsări de curte) şi chiar cultura plantelor.

B. Subrasa pigmeilor (a negrililor)

Trăind în enclave, se împart în pigmeii vestici (diseminaţi în pădurea ecuatorială din Camerun, Gabon, Guineea Ecuatorială, R. Congo, nord-vestul R.D. Congo şi R. Centrafricană), pigmeii nordici (din pădurea Ituri, situată în nord-estul R.D. Congo) şi pigmeii sudici (denumiţi şi „olarii de la lacul Kiwu”, de pe teritoriul statelor Ruanda şi Burundi).

C. Subrasa negritoșilor

are o origine enigmatică,

negritoşii desprinzându-se cândva, în trecut, din masa rasei negroide şi fiind cuprinşi într-o migraţie complexă spre Asia de Sud, Asia de Sud-Est şi nord-vestul Oceaniei.

Pe lângă faptul că respectă trăsăturile generale ale rasei, negritoşii au o talie foarte mică, situată între aceea a pigmeilor şi aceea a khoisanoizilor (1,45 – 1,46 m), însă corpul este proporţionat, buzele sunt mai puţin groase decât la negrii africani propriu-zişi, iar tendinţele de prognatism lipsesc cu desăvârşire.

Grupurile izolate de negritoşi

arhipelagul Andamanelor, din nord-estul Oceanului Indian (andamanii),

în zona centrală, greu accesibilă, a peninsulei Malakka (semangii),

în munţii din insula Luzon (aeta) şi în alte insule din arhipelagul Filipinelor (Palawan, Mindoro),

în Noua Guinee (bere, peshegem ş. A.) precum şi în ins. Espiritu Santo, din arhipelagul Vanuatu.

NEGRITOȘI

Tip rasial mixt

un singur tip rasial mixt khoisanoido-negroid –

Damara de munte (circa 0,17 milioane persoane), care trăieşte în zonele mai înalte ale Namibiei şi prezintă trăsături tranzitorii între cele două rase din care provine.

Rasa mongoloidă

s-a format probabil în aria nord-estică a Orientului Apropiat, de unde au înaintat, prin Asia Centrală, spre Siberia, înaintare în paralel cu care s-a produs depigmentarea pielii şi accentuarea altor caractere rasiale.

trăsăturile rasiale proprii, părul capului este lung, negru şi drept, cu firul gros şi rezistent (calviţia la bărbaţi fiind foarte rară, spre deosebire de europoizi), talia este medie, craniul este preponderent brahicefal iar nasul este de lăţime mijlocie, până la îngust

culoarea pielii oscilează destul de mult, ca şi la europoizi, mergând de la cafeniu la alb, uneori cu o uşoară tentă gălbuie care a dat denumirea tradiţională a rasei;

ca şi la negroizi, irisul este, de regulă, negru, mai rar căprui.

Brida oculară (epicanthusul), comună cu khoisanoizii, este mai pronunţată ca la aceştia, fapt care a fost interpretat ca o adaptare la viaţa într-un climat arid şi cu vânturi puternice, încărcate cu praf şi nisip;

slaba dezvoltare a sistemului pilos al feţei şi corpului.

Rasa mongoloidă – 2 subrase

Subrasa asiatică. (circa 1 213 milioane

de persoane) şi populează cea mai mare parte a Asiei Estice şi Nordice, precum şi partea de nord- est a Asiei Centrale, mai recent pătrunzând şi în extremul nord al Americii.

Subrasa americană (amerindiană) este formată astăzi din circa 47 milioane persoane. Amerindienii au colonizat aproape întregul continent american, cu excepţia zonei arctice, venind în valuri succesive din Asia de Nord-Est.

A. Subrasa asiatică – 3 tipuri

1. Tipul continental (circa 14,3 milioane de

persoane) este reprezentat de mongoli, de popoarele din sudul, centrul, nordul şi nord-vestul Siberiei (tuvinii, iakuţii, evencii ş.a.), precum şi din lungul litoralului Oceanului Arctic, în nord-estul Europei.

Se distinge prin faţa deosebit de plată şi statura mijlocie, uneori chiar sub aceea mijlocie (1,61 m, la nenţi).

MONGOLI

IAKUȚI

Subrasa asiatică – 3 tipuri

2. Tipul paleoasiatic (arctic) este cel mai puţin numeros din cadrul subrasei (circa 0,17 milioane de persoane) şi este reprezentat de popoarele din extremitatea nord-estică a Asiei (ciukcii, coriacii ş.a.), precum şi de cei din zona arctică a Americii de Nord (eschimoşii şi aleuţii).

Se remarcă prin statura mică (1,57 m, la eschimoşi) şi prin adaptări la temperaturi scăzute (depunerea de rezerve de ţesut adipos, nas mai îngust şi înveliş pilos puţin mai bogat decât la ceilalţi mongoloizi), precum şi la insolaţia redusă (culoarea cea mai deschisă a pielii, dintre toţi mongoloizii).

