Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi

Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor

Studenti:

wwwwwwwwwww

wwwww

Grupa: wwww

IAŞI, 2000

DEFINIREA ŞI IMPORTANŢA STRUCTURII ORGANIZATORICE 2

DEFINIREA ELEMENTELOR COMPONENTE ALE STRUCTURII ORGANIZATORICE 4

FUNCŢIUNILE SOCIETĂŢII COMERCIALE 7

CLASIFICAREA STRUCTURILOR ORGANIZATORICE 8

ELABORAREA STRUCTURII ORGANIZATORICE 9

STUDIU DE CAZ SC MOVAS SA VASLUI 10

ORGANIZAREA UNITĂŢII 11

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A FIRMEI SC MOVAS SA VASLUI 12

CONCLUZII 30

PROPUNERI 31

2

DEFINIREA ŞI IMPORTANŢA STRUCTURII

ORGANIZATORICE

Deşi noţiunea de structură organizatorică a fost abordată în numeroase

lucrări, asupra sa nu s-a ajuns la o definire riguros ştiinţifică, în măsură să

întrunească consensul specialiştilor.

Considerăm că o imagine mai precisă asupra acestui mecanism o

furnizează definiţia după care structura organizatorică a firmei reprezintă

ansamblul persoanelor şi subdiviziunilor organizatorice astfel constituite

încât să asigure premisele organizatorice în vederea stabilirii şi realizării

obiectivelor previzionate.

În cadrul structurii organizatorice a firmei deosebim două componente

principale:

1. Structura managerială

2. Structura de producţie

1. Structura managerială poate fi definită ca ansamblul managerilor de nivel

superior şi al subdiviziunilor organizatorice prin ale căror decizii şi acţiuni

se asigură condiţiile manageriale, economice, tehnice şi de personal necesare

desfăşurării compartimentelor de producţie.

2. Structura de producţie este alcătuită din totalitatea subdiviziunilor

organizatorice ale firmei, în cadrul cărora se desfăşoară activităţi

operaţionale, în principal, de producţie.

Structura organizatorică a firmei este o expresie atât a resurselor

umane, materiale, financiare şi informaţionale încorporate, cât şi a

3

caracteristicilor mediului în care acesta îşi desfăşoară activităţile. Elementele

endogene şi exogene firmei, care-şi pun amprenta asupra caracteristicilor

organizării structurale, pot fi individualizate sub forma variabilelor

organizaţionale.

Importanţa structurii organizatorice rezidă, în primul rând, în

condiţionarea obţinerii unei profitabilităţi ridicate în firmă, deoarece e o

componentă de bază a sistemului managerial a cărui funcţionalitate o

determină în bună măsură.

Structura organizatorică asigură osatura sistemului managerial, de

raţionalitatea sa depinzând într-o proporţie apreciabilă conţinutul şi

îmbinarea sistemului de obiective, configuraţia şi funcţionalitatea sistemului

informaţional şi decizional.

Impactul structurii organizatorice nu trebuie rezumat, însă, doar la

efectele strict economice. Implicaţiile cele mai importante au caracteristicile

structurii organizatorice asupra satisfacţiilor obţinute de salariaţii societăţii

comerciale sau regiei de stat în procesul muncii asupra climatului de muncă.

DEFINIREA ELEMENTELOR COMPONENTE ALE

STRUCTURII ORGANIZATORICE

Structura organizatorică a unei firme reprezintă modul de a alocare a

personalului angajat, în ansamblul compartimentelor de muncă constituite în

funcţie de natura activităţilor ce le sunt atribuite şi grupate pe seama

legăturilor ce se stabilesc între ele în două planuri: în plan vertical, pe

diferite nivele ierarhice, în raport cu gradul de subordonare şi în plan

orizontal, pe acelaşi nivel ierarhic, în raport cu funcţiunea deservită.

Organigrama constituie o reprezentare formală ce vizualizează

numărul de nivele ierarhice, numărul şi tipul compartimentelor – grupate pe

nivele şi funcţiuni – şi relaţii ierarhice existente între acestea, fără a

4

surprinde celelalte tipuri de legături, neevidenţiind organizarea informală şi

conţinutul procedurilor standard sau al instrucţiunilor referitoare la

activităţile curente.

Elemente de bază ale unei structuri organizatorice

Nivelul ierarhic denotă poziţia ocupată, în cadrul structurii

organizatorice, de către o persoană (sau un compartiment) – poziţie stabilită

în funcţie de relaţia conducător – subordonat, evidenţiind raportul în care se

regăseşte respectiva persoană faţă de ceilalţi angajaţi şi faţă de structura pe

verticală a firmei.

Compartimentul reprezintă o componentă de bază a structurii

organizatorice, constituită ca subdiviziune a acesteia din urmă, fiind

individualizată şi înglobând totalitatea persoanelor care, prin sarcinile care le

sunt atribuite desfăşoară activităţi ce converg către aceleaşi obiective

organizaţionale, derivate din obiectivele generale ale firmei.

Funcţiunea

Legăturile dintre compartimente (sau relaţiile organizaţionale)

constituie o altă componentă de bază a structurii organizatorice,

reprezentând căile şi, în acelaşi timp, liantul prin intermediul cărora se

asigură corelarea tuturor compartimentelor, concentrarea, direcţionarea şi

coordonarea activităţilor desfăşurate de acestea, în scopul atingerii

obiectivelor organizaţionale.

Postul reprezintă subdiviziunea organizatorică elementară care – prin

precizările clare şi explicite, sintetizate într-o manieră formală, de genul unei

fişe a postului – cuprinde totalitatea atribuţiilor, a sarcinilor, a drepturilor, a

responsabilităţilor şi a obiectivelor individuale, ce sunt alocate unui singur

angajat al firmei.

