Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

151
Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje Autori: Cristina Lavinia Nistor (coordonator) Monica - Mirela Duldner Mihai Cosmin Corobea Maria - Luiza Jecu Iuliana Răuţ Andreea – Beatrice Gîrbaciu Sanda Doncea Mihaela Doni Gabriel Mustățea

Transcript of Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

Page 1: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

Autori:

Cristina Lavinia Nistor (coordonator)Monica - Mirela DuldnerMihai Cosmin Corobea

Maria - Luiza JecuIuliana Răuţ

Andreea – Beatrice GîrbaciuSanda DonceaMihaela Doni

Gabriel Mustățea

Page 2: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

Cuprins

1. Introducere 1.1. Generalităţi privind risipa alimentară

1.2. Obiectivele strategiei privind risipa alimentară

influențată de ambalaje

2. Influența ambalajelor asupra risipei

alimentare

2.1. Cauzele risipei alimentare datorată ambalajelor

2.2. Funcțiile ambalajelor şi aspecte de durabilitate

ale procesului de ambalare a alimentelor

2.2.1. Funcțiile ambalajelor alimentare

2.2.2. Influența funcțiilor ambalajelor asupra

risipei alimentare

3. Risipa alimentară – studii, rapoarte, politici

4. Risipa alimentară în contextul economiei

circulare 4.1. Potenţialul economiei circulare, la nivel

European şi naţional, pentru prevenirea risipei

alimentare

4.2. Recomandări de politică publică privind

implementarea pricipiilor economiei circulare în

scopul prevenirii risipei alimentare

5. Prevenirea și reducerea risipei alimentare 5.1. Rolul ambalajelor în evitarea risipei alimentare

5.2. Soluţii de proiectare a ambalajelor pentru

prevenirea risipei alimentare

5.2.1. Proiectarea ambalajelor adecvată

scopului

5.2.2. Alimente preambalate sau preprocesate

5.2.3. Produse gata ambalate pentru vânzarea

cu amănuntul

5.2.4. Proiectarea ambalajelor pentru

......4 ......4

.....11

....15

.....15

.....25

.....25

.....30

....35

....65

.....65

.....80

....98

.....98

....100

.....104

....105

....108

Page 3: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

2

gospodării mici

5.2.5. Marcarea datei

5.2.6. Înțelegerea și urmărirea pierderilor pe

lanțul de aprovizionare

5.3. Materiale și tehnologii de ambalare care

prelungesc termenul de valabilitate

5.3.1. Ambalarea activă

5.3.2. Ambalarea inteligentă și schimbul de

date

5.4. Măsuri de prevenire și reducere a risipei

alimentare cauzată de ambalaje, prevăzute în

documente europene

5.5. Măsuri de susţinere a activităţii de

management integrat al deşeurilor de

ambalaje.

6. Concluzii

7. Referințe bibliografice

....110

....112

....113

....114

....115

....117

....120

....125

...131

...137

Page 4: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

3

Capitolul 1. Introducere

1.1. Generalităţi privind risipa alimentară

În ultimul deceniu, risipa alimentară a devenit un subiect

internațional de îngrijorare pentru factorii de decizie, actorii

industriali și cercetătorii din diverse domenii ştiinţifice [1]. Au

fost luate diverse măsuri pentru a reduce cantitatea de deșeuri

alimentare generate în etapele de producere şi prelucrare a

produselor alimentare (agricultură, acvacultură, pescuit,

procesare, ambalare, transport), dar şi în etapa de consum

(supermarketuri, restaurante, școli, spitale și gospodării) [1].

Pentru fiecare segment al sistemului alimentar, există o

serie de strategii potențiale de reducere a risipei alimentare,

care nu se exclud reciproc. Printre acestea se numără:

comunicarea îmbunătățită a previziunilor între comercianții cu

amănuntul și producătorii agricoli; campanii de informare

publică, programe pentru creșterea competențelor la domiciliu

sau la locul de muncă și schimbări în modul în care hrana este

ambalată și vândută [2].

Termenul de “risipă alimentară” se referă la o clasă largă

de substanţe şi materiale ce necesită o analiză atentă [3]. Acest

termen nu prezintă la momentul actual o definiţie

standardizată, universal valabilă. În mod obişnuit se face

diferenţă între temenii “risipă alimentară”, “pierderi

alimentare” şi “deşeuri alimentare”, după criterii precum:

comestibile sau necomestibile, evitabile sau (parţial)

inevitabile [4].

Termenii „food waste” şi „loos waste” sunt adesea

folosiţi în mod interschimbabil, chiar şi în termeni de

jurisdicţie legali, dar sunt destul de diferiţi din punct de vedere

al originii şi al domeniului de aplicare.

În esență, risipa alimentară se referă la orice mâncare

comestibilă care nu este consumată de oameni și la alimentele

Page 5: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

4

necomestibile şi care nu sunt utilizate ca hrană pentru animale,

ca fertilizatori sau în procese industriale. Pierderile alimentare

au loc în timpul etapelor de producție agricolă, post-recoltare

și procesare. Aceasta include şi consumul de resurse utilizate

pentru a produce, prelucra, transporta, depozita și pregăti

alimentele neutilizate [3], la care se adaugă, de asemenea,

ineficiențele existente în sistemul alimentar, care favorizează

creşterea risipei resurselor de care depinde producția și

distribuția alimentelor (figura 1).

Figura 1. Risipa alimentară vs. Pierdere alimentară [5]

„Food loss”

-orice produs alimentar care este aruncat, incinerat sau

distrus în alt mod de-a lungul lanţului de aprovizionare cu

produse alimentare, care nu reintra sub nicio formă în altă

utilizare productivă.

„Food waste”

-produsele proaspete care se abat de la ceea ce este

considerat optim (forma, dimensiune, culoare);

-alimentele care sunt apropiate sau în afara datei de „a se

consuma preferabil înainte de”;

Page 6: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

5

-alimente sănătoase neutilizate în gospodări sau unităţile

de alimentaţie.

Ambalarea este esențială pentru a păstra calitatea și

siguranța alimentelor și pentru a prelungi durata de valabilitate

a produsului depozitat, reducând risipa alimentară. Totuşi,

ambalajul este un produs cu un ciclu de viață scurt. Prin

urmare, dacă nu este gestionat corect, poate fi văzut ca o sursă

importantă de deşeuri, provocând o îngrijorare crescută pentru

mediu, având efecte negative asupra economiei și constituind,

de asemenea, un pericol pentru sănătatea umană. Deșeurile

alimentare au un impact mare asupra mediului și, în marea

majoritate a cazurilor, sunt mai grave pentru mediu decât

deșeurile de ambalaje, pentru care există tehnologii de

valorificare, problema esenţială fiind colectarea şi sortarea

corespunzătoare a acestora.

Economia circulară promovează închiderea buclelor în

sistemele industriale, minimizarea deșeurilor și reducerea

aportului de materii prime și energie. Din perspectiva economiei

circulare, lanţul alimentar cuprinde trei etape importante şi anume:

producţia alimentelor, consumul şi generarea deşeurilor

alimentare, inclusiv gestionarea surplusului alimentar (figura 2).

Figura 2. Stagiile lanţului alimentar în modelul economiei

circulare. Economia circulară implică reducerea cantităţii de

deşeuri, reutilizarea alimentelor, utilizarea subproduselor şi

deşeurilor, reciclarea nutrienţilor [6]

Page 7: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

6

Reducerea, reutilizarea și reciclarea, dar și reproiectarea

sprijină obiectivele economiei circulare. Aceste instrumente au

potențialul de a reduce impactul ambalajelor alimentare asupra

mediului şi de a influenţa factorii economici şi sociali. Soluții

practice, care vizează o economie circulară, includ eco-

proiectarea, programele de prevenire a deșeurilor și extinderea

duratei de viață a produsului.

Oricât de elitist ar suna termenul de „economie circulară”,

ideea are la bază modelul sustenabilităţii. Utilizarea eficientă a

tuturor resurselor de care dispunem este unul dintre motoarele

economiei circulare. Dacă până acum credeam că reciclarea

este „ţelul suprem”, economia circulară aduce pe piaţă ideea

că reutilizarea produselor finite este cea mai eficientă tactică

pentru a proteja mediul înconjurător, dar şi societatea, în

contextul în care, spun specialiştii, acest model duce şi la

crearea unor noi locuri de muncă.

O cuantificare recentă a pierderilor alimentare globale

evidențiază diferenţe semnificative între țările dezvoltate și

cele în curs de dezvoltare. În țările în curs de dezvoltare,

majoritatea deșeurilor alimentare apar în etapele de producție

primară şi de distribuţie. În schimb, în așa numitele țări

dezvoltate, cea mai mare contribuție la generarea deşeurilor

alimentare este raportată ca provenind din etapa de consum (în

special la nivelul gospodăriilor) [1]. La nivelul Uniunii

Europene rezultatele au confirmat faptul că sectoarele care

contribuie cel mai mult la risipa alimentară (cca. 72% din

pierderile alimentare) sunt procesarea și gospodăriile [7]. Din

cele 28 de procente rămase, 12% provin din servicii

alimentare, 10% din producția primară și 5% din comerțul en-

gross și cu amănuntul.

Situația deșeurilor alimentare reprezintă un fenomen care

ridică probleme serioase din punct de vedere economic şi

social. Având în vedere problema malnutriției, care afectează

Page 8: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

7

în jur de un miliard de oameni în întreaga lume, creșterea

pierderilor alimentare, chiar și sub formă de nutriție excesivă

(contribuind la creșterea epidemiei de obezitate în țările

occidentale), este inacceptabilă. Neconștientizarea dimensiunii

deșeurilor produse de fiecare persoană, a impactului acestora

asupra mediului și a valoarii lor economice, constituie

impedimente în soluționarea problemei risipei alimentare [7].

Organizaţia Națiunilor Unite pentru Alimentaţie şi

Agricultură (FAO) estimează pierderile alimentare globale

anuale la aproximativ 1,3 miliarde de tone, echivalent cu

aproximativ o treime din producția totală de produse

alimentare [8]. Totuşi, afirmă că „pierderile pot fi reduse în

aproape orice etapă a lanțului comercial prin utilizarea

ambalajelor corespunzătoare” și că pierderile mai mari la

etapele pre și post-recoltare în țările în curs de dezvoltare

„subliniază necesitatea concentrării asupra soluțiilor de

ambalare” [4, 9].

Importanţa reducerii cantităţii de deşeuri alimentare este

recunoscută la nivel mondial. Îngrijorările privind risipa

alimentară au dus la aprobarea Obiectivelor de Dezvoltare

Durabilă [4]. Dintre acestea, Obiectivul 12.3 prevede

următoarele: „Până în 2030, înjumătăţirea deșeurilor

alimentare la nivel mondial atât în cazul furnizorilor, cât şi al

consumatorilor și reducerea pierderilor de produse alimentare

de-a lungul lanțului de producție și aprovizionare, inclusiv

pierderile post-recoltare” [10, 11], [12], [13]. Uniunea

Europeană (UE) are, de asemenea, un obiectiv ambiţios:

reciclarea până în anul 2030 a 60% din toate deșeurile

menajere [14].

Conform Food and Agriculture Organization (2015) în jur

de 800 milioane de oameni nu au suficientă mâncare. Unul din

zece oameni la nivel global suferă de subnutriție cronică și

15% din populația UE se află la limita sărăciei [15]. Conform

Page 9: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

8

estimărilor Food Waste Combat, în România, unde 5 milioane

de oameni trăiesc la limita sărăciei, mâncarea irosită sau

aruncată este de 130 kg pe an pe cap de locuitor, ceea ce

reprezintă aproximativ 6000 de tone pe zi [16].

Considerând că alimentaţia este o nevoie fundamentală a

omului şi o condiţie necesară supravieţuirii şi prosperităţii

fiinţei umane, în 1980 Adunarea Generală ONU a decis

marcarea Zilei Mondiale a Alimentaţiei. Astfel, în fiecare an,

la 16 octombrie, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru

Alimentaţie şi Agricultură (FAO) sărbătoreşte Ziua Mondială

a Alimentaţiei, aceasta fiind ziua înfiinţării FAO în 1945, la

Quebec, în Canada. În prezent, această zi este sărbătorită în

peste 150 de ţări. La noi în ţară prin Legea nr.47/2016 s-a

declarat 16 octombrie ca Ziua naţională a alimentaţiei şi a

combaterii risipei alimentare.

În ceea ce privește o ierarhizare a importanţei prevenirii

deșeurilor alimentare, cea mai importantă este prevenirea

apariţiei surplusului de alimente, a pierderilor şi deşeurilor

alimentare. Pe scurt, acest lucru înseamnă că eforturile cele

mai mari trebuie depuse pentru păstrarea alimentelor

comestibile [17]. Aceasta poate fi realizată pe diverse căi, fie

la furnizor, prin intermediul unor instrumente logistice de

gestionare mai bună (producție, procesare și vânzare), fie la

consumator, accentul orientându-se spre educația,

comportamentul și obiceiurile de consum [18, 19].

Prevenirea apariţiei deșeurilor este o modalitate de

economisire a banilor prin reducerea costurilor de achiziție, a

costurilor de manipulare și a taxelor de eliminare a produselor

alimentare și a ambalajelor nedorite. Aceasta poate avea

următoarele beneficii: îmbunătăţirea distribuţiei alimentelor la

nivel global, acestea ajungând mai uşor la oameni, conservarea

resurselor naturale, sprijinirea eforturilor de eliminare a

foametei mondiale, diminuarea problemelor legate de sănătate

Page 10: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

9

și miros neplăcut asociate deşeurilor, evitarea utilizării de

terenuri asociate depozitării deşeurilor, reducerea impactului

asupra mediului datorat ciclului de viață al unui produs

alimentar (inclusiv utilizarea de îngrășăminte și pesticide,

poluarea apei, poluarea aerului, consumul de energie și

emisiile de gaze cu efect de seră), creșterea beneficiilor

monetare prin donarea de alimente. O reducere suplimentară a

gazelor cu efect de seră ar putea fi obținută prin separarea

deșeurilor alimentare de deșeurile incinerate, prin prelucrarea

acestora prin digestie anaerobă și prin pre-tratarea deșeurilor

incinerate în instalații de recuperare a materialelor [20].

Principalele strategii de coordonare în vederea combaterii

producerii deşeurilor alimentare includ: întâlniri periodice

între furnizori și comercianți; o mai bună analiză a nevoilor

umane; comenzi mai precise, însoţite de informații detaliate și

moduri de comandare mai bune; modificări ale designului,

dimensiunii și culorii ambalajului în vederea facilitării

comunicării între furnizor, vânzător şi consumator;

modificarea prețurilor pentru a stimula vânzarea produselor cu

cerere mai mică [10, 11]. Este, de asemenea, posibilă

organizarea liderilor din mai multe sectoare în vederea

creșterii gradului de conștientizare cu privire la risipa

alimentară. Astfel de eforturi pot contribui la schimbări

comportamentale și structurale pentru a reduce risipa de

alimente [21].

În prezent, parcursul alimentelor “de la fermă la

consumator” dovedeşte necesitatea sistemelor de ambalare

pentru a facilita protecţia, trasportul şi depozitarea produselor

alimentare. În acest context, ambalajele ar putea contribui

semnificativ la diminuarea risipei alimentare. Aproximativ o

treime din totalul alimentelor produse in lume este pierdut sau

irosit de-a lungul lanţului de aprovizionare [22], rezultând

pierderi economice directe de până la 1 trilion de dolari pe an

Page 11: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

10

la nivel global [23], [24], [25]. Pentru companiile de ambalare

se recomandă continuarea dezvoltării unor noi forme de

ambalaje de distribuţie pentru produsele alimentare, care să

reducă la minimum manipularea de-alungul lanţului de

aprovizionare. Formate de ambalare pentru vânzare, cum ar fi

cutiile reutilizabile şi paleţii, oferă o soluţie care reduce la

minimum manipularea produselor.

Alimentele și ambalajele au o relație unică. Folosind

corect ambalajele alimentare, putem reduce la minimum

cantitatea de deșeuri alimentare din casele noastre și ușura

sarcina de mediu cauzată de supraproducția alimentelor. Este

esențial să recunoaștem și să investigăm potențialele

compromisuri între consumul de ambalaje și deșeurile

alimentare care ar putea fi necesare pentru a produce cel mai

bun rezultat din punct de vedere al protecţiei mediului.

1.2. Obiectivele strategiei privind risipa alimentară

influențată de ambalaje

Prezenta strategie vine în sprijinul companiilor din

industria alimentară din România şi al producătorilor de

materiale destinate contactului cu alimentele pentru stabilirea

planurilor proprii de modernizare şi dezvoltare tehnologică şi

pentru implementarea acestora prin proiecte de cercetare-

dezvoltare-inovare realizate în colaborare cu unităţile şi

instituţiile cu profil de CDI. Acest scop poate fi atins doar prin

conectarea permanentă la realitate, prin evaluarea continuă a

stării de fapt și prin înțelegerea fenomenelor și provocărilor ce

caracterizează actualul context.

În cadrul strategiei sunt prezentate efectele directe și

indirecte ale procesului de ambalare în ceea ce privește

contribuția acestuia la producerea de pierderi şi deşeuri

alimentare de-a lungul lanțului de aprovizionare.

Page 12: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

11

Strategia privind risipa alimentară influențată de ambalaje

conține 7 capitole şi pentru întocmirea acesteia s-au consultat

150 de titluri bibliografice.

Influența ambalajelor asupra risipei alimentare este

analizată în capitolul 2 al strategiei. Calitatea alimentelor poate

scădea în timpul transportului și/sau al depozitării în urma

unor procese fiziologice (respirația legumelor și/sau fructelor),

chimice (ex. oxidarea lipidelor), fizice (ex. învechirea pâinii,

uscarea acesteia), microbiologice (deteriorarea produsă de

microorganisme), de infestare (produsă de insecte) etc.

Principala condiție de calitate a unui ambalaj alimentar este

aceea de a păstra calitatea produsului ambalat până la

consumare.

Analizând lanțul de aprovizionare cu alimente, există

multe etape și motive pentru care alimentele pot fi irosite.

Studiile evidențiază modul în care funcțiile ambalajelor

influențează deșeurile alimentare și faptul că pare să existe un

potențial ridicat de a reduce risipa de alimente prin alinierea

mai bună a funcțiilor ambalajelor la nevoile și obiceiurile

specifice ale utilizatorilor.

Studii, rapoarte, politici legate de risipa alimentară sunt

prezentate în capitolul 3 al strategiei. Dreptul la alimente a fost

discutat şi adoptat în unanimitate de către Consiliul FAO în

anul 2004, prin promulgarea unui set de recomandări

privitoare la: politicile de dezvoltare economică, aspectele

juridice și instituționale, politicile agro-alimentare, securitatea

alimentară, educație și conștientizare, situații de urgență și

cooperare internațională. În cadrul Comisiei Europene există o

platformă de lucru constituită din experți ai tuturor statelor

membre, care are ca obiective cuantificarea şi monitorizarea

risipei alimentare, în vederea raportării uniforme şi

combaterea acesteia, consilierea cu privire la acțiunile la

Page 13: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

12

nivelul UE pentru prevenirea și reducerea risipei de alimente și

facilitarea schimbului de bune practici [7, 26].

Risipa alimentară în contextul economiei circulare este

analizată în capitolul 4 al strategiei. Ca urmare a accesării din

ce în ce mai dificile și costisitoare a resurselor alimentare, a

devenit o necessitate utilizarea rațională a acetora. Modelul

liniar de consum bazat pe „a lua, a face, a dispune” nu este

sustenabil din punct de vedere economic și ecologic și de

aceea s-a impus modelul circular de consum: “refolosire,

reparare, renovare, reciclare” [27].

În economia circulară, produsele și materialele sunt (re)

circulate continuu, spre deosebire de un model liniar în care,

după utilizare, materialele sunt aruncate ca deșeuri. Economia

circulară are drept scop eliminarea foametei prin reducerea,

reutilizarea și reciclarea resurselor alimentare și se bazează pe

îmbunătățirea eficienței utilizării resurselor (pământ, apă,

energie), dezvoltarea de noi piețe, crearea de noi locuri de

muncă, controlarea competitivității în afaceri, dezvoltarea de

noi modele economice durabile [28, 29]. Economia circulară

funcționează pe baza urmatoarelor principii de bază: 1)

eliminarea deșeurilor, 2) utilizarea de materiale regenerabile

pentru că se pot recicla natural, 3) reutilizarea integrală sau

parţială a produselor, 4) repararea, recondiționarea și apoi

reciclarea, 5) utilizarea cu precădere a energiei regenerabile

[30].

Prevenirea și reducerea risipei alimentare sunt aspecte

analizate în capitolul 5 al strategiei. Sistemele de ambalare au

un rol esenţial în reducerea risipei alimentare. Există opţiuni

de proiectare a ambalajelor care reduc simultan risipa de

alimente şi impactul asupra mediului. Cu toate acestea, uneori

poate fi necesară creşterea impactului ambalajului asupra

mediului pentru a obţine reducerea totală a deşeurilor

alimentare. Aşadar, una dintre cele mai importante strategii în

Page 14: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

13

prevenirea risipei alimentare ar fi optimizarea ambalajelor

pentru diferite tipuri de alimente. Printre soluțiile inovative

utilizate în practica tehnologică pentru a produce ambalaje

care păstrează calitatea alimentului sunt: folosirea structurilor

multistrat, a ambalajelor active și/sau inteligente [8].

În capitolul de concluzii se subliniază că risipa alimentară

este de nejustificat atâta timp cât coexistă cu foametea și de

aceea, se consideră că dacă se elimină cauza “risipei

alimentare” va dispărea și efectul. Europa și întreaga

comunitate dezvoltată prin organismele sale internaționale este

dispusă să depăşească această paradigmă, astfel încât în anul

2050 foametea să fi eradicată. În aceest context, în perioada

următorilor zeci de ani se vor parcurge programe complexe,

bazate pe politici speciale care vor optimiza întreg lanțul

alimentar, pornind de la cultivarea resurselor alimentare şi

până la folosirea rațională a alimentelor, vizând reducerea

surplusului alimentar și a deșeurilor alimentare. Fabricarea

ambalajelor alimentare se circumscrie acestor preocupări prin

rolul decisiv pe care ambalajele îl au în diminuarea și

eliminarea pierderilor alimentare. Schimbările sugerate în

proiectarea ambalajelor pot avea un impact profund asupra

dezvoltării durabile. Găsirea unui echilibru între materialul de

ambalare a produsului şi protecţia acestuia, poate duce la o

economisire generală a resurselor, reducerea impactul asupra

mediului şi creşterea eficienţei generale a sistemului.

Page 15: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

14

Capitolul 2. Influența ambalajelor asupra

risipei alimentare

2.1. Cauzele risipei alimentare datorate ambalajelor

Între momentul în care alimentele părăsesc fermele şi

ajung în casele noastre, alimentele trec printr-o serie de

procese care alcătuiesc un lanţ lung numit Lanţul de

aprovizionare cu produse alimentare (FSC) (figura 3).

Figura 3. Lanţul de aprovizionare cu alimente [31], [32]

Ambalajele au un aport esențial la dezvoltarea durabilă,

contribuind la utilizarea eficientă a resurselor în lanțul de

aprovizionare, precum și la reducerea cantităţii de deșeuri

alimentare. În majoritatea dezbaterilor, ambalajele sunt în

centrul atenției, deoarece, conform studiilor, oamenii sunt mai

conștienți de deșeurile de ambalaje decât de risipa alimentară,

subestimând cantitatea de deșeuri alimentare produsă.

Ambalarea este una dintre cele mai studiate metode de

reducere a risipei alimentare [33, 34]. Una dintre principalele

preocupări este impactul ambalajelor asupra mediului, versus

generarea deșeurilor alimentare. De exemplu, trecerea la

formate de porție unică, la anumite categorii de alimente,

poate duce la mai multe ambalaje pe unitatea de masă de

alimente, dar potențialul generării de deșeuri alimentare este

redus. Este astfel esențială recunoașterea și investigarea

compromisurilor între consumul de ambalaje și deșeurile

alimentare, pentru a produce cel mai bun rezultat de mediu

(figura 4) [33].

Page 16: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

15

Figura 4. Compromisuri între alimente și ambalaje [35]

Ambalajele pot fi clasificate în:

➢ Ambalaje primare: ambalajul de vânzare cu amănuntul

sau către consumator, care conține unitatea de vânzare (de

exemplu pungă de plastic, borcan de sticlă, doză metalică sau

ladă de plastic pentru produse proaspete vrac).

➢ Ambalaje secundare/terțiare: straturi suplimentare care

conțin și protejează ambalajele primare în timpul distribuției

(exemple: cutii de carton ondulat, paleți din plastic sau din

lemn, lăzi de plastic pentru alimente procesate sau folii

extensibile) [36].

Din totalul tipurilor de materiale folosite la confecționarea

ambalajelor, cele polimerice reprezintă aprox. 37% (în

varianta flexibilă 10% și rigidă 27%). Ponderea ridicată a

ambalajelor polimerice alimentare între tipurile folosite în

domeniu se datorează proprietăților de material ale acestor

ambalaje, care pot asigura calitatea produselor ambalate pe

întreaga durată de viață până la consumare. Tipurile de

ambalaje polimerice folosite în industria alimentară, inclusiv

în România sunt dintre cele mai diverse: tăvi, cutii, pungi,

caserole, saci, filme, folie sigilabilă, pahare, pungi pentru vid,

etc. În practica curentă, tipul ambalajului este selectat în

funcţie de produsului ambalat: pungi, sacoşe, saci pentru

cereale, seminţe, zahăr, produse de panificaţie, butelii şi

flacoane pentru îmbutelierea laptelui pasteurizat, tuburi

deformabile pentru muştar, maioneză, piureuri, paste tomate

Page 17: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

16

etc, recipienţi de capacitate mică pentru produse semipăstoase

de tipul lactate (iaurt, creme, brânză proaspătă, îngheţată etc.),

semipreparate (maioneză), mezeluri, bidoane şi butoaie pentru

transportul laptelui şi al produselor lactate (smântână, brânză

proaspătă, îngheţată frişcă etc.), tăviţe pentru peşte, bucăţi de

carne, legume, fructe. Dacă aceste tipuri de ambalaje nu

îndeplinesc condițiile de calitate specifice pe întreaga durată,

atât a transportului, precum şi a duratei de viaţă a produselor

alimentare, calitatea acestora se deterioreză, afectând astfel

sănătatea oamenilor și generând pierderi materiale și

financiare importante.

O primă abordare pentru determinarea pierderii sau risipei

de alimente legate de ambalaje constă în identificarea etapelor

lanțului de aprovizionare cu alimente ambalate. Analizând

lanțul de aprovizionare cu alimente, există multe etape și

motive pentru care alimentele pot fi irosite. După ce un produs

este ambalat, fie pentru transport, fie pentru vânzare,

ambalajul poate duce la pierderea conținutului.

Rezultatele din figura 5 ilustrează cantitatea de aliment

care se pierde în funcţie de etapa de procesare.

Figura 5. Pierderile alimentare de-a lungul lanţului de

producţie şi aprovizionare (adaptare din ref. [37])

Page 18: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

17

Întrucât ambalajul este, în general, introdus pentru prima

dată imediat după recoltare, etapele identificate ale lanțului de

aprovizionare cu alimente în care pot apărea pierderi și deșeuri

alimentare legate de ambalaje încep cu etapa de după recoltare

și se termină cu servirea alimentelor.

Prima etapă a lanțului alimentar include acele activități

care sunt strâns legate de cultivarea și producția agricolă, etapă

în timpul căreia, inevitabil, se pot înregistra pierderi. Pierderile

din aceast stadiu pot apărea din cauza bolilor și infestărilor

corelate direct cu condiţiile meteorologice.

Următoarele două etape vizează primele operațiuni de

prelucrare a produselor agricole şi includ procedurile de

tratare, depozitare și transformarea ulterioară a acestora în

produse alimentare comestibile. În aceste etape, deșeurile se

datorează resturilor derivate din procesarea alimentelor, parțial

fiziologice și parțial generate de limitările tehnicilor și

tehnologiilor de prelucrare utilizate. Procesele de ambalare și

alegerea materialelor de ambalare a alimentelor joacă un rol

important în prevenirea apariţiei pierderilor alimentare în

cadrul acestor etape.

A patra etapă se referă la procesele de distribuție en-gross

și cu amănuntul, unde o mare parte a deșeurilor este constituită

din produsele alimentare rămase nevândute ca urmare a

nerespectării legislației privind siguranța alimentelor și a

standardelor de calitate și estetică, a strategiilor de marketing

și aspectelor logistice.

Etapele finale coincid cu consumul final, care are loc în

general în locațiile de servicii alimentare și în gospodăriile

private. Deșeurile alimentare care sunt înregistrate în acest

stadiu se datorează, în principal, porțiilor excesive servite sau

cantităților în care alimentele sunt preparate, achiziţiilor

supradimensionate de alimente, incapacității de a consuma

Page 19: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

18

alimentele înainte de data de expirare și dificultății de

interpretare corectă a instrucțiunilor de pe etichete.

Un procent semnificativ din produsele alimentare ajunge

în sistemul alimentar caritabil, deci o parte din acestea sunt

consumate. Cu toate acestea, băncile de produse alimentare

sunt uneori obligate să arunce o parte din alimetele destinate

donării, fiind greu de determinat exact cât de multe deșeuri

generează această operaţiune [3]. Există unele mărturii că

sistemul caritabil face ca donarea de alimente să fie mai

fezabilă pentru producători (prin primirea unor credite

financiare în urma donării), decât reambalarea mărfurilor [38].

În timp ce produsele alimentare se află la etapa de

distribuţie, se pot produce pierderi alimentare cauzate de

modul de gestionare a stocurilor, deteriorarea ambalajului sau

depăşirea termenelor de valabilitate [39]. Deteriorarea

mecanică a alimentelor și/ sau a ambalajelor lor și, prin

urmare, pierderea produselor, poate apărea pe parcursul

oricărei etape de transport, în timp ce se află în ambalajele de

transport (secundare sau terţiare) [9]. Calitatea nesatisfăcătoare

a drumurilor poate creşte riscul de deteriorare a alimentelor în

timpul transportului [40]. În plus, pe durata depozitării,

ambalajele produselor alimentare pot fi deteriorate mecanic

datorită stivuirii. Dacă lăzile nu sunt stivuite cu atenţie, se pot

produce daune majore. De exemplu, a fost raportată o pierdere

de aproximativ 30% în cazul unui lanţ de aprovizionare cu

citrice [41]. De asemenea, una dintre cauzele principale ale

risipei alimentare raportate în cazul unui studiu privind

comercializarea căpşunilor din Marea Britanie a fost stivuirea

necorespunzătoare a tăvilor cu căpşuni [42].

Pe de altă parte, ambalajele trebuie proiectate astfel încât

să fie uşor de deschis şi de golit [42]. O deschidere neadecvată

poate duce la risipă alimentară, deoarece consumatorii pot

vărsa alimentele sau băuturile dacă deschiderea unui pachet se

Page 20: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

19

dovedeşte a fi dificilă. Acest lucru este valabil în special

pentru persoanele în vârstă sau pentru persoanele cu

dizabilităţi [43].

O estimare bazată pe studii asupra deșeurilor alimentare a

arătat că pierderile alimentare și deșeurile alimentare legate de

ambalaje contribuie cu 20- 25% la cantitatea totală a deșeurilor

alimentare din gospodărie [4] [44] (tabelul 1).

Tabelul 1. Risipa alimentară de-a lungul lanţului de

aprovizionare, cauzată de deteriorarea ambalajelor (adaptare

din [45],[46],[47], [4])

Etapa

Tipurile de risipă alimentară

cauzată de deteriorarea

ambalajului

Alimentele în

lanţul de

aprovizionare

Producţia

primară -

Manipulare şi

depozitare

post-recoltare

Deteriorarea produsului cauzată de

contaminanţi, de muchiile ascuţite

sau aşchiile vaselor de depozitare

Procesare şi

ambalare

Probleme în procesul de umplere;

Defecţiuni ale ambalajului în

timpul sigilării;

Modificari ale ambalajelor din

motive de marketing.

Distribuire

Ambalajul nu oferă suficientă

protecţie mecanică (material de

ambalare necorespunzător,

stabilitate slabă);

Deteriorarea codurilor de bare de

pe ambalaj.

Alimentele în gospodării

Ambalaj dificil de deschis;

Ambalaj dificil de golit;

Dimensiunea necorespunzatoare a

ambalajului.

Page 21: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

20

Problemele apărute în timpul ambalării ar putea afecta

calitatea alimentelor [48]. Proprietăţile fizice ale

componentelor alimentelor şi băuturilor pot afecta gustul,

textura, aspectul, stabilitatea, procesarea şi funcţionalitatea

produsului final. În industria alimentară, o mare parte a

alimentelor sunt irosite datorită restricţiilor legislative (de

exemplu, restricţiile privind forma fructelor şi a legumelor, în

care acestea trebuie să se încadreze, considerată cea mai

importantă cauză a risipei alimentare la nivelul etapei de

consum) [49], [48].

