Stop instituţionalizării copiilor sub trei ani Apel la acţiune

Nou-născuţii dintr-o maternitate din Tibilisi, Georgia, sunt înfăşaţi foarte strâns în pătuţurile lor, o practică incorectă de îndreptare a membrele întâlnită în multe orfelinate din regiune. La ora actuală, se depun eforturi pentru a transforma serviciile într-unele centrate pe copil, care să valorifice dezvoltarea timpurie a copilului şi legătura copil-mamă, ceea ce ajută la prevenirea separării.

UNICEF şi Oficiul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului (OHCHR) îndeamnă guvernele din Europa Centrală şi de Est şi cele din Asia Centrală să abandoneze practica

instituţionalizării copiilor sub trei ani, inclusiv a copiilor cu dizabilităţi.

Un raport UNICEF, „Acasă sau într-o casă?”, susţine că în ultimii douăzeci de ani situaţia s-a schimbat nesemnificativ în ceea ce priveşte reforma sistemului de protecţie a copilului şi că a sosit momentul să se

înceteze practica plasării copiilor în orfelinatele statului. Plasamentul copiilor sub trei ani în instituţii rezidenţiale trebuie să constituie doar o măsură de urgenţă pe termen scurt sau o şedere planificată timp de maxim şase luni şi să reprezinte o ultimă soluţie, când acest lucru este absolut necesar şi se află în

interesul superior al copilului.

Actuala situaţie din regiune presupune o astfel de schimbare strategică. Cele mai recente date referitoare la impactul instituţionalizării asupra dezvoltării copilului şi standardele internaţionale şi europene ce

vizează serviciile alternative de ocrotire a copilului justifică acordarea unei priorităţi copiilor mici în cadrul politicilor, alocărilor bugetare şi procesului de dezvoltare a serviciilor.

Credem că acum este momentul potrivit pentru a acţiona. Trebuie să lucrăm împreună pentru a realiza o schimbare.

UNICEF/SWZK/00112/Giacomo Pirozzi

Situaţia din ECE/CSI

Regiunea ECE/CSI prezintă cea mai ridicată rată din lume a copiilor care cresc în instituţii rezidenţiale clasice: 1,3 milioane de copii. Numărul copiilor instituţionalizaţi în cele 22 de state sau entităţi ce fac parte din ECE/CSI este uluitor – cel mai mare din lume. Peste 626.000 de copii trăiesc în astfel de instituţii. În medie, rata copiilor instituţionalizaţi din ECE/CSI a rămas aproape constantă din anul 2000. Dar în 12 ţări, această rată a crescut între 2000 şi 2007. Acest lucru înseamnă că, în ciuda reformelor continue, instituţionalizarea reprezintă o practică tot mai frecventă în peste jumătate din ţări. O analiză a datelor TransMonee disponibile pentru 16 ţări din regiune sugerează că peste 31.000 de copii sub trei ani sunt plasaţi în instituţii de tip rezidenţial. Un factor determinant al acestor rate ridicate ale instituţionalizării copiilor este faptul că – spre deosebire de ţările cu rate mai reduse – în ECE/CSI plasamentul instituţional este cel mai adesea datorat mai degrabă sărăciei şi altor factori socio-economici decât măsurii de protecţie împotriva abuzului individual (la care sistemele de protecţie a copilului din ECE/CSI au un răspuns întârziat de cele mai multe ori). În multe ţări, copiii cu dizabilităţi reprezintă 60% din totalul copiilor aflaţi în instituţii. În unele state, minorităţile etnice defavorizate, precum romii, sunt suprareprezentate la nivelul instituţiilor de ocrotire a copilului. Fiecare ţară din regiunea ECE/CSI desfăşoară reforme ale sistemul de protecţie a copilului. Totuşi, procesele de reformă au fost inconstante şi lente, iar progresul realizat este încă fragil. Adesea, reformele nu sunt suficient de profunde pentru a avea un impact. Este greu să ignori faptul că ţările din ECE/CSI sunt în continuare „dependente” de plasamentul instituţional ca răspuns standard, stare agravată şi de disparităţile socio-economice tot mai adânci. Comitetul cu privire la Drepturile Copilului şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu această situaţie. Pentru a se asigura de eficienţa reformelor, UNICEF solicită să se acorde prioritate evitării plasamentului copiilor sub trei ani în instituţii rezidenţiale. Această abordare ar avea un impact simţitor şi asupra copiilor cu dizabilităţi, iar în patru ani ar reduce cu 20% numărul acestor copii plasaţi în instituţii.

Construind pe baza cunoştinţelor avansate referitoare la impactul instituţionalizării asupra copiilor … „Raportul global privind violenţa asupra copiilor” (2006) notează faptul că impactul instituţionalizării asupra copiilor este unul sever. Aceasta poate duce la „sănătate fizică precară, întârzieri grave în dezvoltare, dizabilităţi şi daune psihologice posibil ireversibile.” Copilăria timpurie, perioada cuprinsă între 0 şi 3 ani, reprezintă cea mai importantă etapă de dezvoltare din viaţă. Influenţa interactivă a experienţelor timpurii şi expresia genetică afectează arhitectura creierului aflat în proces de maturizare. Instituţionalizarea

copiilor mici este o problemă serioasă din cauza efectului negativ pe care îl are asupra sănătăţii şi dezvoltării copilului mic. Impactul asupra dezvoltării fizice şi cognitive, a siguranţei şi ataşamentului emoţional, a identităţii culturale şi personale şi a competenţelor în curs de dezvoltare poate fi ireversibil. Copiii cu un start întârziat rămân în urmă! Studii recente au documentat multe probleme întâlnite la copiii mici adoptaţi din instituţiile Europei de Est. Printre anormalităţi se numără diverse probleme medicale grave, deficienţe de creştere în plan fizic şi cerebral, probleme cognitive, întârzieri de vorbire şi limbaj, disfuncţii de integrare senzorială, tulburări sociale şi comportamentale, inclusiv tulburări de atenţie, hiperactivitate, tulburări de ataşament şi un sindrom asemănător autismului. Potrivit unei reguli generale, pentru fiecare trei luni trăite într-o instituţie, un copil mic pierde o lună de dezvoltare.