5

Funcţia este elementul organizatoric care precizează încadrarea unei

persoane – din punct de vedere administrativ şi/sau profesional – într-o

anmumită categorie de posturi, definite prin drepturi şi responsabilităţi

similare. Funcţiile deţinute de angajaţii unei firme pot fi de conducere

(administrative) sau de execuţie.

Relaţiile organizatorice formale

Relaţiile organizatorice formale sunt raporturile dintre celelalte

subdiviziuni organizatorice (posturi, compartimente etc.) instituite prin

reglementări organizatorice oficiale. În funcţie de caracterul lor, de natura şi

modul de manifestare a componentelor, ele pot fi:

A. Relaţii de autoritate

Se instituie ca rezultat al diferitelor acte şi norme elaborate de

managerul societăţii comerciale sau regiei autonome – regulamente de

organizare şi funcţionare, decizii scrise etc., care condiţionează, în mod

decisiv, buna desfăşurare a activităţilor şi a căror exercitare este obligatorie.

Majoritatea specialiştilor consideră că există trei tipuri de relaţii de

autoritate.

1. Relaţii ierarhice prin care se stabilesc raporturile nemijlocite de

subordonare dintre titularii posturilor manageriale şi cei ai posturilor de

execuţie sau manageriale situate pe un nivel inferior.

2. Relaţii funcţionale se stabilesc între două compartimente de muncă dintre

care unul are asupra celuilalt autoritatea funcţională concretizată prin

transmiterea de regulamente, indicaţii din domeniul său de specialitate.

3. Relaţii de stat major se instituie atunci când unor persoane sau grupuri li

se deleagă de către managementul unităţii sarcina soluţionării de probleme

care afectează obiectivele uneia sau mai multor compartimente.

6

B. Relaţii de cooperare

Acestea se stabilesc între posturi pe acelaşi nivel ierarhic, care aparţin,

însă, unor compartimente diferite. Constituind punţi directe de legătură între

servicii, birouri, secţii, relaţiile de cooperare facilitează soluţionarea unor

probleme care apar cu o anumită periodicitate prin evitarea folosirii liniei

ierarhice.

C. Relaţii de control

Apar între organismele specializate de control şi celelalte subdiviziuni

organizatorice ale firmei.

FUNCŢIUNILE SOCIETĂŢII COMERCIALE

Funcţiunea (funcţia) unei societăţi comerciale reprezintă ansamblul de

activităţi, cu atribuţii şi sarcini specifice, grupate după omogenitate,

destinaţie şi după anumite criterii organizatorice, orientate către atingerea, în

mod coordonat şi într-o manieră coerentă a subobiectivelor organizaţionale,

derivate din obiectivele globale ale firmei.

Se identifică şase funcţiuni specializate:

Funcţiunea de cercetare – dezvoltare reuneşte activităţile

orientate către studierea, conceperea, elaborarea şi implementarea

tuturor metodelor, a procedeelor, a tehnicilor, a principiilor, ce

conduc la asigurarea viitorului cadru de desfăşurare eficientă a

activităţii de ansamblu a firmei, sub aspect tehnic, tehnologic şi

organizatoric.

Funcţiunea de producţie înglobează activităţile destinate

mişcării (manipulare, transport, depozitare), prelucrării şi

transformării resurselor primare în produse finite sau servicii.

Funcţiunea financiar – contabilă ce grupează activităţile legate

atât de planificarea, execuţia şi controlul financiar, cât şi de

7

contabilitate – are ca principale obiective depistarea surselor de

finanţare, gestionarea mijloacelor financiare şi evidenţierea

rezultatelor economico – financiare obţinute.

Funcţiunea de personal cuprinde activităţile destinate realizării

echilibrului dintre interesele angajaţilor şi cele ale societăţii

comerciale, echilibru necesar, în egală măsură, atât satisfacerii

dorinţelor fiecărui individ, cât şi atingerii obiectivelor

organizaţionale propuse.

Funcţiunea comercială, denumită şi de marketing, include

activităţile orientate către racordarea societăţii comerciale la

mediul ambiant – asigurând existenţa şi funcţionarea în dublu sens,

a legăturilor cu acesta – în scopul, atât al recepţionării mesajelor (a

cererii) provenite dinspre mediu, cât şi al transmiterii propriei

oferte înspre piaţă.

Funcţiunea de management cuprinde activităţile de conducere şi

administrare propriu-zise, asigurând – în orice moment şi la orice

nivel al organizaţiei economice – coordonarea şi corelarea

reciprocă a activităţilor incluse în componenta celorlalte funcţiuni

ale firmei.

CLASIFICAREA STRUCTURILOR

ORGANIZATORICE

Analiza elementelor componente ale structurii organizatorice, a

modului de îmbinare a lor, a permis identificarea a trei tipuri de structuri

organizatorice, ale căror caracteristici principale sunt prezentate succint în

tabelul următor:

8

Nr.

crt.

Tipul de structură

organizatorică

Principalele caracteristici

ale structurii organizatorice

1. IERARHICĂ

(LINIARĂ)

- formată din personal subordonat nemijlocit managerului

firmei sau adjuncţilor acestuia;

- fără compartimente sau alcătuită dintr-un număr redus

de compartimente cu caracter operaţional, corespunzătoare,

de regulă, principalelor activităţi;

- managerul firmei şi al fiecărui compartiment exercită în

exclusivitate toate funcţiile managementului.

2. FUNCŢIONALĂ - alcătuită atât din compartimente operaţionale cât şi

funcţionale;

- managerul nu trebuie să mai fie universal pregătit,

beneficiind de asistenţa compartimentelor funcţionale;

- executanţii primesc decizii şi răspund atât faţă de şefii

ierarhici, cât şi faţă de compartimentele funcţionale,

înregistrându-se multiple subordonări.