Erorile de ambalare (inclusiv umplerea incorectă, sigilarea

şi etichetarea necorespunzătoare a ambalajelor) produc

pierderi semnificative de produse în industria alimentară [48].

Erorile apărute în timpul ambalării necesită o nouă prelucrare

a alimentelor, pentru asigurarea calităţii produselor finale.

Această prelucrare suplimentară generează costuri ridicate şi,

de aceea, produsele cu ambalajele deteriorate sunt, de obicei,

aruncate. Pierderile pot avea loc şi în timpul vânzărilor,

cumpărătorii având dreptul de a respinge produsele de calitate

necorespunzătoare (atunci când nu respectă un anumit

standard) sau pe cele a căror perioadă de valabilitate rămasă

este prea scurtă.

De asemenea, studierea comportamentului consumatorilor

a indicat faptul că ambalajele re-etanşabile, cu o varietate de

dimensiuni, ar putea contribui la reducerea risipei alimentare

[33], [36], [50]. Stimulentele financiare ar putea încuraja

producătorii de produse alimentare să găsească şi să

implementeze soluţii de ambalare versatile şi inovatoare [51].

În cele din urmă, reducerea dimensiunii ambalajelor

pentru produsele alimentare perisabile ar putea permite

consumatorilor să aleagă exact cantitatea de mâncare necesară

şi să evite astfel supra-aprovizionarea. Evans [52] sugerează

Page 22: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

21

producătorilor să ofere combinaţii de legume proaspete,

preambalate, pentru prepararea anumitor feluri de mâncare.

Pentru a preveni confuzia între consumatori, cu privire la

datele de expirare a produselor, un potenţial de reducere a

risipei alimentare constă în optimizarea etichetelor pentru

produsele alimentare preambalate [50], [45]. Risipa alimentară

ar putea fi redusă prin eliminarea datei de expirare pentru

anumite categorii de produse şi înlocuirea acesteia cu alte date

(de ex., „a se consuma preferabil înainte de”) [54], [55]. De

asemenea, inovaţiile tehnologice în etichetare pot contribui la

soluţionarea problemei risipei alimentare. Spre exemplu,

indicatorii timp-temperatură (ITT) sunt sisteme care pot

furniza informaţii despre istoricul de temperatură a produsului,

temperatura la care a fost menţinut produsul ambalat sau

indică depăşirea condiţiilor critice timp-temperatură. De

obicei, aceste etichete îşi schimbă culoarea în funcţie de

temperatura şi de timpul de la ambalare, astfel putând fi

identificată calitatea alimentelor [54], [56].

Deşi informaţiile privind perioada de valabilitate a

alimentelor şi condiţiile de depozitare sunt iniţiative

favorabile, care urmăresc modificarea practicilor alimentare,

acestea necesită o abordare mai elaborată, care să combine

cadre de reglementare, măsuri de infrastructură, sprijin

informaţional şi educaţional, metode de calcul al preţului

bazate pe legăturile coerente între inovaţiile tehnologice şi

produs. Prin urmare, pentru prevenirea risipei alimentare,

trebuie urmarită o abordare care să cuprindă practicile tuturor

părţilor implicate de-a lungul lanţului de aprovizionare. Este

nevoie de o strategie pentru coordonarea acestora – de la

etapele de producţie, până la consum (strategii de ambalare,

vânzarea cu amănuntul sau în vrac, oferte speciale, etc).

În domeniul managementului deşeurilor un instrument de

cercetare bun este Diagrama Ishikawa (figura 6) care prezintă

Page 23: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

22

principalii factori determinanți care au influență asupra

pierderilor, inclusiv domeniul gestionării angajaților,

proceselor și produselor Diagrama Ishikawa (denumită și

diagrama cauze-efect sau diagramă în „os de pește”) a fost

creată de Kaoru Ishikawa în 1943 și reprezintă grafic cauzele

posibile ale unui efect dat.

Într-o diagramă tipică de acest fel, problemă ce trebuie

rezolvată este notată în ,,capul” peştelui, apoi sunt înşirate

cauzele, de-a lungul ,,oaselor” şi împărţite pe categorii.

Cauzele suplimentare pot fi adăugate pe noi ramificaţii.

Obiectivul principal al diagramei os de peşte este

ilustrarea grafică a legăturii dintre un rezultat şi factorii ce au

dus la apariţia acestuia.

Acest instrument are următoarele obiective principale:

• Determinarea cauzelor de bază (G) ale unei probleme.

• Îndreptarea atenţiei către o problemă anume, fără a

recurge la plângeri şi discuţii irelevante.

• Identificarea zonelor cu informaţii insuficiente.

Figura 6. Diagrama Ishikawa (diagrama os de peşte) [57]

Concret, în cazul deşeurilor alimentare şi de ambalaje,

cauzele principale includ următoarele cauze de nivel 1: pentru

aspectele de mediu (vreme, anotimp, evenimente majore);

Page 24: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

23

pentru echipamente (frigorifice, pentru depozitare, transport,

manipulare); pentru materiale (sursa, ambalare); pentru

mijloace de măsurare (obiective, eroare de prognoza, termen

de valabilitate, eficienta producţiei); pentru metode

(promovări, controlul calităţii, schimb de informaţii,

gestionarea stocurilor, proiectarea lanţului valoric); pentru

personal (preferinţele consumatorilor, training, divergenţa

obiectivelor) (figura 7).

Figura 7. Diagrama cauze – efect – deşeuri alimentare şi

de ambalaje [57]

Diagrama, recomandată ca instrument statistic, este

folosită pentru:

• centrarea atenţiei către o problemă anume sau asupra

cauzelor şi nu a efectelor;

• reprezentarea grafică a potenţialelor teorii despre

cauzele care ar putea determina anumite efecte;

• evidenţierea legăturilor dintre diverşi factori im

contextul unei anumite probleme;

• stabilirea legăturilor importante dintre diferite vriabile

şi posibile cauze;

• înţelegerea mai bună a modului de funcţionare a unui

proces.

Page 25: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

24

Ca instrumente asamănătoare se pot menţiona Analiza

Pareto, diagrama de împrăştiere (diagramă scatter), diagramele

de flux (flowcharts), formulare de verificare.

Natura ambalajului, dimensionarea şi etichetarea acestuia

afectează direct termenul de valabilitate al alimentelor [33],

[58], [46]. Noi tehnologii, atât implementate, cât şi în plină

dezvoltare, vizează extinderea perioadei de valabilitate a

alimentelor, prin utilizarea unor ambalaje multistrat cu barieră

de hârtie, film sau aluminiu şi ambalarea în atmosferă

modificată [36].

Ambalarea în atmosferă modificată – cea mai avansată

tehnologie – presupune eliminarea aerului din ambalaj şi

înlocuirea acestuia cu un gaz sau un amestec de gaze inerte

[59]. Eliminarea oxigenului previne oxidarea produsului, de

exemplu în ambalajele destinate produselor din carne [51].

Un alt domeniu relevant al cercetărilor viitoare se referă la

potenţialul tehnologiilor emergente (de exemplu, frigidere

inteligente, care prelungesc durata de valabilitate a produselor

alimentare, aplicaţii care monitorizează starea alimentelor de

la domiciliu, etc.), ce pot contribui la reducerea deşeurilor

alimentare [51].

2.2. Funcțiile ambalajelor şi aspecte de durabilitate

ale procesului de ambalare a alimentelor

2.2.1. Funcțiile ambalajelor alimentare

Principalele funcții ale ambalajului sunt conținerea şi

protejarea produsului, facilitarea manipulării și comunicarea

informațiilor către client (figura 8) [42, 60].

Page 26: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

25

Figura 8. Funcțiile principale ale ambalajelor alimentare

(adaptare din ref. [4, 42, 60])

Protecția și izolarea

Prima și cea mai importantă funcție a ambalajelor este de a

crea o barieră între mediul exterior și produsul alimentar,

protejând produsele de influența negativă a mediului exterior,

precum și mediul exterior de produsele ce ar putea fi potențial

periculoase pentru acesta. În industria alimentară ambalajele

au anumite proprietăți mecanice, de barieră, dar și termice și

de etanșare, protejând astfel conținutul pe perioada

transportului, de la linia de producție, până în momentul

consumării de către populație. Proprietățile mecanice ale

ambalajelor le fac rezistente la influența factorilor exteriori

cum ar fi șocuri, vibrații, precum și a dăunătorilor (rozătoare,

insecte). Închiderea ambalajelor poate fi concepută astfel încât

consumatorul să observe că ambalajul nu a fost deschis

anterior [61]. Proprietățile de barieră ale ambalajelor nu permit

factorilor exteriori să pericliteze calitatea produselor

alimentare, prevenind astfel dezvoltarea microorganismelor,

Page 27: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

26

râncezirea, umezirea, etc. De asemenea, ambalajul trebuie

conceput astfel încât să nu interacționeze cu produsul ambalat.

Unii dintre factorii critici în determinarea proprietăților

materialelor de ambalare sunt [60]:

1. Permeabilitate – ambalajul ar trebui să aibă

permeabilitate selectivă pentru gaze, umiditate și arome

conform cerințelor produsului alimentar.

2. Barieră împotriva luminii – ambalajul ar trebui să

protejeze alimentele împotriva efectelor adverse ale luminii.

3. Contaminarea microbiană – ambalajul ar trebui să

prevină contaminarea microbiană din mediu și din ambalaj în

sine.

4. Rezistența mecanică – ambalajul ar trebui să aibă o

rezistență mecanică suficientă pentru a proteja produsele

alimentare în timpul distribuţiei.

5. Aspecte privind migrația – interacțiunea cu ambalajele

alimentare reprezintă o preocupare serioasă a consumatorilor,

în principal în ceea ce privește siguranța alimentelor. Toate

materialele de ambalare trebuie să îndeplinească limitele de

migrare conform standardelor și reglementărilor.

Ambalajele au astfel rolul de a proteja și menține calitatea

produselor alimentare, prevenind sau reducând deteriorarea

produsului, cu efecte pozitive, atât din punct de vedere

economic, cât și al protecției mediului, datorită creșterii

probabilității ca produsul să fie vândut și consumat înainte de

expirarea termenului de valabilitate [62], [42], [4].

Facilitarea manipulării (comoditatea)

Proiectarea ambalajului influențează modul în care este

manipulat în timpul procesului de producție, transport,

depozitare, utilizare, dar și în cazul eliminării sale. Facilitatea

manipulării implică mai multe caracteristici cum ar fi

greutatea, repartizarea produsului în ambalaj, rata de umplere

a ambalajului, rezistența, deschiderea, golirea, dar și

Page 28: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

27

eventualitatea reutilizării și gradul de reciclare. Ambalajele

trebuie să posede cât mai multe proprietăți dintre cele

menționate mai sus, contribuind astfel la eficientizarea

producției, transportului și depozitării şi având, de asemenea,

un rol economic și social prin satisfacerea şi atragerea

consumatorilor [62].

Greutatea este un factor foarte important în dezvoltarea

ambalajelor. Un ambalaj prea greu și voluminos poate duce la

pierderi din punct de vedere economic, deoarece ocupă un

volum mai mare în timpul transportului și al depozitării [62],

[42], [63]. Gradul de umplere a ambalajului este de asemenea

foarte important, mai ales în cazul ambalajelor secundare,

pentru a reduce costurile, dar și impactul asupra mediului.

Astfel, dacă ambalajele au un grad de umplere mai mare,

numărul de transporturi este mai mic, rezultând astfel un cost

și un impact mai mic asupra mediului [63]. Un alt factor

important în facilitarea manipulării este porționarea

alimentelor astfel încât să fie pretabile pentru mai multe

categorii de consumatori, ținându-se cont de adaptarea

cantității produsului la raportul de consum.

Comunicarea

Comunicarea este un alt factor important în dezvoltarea

ambalajelor, acestea trebuind să conțină informații relevante,

atât pentru consumator, cât și pentru transportatori și

distribuitori. Mesajul comunicat de ambalaje trebuie să conțină

informații despre ingrediente, greutate, datele producătorului,

instrucțiuni de utilizare, dată de valabilitate și data producției,

informaţiile nutriţionale, cod de bare pentru identificarea

produsului și condiții de manipulare [30].

Caracteristicile legate de pierderile alimentare ale funcției

de comunicare constau în mare parte în informații și

instrucțiuni despre produs și ambalare, precum şi modul de

stocare, deschidere și eliminare corectă a ambalajului [4, 42].

Page 29: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

28

Totodată, ambalajele pot conţine informaţii despre modalităţi

de prelungire a valabilităţii produselor prin încurajarea

congelării lor [64].

O astfel de abordare a comunicării conduce la o reducere a

deșeurilor datorate manipulării, depozitării sau utilizării

incorecte, reducând pierderile de natură economică și

contribuind la protecția mediului [62]. Ambalajul ajută

consumatorii să identifice produsele pe care le doresc și le

preferă. Astfel, probabilitatea de a utiliza toată cantitatea de

produs cumpărată crește, reducând astfel generarea de deșeuri

alimentare [42]. Textele și pictogramele de pe ambalaje

trebuie să fie ușor de înțeles pentru consumatori, iar dacă

pentru informațiile relevante nu există un spațiu suficient, este

de dorit ca ambalajul și produsele sa fie însoțite de un prospect

detaliat [63].

Există controverse din ce în ce mai mari cu privire la

impactul asupra mediului al utilizării unor cantități ridicate de

ambalaje și contribuția lor reală la durabilitatea produselor [4,

65]. În general, cu cât este mai intensă producția de alimente,

cu atât este mai importantă o ambalare mai elaborată [4, 66].

Mergând pe această idee, prevenirea apariţiei de pierderi

alimentare este fără îndoială unul dintre cele mai importante,

dacă nu chiar cel mai important criteriu în vederea optimizării

proceselor de ambalare a alimentelor [67]. Cu toate acestea,

atâta timp cât consumatorii nu sunt conștienți de importanța

reducerii risipei alimentare prin ambalarea adecvată, acest

lucru reprezintă un conflict de obiective și prin urmare,

principala provocare pentru toate părțile interesate în procesul

de proiectare a ambalajelor [4, 68].

Politica europeană în domeniul reciclării deşeurilor a

contribuit la dezvoltarea modelului economic circular

european, în special prin promovarea de măsuri politice şi

Page 30: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

29

juridice de susţinere a reciclării şi refolosirii deşeurilor în

procese productive.

2.2.2. Influența funcțiilor ambalajelor asupra risipei

alimentare

O abordare pentru a reduce risipa de alimente constă în

îmbunătățirea sistemelor de ambalare. Accentul trece de la

produsul însuși, la procesul pentru care este folosit și, ca atare,

oferă o mai bună înțelegere a interacțiunii dintre ambalaje și

consumator [61].

Literatura susține că există două căi principale de risipă

alimentară în etapa de consum: (1) consumarea parțială a

conținutului ambalajului și păstrarea în frigider a conținutului

rămas până la deteriorare sau la expirarea datei de valabilitate

și (2) resturi. În cazul în care cantitatea de alimente ambalată

este puțin mai mare decât este necesar, atunci consumatorii

aleg, de obicei, să pregătească mai multă mâncare în loc să

păstreze cantități mici. Supra-aprovizionarea cu produse

alimentare poate contribui, de asemenea, la pierderile prin

resturi. În general, sunt raportate mai multe deșeuri pe cap de

locuitor pentru gospodăriile de una - două persoane [44], [69],

[70], iar cantitatea de alimente ambalată poate fi unul dintre

motive.

Cu privire la modul în care diferitele acțiuni de ambalare

ar putea reduce risipa de alimente în gospodării, unele atribute

au obținut un scor ridicat pentru majoritatea produselor:

„cantitate mai mică de alimente”, „ ușor de deschis/ închis”,

„informații mai bune despre cât timp alimentul poate fi

consumat în siguranță” și „o mai bună protecție a calității

alimentelor în ambalajele deschise”.

Este clar că cele mai importante două atribute ale

ambalajelor pentru îmbunătățirea reducerii deșeurilor

alimentare sunt „conține cantitatea potrivită” (comoditate) și

Page 31: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

30

„informații despre siguranța alimentelor” (comunicare).

Ambalarea unei cantităţi mai mici este sugerată în mai multe

studii [44], [70], [71], [72]. Totuşi, cantitatea potrivită poate fi

foarte diferită pentru diferite produse și gospodării. Există cu

siguranță priorități diferite între atribute, respectiv funcții, pe

diferitele produse.

Studiile evidențiază modul în care funcțiile ambalajelor

influențează deșeurile alimentare și faptul că pare să existe un

potențial ridicat de a reduce risipa de alimente prin alinierea

mai bună a funcțiilor ambalajelor la nevoile și obiceiurile

specifice ale utilizatorilor.

Pentru produsele care sunt utilizate în mod ocazional și/

sau care au o durată scurtă de valabilitate, cantitatea poate fi

adaptată pentru a fi utilizată integral pentru o singură masă.

Din păcate, această cantitate diferă pentru gospodării diferite.

Pentru produsele ale căror deșeuri au un impact mai ridicat

asupra mediului în raport cu ambalajele lor, poate fi motivant

ecologic să se adapteze cantitatea la gospodăriile individuale,

ceea ce înseamnă că gospodăriile mai mari folosesc două-trei

pachete, dacă nu există altă opțiune. Pe de altă parte, pentru

anumite produse alimentare, care sunt utilizate în mod regulat,

au o durată de valabilitate mare în ambalajele deschise sau ale

căror deșeuri au impact scăzut asupra mediului comparativ cu

ambalajele lor, ambalarea unor cantități mai mici de alimente

poate să nu fie adecvată din punct de vedere ecologic.

Au fost, de asemenea, luate în considerare mai multe

atribute dinamice de informare specifice produsului:

„temperaturile corecte de păstrare”, „cât timp se poate păstra

ambalajul deschis în siguranță sau cu păstrarea calității”,

date “a se consuma preferabil înainte de” („best before”) etc.

O cantitate semnificativă de deșeuri alimentare datorate

depozitării incorecte poate fi redusă prin îmbunătățirile

funcției „informații despre păstrare” (comunicare), de

Page 32: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

31

exemplu, prin etichetarea temperaturii optime de stocare sau a

timpului cât produsul poate fi păstrat la congelator. O inițiativă

suplimentară ar fi ca, pentru anumite alimente, să se afișeze pe

ambalaj alături de datele de „a se consuma preferabil înainte”

şi recomandări de tipul „înghețare înainte de.” Într-o

perspectivă similară, o companie franceză, Les Gueules

Cassées, a creat cu succes o etichetă de expirare „aproape de

data” pentru gama lor de produse.

Reducerea pierderilor alimentare datorate duratei de

valabilitate în Marea Britanie [72] și Norvegia [73] arată clar

că activitățile de „informare” și mai bună „etichetare a datei

de expirare” (comunicare) au un potențial ridicat pentru a

realiza reducerea deșeurilor și sunt măsuri relativ simple.

Atributul ambalajelor „ușor de închis” (facilitarea

manipularii) poate avea, de asemenea, un efect asupra

nivelului de deșeuri și, astfel, a durabilității. Pentru majoritatea

produselor, doar un procent mic din deșeurile alimentare

raportate este atribuit accidentelor datorate ambalajelor [44],

[72]. Există, de asemenea, şi alte tipuri de accidente. De

exemplu, copiii sau bătrânii pot scăpa alimentele pe jos [43].

Astfel, îmbunătățirile atributelor „ușor de deschis” și „ușor de

manevrat” (facilitarea manipulării) par să nu aibă aproape

niciun potențial de a reduce risipa alimentară în majoritatea

cazurilor. Ponderea deșeurilor evitabile care au fost aruncate în

ambalajul original a fost de 19% - 42% [74]. În plus, doar 11%

din aceste deșeuri au fost găsite în ambalaje, cu mai puțin de

25% din conținutul rămas [72]. Aceasta înseamnă că atributul

„ușor de golit” (facilitarea manipulării) are o importanță

minoră pentru majoritatea deșeurilor de alimente. Totuși, acest

atribut a fost cel de-al doilea motiv cel mai citat pentru risipa

datorată ambalajului în unele studii [44].

O cantitate mai mică de alimente pe pachet şi atribute

suplimentare legate de funcțiile de izolare si protecție vor

Page 33: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

32

crește costurile per kg de alimente vândute. Probabil

consumatorii nu vor fi motivați să suporte acest cost la punctul

de vânzare, deși ar putea economisi bani din reducerea risipei

alimentare. Lipsa cererii de la consumatori ar putea, de

asemenea, să împiedice investițiile în materiale sau

echipamente noi de ambalare. Un obstacol suplimentar îl

constituie efectul materialului de ambalare în sine asupra

mediului. Este clar că investițiile în materialele de ambalare

destinate reducerii risipei produselor alimentare, dar cu impact

ridicat asupra mediului, nu sunt motivate ecologic. Un alt

factor care nu motivează utilizarea mai extinsă a materialelor

de ambalare pentru a reduce risipa de alimente este faptul că o

cantitate mare de alimente este irosită în ambalajul original,

astfel încât nu este posibilă reciclarea reziduurilor alimentare

și nici a materialul de ambalare. Se impune elaborarea de

politici și sunt necesare eforturi educaționale pentru a informa

consumatorii cu privire la scopul ambalării și pentru a stimula

producătorii și distribuitorii să ajute activ în reducerea

cantității de produse alimentare care sunt irosite la nivelul

gospodăriei.

Pentru a asigura o mai mare consecvență, ca parte a

procesului de autorizare înainte de introducerea pe piață a

produselor cu „dată de expirare” şi dată de „preferabil înainte

de”, companiile ce produc astfel de produse ar trebui să

identifice metoda de determinare a durabilității și să prezinte

un raport ce susţine datele de expirare propuse. [3].

În prezent, atât industria ambalajelor, cât şi evoluţia

tehnologiei materialelor au un potenţial imens de a minimiza

risipa alimentară [75], [9] şi de a contribui la siguranţa şi

securitatea alimentelor [76]. În contextul tehnologiei,

ambalarea poate prelungi termenul de valabilitate a

produselor. Au fost dezvoltate ambalaje cu mai multe straturi

pe bază de polimeri, care prelungesc perioada de valabilitate a

Page 34: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

33

alimentelor, reducând în acelaşi timp şi din greutatea

ambalajului [77]. Datorită proprietăţilor de barieră bune,

materialele multistrat sunt potrivite şi pentru ambalarea în

atmosferă modificată. Astfel de ambalaje conţin în principal

azot şi dioxid de carbon, având drept scop prevenirea creşterii

bacteriilor anaerobe şi mucegaiurilor. Dezavantajul

ambalajelor multistrat este, însă, dificultatea de reciclare [4].

Proiectarea şi dezvoltarea viitoare a ambalajelor trebuie să

se concentreze pe progresele ulterioare ale tehnologiei de

ambalare, dar nu ar trebui să neglijeze importanţa efectelor

indirecte ale ambalajului. Actorii implicaţi în proiectarea

acestora ar trebui să inţeleagă cerinţele pe care ambalajul

trebuie să le asigure pe întregul lanţ de aprovizionare, în ideea

de a-şi optimiza produsul astfel încât să fie minimizate atât

pierderile alimentare, cât şi deşeurile de ambalaje. Este

necesară realizarea unor studii privind comportamentul

consumatorilor, precum şi furnizarea de informaţii între

producători şi comercianţii cu amănuntul [4].

Page 35: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

34

Capitolul 3. Risipa alimentară – studii,

rapoarte, politici

Risipa alimentară şi deşeurile generate de risipa alimentară

devin din ce în ce mai mult legate şi de problemele

ambalajelor care vin în contact cu alimentele. Studii recente

[33], [51] relevă importanţa ambalajelor, nu numai în păstrarea

pentru un timp cât mai îndelungat a proprietăţilor

organoleptice şi nutritive ale alimentelor, ci şi prin prisma

ciclului de viaţă al acestora. La rândul său, ciclul de viaţă al

ambalajului alimentar trebuie să ţină cont, nu numai de

posibilităţile de reciclare cât mai avansate, ci şi de ciclul de

biodegradare al alimentului cu care vine în contact. Prin

utilizarea ambalajelor biodegradabile şi bioregenerabile din

surse sustenabile se poate contribui direct pe această direcţie.

Există numeroase cauze ce au ca efect risipa alimentară,

inclusiv factorii de mediu din timpul creşterii şi recoltei

culturilor, supraproducţia din cauza incertitudinilor pieţei;

ambalaje necorespunzătoare şi care determină manipularea

dificilă şi deteriorarea stocului etc. [78], [79], [80], [81].

Funcţiile ambalajelor, cum ar fi conservarea şi protecţia

produsului; facilitarea manipulării, depozitării şi transportului

produselor, au un rol important în reducerea cantităţilor de

deşeuri alimentare. Totuşi, potenţialul ambalajului de a reduce

risipa alimentară este rareori investigat [61]. Există însă câteva

studii care au raportat relaţia dintre funcţiile ambalajelor şi

risipa alimentară.

Un astfel de studiu, din Suedia, a aratat că 20-25% din

alimentele aruncate se datorează necorespunderii cu nevoile

cunsumatorilor, cum ar fi pachetele prea mari şi dificil de golit

[44]. Alte studii, efectuate în Norvegia [82], au evidenţiat

faptul că unele dintre motivele risipei alimentare se referă la

Page 36: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

35

cantitatea de alimente furnizate şi protecţia acestora. Motivele

se refereau la produse expirate, la produsele cu o calitate

necorespunzătoare, având ambalajul deteriorat şi la produsele

cu o capacitate prea mare [33].

Lipsa cunoştinţelor şi conştientizării relaţiei dintre risipa

alimentară şi impactul ecologic al acesteia [83], [58], [84] ar

putea explica slaba preocupare pentru protecţia mediului. De

exemplu, Principato şi colab. [85] au constatat că 60% dintre

repondenţii studiului întreprins de ei au fost ferm convinşi că

ambalajul produsului are un impact mai mare asupra mediului

decât în reducerea risipei alimentare, iar studiile făcute de

Watson şi Meah [86] au indicat faptul că niciunul dintre

repondenţii lor nu a conştientizat legătura dintre emisiile de

gaze cu efect de seră şi producţia de alimente [51]. Cu toate

acestea, contrar concepţiei consumatorilor, contribuţia risipei

alimentare la amprenta de carbon este, în majoritatea cazurilor,

mai mare decât cea a producţiei şi gestionării deşeurilor de

ambalaje [87]. În majoritatea cazurilor, ambalajele reprezintă

doar 1 – 12% (de obicei aproximativ 5%) din emisiile de gaze

cu efect de seră într-o evaluare a circuitului unui sistem de

ambalare a alimentelor [66].

În cadrul studiului efectuat de Mallinson şi colab. [88], a

fost observat că supra-aprovizionarea cu alimente pare să se

numere printre principalele motive care duc la risipa

alimentară în cadrul etapei de consum a produselor alimentare.

Motivele supra-aprovizionării ar putea fi (i) identificarea unui

furnizor bun, (ii) diferenţele de gust, (iii) efectul de

compensare, (iv) constrângerile de timp, (v) achiziţiile în vrac

şi (vi) ambalajele de capacitate de mare [51]. Unele studii

sugerează că planificarea meselor, schimbarea preferinţelor şi

a obiceiurilor alimentare, dar şi atenţia acordată asupra

ambalajelor pentru vânzarea cu amănuntul ar putea contribui

la reducerea risipei alimentare [58, 84], [89], [70], [88], în

Page 37: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

36

timp ce alte studii nu au găsit o corelaţie clară între

planificarea adecvată şi nivelul redus al deşeurilor alimentare

[90], [91]. Cu toate acestea, întocmirea unei liste de

cumpărături ar reduce considerabil numărul cumpărăturilor

spontane, manifestate prin achiziţia de articole neplanificate

[90]

În ceea ce priveşte dimensiunea ambalajelor, consumatorii

consideră că, pentru anumite produse, acestea sunt prea mari şi

nepotrivite persoanelor care locuiesc singure sau în cuplu. O

treime din gospodării susţin că ar genera mai puţine deşeuri

alimentare dacă dimensiunile ambalajelor destinate produselor

alimentare ar fi mai potrivite nevoilor consumatorilor [4]. Pe

de altă parte, preţurile alimentelor care sunt ambalate în

ambalaje mai mici sunt semnificativ mai mari decât preţul

alimentelor care nu sunt preambalate sau care sunt ambalate în

ambalaje mari [83], [92]. Se întâmplă, de asemenea, ca

producătorii de produse alimentare să se confrunte şi cu

problema anulării de ultimă oră a comenzilor sau cu sancţiuni,

atunci când volumele comenzilor nu sunt respectate [48].

Un studiu suedez [44] a investigat influenţa resturilor

alimentare asupra reciclării ambalajelor din materiale plastice.

Williams şi colab. [44] afirmă că până la 20-25% din deşeurile

alimentare se datorează dimensionării prea mari a ambalajelor

şi dificultăţii de golire. În total, deşeurile cauzate de golirea

incompletă a ambalajelor reprezintă aproximativ 4% din

cantitatea totală de risipă alimentară generată de gospodăriile

chestionate. Procesul de golire a unui pachet nu este influenţat

doar de designul ambalajului, ci şi de persoana responsabilă de

deschiderea acestuia. Acest lucru s-a demonstrat cu un test al

comportamentului de golire a pachetelor de lapte de 1000 ml,

unde s-au găsit reziduuri cuprinse între 4,7-14,7 ml.

Potrivit Plastics Recyclers Europe, capacitatea de golire a

ambalajelor poate fi interpretată în două feluri: ambalajul

Page 38: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

37

poate fi uşor de golit (de exemplu, sticle, tuburi) sau conţinutul

ambalajului poate fi uşor de accesat (de exemplu, pahare).

„Uşor de golit” înseamnă că un ambalaj poate fi golit fără

forţă şi „uşor de accesat” se referă la o utilizare regulată de

către consumator (de exemplu, folosirea unei linguri pentru

golirea unui pahar de iaurt). Reciclatorii de materiale plastice

sunt îngrijoraţi de reziduurile alimentare rămase în ambalaj

după consum, deoarece acestea pot afecta procesul de reciclare

a ambalajelor [93], [4].

Quested şi Murphy [72] au efectuat unul dintre cele mai

extinse studii pentru a înţelege motivele apariţiei deşeurilor

alimentare funcţie de tipurile de ambalaje (plicuri, pungi,

plase, lăzi, cutii, flacoane, borcane, etc) pentru anumite

produse specifice. S-a constatat că echipa de ambalare (care

include tehnologi de ambalare, proiectanţi, tehnologi

alimentari, etc.) trebuie să ştie ce tipuri de funcţii sunt cele mai

importante pentru dezvoltarea unui anumit produs. În plus,

este necesară cuantificarea impactului diferitelor funcţii ale

ambalajelor privind risipa alimentară pentru diferite produse,

în pieţe şi gospodării. Studiile privind risipa alimentară trebuie

făcute publice, întrucât echipa de ambalare va fi mai informată

şi va fi în măsură să dezvolte produsul/ ambalajul în vederea

minimizării risipei alimentare [42].

În vederea accelerării progresului, Wikstrom şi colab. [61]

au propus să se acorde mai multă atenţie următoarelor puncte:

- Studierea şi colectarea datelor despre modul în care

ambalajele afectează risipa alimentară, în diferite ţări

şi culturi, pentru diferite tipuri de gospodării şi

produse alimentare.

- Dezvolarea metodelor de proiectare pentru

îmbunătăţirea ambalajelor în ceea ce priveşte risipa

alimentară.

Page 39: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

38

- Elaborarea unor modele de afaceri rentabile, atât

pentru actorii industriali, cât şi pentru consumatori, în

vederea reducerii deşeurilor alimentare.

Schimbările sugerate în proiectarea ambalajelor pot avea

un impact profund asupra dezvoltării durabile. Găsirea unui

echilibru între materialul de ambalare a produsului şi protecţia

acestuia, poate duce la o economisire generală a resurselor,

reducerea impactul asupra mediului şi creşterea eficienţei

generale a sistemului.

Numeroşii semnatari ai „Pactului de ambalare” australian

caută oportunităţi de reducere a impactului ambalajelor asupra

mediului prin eliminarea sau scăderea masei componentelor de

ambalare. Dacă ambalajul rămâne potrivit pentru scop, acest

lucru permite economii financiare şi de mediu. Cu toate

acestea, dacă se merge prea departe, subţierea pereţilor

ambalajului poate contribui la deteriorarea produsului

alimentar pe timpul transportului şi manipulării.

Într-un raport al Institutului American pentru Ambalaje şi

Mediu (AMERIPEN), autorii subliniază importanţa funcţiei de

protecţie a ambalajului şi se referă la ambalaje ca la o „soluţie

care ar putea reduce semnificativ risipa alimentară” [94]. Unul

dintre argumente este derivat dintr-o corelaţie negativă între

proporţia de mărfuri ambalate şi risipa alimentară.