… şi pe baza Standardelor Internaţionale şi Europene ale Drepturilor Omului Convenţia ONU cu privire la Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi (CDPD, 2008) subliniază în articolul 19 importanţa creării unor alternative de calitate şi durabile la instituţionalizare, necesitând redirecţionarea politicilor guvernamentale de la practica instituţională spre servicii familiale, rezidenţiale şi alte servicii comunitare. În Comentariul General 9, Comitetul cu privire la Drepturile Copilului „îndeamnă statele părţi să recurgă la plasamentul instituţional doar ca la o măsură de ultimă instanţă, când acest lucru este absolut necesar şi în interesul superior al copilului”. Recomandarea Consiliului Europei privind dezinstituţionalizarea şi traiul în comunitate al copiilor cu dizabilităţi [CM/Rec(2010)2] semnalează faptul că plasamentul copiilor în forme instituţionale de ocrotire „ridică preocupări serioase legate de concordanţa acestuia cu exerciţiul drepturilor copilului” şi recomandă guvernelor statelor membre „să ia toate măsurile necesare de ordin legislativ, administrativ şi de altă natură, aderând la principiile stabilite în anexa prezentei recomandări, pentru a înlocui măsura de instituţionalizare cu servicii comunitare, într-un interval de timp rezonabil şi printr-o abordare multilaterală”. Ghidul pentru Îngrijirea Alternativă a Copiilor (2009) arată cât de important este să se asigure faptul că se recurge la plasamentul rezidenţial doar atunci când aceasta este cea mai potrivită opţiune (alineat 21) şi că se acordă îngrijiri alternative copiilor mici, mai ales celor sub trei ani, într-un cadru familial (alineat 22).

… Aplicarea principiului, acceptarea unor excepţii Ghidul enumeră câteva excepţii acceptabile de la principiul acordării de îngrijiri familiale copiilor sub trei ani. Prima dintre acestea se referă la dorinţa de a păstra fraţii împreună: aşadar, în cazul în care nu se poate găsi o alternativă familială de îngrijire pentru toţi fraţii, atunci ar fi mai bine pentru un copil mic să rămână cu fraţii săi într-un cadru rezidenţial decât să fie plasat singur într-o familie. Cea de-a doua excepţie deţine o importanţă specială deoarece se referă la plasamentele de urgenţă şi la cele pe o „durată predeterminată şi foarte limitată, având drept rezultat planificarea reintegrării familiale sau o altă soluţie de protecţie pe termen lung adecvată.” Datele studiilor arată în general că, mai ales atunci când instituţia rezidenţială îndeplineşte anumite standarde (cum sunt cele stabilite în Ghid), există un risc relativ scăzut ca plasamentele pe termen scurt să aibă un impact negativ de durată asupra dezvoltării copilului mic.

… Acum este momentul ca sistemul să fie reformat definitiv Parcursul viitor: cinci intervenţii centrale • Modificări legislative care să limiteze plasamentul instituţional al copiilor sub trei ani la o măsură de ultimă instanţă şi să stabilească condiţii stricte în acest sens; • Alocarea de resurse prioritare dezvoltării unor servicii locale corespunzătoare care să ofere soluţii alternative pentru copiii sub trei ani, cu accent deosebit asupra nevoilor copiilor cu dizabilităţi; • Alocări bugetare adecvate menite să sprijine familiile vulnerabile prin dezvoltarea unor răspunsuri şi servicii familiale corespunzătoare; • Dezvoltarea capacităţilor şi a standardelor de practică pentru personalul din maternităţi şi spitale de pediatrie în ceea ce priveşte sprijinirea părinţilor nou-născuţilor cu dizabilităţi şi părinţilor din categoriile cele mai vulnerabile, în vederea descurajării instituţionalizării; • Parteneriat cu mass-media şi societatea civilă pentru a promova incluziunea socială a copiilor lipsiţi de ocrotire părintească şi a copiilor cu dizabilităţi.

Pentru informaţii suplimentare în domeniul comunicării, vă rugăm contactaţi următoarea persoană: John Budd, Şef Regional Comunicare, UNICEF ECE/CSI jbudd@unicef.org Tel. +41 22 909 5429 Pentru informaţii suplimentare cu privire la aspecte tehnice, vă rugăm contactaţi următoarele persoane: Jean-Claude Legrand, Consultant Regional, UNICEF ECE/CSI Protecţia Copilului jclegrand@unicef.org Tel. +41 22 909 5421 sau Jan Jarab OHCHR Reprezentant Regional pentru Europa jjarab@ohchr.org, Tel: +32 2 274 0170

A sosit momentul să oferim copiilor un început mai bun în viaţă decât cel de care beneficiază într-o instituţie. Să lucrăm împreună pentru a schimba sistemul acum. Oficiul Înaltului Comisar Biroul Regional UNICEF pentru Drepturile Omului pentru ECE/CSI Biroul Regional pentru Europa Departament Protecţia Copilului Rue Montoyer 23 Palais des Nations 1000 Brussels CH-1211 Geneva 10 www.europe.ohchr.org www.unicef.org/ceecis

CEECIS Foto copertă: UNICEF/SWZK/00884/GIACOMO PIROZZI