3. Ierarhic -

funcţională

- reprezintă o îmbinare a precedentelor două tipuri;

- alcătuită din compartimente operaţionale şi funcţionale;

- executanţii primesc decizii şi răspund numai în raport cu

şeful ierarhic nemijlocit, respectându-se principiul unităţii

de decizie şi acţiune;

- se foloseşte în firmele de dimensiune mare şi mijlocie.

ELABORAREA STRUCTURII ORGANIZATORICE

Conţinutul organizării structurale poate fi relevat prin prezentarea

etapelor de realizare şi a principalelor operaţii care se efectuează în cadrul

fiecăreia dintre ele.

Nr. ETAPE PRINCIPALELE OPERAŢII

9

crt.

1. Caracterizarea calitativă şi

cantitativă a corelaţiilor dintre

fiecare variabilă organizaţională şi

elementele organizării structurale

a întreprinderii

1. Definitivarea modalităţilor de exprimare a

fiecărei variabile.

2. Definirea corelaţiilor care vor fi analizate.

3. Culegerea materialului faptic.

4. Prelucrarea şi analiza materialului faptic.

5. Caracterizarea calitativă şi cantitativă a

corelaţiilor examinate.

6. Elaborarea unui tabel sinoptic cuprinzând

prezentarea sistematizată a parametrilor calitativi şi

cantitativi determinaţi pentru corelaţiile examinate.

2. Proiectarea elementelor

organizării structurale pe baza:

- parametrilor calitativi şi

cantitativi determinaţi pentru

corelaţiile examinate;

- coeficienţilor de corecţie impuşi

de armonizarea parametrilor unor

corelaţii contradictorii;

- cerinţelor rezultând din

principiile şi criteriilor de

structurare raţională.

1. Determinarea dimensiunii structurii prin

precizarea numărului componenţilor săi.

2. Stabilirea numărului de compartimente, a

structurii şi dimensiunii lor.

3. Gruparea compartimentelor şi stabilirea

ponderilor ierarhice ale managerilor superiori.

4. Stabilirea relaţiilor ierarhice funcţionale,

cooperare etc. între compartimente.

3. Consemnarea structurilor

organizatorice

1. Înscrierea structurilor organizatorice în

organigrame generale şi parţiale.

2. elaborarea regulamentului de organizare şi

funcţionare.

3. Întocmirea descrierilor de funcţii.

4. elaborarea descrierilor de posturi.

4. Evaluarea structurii organizatorice 1. Efectuarea de sondaje pe bază de chestionare

adresate personalului privind calităţile aparatului

organizatoric şi modalităţilor de perfecţionare.

2. Compararea parametrilor structurii organizatorice

cu cei ai organizării structurale a unor firme

similare pe baza folosirii indicilor de corelaţie.

3. Examinarea organizării formale prin prisma

principiilor şi criteriilor de structurare raţională.

10

STUDIU DE CAZ

SC MOVAS SA VASLUI

ORGANIZAREA UNITĂŢII

Prin hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1588 din 27 iulie 1966 se

înfiinţează începând cu data de 1 octombrie 1966, Întreprinderea pentru

Produse Finite din Lemn, cu sediul în oraşul Vaslui, sub controlul

Ministerului Economiei Forestiere, având ca obiect producţia de mobilă şi

alte produse din lemn.

Întreprinderea funcţionează cu dotare de stat, cu mijloace circulante,

de tip economică cu personalitate juridică.

Prin aplicarea decretului 162/73 se preschimbă titulatura în

Întreprinderea de Prelucrarea Lemnului Vaslui, având ca obiect al activităţii

producţia de mobilă şi alte produse din lemn.

În conformitate cu decretul 220/77, pe lângă unitatea existentă, au fost

preluate de la industria locală:

- Secţia de prelucrare a lemnului Vaslui – Secţia II Vaslui;

- Atelier de prelucrare a lemnului Bârlad;

- Secţia de prelucrare a lemnului Huşi;

- Formaţia de lucru pentru prelucrarea lemnului Negreşti.

Întreprinderea de prelucrare a Lemnului Vaslui, a fost subordonată

Centralei de Prelucrare a Lemnului Bucureşti, aparţinând Ministerului

Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţie.

În desfăşurare activităţii, întreprinderea întreţine relaţii în calitate de

furnizor şi beneficiar cu întreprinderi economice din ţară şi parteneri externi.

11

După 1989 întreprinderea intră în restructurare îşi schimbă denumirea

în SC MOVAS SA Vaslui având ca obiect de activitate producţia de mobilă

şi alte produse din lemn.

În 1995 SC MOVAS SA Vaslui intră în procesul de privatizare,

capitalul social majoritar al întreprinderii de 51% fiind deţinut de

Diaconescu, după care în 1996 o vinde cehului Francisc Priplata, restul

acţiunilor fiind deţinut în proporţie de 19% de FPS, iar în proporţie de 30%

de angajaţii societăţii.

Peste 90% din producţia societăţii este destinată exportului, principalii

clienţi fiind: MWA, FORTUNA (Germania), PARISOT (Franţa), IBA

(Ucraina) şi în proporţii mai reduse din alte ţări: Italia, Olanda, Spania etc.

Principalele produse oferite pe piaţă sunt: dormitoare, sufragerii, mic

mobilier (comode, vitrine, măsuţe etc.). Volumul de activitate al firmei se

ridică la aproximativ 7 miliarde lei/lună.

Principalii furnizori aparţin pieţei interne şi sunt localizaţi în Bacău,

Bucureşti, Focşani, Galaţi, Brăila, Arad, Timişoara. De la aceştia,

întreprinderea îşi procură principalele materii prime folosite în procesul de

producţie: cherestea, furnire, PAL, feronerie, adezivi, coloranţi etc.

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A

FIRMEI SC MOVAS SA VASLUI

Organigrama SC MOVAS SA Vaslui prezintă structura

organizatorică a unităţii şi relaţiile de subordonare existente între diferitele

compartimente.