Cu toate acestea, se discută tot mai mult în public impactul

utilizării unor cantităţi crescute de ambalaje asupra mediului şi

contribuţia sa reală la durabilitate. La nivel global, în fiecare

an sunt produse 348 de milioane de tone de plastic [95]. În

Europa, 39,7% din consumul total de plastic este folosit pentru

ambalare. Cu toate acestea, doar 40,8% din ambalajele plastice

sunt reciclate [95]. Anual, 4,8–12,7 tone de deşeuri de plastic

ajung în ocean, inclusiv ambalaje plastice [96]. O altă critică

asupra ambalajelor din plastic se referă la impactul asupra

sănătăţii umane. De exemplu, unii aditivi, cum ar fi bisfenolul

Page 40: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

39

A sau ftalaţii, sunt recunoscuţi ca având efecte negative asupra

sistemului endocrin [97].

În plus, consumatorii consideră ca lipsa ambalajului

contribuie mai mult la sustenabilitatea produselor alimentare

decât ambalarea acestora, care, de fapt, permite prelungirea

duratei lor de viaţă. Într-un raport al WRAP [98], jumătate

dintre consumatorii chestionaţi au declarat că ambalajul

dăunează mediului şi doar un sfert au fost de acord că acesta

prelungeşte durata de valabilitate a unui produs. Intervievaţii

menţionează avantajele esenţiale ale ambalajelor cum ar fi

posibilitatea păstrării produselor în condiţii de siguranţă şi

igienă, oferirea de informaţii importante pe etichete şi

protejarea produselor alimentare de la fabrică până la magazin

şi apoi în timpul drumului spre casă, în timp ce doar 13%

consideră că ambalajul protejează mâncarea şi acasă.

Risipa alimentară are loc nu doar din cauza produselor

alimentare necomestibile. Se poate întâmpla ca alimentele

comestibile să fie aruncate pentru că termenul de valabilitate

este depăşit. Un studiu arată că 64% din consumatorii din UE

interpretează greşit sensul „datei de expirare” [99].

Consumatorii afirmă şi că au nevoie de mai multe informaţii

despre termenul de valabilitate a alimentelor după ce

ambalajul a fost deschis [4].

Prin data de expirare se înţelege, fie „data de valabilitate

minimă” a produsului fie „data limită de consum”. „Data de

valabilitate minimă” reprezintă data până când produsul îşi

păstrează calitatea, cum ar fi aroma şi textura (este data de

tipul „a se consuma preferabil înainte de” („best before”)).

Retailerilor li se permite să vândă produse după ce a trecut

„data de valabilitate minimă” [30].

În 2016, a fost emis un Raport special de reducere a

deşeurilor alimentare, o oportunitate pentru UE de a

îmbunătăţi eficienţa resurselor din lanţul de aprovizionare cu

Page 41: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

40

alimente. Acest raport a fost corelat la precedentul pachet al

Comisiei Europene - Economie Circulară, care a inclus

propuneri legislative revizuite privind deşeurile. Problema

combaterii deşeurilor alimentare este integrată în aceste

propuneri. Raportul pune în evidenţă câteva aspecte

importante:

- declaraţiile politice la nivel înalt nu au fost traduse în

acţiuni suficiente;

- scăderea intesităţii de acţiune prin documente

strategice ale Comisiei în timp;

- acţiunea fragmentată şi intermitentă la nivel tehnic este

o problemă critică;

- politicile existente ar putea fi mai bine aliniate pentru a

combate mai eficient risipa de alimente;

- ar trebui respectată alinierea politicilor pentru

îmbunătăţirea prevenirii deşeurilor alimentare;

- sunt necesare clarificări şi o aliniere a politicilor şi

dispoziţiilor pentru facilitarea donării de alimente.

Producţia alimentară este asociată cu un consum

semnificativ de resurse. Astăzi, aproximativ 30% din globul

pământesc şi 70% din toată apa dulce extrasă este folosită

pentru culturi. În plus, producţia şi utilizarea pesticidelor şi a

îngrăşămintelor pot polua aerul, apa şi solul şi, prin urmare,

reprezintă un risc pentru sănătatea umană şi pentru ecosisteme

în ansamblu [100]. Şi mai rău este dacă acest consum de

resurse este în zadar, în situaţiile în care produsele alimentare

işi pierd obiectivul final de consum uman şi sunt risipite.

Importanţa reducerii cantităţii de deşeuri alimentare este

recunoscută la nivel mondial. Îngrijorările privind risipa

alimentară au dus la aprobarea Obiectivelor de Dezvoltare

Durabilă [4]. Dintre acestea, Obiectivul 12.3 prevede

reducerea la jumătate, până în 2030, a deșeurilor alimentare la

nivel mondial, atât în cazul furnizorilor, cât şi al

Page 42: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

41

consumatorilor și reducerea pierderilor de produse alimentare

de-a lungul lanțului de producție și aprovizionare. Există multe

provocări în vederea realizării aestui obiectiv, iar ambalarea

alimentelor va juca un rol important. Este necesar să se

acţioneze de acum pentru cercetarea şi dezvoltarea afacerilor

în această zonă.

Auras şi colab. [101] au prezentat cinci probleme ale

industriei ambalajelor care au fost luate în considerare şi

studiate de comunitatea de cercetare (figura 9) [61].

Figura 9. Problemele de ambalare specificate în Agenda

de Cercetare 2030 pentru economisirea alimentelor, unde:

FLW – food loss and waste; LCA – life cycle assessment

(adaptare din ref. [61])

Forumul global pentru creştere ecologică (Global Green

Growth Forum - 3GF) este o platformă globală pentru

proiectarea şi accelerarea soluţiilor la problemele pe care

pieţele şi guvernele nu au reuşit să le rezolve singure. 3GF

permite parteneriate publice şi private, care susţin adoptarea pe

scară largă a tehnologiilor, practicilor şi politicilor ecologice.

În urma Summit-ului Global Green Growth Forum (3GF)

din anul 2016 de la Copenhaga, un parteneriat de organizaţii

internationale de top au lansat Standardul de contabilitate şi

raportare a risipei alimentare şi a formării deşeurilor

Page 43: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

42

alimentare. Standardul FLW furnizează primul set de definiţii

globale şi cerinţe de raportare pentru companii, ţări şi alţi

actori industriali pentru a măsura, raporta şi gestiona pierderile

şi deşeurile alimentare în mod constant şi credibil.

Protocolul privind pierderile alimentare şi formarea

deşeurilor este rezultatul unui parteneriat între mai multe părţi

aflate în cauză, convocat de Institutul Mondial al Resurselor şi

iniţiat la Summit-ul 3GF din anul 2013. Partenerii Protocolului

FLW includ: Forumul Bunurilor de Consum, Organizaţia

Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO),

proiectul FUSIONS finanţat de UE, Programul Naţiunilor

Unite pentru Mediu (UNEP), Consiliul Mondial pentru

Dezvoltare Durabilă (WBCSD), WRAP (The Waste) -

Programul de Acţiune pentru Deşeuri şi Resurse şi Institutul

Mondial de Resurse.

Standardul FLW a venit în condiţiile în care un număr tot

mai mare de guverne, companii şi alte entităţi îşi asumă

angajamente pentru reducerea deşeurilor alimentare şi

pierderea de produse alimentare. Reprezentanţi ai unor astfel

de organizaţii au făcut numeroase declaraţii despre acest

Standard:

❖ "Scala problemei pierderilor şi a formării deşeurilor

de alimente poate fi dificil de înţeles. Având acest nou

standard, prin care se poate măsura pierderea şi risipa de

alimente, nu numai că ne va ajuta să înţelegem cât de multă

mâncare nu ajunge la consumatori, dar va ajuta şi la

stabilirea unei baze de acţiune. UNEP salută noul standard

FLW şi invită ţările şi companiile să-l folosească pentru a

începe măsurarea şi raportarea pierderilor alimentare şi

formarea deşeurilor alimentare, în paralel cu acţiunile pentru

realizarea Obiectivului 12.3 din SDG (Sustainable

Development Goals – obiectivele de dezvoltare durabilă ale

Naţiunilor Unite): Reducerea la jumătate a formării

Page 44: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

43

deşeurilor alimentare până în anul 2030" a declarat Achim

Steiner, director executiv, Programul Natiunilor Unite pentru

Mediu (UNEP).

❖ "Acest standard reprezintă o descoperire reală.

Pentru prima dată, înarmate cu standardul, ţările şi

companiile vor putea cuantifica, acolo unde apare, cantitatea

de produse alimentare pierdute şi irosite şi să prezinte date

despre aceasta într-un mod extrem de credibil şi consecvent" a

declarat Andrew Steer, director World Resources Institute.

"Nu există niciun motiv concret ca atât de multă mâncare să

fie irosită. Acum, avem un instrument puternic şi nou, care va

ajuta guvernele şi întreprinderile să economisească bani, să

protejeze resursele şi să se asigure că tot mai mulţi oameni

obţin mâncarea de care au nevoie."

❖ "Existenţa deşeurilor duce la sărăcirea tuturor. Sunt

mulţumit că o nouă alianţă puternică între organizaţii publice

şi private va oferi un răspuns eficient la provocarea globală a

formării deşeurilor alimentare. 3GF a promovat înca o soluţie

inovatoare la provocările globale", a spus Kristian Jensen,

ministrul afacerilor externe, Danemarca. "Noul standard

privind deşeurile alimentare va reduce pierderile economice

pentru consumatori şi industria alimentară, va atenua

presiunea asupra resurselor naturale şi va contribui la

realizarea ţintelor ambiţioase stabilite în obiectivele de

dezvoltare durabilă. Trebuie să impunem mai multe soluţii ca

aceasta în beneficiul oamenirii, dezvoltării economice şi

planetei”.

❖ "Irosirea unei treimi din produsele alimentare pe care

le producem este o indicaţie clară al unui sistem alimentar

global aflat în dificultate. Standardul FLW este esenţial pentru

stabilirea unei fundaţii fiabile pentru acţiuni eficiente pe teren,

în ţări, oraşe şi intreprinderi mici şi mari, dezvoltând şi

îmbunătăţind lanţul valoric alimentar pe o perioadă lungă de

Page 45: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

44

timp. Având soluţii de afaceri tangibile, Standardul FLW

poate ajuta la reducerea semnificativă a pierderilor şi

formării deşeurilor alimentare la nivel golbal", a declarat

Peter Bakker, preşedintele Consiliului Mondial de Afaceri

pentru Dezvoltare Durabilă (WBCSD).

❖ "Fiind un membru al coaliţiei Champions 12.3

(https://champions123.org/), sunt convins că, lucrând

împreună, putem dezvolta soluţii eficiente pentru a reduce

pierderile şi risipa de alimente, pentru a ajuta lumea să

îndeplinească obiectivul 12.3 de dezvoltare durabilă. Nestlé va

juca rolul său. Astfel de acţiuni aduc beneficii societăţii prin

sprijinirea dezvoltării rurale, conservării apei şi securităţii

alimentelor şi ne ajută să ne asigurăm că aprovizionarea

noastră este durabilă", a spus Paul Bulcke, director executiv

Nestlé.

❖ "Deşeurile alimentare reprezintă o problemă de 940

de miliarde de dolari. În 2015, membrii noştri s-au angajat să

reducă la jumătate risipa alimentară şi vedem Standardul

FLW ca un instrument important care să ne ajute să atingem

această ţintă ambiţioasă. Membrii noştri trebuie să cuantifice,

să măsoare şi să raporteze pierderile alimentare în mod

eficient. Standardul FLW îi va ajuta să facă acest lucru cu

consecvenţă şi transparenţă", a declarat Peter Freedman,

director general, Forumul Bunurilor de Larg Consum.

❖ "Activitatea dezvoltată de WRAP pentru a ajuta la

reducerea deşeurilor menajere din Marea Britanie cu 21% a

fost posibilă doar prin analiza noastră de ultimă oră pentru a

cuantifica cât şi unde au fost irosite alimentele. Deşeurile

alimentare nu sunt limitate de graniţe, aşa că WRAP este

încântat că a contribuit la dezvoltarea Standardul privind

reducerea pierderilor şi formării de deşeuri alimentare. Sunt

sigură că va autoriza intreprinderile, guvernele şi alte

organizaţii să ia măsuri la scară internaţională, acţiune pe

Page 46: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

45

care WRAP o va susţine cu tărie", Dr. Liz Goodwin, director

executiv WRAP (Programul de Acţiune pentru Deşeuri şi

Resurse).

❖ "Ne bucurăm că am fost primul retailer din Marea

Britanie care a publicat rapoarte asigurate de către terţi

privind formarea deşeurilor alimentare, pentru propriile

operaţiuni şi vom continua să o facem în fiecare an. Această

transparenţă şi evidenţierea dovezilor concrete reprezintă o

piatră de temelie a activităţii noastre de combatere a

deşeurilor alimentare. Acest lucru nu numai că ne-a permis să

identificăm unde există puncte critice de apariţie a deşeurilor

alimentare în propriile operaţiuni, dar ne-a şi ajutat să luăm

măsuri în acele domenii. Noul standard FLW oferă un cadru

comun pentru măsurarea pierderilor şi deşeurilor alimentare,

iar eu sper să le permită şi altora să îşi publice datele şi să ia

măsuri pentru a rezolva această problemă importantă", Dave

Lewis, director executiv Tesco şi preşedinte al coaliţiei

Champions 12.3.

❖ "Măsurarea nivelului de deşeuri alimentare într-un

mod structurat este esenţială pentru dezvoltarea de strategii

eficiente care să se concentreze pe reducerea formării acestor

deşeuri şi să monitorizeze progresul la nivel de afaceri,

naţional şi al UE, precum şi să contribuie la atingerea

obiectivului de dezvoltare 12.3. Manualul de Cuantificare a

Deşeurilor Alimentare (FUSIONS Food Waste Quantification

Manual) este complet sincronizat cu Standardul FLW al

Protocolului Privind Risipa şi Deşeurile Alimentare, ceea ce

permite utilizatorilor manualului FUSIONS, care

monitorizează şi raportează cantităţile şi tendinţele deşeurilor

alimentare să realizeze rapoarte armonizate cu cerinţele

globale şi cu standardele de contabilitate şi raportare", Toine

Timmermans, unul dintre coordonatorii proiectului EU-

FUSIONS.

Page 47: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

46

Mişcarea internaţională de combatere a deşeurilor

alimentare creşte pe măsură ce guvernele şi intreprinderile se

angajează să abordeze şi să rezolve această problemă. Cu toate

acestea, cei mai mulţi dintre factorii implicaţi nu ştiu cât de

mari sunt pierderile alimentare sau unde au loc acestea în

operaţiunile sau lanţurile de aprovizionare cu alimente.

Crearea unor stocuri în conformitate cu standardul FLW

reprezintă o bază esenţială pentru a dezvolta strategii eficiente

în vederea reducerii pierderilor alimentare şi pentru a

monitoriza progresul acestei reduceri în timp. Mai mult, acesta

poate ajuta guvernele şi companiile să îndeplinească

angajamentele internaţionale, inclusiv Acordul de la Paris

privind schimbările climatice şi Obiectivele de Dezvoltare

Durabila ale ONU.

Standardul FLW va ajuta, de asemenea, la reducerea

pierderilor alimentare şi formării deşeurilor în sectorul privat.

În 2015, Forumul pentru Bunuri de Larg Consum, care

reprezintă peste 400 dintre cei mai mari comercianţi şi

producători din 70 de ţări, a adoptat o rezoluţie pentru ca

membrii săi să reducă risipa alimentară din operaţiunile lor cu

50% până în 2025. Progresele sunt măsurate folosind

standardul FLW. Unele companii de top, cum ar fi Nestlé şi

Tesco, măsoară şi oferă rapoarte publice despre cantitatea de

pierderi alimentare.

Materialele care vin în contact cu alimentele (FCM) au o

importanţă socială ridicată, deoarece protejează alimentele de

daunele fizice, de murdărie şi de deteriorarea microbiană,

reducând astfel risipa alimentară. Însă, FCM pot avea şi un

impact asupra calităţii şi siguranţei alimentelor pe întregul lanţ

alimentar. Produsele chimice prezente în materialele care vin

în contact cu produsele alimentare sunt cunoscute pentru

migrarea şi contaminarea produselor alimentare, creând astfel

riscuri pentru sănătatea consumatorilor [102].

Page 48: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

47

În conformitate cu legislaţia UE existentă [103], toate

FCM trebuie să fie sigure şi inerte - adică să nu influenţeze

alimentele într-un mod negativ. Cu excepţia materialelor din

plastic care vin în contact cu alimentele, nu au fost stabilite

norme UE armonizate pentru a determina respectarea acestor

dispoziţii generice. În consecinţă, demonstrarea faptului că

siguranţa alimentelor este realizată în mod constant şi pentru

alte materiale decât cele plastice s-a dovedit dificilă, aşa cum a

fost dovedit prin mai multe accidente de contaminare a

alimentelor.

Numărul exact de potenţiali contaminanţi alimentari din

FCM nu este cunoscut, dar este enorm: mii de substanţe

chimice sunt utilizate la producerea diferitelor FCM, în timp

ce impurităţile şi produşii de reacţie sunt în număr de zeci de

mii, doar o parte dintre aceştia fiind identificaţi [103]. Riscul

ca o parte dintre aceste substanţe necunoscute să fie toxice este

semnificativ. Produsele chimice care migrează din ambalajele

alimentare pot fi astfel cea mai mare şi cea mai puţin

controlată sursă de contaminare alimentară, depăşind alte surse

precum pesticidele sau poluanţii din mediu [104].

BEUC, Organizaţia Europeană a Consumatorilor insistă

asupra faptului că un regim reformat privind legislaţia

materialelor care vin în contact cu alimentele (FCM) trebuie să

urmeze urmatoarele obiective [105]:

• Realizarea unei reglementări cuprinzătoare şi

armonizate a tuturor FCM-urilor. Sunt necesare noi reguli

pentru controlul tuturor substanţelor chimice care migrează, în

timp ce limitele legale existente ar trebui revizuite pentru a

proteja mai bine consumatorii.

• Stabilirea unei abordări de precauţie. Substanţele

periculoase, cum ar fi perturbatorii endocrini, ar trebui să fie

interzise automat, cu excepţia cazului în care industria poate

Page 49: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

48

demonstra că prezenţa lor în FCM nu prezintă un risc pentru

sănătatea umană.

• Operatorilor de afaceri ar trebui să li se solicite să

efectueze şi să noteze evaluările de siguranţă a materialelor

care vin în contact cu alimentele. Autorităţile statelor membre

trebuie să controleze riguros acurateţea şi fiabilitatea

evaluărilor de siguranţă.

• Statele membre trebuie să asigure resurse suficiente

pentru controalele oficiale ale FCM, în timp ce Comisia ar

trebui să promoveze o strategie sistematică pentru a se asigura

că politica UE pentru FCM se traduce într-o protecţie reală a

consumatorilor.

• Pentru a facilita identificarea, trasabilitatea şi

manipularea surselor de expunere, este esenţială o mai mare

transparenţă cu privire la substanţele chimice utilizate sau care

migrează din FCM.

• Garanţia aceluiaşi nivel ridicat de protecţie pentru

FCM fabricate din materiale noi şi reciclate. O economie

circulară de succes poate fi realizată numai dacă consumatorii

sunt siguri că materiile prime sunt sigure.

La rândul lor, normele UE privind materialele plastice se

se focalizează aspra materiilor prime, cum ar fi monomerii şi

aditivii folosiţi la fabricarea ambalajelor şi neglijează în mare

măsură potenţialele migraţii ale substanţelor formate în timpul

fabricării şi utilizării, cum ar fi impurităţile, produşii de reacţie

sau de degradare.

Regimul actual al UE referitor la materialele care vin în

contact cu alimentele este menit să protejeze sănătatea şi

interesele consumatorilor. Cu toate acestea, nici astăzi acest

standard nu este atins în mod adecvat, iar deficienţele lui sunt

recunoscute pe scară largă, inclusiv de către Comisia

Europeană. În 2016, Parlamentul European a concluzionat că

lipsa unor măsuri uniforme în cadrul UE este în detrimentul

Page 50: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

49

sănătăţii publice. Din acest motiv, Parlamentul a solicitat

urgent Comisiei să revizuiască actualul cadrul de

reglementare.

În acest context, Comisia a anunţat în noiembrie 2017 o

evaluare REFIT pentru a verifica dacă actualul cadru legislativ

al UE pentru FCM este adecvat scopului şi funcţionează aşa

cum era de aşteptat. BEUC, Organizaţia Europeană a

Consumatorilor, a salutat revizuirea ca pe oportunitate care

oferă o mai bună protecţie a consumatorilor pe termen

îndelungat.

Reglementarea insuficientă a substanţelor chimice ce

migrează provoacă înşelarea consumatorilor. Articolul 3 din

Regulamentul FCM prevede că un material care vine în

contact cu alimentele nu trebuie să îşi transfere componentele

în alimente, în cantităţi care ar putea pune în pericol sănătatea

umană. Această abordare implică faptul că migraţia

contaminanţilor în alimente este legală, atâta timp cât nu poate

fi identificat un risc specific pentru sănătate. Pentru

majoritatea FCM, parametrii de risc nu au fost încă stabiliţi,

iar autorităţile de control sunt, prin urmare, rareori în măsură

să asigure conformitatea.

Se preconizează dublarea în următorii 20 de ani a

consumului de materiale plastice. De exemplu, s-a constatat că

în Europa, în anul 2017, au fost generate 173 kg de deșeuri de

ambalaje alimentare pe cap de locuitor [106]. Ca urmare,

conform noului Plan de Acţiune al Comisiei Europene

(CEAP), vor fi propuse noi inițiative legislative privind

reutilizarea sau înlocuirea tacâmurilor, veselei și ambalajelor

alimentare de unică folosință cu produse reutilizabile, inclusiv

în domeniul serviciilor alimentare, precum şi noi obiective

privind reducerea deșeurilor de ambalaje [106].

Prin Comunicarea emisă în data de 20 mai 2020 [107],

Comisia anunţă că „va solicita angajamente din partea

Page 51: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

50

companiilor și organizațiilor alimentare privind

întreprinderea unor acțiuni concrete privind sănătatea și

sustenabilitatea, punând accentul în special pe: reformularea

produselor alimentare în conformitate cu liniile directoare

pentru diete sănătoase și durabile; reducerea propriilor

amprente de mediu și a consumului de energie prin

eficientizare din punct de vedere energetic; adaptarea unor

strategii de marketing și de publicitate ținând cont de nevoile

celor mai vulnerabili; asigurarea că ale lor campanii de

prețuri la produsele alimentare nu subminează percepția

cetățenilor asupra valorii alimentelor; și reducerea

ambalajelor alimentare în conformitate cu noul CEAP”

(Planul de Acţiune al Comisiei Europene).

De asemenea, Comisia anunţă că „pregăteşte o inițiativă

pentru îmbunătățirea cadrului de guvernanță corporativă

(corporate governance framework), incluzând o cerință ca

industria alimentară să integreze sustenabilitatea în strategiile

corporative” [107]. Guvernanța corporativă este un concept

general, care se extinde la toate relațiile unei întreprinderi cu

toate părțile interesate, furnizorii, clienții și angajații săi.

„Comisia va lua măsuri pentru extinderea și promovarea

unor metode de producție durabile și responsabile social și a

unor modele circulare de afaceri în procesarea produselor

alimentare și în vânzarea cu amănuntul, în special pentru

IMM-uri, în sinergie cu obiectivele și inițiativele prezentate în

cadrul noului plan de acţiune CEAP. Dezvoltarea unei

bioeconomii europene circulare și durabile crează

oportunități de afaceri, de exemplu legate de utilizarea

deșeurilor alimentare” [107].

„Ambalajele alimentare joacă un rol cheie în

sustenabilitatea sistemelor alimentare. Comisia va realiza

revizuirea legislației privind materialele care vin în contact cu

alimentele, pentru a îmbunătăți siguranța alimentară și

Page 52: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

51

sănătatea publică (în special în ceea ce privește reducerea

utilizării substanțelor chimice periculoase), va susține

utilizarea unor soluții de ambalare inovatoare și durabile,

care utilizează materiale ecologice, reutilizabile și reciclabile

și contribuie la reducerea deșeurilor alimentare” [107].

În tabelul 2 sunt prezentate actualele reglementări

europene privind ambalajele destinate contactului cu

alimentele.

Tabelul 2. Legislaţia europeană privind ambalajele

destinate contactului cu alimentele - principalele cerințe

legale sau de reglementare pentru proiectarea ambalajelor

(adaptare din ref. [37])

Etap

ele

cic

lulu

i

de

via

ță

Pri

nci

pii

de

resp

ect

at

Legi şi reglementări

Co

nce

per

ea a

mb

alaj

elo

r

Cer

ințe

și m

ater

iale

au

tori

zate

des

tin

ate

să v

ină

în c

on

tact

cu

pro

du

sele

alim

enta

re

Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 privind

materialele și articolele destinate să vină în contact

cu produsele alimentare și de abrogare a

directivelor 80/590 / CEE și 89/109 / CEE

Directiva 2008/39/EC a Comisiei de modificare a

Directivei 2002/72/EC referitoare la materiale și

articole din plastic;

Directiva 84/500/EE a Consiliului privind articolele

ceramice;

Directiva 2007/42/EC a Comisiei privind materialele

și articolele din peliculă de celuloză regenerată.

Regulamentul (UE) nr. 10/2011 al Comisiei privind

materialele și articolele din plastic destinate să vină

în contact cu produsele alimentare.

Regulamentul (CE) nr. 1895/2005 al Comisiei

privind restricționarea utilizării anumitor derivați

epoxi în materiale și articole destinate să vină în

contact cu produsele alimentare.

Directiva Consiliului 78/142/CEE privind materialele

și articolele care conțin monomerul clorură de vinil

și sunt destinate să vină în contact cu produsele

Page 53: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

52

alimentare.

Directiva Consiliului 82/711 / CEE de stabilire a

normelor de bază necesare pentru testarea

migrației elementelor constitutive din materiale și

articole din plastic destinate să vină în contact cu

produsele alimentare.

Regulamentul (CE) nr. 450/2009 al Comisiei privind

materialele și articolele active și inteligente

destinate să vină în contact cu produsele

alimentare.

Cer

ințe

esen

țial

e

pen

tru

med

iu Directiva 94/62/EC a Consiliului privind ambalajele

și deșeurile de ambalaje modificată prin Directiva

2004/12/EC și 2005/20/EC a Consiliului.

Decizia 97/129/EC privind sistemul de identificare a

materialelor de ambalare.

Tran

sfo

rmar

ea m

ater

iilo

r p

rim

e; f

abri

care

a am

bal

ajel

or

Au

tori

zări

și r

estr

icți

i

aplic

abile

su

bst

anțe

lor

chim

ice

uti

lizat

e în

am

bal

aje

Regulamentul (CE) nr. 440/2008 al Consiliului din 30

mai 2008 de stabilire a metodelor de testare în

temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 din

Registrul, evaluarea, autorizarea și restricționarea

substanțelor chimice (REACH).

Co

ntr

olu

l, in

spe

cția

mat

eria

lelo

r și

fab

rica

rea

amb

alaj

elo

r

Directiva 94/62/EC cuprinde toate tipurile de

ambalaje introduse pe piața UE și toate deșeurile

de ambalaje. Această directivă reglementează

substanțele chimice și metalele grele prezente în

ambalaje.

Există două reglementări UE importante privind

materialele de contact cu produsele alimentare:

Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 şi Regulamentul

(CE) nr. 2023/2006

Tras

abili

t

atea

mat

eria

lel

or

și a

amb

alaj

el

or

des

tin

ate

să v

ină

în

con

tact

cu

pro

du

sele

alim

enta

r

e

Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 privind

materialele și articolele destinate să vină în contact

cu produsele alimentare și de abrogare a

directivelor 80/590 / CEE și 89/109 / CEE.

Page 54: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

53

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 de stabilire a

principiilor și cerințelor generale ale legislației

alimentare, de instituire a Autorității europene

pentru siguranța alimentară și de stabilire a

procedurilor în materie de siguranță alimentară.

Mat

eria

le p

last

ice

reci

clat

e

des

tin

ate

să v

ină

în c

on

tact

cu

alim

ente

le

Regulamentul (CE) nr. 282/2008 al Comisiei privind

materialele și articolele din plastic reciclat destinate

să vină în contact cu alimentele și care modifică

Regulamentul (CE) nr. 2023/2006 privind bunele

practici de fabricație pentru materiale și articole

destinate să vină în contact cu produsele

alimentare.

Regulamentul Comisiei (UE) nr. 10/2011 privind

materialele și articolele din plastic destinate să vină

în contact cu produsele alimentare.

Etic

het

area

amb

alaj

ulu

i

pri

mar

Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 privind

materialele și articolele destinate să vină în contact

cu produsele alimentare și de abrogare a

directivelor 80/590 / CEE și 89/109 / CEE

Um

ple

rea

amb

alaj

elo

r

Igie

na

amb

alaj

elo

r p

entr

u p

rod

use

alim

enta

re

Regulamentul (CE) nr. 852/2004 privind igiena

produselor alimentare.

Directiva 1993/43 privind igiena produselor

alimentare.

Standard ISO 22000: Sisteme de gestionare a

siguranței alimentare - Cerințe pentru orice

organizație din lanțul alimentar.

Standardul EN 15593: Managementul igienei în

producerea ambalajelor pentru produsele

alimentare

Câteva standuri private (BRC, BRC / IOP, IFS, AIB ...)

Co

nfo

rmit

atea

pro

du

selo

r p

ream

bal

ate

Directiva 76/211 / CEE a Consiliului privind

compoziția în greutate sau în volum a anumitor

produse preambalate.

Directiva 2007/45 / CE de stabilire a normelor

privind cantitățile nominale pentru produsele

preambalate, de abrogare a directivelor 75/106 /

CEE și 80/232 / CEE ale Consiliului și de modificare a

Directivei 76/211 / CEE a Consiliului.

Page 55: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

54

Directiva 89/396 / CEE a Consiliului privind

indicațiile sau mărcile care identifică lotul din care

face parte un produs alimentar.

Etic

het

area

pro

du

selo

r

Directiva 2000/13 / CE privind etichetarea,

prezentarea și publicitatea produselor alimentare.

Regulamentul (CE) nr. 1830/2003 privind

trasabilitatea și etichetarea produselor alimentare

și a furajelor produse de la organisme modificate

genetic și de modificare a Directivei 2001/18 / CE, a

Regulamentului nr. 41/2009 privind compoziția și

etichetarea produselor alimentare adecvate pentru

persoanele intolerante la gluten, Regulamentul nr.

90/496 / CEE privind etichetarea nutrițională a

produselor alimentare.

Val

ori

zare

a și

re

cicl

area

deș

euri

lor

de

amb

alaj

e

Directiva 94/62 / CE privind deșeurile de ambalaje,

modificată prin Directiva 2004/12 / CE

La nivel european există măsuri concrete în ceea ce

priveşte managementul deşeurilor în economia circulară, iar

acestea se referă la:

- rate de reciclare obligatorii pentru diferite categorii de

deşeuri: de mase plastice, sticlă, metale, hârtie şi carton

precum şi deşeuri biodegradabile;

- obligativitatea reproiectării produselor pentru creşterea

proporţiei materiilor prime rezultate din reciclare şi pentru

creşterea gradului de reciclare a produselor, cu scopul de a le

considera drept materii prime secundare;

- promovarea şi stimularea reutilizării produselor;

- creşterea ratei de reciclare a deşeurilor municipale până

în anul 2030 la minim 65%;

- creşterea ratei de reciclare a deşeurilor de ambalaje până

în anul 2030 la minim 75%

Page 56: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

55

- reducerea risipei alimentare şi implicit a deşeurilor

alimentare rezultate cu 50% până în anul 2030.

În ceea ce privește inițiativele legislative pentru

promovarea principiilor noului CEAP (Planul de Acţiune al

Comisiei Europene), România a demarat primii pași în direcția

angajării unor măsuri privind interzicerea pungilor de plastic

nebiodegradabile, precum și a altor acțiuni, ca de exemplu,

responsabilizarea extinsă a producătorilor. Există sisteme

colective de preluare a responsabilității producătorilor pentru

majoritatea fluxurilor de deșeuri post-consum (ambalaje,

DEEE, deșeuri de baterii și acumulatori, anvelope uzate). Prin

OUG nr. 74/2018, România a ales să transfere integral

producătorilor responsabilitatea finanțării gestionării

deșeurilor post-consum [108].

La 2 martie 2016, Camera Deputaţilor a decis adoptarea

proiectului de lege privind instituirea zilei de 16 octombrie -

Ziua naţională a alimentaţiei şi a combaterii risipei alimentare.

Prin Legea nr 47/2016 privind instituirea acestei zile, publicată

în Monitorul Oficial al României la 1 aprilie 2016, autorităţile

administraţiei publice, precum şi organizaţiile neguvernamen-

tale pot organiza manifestări şi acţiuni publice, luând în

considerare culoarea galbenă drept culoare specifică acestei

zile. Siguranța alimentară este reglementată în România prin

legea nr.150/2004 privind siguranța alimentelor, reprezentând

bază pentru asigurarea unui înalt nivel de protecție a sănătății

oamenilor și a intereselor consumatorilor [109].

LEGEA nr. 217 din 17 noiembrie 2016 privind diminuarea

risipei alimentare, republicată în MONITORUL OFICIAL nr.