ESKIMOȘII

Subrasa asiatică – 3 tipuri

Tipul estic (pacific) domină numeric, de la mare distanţă, întreaga rasă mongoloidă (circa 1 198,3 milioane de persoane), fiind răspândit în regiunile central-estice şi nord-estice ale R. P. Chineze, ca şi în peninsula Coreea.

Se apropie cel mai mult de trăsăturile antropologice mediane ale mongoloizilor, totuşi, deşi brahicefalia domină, apare şi o anumită frecvenţă a craniilor mezocefale, iar talia este mai înaltă decât la primele două tipuri.

CHINEZI și COREENI

B. Subrasa amerindiană

talia este foarte variabilă, oscilând de la o statură înaltă (1,75 m, în medie, la bărbaţi, în sudul Patagoniei) la una medie sau chiar sub medie (la amerindienii din nord-vestul Americii de Sud şi Istmul Central-American).

Ca şi la mongoloizii asiatici, culoarea pielii oscilează foarte mult, de la un ten măsliniu, în nordui Americii de sud şi în America centrală, la un ten aproape alb, în cele două extremităţi, nordică şi sudică, ale Americii.

B. Subrasa amerindiană

Amerindienii prezintă însă şi unele deosebiri faţă de mongoloizii asiatici – brida oculară este de multe ori absentă (la 50-70 % din indivizi) sau este slab exprimată, nasul este mai proeminent (mai ales în America de Nord), iar părul este uneori ondulat.

Tip rasial mixt

între negroizi şi mongoloizi = zambos, apărută prin mixtarea unor sclavi africani aduşi în mod forţat în America (în special, în America Latină) cu unii amerindieni. Numărul acestor metişi nu este cunoscut, zambos fiind incluşi, în mod curent, în numărul mulatrilor.

ZAMBOS

ZAMBOS

Rasa australoidă

o rasă destul de veche, apărută probabil în sudul Peninsulei Arabice, de unde s-a răspândit pe un spaţiu foarte larg, în Asia de Sud şi Sud-Est. Extremul Orient şi Australia, după cum am văzut – probabil şi în America. Acest traseu a corespuns unei migraţii care, pornită din Africa, a urmărit coastele peninsulelor din sudul Asiei, iar prin intermediul punţii constituite de arhipelagul indonezian în timpul ultimei glaciaţii au ajuns în urmă cu circa 40 000 de ani, poate chiar mai devreme, în Australia.

Australoizii au unele trăsături comune cu europoizii (învelişul pilos al feţei şi al corpului foarte bine dezvoltat, părul capului lung şi ondulat), dar şi altele care îi apropie de negroizi (pielea de culoare închisă, nasul lat şi buzele relativ groase)

Rasa australoidă – 2 subrase

1. Subrasa veddoidă, cu circa 10,2 milioane de membri, se caracterizează prin talia mijlocie spre mică (1,55 – 1,6 m, la bărbaţi, o dezvoltare mai moderată a învelişului pilos al corpului, în comparaţie cu australienii, un nas de lăţime mijlocie, prezenţa unor uşoare arcade supraorbitare ş.a.).

Această subrasă a ocupat iniţial un areal compact, în Asia de Sud şi Sud-Est, ca şi în ghirlandele insulare din Extremul Orient, dar astăzi s-a restrâns la enclave izolate, distribuite în peninsula Deccan din India (santalii, munda, bhilii), în insula Sri Lanka, în peninsula Malakka (senoii), în insula Sulawesi (touta), şi în insula Kalimantan (kawami).

Rasa australoidă – 2 subrase

2. Subrasa australiană, cu circa 0,23 milioane de persoane, are o talie mijlocie (1,68 m) şi se distinge prin nasul lat, cu o vizibilă adâncitură la rădăcină, o frecventă tendinţă de prognatism şi o dezvoltare foarte puternică a învelişului pilos al feţei şi corpului. În trecut, membrii acestei subrase au populat întreaga suprafaţă a continentului australian, dar ulterior au fost refulaţi de coloniştii europeni spre regiunile mai izolate, din centrul şi nord-estul acestuia.

SANTALII – subrasa veddoidă

BHILI

VEDDOIDĂ din Sri Lanka

Tip rasial de tranziție

tip rasial de tranziţie între negroizi şi australoizi, tipul papuaso-melanezian, cu circa 9 milioane de persoane, prezent în Noua Guinee, insulele vecine şi în Melanezia (Vanuatu, Solomon, Fiji, Noua Caledonie etc.).

Papuaşii au comun cu negroizii părul creţ, dar mai bogat (trăsătură australoidă), prezintă şi alte trăsături australoide (învelişul pilos relativ bogat, adâncitura de la baza nasului), dar au şi o trăsătură proprie – nasul proeminent, cu profil acvilin.