12

ORGANIGRAMA

13

COMPARTIMENTUL

PERSONAL SALARIZARE

Compartimentul Personal Salarizare asigură îndeplinirea sarcinilor ce

revin întreprinderii în domeniul recrutării şi utilizării forţei de muncă,

încadrării şi promovării personalului.

În activitatea sa, stabileşte şi asigură necesarul de personal pe meserii,

funcţii şi specialităţi, corespunzător planului de producţie, pregătirea şi

calificarea forţei de muncă, perfecţionarea pregătirii personalului, aplicarea

cu stricteţe a salarizării muncii.

Atribuţii:

1. Recrutarea, încadrarea şi promovarea personalului

— Asigură necesarul de personal pe meserii, funcţii şi specialităţi

pentru producţia curentă şi pentru noile obiective de investiţii;

— Răspunde de organizarea şi funcţionarea, potrivit legilor, a

comisiei tehnice de încadrare şi promovare a muncitorilor şi a

comisiei de încadrare şi promovare a personalului tehnic,

economic şi de altă specialitate; răspunde de organizarea

examenelor sau concursurilor pentru încadrarea şi promovarea

în muncă a personalului precum şi de verificarea îndeplinirii de

către solicitanţi a condiţiilor prevăzute de lege;

— Propune măsuri pentru constituirea fondului de cadre din

întreprindere;

— Stabileşte împreună cu secţiile de producţie măsuri pentru

întărirea stării disciplinare, reducerea fluctuaţiei şi asigurarea

stabilităţii personalului;

14

— Efectuează lucrări privind evidenţa şi mişcarea personalului,

completează legitimaţiile de serviciu pentru personalul unităţii

şi eliberează adeverinţe solicitate de acesta privind calitatea de

personal încadrat în muncă;

— Răspunde de întocmirea, completarea, păstrarea şi evidenţa

carnetelor de muncă în conformitate cu prevederile legale,

urmăreşte întocmirea dosarelor de pensii pentru personalul

întreprinderii.

2. Retribuirea muncii

— Asigură şi răspunde de aplicarea strictă a prevederilor legale

privind sistemul de salarizare a muncii;

— Urmăreşte modul în care s-au realizat indicatorii sau sarcinile de

plan, în funcţie de care se acordă retribuirile;

— Întocmeşte şi prezintă spre aprobare organigrama întreprinderii, a

statului de funcţiuni pentru personalul întreprinderii în

concordanţă cu structura organizatorică şi numărul de posturi

aprobate;

— Răspunde de utilizarea fondului de salarizare aprobat în toate

secţiile şi compartimentele întreprinderii;

— Urmăreşte încadrarea în numărul scriptic de personal planificat.

Compartimentul Personal Salarizare exercită atribuţiile prevăzute mai

sus cât şi altele specifice ce decurg din acte normative sau dispuse de

conducerea întreprinderii. El are relaţii cu toate secţiile şi compartimentele

întreprinderii. Compartimentul Personal Salarizare se subordonează

Directorului General al firmei.

15

COMPARTIMENTUL

CONTROL TEHNIC DE CALITATE

LABORATOR

În activitatea sa, răspunde de controlul calităţii produselor în toate

fazele de fabricaţie, de livrare a acestora, cu respectarea strictă a

documentaţiilor tehnice, normelor interne şi prevederilor contractuale, de

urmărirea comportării în exploatare a produselor.

Atribuţii:

1. Controlul tehnic de calitate a produselor

— Răspunde de controlul tehnic de calitate al materiilor prime,

materialelor, pe întregul flux de execuţie şi la produsele finite;

— Avizează introducerea în fabricaţie a produselor noi, numai după

ce au fost luate toate măsurile tehnico-materiale şi organizatorice

pentru asigurarea calităţii produselor;

— Informează operativ conducerea întreprinderii în cazul în care se

refuză cantităţi importante din materialele recepţionate, care ar

afecta procesul de producţie;

— Încadrează ca produs declasat sau ca rebut şi restituie pentru

remanieri produsele (repere, subansamble etc.) care nu

corespund documentaţiei tehnice, urmăreşte scoaterea lor din

fluxul de fabricaţie, organizează şi participă la analiza cauzelor

care le-au generat, în scopul prevenirii acestora;

— Sesizează conducerii întreprinderii abaterile privind calitatea,

face propuneri pentru prevenirea şi eliminarea deficienţelor de

fabricaţie, solicită întreruperea operaţiei tehnologice, fabricaţia

16

sau livrarea produselor care contravin documentaţiilor tehnice,

normativelor sau obligaţiilor contractuale cu privire la calitate;

— Atestă îndeplinirea condiţiilor de calitate de către produse,

lucrări şi servicii, eliberând documentele de certificare a calităţii

şi asigură livrarea la beneficiar a produselor care corespund

calitativ, însoţite de documentele de atestare a calităţii;

— propune măsuri de imputare celor vinovaţi a pagubelor datorate

rebuturilor, declasărilor etc.;

— controlează şi analizează situaţia rebuturilor, reclamaţiilor,

stabileşte cauzele şi ia măsuri pentru eliminarea acestora; asigură

rezolvarea operativă a reclamaţiilor primite de la beneficiar;

— asigură cunoaşterea temeinică de către întregul personal de

execuţie şi control a prevederilor din standarde, norme tehnice,

caiete de sarcini şi contracte, precum şi ridicarea permanentă a

calificării permanente a personalului în scopul realizării

produselor de calitate superioară;

Compartimentul de control tehnic de calitate – laborator exercită

atribuţiile specificate mai sus cât şi altele cu caracter specific, transmise de

conducerea întreprinderii. El are relaţii cu toate compartimentele şi secţiile

întreprinderii şi este subordonat Directorului General.

COMPARTIMENTUL

ADMINISTRATIV – PAZĂ CONTRA INCENDIILOR

Compartimentul administrativ – pază contra incendiilor asigură

îndeplinirea sarcinilor trasate de conducerea întreprinderii în domeniul său

de activitate.