103 din 11 februarie 2019 [110] prevede măsurile aflate la

dispoziţia operatorilor economici pentru diminuarea risipei

alimentare:

• responsabilizare pentru diminuarea risipei alimentare pe

lanţul agroalimentar, începând cu producţia, procesarea,

Page 57: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

56

depozitarea, distribuţia, comercializarea, ajungând până la

consumatorul final, inclusiv în sectorul de industrie

hotelieră şi al serviciilor alimentare;

• vânzarea cu preţ redus a produselor aflate aproape de

expirarea datei-limită de consum;

• transferul alimentelor prin donare sau sponsorizare, pentru

consumul uman, dar aflate aproape de expirarea datei-

limită de consum, către entităţi, devenite operatori din

sectorul agroalimentar ca urmare a înregistrării ANSVSA,

cu obligaţia respectării prevederilor legale cu privire la

condiţiile de igienă, inclusiv cerinţele privind temperatura

pe perioada depozitării şi transportului, precum şi la

etichetarea corespunzătoare;

• direcţionarea subproduselor nedestinate consumului uman

conform Regulamentului (CE) nr. 1.774/2002 al

Parlamentului European;

• direcţionarea produselor agroalimentare devenite improprii

consumului uman sau animal prin transformarea în

compost;

• direcţionarea produselor agroalimentare devenite improprii

consumului uman sau animal în vederea valorificării lor

prin transformare în biogaz;

• dirijarea către o unitate autorizată de neutralizare a

produselor rămase după parcurgerea etapelor de mai sus.

În domeniul gestionării ambalajelor şi deşeurilor de

ambalaje există două categorii de acte de reglementare: prima

dintre acestea este legislaţia armonizată şi derivă din

transpunerea în legislaţia naţională a prevederilor legislaţiei

europene în domeniu [111]. În acestă categorie intră Hotărârea

Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi

deşeurilor de ambalaje cu modificările şi completările

ulterioare aduse prin Hotărârea Guvernului nr. 1872/2006 şi

Hotărârea Guvernului nr. 247/2011.

Page 58: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

57

În cea de a doua categorie se încadrează prevederile

Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind

Fondul pentru Mediu, care acţionează ca un instrument

economic în aplicarea legislaţiei specifice.

Termeni cheie şi cerinţe esenţiale privind caracterul

reutilizabil şi valorificabil al ambalajelor [112]:

Ambalaje reutilizabile: ambalaje care au fost concepute,

proiectate și introduse pe piață pentru a realiza mai multe

cicluri pe durata lor de viață sau pentru a fi reutilizate în

același scop pentru care au fost concepute.

Schemă de răspundere a producătorilor: un sistem

instituit de către un producător pentru a garanta că acesta

poartă o parte a responsabilității de a reduce unele dintre

impacturile de mediu ale fabricației, ale introducerii pe piață și

ale eliminării produselor sale.

Deşeuri de ambalaje:orice ambalaje sau materiale de

ambalare care satisfac cerinţele definiţiei de deşeu, exclusiv

deşeurile din producţie, Anexa no.1la Legea 211/2011 privind

regimul deşeurilor, republicata.

Deşeuri de ambalaje generate:cantitatea de ambalaje

care devin deşeuri pe teritoriul naţional după ce acestea au fost

utilizate pentru a conţine, a proteja, a livra, şi a prezenta

produse.

Deşeuri de ambalaje reciclate:cantitatea de deşeuri de

ambalaje generate, care este reciclata indiferent dacă reciclarea

se face în ţară, într-un stat membru al Uniunii Europene sau în

afara Comunităţii Europene.

Obiectiv de reciclare:cantitatea totală de deşeuri de

ambalaje reciclate, raportată la cantitatea totală de deşeuri de

ambalaje generate.

Prevenire:reducerea cantităţii şi nocivităţii pentru mediu a

materialelor şi substanţelor utilizate în ambalaje şi deşeuri de

Page 59: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

58

ambalaje, precum şi a ambalajelor şi desurilor de ambalaje în

cadrul procesului de producţie, comercializare, distribuţie,

utilizare şi eliminare, mai ales prin dezvoltarea de produse şi

tehnologii curate.

Reciclarea deşeurilor de ambalaje:operaţiunea de

prelucrare într-un proces de producţie a deşeurilor de ambalaje

pentru a fi folosite în scopul iniţial sau pentru alte scopuri.

Reciclare organică: tratare aerobă (compostare) sau

anaeroba (biometanizare), în condiţii controlate, utilizându-se

microorganisme, a părţilor biodegradabile ale deşeurilor de

ambalaje, care produc reziduuri organice stabilizate sau metan.

Reutilizarea ambalajelor: orice operaţie prin care un

ambalaj care a fost conceput şi creat pentru a îndeplini în

cursul ciclului sau de viaţă un număr minim de rotaţii este

reutilizat într-un scop identic celui pentru care a fost conceput.

Valorificare: orice operaţie aplicabilă deşeurilor de

ambalaje, prevăzută în Anexa no. 3, a Legii 211/2011,

republicata.

Valorificare energetică: utilizarea deşeurilor de ambalaje

combustibile ca mijloc de producere a energiei prin incinerare

directă, cu sau fără alte deşeuri, dar cu recuperare de căldură.

Trasabilitate: caracteristică unui sistem de a permite

regăsirea istoricului, a utilizării sau localizării a unui deşeu

prin identificări înregistrate.

Colectare selectivă: colectarea deşeurilor de ambalaje pe

tipuri de materiale şi/sau sortimente de material.

Următoarele competente sunt, în general, privite drept

cruciale pentru o dezvoltare sustenabilă avansată [113], [114]:

• Competenţă de gândire sistematică: abilitățile de a

recunoaște și înțelege relaţiile; de a analiza sisteme complexe;

de a gândi cum sunt incluse sistemele în diferite domenii și la

diferite dimensiuni; și de a trata incertitudinea.

Page 60: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

59

• Competență anticipativă: abilitățile de a înțelege și

evalua viitoruri multiple – posibile, probabile și dezirabile; de

a crea propria viziune pentru viitor; de a aplica principiul

precauției; de a evalua consecințele acţiunilor; și de a trata

riscurile și schimbările.

• Competență normativă: abilitățile de a înțelege și reflecta

asupra normelor și valorilor care subliniază acţiunile persoanei

respective; și de a negocia valorile, principiile, țelurile și

țintele sustenabilității într-un context de conflicte de interese și

compromisuri, cunoștințe incerte și contradicții.

• Competență strategică: abilitățile de a dezvolta și

implementa colectiv acţiuni inovatoare care continuă

sustenabilitatea la nivel local și mai departe.

• Competență de colaborare: abilitățile de a învăța de la

alții; de a înțelege și respecta nevoile, perspectivele și acţiunile

altora (empatie); de a înțelege, relaționa cu și de a fi sensibil la

alții (conducere empatică); de a trata conflictele într-un grup;

și de a facilita rezolvarea problemelor prin colaborare și

participare.

• Competență de gândire critică: abilitatea de a pune sub

semnul întrebării normele, practicile și opiniile; de a reflecta la

propriile valori, percepții și acţiuni; și de a lua poziție în

discursul sustenabilității.

• Competență de auto-conștientizare: abilitatea de a

reflecta la propriul rol în comunicația locală și în societate

(global); de a evalua continuu și de a-și motiva în continuare

acţiunile proprii; și de a trata cu propriile sentimente și dorințe.

• Competență integrată de rezolvare a problemelor:

abilitatea generală de a aplica diferite cadre de rezolvare la

probleme complexe de sustenabilitate și de a dezvolta opțiuni

de soluționare viabile, inclusive și echitabile care promovează

dezvoltarea sustenabilă, integrând competențele menționate

mai sus.

Page 61: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

60

Ţările UE trebui să încurajeze creşterea cotei de ambalaje

reutilizabile introduse pe piaţă şi a sistemelor de reutilizare a

ambalajelor fără a compromite siguranţă alimentară.

Măsurile pot include:

• sisteme de returnare a garanției;

• obiective;

• stimulente economice;

• procente minime de ambalaje reutilizabile introduse pe

piaţă pentru fiecare tip de ambalaj etc.

De asemenea, ţările UE trebuie să ia măsurile necesare

pentru a atinge anumite obiective de reciclare, care variază în

funcţie de materialul de ambalaj, şi aplică în acest scop noile

norme de calcul. Ca obiectiv general s-a stabilit că cel puţin

65% din greutatea tuturor ambalajelor trebuie reciclată.

Până în 2025, ţările UE ar trebui să asigure instituirea unor

scheme de răspundere a producătorilor pentru toate

ambalajele. Schemele de răspundere a producătorilor asigură

returnarea şi/ sau colectarea ambalajelor folosite şi/ sau a

deşeurilor de ambalaje şi canalizarea acestora spre cea mai

adecvată opţiune de gestionare a deşeurilor, precum şi

reutilizarea sau reciclarea ambalajelor colectate şi a deşeurilor

de ambalaje. Aceste scheme vor trebui să respecte unele

cerințe minime stabilite de Directiva-cadru privind deșeurile

(2008/98/CE) şi să contribuie la stimularea proiectării, a

fabricării şi a comercializării ambalajelor într-un mod care să

permită reutilizarea sau recuperarea acestora şi să aibă un

impact minim asupra mediului.

Strategia naţională în domeniul reciclării vizează

următoarele obiective principale:

• Prevenirea formării deşeurilor prin promovarea

tehnologiilor curate şi a produselor ecologice;

• Valorificarea deşeurilor prin optimizarea sistemelor de

colectare şi triere selectivă;

Page 62: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

61

• Eliminarea finală a deşeurilor care nu şi-au găsit o

soluţie de valorificare.

Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor (SNGD)

este document de bază în stabilirea managementului integrat al

deşeurilor şi stabileşte ca obiectiv principal transformarea

României ”într-o societate a reciclării” prin:

• Prioritizarea eforturilor din domeniul gestionării

deşeurilor, în conformitate cu ierarhia deşeurilor;

• Încurajarea prevenirii generării deşeurilor şi

reutilizarea pentru o mai mare eficienţă a resurselor;

• Dezvoltarea şi extinderea sistemelor de colectare

separată a deșeurilor în vederea promovării unei reciclării de

înaltă calitate;

• Dezvoltarea/ implementarea tehnologiilor/instalaţiilor

de reciclare şi/sau valorificare cu randament ridicat de

extragere și utilizare a materiei prime din deșeuri.

Conform literaturii de specialitate se pot menţiona

următoarele cerinţe privind ambalajele [111]:

a) Cerinţe esenţiale privind compoziţia şi caracterul

reutilizabil şi recuperabil al ambalajelor:

• ambalajul va fi fabricat astfel încât volumul şi

greutatea acestuia să fie limitate la minimum necesar pentru a

asigura nivelul cerut de siguranţă, igiena şi acceptabilitate atât

pentru produsul ambalat, cât şi pentru consumator;

• ambalajul va fi conceput, fabricat şi comercializat într-

un mod care să permită reutilizarea sau recuperarea sa,

inclusiv reciclarea, şi să reducă la minimum impactul negativ

asupra mediului;

• ambalajul va fi fabricat urmărindu-se reducerea la

minimum a conţinutului de substan]e şi materiale toxice şi de

alte substanţe periculoase în materialul de ambalare şi

înelementele sale, substanţe care se pot regăsi în emisiile,

Page 63: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

62

cenuşa sau levigatul care rezultă din procesele de eliminare a

deşeurilor de ambalaje.

b) Cerinţe esenţiale specifice privind caracterul

reutilizabil al unui ambalaj:

• proprietăţile fizice şi caracteristicile ambalajului

trebuie să permită mai multe rotaţii în condiţiile normale de

utilizare preconizate;

• ambalajul reutilizat trebuie pregtit, după caz, pentru a

satisface exigenţele în materie de sănătate şi de securitate;

• ambalajul care nu mai poate fi reutilizat trebuie să

devină deşeu de ambalaj recuperabil.

c) Cerinţe esenţiale specifice privind caracterul

recuperabil al unui ambalaj:

• ambalajul trebuie să fie astfel fabricat încât să permită,

atunci când devine deşeu de ambalaj, ca un anumit procent din

greutatea materialelor folosite să fie reciclat. Fixarea acestui

procent poate diferi în funcţie de tipul materialului folosit la

fabricarea ambalajului;

• ambalajul trebuie să fie astfel fabricat încât să permită,

atunci când devine deşeu de ambalaj, ca deşeurile de ambalaj

tratate în vederea valorificării energetice să aibă o valoare

calorică minimă care să permită optimizarea recuperării de

energie;

• ambalajul trebuie să fie astfel fabricat încât să permită,

atunci când devine deşeu de ambalaj, ca deşeurile de ambalaje

tratate în vederea compostării să fie suficient de

biodegradabile;

• ambalajul biodegradabil trebuie să fie astfel fabricat

încât să permită, atunci când devine deşeu de ambalaj, o

descompunere fizică, chimică, termică sau biologică, astfel

încât cea mai mare parte a materialului să se transforme în

bioxid de carbon, biomasa şi apă.

Page 64: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

63

Legislaţia naţională în domeniul stabileşte că principiile

privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje

sunt valabile pentru toate ambalajele introduse pe piaţa,

indiferent de materialul din care au fost realizate şi de modul

lor de utilizare în activităţile economice, comerciale , în

gospodăriile populaţiei.

Un sistem de ambalare adecvat echilibrează funcţiile şi

cerinţele tehnice de performanţă ale fiecarui nivel de ambalare

(primar, secundar şi tertiar), împreună cu alte criterii de

performanţă şi costuri de achiziţie. Acest lucru necesită un

dialog cu furnizorii şi clienţii pentru a asigura menţinerea

funcţionalităţii şi eficienţei pe întregul lanţ de aprovizionare.

Cantitatea de ambalaje utilizate este de aşteptat să fie

egală cu cantitatea de deşeuri de ambalaje generate datorită

duratei de viaţă scurtă. Informaţiile privind cantitatea de

deşeuri de ambalaje generate oferă un indicator al eficienţei de

prevenire a deşeurilor. Obţinerea unei reduceri generale

semnificative a volumului de deşeuri generate prin iniţiativele

de prevenire a deşeurilor, o mai bună eficientă a resurselor şi o

schimbare către modele de producţie şi consum mai durabile,

în contextul reglementarilor UE specifice pentru reciclare şi

valorificare, va permite rducerea impactului negativ asupra

mediului care este cauzat de deşeuri pe toată durata de viaţă

(de la producţie la depositare). În contextul acestei abordări,

fiecare deşeu nu este privit doar ca o sursă de poluare care

trebuie redusă, ci şi ca o sursă potenţială care trebuie

exploatată.

Reducerea deşeurilor, combinată cu o utilizare inteligentă

a resurselor, are potenţialul de a rezolva decalajul care rezultă

din lipsa resurselor naturale şi creşterea consumului global.

Page 65: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

64

Capitolul 4. Risipa alimentară în contextul

economiei circulare

4.1. Potenţialul economiei circulare, la nivel

European şi naţional, pentru prevenirea risipei

alimentare

Risipa alimentară are multiple implicaţii interconectate la

nivelul securităţii alimentare, sănătăţii populaţiei, dezvoltării

economice şi impactului asupra mediului înconjurător. Din

perspectiva ciclului de viaţă, deşeurile alimentare reprezintă,

dincolo de privarea de hrană a unei părţi a populaţiei, o

presiune imensă asupra capitalului, respectiv consumului de

resurse naturale (energie, apă, teren agricol, fond piscicol),

poluării mediului înconjurător (aer, apă, sol) şi impactului

negativ asupra biodiversităţii. Ceea ce agravează situaţia este

cantitatea mereu crescândă de deşeuri alimentare generate la

nivel global şi la nivelul UE, însoţită şi de o creştere a

populaţiei, mai ales în zonele mai puţin dezvoltate, unde

implementarea economiei circulare este în prezent aproape

imposibilă.

Economia circulară este un model economic care are

drept scop eliminarea deşeurilor (zero deşeuri) şi conservarea

valorii resurselor, materiilor prime, energiei şi apei. Produsele

şi materialele sunt continuu (re)circulate , în opoziţie faţă

de modelul liniar în care, după utilizare, acestea deveneau

deşeuri . Cuvintele cheie din economia circulară sunt

refolosire, reparare, renovare, reciclare. Altfel spus, ceea ce a

fost deşeu devine resursă [6]. Conceptul are în vedere că ceea

ce intră într-un produs sau proces, este astfel gândit încât să se

încadreze într-una dintre următoarele două categorii: fie este o

componentă biodegradabilă, fie este o componentă cu 100%

Page 66: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

65

potenţial de reciclare [115]. Analiza comparativă a riscurilor în

modelul economiei circulare şi în modelul economiei lineare

este prezentata în tabelul 3 [116].

Tabelul 3. Analiza comparativă a riscurilor în modelul

economiei circulare şi în modelul economiei lineare

Riscuri economia circulară Riscuri economia lineară

Schimbarea concepţiei de

utilizare a produselor, ca

surse valoroase de materiale

în loc de deşeuri.

Dependența faţă de

resursele primare de

materii prime.

Investiţiile iniţiale necesare

pot deterioraprofitul

companiilor pe termen scurt.

Acesta ar fi costul tranziţiei.

Expunere la volatilitatea

preţurilor pe pieţele

internaţionale pentru

resurse primare.

Cererea pe piaţă a produselor

oferite este dependenţa de

colaborarea pe lanţul valoric.

Creşterea numărului de

acte legislative referitoare

la protecţia mediului, cu

impact asupra preţurilor

produselor.

Valoarea reziduală

necunoscută a multor

produse, datorită pieţei

înguste pentru firmele

producătoare care reciclează,

reutilizează, reprelucrează

sau repară.

Creşterea populaţiei şi a

avuţiei financiare cu efecte

pozitive asupra cererii de

consum, dar cu efecte

negative asupra mediului.

- Efecte asupra schimbărilor

climatice

Produse/ afaceri care devin

inutile în vechile practici

lineare de afaceri.

Gestionarea deşeurilor într-o manieră mai eficienta este

primul pas spre o economie circulară,unde majoritatea, dacă

Page 67: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

66

nu toate produsele şi materialele sunt reciclate sau reutilizate

din nou şi iar din nou.

Definiția economiei circulare propusă de Comisia

Europeană este următoarea: „într-o economie circulară,

valoarea produselor și materialelor este menținută cât mai

mult posibil; deșeurile și utilizarea resurselor sunt reduse la

minimum, iar atunci când un produs ajunge la sfârșitul

duratei sale de viață, acesta este folosit din nou pentru a crea

o valoare suplimentară; acest lucru poate aduce beneficii

economice majore, contribuind la inovare, creștere economică

și crearea de locuri de muncă”. Altfel spus, economia

circulară presupune mai mult decât deșeuri, ea aduce în prim

plan ideea închiderii buclelor de consum de resurse, ori de

câte ori sunt fezabile din punct de vedere tehnic, recircularea și

transformarea unei anumite cantităţi de resurse.

„Diagrama fluture” elaborată de Fundația Ellen

MacArthur sintetizează principiile unei economii circulare și

„ochiurile” care o compun (figura 10).

Figura 10. Diagrama fluture – modelul economiei

circulare [117]

Practic, această diagramă are la bază trei principii:

Page 68: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

67

• conservarea și îmbunătățirea capitalului natural prin

gestionarea și echilibrarea surselor regenerabile de fluxuri,

unde scopul general este regenerarea;

• optimizarea resurselor, unde regenerarea, distribuirea

și optimizarea produselor și materialelor atât în ciclurile

tehnice cât și în cele biologice reprezintă ținta principală;

• promovarea implementării punctului de vedere al

sistemului care are drept scop proiectarea tuturor

externalităților negative.

Considerând „sfera umană” centrul acţiunii (figura 11),

oamenii sunt soluția pentru menținerea produselor la cea mai

mare valoare într-o economie circulară şi sunt cei mai

importanţi într-o economie viitoare în care toate materialele şi

energiile sunt disponibile în mod constant. Pentru a asigura

bunăstarea tuturor în deceniile următoare, un model economic

circular cu o bază umană este esențială.

Figura 11. Factorul uman în diagrama fluture [118]

Pentru asigurarea unei dezvoltării sustenabile, Uniunea

Europeană se concentrează pe reducerea la jumătate, până în

2030, a risipei alimentare pe cap de locuitor la nivel de retail şi

consumator, prin reducerea pierderilor de produse alimentare

pe parcursul lanţurilor de producţie şi aprovizionare, inclusiv

pierderi post-recoltare. Conceptul European de economie

Page 69: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

68

circulară se aliniază explicit acestui obiectiv, astfel încât risipa

alimentară a devenit unul dintre domeniile sale prioritare [61].

În prezent, asistăm la o creştere a interesului populaţiei

faţă de risipa alimentară, inducând un ritm alert în rezolvarea

cât mai rapidă a acestei probleme, care se află pe agenda

tuturor ţărilor responsabile. Este datoria ţărilor dezvoltate să

elaboreze planuri de acţiune rezonabile, care să fie apoi

extinse şi la celelate state ale lumii. Este de menţionat că, în

ţările dezvoltate, risipa de alimente este mult mai ridicată faţă

de cele în dezvoltare, înregistrându-se diferenţe notabile în

zona în care se produce risipa majoră [8], [119]. Astfel, în

ţările în curs de dezvoltare, pierderile de alimente se produc, în

principal, în etapa de producţie, datorită tehnologiilor

învechite, logisticii ineficiente, condiţiilor improprii de

depozitare, în timp ce ţările dezvoltate se confruntă cu o risipă

de alimente în faza de consum, de aprox 40%. Este nevoie de

o implicare a oamenilor de ştiinţă pentru elaborarea de soluţii

viabile de economisire a resurselor şi de identificare a

alternativelor, aplicabile în timp scurt, astfel încât să işi

exercite efectele la nivelul mediului economic, social şi

ecologic.

Deşeurile alimentare şi alte fluxuri laterale ale industriei

alimentare includ alimente şi alte părţi necomestibile ce apar

în fiecare etapă a lanţului de aprovizionare. În total, se

estimează că 88 de milioane de tone de deşeuri alimentare sunt

generate anual în Europa, majoritatea (~ 53%) provenind din

pregătirea şi consumul alimentelor la domiciliu.

În ciuda atenţiei tot mai mari din partea lumii academice, a

societăţii civile şi a factorilor de decizie, nu există încă un

consens asupra definiţiei risipei alimentare, a factorilor care

determină generarea sa, o cuantificare comună şi metode de

raportare de-a lungul întregului lanţ de aprovizionare cu

alimente. În plus, pe măsura elaborării de politici în domeniu,

Page 70: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

69

este nevoie de a stabili criterii care să fie utilizate pentru

evaluarea impactului şi eficacităţii acestora. Este necesară o

bază de cunoştinţe solide care să permită o abordare integrată

şi cuprinzătoare.

Un prim aspect care necesită clarificări este definirea

sintagmei „deşeu alimentar”. Astfel, pentru Organizaţia pentru

Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite (FAO), deşeurile

alimentare sunt delimitate de conceptul de pierdere alimentară

[120]. Pierderea alimentelor se referă la o scădere a masei (a

materiei uscate) sau a valorii nutritive (calitate) a alimentelor

destinate iniţial consumului uman. Deşeurile alimentare se

referă la produsele alimentare adecvate pentru consumul uman

aruncate, indiferent dacă acestea au fost păstrate sau nu peste

data de expirare sau au fost lăsate să se strice.

O contribuţie semnificativă la definirea conceptului a fost

adusă de echipa de cercetători din Olanda şi Italia prin

Proiectul FP7 intitulat FUSION (Food Use for Social

Innovation by Optimising waste preventioN Strategies),

derulat în perioada 2012-2016. Proiectul s-a constituit ca o

abordare inovativă la nivelul mediului social, contribuind la

realizarea unei Europe eficiente din punct de vedere al

resurselor, prin reducerea semnificativă a deşeurilor alimentare

[121]. Autorii studiului consideră că „deşeurile alimentare

sunt orice aliment şi părţi alimentare necomestibile, scoase

din lanţul de aprovizionare cu alimente pentru a fi recuperate

sau eliminate (inclusiv compost, culturi arate/ nerecoltate,

digestie anaerobă, producţie bioenergetică, co-generare,

incinerare, eliminare la canal, depozitare la groapa de gunoi

sau deversare în mare), dar fără a include alimente sau părţi

necomestibile ale alimentelor scoase din lanţul de

aprovizionare cu alimente care urmează să fie trimise la

hrana animalelor sau la procesarea biologică sau chimică a

materialelor”.

Page 71: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

70

În cadrul proiectului au fost elaborate recomandări şi

instrucţiuni pentru stabilirea unui cadru comun al politicii

Europene vis-a-vis de risipa alimentară, şi anume:

• Definirea risipei alimentare şi dezvoltarea unei

metodologii de măsurare;

• Stabilirea unui dialog între statele membre şi părţile

interesate ale lanţului alimentar, atragerea şi

implicarea părţilor interesate din intregul lanţ de

aprovizionare cu alimente, pentru a realiza o platformă

pentru schimbul de idei, a celor mai bune practici şi

cunoştinţe privind inovarea socială şi prevenirea/

reducerea deşeurilor alimentare.

• Elaborarea de linii directoare pentru intervenţiile la

nivel politic de stimulare a inovării sociale pentru a

realiza reducerea/ prevenirea deşeurilor alimentare

(noi modele de afaceri pentru realizarea unei

colaborări între economia obişnuită şi economia

socială; stimularea parteneriatelor şi dialogului inter-

sectorial şi intra-sectorial privat-privat, investiţii în

cercetare şi inovare; conştientizarea şi educarea

populaţiei).

• Încurajarea donaţiei de alimente excedentare (scutiri

de TVA pentru donaţiile de alimente către fundaţii

caritabile, armonizarea legislaţiei pentru donarea de

alimente la limita garanţiei).

• Asigurarea unui rol cât mai eficient al guvernului

(crearea unei sinergii în acţiunile comune; adoptarea

de linii directoare specifice pentru evaluarea

intervenţiilor/ strategiilor/ programelor de politici care

vizează risipa alimentară, implementate la nivel

european, naţional şi local; o înţelegere mai bună a

specificaţiilor de pe etichetele alimentelor; utilizarea

produselor alimentare şi a produselor secundare

Page 72: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

71

destinate pentru producţia de furaje; îmbunătăţirea

regulilor de interdicţie la pescuit, identificarea

speciilor care au rate mari de supravieţuire.

• Stimularea cercetărilor pentru îmbunătăţirea

cunoştinţelor privind deşeurile alimentare şi impactul

lor asupra mediului social şi economic (implicaţiile

contaminanţilor în alimente pentru sănătatea umană şi

animală, evitarea generării inutile a deşeurilor

alimentare şi îmbunătăţirea metodelor de detectare a

contaminanţilor).

De asemena, trebuie să se acorde atenţie şi altor aspecte,

precum: stabilirea unor sisteme obligatorii de colectare;

prevenirea acumulării de deşeuri alimentare; adoptarea unei

ierarhii legale a deşeurilor alimentare; acordarea stimulentelor

financiare; promovarea lanţurilor scurte de aprovizionare;

introducerea criteriilor de prevenire a deşeurilor de alimente

provenite din servicii alimentare şi catering; introducerea

cerinţelor de prevenire a deşeurilor alimentare în cadrul

etichetei europene pentru servicii de cazare turistică şi servicii

de camping; încurajarea adoptării de programe naţionale de

prevenire a producerii de deşeuri alimentare; promovarea

cercetării şi dezvoltării în domeniul ambalajelor destinate

produselor alimentare.

Departamentul de Ştiinte al Comisiei Europene, Joint

Research Centre (JRC), a elaborat un raport cuprinzător

privind managementul sustenabil al deşeurilor alimentare, în

contextul larg al gestionării acestora şi, în particular, analizând

şi oferind cunoştinţe despre durabilitatea strategiilor de

prevenire a deşeurilor alimentare [122].

Prevenirea creşterii cantităţii de deşeuri alimentare este

cea mai importantă cale de a reduce risipa resurselor naturale,

întrucât impactul producţiei de produse alimentare asupra

resurselor naturale este substanţial şi creşte de-a lungul

Page 73: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

72

lanţului valoric alimentar. Dacă raportul ofertă-cerere poate fi

echilibrat prin intervenţia asupra ofertei, se poate evita

presiunea asupra resurselor naturale, care se economisesc şi se

utilizează în alte scopuri. Este nevoie de pieţe secundare sau se

poate apela la donarea de alimente către membrii vulnerabili ai

societăţii, astfel încât să se împiedice utilizarea resurselor

suplimentare pentru a obţine mai multă hrană. În cazul în care

produsele nu sunt consumate de populaţie, ele trebuie

redirecţionate spre hrănirea animalelor, economisind astfel

resurse care ar fi folosite pentru furaje comerciale.

Se impune o abordare holistică, deoarece risipa este un

simptom al cauzelor care stau la baza pierderilor de alimente.

În consecinţă, intervenţiile viitoare ar trebui să vizeze aceste

cauze şi să caute soluţii pentru reducerea deşeurilor la sursă.

De aceea, nu este indicată limitarea acţiunilor legate de

sustenabilitate şi eficienţă doar la producţia şi distribuţia

alimentelor, ci trebuie să se examineze modelele de consum

alimentar şi să se organizeze sistemul alimentar în sine.

A fost concepută o ierarhie piramidală [18] a prevenirii

risipei alimentare, care acordă prioritate acţiunilor pe care

organizaţiile le pot întreprinde pentru a redirecţiona alimentele

irosite (figura 12). Fiecare nivel al ierarhiei de recuperare a

alimentelor se concentrează pe strategii diferite de gestionare a

alimentelor irosite. Nivelurile de top ale ierarhiei sunt

metodele cele mai recomandate pentru reducerea deşeurilor

alimentare, deoarece creează cele mai multe beneficii pentru

mediu, societate şi economie.

Ierarhia posibilităților de “recuperare a alimentelor” într-o

economie circulară consideră următoarele direcții a căror

importanță descrește în ordinea: reducerea la sursă (“source

reduction & reuse” - reducerea volumului surplusului

alimentar, alimente pentru populația defavorizată (“feed

hungry people”- donarea surplusului pentru bănci de alimente,

Page 74: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

73

hrănirea animalelor (“feed animals” – redirecționarea

resturilor alimentare către animale), reutilizări industriale

(resturi alimentare pentru recuperare energetică), compostare

(crearea de compost, îngrășământ bogat în nutrienți, pentru

sol), depozitarea la groapa de gunoi sau incinerarea (“landfill

– incineration”) [29]. Mentalitatea circulară de abordare a

traseelor alimentare presupune, ca principal rezultat, reducerea

risipei alimentare, în special prin reutilizarea produselor

alimentare.

Figura 12. Ierarhia piramidală a deşeurilor alimentare,

(adaptare din ref. [18])

Pentru a combate risipa alimentară într-o economie

circulară, este esențial ca lanțurile agricole și alimentare să

lucreze împreună în scopul identificării de modalități pentru a

menține alimentele proaspete pentru cât mai mult timp.

Funcționarea industriei alimentare și a băuturilor într-o

economie circulară înseamnă: 1) păstrarea cât mai mult timp a

calităţii resurselor (materii prime, apă și energie) din care se

obțin produse alimentare și băuturi (îmbunătățirea logisticii și

Page 75: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

74

dezvoltarea de sisteme de depozitare adecvate), 2)

valorificarea integrală a materiilor prime şi eliminarea

pierderilor prin procesarea tuturor părților componente ale

resurselor alimentare cultivate în produse cu valoare adaugată

superioară, 3) protecţia mediului, 4) convertirea deșeurilor în

energie, materie primă, îngrășământ sau alte produse, 5)

aprovizionarea durabilă a populatiei şi 6) conștientizarea

acesteia în scopul eliminării risipei.

Recent, a fost publicat un studiu cuprinzător şi amplu

documentat, cu scopul asumat de a clarifica definiţii şi termeni

pentru deşeuri, pierderi şi excedente alimentare [17]. Autorii

au realizat şi o actualizare a ierarhiei piramidale a deşeurilor

alimentare (figura 13).

Figura 13. Actualizarea ierarhiei piramidale a deşeurilor

alimentare (adaptare din ref. [17])

Creşterea populaţiei, în mod deosebit a clasei de mijloc, a

dus la o creştere a necesarului de nutrienţi pentru producţia de

alimente. Cererea de nutrienţi, în special de fosfor, a fost mai

Page 76: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

75

rapidă decât creşterea populaţiei umane, ca urmare a orientării

către dietele pe bază de carne, care necesită mult mai mult

fosfor decât dietele bazate pe produse vegetale [123].

Principalul motor al utilizării durabile a fosforului l-a

reprezentat conştientizarea creşterii excesive a poluării apei.

Lumea se confruntă cu un deficit de fosfaţi, resursă

neregenerabilă, ceea ce a impus găsirea de metode şi politici

de recuperare. Pe lângă recuperarea şi reutilizarea fosforului

ca îngrăşământ reciclat, este nevoie de o eficientizare a

utilizării lui în agricultură, fiind menţionat pe lista UE ca

materie primă critică [124].

