Stiinte Naturale Exacte

146
ANALELE Ş TIIN Ţ IFICE ALE UNIVERSIT ĂŢ II DE STAT DIN MOLDOVA Seria "Lucr ă ri studen ţ e ş ti" Ş tiin ţ e reale ş i exacte Chi ş in ă u 2009

description

farmacie

Transcript of Stiinte Naturale Exacte

Page 1: Stiinte Naturale Exacte

ANALELE ŞTIINŢIFICE

ALE UNIVERSITĂŢII DE STAT

DIN MOLDOVA

Seria "Lucrări studenţeşti"

Ştiinţe reale şi exacte

Chiş inău – 2009

Page 2: Stiinte Naturale Exacte

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

ANALELE ŞTIINŢIFICE

ALE UNIVERSITĂŢII

DE STAT DIN MOLDOVA

Seria "Lucrări studenţeşti"

Ştiinţe reale şi exacte

Chiş inău – 2009

CEP USM

Page 3: Stiinte Naturale Exacte

CZU 5+378(478-25)(082)=135.1=161.1 U56

Colegiul de redacţie al revistei „Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova”,

seria „Lucrări studenţeşti”

Ştiinţe reale şi exacte

***

redactor-şef Mihail REVENCO, prorector pentru activitatea ştiinţifică, dr. hab., prof. univ.

Membri:

Galina DRAGALINA, dr., conf. univ., Facultatea de Chimie şi Tehnologie Chimică

Igor EVTODIEV, dr., conf. univ., Facultatea de Fizică Andrei PERJAN, dr., conf. univ., Facultatea de Matematică şi Informatică Mihai CERNEI, dr., conf. univ., Facultatea de Ştiinţe Economice Elena ANDRONIC, lector, Facultatea de Biologie şi Pedologie

***

Responsabili de ediţie – Leonid GORCEAC, şef DCI Tatiana BULIMAGA, şef secţie PVEŞ, DCI

Culegerea "Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova", seria "Lucrări studenţeşti", include rezumatele tezelor de licenţă, susţinute de studenţii care au manifestat pe parcursul anilor de studii capacităţi deosebite şi sunt recomandaţi să-şi continue studiile la masterat şi doctorat.

***

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor revine în exclusivitate

conducătorilor ştiinţifici

ISBN 978-9975-70-881-4 ISSN 1857-2588 © USM, 2009

Page 4: Stiinte Naturale Exacte

PROCESELE METABOLICE ÎN DIABETUL ZAHARAT

PE FONDUL ADMINISTRĂRII SPIRULINEI

Parascovia BORTA, an.III, Facultatea de Biologie şi Pedologie Aurelia CRIVOI, dr. hab., prof. univ., Iurie BACALOV, dr., lector superior, cond. ştiinţifici

In spite of many researches made in the field of the endocrinology, the problem of the treatment of the diabetes remains one of the main.

Those mentioned determined us to study the influence of the algae spirulina in the metabolic processes in the experimental diabetes. The analysis of the ob-tained dates allows us to say that firs of all in the process of the experimental diabetes appears hyperglycemia with her immediate consequences: polidipsia, poliuria, glucozuria and late can manifest orcanot cetonuria.

The Spirulina administration lead to theii normalization, which ols explained by the reducing of the primary symptoms fill their disappereance.

În pofida multiplelor cercetări efectuate în domeniul endocrinolo-giei, problema tratamentului diabetului zaharat rămâne a fi una dintre cele mai principale. Prezintă interes deosebit studiul anumitelor prepara-te ce pot influenţa decurgerea diabetului sau atenua într-o anumită mă-sură dereglările metabolice. În cadrul diabetului zaharat este utilizată pe larg fitoterapia [4], reprezentată de plante medicinale cu proprietăţi tera-peutice şi acţiune hipoglicemică, diuretică şi diaforetică. În acest cerc, se încadrează şi spirulina care este o algă cultivată pentru efectele ei unice în reglarea funcţiilor organismului. În diabet, aminoacizii din spi-rulină participă la corecţia funcţionalităţii sistemului endocrin. Cele menţionate mai sus ne-au determinat să studiem influenţa acestei alge asupra proceselor metabolice în diabetul experimental.

Cercetările s-au realizat pe şobolanii albi de laborator, de ambele sexe, cu greutatea cuprinsă între 200-250 g. Investigaţiile s-au montat

3

Page 5: Stiinte Naturale Exacte

pe 60 şobolani care au fost divizaţi în mod egal în 4 loturi experimen-tale, un lot fiind de control, iar celelalte 3 loturi experimentale.

Triada clasică a simptomelor clinice ale diabetului zaharat este po-liuria, polidipsia şi polifagia. Polidipsia are ca efect o poliurie abun-dentă, proporţională cu cantitatea de lichide ingerate.

0

5

10

15

20

25

30

35

40

IIII IX

I

III

IX

I

III

IX

I

III

IX

Martor Alloxan Spirulină Spirulină+Alloxan

ml/24 ore

0

50

100

150

200

250

300

I IV IXI IV

IXI IV IX

I IV IX

Martor Alloxan Spirulină Spirulină+Alloxan

rgrgr.

Fig.1. Influenţa extrasului din spirulină asupra masei corpului (g) în evoluţia diabetului experimental

Fig.2. Cantitatea de apă băută la administrarea spirulinei pe fondul

diabetului experimental (ml/24 ore)

La şobolanii cu diabet zaharat experimental insulinopenic, ca şi în diabetul de tip 1 la om se înregistrează pierderi mari în greutatea cor-pului, care au loc mai ales din catabolismul exagerat al proteinelor.

Astfel, şi în cercetările noastre s-a observat o scădere a masei corpo-rale şi o mărire a volumului de apă băută la şobolanii din lotul cu diabet alloxanic faţă de lotul martor, aceasta însă nu este aşa de evident în cele-lalte două loturi experimentale unde s-a administrat spirulină (fig.1 şi 2).

Reabsorbţia totală a glucozei din urina primară în capilarele canalicu-lelor renale are loc numai dacă nivelul ei în sânge nu întrece valoarea de 180-200 mg%. În caz contrar, absorbţia glucozei este parţială şi ca urmare apare glucozuria. Se ştie că tubul renal nu poate reabsorbi mai mult de 350 mg de glucoză pe minut, ceea ce reprezintă gradul maxim de con-centraţie a urinei. Glucoza este proporţională glicemiei şi antrenează o eli-minare proporţională de apă – poliuria [5]. De obicei glucozuria în diabet e cu atât mai intensă, cu cât este mai mare hiperglicemia. În cercetările noastre, s-au observat următoarele (tab.1 şi 2).

4

Page 6: Stiinte Naturale Exacte

5

Tabelul 1 Tabelul 2 Prezenţa glucozei în urină la

administrarea spirulinei pe fondul diabetului alloxonic la a 3-a zi

Prezenţa glucozei în urină la administrarea spirulinei pe fondul

diabetului alloxonic la a 9-a zi Nr. Martor Alloxan Spirulină Spirulină

+AlloxanNr. Martor Alloxan Spirulină Spirulină

+Alloxan

1 - + - + 1 - +++ - ++

2 - ++ - - 2 - +++ - +

3 - + - - 3 - +++ - +

4 - ++ - +

4 - +++ - +

5 - + - + 5 - ++ - +

+ prezenţa glucozei - lipsa glucozei

La administrarea spirulinei pe fondul diabetului alloxanic, se observă o tendinţă de normalizare a conţinutului de glucoză în urină.

Proteinuria în general este consecinţa unor procese patogenice pro-funde din rinichi şi la cei sănătoşi nu se înregistrează. Proteinuria diabe-tică la om şi la animalele experimentale apare ca urmare a unei insu-ficienţe cronice îndelungate a activităţii insulinice în organism. Apari-ţia proteinuriei persistente în diabet indică începutul unor procese patologice, care în câţiva ani duc la insuficienţa renală [1, 3]. Se ştie că procesele de reabsorbţie în diabet sunt foarte intensive şi luc-rează la limita de sus a posibilităţilor şi de aceea numai o creştere mo-derată a ratei de filtrare glomerulară a proteinelor va duce la o creş-tere a excreţiei lor cu urina, deşi funcţiile de reabsorbţie tubulară practic nu sunt alterate, la ce indică nivelurile normale de microglobulină. Aceasta din urmă este recunoscută ca indicator sensibil al capacităţii de reabsorbţie a tubilor contorţi. Microproteinuria este direct depen-dentă de hiperglicemie şi insulinoterapie [2].

La lotul alloxanic se observă prezenţa proteinuriei care e mai ac-centuată în a 9-a zi a experimentului, pe când la lotul mixt se observă tendinţa extraselor din spirulină de a normaliza conţinutul de proteine în urină (tab.3 şi 4).

Deoarece s-a lucrat cu diabet de scurtă durată, este puţin probabil ca mecanismele proteinurinei diabetice expuse mai sus să determine pro-teinuria din cazul examinat. În viziunea noastră, aceasta este mai degra-

Page 7: Stiinte Naturale Exacte

6

Tabelul 3 Tabelul 4

Prezenţa proteinelor în urină la administrarea spirulinei pe fondul

diabetului alloxanic la a 3-a zi

Prezenţa proteinelor în urină la administrarea spirulinei pe fondul

diabetului alloxanic la a 9-a zi

Nr. Martor Alloxan Spirulină Spirulină +Alloxan

Nr. Martor Alloxan Spirulină Spirulină +Alloxan

1 - - - - 1 - ++ - -

2 - + - - 2 - + - -

3 - - - - 3 - + - +

4 - + - -

4 - + - -

5 - + - - 5 - ++ - +

+ prezenţa proteinuriei - lipsa proteinuriei

bă consecinţa unor alterări morfofuncţionale acute ale rinichiului cau-zate de injectarea alloxanului. Analiza datelor obţinute ne permite să afirmăm că în procesul desfăşurării diabetului experimental, în primul rând apare hiperglicemia cu consecinţele ei imediate – polidipsia, poliu-ria şi glucozuria, iar mai târziu poate să se manifeste sau nu cetonuria.

Astfel am ajuns la concluzia că: Diabetul alloxanic se caracteri-zează prin dereglarea metabolismului glucidic, lipidic şi proteic. Administrarea spirulinei duce la normalizarea lor, ce se explică prin reducerea până la dispariţie a simptomelor primare.

Referinţe: 1. Boquist L. Alloxan Diabetisin mice, study potencing and antogonising

factors // Diabetologia. – 1997. – Vol.III. – P.283-389. 2. Babski E.B. Fiziologia omului. – Chişinău: Cartea Moldovei, 1969,

p.302-307. 3. Bacalov Iu., Crivoi A., Lupu E., Mahmud Suleiman Mahumed abu Samac.

Interrelaţiile pancreasului endocrin, suprarenale şi melanotropină în diabetul alloxa-nic // Conf. corpului didactico-ştiinţific „Bilanţul activităţii ştiinţifice a USM pe anii 1996/1997”, 30 septembrie-5 octombrie 1998. – Chişinău: CE USM, 1998, p.158.

4. Constantinescu D., Hatiegonu E. Plante medicinale utilizate în terapeu-tică. – Bucureşti, 2004, p.7.

5. Ionescu-Tîrgoveşte C. Diabetologie modernă. – Bucureşti: Ed. Medi-cală, 1997, p.364.

Page 8: Stiinte Naturale Exacte

7

INTERRELAŢIA GONADELOR ŞI A PANCREASULUI ENDOCRIN LA ADMINISTRAREA SPIRULINEI

PE FONDUL DIABETULUI EXPERIMENTAL

Tatiana GOROŞCIUC, an.IV, Facultatea de Biologie şi Pedologie Aurelia CRIVOI, dr. hab., prof. univ., Iurie BACALOV, dr., lector superior, cond. ştiinţifici

The purpose of the work is:The experimental examination of the Spirulina platensis actions on the functional state of the gonads in the alloxan deabetes.

The analyssis of the obtained dates shows that there i sa sinking of the testosterone level in the case of the alloxan diabetes. There i sa dendency of hormonic normalization in the administering of the extracts of the Spirulina platensis in the background of the alloxan diabetes lea to an increase of the estradiol level given the alloxan lot. This is a proof of stimulating role of the extracts on the Spirulina platensis on the gonads in such pathological state like the diabetes mellitus.

Actualmente, diabetul zaharat a devenit o problemă de sănătate pub-lică atât în ţările dezvoltate, cât şi în curs de dezvoltare. Diabetul zaharat este un sindrom complex şi heterogen, indus de lipsa de insulină ori de rezistenţa celulelor periferice la acţiunea insulinei, fapt care induce mo-dificări profunde în metabolismul glucidic, proteic şi lipidic. Acestea stau la baza apariţiei unui spectru larg de complicaţii cronice, care afec-tează, mai mult sau mai puţin, toate ţesuturile organismului [3].

Printre multiplele remedii în domeniul tratării acestei boli se consi-deră şi aplicarea fitoterapiei. Fitoterapia evidenţiază o tendinţă de ame-liorare sau combatere a diabetului zaharat, fiind considerată procedeul şi concepţia ştiinţifică în sensul fundamentării pe baze noi a vechii arte de vindecare cu ajutorul plantelor [4].

Scopul lucrării: Examinarea experimentală a acţiunii spirulinei asupra stării funcţionale a gonadelor în diabetul alloxanic.

Studiile experimentale s-au efectuat pe şobolanii albi de laborator cu masa corporală 200-250 g divizaţi în 4 loturi: una de control (mar-tor) şi experimentale (trei).

După inocularea preparatului de origine vegetală, şobolanii pri-meau hrană şi apă în cantităţi egale, fiind întreţinuţi în condiţii de vi-variu. Cercetările ştiinţifice au avut o durată de 10 zile.

Modelul diabetului zaharat s-a obţinut prin injectarea alloxanului sub formă de soluţie de 5%.

Page 9: Stiinte Naturale Exacte

Glandele endocrine participă activ în reglarea metabolismului glu-cidic, iar schimbările patologice apărute în ele duc la evoluţia diferite-lor forme de diabet zaharat.

Diabetul zaharat se reflectă şi asupra funcţiilor gonadelor. Între pancreas şi gonade există o legătură funcţională strânsă. Este bine cu-noscut faptul despre existenţa sterilităţii la bărbaţii şi femeile bolnave de diabet zaharat. În afară de aceasta, a fost stabilit că la indivizii cu dereglări ale ciclului menstrual şi sterilitate mai des se observă dereg-larea metabolismului glucidic.

La animalele castrate se observă hiperglicemia, glucozuria, scade toleranţa la glucoză şi sensibilitatea la insulină. În acelaşi timp, la ex-tirparea pancreasului, în ovarele animalelor experimentate se observă schimbări distrofice şi degenerative [7].

Patogeneza dereglărilor sexuale la bărbaţii ce suferă de diabet nu este pe deplin studiată, iar datele din literatura existentă, referitor la problema dată, sunt controverse. Unii autori [2] consideră că impoten-ţa la aceşti bărbaţi este de natură psihogenă. Alţii [5] afirmă că patoge-neza tulburării funcţiei sexuale în diabetul zaharat include dereglări de inervaţie vasculare, hormonale şi metabolice.