17

Atribuţii:

— asigură activitatea de primire, înregistrare, repartizare şi predare

a corespondenţei, precum şi expedierea acesteia la destinatari;

— înregistrează şi păstrează actele primite, hotărârile organului

colectiv de conducere şi deciziile emise de conducerea

întreprinderii, asigură multiplicarea şi difuzarea acestora la

compartimentele şi secţiile de producţie;

— răspunde de evidenţa şi păstrarea documentelor în arhiva unităţii;

— răspunde de aplicarea prevederilor legale referitoare la

confecţionarea, folosirea şi evidenţa ştampilelor şi sigiliilor;

— întocmeşte propuneri pentru planul de investiţii şi reparaţii

capitale şi participă la recepţia acestora;

— organizează şi asigură efectuarea curăţeniei în birouri şi în

celelalte încăperi şi spaţii aferente imobilelor administrative şi

sociale, întreţinerea spaţiilor verzi şi a căilor de acces;

— răspunde de aprovizionarea şi distribuirea alimentelor antidot;

— elaborează planul de pază a întreprinderii precum şi necesarul de

amenajări de instalaţii şi mijloace tehnice de pază şi alarmare;

— organizează şi răspunde de modul în care se asigură activitatea

de prevenire şi stingere a incendiilor din întreprindere;

— organizează şi asigură primirea, înregistrarea şi păstrarea

documentelor secrete;

— participă la organizarea activităţii de apărare locală potrivit

reglementărilor legale;

În activitatea sa, Compartimentul administrativ – pază contra

incendiilor poate exercita şi alte atribuţii din domeniul său de activitate,

specifice întreprinderii, care sunt dispuse de conducerea firmei.

Compartimentul are relaţii de colaborare cu toate compartimentele şi secţiile

din cadrul întreprinderii şi se subordonează Directorului General.

18

COMPARTIMENTUL

IMPORT – EXPORT. MARKETING

Compartimentul import – export. Marketing asigură îndeplinirea

sarcinilor ce revin întreprinderii în domeniul cooperării economice şi

tehnico-ştiinţifice internaţionale şi de export-import. În activitatea sa,

urmăreşte realizarea sarcinilor de plan în condiţiile de eficienţă maximă,

organizează producţia pentru export, promovează şi realizează acţiunile de

cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică internaţională, precum şi

diversificarea formelor de comercializare pe pieţele externe.

Compartimentul export – import. Marketing răspunde de îndeplinirea

sarcinilor ce revin întreprinderii din planurile de cooperare, realizarea

ritmică a planului de export – import, realizarea indicatorilor de eficienţă a

exportului pe produse şi relaţii.

Atribuţii:

— prezintă oferte pentru desfacerea produselor la export;

— întocmeşte contracte economice de livrare cu întreprinderi

specializate în comerţ exterior, precum şi contracte economice de

comision;

— răspunde de executarea contractelor economice de livrare la

termen pe fiecare beneficiar extern, cantitativ şi calitativ;

— asigură şi urmăreşte respectarea strictă a disciplinei contractuale;

— ţine evidenţa obligaţiilor contractuale pentru export; organizează

evidenţa portofoliului de comenzi; întocmeşte şi urmăreşte

graficele de livrare;

— propune acţiuni de cooperare şi forme de comercializare externă;

19

— asigură pregătirea loturilor de export, ambalaje, parcări,

documente, obţinerea mijloacelor de transport şi expediere;

— participă la analize de eficienţă a exporturilor, în colaborare cu

compartimentele din cadrul întreprinderii;

— participă la târguri, expoziţii cu produse de fabricaţie proprie a

întreprinderii;

— informează operativ conducerea întreprinderii asupra desfăşurării

activităţii de cooperare economică internaţionale şi export –

import din întreprindere;

În exercitarea atribuţiilor ce-i revin, colaborează cu celelalte

compartimente din cadrul întreprinderii. Compartimentul export – import.

Laborator poate exercita şi alte atribuţii din domeniul său de activitate

specifice întreprinderii şi dispuse în acest sens de conducerea întreprinderii.

COMPARTIMENTUL FINANCIAR

Acest compartiment asigură îndeplinirea sarcinilor ce revin

întreprinderii în domeniul financiar, al analizelor economice şi al controlului

financiar intern.

Atribuţii:

— răspunde de defalcarea pe trimestre a indicatorilor financiari,

asigurând încadrarea în indicatorii anuali;

— întocmeşte trimestrial, împreună cu celelalte compartimente

propuneri pentru proiectul planului de credite şi de casă pe care

le depune la banca finanţatoare;

— ia măsuri pentru determinarea sau recalcularea normativului de

mijloace circulante în funcţie de normele de stoc;

20

— ia măsuri pentru acoperirea cheltuielilor de producţie şi de

circulaţie pe seama veniturilor proprii şi să obţină rezultate

financiare care să permită restituirea fondurilor băneşti primite;

— mobilizează resursele existente şi răspunde pentru rezultatele

financiare ale întreprinderii;

— urmăreşte permanent situaţia stocurilor de valori materiale şi ia

măsuri pentru înscrierea în normativele stabilite;

— ia măsuri preventive pentru evitarea pierderilor de mijloace

circulante;

— urmăreşte permanent utilizarea eficientă a plafoanelor de credite

şi ia măsuri pentru diminuarea lor;

— asigură desfăşurarea ritmică a operaţiunilor de decontare cu

furnizorii şi beneficiarii;

— analizează modul de realizare a parametrilor proiectaţi la

obiectivele de investiţii noi date în funcţiune;

— asigură şi răspunde de efectuarea corectă şi la timp a calculului

privind drepturile de retribuire a personalului;

— asigură fondurile necesare finanţării investiţiilor şi cercetării

ştiinţifice;

— realizarea integrală şi creşterea resurselor proprii;