Tipri rasiale mixte între mongoloizi și australoizi

Tipul ainoid. Membrii acestui tip rasial au populat în trecut întregul arhipelag japonez, insulele Kurile, precum şi o parte din insula Sahalin şi din peninsula Kamceatka, dar au fost refulaţi treptat de japonezi şi de ruşi, astăzi limitându-se la unele enclave izolate din insula Hokkaido, unde numărul lor se apreciază astăzi la nu mai mult de 21 000 de persoane. Originea lor este subiectul unor controverse sporite de caracteristicile lor rasiale. Nu este exclus ca primul val de populaţii care au traversat Behringul spre Americi să fi fost de factură australoidă, înrudiţi cu ainoizii.

Tip rasial mixt

Tipul japonez. S-a format prin mixtarea complexă a unui strat mai vechi, ainoid, cu un strat de mongoloizi sudici, veniţi din Asia de Sud-Est, şi cu un ultim strat, de mongoloizi continentali, veniţi dinspre vest, în secolele VII – V (purtătorii culturii yayoi). Aceştia din urmă au reprezentat elementul rasial cel mai important, asigurând dominanţa netă a trăsăturilor mongoloide, în timp ce particularităţile australoide sunt slab evidenţiate (brida oculară ceva mai puţin marcată, nasul mai proeminent, uneori acvilin, părul capului uneori ondulat). Acest tip rasial cuprinde circa 128,2 milioane de persoane.

Tip rasial mixt format între negroizi, australoizi și mongoloizi

S-a format în Madagascar, prin mixtarea negroizilor africani cu mongoloizii sudici originari din Insulinda, care au traversat Oceanul Indian în secolul al X-lea d.Ch. Trăsăturile negroide sunt dominante (pielea de culoare închisă, totuşi puţin mai deschisă ca la negrii africani propriu-zişi, părul creţ), urmând cele australoide (lungimea mai mare a părului capului faţă de negroizi şi mongoloizi) şi cele mongoloide (o uşoară bridă oculară). Numărul malgaşilor este de circa 18,5 milioane de persoane

Rasa europoidă / leucodermă

nuanţele deschise ale pielii (oscilând de la culoarea albă la culoarea măslinie, de regulă, depigmentarea avansând odată cu latitudinea),

părul capului ondulat sau drept, mai rar creţ, dar necrescând vreodată în smocuri,

un înveliş pilos foarte bine dezvoltat al corpului şi al feţei, un nas subţire şi proeminent, pomeţi ai obrajilor slab exprimaţi, buze subţiri sau de grosime mijlocie, culoarea diferenţiată a ochilor (cenuşiu, albastru, căprui, negru etc.)

Rasa europoidă – 3 subrase

Subrasa sudică este, de la mare distanţă, cea mai numeroasă, expansiunea teritorială facând-o să locuiască nu numai în zona iniţială (Asia Mică, nordul Orientului Apropiat, Caucaz), dar şi în Europa mediteraneană, Africa de Nord, Peninsula Arabică, Iran, Afganistan, o parte din Asia Centrală, Pakistan, nord-vestul Indiei, iar mai recent – în America Latină ş.a.

Ca trăsături rasiale se disting prin pielea de culoare măslinie, părul negru,, irisul negru sau căprui, mai rar de culoare deschisă. Numărul membrilor subrasei se apreciază la 1 579 milioane de persoane.

Tipul armenoid

Tipul armenoid (anatolian), frecvent în Asia Mică şi Caucaz. Se remarcă prin nasul proeminent, acvilin şi statura mijlocie.

Tipul pamiro-ferghanian

Tipul pamiro-ferghanian, din Iran şi Asia Centrală (Tadjikistan), cu trăsături foarte apropiate de cele medii ale subrasei.

Tipul indo-afgan

Tipul indo-afgan, foarte numeros ca membri, dominant în Afganistan, Pakistan şi nord-vestul Indiei, cu nuanţe mai închise ale pielii faţă de ceilalţi europoizi. Ca şi cel anterior, prezintă unele asemănări cu tipul armenoid dar se disting printr-un vizibil aport australoid.

Tipul dinaric și mediteranean

Tipul dinaric (balcano-), întâlnit în centrul şi nordul Peninsulei Balcanice. Se distinge prin statura înaltă (1,78 m – media la 20 de ani a bărbaţilor din Muntenegru), un schelet masiv, predominarea brahicefaliei şi aplatizarea zonei occipitale a craniului. Este frecvent şi în aria nordică a Carpaţilor Româneşti.

Tipul mediteranean, foarte răspândit în Europa de Sud, sudul României, Africa de Nord, Asia de Sud-Vest şi America Latină. Statura este mijlocie, iar scheletul mai gracil ca la dinarici; predomină craniile dolicocefale. In nordul Africii acest tip este numit şi hamit, deosebindu-se printr-un aport negroid, iar în Orientul Apropiat este numit semit, distingându-se prin nasul uşor coroiat.