.

8

12

Fig.1. Conţinutul testosteronului (nmol/l) în plasma sangvină la administrarea spirulinei pe fondul diabetului experimental.

Analiza datelor obţinute arată că în cazul diabetului alloxanic are loc o scădere a nivelului de testosteron 4,79 ± 0,20 nmol/l faţă de normă 10,82 ± 0,463 nmol/l. La administrarea extraselor din spirulină pe fondul

0 2 4 6 8

10

nmol/l10,82 10,43

6,44,79

MARTOR ALLOXAN SPIRULINĂ SPIRULINĂ ALLOXAN

Page 10: Stiinte Naturale Exacte

diabetului alloxanic, nivelul testosteronului este de 6,40 ± 0,13 nmol/l contra 10,82 ± 0,46 nmol/l. Astfel, sub acţiunea spirulinei, are loc o tendinţă de normalizare hormonală, iar în lotul cu diabet alloxanic am determinat un nivel scăzut de testosteron, aceleaşi date au fost obţinute şi de unii cercetători [5].

Fig.2. Conţinutul estradiolului (nmol/l) în plasma sangvină la administrarea spirulinei pe fondul diabetului experimental

Date privind starea funcţională a gonadelor la femeile cu diabet za-harat sunt puţine. Majoritatea cercetătorilor au determinat dereglarea ciclului menstrual [3] sub formă de hipomenoree şi amenoree. În une-le cazuri, este dereglată funcţia ovarelor [6], ceea ce duce la sterilitate.

Cercetând influenţa spirulinei asupra nivelului de estradiol în dia-betul alloxanic, s-a observat o reducere a nivelului de estradiol până la 6,28 ± 0,37 nmol/l contra 10,68 ± 0,47 nmol/l (martor), ceea ce a fost demonstrat şi de unii autori [1].

Administrarea extraselor din spirulină pe fondul diabetului alloxa-nic, de asemenea, duce la o creştere a nivelului de estradiol până la 8,94 ± 0,38 nmol/l faţă de lotul alloxan 6,28 ± 0,37 nmol/l. Aceasta este o dovadă a rolului stimulator al extraselor din spirulină asupra go-nadelor în aşa stare patologică cum este diabetul zaharat.

Din cele menţionate mai sus, concluzionăm: 1. Diabetul alloxanic experimental se caracterizează prin deregla-

rea tuturor tipurilor de metabolism. Administrarea spirulinei contribuie la normalizarea lor, ce se exprimă prin reducerea până la dispariţie a simptomelor primare.

9

Page 11: Stiinte Naturale Exacte

10

2. Sub acţiunea spirulinei are loc o tendinţă spre normalizarea hor-monală, iar în lotul cu diabet alloxanic am determinat un nivel scăzut al insulinei, testosteronului şi estradiolului.

3. Rezultatele clinico-funcţionale ale investigaţiilor experimentale au evidenţiat efectul hipoglicemiant al spirulinei. Administrarea ei de-termină o reducere substanţială a nivelului glicemic. De aceea, având acţiune poliglandulară, poate fi administrată în dereglările metabolice.

Referinţe: 1. Geschwind L.L. Species variation in protein and polzpeptide hormones //

Compar. Endocriology Proc. Endo crinology. Vol.4. – A. Gorbman Ed. Wiley, , 1959.

2. Ionescu B., Dumitrache B. Tratamentul bolilor endocrine. – Bucureşti: Ed. Medicală, 1990, p.232-233.

3. Балаболкин М.И. Caxapный диабет. – Kишинёв, 1983, с.8-16. 4. Ботя В.А., Bacилаки A.Ф. Фитотерапия и фитодиетика. – Кишинёв:

Штиинца,1990, с.13. 5. Баранов В.Г., Соколовева И.М. и др. Экспериментальный сахарный

диабет. – Ленинград: Наука, 1983, с.240. 6. Никитина Л. Гонадотропинная гипофиза у девочек больных сахар-

ным диабетом // Тезисы докладов. – Ленинград, 1988, c.290. 7. Функциональные методы иследования в эндокринологии. – Киев,

1981, c.81-96.

ANGIOPATIA DIABETICĂ

Maria NOVRACIUC, an.IV, Facultatea de Biologie şi Pedologie Aurelia CRIVOI, dr. hab., prof. univ., Luminiţa SUVEICĂ, dr., cond. ştiinţifici

This work is dedicated to the study of consequences of sugar diabetes. Practically all chronic complications of diabetes are preceded by a long asymptomatic period. However, they can be diagnosed by active and perma-nent screening. Screening must annually address all the people suffering from diabetes, beginning from 5 years from the appearance of the diabetes of type 1 and from the moment when diabetes of type 2 is diagnosed. The scree-ning protocol is relatively simple, cheap and it doesn’t consume much time (general clinical examination, urine analysis).

Angiopatia diabetică este o cauză importantă de mortalitate la dia-

betici, atât prin insuficienţă renală cronică, cât şi prin creşterea riscului

Page 12: Stiinte Naturale Exacte

11

pentru boli cardiovasculare. Această maladie reprezintă una dintre cele mai grave complicaţii ale diabetului zaharat ce se caracterizează prin dezvoltarea glomerulosclerozei nodulare cu diminuarea funcţională a vaselor sangvine şi capacităţii funcţionale a rinichilor de a epura pro-dusele toxice ale metabolismului [1].

Frecvenţa angiopatiei diabetice este în creştere datorită majorării nu-mărului de pacienţi cu diabet zaharat şi duratei vieţii lor. Acest proces este influenţat de dezvoltarea ştiinţei medicale, implementarea unor metode noi de diagnostic şi tratament. Frecvenţa angiopatiei diabetice la bolnavii cu diabet zaharat tip 1 şi diabet zaharat tip 2 este practic identi-că, însă stadiul terminal al insuficienţei renale responsabile de decesul pacienţilor este de circa 40% la tip 1 şi doar 5-10% la tip 2 [3].

Apariţia angiopatiei diabetice la bolnavii cu diabet zaharat tip 1 de-pinde de durata maladiei şi vârsta la care a apărut diabetul zaharat. Epidemiologic angiopatia diabetică în diabetul zaharat tip 2 este mai dificilă, deoarece nu se cunoaşte precis timpul începutului maladiei, deseori se suprapun sau precedă bolile concomitente sau asociate.

În patogeneza angiopatiei diabetice sunt implicaţi factorii: metabo-lici, hemodinamici, progresiei nefropatiei diabetice. Printre factorii metabolici se evidenţiază hiperglicemia şi hiperlipidemia. Hiperglice-mia se consideră factorul iniţial responsabil de complicaţiile vasculare în diabet zaharat. Influenţa ei asupra vaselor microcirculaţiei, inclusiv a glomerulelor, se explică prin activarea unor procese biochimice ca: glicozilarea neenzimatică a proteinelor ţesutului renal directă. Aceste procese sunt responsabile de modificările structurale ale membranei bazale, dereglarea permeabilităţii vasculare, edemul ţesutului şi pertur-bări ale hemodinamicii intraorganice [2].

Hiperlipidemia se caracterizează prin creşterea concentraţiei lipopro-teinelor de densitate mică şi foarte mică cu diminuarea celor de densita-te mare. Ea este responsabilă de dezvoltarea arteriosclerozei şi nefros-clerozei.

Modificările hemodinamice se caracterizează prin intensificarea hemodinamicii intrarenale şi hipertensiunea sistemică. În diabetul za-harat, în primul rând, hiperglicemia şi alţi factori: glucagonul, oxidul nitric, hormonul de creştere etc. duc la dilatarea arterei eferente. Aceasta duce la creşterea gradientului presiunii intraglomerulare cu dezvoltarea hipertensiunii intraglomerulare şi, respectiv, a filtraţiei renale. Hiperten-siunea arterială sistemică în diabet zaharat este un simptom al patologiei

Page 13: Stiinte Naturale Exacte

12

renale precum şi un factor de progresie a glomerulosclerozei diabetice. În diabet zaharat creşte brusc sensibilitatea vaselor [2].

Factorii progresării angiopatiei diabetice sunt: substanţele constric-toare angiotensina II, tromboxan A2, endotelina-1; sunstanţele vasodila-tatoare – prostaciclina, oxidul nitric (NO); factorii de creştere – hormo-nul somatotrop, factorul endotelial, trombocitar şi fibroblastic de creş-tere; dieta bogată în proteine; stresul oxidativ – agresivitatea oxigenului cu afectarea ţesuturilor; deficitul proteoglicanilor, proliferarea celulelor mezangiale ce reglează interacţiunile intercelulare. În ultimii ani, se dis-cută intens despre rolul factorilor genetici în sensibilitatea crescută sau micşorată a pacienţilor la acţiunea factorilor metabolici şi/sau hemodi-namici, implicaţi în dezvoltarea nefropatiei diabetice. Printre acestea s-ar constata: genele, produsele cărora participă în dezvoltarea hipertensiunii arteriale; genele, produsele cărora sunt responsabile de defectele bio-chimice ale membranelor bazale şi proliferarea mezangiului; genele me-tabolismului glucozei; genele ce asigură protecţia antioxidantă [3].

Diagnosticul angiopatiei şi nefropatiei diabetice se bazează pe: me-todele obligatorii şi suplimentare. Metodele obligatorii de examinare: cercetarea vitezei filtraţiei glomerulare; determinarea microalbuminu-riei; cercetarea sedimentului urinar (eritrocite, leucocite); nivelul crea-tininei şi ureei în sânge (ser). Metodele suplimentare de examinare: aprecierea rezervei funcţionale a rinichilor prin utilizarea unor teste cu stimulatori (proteine, aminoacizi, dopamină); determinarea excreţiei prin urină a enzimelor tisulare (lactatdehidrogenazei, fosfatazei alcali-ne, beta-glucuronidazei, gama-glutamiltransferazei etc.); determinarea reabsorbţiei proximale prin aprecierea beta-2-microglobulinei în urină (în normă ea este absentă).

Pentru controlul efectiv al stării pacienţilor cu nefropatie diabetică, în dependenţă de stadiul complicaţiei, este necesar a monitoriza: În sta-diul microalbuminuriei: hemoglobina glicozilată – o dată în 3 luni; albu-minuria – o dată în an; presiunea arterială – o dată în an (la valori nor-male); creatinina şi ureea – o dată în an; electrocardiograma – o dată în an; lipidele în ser – o dată în an (la valori normale); fundul de ochi – după recomandările oftalmologului. În stadiul proteinuriei: hemoglobi-na glicozilată – o dată în 3 luni; presiunea arterială – zilnic la valori ma-ri; proteinuria – o dată în 6 luni; proteine totale/albumina în ser – o dată în 6 luni; creatinina şi ureea – o dată în 3-6 luni; viteza filtraţiei glome-rulare – o dată în 6-12 luni; lipidele serice – o dată în 6 luni; electrocar-

Page 14: Stiinte Naturale Exacte

13

diograma, ecocardiograma – o dată în 6 luni; fundul de ochi – o dată în 3-6 luni (după recomandările oftalmologului); cercetarea neuropatiei autonome şi senzoriale – la recomandarea neuropatologului [4].

Măsurile terapeutice principale sunt: corecţia metabolismului glu-cidic şi a presiunii arteriale, terapia hipoglipemiantă, dietă hipopro-teică. Normalizarea tensiunii arteriale (sub 130/85 mmHg) este o con-diţie importantă a profilaxiei micro- şi macroangiopatiei.

În cadrul programului de prevenţie şi screening a afecţiunilor cro-nice renale, diabetice şi cardiovasculare, s-a efectuat screening-ul po-pulaţiei, care a inclus anamneza familială, istoria medicală, tratamen-tul efectuat, activitatea fizică şi factorii de risc.

Concluzie: Riscurile cardiovasculare, a patologiei renale cronice şi diabetului

zaharat au fost mai mari decât cele aşteptate. Sunt necesare noi cerce-tări care să stabilească în ce măsură asemenea riscuri pot fi reduse prin instituirea mai rapidă a tratamentului preventiv.

Referinţe: 1. Hâncu N., Vereşiu I. Diabetul zaharat, nutriţia şi bolile metabolice. –

Cluj-Napoca: Naţional, 1999, p. 274; 297-299; 327-361; 417-426; 444. 2. Mattock M.B., Morrish N.J., Viberti G., Keen H., Fitzgerald A.P.,

Jackson G. Prospective study of microalbuminuria as a predictor of mortality in NIDDM // Diabetes. – 1992. – No 41.– P.736-741.

3. Hovind P., Rossing P., Tarnow L., Smidt U.M., Parving H.H. Progres-sion of diabetic nephropathy. – Kidney Int, 2001; No 59. – P. 702.

4. Pastors J.G., Warshaw H., Daly A. et al. The evidence for the effecti-veness of medical nutrition therapy in diabetes management // Diabetes Care. – 2002. –No 25. – P.608-13.

INFLUENŢA EXTRASELOR DIN PLANTELE MEDICINALE (RIBRUS NIGRUM, ARCTIUM LAPA, CICORIUS INTHIBUS)

ASUPRA GLANDEI TIROIDE PE FONDUL DIABETULUI EXPERIMENTAL

Ion GHERMAN, an.IV, Facultatea de Biologie şi Pedologie Aurelia CRIVOI, dr. hab., prof. univ., Iurie BACALOV, dr., lector superior., cond. ştiinţifici

Diabetes mellitus is conditioned by full or partial absence of insulin in the human body wich is secreted by the b-cells of the endocrine pancreas. There

Page 15: Stiinte Naturale Exacte

14

are some changes of thyroid gland in the diabetes mellitus which also partici-pate in the regulation of the carbohydrate metabolism and it is found in cer-tain correlative intercomections whith the suprarenal gland amd the hypo-physis. The thyroid gland of the rats with diabetes absorbs the glucose more.

Diabetul zaharat este condiţionat de lipsa totală sau parţială în orga-nismul uman a insulinei, secretată de celulele ale pancreasului endoc-rin. Lipsa insulinei duce la dereglarea tuturor proceselor metabolice ce au loc în organism, şi-n primul rând a metabolismului glucidic, provo-când schimbări patologice în diferite organe şi ţesuturi [1]. Se poate de presupus, ca urmare, că hipofuncţia unei glande endocrine implică în procesul fiziologic şi alte glande cu secreţie internă: tiroidă, suprarenale, a căror hormoni au influenţă directă asupra metabolismului glucidic. Rămân nestudiate problemele legate de starea funcţională a glandelor endocrine şi a interacţiunilor dintre ele în această dereglare.