— analizează eficienţa produselor asimilate pe plan tehnic;

— răspunde de modul de stabilire a preţurilor şi tarifelor;

— face propuneri pentru extinderea metodelor de determinare a

preţurilor şi tarifelor, asigurând corecta determinare a costurilor,

valorificarea maximă a rezervelor interne şi sporirea

acumulărilor;

— urmăreşte şi analizează evoluţia preţurilor, tarifelor şi celorlalţi

indicatori economico-financiari;

— asigură realizarea indicatorilor financiar-valutari privind

operaţiunilor de export-import şi cooperare cu parteneri externi;

— controlează permanent situaţia stocurilor de mărfuri produse

pentru export, dar necontractate sau expediate la locurile de

21

încărcare însă nelivrate şi propune măsurile necesare pentru

reducerea acestor imobilizări şi evitarea lor în viitor;

— întocmeşte şi analizează calculaţia în valută a costurilor pentru

fiecare produs;

— urmăreşte primirea în termen a facturilor pentru mărfurile

exportate şi importate;

— efectuează decontarea în termen a operaţiunilor rezultate din

activitatea de comerţ exterior;

— efectuează controlul gestionar de fond la toate unităţile şi

gestiunile proprii;

— prezintă informări asupra activităţii controlului financiar intern;

— exercită controlul financiar preventiv privind legalitatea,

necesitatea, oportunitatea şi economicitatea operaţiunilor;

— asigură întocmirea tuturor documentelor de evidenţă tehnic-

operativă privind operaţiile financiare din competenţa lor.

COMPARTIMENTUL CONTABILITATE

Acest compartiment asigură păstrarea integrităţii patrimoniului şi

cunoaşterea modului de realizare a indicatorilor şi a modului în care se

gospodăresc fondurile materiale şi băneşti ale unităţii.

Atribuţii:

— răspunde de organizarea şi funcţionarea în bune condiţii a

contabilităţii valorilor patrimoniale;

— asigură efectuarea corectă şi la timp a înregistrărilor contabile

privind: fondurile fixe şi calculul amortizării acestora; mijloacele

circulante, cheltuielile de producţie sau circulaţia şi calculul

costurilor; mijloacele băneşti şi împrumuturile bancare; fondurile

22

proprii şi alte fonduri; debitorii şi creditorii; investiţiile,

cheltuielile bugetare, rezultatele financiare;

— organizează inventarierea periodică a tuturor valorilor

patrimoniale şi urmăreşte definitivarea rezultatelor inventarierii;

— întocmeşte lunar balanţa de verificare pentru costurile sintetice şi

cele analitice şi urmăreşte concordanţa dintre acestea;

— întocmeşte situaţia principalelor indicatori economico-financiari

lunari, bilanţurile trimestriale şi anuale;

— participă la analiza rezultatelor economice şi financiare;

— participă la organizarea şi perfecţionarea sistemului

informaţional;

— exercită controlul financiar preventiv privind legalitatea,

necesitatea, oportunitatea şi economicitatea operaţiunilor;

COMPARTIMENTUL OFICIU DE CALCUL

Acest compartiment are ca obiectiv colectarea şi prelucrarea datelor

cu echipamente şi furnizarea informaţiilor la termenele cerute de procesul de

conducere.

Atribuţii:

— răspunde de aplicarea normativelor şi a instrucţiunilor de tehnica

securităţii muncii în activitatea de exploatare;

— organizează şi coordonează desfăşurarea în bune condiţii a

proceselor de prelucrare automată a datelor;

— întocmeşte comenzile de operare la calculator şi urmăreşte

realizarea acestora la termenele stabilite;

23

— urmăreşte permanent şi ia măsurile corespunzătoare ca locurile

de muncă să fie asigurate cu documentaţie, materiale, suporturi

cu date şi programe de prelucrare automată a datelor.

COMPARTIMENTUL PROIECTARE

Compartimentul Proiectare, în activitatea sa, urmăreşte nivelul tehnic

al produselor fabricate în cadrul întreprinderii şi răspunde de modernizarea

continuă a produselor din nomenclatorul întreprinderii şi asimilarea

produselor noi şi modernizarea celor existente în fabricaţie, menţinerea în

fabricaţie numai a produselor cu indici tehnici, economici şi calitativi

ridicaţi.

Atribuţii:

— răspunde de modernizarea continuă a produselor din

nomenclatorul întreprinderii;

— întocmeşte propuneri pentru planul de promovare a progresului

tehnic şi îmbunătăţirea calităţii produselor, privind asimilarea

produselor noi şi modernizarea celor existente; urmăreşte şi

răspunde de îndeplinirea planului aprobat;

— întocmeşte documentaţii de fundamentare tehnico-economică

pentru asimilarea de produse şi a nivelului tehnic al acestora;

— întocmeşte propuneri pentru programul de îmbunătăţire a

calităţii produselor; participă la elaborarea programului de

creştere a productivităţii muncii;

— elaborează temele de proiectare pentru produse noi şi

modernizarea celor existente;

24

— asigură creşterea gradului de integrare a produselor în scopul

reducerii importului, a cheltuielilor de producţie şi al

îmbunătăţirii calităţii acestora;

— asigură elaborarea proiectelor constructive, pentru produsele care

fac obiectul de activitate al întreprinderii;

— studiază evoluţia pe plan mondial a concepţiei constructive a

produselor similare şi urmăreşte ridicarea nivelului tehnic al

produselor fabricate de întreprindere;

— avizează fişele tehnice de import pentru materialele şi

semifabricatele necesare producţiei întreprinderii;

— analizează şi avizează înlocuirile de materiale din documentaţia

de execuţie cu condiţia menţinerii sau îmbunătăţirii calităţii

produselor;

— asigură elaborarea documentaţiilor tehnice şi de omologare

pentru prototipuri şi a seriei zero;