Pe lângă pierderile de fosfor, în toată lumea există un

dezechilibru din ce în ce mai mare de nutrienţi. Ţările bogate

acumulează nutrienţi în solul lor arabil, în timp ce ţările sărace

nu au acces egal la nutrienţi. Acest dezechilibru de nutrienţi

este agravat şi de dezvoltarea structurală a agriculturii

industrializate, în care producţia de animale şi plante este

concentrată în zone separate. În întreaga Europa şi în alte zone

cu concentraţii ridicate de animale, dezvoltarea structurală

agricolă duce la exces de gunoi de grajd în locurile în care

solurile sunt deja saturate de nutrienţi.

O soluţie care şi-a dovedit eficienţa în creşterea

durabilităţii sistemului alimentar este implementarea de

strategii alimentare la nivel local. De aceea, lanţurile

alimentare localizate reprezintă un domeniu de interes în

cadrul economiei circulare. Astfel, lungimea lanţului de

aprovizionare, precum şi calitatea alimentelor, echitatea şi

securitatea alimentară sunt elemente semnificative în eforturile

de promovare a sistemelor alimentare locale, asigurându-se

ciclul de nutrienţi şi reducerea deşeurilor. De exemplu,

combinarea elementelor locale şi de sezon în lanţurile de

aprovizionare scurtă („alimente locale”) conduce la reducerea

timpilor alocaţi depozitării şi transportului, oferind, în acelaşi

Page 77: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

76

timp, un echilibru mai bun între cerere şi ofertă, ceea ce

contribuie la prevenirea apariţiei deşeurilor alimentare [125].

Referitor la consumul de alimente, una dintre

problemele critice o constituie ponderea excesiv de mare a

consumului de carne produsă industrial pe care se bazează

dieta occidentală. Pe lângă problemele de sănătate asociate

cu consumul ridicat de carne, astfel de sisteme de producţie

reprezintă o povară grea pentru mediu ca urmare a cerinţelor

ridicate de nutrienţi şi energie, emisiilor de gaze cu efect de

seră şi a altor poluanţi. De exemplu, fosforul necesar

produselor din carne este estimat a fi de trei ori mai mare

decât cel al produselor vegetale. Cu toate acestea, nu este

uşor pentru un consumator modern să facă alegeri mai

sustenabile. Comoditatea a permis consumatorilor să ia

decizii la nivel de rutină, fără a se gândi prea mult la

consecinţe. Prin urmare, mulţi consumatori nu sunt

conştienţi de întregul lanţ alimentar, de diverşii factori

implicaţi şi de implicaţiile morale asociate cu deciziile lor.

Cadrul în care oamenii îşi fac în prezent alegerile de

rutină pentru alimentaţie nu conduce la modele de consum

mai durabile. Mai mult, modelele de consum de alimente

sunt legate de orientările valorice ale oamenilor, de

emoţiile, identitatea personală şi colectivă, de tradiţiile şi

cultura alimentară. De asemenea, mulţi oameni consideră că

alegerea dietei este o problemă privată şi că libertatea lor de

alegere într-o societate pluralistă ar fi afectată de

recomandările guvernamentale. Această atitudine face

extrem de dificilă implementarea modificărilor alimentare

dorite la nivel de sistem [126].

Mangementul deşeurilor alimentare începe cu evaluarea

şi cunoaşterea cantităţii de deşeuri alimentare produse şi a

modalităţii de prevenire a risipei alimentare. Excedent

alimentar se consideră a fi un aliment comestibil, aruncat,

Page 78: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

77

abandonat intenţionat. El a fost eliminat de la vânzare, de

exemplu, într-un magazin alimentar sau, în alte cazuri, nu

mai este consumat din diverse motive. Excedentul alimentar

devine deşeu alimentar, inutil, lucru care ar fi putut fi evitat

dacă alimentul ar fi fost preparat sau conservat

corespunzator sau dacă deşeurile necomestibile ar fi fost

utilizate în alt mod. Fluxurile de materiale trebuie închise,

aşa încât intrările de noi materiale, dar şi eliminarea sub

formă de deşeuri să fie reduse la minimum. Reţelele

alimentare locale au capacitatea de a contribui la această

abordare prin oferta de sisteme mai simple, uşor de

controlat.

A fost elaborată o metodologie care oferă un instrument

simplu pentru identificarea celor mai durabile opţiuni de

gestionare a deşeurilor alimentare din perspectiva ecologică şi

economică. Identificarea abordării variantei cu cele mai bune

performanţe, atât din punct de vedere economic, cât şi din

punct de vedere ecologic, se poate realiza prin analiza a şase

paşi obligatorii, plus al şaptelea pas opţional (figura 14).

Page 79: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

78

Figura 14. Prezentarea generală a cadrului metodologic

propus pentru evaluarea durabilităţii gestionarii deşeurilor

alimentare [122]

În cadrul primului pas este nevoie de identificarea

opţiunilor de tratament aplicabile în managementul deşeurilor

alimentare. Sunt analizate atât variantele deja folosite, cât şi

cele posibile. În funcţie de context, se defineşte aşa numita

unitate funcţionala (UF), care descrie calitativ şi cantitativ

toate funcţiile şi serviciile considerate [122].

Pe lânga UF se definesc şi limitările sistemului aflat în

studiu, inclusiv toate procesele relevante necesare furnizării

funcţiilor şi serviciilor incluse (pasul 2). În paşii 3 şi 4 se

evaluează perfomanţele ecologice şi economice. Pentru cele

ecologice, este necesară evaluarea ciclului de viaţă, ce poate

oferi ca rezultate diferite scoruri de impact asupra mediului,

utilizabile în pasul 5 ca indicatori pentru performanţa de

mediu. Pentru aspectele economice, se pot selecta diferite

abordări, în funcţie de contextul decizional. În mod obişnuit se

folosesc două variante sau o combinaţie a lor şi anume

„costuri reale” sau „comisioane”. În continuare, pe baza

indicatorilor aleşi la paşii 3 şi 4, se poate trece la pasul 5, de

identificare a scenariilor optime, adică a acelora care

îndeplinesc în acelaşi timp ambele obiective. Datorită

incertitudinii inerente datelor şi măsurătorilor, se impune o

analiză a sensibilităţii metodei (pasul 6) care este crucială

pentru a fundamenta deciziile pe un temei mai solid, dar şi

pentru a evita decizii eronate. Pasul 7 (opţional) ia în calcul o

extindere a metodologiei într-un cadru unic, luând în

considerare evaluarea ciclului de viaţă, modernizarea

procesului şi analiza datelor (abordare matematică care ajută la

evaluarea perfomanţelor unor unităţi similare).

Page 80: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

79

4.2. Recomandări de politică publică privind

implementarea pricipiilor economiei circulare în scopul

prevenirii risipei alimentare

Analiza părţilor interesate reprezintă un instrument care

permite obţinerea de cunoştinţe utile pentru înţelegerea

politicii diferitelor grupuri, în contextul prevenirii risipei

alimentare. Conform raportului tehnic elaborat în 2016 de JRT

“Prevention of waste in the circular economy: Analysis of

strategies and identification of sustainable targets” [122], cele

mai importante grupuri interesate sunt: consumatorii,

fermierii, procesatorii, factorii de decizie, retailerii,

restaurantele, organizaţiile non-guvernamentale active în

domeniul mediului, cetăţenii, instituţiile din educaţie, entităţile

financiare, institutele de cercetare, unităţile implicate în

colectarea deşeurilor, instalaţiile de tratare a deşeurilor

alimentare, mass media. În urma aplicării acestei analize se

identifică rolul şi poziţia fiecărui grup, vocea cea mai influentă

în domeniu, se definesc nevoile, interesele şi responsabilităţile.

Factorii de decizie sunt responsabili de elaborarea politicilor

de gestionare a deşeurilor alimentare, inclusiv implementarea

şi controlul modului în care sunt respectate directivele.

Acţiunile asupra derulării etapelor lanţului alimentar, în

scopul reducerii risipei alimentare şi al micşorării cantităţii de

deşeuri produse, se pot grupa după următoarele criterii [39]:

• Etapa în care se produc deşeuri: producţie, manevrare

şi depozitare, prelucrare şi ambalare, distribuţie pe

piaţă, consum.

• Grupul ţintă căruia i se adresează măsurile şi acţiunile

elaborate.

• Tipul de acţiune: informală, colaborativă, de

reglementare, organizaţională, economică, tehnică.

Page 81: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

80

Aceste aspecte sunt prezentate în schema din figura 15.

Pentru fiecare etapă a lanţului alimentar sunt menţionate

modalităţi prin care se poate interveni în scopul reducerii

risipei alimentare.

Page 82: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

81

Figura 15. Intervenţii în etapele lanţului alimentar pentru

reducerea risipei de alimente şi cantităţii de deşeuri produse

(adaptare după ref. [22].

Studiul propus de FAO în 2015 [15] a identificat cinci

puncte cheie asupra cărora se poate acţiona pentru a regla

lanţul alimentar (figura 16): efectuarea modificărilor;

înţelegerea funcţionării lanţului alimentar; aplicarea

instrumentelor tactice specifice; utilizarea impactului general;

insuşirea şi diseminarea cunoştintelor. Astfel, factorii de

decizie sunt primordiali în efectuarea modificărilor, în timp ce

instituţiile educaţionale şi cetăţenii sunt implicaţi în

inţelegerea funcţionării lanţului alimentar. Procesatorii,

fermierii, retailerii şi entităţile sociale sunt implicaţi în al

treilea punct cheie - aplicarea instrumentelor tactice specifice.

Instituţiile financiare (mediul financiar) şi organizaţiile non-

guvernamentale au o poziţie importantă în ceea ce priveşte

impactul general. Al cincilea punct cheie se bazează pe

implicarea unităţilor educaţionale, organizaţii non-

guvernamentale, entităţi sociale şi cercetători.

Figura 16. Punctele cheie asupra cărora se poate

interveni pentru consolidarea lanţului alimentar

Reducerea deşeurilor de alimente trebuie abordată din mai

multe puncte de vedere, care, riguros analizate, vor înlesni

reducerea risipei alimentare şi asigurarea funcţionării

economiei circulare. Astfel, din perspectiva economică,

reducerea, reutilizarea şi reciclarea deşeurilor va produce o

Page 83: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

82

diminuare a costurilor de producţie la alimente, o creştere a

veniturilor fermierilor şi, în final, reducerea preţului la

consumator. Din perspectiva conservării şi protecţiei mediului,

aplicarea reglementărilor privind deşeurile alimentare va

determina un consum redus de resurse naturale şi, implicit,

diminuarea emisiilor de gaze de seră. Aplicarea conceptului de

economie circulară la funcţionarea lanţului alimentar are şi o

componentă etică şi socială, contribuind la protejarea

populaţiei cu venituri reduse şi crescând securitatea

alimentară.

Analiza comportamentelor specifice ale populaţiei, legate

de consumul de alimente, realizată în cadrul proiectului

european Horizon 2020 intitulat Causes & Determinants of

Consumers Food Waste (REFRESH, Resourse Efficient Food

and dRink for the Entire Supply cHain), este de un real ajutor

în managementul deşeurilor alimentare [127]. Cercetătorii

implicaţi în proiect au conceput un cadru teoretic ce integrează

cercetările anterioare, punând accentul pe motivaţie, abilităţi şi

oportunităţi ale consumatorilor de a preveni risipa de alimente

la nivelul gospodăriilor. S-a constatat că risipa de alimente la

nivelul consumatorului este rezultatul perpetuării de a lungul

timpului a unei anumite atitudini faţă de alimente. Deşeurile

alimentare au fost analizate din două puncte de vedere. În

primul rând, principalii factori ai apariţiei deşeurilor

alimentare la nivel individual sunt consideraţi lipsa motivaţiei,

dar şi a cunostinţelor pentru a preveni risipa. În al doilea rând,

problema a fost abordată din punctul de vedere al societăţii în

ansamblu, unde intervin, ca factor determinant, barierele

sociale. În mod evident, ambele puncte de vedere trebuie luate

în considerare pentru a surprinde pe deplin complexitatea

risipei alimentare. Factorii care influenţează risipa de alimente

sunt grupaţi în patru mari categorii: motivaţie, capacitate,

oportunitate şi factori spaţiali. Factorii spaţiali se referă la

Page 84: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

83

construcţii socio-demografice, care ar putea avea un efect

indirect asupra gestionării alimentelor de consum, ei

intervenind asupra unuia dintre cei trei factori principali

menţionaţi.

Numeroase studii efectuate la nivelul opticii

consumatorului au aratat că un rol important îl are vârsta

acestuia, care determină diferenţe în ceea ce priveşte motivaţia

şi capacitatea de a se implica în combaterea risipei alimentare.

Motivaţia, abilitatea şi oportunitatea afectează probabilitatea

ca populaţia să se implice în acţiuni care împiedică risipa

alimentară în gospodărie. Ele nu operează independent, o lipsă

de abilităţi şi/sau oportunităţi putând fi demotivantă pentru

consumatori, iar o lipsă de motivaţie putând împiedica

dobândirea de noi abilităţi [128], [129].

Un exemplu elocvent al aplicării conceptului de economie

circulară îl reprezintă studiul efectuat asupra ciclului de viaţă

al pastelor făinoase în Italia, ca răspuns la solicitarea

Companiei Barilla, principalul producator la nivel mondial

[129]. Se ştie că pastele uscate sunt produsul cel mai puţin

irosit în context intern, în timp ce, în urma preparării, ele devin

cele mai mai irosite alimente. A fost analizat întregul ciclu de

viaţă, de la cultivarea grâului durum, până la farfuria de pe

masa consumatorului. Cea mai mare pierdere, de 66%, s-a

înregistrat la cultivarea grâului, din cauza pierderilor

fiziologice, în timp ce, la recoltare, au fost pierderi de doar

2.76%. În timpul măcinării, pierderile de 17% sunt datorate

unor producţii alternative (ex, semolină pentru cuscus) din

tărâţele de grâu, dar şi altor co-produse din grâu. La nivelul

consumatorului, pierderile sunt de 12% şi sunt cauzate de

prepararea necorespunzătoare, porţii prea mari sau gust

neconform dorinţelor consumatorului. Analiza riguroasă, pe

etape, a pierderilor a permis evidenţierea unor căi de

diminuare a risipei. În etapa producţiei de paste, o parte din

Page 85: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

84

procentul de 2,3% risipă ar putea fi donată, prin intermediul

băncilor de alimente, persoanelor aflate în nevoie, folosită

pentru hrana animalelor sau compostată. La vânzarea cu

amănuntul s-ar putea oferi 0,2% din produsul vândut băncilor

de alimente sau pentru hrana animalelor. Modelul axat pe

analiza ciclului de viaţă al pastelor făinoase în perspectiva

economiei circulare poate fi extins şi la alte alimente

fundamentale pentru hrana populaţiei. În acest mod se vor

închide ciclurile laterale, contribuind la diminuarea risipei de

alimente.

Cercetători de la câteva instituţii prestigioase, printre care

Institutul Modial de Resurse (WRI), Banca Mondială,

Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare etc. au formulat

următoarea întrebare: “în anul 2050, se va putea asigura

hrana pentru o populaţie de aproape 10 miliarde, majoritar

săracă, îndeplinind obiectivele climatice şi protejând mediul

înconjurător?” [130]. Raportul propune un set de opţiuni care

ar putea permite elaborarea unui plan durabil privind viitorul

alimentar, în contextul satisfacerii cererilor populaţiei aflate în

creştere şi al asigurării dezvoltării economice şi reducerii

sărăciei, prin evitarea defrişărilor şi reîmpădurire şi prin

reintegrarea în circuitul agricol a terenurilor abandonate şi

neproductive.

Estimările arată că, în 2050, lumea va avea nevoie de un

plus de producţie de 7400 de trilione calorii, adică cu 56% mai

mult comparativ cu anul 2010. Acesta va trebui să acopere

consumul uman, utilizările industriale, hrana animalelor şi

producţia de biocombustibili. De exemplu, consumul de lapte

şi carne, alimente care depind de terenuri (păşuni), va creşte cu

68% faţă de 2010, anul de referinţă.

Decalajul se poate diminua dacă se iau din timp măsuri

care să ducă la scăderea cererii inutile de alimente şi la

creşterea ofertei, prin reducerea nevoilor de alimente şi de alte

Page 86: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

85

produse agricole şi prin creşterea producţiei de alimente fără

extinderea suprafeţelor terenurilor agricole. În aceste condiţii

va scădea riscul de a nu putea acoperi nevoile alimentare, care

afectează, în special, populaţia săracă.

Se propune o ţintă ambiţioasă - păstrarea suprafeţei de

teren agricol (inclusiv păşune) la nivelul anului de referinţă

2010 - apelând la măsuri specifice care să stimuleze

randamentele producţiilor agricole şi zootehnice. Dacă nu se

va reuşi atingerea acestei ţinte, atunci se estimează o extindere

a terenurilor agricole cu cca. 3,3 miliarde de hectare, prin

reducerea suprafeţelor ocupate de păduri şi savane. Este o

provocare dificilă, întrucât este puţin probabil ca randamentele

producţiilor agricole să crească în ritmul imperios necesar, cu

o viteză mai mare decât creşterea înregistrată în perioada

1961-2010 şi datorată unor realizări ştiinţifice deosebite

(formule inovative de îngrăşăminte, soiuri superioare de

seminţe, tehnici de irigare etc.).

Pe de altă parte, se estimează că, în anul 2050, ponderea

activităţilor agricole va reprezenta aproximativ 70% din totalul

emisiilor. Datele arată că agricultura şi schimbarea destinaţiei

unor terenuri din ce în ce mai mari au contribuit cu un sfert din

totalul emisiilor cauzate de activităţile umane. Din acest total,

puţin mai mult de jumătate au rezultat din producţia agricolă,

inclusiv surse precum metan din creşterea animalelor şi

cultivarea orezului, oxizi de azot din fertilizanţii cu azot,

dioxid de carbon eliberat de combustibilii fosili folosiţi la

lucrările agricole. Se impun, aşadar, măsuri severe şi rapid

implementate pentru reducerea emisiilor de gaz de seră

rezultate în urma funcţionării lanţului alimentar.

Pierderile şi deşeurile alimentare nu reprezintă doar,

dintr-o perspectivă globală, o oportunitate ratată de a hrăni o

populaţie mondială în creştere, concentrată mai ales în zonele

cele mai defavorizate. De fapt, pe lângă problemele etice şi

Page 87: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

86

nutriţionale implicate, impactul asupra mediului cauzat de

risipa alimentară este considerabil. Principalele efecte

măsurate se referă, de obicei, la cantitatea de resurse naturale

finite (de exemplu, apa, îngrăşămintele, solul sau resursele

marine utilizate pentru producerea alimentelor care vor fi

irosite), dar schimbările climatice şi alte efecte negative joacă,

de asemenea, un rol major.

Deja schimbările climatice afectează Europa sub diferite

forme, în funcţie de regiune. Efectele observate pot afecta

economia (turismul, producerea de energie), mediul (pierderea

biodiversităţii, incendiile forestiere), agricultura (scăderea

randamentului culturilor, creşterea cererii de apă) şi sănătatea

umană (decese cauzate de valurile de căldură, pagube produse

de furtunile violente) [131].

În circumstanţe normale, deficitul de alimente dintr-o

regiune ar putea fi acoperit de surplusurile din alte locuri de pe

planetă. Însă modelele realizate de cercetători sugerează că

există un pericol foarte probabil ca să se producă o criză

alimentară pe mai multe continente. Creşterea temperaturii cu

2 grade Celsius şi risipa alimentară vor duce la perturbări

susţinute ale producţiei de hrană la nivel mondial. Regiunile

afectate de deficite alimentare se vor confrunta cu

depopularea. Din păcate, nu este vorba doar despre securitatea

şi siguranţa alimentară, înfometare, malnutriţie şi malformarea

copiilor, ci sunt implicaţii serioase şi în ceea ce priveşte

stabilitatea politică globală.

De la lanţul alimentar, la nenumăratele elemente culturale,

alimentele au un impact material asupra vieţii oamenilor, în

special de când globalizarea în domeniul alimentar

influenţează eco-sisteme şi economii, cu mult înainte de a

ajunge pe masa locuitorilor. Natura intersectorială a

alimentelor are un rol major în dezvoltarea urbană de tip

circular şi sustenabil. De aceea, în contextul urban existent

Page 88: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

87

[132], se consideră că alimentele pot avea rol de pârghie în

ceea ce priveşte schimbările sustenabile [133], un obiectiv

pentru a descoperi problemele interconectate şi a găsi soluţiile

sistemice. Umanitatea necesită politici urbane, care pot să

răspundă acestor noi provocări, implicând mai mulţi factori,

sectoare şi niveluri politice. În particular, societatea are nevoie

să se stopeze implementarea politicilor alimentare de urgenţă

şi a unor anumite soluţii care nu generează modificări

eficiente. În locul acestora s-a propus folosirea principiilor

economiei circulare (CE), iar scenariile viitoare vor trebui să

adopte o perspectivă integrată, holistică a sistemului alimentar

[134].

Economia circulară (CE) pentru produse alimentare şi

politicile alimentare (FP) sunt două domenii de cercetare

emergente, în dinamică unul faţă de celălalt, în special atunci

când se discută despre oraşele viitorului. Indicatorii şi

strategiile pentru o economie circulară se pot utiliza pentru

modelarea politicilor alimentare urbane (FP) şi pentru crearea

unui nou model de afaceri şi politici de sustenabilitate [135].

Economia circulară include cinci principii de bază, şi

anume: 1) economie fără deşeuri; 2) materialele biologice sunt

regenerabile spre deosebire de cele tehnologice, care necesită

reciclare; 3) refolosirea produselor ca întreg sau a unor părţi,

iar dacă nu este posibil acest lucru, atunci reciclarea

materialelor; 4) ordinea abordării: repară, refoloseşte,

reconditionează şi apoi reciclează; 5) folosirea energiei

regenerabile [125].

A fost definit un nou concept de cercetare, propus de

Fassio şi Tecco [136] şi de către Fundaţia Ellen MacArthur

[137], numit „economie circulară pentru politica alimentară”.

Acest nou concept prevede: aplicarea unei abordări sistemice

şi implementarea principiilor economiei circulare la probleme

şi soluții, necesitatea unui program transdisciplinar şi integrat

Page 89: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

88

pentru proiecte de tip 10R (figura 17), utilizarea alimentelor ca

pivot al schimbărilor intersectoriale şi o nouă formă de

guvernare colaborativă şi integrată.

Figura 17. Conceptul 10 R al managementului deşeurilor:

„Respect, Refuse, Reduce, Reuse, Renew, Recycle,

Responsibility, Rethink, Replant, Restore.

În cadrul acestei noi viziuni sunt propuse şi discutate

următoarele perspective, care reprezintă ipoteze şi soluţii de

aplicare a principiilor economiei circulare, atât lanţurilor

alimentare, cât şi politicilor alimentare:

1. Sistemul alimentar actual este dăunător şi nesustenabil.

Dintr-o perspectivă culturală şi de mediu, există convergenţă

spre promovarea mărfurilor alimentare, care mai degrabă

alimentează economia în sine, decât să răspundă necesităţilor

reale ale consumatorilor.

2. Este necesară o modificare de paradigmă: oraşele sunt

sisteme în cadrul sistemelor, în care reţele întrepătrunse

interacţionează la diferite niveluri.

3. Alimentele ca măsură a schimbării: alimentele pot

reprezenta pivotul pentru un efect de domino al schimbărilor

intersectoriale, ca un rezultat natural al unei alianţe dintre

părţile unui sistem.

Page 90: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

89

4. Un nou tip de guvernare este necesar pentru a schimba

mentalitatea şi paradigma curentă.

Aceste patru perspective au fost integrate în studiul de caz

RePoPP (Proiectul de re-design al deşeurilor organice din

piața Porta Palazzo), un proiect rezultat din politicile

alimentare urbane ale oraşului Torino (Italia) [135]. Proiectul a

luat naştere ca urmare a analizei sistemului alimentar realizată

de Atlas of Food, o platformă de cercetare interdisciplinară

care, printr-o abordare sistemică a cercetării urbane, contribuie

la înţelegerea complexităţii problemei alimentelor şi a

conexiunii acesteia cu zona urbană şi suburbană. Astfel,

RePoPP a fost iniţiat în 2016, în timpul Săptămânii Europene

pentru Reducerea Deşeurilor (EWWW) şi a fost dezvoltat prin

intermediul unor organizaţii non-guvernamentale, care au

mobilizat voluntari pentru a recupera surplusul de alimente din

standurile din piaţa Porto Palazzo. Redistribuirea alimentelor

recuperate s-a realizat prin reutilizarea cutiilor de fructe şi

legume, în care a fost încărcat un mix de alimente, suficient

pentru satisfacerea necesităţilor unei familii standard, atât din

punct de vedere cantitativ cât şi calitativ/nutriţional, pentru o

perioadă de două zile. Pe lângă rolul în reutilizare prin

valorificarea surplusului din piaţă, s-a evidentiat şi rolul de

sensibilizare a administraţiei pieţei pentru o reciclare corectă.

Rezultatele studiului de caz RePoPP evidentiază un

răspuns pozitiv la întrebarea referitoare la contribuţia pe care o

aduce utilizarea strategiilor CE la schimbarea paradigmei

socio-economice din politicile alimentare. Proiectul produce

rezultate pozitive nu numai în ceea ce priveşte colectarea

deşeurilor alimentare şi redistribuirea surplusului alimentar,

dar şi în privinţa stimulării incluziunii sociale şi în crearea

unei noi guvernări sistemice. Extinderea proiectului la noi

pieţe, împreună cu posibilitatea ca bunele practici să fie uşor

Page 91: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

90

de reprodus şi adaptat, prezintă interes pentru oraş şi pentru

populaţie.

În raportul din 2019 al Fundaţiei Ellen Macarthur

intitulat “Cities and Circular Economy for Food” [137] se

prezintă modul în care oraşele pot avea impact asupra

sistemului alimentar, prin aplicarea principiilor economiei

circulare în trei macro-categorii: producerea de alimente prin

metode regenerative în arii urbane şi suburbane; distribuţia şi

proiectarea de produse sănătoase conţinute în ambalaje

sustenabile; reutilizarea sau reciclarea de output-uri, deşeuri şi

produse secundare alimentare care trebuie să devină input

pentru noi sisteme.

Unele oraşe au preocupări de pionerat în domeniul

politicilor alimentare urbane, cu contribuţii pentru ceea ce se

numeşte “noua ecuaţie alimentară”, ca o nouă viziune

strategică asupra sistemului alimentar şi unde instituţiile

publice au un rol proactiv în rezolvarea problemelor. Astfel,

municipalitatea din Porto Alegre a asigurat suport economic şi

de infrastructură pentru producerea de seminţe organice, dar şi

pentru conservarea biodiversităţii. La rândul lor, Ljubljana,

Moscova şi Viena au politici referitoare la distribuţia şi

accesul alimentelor locale: o strategie de marketing publică

pentru produse din zona rurală, crearea unei infrastructuri care

garantează accesul la alimentele locale proaspete, reglementări

pentru achiziţii publice sustenabile. Oraşele Riga şi Milano au

proiecte care vizează, atât un management mai bun al

produselor alimentare, cât şi reutitilizarea/redistribuţia

deşeurilor alimentare şi a surplusului alimentar.

Realizând proiecte urbane de acest tip la nivel global,

oraşele ar putea să creeze beneficii în valoare de 2,7 miliarde

de dolari pe an până în 2050, să reducă emisiile de gaze de

seră cu un echivalent de 4,3 milioane tone de CO2 şi să salveze

15 milioane de hectare de teren agricol de la degradare [137].

Page 92: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

91

Implementarea principiilor economiei circulare (CE)

pentru politicile alimentare (Food Policy, FP) constituie o

abordare de tip win-win [138], fiind începutul unei noi fuziuni

între cele două discipline: pentru CE reprezintă o nouă

platformă de studiu referitoare la viziunea asupra lumii, în

timp ce pentru FP furnizează un nou set de indicatori

structurali şi strategii pentru a crea în viitor politici cu grad

mai ridicat de sustenabilitate. Au fost semnalate însă şi unele

limitări şi obstacole, cum ar fi lipsa studiilor strict legate de

interconectarea acestor două domenii de studiu. Cercetările

următoare ar trebui să se concentreze nu numai la elaborarea

de noi proiecte, cum ar fi RePoPP, dar şi asupra monitorizării

bunelor practici curente. Un exemplu referitor la monitorizarea

economiei circulare pentru activităţi alimentare este cel al

Universităţii de Ştiinţe Gastronomice din Polenzzo, unde au

fost clasificate peste 200 de cazuri referitoare la aplicarea

economiei circulare în politicile alimentare. În prezent se

consideră că strategiile economiei circulare pot fi folosite

pentru întregul sistem alimentar şi pot contribui la evoluţia

conceptului privind dezvoltarea urbană.

Având în vedere implicaţiile economice, sociale şi de

mediu ale risipei alimentare în timp, primul pas către o

rezolvare durabilă a problemei deşeurilor alimentare este

abordarea holistică, pe întregul lanţ alimentar, spre deosebire

de concentrarea numai pe stadiul de consum. Distincţia dintre

surplusul alimentar şi deşeurile de alimente, pe de o parte, şi

deşeurile alimentare evitabile şi inevitabile, pe de altă parte,

sunt cruciale în procesul de identificare a celor mai potrivite

opţiuni de abordare a risipei alimentare. Gestionarea deşeurilor

de alimente trebuie integrată şi aliniată la politicile mai largi

privind produsele alimentare, agricultura, standardele

alimentare, siguranţa alimentară pentru populaţie, producţia

durabilă şi consum.

Page 93: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

92

Multe state membre ale Uniunii Europene încă nu au

dezvoltat complet infrastructura necesară în materie de

gestionare a deșeurilor alimentare. Prin urmare, este esențial să

se stabilească obiective clare, pe termen lung, de politici

alimentare, pentru a evita blocarea materialelor reciclabile la

nivelurile inferioare ale ierarhiei deșeurilor. În elaborarea

planurilor lor naționale de gestionare a deșeurilor și în

planificarea investițiilor în infrastructura de gestionare a

deșeurilor, statele membre ar trebui să utilizeze judicios

investițiile, inclusiv prin fondurile Uniunii, prioritizând

prevenirea, reutilizarea și reciclarea, în conformitate cu

ierarhia deșeurilor [11].

În ultimii ani, inovaţia pentru proiectarea ecologică a

ambalajelor alimentare a vizat în special zona eficienței

energetice. În urma adoptării Pachetului privind economia

circulară, aria s-a extins în zona creșterii gradului de

reciclabilitate a produselor devenite deșeuri, ca o abordare

nouă, care va trebui să fie armonios integrată în cerințele

tehnice ale produselor, ca parte a eforturilor comune de a

reduce impactul asupra mediului.

Conform studiului “Tranziția către o economie circulară.

De la managementul deșeurilor la o economie verde în

România” [108], ţara noastră mai are pași importanți de făcut

în direcția promovării economiei circulare, respectiv a unui

model național de bună practică, care să contribuie activ la

promovarea de noi modele de afaceri durabile. În ecuația

economisirii resurselor, dezvoltarea de parteneriate de

colaborare, de noi procese în genul simbiozei industriale între

industrii diferite reprezintă cheia unei contribuții la

dezvoltarea durabilă pe termen mediu și lung. În ciuda

dificultăților, au început să apară timid primele exemple de

modele de simbioză industrială, în încercarea de identificare a

Page 94: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

93

unor soluții viabile privind gestionarea deșeurilor, inclusiv

alimentare.

Pentru construirea modelului românesc al economiei

circulare un rol important îl au bunele practici existente la

nivel internațional și european. Debutul timid din această

zonă, de obicei susținut prin fondurile structurale și de

coeziune, trebuie susținut în mod activ și în continuare. Acest

sprijin este esențial pentru recuperarea decalajelor de

dezvoltare, implementarea de noi tehnologii, educarea

consumatorilor privind rolul utilizării eficiente a resurselor,

prevenirii și combaterii risipei alimentare. La nivelul

României este utilă sprijinirea și dezvoltarea proiectelor și a

altor inițiative din domeniul tehnologiei informației, respectiv

al proiectării ecologice a produselor în direcția promovării

simbiozei industriale, al creșterii gradului de informare al

consumatorilor privind transformarea reziduurilor în noi

produse, ca parte a economiei circulare. Pentru ca economia

circulară să poată fi transpusă în practică este nevoie de un

angajament politic pe mai multe paliere, respectiv de o

implicare a tuturor autorităților publice, dar și a mediului

privat și al ONG-urilor.

Reducerea pierderilor și a cantităților de deșeuri

alimentare într-o economie circulară crează premisele atât

pentru diminuarea pierderilor financiare, cât și pentru creșterea

beneficiilor pentru mediu și sănătate. Există estimări conform

cărora, până în 2050, economia circulară ar putea genera

aprox. 2,7 trilioane de dolari pe an, din care 700 miliarde de

dolari prin valorificarea reziduurilor şi subproduselor

alimentare [27, 139].