În diabetul zaharat, deseori se observă schimbări ale funcţiei tiroi-dei, care participă şi în reglarea metabolismului glucidic, şi se găseşte în anumite interlegături corelative cu suprarenalele şi hipofiza. Com-parând valorile modificate ale metabolismului general în această boală cu datele clinice şi studiul activităţii funcţionale a tiroidei, avem posi-bilitate a evidenţia două forme ale diabetului zaharat: cu funcţia mărită şi redusă a tiroidei [2]. Tiroida şobolanilor cu diabet cu mult mai slab absoarbe glucoza [3]. Aceste rezultate au demonstrat că insulina in vitro exercită asupra tiroidei o acţiune directă, iar lipsa ei sau scăderea nivelului influenţează procesele metabolice în tiroidă, contribuind la dereglarea funcţiei tiroidiene în diabetul zaharat. A fost evidenţiată exis-tenţa unei corelaţii între gradul diabetului zaharat şi starea morfofunc-ţională a tiroidei. La bolnavii de diabet zaharat se observă mărirea în vo-lum a tiroidei în medie cu 46% [4]. Cu toate că are loc mărirea tiroidei în diabet, la unii bolnavi se observă hipofuncţia ei.

În căutarea noilor metode de tratament, deseori medicii şi fiziologii apelează la metodele medicinii populare. Preparatele din plante medici-nale reproduc efectele terapiei chimice, îmbunătăţesc absorbţia glucozei de către ţesuturi. În tratamentul diabetului zaharat şi al complicaţiilor lui fitoterapia ocupă un loc deosebit [5]. La bolnavii cu toleranţa faţă de glucoză, ea în combinare cu regimul şi dieta, pot opri evoluţia de mai departe a maladiei. În cazul formei uşoare de diabet, plantele medicinale au şi efect hipoglicemiant. Aceşti compuşi sunt de natură foarte diversă: alcoloizi, glicozide, saponine etc. Prioritatea acestor substanţe faţă de

Page 16: Stiinte Naturale Exacte

15

insulină constă în aceea că nu sunt de natură proteică, nu sunt digerate în tractul digestiv şi pot acţiona la folosirea lor pe cale orală. Ca urmare a folosirii plantelor medicinale, are loc normalizarea metabolismului şi a nivelului de colesterol în sânge, se accelerează eliminarea din orga-nism a metaboliţilor toxici, ceea ce inhibă evoluţia multor patologii [6]. Fitoterapia raţională contribuie la restabilirea metabolismului dereglat, normalizează activitatea sistemului nervos, îmbunătăţeşte circuitul coro-nar şi al creierului. Studierea stării funcţionale a tiroidei în diabetul za-harat prezintă un interes deosebit în legătură cu faptul că ea participă în funcţiile de protecţie a organismului. Dar până în prezent nu s-a format o imagine clară despre mecanismul interacţiunii pancreas – endocrin–ti-roidă. Cercetând influenţa extraselor din plante medicinale (Ribrus nig-rum, Arctium lapa, Cicorius inthibus) în diabetul alloxanic asupra fun-cţionalităţii tiroidei, am obţinut următoarele date (tab.).

Tabel

Conţinutul triiodtironinei (nmol/l) şi tiroxinei (nmol/l) în plasma sangvină cu diabet alloxanic pe fondul administrării extraselor

din plante medicinale (Ribrus nigrum, Arctium lapa, Cicorius inthibus)

Indicii T3(triiodtironina) nmol/l T4(tiroxina) nmol/l Lotul martor

n 17 20 M 1,396 14,454 m 0,089 0,649 P

Lotul căruia i s-a injectat alloxan n 20 21 M 2,614 26,691 m 0,104 0,778 P 0,05 0,05

Lotul căruia i s-a administrat plant.med. n 19 20 M 1,418 15,227 m 0,066 0,580 P 0,05 0,05

Lotul căruia i s-a injectat alloxan+ plant.med. n 21 22 M 1,981 20,491 m 0,054 0,445 P 0,05 0,05

Page 17: Stiinte Naturale Exacte

16

ă presupunere.

Conţinutul T3 (triiodtironinei) în plasmă este 1,396 0,089 nmol/l ce corespunde normei. La administrarea extraselor din plante medicinale, nu se observă schimbări ale conţinutului T3: 1,418 0,066 nmol/l în raport cu norma (1,396 0,089 nmol/l) = (P 0,05). Nivelul T4 (tiro-xinei) la administrarea extraselor din plante medicinale, de asemenea, nu suferă mari modificări (15,227 0,580 nmol/l) contra normei (14,454 ± 0,649 nmol/l), (P 0,05). Analizele nivelului plasmatic al T3 şi T4 la şobolani cu diabetul experimental mărturisesc că chiar în primele stadii se observă unele schimbări în direcţia activizării func-ţiei tiroidei, astfel nivelul T4 creşte de la 14,454 0,649 nmol/l (martor) până la 26,691 0,778 nmol/l, (P 0,05) după introducerea alloxanului. Conţinutul de T3, în aceaşi timp, se măreşte până la 2,614 0,104 nmol/l, în comparaţie cu martorul 1,396 0,089 nmol/l, (P 0,05). Considerăm că creşterea activităţii tiroidiene în etapele primare ale diabetului zaharat are un caracter adaptiv contribuind la sporirea sensibilităţii glucoreceptorilor celulelor. Există date experimentale ce confirmă aceast

În altă grupă s-a cercetat influenţa extraselor din plante medicina-le asupra conţinutului de T4 în plasma şobolanilor cu diabet alloxa-nic. În a 10-a zi a experienţei, concentraţia de T4 în plasmă atingea 20,491 0,445 nmol/l contra 14,454 0,649 nmol/l în normă (P 0,05). Rezultatele date mărturisesc că deja în primele stadii ale maladiei au loc unele modificări în direcţia activării funcţiei tiroidei [7]. Anali-zând cele expuse, se poate menţiona că extrasele din plante medicinale au o acţiune evidentă asupra stării funcţionale a tiroidei ce se exprimă printr-o tendinţă de inhibiţie a statutului hormonal tiroidian. Un rol im-portant îl are diagnosticarea la timp a tiriotoxicozei la bolnavii de dia-bet sarta [8]. Deci tiroida pe calea măririi cantităţii de hormoni tiroi-dieni în sânge ia asupra sa menţinerea toleranţei la glucoză [8].

Referinţe: 1. Horneţ N. Pancreasul endocrin. Vol.II. – Bucureşti, 1993, p.246-255. 2. Caloghera C., Mogoseanu A., Bordos D. Chirurgia tiroidelor şi a para-

tiroidelor. – Timişoara: Facla, 1976, p.234-260. 3. Francis S. Greenspan Basic and clinical endocrinology. Vol.II. – Thy-

roid Gland Third Edition, 1990, p.167. 4. Cuculescu M. Endocrinologie clinică. – Bucureşti: Ed. Medicală, 1995. 5. Ciulei I., Grigorescu E. Plante medicinale. Vol.I şi II. – Bucureşti: Ed.

Medicală, 1992, p.246-255.

Page 18: Stiinte Naturale Exacte

17

6. Grigorescu E.M., Ciulei I., Ursula S. Index fitoterapeutic. – Bucureşti: Ed. Medicală, 1986, p.370.

7. Ionescu B., Dumitrache C. Tratamentul bolilor endocrine. – Bucureşti: Ed. Medicală, 1990, p.59-81.

8. Ionescu-Tîrgovişte C. Diabetologie modernă. – Bucureşti: Ed. Me-dicală, 1997, p.364.

PROCEDEUL DE INVESTIGARE A INFLUENŢEI

SISTEMULUI NERVOS AUTONOM ASUPRA ACTIVITĂŢII HORMONALE A GLANDEI TIROIDE

Maria FLORESCU, an.III, Facultatea de Biologie şi Pedologie Alexandru CORLĂTEANU, dr., conf. univ., cond. ştiinţific

This research deals with the study of the thyroid function´s regulation. A new untraumatic method of complet thyroid gland denervation was elabora-ted for the investigation of the nervous mechanism. The original microsurgi-cal installation was utilized for the section of the autonome nerves. The inf-luence of the autonom inervation on thyroxine and triiodothyronine levels were studied in chronic experiments.

Mecanismele reglării activităţii hormonale a glandei tiroide, datori-tă importanţei deosebite a hormonilor iodaţi în realizarea reacţiilor adaptative ale organismelor vertebrate, permanent prezintă interes pentru endocrinologia experimentală şi clinică [1].

Reglarea sintezei şi secreţiei tiroxinei (T4) şi triiodtironinei (T3) o efectuează mecanismele complexe care cuprind: a) component de reg-lare transhipofizară prin intermediul tiroliberinei hipotalamice şi tirot-ropinei hipofizare [2]; b) component de reglare parahipofizară realiza-tă de sistemul nervos autonom, nervii căruia inervează vasele sanguine şi foliculele glandei tiroide [1, 2].

E necesar a menţiona că datele referitor la influenţa sistemului ner-vos autonom asupra activităţii glandei tiroide sunt disparate şi contra-dictorii [3]. Acest fapt se explică în felul următor: pentru studierea im-portanţei sistemului nervos autonom, în experienţe a fost utilizată me-toda extirpării ganglionilor simpatici cervicali superiori [3] sau desim-patizarea farmaceutcă, ceea ce a influenţat nu numai asupra activităţii glandei tiroide, ci şi asupra inimii, pulmonului, vaselor sanguine, hi-potalamusului, hipofizei, epifizei [4], ceea ce provoca modificări esen-

Page 19: Stiinte Naturale Exacte

18

ţiale în activitatea întregului organism şi complica aprecierea precisă a impactului mecanismului parahipofizar în reglarea funcţiei tiroidiene.

În legătură ca aceasta, scopul cercetării a fost de a utiliza metoda adecvată destinată studierii mecanismului de reglare parahipofizar a funcţiei glandei tiroide. Pentru realizarea scopului cercetării, au fost înaintate următoarele obiective:

1. Efectuarea operaţiei cu traumatizare redusă de denervare totală a glandei tiroide.

2. Studierea dinamicii secreţiei tiroxinei şi triiodtironinei după de-nervare.

Material şi metode. Experienţele au fost efectuate pe 20 şobolani albi (Rattus norvegicus var. albiu) masculi din vivariul Catedrei Bio-logie Umană şi Animală. Greutatea corporală a animalelor a constituit 150±10 g. Animalele au fost împărţite în doua loturi: 1) lotul martor – animalele au fost supuse operaţiei false şi 2) lotul experimental – anima-lele cu glanda tiroidă denervată. Operaţiile chirurgicale au fost efectuate sub anestezie generală (etaminal-sodiu i.p. 40 mg/kg). În legătură cu dimensiunile foarte mici ale structurilor sistemului nervos autonom, la şobolani a fost utilizată instalaţia specială.

Aprecierea stării funcţionale a glandei tiroide a fost efectuată prin intermediul metodei radioimunologice. Sângele pentru analiză a fost obţinut utilizând metoda cronică de colectare în condiţiile stresării mi-nimale [5]. Sângele a fost colectat pe parcursul a 100 zile cu intervalul de 5 zile. Pentru studierea influenţei denervaţiei asupra structurii mor-fologice a glandei tiroide, a fost utilizată metoda histologică.

Rezultatele obţinute şi discutarea lor. Analiza datelor referitor la anatomia sistemului nervos autonom la şobolanii albi [6] şi metodele experimentale chirurgicale destinate studierii influenţei parahipofizare asupra activităţii glandei tiroide [3] au demonstrat că extirparea gang-lionilor cervicali superiori nu este metoda adecvată. Inervarea para-simpatică a glandei tiroide se realizează prin intermediul 1) ramifica-ţiilor ramurii externe a nervului laringian superior (r. externus n. laryn-geus superior); 2) nervului laringian inferior (n. laryngeus inferior) – ramura terminală a nervului laringian recurent (n. laringeus re-currentus). Inervarea simpatică se realizează prin nervii care merg din structurile trunchiului simpatic. Ganglionul cervical superior realizea-ză inervarea glandei tiroide prin 1) nervii carotidieni externi (nn.

Page 20: Stiinte Naturale Exacte

19ei [1-3].

carotici externi) care formează împreună cu artera tiroidă superioară plexul tiroidian superior; 2) nervul cervical cardiac (n.cardiacus servi-calis superior) ramurile căruia inervează direct parenchimul tiroidian, formează o ramură cu nervii parasimpatici, nervul laringian superior şi nervul laringian recurent, precum şi participă în formarea plexului ti-roidian superior. Ganglionul simpatic mediu participă în inervarea glandei tiroide într-o masură mai mare prin intermediul nervilor care participă în formarea plexului tiroidian inferior. Nervii ganglionului stelat formează o ramură comună cu nervul laringian recurent, precum şi fac parte din ramurile care însoţesc artera tiroidă inferioară. Astfel se poate constata că extirparea ganglionilor cervicali superiori nu elimină complet reglarea parahipofizară (simpatică şi parasimpatică), deoarece:

a) în înervarea glandei participă şi structurile care se referă la trun-chiul simpatic – ganglionii cervicali medii şi ganglionii stelaţi;

b) în afară de efectul simpatic, glanda tiroidă primeşte inervaţia pa-rasimpatică ce nu se afectează la operaţiile de desimpatizare. Prin ur-mare, accesul operativ prezentat este mai adecvat pentru că se realizează cu traumatizarea minimală a animalului anume prin secţionarea locală şi completă a nervilor vegetativi care provoacă denervarea glandei, dar nu afectează funcţiile altor organe de importanţă vitală majoră.

Prima probă de sânge a fost colectată cu 4 ore înainte de operaţie. S-a constatat că conţinutul tiroxinei şi triiodtironinei la şobolanii din lotul martor n-au suferit modificări esenţiale. În debutul experienţei (5-20 zile după denervarea glandei tiroide) intervenţia chirurgicală nu a influenţat conţinutul hormonilor tiroidieni. Variaţiile conţinutului ti-roxinei şi triiodtironinei nu au depăşit nivelul fluctuaţiilor specifice pentru animale cu inervaţia intactă. Urmează că la această etapă meca-nismul transhipofizar de reglare asigură controlul adecvat, ceea ce confirmă rolul tireoliberinei în menţinerea secreţiei tiroidiene [2]. Ni-velurile de T4 şi T3 se micşorează treptat peste 40 zile după denerva-rea glandei, însă diferenţa dintre indicii lotului martor şi celui experi-mental nu este autentică. Scăderea veridică a concentraţiei hormonilor se manifestă pentru T4 peste 60 zile, iar pentru T3 peste 80 zile. Posibil că scăderea concentraţiei hormonilor tiroidieni mărturiseşte despre importanţa influenţei nervoase trofice asupra sensibilităţii ce-lulelor foliculare de tip A la acţiunea stimulatoare a tireotropin

Page 21: Stiinte Naturale Exacte

20

Concluzii: 1. Secţionarea totală a nervilor glandei tiroide utilizând tehnica

microscopică permite a exclude complet influenţa sistemului nervos autonom şi a realiza operaţia cu traumatizare redusă.

2. În reglarea secreţiei hormonilor tiroidieni predomină mecanis-mul transhipofizar.