— răspunde pentru menţinerea în fabricaţie numai a produselor cu

indici tehnici şi calitativi ridicaţi;

— răspunde de actualizarea documentaţiei de execuţie a produselor

din fabricaţia curentă, în conformitate cu prevederile din

standardelor sau normelor nou apărute;

— efectuează tipizări de repere, subansamble şi produse şi ia măsuri

pentru extinderea folosirii elementelor tipizate;

— analizează eficienţa economică a principalelor produse asimilate

pe plan tehnic;

— prezintă prototipurile şi le susţine în cadrul comisiei de

omologare, obţine avizele şi certificatele de omologare a

prototipurilor;

— avizează comenzile de produse ale beneficiarilor şi stabileşte cu

aceştia condiţiile tehnice şi de calitate care se prevăd în contract;

— întocmeşte proiectele de cataloage, pliante, prospecte, afişe etc.

pentru prezentarea produselor pe piaţa internă şi externă;

25

— organizează păstrarea documentaţiei tehnice originale, asigură

multiplicarea documentaţiei tehnice şi distribuirea copiilor la

compartimentele interesate, precum şi aducerea la zi a acestora

cu modificările efectuate pe parcurs;

Compartimentul Proiectare exercită atribuţiile din acest domeniu, atât

cele prevăzute mai sus, cât şi altele cu caracter specific sau dispuse

conducerea întreprinderii. Compartimentul are relaţii cu toate

compartimentele şi secţiile din întreprindere şi se subordonează Directorului

Tehnic pe întreprindere.

COMPARTIMENTUL TEHNIC

Compartimentul Tehnic asigură fundamentarea propunerilor de plan la

toţi indicatorii şi ia măsuri organizatorice pentru realizarea planului. În

activitatea sa răspunde de utilizarea deplină a capacităţilor de producţie a

forţei de muncă cât mai eficient pentru realizarea tuturor indicatorilor de

plan.

Atribuţii:

— întocmeşte programe de fabricaţie lunare pentru fiecare secţie şi

sector;

— urmăreşte aprovizionarea ritmică cu materii prime şi materiale

pentru realizarea sarcinilor planificate;

— ia măsuri pentru îmbunătăţirea continuă a indicatorilor de

utilizare a fondului de timp disponibil al utilajelor şi instalaţiilor,

creşterea gradului de încărcare a capacităţilor de producţie;

— urmăreşte încărcarea utilajelor pe grupe de maşini şi suprafeţe de

producţie, stabileşte în secţii măsuri pentru creşterea gradului de

utilizare a capacităţilor de producţie şi a forţei de muncă;

26

— efectuează analize pentru îmbunătăţirea indicatorilor de muncă şi

salarizare planificaţi pe întreprindere (productivitatea muncii,

numărul de personal, fondul de salarizare etc.); stabileşte măsuri

concrete pentru realizarea întocmai a acestora;

— concentrează potenţialul tehnic în vederea realizării ritmice a

planului şi obţinerii de produse cu caracteristici superioare;

— urmăreşte realizarea ritmică a indicatorilor de plan a

întreprinderii, ia măsuri operative pentru soluţionarea

problemelor ce intervin pe parcursul realizării acestora;

— ţine evidenţa îndeplinirii indicatorilor fizici şi valorici zilnic,

informează conducerea întreprinderii de situaţia realizării şi

propune măsuri pentru realizarea lor;

— elaborează norme de timp pentru fiecare produs pe sectoare şi pe

locuri de muncă;

— elaborează norme de consum materiale pe fiecare produs şi

sector în parte şi urmăreşte încadrarea în preţul de cost la

materiale şi manoperă;

— calculează preţul de producţie pe produse şi urmăreşte încadrarea

în preţul de cost;

— lansează în producţie comenzile de execuţie a produselor şi

urmăreşte realizarea lor la termenele planificate;

Acest compartiment se subordonează Directorului Tehnic.

COMPARTIMENTUL MECANO – ENERGETIC

Acest compartiment asigură organizarea şi desfăşurarea activităţii de

întreţinere şi reparaţii, precum şi alimentarea cu combustibili, energie, apă în

scopul funcţionării continue, sigure şi eficiente a maşinilor, utilajelor şi

instalaţiilor din întreprindere.

27

Atribuţii:

— răspunde de menţinerea în funcţiune la parametri tehnici

proiectaţi a utilajelor şi instalaţiilor tehnologice din dotarea

întreprinderii;

— elaborează documentaţia tehnică necesară lucrărilor de reparaţii;

— asigură şi răspunde de executarea în atelierele proprii sau prin

colaborare cu alte unităţi specificate, a lucrărilor de revizii şi

reparaţii la maşinile, utilajele şi instalaţiile mecano-energetice şi

automatizare din dotarea întreprinderii;

— execută în cadrul reparaţiilor capitale lucrări de modernizare a

maşinilor, utilajelor, de completare a acestora cu dispozitive de

automatizare de protecţie şi tehnice a securităţii muncii;

— analizează operativ accidentele tehnice apărute la utilaje,

stabileşte cauzele, efectele acestora şi răspunderile, ia măsuri

operative pentru repunerea în funcţiune şi prevenirea avariilor;

— organizează echipe de reparaţii specializate pe tipuri de utilaje şi

răspunde de activitatea lor pentru asigurarea calităţii şi

operativităţii în înlăturarea avariilor;

— răspunde de aplicarea strictă a dispoziţiilor legale privind

instalaţiile sub presiune şi a mijloacelor de ridicat, ia măsuri

pentru eliminarea deficienţelor constatate;

— asigură participarea personalului de întreţinere şi reparaţii la

montarea şi darea în folosinţă a noilor capacităţi;

— întocmeşte şi ţine la zi documentele de evidenţă a maşinilor,

utilajelor şi instalaţiilor, precum şi documentele specifice

activităţii de întreţinere şi reparaţii;