Economia Circulară este o nouă abordare, preluată în

întreaga Europă, pentru a da asigurări că resursele sunt

utilizate eficient de către societate , şi acolo unde este posibil,

sunt menţinute în ciclul economic prin reutilizare, reciclare şi

Page 95: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

94

recuperare. Doar în cazul în care nu mai reprezintă nici o

valoare, deşeurile ar trebui eliminate. Comisia Europeană a

adoptat un nou pachet ambițios de măsuri privind economia

circulară pentru a ajuta întreprinderile și consumatorii

europeni să realizeze tranziția către o economie mai puternică

și mai circulară, în care resursele sunt utilizate într-un mod

mai sustenabil. Acțiunile propuse vor contribui la „închiderea

buclei” în ciclurile de viață ale produselor, prin intensificarea

reciclării și a reutilizării, și vor aduce beneficii atât pentru

mediu, cât și pentru economie. Planurile vor valorifica și vor

utiliza la maximum toate materiile prime, produsele și

deșeurile, favorizând economisirea energiei și reducerea

emisiilor de gaze cu efect de seră. Propunerile acoperă întregul

ciclu de viață: de la producție și consum, la gestionarea

deșeurilor și piața materiilor prime secundare.

Pachetul legislativ din România a fost elaborat cu scopul

de a alinia legislația din România la cea europeană din

domeniul gestionării deșeurilor, și urmărește implementarea

instrumentelor economice "plăteşte pentru cât arunci",

"răspunderea extinsă a producătorului" și "taxa la depozitare",

precum și stabilirea responsabilităților tuturor părților

implicate, ținând cont inclusiv de modificările aduse prin

promovarea pachetului economiei circulare.

Societatea de consum, alături de tendința de creștere a

populației la nivel mondial, intensificarea procesului de

urbanizare, dezvoltarea şi difuzarea tehnologiei informaţiei şi

a comunicaţiilor, creșterea continuă a standardului de viață,

reducerea ciclului de viață al produselor au contribuit la

creșterea volumului și diversificarea fluxurilor deșeurilor.

În condiţiile diminuării accentuate a resurselor naturale, a

deteriorării rapide a calității aerului, apei, solului și a afectării

ecosistemelor naturale, preocupările la nivel internațional

referitoare la gestionarea deșeurilor au căpătat un caracter

Page 96: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

95

dinamic în direcția identificării celor mai bune soluții și

tehnologii. În acest context, managementul deșeurilor a

devenit o problemă de fond a evoluției social-economice

viitoare.

Printre modelele de afaceri implementate în activitatea de

management integrat al deşeurilor se pot menţiona:

• reciclarea în buclă închisă - folosirea deşeurilor ca

materie primă în procesul de producție;

• downcycling - reciclare prin care se obin produse cu o

valoare mai mică decât deşeurile procesate;

• upcycling - reciclare prin care se obţin produse cu o

valoare mai mare decât deşeurile procesate;

• simbioza industrială - punerea în comun de servicii

sau produse cu alte industrii, pentru eficientizarea consumului

de resurse.

Sustenabilitatea, cu efecte în mediul economic, ecologic,

social şi tehnic, atributul econmiei circulare poate fi susţinută

de indicatori. Indicatorii care măsoară economia circulară

(EC) pot fi clasificaţi în trei domenii de măsurare funcţie de

modul de raportare la LCT. Conceptul Life Cycle Thinking

cunoscut şi sub denumirea de “cradle-to-grave” este o

caracteristică centrală a managementului modern al mediului

şi al evoluţiilor care stau la baza conceptului de dezvoltare

durabilă. Domeniile de măsurare sunt:

• Scop 0 - indicatorii măsoară proprietăţile fizice din

ciclurile tehnologice, fără abordarea aspectelor specific LCT –

ului;

• Scop 1 -indicatorii măsoară proprietăţile fizice din

ciclurile tehnologice cu abordarea completă sau parţială a

LCT-ului (reutilizare/ reciclabilitae/ recuperabilitate RRR,

respectiv rata potenţială de reutilizare (produse,componente)

de reciclare (material) şi recuperare (energie));

Page 97: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

96

• Scop 2 - indicatorii măsoară efectele modelarii lanţului

(sarcini şi beneficii sau cauza –efect) din ciclurile tehnologice

(rata beneficiilor).

Aceşti indicatori, parametrii sau funcţii ale unor variabile,

pot furniza informaţii despre circularitate (cicluri tehnologie)

sau despre efecte (modelare cauză-efect), pot fi rezultatul

informaţiilor compuse din date cantitative şi calitative şi pot fi

aplicaţi la nivel micro (un singur produs), mezzo ( parcuri eco-

industriale) şi macro( includ nivelul naţional, nivelul global

fiind o scară suplimentară).

Gândirea ciclului de viaţă are o viziune holistică asupra

producţiei, consumului, reutilizării/reciclării şi eliminării

reziduurilor unui produs pentru a evalua impactul asupra

mediului pe întregul său ciclu de viaţă. Modelul de consum al

resurselor alimentare integrat unei economii circulare este o

oportunitate-cheie pentru atingerea Obiectivelor de Dezvoltare

Durabilă a ONU, conform cărora până în anul 2030 vor fi

eliminate deșeurile alimentare şi va fi eradicată foametea.

Page 98: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

97

Capitolul 5. Prevenirea și reducerea risipei

alimentare

5.1. Rolul ambalajelor în prevenirea risipei

alimentare

Ambalajele sunt o combinație de materiale cu rol esențial

în lanțul aprovizionării și livrării către consumator, fiind

concepute pentru a proteja, conserva, distribui și vinde fiecare

produs alimentar. Decizia de utilizare a unui anumit ambalaj

este foarte complexă și este determinată atât de protecția

produselor alimentare, cât și de numeroasele necesități ale

procesului de manufactură și transport. Creșterea accentului

asupra deșeurilor alimentare adaugă o altă dimensiune

procesului de luare a deciziilor privind ambalajele alimentare

[140], [141], [142], [63].

Principalele criterii de proiectare pe care ambalajele ideale

trebuie să le îndeplinească conform Regulamentului European

450/2009 sunt: toxicitate zero, manipulare ușoară, rezistență

mecanică adecvată, caracteristici ferme de închidere (cum ar fi

reetanșarea), controlul umidității, etichetarea corespunzătoare.

Pentru a crea strategii de succes în vederea reducerii

risipei alimentelor şi ambalajelor, este important să luăm în

calcul mai mulţi factori. Primul pas în reducerea deşeurilor

alimentare și a ambalajelor îl constituie măsurarea cantității și

urmărirea tipului și motivului pentru care produsele alimentare

și ambalajele sunt aruncate. În plus, urmărirea momentului în

care deşeul este generat poate furniza, de asemenea, informații

utile pentru a localiza anumite cauze pentru risipa alimentelor

și ambalajelor.

Cele trei recomandări principale de reducere a cantităţii

ambalajelor alimentare prevăd:

Page 99: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

98

1. Reducerea surselor şi prevenirea apariţiei deșeurilor

înainte de a fi create;

2. Reutilizarea;

3. Reciclarea/compostarea.

Reducerea pierderilor pe întregul lanț de aprovizionare cu

alimente este posibilă prin modificări tehnologice și

îmbunătățirea ambalajelor [3]. De exemplu, dimensiunea

ambalajului poate constitui o problemă, de multe ori fiind prea

mare pentru folosirea în gospodării mici. În cazul multor

alimente perisabile, procesul de ambalare nu s-a schimbat

substanțial în ultimii ani, dar există exemple de îmbunătățiri

promițătoare (de exemplu, introducerea în ambalaje a unor

benzi de absorbţie a etilenei sau utilizarea capacelor sigilate

termic, care reduc considerabil greutatea ambalajului,

menținând în același timp protecția produsului).

O diversitate de metode și instrumente de inspectare ar

putea fi utilizate pentru a determina cât de mult, când și de ce

se irosesc produse alimentare și ambalaje. Aceste metode de

urmărire a deșeurilor alimentare pot ajuta la măsurarea:

▪ Cantității și tipurilor de alimente irosite și de ambalaje

aferente;

▪ Cauzelor primare de generare a deșeurilor;

▪ Modelelor de generare a deșeurilor (prin intermediul

graficelor și datelor rezumate).

Eliminarea sursei sau prevenirea apariţiei deșeurilor este

cea mai eficientă modalitate de reducere a impactului

alimentelor și al ambalajelor irosite asupra mediului. După

urmărirea și evaluarea surselor deșeurilor, pot fi implementate

strategii adecvate pentru economisirea de bani și reducerea

impactului deșeurilor asupra mediului.

Conceptul de dimensiune socială și etică a deșeurilor

alimentare este subiect discutat în contextul gestionării lanțului

de aprovizionare cu alimente şi determină combinația optimă

Page 100: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

99

între responsabilitatea socială corporativă și comunicarea de

piață.

5.2. Soluţii de proiectare a ambalajelor pentru

prevenirea risipei alimentare

Există oportunități semnificative de a reduce risipa

alimentară în lanțul de aprovizionare prin îmbunătățiri și

inovații în ambalaje și prin comunicarea acestora părților

interesate din industrie. Mâncarea este pierdută și irosită din

multe motive, inclusiv daune pe câmp din cauza evenimentelor

meteorologice severe și eliminarea componentelor

necomestibile în timpul pregătirii alimentelor. În timp ce

aceste pierderi sunt în mare măsură inevitabile, alte deșeuri

apar din cauza ineficienței sau deficienţelor de manipulare în

lanțul de aprovizionare. Aici ambalajele pot juca un rol

important, de exemplu, prin reducerea deteriorărilor mecanice

sau prin prelungirea duratei de valabilitate.

Oportunităţile de ambalare în faza de procesare şi

ambalare sunt prezentate mai jos sub cinci teme centrale

(figura 18).

Page 101: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

100

Figura 18. Oportunităţi de ambalare în procesare şi

ambalare pentru a reduce risipa de alimente (adaptare după

ref. [36])

Şi în etapa de distribuţie a lanţului alimentar există trei

teme centrale (figura 19) prin care pot fi create oportunităţi de

ambalare pentru reducerea risipei alimentare.

Figura 19. Oportunităţi de ambalare în distribuţie pentru

a reduce risipa alimentară (adaptare după ref. [36])

Diverse studii au identificat sursele de deşeuri alimentare

din timpul distribuţiei, inclusiv în cazul ambalării

necorespunzătoare. Ambalajul primar şi secundar/ terţiar

trebuie să protejeze alimentele proaspete şi procesate de daune

fizice în transport şi manipulare, iar produsele proaspete

trebuie, de asemenea, să fie păstrate într-un anumit interval de

temperatură pentru a menţine perioada de valabilitate.

Urmărind oportunitățile de ambalare, au fost formulate şi

câteva strategii de proiectare a ambalajelor primare, în vederea

reducerii risipei alimentare. Câteva exemple de astfel de

strategii de proiectare sunt descrise în tabelul 4.

Page 102: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

101

Tabelul 4. Exemple de strategii de proiectare a

ambalajelor primare pentru a reduce risipa de alimente în

gospodării

De asemenea, pentru modalităţile de ambalare care să

permită reducerea deşeurilor alimentare au fost identificate o

serie de strategii de ambalare [4]:

1) Ambalaje de distribuție care asigură o mai bună protecție și

termen de valabilitate pentru produsele proaspete pe parcursul

Caracteristică de

proiectare Descriere

Potențial impact

asupra deșeurilor

alimentare

Pachete

resigilabile

Saci și pungi cu

închidere cu fermoar,

pungi resigilabile de

brânză și cereale,

„pachete frigorifice”

(borcane de plastic cu

capace inșurubabile)

pentru produse preparate

Posibilitatea resigilării

pachetelelor ajută la

păstrarea alimentelor

proaspete mai mult timp

Pachete mai mici

Exemple includ jumătăţi

de pâine, porții unice de

iaurt

Permit consumatorilor

din gospodăriile mai

mici să cumpere doar

ceea ce au nevoie

Pachete

subdivizate

Pachete împărțite în

porții, de exemplu carne

feliată, în compartimente

separate

Permit consumatorilor

să folosească atât cât au

nevoie și să păstreze

restul sigilat în pachet

Instrucţiuni de

depozitare

detaliate pe

etichetă

Informații privind locul

de depozitare a

alimentelelor (dacă ar

putea fi depozitate sau nu

la frigider) sau

încurajarea

consumatorilor să

„înghețe alimentele

înainte de data”

Pot îmbunătăți

practicile de depozitare

a alimentelor și conduc

la prelungirea duratei de

valabilitate în

gospodărie

Page 103: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

102

transportului de la fermă la procesator, angrosist sau vânzător.

Acest lucru poate necesita dezvoltarea de soluții specifice,

proiectate pentru produse individuale.

2) Ambalajele de distribuție care permit recuperarea

surplusului și a produselor proaspete care nu se pot vinde din

ferme și redirecționarea către organizațiile de salvare a

alimentelor.

3) Proiectarea îmbunătățită a ambalajelor secundare pentru a

se asigura că sunt “adecvate scopului”, adică protejează în

mod adecvat produsele alimentare, pe măsură ce trec prin

lanțul de aprovizionare. Dezvoltatorii de ambalaje trebuie să

înțeleagă procesul de distribuție și unde și de ce apar deșeurile.

4) O orientare continuă către alimentele preambalate și

prelucrate pentru a prelungi durata de valabilitate a produselor

alimentare și pentru a reduce risipa în distribuție și la punctul

de consum (gospodării sau furnizori de servicii alimentare).

Ambalajul în sine trebuie, de asemenea, să fie recuperabil

pentru a reduce la minimum impactul total asupra mediului.

5) Utilizarea extinsă a ambalajelor “gata de vânzare cu

amănuntul” pentru a reduce dubla manipulare și deteriorare și

pentru a îmbunătăți rularea stocurilor, asigurându-se în același

timp că sunt concepute pentru protecția eficientă a produsului

și recuperare (reutilizare sau reciclare) la sfârșitul ciclului de

viaţă. Punerea în aplicare a acestor inițiative ar putea fi

susținută prin activități de cercetare și comunicare

suplimentare pentru a evidenția legăturile critice și

compromisurile dintre consumul de ambalaje, protecția și

izolarea alimentelor și risipa alimentară.

6) Dezvoltarea produselor și a ambalajelor pentru a răspunde

schimbării modelelor de consum și gospodăriilor mai mici.

Produsele unice și în cantităţi mai mici vor reduce deșeurile

prin satisfacerea nevoilor gospodăriilor cu una sau două

persoane.

Page 104: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

103

7) Adoptarea de noi materiale și tehnologii de ambalare, cum

ar fi ambalarea în atmosferă modificată și introducerea de

captatori de oxigen sau etilenă, pentru a prelungi termenul de

valabilitate al alimentelor.

8) Educarea producătorilor, comercianților cu amănuntul și a

consumatorilor cu privire la semnificația marcajelor privind

termenele de expirare sau “ preferabil înainte de” înscrise pe

ambalajele primare pentru a se asigura că acestea sunt utilizate

în mod corespunzător şi pentru a evita aruncarea acestora atâta

timp cât încă se pot consuma în siguranță.

9) Colaborarea dintre producători și comercianții cu amănuntul

pentru a îmbunătăți înțelegerea de către industrie a aspectelor

privind risipa alimentară din lanțul de aprovizionare. O atenție

mai mare trebuie acordată locului şi motivului pentru care apar

deşeurile; urmărirea în timp va reduce costurile și impactul

asupra mediului provocate de deşeuri.

10) Mai multe lanțuri de aprovizionare sincronizate care

utilizează ambalarea inteligentă și schimbul de date pentru a

reduce stocurile în exces sau învechite.

11) Sprijinirea cercetărilor care investighează şi calculează

impactul asupra mediului, precum şi impactul economic şi

social al diferitelor formate de ambalare (ambientale,

refrigerate şi congelate) pentru alimente proaspete şi procesate

şi comunicarea acestor informaţii industriei, guvernului şi

consumatorilor.

5.2.1. Proiectarea ambalajelor adecvată scopului

Sunt căutate oportunități de reducere a impactului

ambalajelor asupra mediului prin eliminarea unor componente

de ambalare sau prin găsirea unora cu greutate redusă. Dacă

ambalajul este adecvat scopului, aceasta va conduce la

obținerea de economii financiare și protejarea mediului.

Totuși, dacă există exagerări privind greutatea redusă, aceasta

Page 105: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

104

poate contribui la deteriorarea ambalajelor și a produsului în

timpul transportului și manipulării. Achiziționarea ambalajelor

secundare și terțiare necesită o înțelegere a cerințelor fizice ale

ambalajelor pe măsură ce se deplasează pe lanțul de

aprovizionare.

Un sistem de ambalare adecvat pune în acord funcțiile

ambalajelor cu cerințele tehnice de performanță ale fiecărui

nivel de ambalare (primar, secundar și terțiar), precum și cu

alte criterii de performanță și costuri de achiziție. Acest lucru

necesită un dialog cu furnizorii și clienții pentru a asigura

menținerea funcționalității și eficienței pe întregul lanț de

furnizare.

5.2.2. Alimente preambalate sau preprocesate

Proprietarii mărcilor alimentare şi contractorii de ambalare

trebuie să investigheze propriul lanţ de distribuţie pentru a

înţelege pe deplin cerinţele privind ambalarea în timpul

transportului, depozitării şi manipulării. Este necesară şi

existenţa de organizaţii profesionale şi de formare profesională

menite a dezvolta cunoştinte şi abilităţi în industrie în

proiectarea şi caracteristicile ambalajelor, cu un accent special

pe gestionarea compromisurilor dintre eficienţa ambalajelor şi

risipa alimentară pe intregul lanţ de aprovizionare.

Consumatorii caută din ce în ce mai mult alimente

„convenabile”, care reduc timpul de preparare și gătire, în timp

ce procesatorii și comercianții cu amănuntul caută să

prelungească durata de valabilitate a produselor. Exemplele

includ produse proaspete care sunt preambalate, adesea cu

unele prelucrări (de exemplu frunze de salată tăiate și spălate)

(figura 20), precum și alimente care sunt gata preparate (de

exemplu supe proaspete sau mâncare congelată).

Page 106: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

105

Figura 20. Legume preambalate în supermarket

Se preconizează că această tendință va continua,

determinată de cererea consumatorilor, precum și de inovarea

produselor și a ambalajelor de către furnizori. Tendința

continuă de a preambala produse proaspete și alimente

procesate va fi susținută de inovația continuă privind

materialele de ambalare și de noi formate determinate de

schimbarile demografice.

Pre-procesarea și ambalarea pot reduce deșeurile

alimentare în lanțul de aprovizionare și în gospodării,

prelungind durata de valabilitate. Totuşi, impactul asupra

duratei de valabilitate nu este întotdeauna pozitiv. Unele

produse pot avea o perioadă de valabilitate mai scurtă, datorită

pre-procesării și ambalării, care poate conduce la o deteriorare

fiziologică mai rapidă și la degradare microbiană [143].

Dificultatea constă în echilibrarea comodităţii ambalajului,

termenului de valabilitate și deșeurilor pentru fiecare tip de

produs. De exemplu, atunci când un consumator Gospodarie

sau unitate de servicii alimentare) achiziționează un produs

alimentar preparat în prealabil, o parte din deșeurile de

preparare a alimentelor sunt transferate în sectorul de

fabricație. Acest fapt este probabil să aibă un impact pozitiv

asupra valorificării deșeurilor alimentare, deoarece

aproximativ 50% din deșeurile organice provenite din

Page 107: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

106

gospodării ajung la gropile de gunoi, comparativ cu doar

~12% de la producători. Totuși, aceasta va conduce la cantități

crescute de deșeuri de ambalaje care necesită eliminarea sau

reciclarea la nivelul gospodăriei.

Ambalarea necorespunzătoare poate face, de asemenea,

mai dificilă recuperarea alimentelor perisabile sau cărora le-a

expirat data de utilizare.

Deși cele mai multe oportunități de reducere a deșeurilor

pot fi conferite de schimbarea comportamentului, de exemplu,

de comenzile și practicile de gătit și de oferta de servicii mai

bune pentru recuperarea deșeurilor alimentare, producătorii ar

putea lua în considerare potențialul de a reduce risipa generată

de prepararea alimentelor prin furnizarea mai multor alimente

preparate în prealabil (de exemplu, legume tăiate congelate).

Aceste influenţe sunt ilustrate printr-un exemplu ipotetic

(figura 21), care compară o salată ambalată pre-preparată cu o

salată obţinută din ingrediente individuale acasă.

Figura 21. Compararea alimentelor pre-preparate –

posibile efecte asupra risipei alimentare şi deşeurilor de

ambalaje [36]

Page 108: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

107

Există, de asemenea, oportunități de orientare a dezvoltării

ambalajelor mai explicit spre proiectarea acestora pentru a

reduce risipa de alimente. De exemplu, prin asigurarea că

produsul poate fi consumat complet, ceea ce va scădea

impactul global asupra mediului [33].

Tendința de vânzare cu amănuntul, de la produse

alimentare proaspete până la produse preambalate și

prelucrate, are implicații privind ambalarea secundară și

terțiară. Astfel, ambalajele secundare și terțiare pot fi mai

simple și mai puțin robuste, dar suficient de rezistente pentru a

proteja cerințele funcționale ale ambalajului primar (de

exemplu izolare, protecție și termen de valabilitate prelungit).

De asemenea, pot exista oportunități de a furniza mai multe

produse preambalate sau semi-procesate unităților de servicii

alimentare pentru a le ajuta să reducă risipa de la prepararea

alimentelor. Serviciile alimentare reprezintă cea mai mare

sursă de deșeuri alimentare din sectorul comercial și industrial,

generând cantităţi foarte mari de deșeuri și expediind 98% din

acestea la groapa de gunoi [144]. Cercetări din Marea Britanie

au estimat că 65% din deșeurile alimentare de la restaurante

provin din preparare [145].

5.2.3. Produse gata ambalate pentru vânzarea cu

amănuntul

Ambalarea „gata de vânzare cu amănuntul” este un

termen general utilizat pentru a descrie ambalajele care

livrează produse gata de vânzare, de la producător sau

procesator direct la magazinele de vânzare cu amănuntul.

Acestea includ unități de comercializare cu afișare pe raft

(ambalaj „gata pentru raft”) sau pe podeaua magazinului

(paleți compleți sau fracționați). Aceștia pot fi unidirecționali

sau reutilizabili.

Page 109: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

108

Avantajele ambalajelor “gata pentru raft” pentru

comercianții cu amănuntul includ eficiență operațională

îmbunătățită la nivelul magazinului și circulație mai rapidă a

stocurilor. Acest lucru se realizează prin „proiectarea din

spatele raftului”, cu configurații de ambalare dezvoltate pentru

a reflecta volumul de vânzări și pentru a maximiza

considerațiile de aspect [144]. Există avantaje asociate și

pentru producătorii de alimente, deoarece refacerea mai rapidă

a stocurilor îi ajută să se asigure că produsul lor este

întotdeauna disponibil pe raft.

Au fost dezvoltate noi formate de ambalare secundară și

noi planograme pentru a răspunde cerințelor de retail pentru

produsele ambalate “gata pentru raft”, cu caracteristici de

„deschidere ușoară”și un număr redus de unități de vânzare cu

amănuntul pentru fiecare ambalaj secundar. Comercianții cu

amănuntul susțin că aceste ambalaje de unică folosință (în

general cutii de carton și alte cutii) reduc risipa de produse,

deoarece promovează o rotație mai eficientă a stocurilor prin

creșterea vânzărilor (printr-o mai bună vizibilitate și

disponibilitate) și creșterea vitezei de reaprovizionare.

Ambalajele „gata pentru raft” ar putea, de asemenea, să

faciliteze procesele de retragere a produselor, promovând o

contabilizare mai eficientă a stocurilor și potențial mai puține

deșeuri în proces [102]. Cu toate acestea, unii proprietari de

marcă susțin că aceste ambalaje cu o singură utilizare cresc

risipa de produse în transport și depozitare. Unul dintre cele

mai frecvente formate este un ambalaj perforat, care permite

deschiderea ușoară, dar reduce rezistența cutiei. Prin urmare,

este mai probabil ca acest ambalaj să fie strivit în timpul

transportului, depozitării și manipulării:

Există o serie de sisteme de ambalare reutilizabile pentru

distribuirea produselor proaspete, a produselor alimentare și

băuturilor ambalate, iar unele dintre acestea sunt disponibile în

Page 110: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

109

formate „gata de vânzare cu amănuntul” (lăzi sau paleți de

plastic). În timp ce ambalajele de distribuție reutilizabile au

potențialul de a reduce semnificativ deșeurile de ambalaje, s-

au făcut puține cercetări cu privire la faptul că acestea pot

reduce sau nu risipa alimentară. Lăzile reutilizabile pot reduce

daunele produsului, deoarece sunt ambalate la fermă sau la

magazia de ambalaje și apoi transportă produsul până la raftul

de vânzare cu amănuntul. Eliminarea necesității de a

despacheta produsele în magazin pentru expunere cu

amănuntul reduce volumul de manipulare și probabilitatea de

deteriorare a produsului, în special pentru fructe moi.

Mai recent, au fost adoptaţi de unele lanțuri de

supermarketuri paleți de expunere reutilizabili. Aceștia pot

oferi o soluție cu “o singură atingere” care livrează produsele

de la punctul de fabricație până la vânzare. Acestea reduc

manipularea și daunele produsului în lanțul de distribuție,

deoarece nu necesită să fie despachetate la centrul de

distribuție sau la magazinul cu amănuntul. Paleții fracționați

(dimensiunea jumătății sau a sfertului) pot îmbunătăți rotația

stocurilor, permițând magazinelor să adapteze caracteristicile

unității la rata vânzărilor. Pot avea, de asemenea, beneficii

pentru deșeurile alimentare, reducând riscul de expirare a

produsului alimentar.

5.2.4. Proiectarea ambalajelor pentru gospodării mici

Există oportunități de reproiectare a ambalajelor pentru a

ajuta consumatorii să reducă deșeurile prin redimensionarea

cantității de produse ambalate. Provocarea constă în

proiectarea ambalajelor primare și a ambalajelor secundare

care să satisfacă dorințele și nevoile de schimbare ale

consumatorilor. Schimbări semnificative la nivel social și de

stil de viață includ o tendință spre cumpărăturile online, către o

populație îmbătrânită, gospodării mai mici (figura 22), cu

Page 111: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

110

cererea de mai multă comoditate și alimente gata preparate.

Tendința de vânzare cu amănuntul în vrac, la preţ mai scăzut,

poate crește risipa de alimente dacă consumatorii ajung să

cumpere mai mult decât au nevoie.

Figura 22. Evoluţia distribuţiei populaţiei pe gospodării

Din cauza concentrării lor asupra valorii, comercianții cu

amănuntul fac eforturi pentru promovarea produselor ambalate

în cantități mai mari. Însă depozitarea lor la consumator poate

conduce la degradarea acestora înainte de a fi consumate.

„Două la preţ de unul” și formate mari nu se potrivesc

tendințelor demografice, care au drept consecință existența

gospodăriilor mai mici și a oamenilor care mănâncă singuri. În

aceste situații, produsul este mai probabil să expire înainte de a

putea fi consumat complet, ceea ce duce la generarea de

deșeuri alimentare. Cu o populație îmbătrânită și o tendință

către gospodării formate din una sau două persoane,

producătorii trebuie să ia în considerare modul în care pot

satisface cererea consumatorilor pentru cantități ambalate mai

mici sau mai flexibile, pentru ca alimentele să nu-și piardă

prospețimea.

Page 112: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

111

5.2.5. Marcarea datei

Datele “preferabil înainte de” și cele “de expirare” sunt

furnizate pe alimente proaspete și procesate, pentru a oferi

comercianţilor cu amănuntul și consumatorilor informații cu

privire la perioada de valabilitate rămasă. Cu toate acestea,

acești termeni au definiții diferite și sunt adesea înțeleși

incorect. Normele privind marcarea datei, care se bazează pe

codul standardelor alimentare, includ următoarele definiții:

➢ “preferabil înainte de”, semnifică sfârșitul perioadei

în care pachetul intact de produse alimentare, dacă este păstrat

în conformitate cu toate condițiile de depozitare adecvate, va

păstra toate calitățile maxime de aromă și textură;

➢ “data de expirare” semnifică sfârșitul perioadei

estimate după care pachetul intact de produse alimentare, chiar

dacă este păstrat în conformitate cu toate condițiile de

depozitare adecvate, nu mai trebuie consumat din motive de

sănătate și siguranță.

Confuzia cu privire la semnificația acestor termeni poate

duce la situația în care alimente care sunt comestibile încă sunt

scoase din rafturile supermarketurilor și aruncate [146], [147].

Codul standardelor alimentare cere etichetarea cu doar una

dintre datele de valabilitate, fie “preferabil inainte de” fie

“data de expirare” pentru produsele alimentare ambalate cu o

durată de valabilitate mai mică de doi ani. În ciuda acestui

fapt, datele sunt adăugate din ce în ce mai mult şi la produsele

cu termen de valabilitate mai mare de doi ani pentru a ajuta la

gestionarea stocurilor și pentru a ajuta consumatorii să

identifice cât timp a stat un aliment în depozit [148].

Producătorii trebuie să se asigure că datele de valabilitate de

pe ambalaj sunt vizibile și ușor de citit. Lipsa sau etichetarea

inadecvată poate determina consumatorii sau comercianții cu

amănuntul să arunce mâncarea care încă este comestibilă.

Page 113: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

112

5.2.6. Înțelegerea și urmărirea pierderilor pe lanțul de

aprovizionare

În capitolul 2 s-au identificat sursele de deșeuri alimentare

în timpul distribuției, inclusiv ambalarea necorespunzătoare.

Ambalajul primar, secundar şi terțiar trebuie să protejeze

alimentele proaspete și procesate de stresul fizic în timpul

transportului și manipulare, iar produsele proaspete trebuie, de

asemenea, să fie păstrate într-un anumit interval de

temperatură pentru a menține perioada de valabilitate.

Gestiunea lanţului de aprovizionare constituie astăzi, în

condiţiile unei pieţe concurenţiale, o miză strategică majoră

pentru întreprinderile industriale şi comerciale. Aceasta

reprezintă un potenţial important de creare a valorii pentru

client: calitatea serviciului, performanţa în ceea ce priveşte

termenul şi reactivitatea.

Gestiunea lanţului de aprovizionare (Supply Chain

Management) are ca obiectiv, pe de o parte, coordonarea

activităţilor şi fluxurilor de la furnizori şi colaboratori până la

clientul final şi, pe de altă parte, de a integra gestiunea

fluxurilor de-a lungul lanţului, în special prin intermediul

informatizării datelor. Importantă este asigurarea unei

circulaţii rapide a materialelor şi informaţiilor pentru

garantarea unui serviciu optim pentru clienţi şi reducerea

trezoreriei imobilizate în stocuri pentru întreprindere. Aceasta

integrează lanţul de aprovizionare amonte, dar şi fluxul de

informaţii raportate la cerere [149]. Acestea din urmă sunt

constituite din trei informaţii principale:

Informaţia despre cerere: este vorba de studiul tendinţei

pieţei, de unde trebuie să decurgă previziunile de vânzare, care

sunt transformate‚ în plan director de producţie, apoi în plan

de aprovizionare şi în sfârşit în necesar de componente.

Page 114: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

113

Informaţia despre comandă: acest flux de informaţii

cuprinde oferta comercială şi dezvoltarea produselor, apoi

preluarea comenzii, urmărirea comenzii şi în sfârşit facturarea.

Acest proces este bazat pe schimb de informaţii despre

comenzi şi facturare. Din ce în ce mai mult, aceste sisteme de

informaţii trec prin internet. De exemplu, acest lucru se

întâmplă în cazul achiziţiilor electronice sau în cazul datelor

informatizate – EDI (Electronic Data Interchange). Primul caz

se foloseşte pentru a armoniza procedurile de facturare şi al

doilea pentru schimb de informaţii.

Informaţii despre realizarea comenzii: acestea constau în

coordonarea operaţiilor de achiziţionare şi aprovizionare cu

componente, elaborarea planurilor de producţie, urmărirea

stocurilor de componente şi pregătirea comenzii şi expedierea

ei.

În raport cu această reprezentare a lanţurilor de

aprovizionare, observaţia concretă a funcţionării lor arată că

sincronizările şi ajustările între diferite elemente implicate

într-un lanţ, sunt dificil de operat şi se transpun adesea printr-o

majorare a nivelurilor stocurilor, pentru a răspunde exigenţelor

unui coeficient de serviciu elevat.

Majoritatea companiilor au o înțelegere slabă a pierderilor

totale de la punctul de producție sau de procesare inițială până

la vânzătorul cu amănuntul. Există o oportunitate pentru

cultivatori și producători de a lucra mai strâns cu comercianții

pentru a înțelege și a monitoriza risipa alimentară din lanțul de

aprovizionare.

5.3. Materiale și tehnologii de ambalare care

prelungesc termenul de valabilitate

Consumatorii solicită acum produse proaspete sezoniere

pe tot parcursul anului. Acest lucru, combinat cu stimularea

Page 115: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

114

retailerilor de a prelungi durata de valabilitate, a dat naștere

unor noi tehnologii care ajută la menținerea prospețimii pentru

perioade mai lungi, iar ambalarea joacă un rol major în acest

sens. Acest lucru permite un ciclu de viaţă al produsului

alimentar mai lung și va reduce risipa de alimente prin

deteriorare.