3. Efectul denervării glandei tiroide posedă latenţă mare şi se ma-nifestă treptat.

Referinţe: 1. Melnic B., Hefco V., Crivoi A. Fiziologia omului şi a animalelor. –

Chişinău: Ştiinţa, 1993, p.123-210. 2. Haulică I. Fiziologia umană. Ediţia a II-a. – Bucureşti: Ed. Medicală,

1999, p.1154-1179. 3. Cardinali D.P., Stern J.E. Peripheral neuroendocrinology of cervical au-

tonomic nervous system // Braz. J. Biol. Res. – 1994. – Vol.27. – P.573-599. 4. Esquifino Al., Alvarez M.P., Cano P. and oth. Superior cervical ganglio-

nectomy differentially modifies median eminence and anterior and mediobasal hypothalamic GABA content in male rats: effects of hyperprolactemia // Expe-rimental Brain Research. – 2004. – Vol.157. – P.296-302.

5. Corlăteanu A., Paladi E. Efectuarea experimentului fiziologic. – Chişi-nău: CEP USM, 2001, p.6-14.

6. Ноздрачев А.Д., Поляков Е.Л. Анатомия крысы (Лабораторные животные). – Санкт-Петербург: Лань, 2001. – 464 с.

STAREA FUNCŢIONALĂ A GLANDELOR SUPRARENALE

LA BOLNAVII CU HIPO- ŞI HIPERFUNCŢIE

Ana RUSU, an.IV, Facultatea de Biologie şi Pedologie Ecaterina PALADI, dr., conf. univ., cond. ştiinţific

This research was deal with study of the level of the adrenal hormones on the patients with the glands hyperfunction and hypofunction.

Having analysed the adrenaline, the noradrenaline and other blood in-dexes on the pacients with the medulosuprarenal hyperfunction we emphasi-zed a catecolamin high production, the eritrocytes number diminution, a growth of leucocytes number and speed of eritrocytes sedimentation.

Sick people with cronical suprarenal insufficiency (Addison illness) manifested a cortizol unexpected diminution accompanied by the leucocytes number growth and speed of eritrocytes sedimentation.

Page 22: Stiinte Naturale Exacte

21

Scopul lucrării date este studiul stării funcţionale a suprarenalelor la bolnavii cu hipo- şi hiperfuncţia glandelor.

Pentru realizarea scopului propus, s-a ţinut cont de următoarele obiective:

– cercetarea nivelului de hormoni la bolnavii cu hipofuncţia supra-renalelor;

– determinarea concentraţiei de hormoni la bolnavii cu hiperfunc-ţia suprarenalelor;

– determinarea nivelului de homoni medulosuprarenali la bolnavii cu hipo- şi hiperfuncţia suprarenalelor.

Pentru studierea nivelului de hormoni ai suprarenalelor (adrenalină, noradrenalină, cortizol) şi a unor indici hematologici (eritrocite, leuco-cite, viteza de sedimentare a hematiilor, hemoglobină), precum şi a ni-velului de glucoză în sânge, a fost nevoie de alegerea obiectului biolo-gic, care este reprezentat de pacienţii secţiei de endocrinologie a Spita-lului Clinic Republican din Chişinău, în număr de 24, dintre care 10 bărbaţi şi 14 femei cu vârsta cuprinsă între 23-67 ani.

Toţi pacienţii au fost repartizaţi în trei loturi experimentale: Lotul unu – a servit drept grupa persoanelor sănătoase, în număr de

6 de la dispanserul Universităţii Sportive, Chişinău, care formau lotul martorilor.

Lotul doi – a inclus 8 persoane care sufereau de hiperfuncţia medu-losuprarenalelor timp de 2-7 ani.

Lotul trei – a fost alcătuit din 16 persoane internate în secţia de en-docrinologie a Spitalului Republican cu insuficienţă corticosuprarenală. Durata dezvoltării bolii la aceşti pacienţi a fost de la 1-17 ani.

În cercetările noastre, am obţinut o majorare a nivelului de adrena-lină şi noradrenalină, care, după părerea noastră, poate fi în legătură cu intensificarea biosintezei de catecolamine şi eliberarea lor în sânge.

Dacă la oamenii sănătoşi nivelul de adrenalină şi noradrenalină este corespunzător de 2,04 ± 0,02 nmol/l şi 5,35 ± 0,17 nmol/l, atunci la bolnavii cu formaţiune de volum a medulosuprarenalei, concentraţia catecolaminelor creşte brusc.

La cercetarea nivelului de glucoză la bolnavii de feocromacitomă, în experienţele noastre am constatat o scădere a acestui indice, care, probabil, poate fi în legătură cu funcţiile metabolice majore ale cateco-laminelor.

Page 23: Stiinte Naturale Exacte

22

Ficatul, sub acţiunea catecolaminelor, îşi măreşte debitul glucozat prin activarea glicogenolizei şi accelerarea gluconeogenezei, concomi-tent cu inhibarea sintezei de glicogen.

Creşterea vitezei de sedimentare a hematiilor la bolnavii cu hiper-funcţie a medulosuprarenalei poate fi afectată de două procese: de or-din biologic, fiind reprezentat de formarea agregatelor de hematii în formă de fâşic şi de natură fizică, care depinde de sedimentarea agre-gatelor formate [1].

La cercetarea numărului de eritrocite la bolnavii cu hiperfuncţia suprarenalelor, am constatat o scădere a globulelor roşii cu 13%, în raport cu oamenii sănătoşi, însă este important de menţionat că canti-tatea de hemoglobină la aceşti pacienţi a crescut.

Din punctul de vedere al diagnosticului clinic al bolnavilor cerceta-ţi trebuie menţionat faptul că de multe ori există o discordanţă între numărul de eritrocite şi nivelul de hemoglobină în sânge nefiind înso-ţită de micşorarea concomitentă a lor [2].

În cercetările efectuate la bolnavii cu insuficienţa corticosuprarena-lelor, am determinat nivelul de cortizol în sânge.

Concentraţia cortizolului la aceşti bolnavi a constituit 126,31 ± ±3,34 nmol/l faţă de 424,16 ± 24,5 nmol/l, fiind cu 70% mai joasă decât la oamenii sănătoşi.

Deficitul cortizolic manifestat la bolnavii cercetaţi determină unele disfuncţii metabolice în organism, în special a echilibrului glicemic, când concentraţia glucozei s-a mărit de la 4,18 ± 0,1 nmol/l până la 4,95 ± 0,1 nmol/l.

Carenţa cortizolică duce, de asemenea, la bolnavii cu hipofuncţia corticosuprarenalei, la micşorarea numărului de eritrocite de la 4,45 ± ±0,04 nmol/l la oamenii sănătoşi până la 3,97 ± 0,02 nmol/l , însă canti-tatea de hemoglobină la aceşti bolnavi, practic, nu s-a modificat, cons-tituind 134,56 ± 0,85 g/l în raport cu 134,3 ± 1,24 g/l la oamenii sănătoşi.

E cunoscut faptul că cortizolul în organismul uman participă la menţinerea volumului şi a presiunii sangvine. Numărul hematiilor scade, iar migrarea leucocitară creşte sub influenţa glucocorticoizilor.

Întradevăr, în experienţele noastre am obţinut majorarea numărului de leucocite la bolnavii cu hipofuncţia suprarenalelor cu 39% faţă de lotul martor.

Page 24: Stiinte Naturale Exacte

23

O majorare semnificativă la aceste persoane s-a evidenţiat şi la de-terminarea VSH, care a crescut cu 143% faţă de valoarea acestui indice la oamenii sănătoşi.

Modificările apărute în sistemul sangvin la bolnavii cu hipofuncţia suprarenalelor duc la unele dereglări în nivelul unor indici hematolo-gici, constatate în cercetările efectuate.

Astfel, prognosticul acestor bolnavi este agravat şi direct proporţio-nal cu frecvenţa crizelor acute la insuficienţa corticosuprarenală şi boala poate evolua în lipsa unui tratament complet, corect şi continuu.

Concluzii 1. La bolnavii cu formaţiuni de volum ale medulosuprarenalei s-a

evidenţiat o producţie excesivă de catecolamine (adrenalina şi nora-drenalina).

2. Datele experimentale au justificat la bolnavii cu hiperfuncţia suprarenalelor modificări în nivelul indicilor hematologici exprimate în scăderea numărului de eritrocite şi creşterea numărului de leucocite şi a vitezei de sedimentare a hematiilor.

3. La o insuficienţă corticosuprarenală cronică primară (boala Ad-dison) constatată la pacienţii cercetaţi s-a manifestat o scădere bruscă a nivelului de cortizol.

4. Deficitul de cortizol la bolnavii cu hipofuncţia suprarenalelor duce la creşterea numărului de leucocite şi a vitezei de sedimentare a hematiilor.

Referinţe: 1. Exarcu I.T. Fiziologia şi fiziopatologia. Sistemul endocrin. –

Bucureşti: Ed. Medicală, 1989. – 1279 p. 2. Haulică I. Fiziologia umană. – Bucureşti: Ed. Medicală, 2002. – 1386 p.

STAREA FUNCŢIONALĂ A GLANDEI TIROIDE LA BOLNAVII CU HIPO- ŞI HIPERFUNCŢIE

Anastasia DRUŢA, an.IV, Facultatea de Biologie şi Pedologie Ecaterina PALADI, dr., conf. univ., cond. ştiinţific

In the given work it is studied the level of some hormonal and hematolo-gical indices of the patients, who are ill with hypo- and hyperfunction of thy-roid gland.

Page 25: Stiinte Naturale Exacte

24

As the result of the executed researches it was determined that that the patients with hipoththyroidit have the decrease of the concentration of thyro-xin, triiodothyronine and adenohypophysis thyrotropin as well as at the level of investigated hematological indices.

At the hyperfunction of the thyroid gland there was manifested an increa-se of the level of investigated hormones.

Luând în consideraţie importanţa problemei cercetate şi creşterea numărului de afecţiuni ale glandei tiroide în Republica Moldova, sco-pul studiului prevede evidenţierea caracteristicilor clinico-morfologice ale hipo- şi hipertiroidismului, cu elaborarea ulterioară a unor strategii endocrinologice corespunzătoare.

Pentru realizarea scopului propus, au fost trasate următoarele sarcini: 1. Aprecierea dinamicii morbiditaţii şi estimarea particularitaţilor

clinico-endocrinologice ale hipo- şi hipertiroidismului în Republica Moldova.

2. Determinarea unor indici hematologici la bolnavii cu hipo- şi hiperfuncţia glandei tiroide.

3. Cercetarea nivelului de hormoni iodaţi şi tireotropină adenohi-pofizară la bolnavii cu hipo- şi hiperfuncţia glandei tiroide.

Drept obiect de cercetare a hormonilor iodaţi au servit bolnavii cu hipo- şi hiperfuncţia glandei tiroide internaţi în secţia de endocrinologie a Clinicii Spitalului Ministerului Afacerilor Interne din or. Chişinău, în lunile februarie-martie 2008. Au fost examinati 36 de bolnavi: dintre ei 18 femei şi 18 barbaţi.

La repartizarea pe grupe de vârstă, s-a observat că incidenţa maxi-mă a maladiei a fost între 10 şi 45 ani (hipofuncţia) cu o frecvenţă la fel de înaltă în grupul de vârsta 45-68 ani (hiperfuncţia).

În funcţie de diagnoză, toţi pacienţii au fost repartizaţi în 5 loturi experimentale:

Lotul unul – a servit drept grupa pacienţilor martor, studenţi de la Academia de Poliţie „Ştefan cel Mare”, în număr de 6;

Lotul doi – a fost format din 7 bolnavi (femei), diagnosticate cu hi-perfuncţia glandei tiroide.

Lotul trei – format din 11 bolnave, cu hipofuncţia glandei tiroide. Lotul patru – includea 10 bărbaţi la care s-a diagnosticat hi-

perfuncţia glandei tiroide. Lotul cinci – includea 8 bolnavi, bărbaţi, cu hipofuncţia glandei

tiroide.

Page 26: Stiinte Naturale Exacte

25

De la toţi pacienţii examinaţi au fost colectate probele de sânge la internare, pe parcursul spitalizării, pe fon de tratament şi la externare.

La toţi pacienţii s-a cercetat: 1. Numărul de eritrocite. 2. Numărul de leucocite. 3. Cantitatea de hemoglobină. 4. Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH). 5. Nivelul de hormoni iodaţi (tiroxina-T4; triiodtironina-T3 ). 6. Nivelul tireotropinei adenohipofizare. Nivelul hormonilor iodaţi şi al tireotropinei adenohipofizare a fost

studiat la 19 bolnavi, internaţi în secţia de endocrinologie a Clinici Ministerului Afacerilor Interne, cu diagnosticul hipofuncţia glandei ti-roide.

Analizând datele obţinute în urma determinării nivelului de hormoni iodaţi şi TSH, am constatat că concentraţia tiroxinei şi a triiodtironinei a crescut consecutiv de la 6,25 ± 0,37 µU/l, la oamenii sanătoşi până la 0,69 ± 0,03 µU/l, şi de la 65,25 ± 0,86 µU/l.

La studierea nivelului de tiroxină, tireotropina adenohipofizară la aceşti bolnavi s-a evidenţiat o creştere majoră a acestui hormon cu 162%.

Cercetând indicii hematologici la bolnavii cu hipofuncţia glandei tiroide, am stabilit unele modificări în nivelul lor.

Examinând globulele albe şi cantitatea de hemoglobină la bolnavii cu hipotiroidie, am observat o scădere a acestor indici în raport cu nor-ma cu 25% şi 23%.

Analizând datele obţinute în acest lot, putem constata că la bolnavii de tiroidite sunt caracteristice scăderea concentraţiei serice a T3 şi creşterea concomitentă a nivelului de TSH.

La studierea hormonilor iodaţi la bolnavii care au fost diagnosticaţi cu tireotoxicoză, s-a constatat că concentraţia tiroxinei şi a triiodtironi-nei a crescut în raport cu lotul martor corespunzător cu 96% si 179%.

Este interesant de menţionat că concentraţia tireotropinei adenohipo-fizare la aceşti bolnavi a scăzut faţă de nivelul hormonului la oamenii sănătoşi cu 94%.

E cunoscut că tireotoxicoza reprezintă un complex de modificări ti-sulare care se instalează sub acţiunea unor cantităţi excesive de hor-moni tiroidieni liberi, având etiopatogenia variată [1].

Page 27: Stiinte Naturale Exacte

26

Creşterea concentarţiei hormonilor tiroidieni din circulaţia sangvină, obţinută în experienţele efectuate la bolnavii de tireotoxicoză, se poate datora unei hipertiroidii, înţeleasă în sensul unei hiperfuncţii a celulelor foliculare tiroidiene, care produc în exces hormoni (ex.: boala Graves, guşa hipertiroidiană, adenomul toxic tiroidian etc.), dar poate apărea şi fără activarea celulelor tiroidiene, de exemplu, prin distrugerea lor în cursul unei tiroidite, cu eliberare în circulaţie a hormonilor tiroidieni, depozitaţi în coloidul folicular sau ca urmare a administrării exogene de cantităţi excesive de hormoni tiroidieni, când creşte concentraţia lor san-gvină, dar tiroida pacientului este în repaus – tireotoxicoza factiţia [2].