— asigură asimilarea pieselor de schimb pentru utilajele din

întreprindere;

— răspunde de elaborarea documentaţiilor şi execuţia pieselor de

schimb în atelierele proprii;

28

— stabileşte necesarul anual de piese de schimb pentru lucrările de

întreţinere şi reparaţii proprii şi îl transmite compartimentului de

aprovizionare;

— asigură utilităţile necesare la parametri impuşi de funcţionarea în

siguranţă a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor;

— asigură aplicarea măsurilor necesare pentru creşterea

randamentelor la instalaţiile consumatoare de energie şi

combustibili;

— răspunde de întreţinerea şi exploatarea staţiilor de epurare a

apelor reziduale în condiţiile stabilite de organele de gospodărire

a apelor;

— răspunde de siguranţa în funcţionare a instalaţiilor mecano-

energetice şi de automatizare;

Compartimentul exercită atribuţiile din acest domeniu, atât cele

prevăzute mai sus, cât şi altele cu caracter specific dispuse de conducerea

întreprinderii. Are relaţii cu toate compartimentele şi secţiile de producţie

din cadrul întreprinderii. Se subordonează Directorului Tehnic pe

întreprindere.

COMPARTIMENTUL APROVIZIONARE

Acest compartiment asigură îndeplinirea sarcinilor ce revin

întreprinderii cu privire la planificarea şi realizarea aprovizionării cu materii

prime, materiale, combustibili, maşini, utilaje, instalaţii, piese de schimb,

precum şi gospodărirea bazei tehnico-materiale.

În activitatea sa, răspunde de mobilizarea şi punerea în valoare cu

maximă eficienţă a tuturor resurselor materiale din întreprindere, de

asigurarea cu materii prime şi materiale necesare tuturor secţiilor şi

29

preîntâmpinarea formării de stocuri supranormative şi readucerea în circuitul

economic a celor disponibile.

Atribuţii:

— asigură şi răspunde de aprovizionarea cu materii prime şi

materiale a tuturor secţiilor în vederea realizării ritmice a

planului de producţie;

— urmăreşte şi răspunde de acoperirea integrală cu repartiţii a

cantităţilor de materii prime, materiale, produse şi piese de

schimb în cantităţile alocate prin nivelul de repartiţii;

— răspunde de contractarea bazei tehnico-materiale conform

prescripţiilor tehnice şi condiţiilor de calitate prevăzute în

documentaţiile tehnice, în care scop emite comenzi la furnizori

pentru încheierea de contracte cu aceştia, transmite furnizorilor

la cererea lor a documentaţiile tehnice pentru produsele unicat

sau netipizate;

— organizează şi participă la recepţia cantitativă şi calitativă a

materiilor prime şi materialelor aprovizionate, ia măsuri pentru

trimiterea de delegaţi la furnizori în vederea recepţiei produselor

la care, conform clauzelor contractuale, recepţia se face la

aceştia;

— răspunde de preîntâmpinarea formării şi de readucerea în

circuitul economic a stocurilor supranormative şi disponibile;

— asigură aplicarea măsurilor din programele întocmite pentru

extinderea consumurilor de înlocuitori;

— răspunde de respectarea strictă a disciplinei contractuale în ceea

ce priveşte sortimentaţia, calitatea, termenele de livrare,

întocmeşte documentaţiile necesare acţionării la arbitraj a

furnizorilor în cazul nerespectării de către aceştia a obligaţiilor

contractuale.

30

Compartimentul exercită atribuţiile din acest domeniu, atât cele

prevăzute mai sus, cât şi altele cu caracter specific, dispuse de conducerea

întreprinderii.

CONCLUZII

Având în vedere scopul principal al SC MOVAS SA Vaslui de a

obţine lucrări de un înalt nivel calitativ, structura organizatorică trebuie să se

subordoneze acestui scop şi să se adapteze dezvoltării continue a firmelor

concurente pentru a corespunde dimensiunii firmei, iar relaţiile în cadrel

unităţii între nivelurile ierarhice să se desfăşoare în condiţii normale. Mediul

extern al firmei este unul stabil, ceea ce face ca adaptarea la modificările

neaşteptate ale pieţei să se facă mai greu.

PROPUNERI

Activând într-un mediu stabil, unitatea are dificultăţi de adaptare şi

propunem o mai mare flexibilitate şi, de asemenea, să se fructifice situaţiile

favorabile de pe piaţă. Uneori, datorită lipsei de informare sau de

promptitudine în luarea deciziilor sunt pierdute licitaţii sau proiecte

importante, de aceea, propunem o mai bună comunicare în interiorul şi

exteriorul unităţii.

Propunem să se încerce să se atragă mai multe fonduri bugetare şi

extrabugetare pentru realizarea sarcinilor. Firma se confruntă cu unele

dificultăţi în privinţa salarizării personalului datorită blocării fondurilor la

nivel superior, ceea ce produce nemulţumire în cadrul unităţii şi o stare de

presiune asupra conducerii, ceea ce ar putea duce la un conflict în cadrul

unităţii. Propunem realizarea unor demersuri insistente pentru deblocarea

fondurilor, pentru a nu da posibilitatea concurenţei să se impună.

31

În condiţiile actuale din România, pentru o firmă devine din ce în ce

mai greu să supravieţuiască şi, mai greu, să se impună, având în vedere şi

zona geografică în care se află şi starea judeţului. Sperăm, totuşi, că printr-

un sistem de management adecvat să se obţină rezultate care să asigure buna

funcţionare a unităţii.

32

1. LUCA, Gabriel - Petru: Management general, Iaşi, Editura

Chemarea, 1993

2. NICA, Panaite C.; PRODAN, Ariana; IFTIMESCU, Aurelian:

Management, Iaşi, Editura Sanvialy, 1996

3. NICOLESCU, Ovidiu; VERBONCU, Ion: Management,

Bucureşti, Editura Economic, 1995

33