5.3.1. Ambalarea activă

Ambalarea activă este o nouă abordare pentru menținerea

sau prelungirea duratei de valabilitate a produselor alimentare.

Conform Regulamentului European 450/2009, ambalajele

active cuprind sisteme de ambalare care interacționează cu

alimentele, încorporând componente care eliberează, absorb

sau împiedică pătrunderea unor substanțe în sau din interiorul

ambalajului din sau în mediul înconjurător. Agenții activi

pentru ambalarea alimentelor sunt prezentați în figura 23, iar

tehnologiile care implică utilizarea acestora sunt descrise în

tabelul 5.

Figura 23. Agenții activi pentru ambalarea alimentelor

Page 116: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

115

Tabelul 5. Tehnologii pentru ambalaje active și

beneficiile acestora în ambalarea produselor alimentare [63],

[66], [44], [150],[151].

Tehnologie Descriere Potenţial impact asupra

deşeurilor alimentare

Ambalaje

barieră multi-

strat

Ambalaj care conține mai multe

straturi pentru a oferi barierele

necesare la umiditate, gaze și

miros (pot fi combinații de

polimeri, folie de aluminiu și /

sau acoperiri)

Eliminând umiditatea și

oxigenul întârzie degradarea

produsului

Ambalaje cu

atmosfera

modificată

(MAP)

Sunt adăugate gaze (dioxid de

carbon, azot) în ambalaj, înainte

de sigilare, pentru a controla

atmosfera în pachet, care apoi

este menținută de un film cu

proprietăţi de barieră pentru gaz;

Sunt utilizate pentru carne,

brânză, fructe și legume.

Reduc creșterea

microorganismelor

Acoperiri

comestibile

Bazate pe o serie de proteine,

lipide, polizaharide și

compozitele lor; Pot fi folosite

pe fructe, legume, carne, produse

de cofetărie și alte produse

Creează o barieră direct în

jurul produsului alimentar

(mai eficace decât

ambalajele externe).

Agenți

antioxidanți

Filme antioxidante comestibile

(chitosan, alginat, gelatină,

derivați de celuloză); utilizate

pentru alimentele cu conținut

mare de lipide: pește, carne,

legume, nuci

Îmbunătățesc stabilitatea

alimentelor sensibile la

oxidare

Captatori de

etilenă

(„scavengeri” de

etilenă)

O serie de tehnologii diferite

care implică reactivi chimici

adăugați la folii de polimer sau

pelicule pentru controlul

cantității de etilenă din

atmosferă; Pot fi folosiţi pentru

fructe și legume

Îndepărtarea etilenei

întârzie maturizarea şi

prelungeşte durata de

valabilitate a produselor

proaspete .

Captatori de

oxigen

Substanțe sub formă de pulbere

conținută într-un plic sau

Îndepărtarea oxigenului

încetinește procesul de

Page 117: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

116

5.3.2. Ambalarea inteligentă și schimbul de date

În viitor, lanțul de aprovizionare va implica probabil o

colaborare și transparență informațională sporită, ceea ce va

permite un lanț valoric mai sincronizat, cu vizibilitate și

trasabilitate mai mare [152]. Comercianții cu amănuntul încep

să schimbe date cu privire la vânzările și previziunile cererii

cu furnizorii majori, iar acest lucru îi ajută pe producători să

își îmbunătățească planificarea producției, să realizeze o

(„scavengeri” de

oxigen)

încorporate în filmul însuşi, care

elimină oxigenul din ambalajul

închis; Folosiți pentru carne

procesată feliată, mâncare

preparată, bere și produse de

panificație

degradare a alimentelor

(modificarea gustului,

schimbarea culorii,

pierderea de nutrienți, atac

microbiologic cu bacterii și

fungi) și prelungește

valabilitatea alimentelor.

Absorbanți de

umiditate

Suport fabricat din polimeri

super-absorbanți, care absorb

umiditatea; folosiți pentru carne

proaspătă, păsări de curte și

pește proaspăt.

Mențin condiții mai puţin

favorabile dezvoltării

microorganismelor

Ambalaje

aseptice

Ambalaje care au fost sterilizate

anterior umplerii cu alimente

tratate la temperatură ultra

ridicată(UHT); formatele includ

carton dens, pungi și cutii de

carton dublat cu filme polimerice

sau metalizate, utilizate în

special pentru lapte.

Temperaturile ridicate ucid

microorganismele și

ambalajul închis etanş

împiedică intrarea acestora,

a gazelor sau umidităţii care

ar putea produce

degradarea; asigură un

termen de valabilitate de

peste 6 luni, fără

conservanți

Sisteme anti-

microbiene

Conțin sisteme de inhibare a

creșterii unor microorganisme:

enzime, polimeri antimicrobieni,

nanoparticulele (ex: chitosan sau

nanoparticule de Ag, Cu, Au,

TiO2 încorporate în polimeri);

utilizate pentru carne și brânză.

Creșterea duratei de

valabilitate, păstrarea

prospețimii

Page 118: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

117

circulație mai rapidă a stocurilor și să reducă deşeurile. Unii

producători și comercianți cu amănuntul au redus deja

costurile și deșeurile de produse prin îmbunătățirea sistemelor

care previzionează cererea și prin intermediul schimbului de

date la nivelul vânzărilor și stocurilor [144].

Colaborarea și schimbul de date în lanțul de aprovizionare

pot fi facilitate de tehnologiile de ambalare „inteligente” sau

„interactive” (unele exemple sunt prezentate în Tabelul 6).

Ambalarea inteligentă a alimentelor poate furniza în timp real

date de expirare, de urmărire a produsului și indicatori de

temperatură, care sunt bazate fie pe timp, fie pot fi activate de

anumite substanțe chimice, determinate de date de identificare

a frecvenței radio (RFID), sau au senzori termici, pentru a

oferi un feedback mai bun cererii pentru diverși actori ai

lanțului de aprovizionare [37]. Tehnologiile interactive

inteligente privind ambalajele primare, secundare sau terțiare

au potențialul de a reduce risipa alimentară în lanțul de

aprovizionare, trimițând informații înapoi furnizorilor privind

calitatea, siguranța, durata de viață și eficiența logistică [38].

Aceste informații pot fi utilizate pentru a reduce timpul pe care

îl petrec produsele în lanțul de aprovizionare, extinzând astfel

durata de valabilitate și reducând probabilitatea ca produsul să

se strice în tranzit sau depozitare.

Tabelul 6. Exemple de ambalaje inteligente şi efectul

asupra risipei alimentare

Tehnologie Descriere

Impact potenţial

asupra deşeurilor

alimentare

Etichetă de

identificare

a frecvenței

radio

Conține un microcip,

în mod normal

închis în plastic, care

stochează data

Poate fi utilizată pentru

a urmări produsele prin

lanțul de aprovizionare

(în transport, în centrul

Page 119: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

118

(RFID)

(etichetă

inteligentă)

în

ambalajele

primare,

secundare și

terţiare

produsului (de

exemplu data de

expirare). Sute de

etichete pot fi citite

simultan de la câțiva

metri distanță.

de distribuție, intrarea

și ieșirea din depozitul

magazinului de vânzare

cu amănuntul, etc.

Etichetele RFID

îmbunătățesc controlul

stocurilor, minimizând

„lipsa din stoc” și

asigurând că produsele

sunt vândute înainte de

a fi expirate și de a

necesita eliminare.

Pot înregistra istoricul

temperaturii

produsului.

Senzori

termici

O serie de tehnologii

care pot indica

istoricul timp-

temperatură al

produsului, de ex.

cerneluri termo-

cromice care își

schimbă culoarea

atunci când o

temperatură a fost

depășită sau se

schimbă, sau

înregistratoare de

date digitale, care

pot indica perioada

în care un produs a

suferit temperaturi în

afara toleranței.

Pot fi utilizați pentru a

se asigura că produsele

rămân în intervalul lor

necesar de temperatură

în timpul distribuției, în

special în lanțurile reci.

Marcajele de timp -

temperatură de pe

ambalajele de consum

pot ajuta, de asemenea,

consumatorii să știe

când un produs este

sigur pentru consum.

Page 120: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

119

5.4. Măsuri de prevenire și reducere a risipei

alimentare cauzată de ambalaje, prevăzute în

documente europene.

A. Utilizarea eficientă a resurselor: reducerea

deșeurilor alimentare, îmbunătățirea securității

alimentare; Rezoluţia Parlamentului European din

16 mai 2017 referitoare la inițiativa din domeniul

utilizării eficiente a resurselor: reducerea deșeurilor

alimentare, îmbunătățirea securității alimentare

(2016/2223(INI))

1) examinarea, până la 31 decembrie 2020, de către

Comisia Europeană a posibilității de a stabili obiective

obligatorii de reducere a deșeurilor alimentare la

nivelul întregii Uniuni Europene, care ar urma să fie

realizate până în 2025 și 2030, pe baza măsurătorilor

calculate în conformitate cu metodologia comună;

2) ambalarea corespunzătoare a alimentelor, care

contribuie semnificativ la reducerea deșeurilor

alimentare și la creșterea duratei de valabilitate a

alimentelor, prin prelungirea termenelor lor de consum

și prin mai buna lor conservare, daca ambalajul

alimentar este reciclabil și obținut din materii prime

regenerabile; acest lucru poate contribui suplimentar

la obiective legate de păstrarea unui mediu

înconjurător mai curat și la utilizarea mai eficientă a

resurselor naturale;

3) folosirea ambalajelor alimentare din categoria

materialelor active și inteligente, care vin în contact cu

alimentele, ce pot îmbunătăți calitatea alimentelor

ambalate, pot prelungi perioada de valabilitate a

acestora, pot monitoriza mai bine starea alimentelor și

Page 121: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

120

pot furniza informații cu privire la prospețimea

acestora;

4) adaptarea mai bună a tipului de ambalaj alimentar

prin: dimensiune, formă și material constitutiv,

precum și prin modul de distribuție și de conservare,

la caracteristicile fiecărui produs alimentar în parte și

la nevoile consumatorilor, ceea ce conduce în mod

cert la limitarea risipei alimentare;

5) responsabilizarea tuturor actorilor din cadrul lanțului

de aprovizionare, inclusiv a producătorilor de sisteme

de ambalare, în ceea ce privește prevenirea risipei de

alimente;

6) creșterea contribuției materialelor și soluțiilor de

ambalare a alimentelor pentru prevenirea pierderilor

de alimente și a risipei de alimente de-a lungul lanțului

de aprovizionare, de exemplu, folosirea ambalajelor

care reduc pierderile de alimente în timpul

transportului, depozitării și distribuției și care

păstrează calitatea și igiena alimentelor pentru mai

mult timp sau care prelungesc termenul de valabilitate;

7) îndeplinirea necesității ca ambalajul alimentar să fie

adecvat scopului (de exemplu, fără ambalare excesivă

sau deficitară), adaptat produsului și exigențelor

consumatorului, precum și luarea în considerare a

duratei ciclului de viață a produsului ambalat în

ansamblu;

8) evaluarea avantajelor ambalajelor alimentare de

origine biologică, biodegradabile și compostabile,

luând în considerare impactul asupra sănătății umane

și siguranța alimentară și adoptând o abordare bazată

pe ciclul de viață al acestora;

Page 122: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

121

9) adoptarea obiectivelor de reducere a deșeurilor

alimentare în conformitate cu măsurile și obiectivele

prevăzute în Directiva 94/62/CE privind ambalajele și

deșeurile de ambalaje, în special obiectivul privind

reducerea substanțială a consumului de ambalaje

nereciclabile și a utilizării excesive a ambalajelor;

10) sprijinirea dezvoltării și utilizării de materiale active și

inteligente care vin în contact cu alimentele și de alte

soluții inovatoare, cu o contribuție pozitivă la

utilizarea eficientă a resurselor și economia circulară;

11) asigurarea de către legislația relevantă privind

materialele care vin în contact cu alimentele a unui

nivel maxim de protecție a consumatorilor pentru toate

materialele de ambalare, inclusiv materialele

importate din țări terțe;

12) elaborarea de norme armonizate la nivelul UE pentru

materialele care vin în contact cu alimentele și

acordarea priorității elaborării de măsuri specifice la

nivelul UE pentru materiale precum hârtia și cartonul,

în conformitate cu Rezoluția Parlamentului

European din 6 octombrie 2016 referitoare la

punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr.

1935/2004 privind materialele și obiectele destinate

să vină în contact cu produsele alimentare;

13) încurajarea folosirii de către operatorii din sectorul

alimentației publice a unor ambalaje reutilizabile,

fabricate din materiale reciclabile, care să le permită

clienților să își ia la pachet alimentele rămase;

14) adaptarea ambalajelor alimentare la caracteristicile

fiecărui produs în parte și la nevoile consumatorilor,

pentru a limita risipa acestor produse.

Page 123: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

122

B. Rezoluția Parlamentului European din 19 ianuarie

2012 referitoare la evitarea risipei de alimente:

strategii pentru creșterea eficienței lanțului

alimentar din UE (2011/2175(INI)) (2013/C 227

E/05):

1) utilizarea optimă și eficientă a ambalajelor produselor

alimentare, ceea ce poate juca un rol important în ceea

ce privește prevenirea risipei de alimente prin

reducerea impactului global al produsului asupra

mediului, nu în ultimul rând prin intermediul

proiectării ecologice industriale, care include măsuri

precum dimensiuni variate ale ambalajelor, pentru a-i

ajuta pe consumatori să cumpere cantitatea necesară și

pentru a descuraja consumul excesiv de resurse;

2) oferirea de consiliere cu privire la modalitățile de

depozitare și de utilizare a produselor și proiectarea

ambalajelor astfel încât produsele să reziste mai mult

și să-și mențină prospețimea, garantând întotdeauna

utilizarea unor materiale care nu afectează sănătatea

sau durabilitatea produselor pentru ambalarea și

conservarea produselor alimentare.

C. Regulamentul (CE) NR. 450/2009 al Comisiei din 29

mai 2009 privind materialele si obiectele active si

inteligente destinate să vină în contact cu produsele

alimentare :

1) plasarea substanțelor responsabile de funcția

activă și/sau inteligentă într-un recipient separat,

cum ar fi un săculeț de hârtie sau încorporarea

directă a lor în materialul ambalajului, cum ar fi în

plasticul sticlei din plastic. Părțile pasive, precum

recipientul, ambalajul în care este amplasat

recipientul respectiv și materialul ambalajului în

Page 124: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

123

care substanța este încorporată trebuie să facă

obiectul dispozițiilor specifice comunitare sau de

drept intern, aplicabile materialelor și obiectelor

respective;

2) evaluarea substanței individuale sau, dacă este

cazul, a combinației de substanțe care alcătuiește

componentele, pentru a garanta că substanțele sunt

sigure și că îndeplinesc cerințele prevăzute de

Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 privind

materialele și obiectele destinate să vină în

contact cu produsele alimentare;

3) necesitatea evaluării și autorizării combinației de

substanțe, în unele cazuri, atunci când funcția

inteligentă sau activă implică interacțiuni între

diferite substanțe, ceea ce duce la o amplificare a

funcției sau la producerea de noi substanțe

responsabile de funcția activă și inteligentă;

4) folosirea părții pasive a unui material activ sau

inteligent trebuie să îndeplinească cerințe cu

privire la inerția materialului, cum ar fi limita

migrației globale aplicabilă materialelor plastice.

În cazul în care un component activ eliberator este

încorporat într-un material care vine în contact cu

produsele alimentare și care este vizat de o măsură

comunitară specifică, este posibil să existe riscul

depășirii limitei migrației globale din cauza

eliberării de substanță activă;

5) creșterea cotei de ambalaje reutilizabile introduse

pe piață și a sistemelor de reutilizare a ambalajelor

într-un mod ecologic, fără a compromite igiena

alimentară sau siguranța consumatorilor.

Sistemele de ambalare au un rol esenţial în reducerea

risipei alimentare. Există opţiuni de proiectare a ambalajelor

Page 125: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

124

care reduc simultan risipa de alimente şi impactul asupra

mediului. Cu toate acestea, uneori poate fi necesară creşterea

impactului ambalajului asupra mediului pentru a obţine

reducerea totală a deşeurilor alimentare [153]. Aşadar, una

dintre cele mai importante strategii în prevenirea risipei

alimentare ar fi optimizarea ambalajelor pentru diferite tipuri

de alimente [68].

5.5. Măsuri de susţinere a activităţii de management

integrat al deşeurilor de ambalaje.

a) Conştientizarea şi educaţia socială = Consumator

durabil.

Activităţile de conştientizare a publicului pot include o

gamă largă de activităţi concepute pentru a convinge şi educa.

Aceste activităţi se pot concentra nu numai pe reutilizare şi

reciclarea resurselor, ci şi pe încurajarea utilizării responsabile

şi reducerea la minimum a producerii de deşeuri de ambalaje.

Din grupa activităţilor de reducere a deşeurilor de

ambalaje se pot menţiona:

• Organizarea unor programe de informare şi

conştientizare, cu implicarea tuturor părţilor interesate,

privind protejarea naturii (impact biunivoc om-

mediu).

• Dezvoltarea unor module aferente domeniului

economiei sociale, cu impact direct asupra incluziunii

sociale prin ocuparea persoanelor din grupuri

vulnerabile.

• Promovarea unui mod de viaţă sănătos şi proactiv,

asigurarea unui mediu corespunzător desfăşurării unei

munci decente.

b) Stabilirea unui sistem naţional de indicatori de

măsurare în funcţie de strategiile comune (CE?) şi de

Page 126: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

125

scopurile de măsurare (CUM?) în conformitate cu abordarea

conceptului de ciclu de viaţă, care:

• permit cunoaşterea sistemelor uniforme de clasificare

ale UE privind caracterul durabil al activităţilor

desfăşurate, evitând divergențele și asigurând o mai

mare claritate pentru participanții la piață;

• facilitează înţelegerea succesiunii și interacțiunii

dintre „o taxonomie în materie de mediu” și „o

taxonomie socială”, a fenomenului de

“greenwaching”;

• permit cunoaşterea coerenței și complementarităţii cu

legislația și politicile UE existente în alte domenii (de

exemplu, mediu și climă, sănătate, agricultură,

energie, transport);

• permit cunoaşterea fondurilor şi a cadrului de

finanţare durabilă.

c) Îmbunătăţirea sistemului de gestionare a deşeurilor.

• Sortarea deşeurilor la surse;

• Colectarea eficientă a deşeurilor, transportul şi

depozitarea în condiţii de siguranţă;

d) Modelarea cauzelor şi efectelor producerii deşeurilor

pe baza capacităţii de a privi produsele de ambalare pe

ciclurile de proiectare, producţie, consum, utilizare şi

eliminare, inclusiv interacţiunile cu sustenabilitatea.

• Aplicarea conceptului de gândire a ciclului de viaţă

(Life Cycle Thinking), care se bazează pe cele trei

principii ale economiei circulare, respectiv:

➢ reducerea deşeurilor şi poluării prin

proiectare;

➢ extinderea duratei de viaţă a produselor şi

materialelor;

➢ regenerarea sistemelor naturale.

Page 127: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

126

• Adoptarea unei perspective sistemice în timpul

procesului de proiectare, pentru a utiliza materialele

potrivite pentru o viaţă adecvată, o utilizare viitoare

extinsă şi o reciclare optimă, promovarea

alternativelor ecologice.

• Monitorizarea şi optimizarea utilizării resurselor şi

consolidarea conexiunilor între actorii lanţului valoric

prin intermediul platformelor şi tehnologiilor digitale.

e) Imprimarea unui caracter mai deschis mai colaborativ

și mai internaţional științei și inovării, –inovarea deschisă,

ştiinţa deschisă, deschiderea spre lume.

• Valorificarea rezultatelor cercetărilor ştiinţifice şi

tehnologice, continuarea activităţilor în domeniul

tehnologiilor viitorului care să stea la baza construirii

modelului românesc al economiei circulare.

• Pregătirea profesională continuă, complexă şi flexibilă

astfel încât, pe viitor, un specialist va trebui să posede

nu numai know-how, adică abilităţi fizice, psihice şi

mentale (şcolarizare, training, forţă de muncă,

rezistenţă la stres), dar şi know-what (cunoaşterea

informaţiei, faptelor, fenomenelor), precum şi know-

why (înţelegerea fenomenelor) şi know-who

(capacitatea de a interacţiona cu persoane deţinătoare

de informaţii).

• Elaborarea unei agende strategice pentru inovare,

iniţierea şi susţinerea unor programe naţionale de

cercetare unitară care să permită abordarea noţiunii de

deşeu pe baza conceptelor de simbioză industrială şi

de “depăşire a limitelor”.

• Dezvoltarea programelor sectoriale de finanţare a

cercetării aplicative atât din bugetul de stat, cât şi prin

stimularea investiţiilor private şi prin dezvoltare de

parteneriate în acest sector.

Page 128: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

127

f) Investiţii în gestionarea deşeurilor pentru a depăşi

provocările tehnologice.

• Dezvoltarea unor instrumente financiare inovatoare şi

asigurarea accesului la acestea, precum şi la finanţarea

ecoinovarii.

• Înfiinţarea unor centre de colectare/ sortare

centralizate, respectând principiul proximităţii.

g) Măsuri cadru pentru implementarea noţiunii de

ambalare durabilă (tabelul 7)

Tabelul 7. Măsuri cadru pentru implementarea noţiunii

de ambalare durabilă

Ţinta Principii Indicatori

Ambalare

durabilă

Design

durabil

Eficienţă, ciclică,

efectivă, sigură

-

Protocol

global pentru

ambalare

durabilă

Evaluarea

ambalajelor

durabile

-Lista detaliată

indicatori

-Descriere

fiecare indicator

-Referire la LCA

-Referinţă la EN

13430

Coaliţie

pentru

ambalare

durabilă

Acţiuni

voluntare

Ambalarea

durabilă implică:

- a furniza

responsabil,

eficient şi sigur;

- utilizarea

energiei

regenerabile;

- reciclare

eficientă.

-Nu există

indicatori

prestabiliţi

-Referire la

LCA, instrument

COMPAS

(încorporează

criteriile de

performanţa de

mediu în etapele

de dezvoltare a

conceptului şi

selectarea

materialelor în

Page 129: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

128

proiectarea

produsului)

Ghid

ambalare

sustenabilă

Responsabil

itatea

extinsă a

producatoru

lui

Principii de

sustenabilitate:

-potrivit

scopului;

-eficienţa

resurselor;

-utilizare

materiale cu

impact redus =

recuperarea

resurselor.

-Chestionare

prestabilite

-Verifiarea dacă

recomandările

corespund

principiilor

Directiva

94/62/EC

Reglementă

ri legale

Cerinţe de

ambalare

-reducerea

greutăţii şi a

volumului;

-proiectare

pentru

recuperare;

-utilizarea

minimă a

substanţeor

periculoase

Regulile de

calcul a ratei de

reciclare

Directiva

2008/98/EC

Reglementa

ri legale

Respectarea

ierahiei

deşeurilor.

-

Transformarea deșeurilor într-o resursă este sprijinită prin:

• punerea integrală în aplicare a legislației Uniunii în

domeniul deșeurilor, care include ierarhia deșeurilor,

necesitatea de a asigura colectarea separată a

deșeurilor, obiectivele de reducere a deșeurilor

destinate depozitării etc.;

Page 130: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

129

• reducerea generării de deșeuri și a generării de deșeuri

pe cap de locuitor în termeni absoluți;

• limitarea valorificării energetice la materialele

nereciclabile și eliminarea treptată a depozitării

deșeurilor reciclabile sau recuperabile.

Răspunsul pentru consumatorul eficient, îi determină pe

toţi producătorii să se integreze din ce in ce mai direct în jurul

funcţiei vânzare şi a consumatorului final, prin modurile de

condiţionare, de reaprovizionare, de previziuni, bazându-se pe

noile tehnologii de informare şi de transfer direct al datelor

[149].

Page 131: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

130

Capitolul 6. Concluzii

Costurile asociate risipei de alimente sunt de cel puțin

două feluri: costuri economice și costuri de mediu. Costurile

economice includ nu numai costurile legate de valoarea

produselor în sine, ci și costurile legate de producția,

transportul și depozitarea produselor irosite, precum și costul

tratării acestora. Din punct de vedere al mediului, risipa de

alimente reprezintă o risipă de resurse (cum ar fi pământul,

apa, energia și alți factori de producție) de-a lungul ciclului de

viață al produselor și creșterea în consecință a emisiilor de

gaze cu efect de seră.

Pentru a crea strategii de succes în vederea reducerii

risipei alimentelor şi ambalajelor aferente, este important să fie

luaţi în calcul mai mulţi factori. Primul pas în reducerea

deşeurilor alimentare și a ambalajelor îl constituie măsurarea

și urmărirea cantității, tipului și motivului pentru care

produsele alimentare și ambalajele sunt aruncate. În plus,

urmărirea momentului în care deşeul este generat poate

furniza, de asemenea, informații utile pentru a localiza

anumite cauze pentru risipa alimentelor și ambalajelor.

Risipa alimentară exercită o presiune nejustificată asupra

mediului și resurselor naturale limitate. Conform Organizației

pentru Alimentație și Agricultură (FAO), aproximativ o treime

din totalul alimentelor produse la nivel mondial se pierde sau

se irosește; această cantitate corespunde unei suprafețe

cultivate de mărimea Chinei și generează aproximativ 8 % din

totalul emisiilor de gaze cu efect de seră. Pe lângă efectele

economice și de mediu semnificative, risipa alimentară are și o

importantă conotație socială. Într-o lume în care peste 800 de

milioane de persoane suferă de foame, trebuie facilitată

recuperarea și redistribuția surplusului alimentar, astfel încât

Page 132: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

131

alimentele sigure și comestibile să poată ajunge la cei care au

cea mai mare nevoie de ele.

Pierderi și deșeuri alimentare pot apărea de-a lungul

lanțului de aprovizionare începând cu etapa post- recoltare și

terminând cu servirea alimentelor. Pentru minimizarea acestor

pierderi, ambalajele pot juca un rol important, atât prin

reducerea daunelor în tranzit și manipulare, în timpul

transportului, distribuției și depozitării, cât și în etapa de

consum, prin prelungirea duratei de valabilitate a alimentelor

și evitarea pierderilor. Există oportunități semnificative de a

reduce risipa alimentară în lanțul de aprovizionare și la

consumatori prin îmbunătățiri și inovații în ambalaje și prin

comunicarea acestor beneficii și oportunități părților

interesate. Studiile din domeniul industriei alimentare au

evidenţiat clar dependenţa dintre ambalaje şi reducerea risipei

alimentare.

Este crucială, în acest sens, proiectarea unor sisteme de

ambalare cu o eficiență maximă. Tehnologiile emergente pot

genera soluţii pentru reducerea risipei alimentare. O abordare

inovativă de reducere a risipei alimentare, dar și a deșeurilor

alimentare este aceea a utilizării sistemelor de ambalare active

și a ambalajelor inteligente, care permit prelungirea

semnificativă a duratei de valabilitate a produselor, cât și

colaborarea și schimbul de date în lanțul de aprovizionare, fapt

carepermite o transparență informațională sporită și un lanț

valoric mai sincronizat, cu vizibilitate și trasabilitate mai mare.

Ambalajele dificil de deschis sau de golit, dimensiunea

necorespunzatoare a ambalajului, induc probleme majore atât

pentru risipa alimentră, cât şi pentru prelucrarea ulterioară a

deşeurilor de ambalaje alimentare. Numărul tot mai mare de

gospodării și reducerea membrilor acestora necesită o reducere

a formatelor dimensionale ale ambalajelor. Aceste formate mai

mici se potrivesc mai bine nevoilor noii societăți, deoarece

Page 133: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

132

permit o utilizare mai bună a produsului ambalat. De exemplu,

o persoană care locuiește singură preferă mâncarea ambalată

în cantități care îi permit utilizarea completă a produsului

înainte de data de expirare; cuplurile cu copii mici preferă

formate care permit luarea lor în aer liber, etc. Populația

îmbătrânită are, de asemenea, un impact asupra ambalajelor,

deoarece persoanele în vârstă preferă pachetele cu sisteme

ușor de deschis și cu un text ușor de citit imprimat pe ambalaj.

Creșterea implicării femeilor pe piața forței de muncă își are

efectul său asupra ambalajelor, reducând timpul disponibil

pentru cumpărături și gătit. Familiile cu ambii membri care

lucrează preferă alimentele convenabile (preambalate sau

preprocesate), frefrigerate sau congelate, cu dată de expirare

mai lungă. Prin intermediul recompartimentării produsului

alimentar şi ambalării adecvate se pot reduce cu cel puţin 10%

pierderile alimentare.

Ambalajele ce nu oferă suficientă protecţie mecanică

(material de ambalare necorespunzător, stabilitate slabă) (chiar

dacă sunt din materiale bioregenerabile) pot afecta dramatic

risipa alimentară.

Colectarea selectivă şi reciclarea ambalajelor ar trebui să

constituie şi pentru România, ca ţară membră în UE, o

prioritate pentru reducerea amprentei de mediu.

Deşi evaluarea ciclului de viaţă (LCA) al unui produs

alimentar este utilizată pe scară largă pentru studiile despre

ambalajele alimentare, există şi unele provocări cu astfel de

metodologii. LCA-urile analizate demonstrează, de asemenea,

complexitatea inerentă a evidenţieriii impactului asupra

mediului al ambalajelor alimentare într-o singură metodologie.

Multe efecte asupra mediului, cum ar fi scurgerile de mediu

sau migraţia chimică, ar putea să nu fie adecvate LCA. Acest

lucru este deosebit de important atunci când se iau in

considerare capacităţile de gestionare a deşeurilor din locaţiile/

Page 134: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

133

ţările în care nu toate deşeurile sunt colectate la sfârşitul vieţii,

ceea ce face ca riscurile de scurgeri de mediu să fie

semnificativ mai mari.

În mod similar, schimbarea practicilor de gestionare a

deşeurilor pentru deşeurile alimentare, incluzând creşterea

redistribuirii sau colectarea separată a resturilor organice

pentru compostare şi digestie anaerobă, are, de asemenea,

potenţialul de a reduce impactul deşeurilor. LCA-urile ar

trebui să fie combinate cu cunoştinţe despre factorii de

generare a deşeurilor alimentare pentru a înţelege mai bine

măsura în care ambalajele pot reduce risipa de produse, având

în vedere că mulţi factori de deşeuri alimentare (de ex. tehnici

de depozitare şi pregătire) nu sunt legate de ambalaje, în timp

ce altele sunt (de exemplu multipack). Dacă se ţine seama de

deşeurile alimentare, ar putea fi analizaţi în mod similar şi alţi

factori, cum ar fi proiectarea ambalajului pentru a asigura

prelungirea duratei de valabilitate. Pe măsură ce baza de

cunoştinţe privind migraţia chimică din materialele care vin în

contact cu alimentele creşte, aceste aspecte ar trebui să fie mai

bine integrate în evaluarea designului ambalajului şi a alegerii

materialului. În absenţa unor limite de siguranţă concrete,

trebuie adoptat principiul precauţiei. Riscurile şi complexitatea

identificării substanţelor chimice şi toxicitatea acestora devin

mai complexe în produsele reciclate.

Pentru a asigura bunăstarea tuturor în deceniile următoare,

un model economic circular în cadrul lanţului alimentar este

esențial. Economia circulară implică un echilibru între

dezvoltarea economică, protecţia mediului înconjurător şi

economia resurselor disponibile, obiectiv atins printr-o

utilizare raţională şi cu randament ridicat a resurselor în

procesul de producţie, reducerea nivelului de poluare, astfel

încât efectele negative ale activităţilor umane asupra mediului

înconjurător să fie minime. Politica europeană în domeniul

Page 135: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

134

reciclării deşeurilor a contribuit la dezvoltarea modelului

economic circular european, în special prin promovarea de

măsuri politice şi juridice de susţinere a reciclării şi refolosirii

deşeurilor în procese productive.

Punerea în aplicare a acestor inițiative ar putea fi susținută

prin activități de cercetare și comunicare suplimentare pentru a

evidenția legăturile critice și compromisurile dintre consumul

de ambalaje, izolarea și protecția alimentelor și risipa

alimentară. Studiile realizate confirmă faptul că influența pe

care ambalajele o au asupra risipei alimentare nu este

exploatată suficient, în ciuda faptului că majoritatea

cercetărilor arată că o ambalare corespunzătoare poate reduce

risipa.

Un pas spre reducerea cantității de deșeuri alimentare îl

reprezintă și campaniile de educare și informare, atât în rândul

consumatorilor cât și în rândul celor din lanțul de producție,

transport și distribuție. Campaniile pot introduce ghiduri de

bune practici pentru o ambalare adecvată și o comunicare

eficientă în ceea ce privește proprietățile și durata de

valabilitate a produselor, astfel încât să fie atins dezideratul de

reducere la jumătate a cantității de deșeuri alimentare pâna în

2030.