Deci, o tireotoxicoză poate fi însotită sau nu de o hipertiroidie. Creşterea concentraţiei de hormoni iodaţi în sânge nu duce întotdeau-na la tireotoxicoză, şi nivelul de tireotropină adenohipofizară rămâne în limite normale sau chiar scade.

Aceeaşi tendinţă de scădere a TSH s-a constatat şi în cercetările efectuate pe bolnavii cu hipofuncţia tiroidei.

În tireotoxicoză hormonii tiroidieni în exces produc modificări la nivelul ţesuturilor şi organelor, al cordului şi vaselor, tegumentelor, muşchilor, oaselor, sistemului nervos, tractului gastrointestinal, siste-mului hematopoetic, funcţiei de reproducere etc. [3].

Astfel de modificări s-au observat la cercetarea unor indici hemato-logici la bolnavii cu tireotoxicoză.

Concluzii: 1. Studiul experimental a demonstrat că hipofuncţia glandei tiroide

duce la scăderea nivelului de hormoni iodaţi şi creşterea tireotropinei adenohipofizare.

2. În analiza clinică a sângelui, la bolnavii cu hipofuncţia glandei tiroide, s-au manifestat modificări esenţiale, caracteristice prin micşo-rarea numărului de leucocite şi a cantităţii de hemoglobină.

3. Tireotoxicoza diagnosticată la bolnavii cercetaţi duce la creşterea nivelului de hormoni iodaţi şi scăderea concentraţiei de tireotropină.

4. Cercetarea indicilor hematologici la bolnavii cu hiperfuncţia glandei tiroide denotă o micşorare a numărului de eritrocite, leucocite şi a cantităţii de hemoglobină.

Referinţe: 1. Anestiadi Z. Epidemiologia patologiei tiroidiene în Republica Moldova //

Materialele Conferinţei ştiinţifice dedicate jubileului de 190 ani de la fondarea Spitalului Clinic Republican // Arta Medicală. – Chişinău, 2007, p.40-49.

Page 28: Stiinte Naturale Exacte

27

2. Circo E. Endocrinologie clinică. – Constanţa: Exponto, 1998. – 686 p. 3. Teodorescu-Exarcu I. Sistemul endocrin. – Bucureşti: Ed. Medicală,

1989. – 1279 p.

STUDIU GEODEMOGRAFIC PRIVIND DINAMICA POPULAŢIEI MUNICIPIULUI CHIŞINĂU

Valeria BABAN, an.III, Facultatea de Biologie şi Pedologie Vitalie SOCHIRCĂ, dr., conf. univ., cond. ştiinţific

In this work is realized a geodemographic study about evolution of Chişinău population. I analyzed number evolution of population, number of married and divorced people, where the number of people is bigger on the square kilometer and where the smallest is, also, I analyzed the demogra-phical and confessional structure of population.

Scopul principal al lucrării constă în realizarea unui studiu geode-mografic privind dinamica populaţiei municipiului Chişinău.

Obiectivele principale: caracterizarea generală uman-geografică a municipiului Chişinău, descrierea evoluţiei numerice a populaţiei, analiza mişcării naturale şi studierea mişcării mecanice a populaţiei, analiza repartiţiei şi densităţii populaţiei, analiza structurii populaţiei conform diferitelor criterii.

Actualitatea studiului: am abordat această temă, deoarece popula-ţia este unul dintre compartimentele principale studiate de geografie, de asemenea este o componentă dinamică şi necesită o atenţie mai deosebită în privinţa analizei indicatorilor mişcării naturale, iar studii-le asupra populaţiei sunt permanent actuale. Locuind în Chişinău şi cunoscând faptul că populaţia municipiului trece printr-o perioadă de criză profundă, am considerat necesar a cerceta aceste procese.

Sursele de informare: am folosit o serie de culegeri statistice ale BNS; materiale statistice colectate din recensămintele populaţiei, pre-cum şi din primăriile unor localităţi.

Rezultatele principale. Populaţia municipiului Chişinău înregist-rează o dinamică variabilă, numărul de locuitori înregistrat la Recen-sământul din octombrie 2004, după durata domiciliului stabil, era de 712,2 mii de locuitori, iar la 1 ianuarie 2009 municipiul avea 785,4 mii de locuitori, adică a crescut cu 11,0% [4].

Rata natalităţii în municipiul Chişinău are tendinţă de creştere, iar rata mortalităţii are o dinamică variabilă spre creştere [fig.1], acest fapt

Page 29: Stiinte Naturale Exacte

fiind rezultatul intrării în vârsta fertilă activă a generaţiei anilor ’80. Bi-lanţul natural oscilează între diferite valori: valori pozitive se înregistrează doar în oraşul Sângera în perioada 2001-2007. În oraşele Vadul lui Vodă şi Codru valoarea bilanţului natural este negativă, iar în celelalte oraşe bi-lanţul natural oscilează între valori pozitive şi negative. În mediul rural, în majoritatea comunelor şi satelor, valoarea bilanţului natural este pozitivă, (regulă general-valabilă), de exemplu: comunele Tohatin, Budeşti, Stău-ceni, Truşeni, Grătieşti, cu valori cuprinse între 11,4-14‰ [1].

10

9,5

Valoarea 9

natalitate

28

Fig.1.Mişcarea naturală a populaţiei municipiului Chişinău

Rata nupţialităţii [fig.3] are tendinţe de creştere începând cu anul 2007 când acest indice era de 9,7 ‰, acest fapt datorându-se creşterii nivelului de trai al populaţiei, remitenţelor de peste hotare, intrării în vârstă fertilă activă a populaţiei anilor ’80. Rata divorţialităţii are ten-dinţe de descreştere, dacă în anul 2004 se înregistra apogeul divorţuri-lor, atunci în 2007 acest indice constituia 4,2‰. Acest fapt se datorea-ză creşterii numărului de căsătorii, schimbării mentalităţii populaţiei, care a devenit pronatalistă, creşterii nivelului de cultură [3].

7

7,5

8

8,5mortalitate

Anul natalitate 8,5 8,4 8,3 9,6

2004 2001 2002 2003 2005 2006 2007

9,2 9,3 9,3

8,1 7,8 8,1 8,3 8,7 8,2 8,4mortalitate

Page 30: Stiinte Naturale Exacte

Populatia temporar absenta, plecata peste hotare, municipiul Chisinau

70+0,4%

60-691,1%

0-1911,3%

20-5984,8%

nedeclarata2,4%

6

2,7

5,85

6

3,5

6,9

4,1

7

4,1

7,6

4

7,6

3,5

8,2

3,9

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

Promile

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Anul

Casatorii si divorturi in municipiul Chisinau

Fig.2. Populaţia temporar absentă, ple-cată peste hotare, municipiul Chişinău

Fig.3. Căsătorii şi divorţuri în municipiul Chişinău, anul 2008

Populaţia temporar absentă, plecată peste hotare din municipiul Chişinău [fig.2] constituie 27 380 persoane, dintre care 84,8% consti-tuie populaţia cuprinsă între 20-59 ani (adică populaţia cea mai activă, aptă de muncă şi de vârstă fertilă), urmată cu 11,3% de populaţia în vârstă de până la 19 ani. Cauza principală a plecări masive este căuta-rea unui loc de muncă. Ţările în care emigrează populaţia municipiului sunt Rusia, Italia, România, Portugalia, adică ţările cele mai atractive din punctul de vedere al locului de muncă [4].

Structura pe sexe în municipiul Chişinău, în anul 2008, era urmă-toarea: genul masculin constituia 47%, iar cel feminin – 53%. Acest raport nu a avut modificări esenţiale în perioada cercetată, din cauza că speranţa de viaţă la naştere la femei este mai mare decât la bărbaţi (femei – 69,3 ani, bărbaţi – 60,1 ani) şi bolile cardiace sunt mai frecvente la bărbaţi decât la femei [3].

În numărul total al populaţiei municipiului Chişinău, ponderea per-soanelor sub vârsta de 15 ani constituie 5,3%, populaţia cu vârstă aptă de muncă a înregistrat o pondere de 75% din total, o diferenţă de 11%, comparativ cu media pe republică. În anul 2008 a crescut considerabil ponderea populaţiei cuprinse cu vârsta între 60-94 ani, iar numărul populaţiei cu vârste de 100 ani este echivalent cu 3 [3].

Primele atestări documentare ale localităţilor aflate la moment sub jurisdicţia municipiului Chişinău au apărut începând cu sec. XIV-XV. În anii 1447-1812 au fost întemeiate 22 de localităţi sau 64,7% din to-tal. Toate localităţile au la origine denumiri româneşti, de exemplu: Chişinău, Codru, Sângera, Brăila, Făureşti, Vadul lui Vodă. În perioa-

29

Page 31: Stiinte Naturale Exacte

30

da Imperiului ţarist, în anii 1812-1918, au fost întemeiate 8 localităţi sau 23,5% din total, şi anume satele Dobrogea, Humuleşti, Bâc, Bu-neţi, Cheltuitori, Ciorescu, Goianul Nou şi comuna Stăuceni [2].

Concluzii. Populaţia municipiului Chişinău înregistrează o dina-mică variabilă, dar relativ favorabilă, comparativ cu majoritatea celor-lalte unităţi administrative din republică, adică fenomenele negative nu sunt atât de exprimate. Numărul de locuitori în municipiu şi în oraş este relativ stabil în ultimul deceniu, fapt care se datorează în special migraţiei populaţiei din diferite raioane şi stabilită în municipiul Chişinău, capitala fiind atractivă din mai multe puncte de vedere.

Referinţe: 1. Anuarul statistic al Republicii Moldova, anii 2000-2008. Biroul Naţio-

nal de Statistică. 2. Ladaniuc V., Ţopa T. Itinerar documentar-publicistic ilustrat. Localită-

ţile Republicii Moldova. Vol.1-8. – Chişinău, 1999-2008. 3. Populaţia Republicii Moldova pe vârste şi sexe, în profil teritorial la 1 ia-

nuarie 2008: Culegere statistică / Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova. – Chişinău, 2008, p.199-120.

4. Recensământul populaţiei 2004: Culegere statistică. În 4 vol. / Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova. – Chişinău, 2006.

5. Mâtcu M., Sochircă V. Geografia umană a Republicii Moldova. – Chişinău: Arc, 2001.

POTENŢIALUL TURISTIC AL MĂNĂSTIRILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA

Iraida PORCESCU, an.III, Facultatea de Biologie şi Pedologie Vitalie SOCHIRCĂ, dr., conf. univ., cond. ştiinţific

In this work I realized a geographical study about monasteries from Republic of Moldova. These monasteries are classified and I described every classification apart for North, Central and South regions.

Scopul lucrării constă în realizarea unui studiu asupra potenţialu-lui turistic al mănăstirilor din Republica Moldova.

Actualitatea şi importanţa studiului: mănăstirile reprezintă o parte considerabilă a patrimoniului cultural naţional şi studierea lor implică, în mod obligatoriu, şi aspectul geografic, adică al localizării. Studierea mănăstirilor prezintă importanţă atât teoretică, cât şi practi-

Page 32: Stiinte Naturale Exacte

31

că, deoarece mănăstirea nu reprezintă doar nişte ziduri şi cărămizi, ci un loc tainic, de alinare a sufletului. Anume această instituţie a reuşit pe parcursul veacurilor să marcheze mentalitatea oamenilor.

Obiectivele: Aprecierea rolului religiei în dezvoltarea societăţii umane; Descrierea structurii religioase a populaţiei în diferite perioa-de; Clasificarea mănăstirilor din Republica Moldova după diferite cri-terii; Analiza repartiţiei mănăstirilor Republicii Moldova pe diferite unităţi geografice şi caracterizarea mănăstirilor pe regiuni geografice.

Principalele surse de informare la care am apelat în realizarea acestui studiu sunt o serie de lucrări de specialitate care se referă la lo-caşurile monastice din Republica Moldova, precum şi literatura din domeniul geografiei populaţiei [1]. De asemenea, am colectat mate-riale statistice, ca: anuare statistice, recensămintele populaţiei, precum şi o parte din materialele colectate în cadrul vizitelor la Mitropolia Chişinăului şi Întregii Moldove şi la Mitropolia Basarabiei, totodată, vizitând şi unele dintre mănăstirile cercetate.

Rezultatele principale. Religia încă ocupă un loc esenţial în viaţa a numeroase popoare. Anume credinţele religioase au determinat şi au influenţat, într-o anumită măsură, modul de viaţă al populaţiei, precum şi anumite caracteristici demografice sau sociale. Analizând compa-rativ datele recensămintelor generale ale populaţiei din 1930 şi 2004 (vrem să accentuăm că structura religioasă a populaţiei în sec. XX a fost recenzată doar la aceste două recensăminte, deoarece în perioada sovietică apartenenţa religioasă a fost scoasă din recensăminte şi alte surse oficiale) în ambele recensăminte majoritatea populaţiei (cca 90%) este de religie creştin-ortodoxă [2].

În prezent, în Republica Moldova sunt 42 de locaşuri monastice dintre care 39 mănăstiri şi 3 schituri. Conform criteriului după anul în-temeierii, am clasificat locaşurile monastice în 4 categorii, în depen-denţă de vechimea lor. Astfel am constatat că cele mai multe mănăstiri au fost construite până în anul 1812 (52,4% din total). Cele mai vechi mănăstiri din această perioadă se consideră a fi Ţâpova şi Butuceni, ai căror ani de întemeiere nu se cunosc [tab.1].

Page 33: Stiinte Naturale Exacte

32

Tabelul 1

Clasificarea mănăstirilor Republicii Moldova după anul întemeierii

Anul întemeierii Numărul de mănăstiri

Ponderea (%)

Până la 1812 (anul anexării Basarabiei la Imperiul ţarist)

22 52,4

1812-1918 (perioada ocupaţiei ţariste)

3 7,1

1918-1991 5 11,9 1991-prezent 12 28,6

Total 42 100

Analizând mănăstirile în funcţie de poziţia geografică pe unităţi naturale, am constatat că cele mai multe se găsesc în Podişul Codrilor, ceea ce se datorează prezenţei arealelor silvice şi a unor sectoare mai adăpostite şi mai izolate care, de regulă, sunt căutate de monahi, după care urmează Podişul Nistrului [tab.2].

Tabelul 2

Clasificarea mănăstirilor Republicii Moldova după poziţia geografică pe unităţi naturale

Unităţi naturale de relief Numărul mănăstirilor

Ponderea (%)

Podişul Moldovei de Nord 4 9,5 Câmpia Prutului de Mijloc 2 4,8 Câmpia Bălţilor 1 2,4 Podişul Nistrului 8 19,0 Dealurile Ciulucurilor 3 7,1

Podişul Codrilor 17 40,5 Câmpia Nistrului Inferior 4 9,5

Câmpia Prutului Inferior 1 2,4 Câmpia Moldovei de Sud 2 4,8

Total 42 100

Un criteriu de clasificare al mănăstirilor este poziţia geografică pe unităţi administrative, în care am evidenţiat patru raioane principale de răspândire a mănăstirilor. Pe primul loc se plasează raionul Călăraşi, urmat de raioanele Rezina (4), Orhei şi Străşeni (câte 3) ş.a. În total

Page 34: Stiinte Naturale Exacte

33

am descris 42 de locaşuri monastice după următoarele caracteristici: poziţia geografică, anul întemeierii, istoria cu evenimentele principale, situaţia actuală.

Un alt criteriu este cel al localizării sitului, în care am evidenţiat trei areale de răspândire a mănăstirilor. Cele mai multe se întâlnesc pe po-dişuri, după care urmează în văile râurilor şi mai apoi pe câmpii. Dintre acestea fac parte: pe podişuri, în văile râurilor, pe câmpii [tab.3].

Tabelul 3

Clasificarea mănăstirilor Republicii Moldova după localizarea sitului

Localizarea sitului Numărul de mănăstiri Ponderea (%) În valea râurilor 14 33,4 Pe podişuri 18 42,8 Pe câmpii 10 23,8

Total 42 100

Descrierea este realizată prin divizarea în trei regiuni geografice: de Nord, Centrală şi de Sud [3].

Regiunea de Nord cuprinde un număr de 17 mănăstiri, majoritatea fiind situate în văile râurilor, deoarece prezenţa apei potabile şi a pei-sajului natural sunt condiţiile obligatorii necesare pentru întemeierea unui locaş sfânt. Totodată, cele mai multe mănăstiri din Regiunea de Nord au fost construite în perioada de până la anul 1812, aici remar-cându-se şi una dintre cele mai vechi mănăstiri – mănăstirea Ţâpova, care are o istorie neclară întrucât nici anul de întemeiere a ei nu se cu-noaşte. Regiunea Centrală cuprinde un număr de 18 mănăstiri, majo-ritatea fiind situate pe podiş, datorită prezenţei locurilor mai retrase, iar majoritatea au fost construite până la anul 1812, aici de asemenea evidenţiindu-se una dintre cele mai vechi mănăstiri – Butuceni. În Re-giunea de Sud am constatat că se găsesc 9 mănăstiri situate pe câmpii, iar majoritatea fiind construite în perioada 1991-prezent. Cea mai ve-che din această categorie este mănăstirea Chistoleni din raionul Basa-rabeasca, construită în anul 1932.

Concluzii: 1. Religia este un atribut indispensabil al populaţiei şi influenţează

populaţia din diverse puncte de vedere: demografic, social, cultural şi economic.

Page 35: Stiinte Naturale Exacte

34

2. În funcţie de aşezarea geografică pe unităţi naturale, mănăstirile noastre sunt localizate de obicei în cadrul masivelor silvice, în văile mai adăpostite, în locuri mai retrase, mai puţin populate, având astfel o localizare de adăpost.

3. Poziţia destul de pitorească a tuturor mănăstirilor moldoveneşti, precum şi valoarea istorică şi arhitecturală a lor plasează ansamblul monastic al ţării noastre printre monumentele de cultură ale poporului nostru.

4. Mănăstirile Republicii Moldova, aşa cum se prezintă astăzi cu valorile lor istorice şi culturale, au fost şi rămân un izvor de spirituali-tate, artă şi cultură, a căror existenţă este legată de trecutul ţării şi al poporului.

Referinţe: 1. Locaşuri sfinte din Basarabia / Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi

Români. – Chişinău: Alfa şi Omega, 2001. 2. Recensământul populaţiei Republicii Moldova din anul 2004. Vol.1-3. –

Chişinău, 2006,. 3. www.crestinortodox.ro, Mănăstiri din Republica Moldova.

STUDIU GEODEMOGRAFIC PRIVIND POPULAŢIA RAIONULUI TARACLIA

Tatiana PITROPOVA, an.III, Facultatea de Biologie şi Pedologie Vitalie SOCHIRCĂ, dr., conf. univ., cond. ştiinţific

In this thesis of the license is represented the geodemographic study of the population in Taraclia district, using the general geographic characteristics of the district, dynamics, repartition and structure of population, characteristics human settlements of Taraclia.

Scopul lucrării constă în realizarea unui studiu geodemografic pri-vind dinamica populaţiei raionului Taraclia.

Obiectivele lucrării: caracterizarea generală uman-geografică a raionului Taraclia, descrierea evoluţiei numerice a populaţiei, analiza mişcării naturale şi a migraţiei populaţiei, analiza repartiţiei şi structurii populaţiei, caracterizarea aşezărilor umane ale raionului.

Actualitatea şi importanţa studiului. Studierea populaţiei prezintă importanţă atât teoretică, cât şi practică, deoarece populaţia este o componentă dinamică şi necesită o atenţie mai deosebită în

Page 36: Stiinte Naturale Exacte

privinţa analizei şi sintezei asupra indicatorilor mişcării naturale. De asemenea, datele demografice sunt necesare pentru planificarea bugetului, gestionarea infrastructurii sociale, culturale etc.

Sursele de informare: lucrări statistice – Recensămintele anilor 1979, 1989, 2004 ş.a.; materiale bibliografice – Новаков С.З., Гургу-ров Н.Н. Страницы истории с. Кортен (1830-1995), 1995; Поглуб-ко К., Забунов И. Обновленная Твардица, 1980; principala sursă cartografică – Harta teritorial-administrativă a Republicii Moldova, ediţia 2007, Institutul „Ingeocad”.

Rezultatele principale. Raionul Taraclia a fost fondat în anul 1980 şi include în prezent 26 de localităţi, în componenţa or. Taraclia şi a celor 15 primării, cu o populaţie totală de 42 766 locuitori (2008) [1]. Dinamica populaţiei raionului după anul 1979 şi până în prezent marchează o instabilitate a indicatorilor demografici de bază. Analizând această dinamică, trebuie de menţionat faptul că începând cu anul 1979 până 1989 se înregistrează o creştere a populaţiei, dar după anul 1989 observăm o descreştere lentă a populaţiei [fig.1]. Acest proces demografic este o consecinţă a crizei social-economice, care a afectat toate sferele vieţii din societate etc.

Analiza populaţiei, în funcţie de mediul de rezidenţă urban/rural, prezintă o importanţă deosebită în practica geografică. În perioada ani-lor 1979-1989 observăm o creştere a populaţiei urbane, iar după anul 1989 şi până azi situaţia populaţiei urbane nu s-a schimbat esenţial. În urma analizei datelor colectate, am constatat că procentul populaţiei rurale scade, pe când populaţia urbană creşte.

39000395004000040500410004150042000425004300043500

1979 1989 2004 2006 2007 2008

79

1113151719212325

1979 1989 2004 2006 2007 2008

rata natalităţii rata mortalităţii

Fig.1. Dinamica numărului de locuitori ai raionului Taraclia

Fig.2. Dinamica natalităţii şi a mortalităţii în raionul Taraclia (în promile)

35

Page 37: Stiinte Naturale Exacte

36

Dinamica numărului de locuitori pe localităţi este variabilă. Localităţile din raionul Taraclia pot fi divizate în două categorii: 1) cu descreştere a populaţiei (valoarea minimă se înregistrează în satul Mirnoe, în care populaţia s-a micşorat cu 9 persoane, dar valoarea maximă – 390 de persoane în satul Cairaclia) şi 2) cu creştere a numărului populaţiei (intră numai 7 localităţi, inclusiv şi oraşul Taraclia (4 019 persoane), dintre care numărul populaţiei variază de la 270 per-soane în Novosiolovca până la 33 de persoane în satul Hagichioi. Creşterea numărului de populaţie se înregistrează în satele mici, care nu este aşa de semnificativă [2].

În perioada anilor 1979-1989, populaţia raionului Taraclia se caracterizează printr-un indice înalt de natalitate. Pe parcursul anilor 1989-2004, se înregistrează o reducere bruscă a acestui indice. Acest fenomen se explică, în primul rând, prin schimbarea mentalităţii populaţiei, încadrarea mai activă a femeii în activitatea obştească, emigrarea în masă a populaţiei tinere şi fertile. Rata are o creştere nu prea mare în perioada anilor 2004-2006, după care se înregistrează o dinamică variabilă a natalităţii [fig.2].

Rata mortalităţii populaţiei în perioada analizată (1979-1989) are valorile cele mai mici, iar după anul 1989 a crescut din nou. Pe parcursul anilor 1989-2007, acest indicator era în permanentă creştere, oscilând în jurul valorii de 10-14‰ [2]. Această tendinţă de creştere a mortalităţii se datorează, în primul rând, costurilor tranziţiei economice, înrăutăţirii bunăstării materiale, creşterii morbidităţii populaţiei, stre-sului psihologic, atitudinea oamenilor faţă de propria sănătate, de modul incorect de trai, de regimul alimentar iraţional etc. Drept rezultat bilanţul natural al populaţiei este negativ începând cu anii `90 şi până în prezent [fig.2].

Referitor la dinamica căsătoriilor şi divorţurilor în raion, constatăm oscilaţii variabile, iar în medie la 2 căsătorii revine 1 divorţ, aceasta fiind o stare nesatisfăcătoare. Ţările în care emigrează populaţia raionului sunt Rusia (64,9%), Bulgaria (9,4%), urmate de Ucraina, Turcia şi Italia ş.a., adică ţările cele mai atractive din punctul de vedere al locului de muncă.

Media densităţii pe raion este 63,48 loc/km2, iar pe comune variază de la 20,6 loc/km2 în comuna Salcia până la 121,4 loc/km2 în oraşul Taraclia, în aşa fel în toate comunele cu excepţia or. Taraclia

Page 38: Stiinte Naturale Exacte

37

densitatea este mai mică decât media pe republică (117 loc/km2) [3]. Localităţile au fost divizate în 5 grupe după densitatea populaţiei.

În raionul Taraclia, ca şi în ţară în ansamblu, în ultimele decenii are loc un proces de îmbătrânire rapidă a populaţiei, ceea ce constituie o schimbare în structura pe grupuri de vârstă. Acest fenomen se explică prin reducerea natalităţii şi prin emigrarea populaţiei tinere. În structura după criteriul vârstei a populaţiei rurale şi a celei urbane există anumite deosebiri. De exemplu, în mediul rural se observă o pondere mai mare a populaţiei de vârstă tânără, fapt ce se explică printr-o natalitate mai mare pe parcursul mai multor decenii. Structura pe sexe a populaţiei raionului, care este la fel ca şi pe republică, adică cu predominarea sexului feminin.

Referitor la structura etnică, putem menţiona că raionul Taraclia este singurul raion din Republica Moldova în care predomină populaţia de etnie bulgară – 66,16%, urmată de moldoveni (români) –13,28%, găgăuzi – 8,20%, ucraineni – 6,19%, ruşi – 4,98% [3]. Corespunzător, în majoritatea localităţilor, cea mai mare pondere ocupă etnia bulgară, de exemplu, în oraşul Taraclia, în satele Cairaclia, Tvardiţa, Valea Perjei, Corten ş.a. În celelalte localităţi situaţia este următoarea: moldovenii predomină în Hagichioi (95,4%), Budăi, iar găgăuzii – în Cealâc. Sunt sate unde populaţia este mixtă, de exemplu: bulgari-mol-doveni – Al-bota de Jos, Hârtop, Aluatu, Balabanu; moldoveni-găgău-zi – Sofievca, Dermengi, Sarmurza, Mirnoe; bulgari-găgăuzi – Cor-tenul Nou, No-vosiolovca, Salcia.

Din punctul de vedere al structurii confesionale, majoritatea absolută a populaţiei (94,3%) sunt de religie creştin-ortodoxă, dar mai sunt prezente şi alte culte religioase.

Concluzii. Populaţia raionului Taraclia înregistrează o dinamică variabilă, dar relativ favorabilă, comparativ cu majoritatea celorlalte unităţi administrative din republică, adică fenomenele negative nu sunt atât de exprimate. Numărul de locuitori în raion este relativ stabil în ultimul deceniu, spre deosebire de majoritatea celorlalte localităţi din republică – acesta este în descreştere, fapt care se datorează în spe-cial migraţiei populaţiei din diferite sate şi stabilită în raionul Taraclia.

Referinţe: 1. Anuarul statistic al Republicii Moldova, anii 2000-2008. Biroul

Naţional de Statistică.

Page 39: Stiinte Naturale Exacte

38

2. Populaţia Republicii Moldova pe vârste şi sexe, în profil teritorial la 1 ia-nuarie 2008: Culegere statistică / Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova. – Chişinău, 2008, p.199-120.

3. Recensământul populaţiei 2004: Culegere statistică. În 4 vol. / Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova. – Chişinău, 2006.

INDICII STRUCTURAL-AGREGATICI ÎN REGIUNEA RIZOSFEREI DE SOIA AI CERNOZIOMULUI TIPIC

Rodica BĂŢ, an.IV, Facultatea de Biologie şi Pedologie Tatiana NAGACEVSCHI, dr., conf. univ., cond. ştiinţific

The soil drought represents inability of soil to detain and represent to plants the water. Researches of the soils root system of a soyabean processed with Pseudomas spp which makes exopolizaharide conducts to improvement of structure of soils and detention a moisture in the conditions of a drought.

Seceta pedologică reprezintă incapacitatea solului de a valorifica, conserva şi furniza plantelor apa în cantităţile solicitate de către plante. Seceta pedologică este practic o unitate de măsură a vulnerabilităţii solului la seceta atmosferică. Chiar dacă au şi căzut anumite cantităţi de precipitaţii în 2008, acestea au fost mult prea insuficiente pentru a compensa deficitul cumulativ de apă provocat de perioadele secetoase ale ultimilor ani (2003-2007).

Frecvenţa unor atare situaţii a sporit considerabil şi aceasta deoarece secetele/perioadele secetoase au devenit tot mai frecvente. Originea acestora este determinată de amplasarea fizico-geografică a republicii. Prin urmare, ele sunt un element al condiţiilor climatice ale regiunii. Astfel, secetele/perioadele secetoase nu pot fi evitate, dar nici nu pot fi combătute. Cu oarecare aproximaţie, secetele/perioadele secetoase pot fi prognozate. În atare situaţie, eforturile umane şi materiale urmează a fi orientate pe diminuarea impactului secetei asupra agroecosistemelor prin implementarea unor măsuri preventive-proactive capabile să asigure valoficarea cu maxim de eficienţă a precipitaţiilor în sol, conservarea şi utilizarea economicoasă a rezervelor de apă din sol. Măsurile specificate trebuie să se bazeze pe o bună cunoaştere a însuşirilor şi regimurilor solurilor care determină gradul de vulnerabilitate a solurilor la secetă. În acest context, este necesar să deosebim seceta atmosferică şi seceta pedologică.

Page 40: Stiinte Naturale Exacte

39

Seceta atmosferică este un fenomen care înseamnă scăderea anuală sau multianuală a cantităţii de precipitaţii sub media statistică a regiunii.