Schimbările sugerate în proiectarea ambalajelor pot avea

un impact profund asupra dezvoltării durabile. Găsirea unui

echilibru între materialul de ambalare a produsului şi protecţia

acestuia, poate duce la o economisire generală a resurselor,

reducerea impactul asupra mediului şi creşterea eficienţei

generale a sistemului.

Pentru construirea modelului românesc al economiei

circulare în domeniul ambalajelor alimentare, un rol important

îl au bunele practici existente la nivel internațional și

european. Pachetul legislativ din România a fost elaborat cu

scopul de a alinia legislația din naţională la cea europeană din

Page 136: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

135

domeniul gestionării deșeurilor și urmărește implementarea

instrumentelor economice "plăteşte pentru cât arunci",

"răspunderea extinsă a producătorului" și "taxa la depozitare",

precum și stabilirea responsabilităților tuturor părților

implicate, ținând cont inclusiv de modificările aduse prin

promovarea pachetului economiei circulare.

Producătorii sunt responsabili pentru managementul ieşirii

din uz a produselor lor, astfel încât să fie evitată producerea de

deşeuri care nu mai pot fi reintroduse în ciclul economiei

circulare. Managementul deşeurilor începe încă din etapele de

proiectare ale produsului. La nivel european aceste etape fac

parte din conceptul de “life cycle thinking” şi “life cycle

assessment”. Ambele abordări le regăsim în ceea ce înseamnă

răspunderea extinsă a producătorului. În România, debutul

timid din această zonă, de obicei susținut prin fondurile

structurale și de coeziune, trebuie susținut în mod activ și în

continuare.

Page 137: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

136

Capitolul 7. Referinţe bibliografice 1. Reynolds C, Goucher L, Quested T, et al (2019) Review:

Consumption-stage food waste reduction interventions -

What works and how to design better interventions. Food

Policy 83:7–27.

https://doi.org/10.1016/j.foodpol.2019.01.009

2. Horton P (2017) We need radical change in how we produce

and consume food. Food Secur 9:1323–1327.

https://doi.org/10.1007/s12571-017-0740-9

3. MacRae R, Siu A, Kohn M, et al (2016) Making better use of

what we have: Strategies to minimize food waste and

resource inefficiency in Canada. Can Food Stud Rev Can

Études Sur Aliment 3:145. https://doi.org/10.15353/cfs-

rcea.v3i2.143

4. Wohner B, Pauer E, Heinrich V, Tacker M (2019)

Packaging-Related Food Losses and Waste: An Overview of

Drivers and Issues. Sustainability 11:264.

https://doi.org/10.3390/su11010264

5. Technical Platform on the Measurement and Reduction of

Food Loss and Waste

6. Jurgilevich A, Birge T, Kentala-Lehtonen J, et al (2016)

Transition towards Circular Economy in the Food System.

Sustainability 8:69. https://doi.org/10.3390/su8010069

7. Home - Eurostat. https://ec.europa.eu/eurostat/. Accessed 4

May 2020

8. Gustavsson J, Cederberg C, Sonesson U (2011) Global food

losses and food waste: extent, causes and prevention ; study

conducted for the International Congress Save Food! at

Interpack 2011, [16 - 17 May], Düsseldorf, Germany. Food

and Agriculture Organization of the United Nations, Rome

9. Manalili NM-, Dorado MA, Otterdijk R van, Food and

Agriculture Organization of the United Nations (2014)

Appropriate food packaging solutions for developing

countries

10. UN. General Assembly. Work of the Statistical Commission

Pertaining to the 2030 Agenda for Sustainable Development.

Resolution Adopted by the General Assembly on 6 July

2017: A/RES/71/313; United Nations: New York, NY, USA,

2017.

11. Directive (EU) 2018/851 of the European Parliament and of

the Council of 30 May 2018 amending Directive 2008/98/EC

Page 138: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

137

on Waste: 2008/98/EC; 2018. Available online: https://eur-

lex.europa.eu/legalcontent

12. FAO (2013) (The Food and Agriculture Organization of the

United Nations) Food wastage footprint. Impacts on natural

resources. Wwwfaoorgdocrep018i3347ei3347epdf Accesat

25 April 2020

13. UN (2015) UN (United Nations). Resolution adopted by the

General Assembly on 25 September 2015. Transforming our

world: The 2030 agenda for sustainable development. N Y

UN

14. Slorach PC, Jeswani HK, Cuéllar-Franca R, Azapagic A

(2020) Assessing the economic and environmental

sustainability of household food waste management in the

UK: Current situation and future scenarios. Sci Total Environ

710:135580. https://doi.org/10.1016/j.scitotenv.2019.135580

15. (2015) Social protection and agriculture: breaking the cycle

of rural poverty, FAO releases SOFA 2015 report

16. Studiu privind risipa de hrană în România

17. Teigiserova DA, Hamelin L, Thomsen M (2020) Towards

transparent valorization of food surplus, waste and loss:

Clarifying definitions, food waste hierarchy, and role in the

circular economy. Sci. TOTAL Environ. 706

18. Papargyropoulou E, Lozano R, K. Steinberger J, et al (2014)

The food waste hierarchy as a framework for the

management of food surplus and food waste. J Clean Prod

76:106–115. https://doi.org/10.1016/j.jclepro.2014.04.020

19. Garrone P, Melacini M, Peergo A, Pollo M (2012) Opening

the Black Box of Food Waste Reduction. SSRN Electron J.

https://doi.org/10.2139/ssrn.2109594

20. Wang D, He J, Tang Y-T, et al (2020) Life cycle assessment

of municipal solid waste management in Nottingham,

England: Past and future perspectives. J. Clean. Prod. 251

21. Gosliner W, Delaney T, Caldwell S, et al (2020) The

Planning, Implementation, and Evaluation of California’s

Inaugural Food Waste Prevention Week. J. PUBLIC Health

Manag. Pract. 26:E28–E31

22. Lipinski, B., Hanson, C., Lomax, J., Kitinoja, L., Waite, R.,

Searchinger, T., 2013, Reducing Food Loss and Waste.

Working Paper, Installment 2 of Creating a Sustainable Food

Future. World Resources Institute. Washington, DC.

23. Lipinski B A Clowes, L Goodwin, C Hanson, R Swannell, P

Mitchell (2017) SDG Target 12.3 on Food Loss and Waste:

Page 139: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

138

2017 Progress Report. An annual update on behalf of

Champions 12.3. Wash DC World Resour Inst WRI Behalf

Champions 123

24. FAO (2014) (The Food and Agriculture Organization of the

United Nations). Food wastage footprint: Full-cost

accounting. Final report. Wwwfaoorg3ai3991epdf Accesat

25 April 2020

25. WRI (2016) CGF, FAO, EU-FUNDED FUSIONS

PROJECT, UNEP, WRAP, and WBCSD. Food loss and

waste accounting and reporting standard. Wash DC World

Resour Inst

26. (2016) EU Platform on Food Losses and Food Waste. In:

Food Saf. - Eur. Comm.

https://ec.europa.eu/food/safety/food_waste/eu_actions/eu-

platform_en. Accessed 4 May 2020

27. Fightng food waste using the circular economy, KPMG,

2019

28. Guided choices towards a circular business model,

www.greencycle.si, 2018

29. FoodDrinkEurope, Opportunities to prevent and reduce food

waste, https://www.fooddrinkeurope.eu/our-

actions/maximizing-resources/

30. Regulation (EU) No 1169/2011 of the European Parliament

and of the Council of 25 October 2011 on the Provision of

Food Information to Consumers, Amending Regulations

(EC) No 1924/2006 and (EC) No 1925/2006 of the European

Parliament and of the Council, and Repealing Commission

Directive 87/250/EEC, Council Directive 90/496/EEC,

Commission Directive 1999/10/EC, Directive 2000/13/EC of

the European Parliament and of the Council, Commission

Directives 2002/67/EC and 2008/5/EC and Commission

Regulation (EC) No 608/2004: 1169/2011; 2011.

31. Where is food lost and wasted?

32. Tzounis A, Katsoulas N, Bartzanas T, Kittas C (2017)

Internet of Things in agriculture, recent advances and future

challenges. Biosyst Eng 164:31–48.

https://doi.org/10.1016/j.biosystemseng.2017.09.007

33. Wikström F, Williams H, Verghese K, Clune S (2014) The

influence of packaging attributes on consumer behaviour in

food-packaging life cycle assessment studies - a neglected

topic. J Clean Prod 73:100–108.

https://doi.org/10.1016/j.jclepro.2013.10.042

Page 140: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

139

34. Dilkes-Hoffman LS, Lane JL, Grant T, et al (2018)

Environmental impact of biodegradable food packaging

when considering food waste. J Clean Prod 180:325–334.

https://doi.org/10.1016/j.jclepro.2018.01.169

35. Karli Verghese, Helen Lewis, Simon Lockrey, Helen

Williams (2013) FINAL REPORT: The role of packaging in

minimising food waste in the supply chain of the future

36. Verghese K, Lewis H, Lockrey S, Williams H (2015)

Packaging’s Role in Minimizing Food Loss and Waste

Across the Supply Chain: PACKAGING’S ROLE IN

MINIMIZING FOOD WASTE ACROSS THE SUPPLY

CHAIN. Packag Technol Sci 28:603–620.

https://doi.org/10.1002/pts.2127

37. Roles of Packaging | proeurope4prevention.org.

https://www.proeurope4prevention.org/roles-of-packaging.

Accessed 4 May 2020

38. Midgley J (2014) Social Development: Theory and Practice.

SAGE Publications Ltd, 1 Oliver’s Yard, 55 City

Road London EC1Y 1SP

39. Priefer C, Jörissen J, Bräutigam K-R (2016) Food waste

prevention in Europe – A cause-driven approach to identify

the most relevant leverage points for action. Resour Conserv

Recycl 109:155–165.

https://doi.org/10.1016/j.resconrec.2016.03.004

40. HLPE; (2014) Food Losses and Waste in the Context of

Sustainable Food Systems: A Report by The High Level

Panel of Experts on Food Security and Nutrition of the

Committee on World Food Security. HLPE Rome Italy

41. Hellström D; O A; (2017) Hellström, D.; Olsson, A.

Managing Packaging Design for Sustainable Development:

A Compass for Strategic Directions. John Wiley Sons

Chichester UK

42. Lindh H, Williams H, Olsson A, Wikström F (2016)

Elucidating the Indirect Contributions of Packaging to

Sustainable Development: A Terminology of Packaging

Functions and Features: The Indirect Contributions of

Packaging to Sustainable Development. Packag Technol Sci

29:225–246. https://doi.org/10.1002/pts.2197

43. Duizer LM, Robertson T, Han J (2009) Requirements for

packaging from an ageing consumer’s perspective. Packag

Technol Sci 22:187–197. https://doi.org/10.1002/pts.834

Page 141: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

140

44. Williams H, Wikström F, Otterbring T, et al (2012) Reasons

for household food waste with special attention to packaging.

J Clean Prod 24:141–148.

https://doi.org/10.1016/j.jclepro.2011.11.044

45. Parfitt J, Barthel M, Macnaughton S (9) Food Waste within

Food Supply Chains: Quantification and Potential for

Change to 2050. Philos Trans R Soc Lond B Biol Sci

365:3065–81. https://doi.org/10.1098/rstb.2010.0126

46. Priefer C; J J; Bräutigam, KR (2014) Food Waste Generation

in Europe: Reasons, Scale, Impacts and Prevention

Strategies. Technikfolgenabschätzung—Theorie Praxis 2014,

23, 21–31. Tech Prax 23 21–31

47. Manzocco L, Alongi M, Sillani S, Nicoli M (8)

Technological and Consumer Strategies to Tackle Food

Wasting. Food Eng Rev 8:1–11.

https://doi.org/10.1007/s12393-016-9149-z

48. Dora M, Wesana J, Gellynck X, et al (2019) Importance of

sustainable operations in food loss: evidence from the

Belgian food processing industry. Ann Oper Res.

https://doi.org/10.1007/s10479-019-03134-0

49. EC(2010) Preparatory study on food loss across EU 27.

Technical report. Bruss Eur Comm

50. WRAP2015 Reducing Food Waste by Extending Product

Life Final Report.

HttpwwwwraporguksitesfileswrapProduct20Life20Report20

Final0pdf Accesat 24 April 2020

51. Schanes K, Dobernig K, Gözet B (2018) Food waste matters

- A systematic review of household food waste practices and

their policy implications. J Clean Prod 182:978–991.

https://doi.org/10.1016/j.jclepro.2018.02.030

52. Evans D (2014) Food Waste: Home Consumption, Material

Culture and Everyday Life. Bloomsbury Publ

53. Terry L; M C; Williams, A; Jenney, N; Whitehead, P; (2011)

Fruit and Vegetable Resource Maps. Final Report; Mapping

Fruit and Vegetable Waste through the Retail and Wholesale

Supply Chain. WRAP Barbury UK

54. Newsome R, Balestrini CG, Baum MD, et al (2014)

Applications and Perceptions of Date Labeling of Food.

Compr Rev Food Sci Food Saf 13:745–769.

https://doi.org/10.1111/1541-4337.12086

55. Qi D, Roe BE (2016) Household Food Waste: Multivariate

Regression and Principal Components Analyses of

Page 142: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

141

Awareness and Attitudes among U.S. Consumers. PloS One

11:e0159250–e0159250.

https://doi.org/10.1371/journal.pone.0159250

56. Priefer C Jorissen, J, Brautigam, K, (2013) Technology

Options for Feeding 10 Billion People. Options for Cutting

Food Waste. Science and Technology Options Assessment.

Eur Parliam Bruss Belg

57. DIAGRAMA FISHBONE (OS DE PEŞTE)

58. Quested TE, Marsh E, Stunell D, Parry AD (2013) Spaghetti

soup: The complex world of food waste behaviours. Resour

Conserv Recycl 79:43–51.

https://doi.org/10.1016/j.resconrec.2013.04.011

59. Oliveira M, Abadias M, Usall J, et al (2015) Application of

modified atmosphere packaging as a safety approach to

fresh-cut fruits and vegetables – A review. Trends Food Sci

Technol 46:13–26. https://doi.org/10.1016/j.tifs.2015.07.017

60. Singh P, Wani A, Langowski H-C (2017) Food Packaging

Materials: Testing & Quality Assurance. CRC Press

61. Wikström F, Verghese K, Auras R, et al (2019) Packaging

Strategies That Save Food: A Research Agenda for 2030. J

Ind Ecol 23:532–540. https://doi.org/10.1111/jiec.12769

62. Wikström F, Williams H, Venkatesh G (2016) The influence

of packaging attributes on recycling and food waste

behaviour – An environmental comparison of two packaging

alternatives. J Clean Prod 137:895–902.

https://doi.org/10.1016/j.jclepro.2016.07.097

63. Morris C, Brody AL, Wicker L (2007) Non-thermal food

processing/preservation technologies: a review with

packaging implications. Packag Technol Sci 20:275–286.

https://doi.org/10.1002/pts.789

64. Wansink B (2018) Household Food Waste Solutions for

Behavioral Economists and Marketers. J Food Prod Mark

24:500–521.

https://doi.org/10.1080/10454446.2018.1472694

65. Sealed Air Corporation. Taking Stock: Retail Shrink

Solutions: White Paper; Sealed Air Corporation: Charlotte,

USA, 2015

66. Silvenius F, Grönman K, Katajajuuri J-M, et al (2014) The

Role of Household Food Waste in Comparing Environmental

Impacts of Packaging Alternatives: Comparing

Environmental Impacts of Packaging Alternatives. Packag

Technol Sci 27:277–292. https://doi.org/10.1002/pts.2032

Page 143: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

142

67. Curran MA (2012) Life Cycle Assessment Handbook: A

Guide for Environmentally Sustainable Products. John Wiley

& Sons, Inc., Hoboken, NJ, USA

68. Williams H, Wikström F (2011) Environmental impact of

packaging and food losses in a life cycle perspective: a

comparative analysis of five food items. J Clean Prod 19:43–

48. https://doi.org/10.1016/j.jclepro.2010.08.008

69. Hanssen OJ, Syversen F, Stø E (2016) Edible food waste

from Norwegian households—Detailed food waste

composition analysis among households in two different

regions in Norway. Resour Conserv Recycl 109:146–154.

https://doi.org/10.1016/j.resconrec.2016.03.010

70. Jörissen J, Priefer C, Bräutigam K-R (2015) Food Waste

Generation at Household Level: Results of a Survey among

Employees of Two European Research Centers in Italy and

Germany. Sustainability 7:2695–2715.

https://doi.org/10.3390/su7032695

71. Langley J, Yoxall A, Heppell G, et al (2010) Food for

Thought? — A UK pilot study testing a methodology for

compositional domestic food waste analysis. Waste Manag

Res 28:220–227.

https://doi.org/10.1177/0734242X08095348

72. (2014) Quested, T.; Murphy, L. Household Food and Drink

Waste: A Product Focus; WRAP: Oxon, UK

73. Stensgård, A.E.; Prestrud, K.; Hanssen, O.J.; Callewaert, P.

Matsvinni Norge. Rapportering av Nøkkeltall 2015–2017;

Østfoldforskning: Kråkerøy, Norway, 2018; Available

online:

https://www.matvett.no/uploads/documents/OR.28.18-

Edible-food-waste-in-Norway-Report-on-key-figures-2015-

2017.pdf

74. Bernstad Saraiva Schott A, Andersson T (2015) Food waste

minimization from a life-cycle perspective. J Environ

Manage 147:219–226.

https://doi.org/10.1016/j.jenvman.2014.07.048

75. Kowalska A (3) The issue of food losses and waste and its

determinants. LogForum 13:7–18.

https://doi.org/10.17270/J.LOG.2017.1.1

76. Simões M, Martins R, Marmé M (January 7) Failure analysis

of a filling valve from a Brewery’s beer filler. Eng Fail Anal

93:. https://doi.org/10.1016/j.engfailanal.2018.07.012

Page 144: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

143

77. Oki Y, Sasaki H (2000) Social and environmental impacts of

packaging (LCA and assessment of packaging functions).

Packag Technol Sci 13:45–53. https://doi.org/10.1002/1099-

1522(200003/04)13:2<45::aid-pts496>3.0.co;2-#

78. Lipinski B C Hanson, J Iomax, L Kitinoja, R Waite, T

Searchinger (2013) Reducing food loss and waste. Wash

DCWorld Resour Inst

79. Baker D Fear J, Denniss R, (2009) What a waste—An

analysis of household expenditure on food. Policy Brief No 6

WwwtaiorgausitesdefualtfilesPB6Whatawastefinal7pdf

Accessat 25 April 2020

80. Bloom J (2010) American wasteland. How America throws

away nearly half of its food. Camb MA USA Capo

81. Essonanawe Edjabou M C Petersen, C Scheutz, T Fruergaard

Astrup (2016) Food waste from Danish households:

Generation and composition. Waste Manag 52 256–268

82. Stensgard A Hanssen OJ (2015) Food waste in Norway

2014. Status and trends 2009–14. Krakerø Nor Rep

Østfoldforskning 0115 ForMat Proj

83. Graham-Rowe E, Jessop DC, Sparks P (2014) Identifying

motivations and barriers to minimising household food

waste. Resour Conserv Recycl 84:15–23.

https://doi.org/10.1016/j.resconrec.2013.12.005

84. Stefan V, van Herpen E, Tudoran AA, Lähteenmäki L (2013)

Avoiding food waste by Romanian consumers: The

importance of planning and shopping routines. Food Qual

Prefer 28:375–381.

https://doi.org/10.1016/j.foodqual.2012.11.001

85. Principato L, Secondi L, Pratesi CA (2015) Reducing food

waste: an investigation on the behaviour of Italian youths. Br

Food J V 117 731–748

86. Watson M, Meah A (2012) Food, waste and safety:

negotiating conflicting social anxieties into the practices of

domestic provisioning. Sociol Rev 60:102–120.

https://doi.org/10.1111/1467-954x.12040

87. Silvenius F, Katajajuuri J-M, Grönman K, et al (2011) Role

of Packaging in LCA of Food Products. In: Towards Life

Cycle Sustainability Management. pp 359–370

88. Mallinson LJ, Russell JM, Barker ME (2016) Attitudes and

behaviour towards convenience food and food waste in the

United Kingdom. Appetite 103:17–28.

https://doi.org/10.1016/j.appet.2016.03.017

Page 145: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

144

89. Farr-Wharton G, Foth M, Choi JH-J (2014) Identifying

factors that promote consumer behaviours causing expired

domestic food waste. J Consum Behav 13:393–402.

https://doi.org/10.1002/cb.1488

90. Stancu V, Haugaard P, Lähteenmäki L (2016) Determinants

of consumer food waste behaviour: Two routes to food

waste. Appetite 96:7–17.

https://doi.org/10.1016/j.appet.2015.08.025

91. Visschers VHM, Wickli N, Siegrist M (2016) Sorting out

food waste behaviour: A survey on the motivators and

barriers of self-reported amounts of food waste in

households. J Environ Psychol 45:66–78.

https://doi.org/10.1016/j.jenvp.2015.11.007

92. Evans RM, Opher M, Gombosi TI (2011) LEARNING

FROM THE OUTAB. Astrophys J 728:41.

https://doi.org/10.1088/0004-637x/728/1/41

93. Maris J, Bourdon S, Brossard JM, et al (January 1)

Mechanical recycling: Compatibilization of mixed

thermoplastic wastes. Polym Degrad Stab 147:245–266.

https://doi.org/10.1016/j.polymdegradstab.2017.11.001

94. AMERIPEN; Quantifying the Value of Packaging as a

Strategy to Prevent Food Waste in America: January 2018.

Am Inst Packag Environ St Paul U S Am

95. PlasticsEurope; (2018) Plastics—The Facts 2018: An

Analysis of European Plastics Production, Demand and

Waste Data. Plast Bruss Belg

96. Jambeck JR, Geyer R, Wilcox C, et al (2015) Plastic waste

inputs from land into the ocean. Science 347:768–771.

https://doi.org/10.1126/science.1260352

97. FOSTER PMD (2006) Disruption of reproductive

development in male rat offspring following in utero

exposure to phthalate esters. Int J Androl 29:140–147.

https://doi.org/10.1111/j.1365-2605.2005.00563.x

98. Plumb A; D P; Parry, A (2013) Consumer Attitudes to Food

Waste and Food Packaging: A Qualitative and Quantitative

Investigation into Consumer Attitudes to, and Behaviour

Around, Food Waste and Food Packaging, Which Will

Inform Action to Help Further Reduce Household Food

Waste. WRAP Barbury UK

99. (2012) EU Custom Research and Coordination Centre (GfK

EU3C). Consumer Market Study on the Functioning of the

Page 146: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

145

Meat Market for Consumers in the European Union: Final

Report. SANCO2009B1010 GfK EU3C Bruss Belg

100. FAO (2012) FAO Statistical Yearbook 2013—World Food

and Agriculture. FAO Rome Italy 2012

101. Auras R S Clune, K Gronman, M Kvalvag Pettersen, H

Møller, A Olsson, R Soukka, (2017) Packaging saves food:

A research agenda to combat food waste. 28th IAPRI World

Symp Packag 9–12 May Lausanne Switz

102. Zacpac. Australian packaging companies seeing the benefits

of shelf ready packaging. 2012 15/12/12 - 18/01/13 ,

https://zacpac.com.au/shelf-ready-packaging-australia/

103. Muncke J, Backhaus T, Geueke B, et al (2017) Scientific

Challenges in the Risk Assessment of Food Contact

Materials. Environ Health Perspect 125:095001.

https://doi.org/10.1289/EHP644

104. Grob K, Biedermann M, Scherbaum E, et al (2006) Food

Contamination with Organic Materials in Perspective:

Packaging Materials as the Largest and Least Controlled

Source? A View Focusing on the European Situation. Crit

Rev Food Sci Nutr 46:529–535.

https://doi.org/10.1080/10408390500295490

105. (2019) REFORM EU FOOD PACKAGING RULES TO

BETTER PROTECT CONSUMERS, BEUC comments to

the Food Contact Materials REFIT evaluation - BEUC-X-

2019-029 – 01/05/2019

106. (2020) Circular Economy Action Plan - The European Green

Deal

107. (2020) Comunicare a Comisiei către Parlamentul European,

Consiliul European, Comitetul Economic și Social European

și Comitetul Regiunilor – „A Farm to Fork Strategy for a

fair, healthy and environmentally-friendly food system”

108. Valentina Elena TÂRȚIU (coordonator), Mihaela

ȘTEFĂNESCU, Ana-Maria PETRACHE, Cătălin Răzvan

GURĂU (2019) Tranziția către o economie circulară. De la

managementul deșeurilor la o economie verde în România

109. Centrul Național de Evaluare și Promovare a Stării de

Sănătate, Analiza de situație, 2018

110. LEGEA nr. 217 din 17 noiembrie 2016 privind diminuarea

risipei alimentare, MONITORUL OFICIAL nr. 103 din 11

februarie 2019,

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/183792

111. DESEURILE DE AMBALAJE - GHID LEGISLATIV

Page 147: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

146

112. Legea 249/ din 28 octombrie 2015 privind modalitatea de

gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje /Anexa

no. 1 şi Anexă no.2

113. de Haan G (2010) The development of ESD-related

competencies in supportive institutional frameworks. Int Rev

Educ 56:315–328. https://doi.org/10.1007/s11159-010-9157-

9

114. Rieckmann M (2012) Future-oriented higher education:

Which key competencies should be fostered through

university teaching and learning? Futures 44:127–135.

https://doi.org/10.1016/j.futures.2011.09.005

115. Kirchherr J, Reike D, Hekkert M (2017) Conceptualizing the

Circular Economy: An Analysis of 114 Definitions. SSRN

Electron J. https://doi.org/10.2139/ssrn.3037579

116. Virginia Campeanu SPRE O ECONOMIE CIRCULARĂ ÎN

UNIUNEA EUROPEANĂSOLUŢIE PENTRU

REVIGORAREA ECONOMIEI

117. (2013) Towards the circular economy

118. Alexandre Lemille (2017) Circular Human Flows -

Enhancing Humans as an integral part of Circular Economic

Flows

119. Hodges RJ, Buzby JC, Bennett B (2011) Postharvest losses

and waste in developed and less developed countries:

opportunities to improve resource use. J Agric Sci 149:37–

45. https://doi.org/10.1017/S0021859610000936

120. Manalili NM FAO. 2014. Appropriate food packaging

solutions for developing countries. Rome.

121. WASS, LEI Consumer and Chain, Fresh, Food & Chains, et

al (2016) Recommendations and guidelines for a common

European food waste policy framework. FUSIONS, Bologna

122. Cristobal Garcia J; Vila M; Giavini M; Torres De Matos C;

Manfredi S.; Prevention of Waste in the Circular Economy:

Analysis of Strategies and Identification of Sustainable

Targets - The food waste example; EUR 28422; Luxembourg

(Luxembourg): Publications Office of the European Union;

2016; JRC105415; doi:10.2760/256208

123. Baroni L, Cenci L, Tettamanti M, Berati M (2007)

Evaluating the environmental impact of various dietary

patterns combined with different food production systems.

Eur J Clin Nutr 61:279–286.

https://doi.org/10.1038/sj.ejcn.1602522

124. 20 critical raw materials - major challenge for EU industry

Page 148: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

147

125. European Commission, 2013, Communication from the

Commission to the European Parliament and the Council:

Building the Single Market for Green Products—Facilitating

better information on the environmental performance of

products and organisations, April 2013, COM/2013/0196

126. Schösler H, Boer J de, Boersema JJ (2012) Can we cut out

the meat of the dish? Constructing consumer-oriented

pathways towards meat substitution. Appetite 58:39–47.

https://doi.org/10.1016/j.appet.2011.09.009

127. Van Geffen, L.E.J., van Herpen, E., van Trijp, J.C.M., 2016:

Causes & Determinants of Consumers Food Waste.

REFRESH Deliverable 1.1

128. Mondéjar-Jiménez J-A, Ferrari G, Secondi L, Principato L

(2016) From the table to waste: An exploratory study on

behaviour towards food waste of Spanish and Italian youths.

J Clean Prod 138:8–18.

https://doi.org/10.1016/j.jclepro.2016.06.018

129. Principato L, Ruini L, Guidi M, Secondi L (2019) Adopting

the circular economy approach on food loss and waste: The

case of Italian pasta production. Resour Conserv Recycl

144:82–89. https://doi.org/10.1016/j.resconrec.2019.01.025

130. Tim Searchinger, Richard Waite, Craig Hanson, Janet

Ranganathan, Patrice Dumas and Emily Matthews (2018)

Creating a Sustainable Food Future - A Menu of Solutions

to Feed Nearly 10 Billion People by 2050

131. Schimbările climatice în Europa: cifre și date

132. Magarini A, Calori A (2015) Food and the cities: food

policies for sustainable cities. Ambiente, Milano

133. Corinna Hawkes and Jess Halliday (2017) IPES-Food. 2017.

What makes urban food policy happen? Insights from five

case studies. International Panel of Experts on Sustainable

Food Systems.

134. Meadows DH, Wright D (2008) Thinking in systems: a

primer. Chelsea Green Pub, White River Junction, Vt

135. Fassio F, Minotti B (2019) Circular Economy for Food

Policy: The Case of the RePoPP Project in The City of Turin

(Italy). Sustainability 11:6078.

https://doi.org/10.3390/su11216078

136. Fassio F, Tecco N (2018) Circular economy for food:

materia, energia e conoscenza, in circolo. Ambiente, Milano

137. Ellen MacArthur Foundation (2019) CITIES AND

CIRCULAR ECONOMY FOR FOOD

Page 149: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

148

138. Robert Beauregard (2015) La città eterogenea. Fondazione

Giangiacomo Feltrinelli

139. Cities and Circular Economy for Food.

https://www.ellenmacarthurfoundation.org/publications/citie

s-and-circular-economy-for-food. Accessed 4 May 2020

140. Gutierrez MM, Meleddu M, Piga A (2017) Food losses, shelf

life extension and environmental impact of a packaged

cheesecake: A life cycle assessment. Food Res Int 91:124–

132. https://doi.org/10.1016/j.foodres.2016.11.031

141. Hebrok M, Boks C (2017) Household food waste: Drivers

and potential intervention points for design – An extensive

review. J Clean Prod 151:380–392.

https://doi.org/10.1016/j.jclepro.2017.03.069

142. Heller MC, Selke SEM, Keoleian GA (2019) Mapping the

Influence of Food Waste in Food Packaging Environmental

Performance Assessments. J Ind Ecol 23:480–495.

https://doi.org/10.1111/jiec.12743

143. (2007) Ragaert, P., F. Devlieghere, and J. Debevere,

Postharvest Biology and Technology. 44:185–194

144. Encycle Consulting and Sustainable Resource Use, A study

into commercial & industrial (C&I) waste and recycling in

Australia by industry division (unpublished draft). 2012,

Report to the Department of Sustainability, Environment,

Water, Population nad communities: Canberra.

145. Sustainable Restaurant Association, Too good to waste:

restaurant food waste survey report. 2010: UK

146. Gunders, D., Wasted: How America Is Losing Up to 40

Percent of Its Food from Farm to Fork to Landfill. 2012,

Natural Resources Defense Council: New York,

https://www.nrdc.org/sites/default/files/wasted-2017-

report.pdf

147. Stuart, T., Waste: Uncovering the global food scandal. 2009,

New York: Penguin Group,

https://www.scribd.com/doc/229873096/Waste-Uncovering-

the-Global-Food-Scandal-Stuart-Tristram

148. AFGC, A guide to the application of date marking of food.

2010, Australian Food and Grocery Council Canberra, p 3,

https://www.afgc.org.au/wp-

content/uploads/2016/07/AFGC-Best-Practice-Guide-Date-

Marking-July-2016.pdf

149. (2017) Gestiunea lanţului de aprovizionare

Page 150: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

149

150. Yildirim S, Röcker B, Pettersen MK, et al (2018) Active

Packaging Applications for Food: Active packaging

applications for food…. Compr Rev Food Sci Food Saf

17:165–199. https://doi.org/10.1111/1541-4337.12322

151. Vilela, C. ; Kurek, M. ; Hayouka, Z. ; Röcker, B. ; Yildirim,

S. ; Antunes, M. D. C. ; Nilsen-Nygaard, J. ; Pettersen, M.

K. ; Freire, C. S. R. A concise guide to active agents for

active food packaging. Trends in Food Science &

Technology 2018, 80, 212 - 222.

152. Capgemini, HP, Microsoft, Building strategies for the new

decade. 2011, The Consumer Goods Forum: Paris, p. 21,

https://www.theconsumergoodsforum.com/wp-

content/uploads/2017/11/End-to-End-Value-Chain_Future-

Value-Chain-Report.pdf

153. Verghese K E Crossin, S Clune, S Lockrey, H Williams, M

Rio, and F Wikstrom (2014) The greenhouse gas profile of a

“Hungry Planet”; Quantifying the impacts of the weekly

food purchases including associated packaging and food

waste for three families. 19th IAPRI World Conf 15–18 June

VictoriaUniversity Melb Aust

Page 151: Strategie privind risipa alimentară influențată de ambalaje

Cercetări privind riscurile cauzate de materialele destinate contactului cu alimentele, pe grupe de materiale. Armonizarea cu legislația europeană

Contract 3PS/28.08.2019