Seceta pedologică este determinată de un şir de factori externi climatici (deficit de umiditate atmosferică, perioade îndelungate fără precipitaţii, temperaturi exagerate, vânturi fierbinţi etc.), geomorfologici (forma de relief, gradul de drenare naturală, gradul de dezmembrare erozională, gradul de ravenare etc.) şi intrinseci. Din numărul ultimilor, implicaţii mai importante au: componenţa granulometrică; originea mineralogică şi gradul de hidrofilitate a constituenţilor fin dispersaţi; structura; volumul, mărimea, stabilitatea şi continuitatea spaţiului poros etc.

Prin urmare, terenurile şi solurile se caracterizează cu vulnerabilitate diferită la seceta atmosferică. Prin grad maximal de vulnerabilitate se caracterizează terenurile intensiv drenate, puternic ravenate şi cele cu soluri slab structurate cu componenţă granulometrică fină şi foarte fină [1].

Particulele elementare sunt aşezate mai mult sau mai puţin dens atât în interiorul formaţiunilor structurale, cât şi între ele, încât rămân spaţii libere de forme şi dimensiuni care constituie spaţiul lacunar, poros al sistemului în interiorul căruia se găsesc fazele lichidă şi gazoasă.

La momentul actual, se poate de considerat că fertilitatea solurilor grele, după compoziţia mecanică, în cea mai mare măsură depinde de structura lor, aşa cum caracterul ultimei determină regimul hidric, de ae-raţie, biologic, dar şi pe cele nutritive. Pentru solurile grele după com-ponenţa mecanică, e potrivită determinarea sol agricol–sol structurat.

Studiul a fost realizat pentru a testa ipoteza conform căreia structu-ra agregatică stabilă a solului în rizosferă se obţine cu Pseudomas spp. producentă de exopolizaharide. În experienţele de câmp şi din căsuţa de vegetaţie a fost examinat efectul inoculării seminţelor de soia cu Pseudomas aureofaciens PsB-03 producentă de levan asupra structurii solului rizosferic, densităţii aparente şi formării agregatelor hidros-tabile. În câmp solul a fost supus unui stres hidric provocat de seceta anilor 2007-2008.

Cernoziomul studiat tipic moderat humifer lutos cu un conţinut de 15-18% de argilă fină şi 31-33% de argilă fizică face parte din

Page 41: Stiinte Naturale Exacte

40

categoria solurilor cu stabilitate bună la acţiunile din exterior şi cu capacitate moderată de reproducere a însuşirilor şi regimurilor fizice.

Structura solului este o caracteristică proprie solului, de o mare im-portanţă pentru procesele biologice care se dezvoltă în sol şi în sistemul sol–plante–atmosferă [2].

Solul cercetat se caracterizează prin stare structural-agregatică bună, în componenţa structurii ponderea majoră revenind agregatelor agronomic valoroase. În cazul martorului, conţinutul lor alcătuieşte 44-68%, la experienţă 52-74%, în ce priveşte conţinutul macroagrega-telor nu se observă nici o diferenţă. Valorile indicelui de structurare (Ks) sunt mai mari decât 1, totodată însă, în cazul experienţei el este cu 0,9-0,5 mai mare în comparaţie cu a martorului. În ce priveşte cerce-tările anului 2007, se observă o diferenţă mai accentuată a structurii solului la experienţă în comparaţie cu martorul, se observă o sporire a macroagregatelor la 10-30 cm, precum şi un conţinut de mezoagregate mai sporit cu 27%. În ce priveşte suma agregatelor hidrostabile > 0,25 mm, conţinutul lor la 10-30 cm este mai mare la solul inoculat al experienţei cu 10-13%.

Densitatea aparentă este unul dintre principalii indicatori ai stării de aşezare a solului şi, totodată, unul dintre factorii determinanţi principali ai multor însuşiri fizice ale solului. Densitatea aparentă mare nu înseamnă nimic altceva decât scăderea capacităţii de reţinere a apei, a permeabilităţii ei şi a aerului [3].

Solul cercetat se caracterizează prin parametrii densităţii aparente 1,09-1,12 g/cm3 în cazul martorului şi 1,06-1,11 g/cm3 la experienţă. În ce priveşte parametrii densităţii aparente a cercetărilor efectuate în 2007, în stratul 0-10 cm la martor este de 1,12 g/cm3, la experienţă 1,00 g/cm3, pe când la 10-30 cm, la experienţă parametrii diminuează cu 0,06 g/cm3. Determinarea densităţii aparente a fost efectuată la o umiditate de 5,38-9,20% la martor şi 5,85-10,96% la experienţă.

Porozitatea totală dă indicaţii importante în legătură cu multe însuşiri ale solului. Valori mari ale ei indică capacitatea ridicată de reţinere a apei, permeabilitatea mare şi aeraţia bună. Ca şi în cazul densităţii aparente, interpretarea valorilor porozităţii totale nu se poate face decât în corelaţie cu textura solului.

Page 42: Stiinte Naturale Exacte

41

Volumul total al spaţiului poros a fost calculat în baza densităţii apa-rente (la umiditatea de recoltare a probelor) şi are valori mijlocii prezen-tând valori mai sporite în primii 10 cm de la suprafaţă şi mai reduse în 20-30 cm. Pentru primele, valorile porozităţii totale sunt cuprinse pre-ponderent între 57-59%, favorizând un regim de aeraţie normal. Rezultatele ce caracterizează porozitatea experienţei efectuată în anul 2007 în stratul 0-10 cm la martor alcătueşte 59% şi la experienţă 62%, o majorare cu 3% se observă în stratul 10-30 cm la solul inoculat.

În urma studiului realizat, pentru a testa ipoteza conform căreia structura agregatică stabilă a solului, densitatea aparentă şi formărea agregatelor hidrostabile în regiunea rizosferei se obţine cu Pseudomas spp. producentă de exopolizaharide, în concluzie se poate de spus:

1. Solul inoculat, în comparaţie cu cel neinoculat, se caracterizea-ză prin densitate aparentă semnificativ mai redusă la adâncimile de 10-30 cm.

2. Procentul agregatelor hidrostabile > 0,25 mm la solul inoculat la 10-30 cm s-a majorat cu 13%.

3. La adâncimea de până la 30 cm solurile inoculate, spre deosebire de martor, dispun de o structură cu un conţinut mai sporit de mezoagregate, valoroase din punct de vedere agronomic.

4. Umiditatea la solurile inoculate are parametrii mai majoraţi cu 1-2%.

Astfel inocularea solului rizosferic al soia cu pseudomonade produ-cente de levan a ameliorat parametrii fizici ai solului în condiţiile de secetă.

Referinţe: 1. Jigău Gh. Elemente de management al riscului secetei pedologice //

FinConsultant. – 2008. – Nr.2. – P.67-75. 2. Lupaşcu Gh., Jigău Gh. Pedologia generală. – Iaşi: Junimea, 1998. –

400 p. 3. Nagacevschi T. Evoluţia însuşirilor fizice şi hidrofizice ale solurilor în

livezile intrensive din Moldova // Lucrările seminarului geografic „Dimitrie Cantemir”. – Iaşi: Universitatea „Al.I. Cuza”, 1992, p.125-129.

ÎNSUŞIRILE FIZICE ŞI FIZICO-CHIMICE ALE CERNOZIOMULUI TIPIC SLAB HUMIFER

Page 43: Stiinte Naturale Exacte

42

Alexandru GOGU, an.IV, Facultatea de Biologie şi Pedologie Tatiana NAGACEVSCHI, dr., conf. univ., cond. ştiinţific

The typical chernozems which were considered and considered as the fertile soils in republic Moldova as a result of intensive operation in agriculture lose fertility. The main reason are tehnoantropogeneos, physical and chemi-cal degradations, namely destruction of structure and dehumification.

Atât timp cât solul va mai continua să rămână principalul mijloc de satisfacere a cerinţelor crescânde ale societăţii în hrană, îmbrăcăminte, unele materii prime şi alte produse necesare existenţei sale, va exista şi cererea sporită faţă de sol. Acest fapt comportă implicit schimbări radicale în ecosistemele naturale, oglindite prin modificările condiţiilor exterioare de influenţă asupra proceselor de solificare, reflectate în capacitatea de producţie a solului. În prezent, aceste solicitări asupra învelişului de sol se fac, de regulă, fără a se ţine sea-ma de menţinerea unui echilibru în ecosistemele naturale şi în cele antropice, ceea ce conduce la dezvoltarea unor procese de degradare accelerată a solului şi la deprecierea calităţii mediului ambiant.

Natura a înzestrat generos Moldova cu una dintre cele mai impor-tante resurse naturale – solul. În condiţiile unei diversităţi impunătoare a acestora, peste două treimi din teritoriul Moldovei este ocupat de cernoziomuri – cele mai fertile soluri din lume.

Astfel, intervenţia omului, realizată printr-un aport suplimentar de substanţe şi energie, ce implică un consum de muncă vie şi materiali-zată, aplicând metode şi tehnologii performante, conduce la o modificare a caracteristicilor lui chimice, fizice şi biologice. Solul, până la preluarea în cultură, evoluează, exclusiv sub influenţa con-diţiilor de mediu natural, însă, odată intrat în procesul de producţie agricolă, la acţiunea condiţiilor naturale se adaugă influenţa omului care, pe parcursul istoriei, se accentuează continuu, devenind la un moment dat hotărâtoare pentru fertilitatea lui. Din dar al naturii, datorită eforturilor depuse de generaţii de producători agricoli, solul se transformă într-un sistem bioeconomic.

Dintre problemele de ordin practic, pentru agricultură se prevede creşterea producţiei agricole prin sporirea fertilităţii solului. Pentru rea-lizarea acestor obiective, în faţa pedologilor se pun următoarele probleme:

Page 44: Stiinte Naturale Exacte

43

Studierea aprofundată a învelişului de sol al Moldovei în scopul ţinerii evidenţei cantitative şi calitative a inventarierii fondului funciar, urmărind valorificarea superioară a acestuia.

Conservarea solului, sporindu-i fertilitatea prin îmbunătăţirea proprietăţilor chimice, fizice şi biologice, precum şi prin aplicarea metodelor şi tehnologiilor avansate, care să contribuie la ridicarea productivităţii lui. Protecţia învelişului de sol prin prevenirea şi combaterea proceselor de eroziune, sărăturare, înmlăştinire, poluare şi alte forme de degradare [1, 2].

Cernoziomurile tipice se consideră subtip-etalon al cernoziomurilor, ele sunt răspândite practic pe întreg teritoriul Moldovei, ocupând cca 73% din suprafaţa republicii. Ele se caracterizează prin proprietăţi agronomice relativ favorabile şi posedă o fertilitate naturală înaltă, însă, în condiţiile actuale de valorificare, ele sunt supuse proceselor intensive de degradare. Există pericolul că păstrarea ritmului existent de manifestare şi evaluare a proceselor de degradare să conducă la dispariţia lor în viitorii 50-100 ani, ceea ce ar fi pentru Moldova o adevărată catastrofă ecologică şi economică.

Iată de ce studierea şi protecţia acestor soluri trebuie să fie o problemă actuală. Solul ca bază a ecosistemelor naturale şi antropice trebuie să-şi exercite multiplele funcţii biosferice în regim nonstop. Bogăţia pe care o reprezintă solul în calitate de producător de bunuri nu aparţine uneia sau câtorva generaţii, ea poate şi necesită a fi folosită eficient, protejată şi transmisă urmaşilor [3].

Lucrarea conţine cercetări în domeniul actualelor probleme teoretice şi practice ale influenţei tehnicii agricole, activităţii antropice asupra proprietăţilor fizice şi fizico-chimice ale cernoziomurilor tipice slab humifere arabile. Cercetările efectuate pe teren şi în condiţiile de laborator au avut drept scop studierea trăsăturilor fizice şi fizico-chi-mice ale solului. Textura cernoziomului tipic slab humifer al profilului studiat se caracterizează ca luto-argiloasă (conţinutul de argilă fizică 47-50%). Componenţa granulometrică neuniformă pe profil, cu predomina-rea argilei fine (25-29%), care contribuie esenţial la formarea agregatelor structurale. Conţinutul de humus în solurile cercetate este moderat în orizontul A – 2,7%, cu adâncimea conţinutul lui scade, în BC alcătuind 0,6%. Solurile cercetate se caracterizează cu reacţie alcalină, pH – 8,3-8,6. Conţinutul de K2O este optimal cuprinzând valorile 15-23 mg/100

Page 45: Stiinte Naturale Exacte

44

g sol, cel de P2O5 este optimal având valorile de 4,5-5 mg/100 g sol. Suma cationilor schimbabili alcătuieşte 13-20 m.e./100 g sol.

Solurile cercetate se caracterizează prin capacitate de nitrificare scăzută, conţinut redus de cupru şi zinc, iar pentru sporirea conţinutului de humus este necesar de introdus îngrăşăminte organice.

Un sol bine structurat asigură condiţii optime pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor. Starea structurii solului imprimă acestora o serie de însuşiri cum sunt porozitatea şi elasticitatea, şi prin aceasta influenţează favorabil fertilitatea. Solurile cele mai corespunzătoare pentru creşterea culturilor agricole sunt cele cu structura glomerulară, stabilizată cu o macroporozitate care să permită drenarea uşoară a apei în exces şi o microporozitate care să asigure reţinerea apei la nivelul optim.

O cauză directă de degradare a structurii este compactarea excesivă a solurilor în urma traficului exagerat, mai ales când aceasta este efectuată pe sol umed. În atare condiţii, structura este supusă la două procese contrar opuse: bolovănirea şi pulverizarea.

În mod indirect, degradarea structurii se petrece în urma unor modificări chimice prin scăderea conţinutului de humus şi, uneori, ca urmare a decalcifierii complexului adsorbtiv ca rezultat al fertilizării neechilibrate.

Solurile RM şi, în primul rând, cernoziomurile, dispuneau de o structură bine exprimată şi hidrostabilă, mai ales în orizontul subara-bil, unde conţinutul de agregate hidrostabile cu diametrul >0,25 mm alcătuia 75-80% [4]. Lucrarea solului cu tehnica agricolă grea duce la degradarea structurii iniţiale caracteristică tipului de sol în stratul arabil şi în cel subarabil.

Solul cercetat se caracterizează printr-o bulgorozitate sporită, conţinutul macroagregatelor >10 mm alcătuieşte 42-55%, aceasta se datorează tasării intense şi dehumificării solului, în stratul arabil conţinutul lor depăşeşte 50%, în cele subarabile alcătuind 42%. Suma mezoagregatelor sau cum mai sunt numite agregatele agronomic preţioase nu depăşeşte 45% în stratul arabil, majorându-se cu 5-10% în cel subarabil. Agregatele hidrostabile> 0,25 cuprind valori de 60%, dar pornind de la rezultatele primare, şi anume conţinutul mare de macroagregate la cernerea uscată, adică a unei bulgorozităţi excesive, putem spune că aceasta ne vorbeşte de o compactare până la agregate

Page 46: Stiinte Naturale Exacte

45

false, ce o dovedeşte coeficientul de structurare < 1 în straturile arabile. Solul cercetat se caracterizează print-o stare structural-agregatică nesatisfăcătoare din cauza că este tasat şi poate duce la înrăutăţirea însuşirilor fizice, mai ales a permeabilităţii pentru apă şi aer.

Dintre indicii hidrofizici prezintă un deosebit interes coeficientul de ofilire şi capacitatea pentru apă în câmp: prima caracterizează limita inferioară a umidităţii accesibile, iar capacitatea pentru apă în câmp reprezintă umiditatea realizată şi reţinută durabil în stare suspendată de un sol textural omogen. Valorile capacităţii pentru apă în câmp sunt scăzute pe întreg profilul – 18-20%, pe când cele ale coeficientului de ofilire mari de 10-12%.

Înrăutăţirea însuşirilor şi regimurilor fizice ale solurilor arabile este cauzată de degradarea structurii şi compactarea secundară. Pentru minimalizarea acestor procese sunt necesare implementarea asolamentelor cu participarea ierburilor perene, fertilizarea organică, optimizarea sistemului de lucrare a solului.

Referinţe: 1. Programul complex de valorificare a terenurilor degradate şi sporire a

fertilităţii solului. Partea I: Ameliorarea terenurilor degradate. – Chişinău, 2004. – 169 p.

2. Programul complex de valorificare a terenurilor degradate şi sporire a fertilităţii solului. Partea II: Sporirea fertilităţii solurilor. – Chişinău, 2004. – 126 p.

3. Ursu A. Rolul solului în ecologie şi economie // Lucrările Conferinţei re-publicane ştiinţifico-practice: Protecţia solului. – Chişinău, 2005, p.77-86.

4. Крупеников И.А. Черноземы Молдавии. – Кишинев: Картя мол-довеняскэ, 1967. – 427 с.

STAREA ECOLOGICĂ A APELOR DE SUPRAFAŢĂ DE PE TERITORIUL SATULUI GRIMĂNCĂUŢI,

RAIONUL BRICENI

Aurelia ŞMATOC, an.IV, Facultatea de Biologie şi Pedologie Tatiana DUDNICENCO, dr., conf. univ., cond. ştiinţific

Surface waters are important national resources. In the results of investigation was established ecological situation of surface waters from

Page 47: Stiinte Naturale Exacte

46

Grimancauti village, Briceni district. It has been proposed the solutions of amelioration of surface waters ecological situation.

Reducerea drastică a resurselor de apă este un prilej de readucere în atenţia opiniei publice a problemelor legate de necesitatea protejării cantitative şi calitative a apelor şi de a pune în adevărata lumină rolul, îndatoririle şi responsabilităţile cetăţenilor şi ale celor cu atribuţii în întreţinerea, valorificarea şi protejarea resurselor de apă [1, 2].

Anterior nu au fost efectuate cercetări referitoare la starea ecologi-că a bazinelor acvatice aflate pe teritoriul satului Grimăncăuţi, raionul Briceni. Cercetările iniţiale au fost orientate spre apele de suprafaţă de pe teritoriul satului menţionat.

Scopul lucrării a constat în evidenţierea situaţiei ecologice referi-toare la apele de suprafaţă de pe teritoriul satului Grimăncăuţi.

Pentru realizarea scopului propus, au fost trasate următoarele obiective ale investigaţiilor:

Evaluarea calitativă a apelor de suprafaţă de pe teritoriul satului Grimăncăuţi, raionul Briceni.

Depistarea surselor de poluare a bazinelor acvatice cercetate. Propunerea soluţiilor pentru ameliorarea stării ecologice a ape-

lor de suprafaţă de pe teritoriul satului Grimăncăuţi. Obiectul de studiu al cercetărilor efectuate a servit apa din iazurile

satului Grimăncăuţi, raionul Briceni. Pentru realizarea sarcinilor pro-puse, pe parcursul cercetărilor efectuate în acest studiu s-au utilizat o serie de metode de cercetare corespunzătoare aprecierii calităţii apei, precum şi aşa metode ca: inductivă, deductivă, logică, sinteză, şi com-parativă.

Satul Grimăncăuţi este situat în nordul Republicii Moldova pe cursul superior al râului Lopatnic, la 2 km nord-est de centrul raional Briceni. Moşia satului, după ce Bricenii a devenit centru urban, încon-joară aproape din toate părţile oraşul Briceni. Grimăncăuţii mai are hotar cu satele: Trebişăuţi, Colicăuţi şi Tabani din raionul Briceni, precum şi cu satele Văscăuţi şi Hrubna, raionul Secureni din regiunea Cer-năuţi, Ucraina, precum şi cu satele Novosuliţa şi Rosoşani din raionul Kelmeneţ, regiunea Cernăuţi, Ucraina. La 1 ianuarie 2009, populaţia satului Grimăncăuţi constituia 4 293 locuitori, în marea majoritate români-moldoveni. În prezent pământul este privatizat,

Page 48: Stiinte Naturale Exacte

47

majoritatea cotaşilor, lipsiţi de mijloace de producţie, au dat pământul în arendă liderilor.

Cele mai mari gospodării agricole în prezent sunt: SRL Viva Igna – 285 ha, SRL Smarta SA, SRL Viemar Agro – 203 ha. De asemenea, activează mai multe gospodării ţărăneşti pe bază de arendă. Circa 50 de familii îşi lucrează pământul individual. Creşterea animalelor se practică pe lângă gospodăriile particulare. În prezent, cel mai mare producător de carne de porc din Grimăncăuţi este gospodăria ţărăneas-că „Guţu Tudor” care realizează la piaţa din Briceni nu numai carne de porc, dar şi purcei vii. Ferma domnului Guţu numără peste 200 de capete. Gospodarii mai cresc pe lângă casă şi alte animale, păsări, in-clusiv decorative. Industria este nesemnificativă în economia satului, fiind reprezentată de o moară de făină albă, o oloiniţă, o moară pentru nutreţuri, combinate – înterprinderea individuală Rusnac, o moară pentru nutreţuri S.R.L. Viva Igna şi alte câteva mai mărunte.

Pe teritoriul satului Grimăncăuţi se află 12 iazuri de dimensiuni medii şi mici, şi anume: Plan (24 ha); Odaie (22 ha); La poamă (2,5 ha); Şmatoc (1,5 ha); Curechişte; Sandic; Ţiganelu; Ţugui; Cerevatâi; Ne-dejdi; Paiuş; Dogotari. Iazurile menţionate sunt destinate creşterii peş-tilor, folosirii pentru irigaţii, de recreaţie.

Probele de apă au fost prelevate din 5 iazuri, şi anume: „Plan”, „Odaie”, „La poamă”, „Şmatoc” şi „Curechişte”. În toate cazurile efectuării analizelor probelor de apă din iazurile luate în studiu s-au depistat depăşiri ale valorii CMA, cea mai mare depăşire fiind în cazul iazului „Curechişte”. Astfel, în acest iaz s-au depistat valorile cele mai mari de depăşire a CMA pentru următorii indici: SO4

2- (de 1,83 ori), K+ (de 2,03 ori), NO3

– (de 2,29 ori), reziduu uscat (de 1,45 ori), duritatea (de 1,92 ori), CBO (de 2,32 ori). Cele mai mari depăşiri ale valorii CMA pentru Ca2+ au fost de 2,42 ori şi pentru Mg2+ – de 3,04 ori în apa iazului „La poamă”. În linii generale, apa cea mai curată este în iazurile „Plan” şi „Odaie”, aceasta se poate explica şi prin volumul de apă mai mare existent în aceste iazuri, asigurându-se o diluţie mai mare a scurgerilor apelor parvenite în iazuri. Prin aceeaşi modalitate se poate explica de ce apa iazului „Curechişte” este cea mai poluată – volumul de apă este cel mai mic din iazurile luate în studiu, adiţional în apropierea acestui iaz se află şi ferma de porci a proprietarului Guţu.

Page 49: Stiinte Naturale Exacte

48

Calitatea apei iazurilor examinate este influenţată de sursele de poluare formate în urma activităţilor umane, ca rezultat al ignorării cerinţelor actelor legislative în domeniul protecţiei mediului în vigoare. Cele mai esenţiale surse de poluare a resurselor acvatice de suprafaţă a satului Grimăncăuţi sunt: apele reziduale neepurate, apele pluviale, ferma de porci a proprietarului Guţu, gunoiştile neautorizate, scurgerile agricole.

Deci, activitatea antropogenă nechibzuită înrăutăţeşte serios capa-cităţile naturale ale apelor de suprafaţă. Apele iazurilor pot fi folosite la irigaţie, pentru creşterea peştilor doar după îmbunătăţirea calităţii ei. S-a evidenţiat gradul de creştere a poluării apelor satului atât în urma aruncării în ele a apelor impurificate din industria prelucrătoare, cât şi în urma spălării câmpurilor agricole, teritoriilor satului ş.a.

În urma studiilor efectuate pe terotoriul satului Grimăncăuţi, am ajuns la următoarele concluzii:

1. Satul Grimăncăuţi este bogat în resurse acvatice de suprafaţă, adică este asigurat din punct de vedere cantitativ, dar calitatea acestora nu este satisfăcăroare.

2. Dintre cele 5 iazuri luate în studiu, cea mai curată este apa iazu-lui „Plan”, iar cea mai poluată apa iazului „Curechişte”.

3. Cele mai esenţiale surse de poluare a resurselor acvatice de supra-faţă a satului Grimăncăuţi sunt: apele reziduale neepurate, apele pluviale, ferma de porci a proprietarului Guţu, gunoiştile neautorizate, scurgerile agricole.

Ca măsuri de prevenire a poluării apelor de suprafaţă în s. Grimăn-căuţi propunem:

– interzicerea depozitării la întâmplare a deşeurilor de orice fel care ar putea polua apa;

– controlul depozitării deşeurilor solide. – organizarea corectă a sistemelor de canalizare şi a instalaţiilor

locale; – construirea de staţii sau sisteme de epurare specifice pentru ape-

le reziduale ale miniîntreprinderilor locale; – reducerea poluării casnice, selectând cu grijă substanţele pentru

curăţenie, substanţele de protejare a lemnului, utilizarea vopselelor fără metale grele, pe bază de apă sau adezivi fără dizolvanţi;

Page 50: Stiinte Naturale Exacte

49

– informarea şi educarea populaţiei la nivel local prin variate mij-loace, printre care: publicaţii şi materiale publicitare, organizarea evenimentelor speciale.

Referinţe: 1. Dudnicenco Tatiana, Şalaru Vasile, Şalaru Victor. Managementul re-

surselor acvatice în Republica Moldova // Ecologie şi drept. Buletin ştiinţific al Academiei Ecologice din România. – Iaşi. – 2004. – Nr. 9, 10. – P. 95-103.

2. Ropot V., Sandu M. Problemele ecologice în republică şi căile de re-zolvare. – Chişinău, 1989. – 170 p.

STAREA ECOLOGICĂ A UNOR IZVOARE DIN MUNICIPIUL CHIŞINĂU

Ana APOSTU, an.IV, Facultatea de Biologie şi Pedologie Tatiana DUDNICENCO, dr., conf. univ., cond. ştiinţific

It have been established the quality of springs from Chisinau city. The water of 40% springs from Chisinau city can’t be use in quality of potable water. Unfortunately, this water resource is vulnerable to contamination and this problem is being reported throughout these studies.

Apă subterană care iese sau ţâşneşte la suprafaţa pământului se nu-meşte izvor. Izvorul mai este definit şi ca loc de unde izvorăşte la suprafaţa pământului o apă subterană [3].

Izvoarele şi fântânile localizate pe teritoriul Moldovei au servit din cele mai vechi timpuri pentru băştinaşi drept surse importante şi accesibile de apă potabilă. De-a lungul veacurilor, oamenii au folosit sursele de apă fie ca izvor, fie amenajându-le în diferite fântâni sau apeducte. Izvoarele sunt mai vechi decât fântânile. S-au păstrat din vechime tradiţii şi diverse modele de amenajare a surselor de apă caracteristice localităţii în care se află şi timpului când au fost construite [1, 2]. Apariţia materialelor de construcţie moderne s-a răsfrânt calitativ asupra designului obiectelor acvatice noi şi al celor vechi, a permis a găsi soluţii constructive de restaurare a lor. Sursele de apă obişnuite au început să se transforme în construcţii trainice,

Page 51: Stiinte Naturale Exacte

50

unele fiind adevărate opere monumentale, de utilizare colectivă. Astfel de edificii pot fi întâlnite astăzi pe străzile principale ale localităţilor săteşti şi orăşeneşti, în pieţele publice, la mănăstiri şi biserici, la intersecţii de drumuri şi de-a lungul şoselelor naţionale şi internaţionale.

Starea sănătăţii populaţiei şi nivelul sanitaro-epidemiologic al localităţilor depind, în mare măsură, de cantitatea şi calitatea resurselor acvatice disponibile, protecţia şi conservarea lor devenind un obiectiv major al multor state din lume. Pentru Republica Moldova, considerată drept ţară cu deficit de ape dulci, aceasta a ajuns un imperativ al zilei.

Scopul lucrării date a constat în evidenţierea stării ecologice a unor izvoare din municipiul Chişinău. Obiectivele investigaţiilor au fost:

– A aprecia starea ecologică actuală a unor izvoare din municipiul Chişinău.

– A evidenţia problemele întâlnite în protecţia calităţii apelor izvoarelor din municipiul Chişinău.

– A propune măsuri de îmbunătăţire a stării ecologice a izvoarelor din municipiul Chişinău.

Municipiul Chişinău este bogat în resurse acvatice, după cum se vede din harta municipiului prezentată.

S-au efectuat unele investigaţii ce ţin de calitatea apelor din unele izvoare ale municipiului Chişinău, deoarece multă populaţie utilizează în calitate de apă potabilă apa acestora, necunoscând starea lor reală, iar în cazul în care acestea nu sunt de calitate bună, pot afecta grav să-nătatea populaţiei.

Este foarte important rolul pur ecologic al izvoarelor. Funcţionarea lor normală de-a lungul deceniilor asigură stabilitatea porţiunilor de relief, afectate de alunecări. Astuparea izvoarelor deseori poate înviora procesele de alunecări de teren cum a avut loc în ultimii ani în partea de sud a parcului Valea Morilor. Rolul ecologic al izvoarelor se exprimă şi prin participarea apelor naturale curate la diluarea scurgerilor extrem de poluante din diferite zone ale localităţilor urbane şi rurale. Cu ajutorul acestor ape multe pâraie îşi mai păstrează aspectul lor natural şi nu devin canale de scurgere a murdăriilor de la întreprinderi şi gospodării particulare.

Page 52: Stiinte Naturale Exacte

51

Activitatea proprie de inventariere a calităţii unor ape din izvoarele or. Chişinău am efectuat-o în toamna anului 2008. Au fost efectuate analize de laborator ale probelor de apă din izvoarele care sunt mai ac-cesibile populaţiei, ţinând cont de cerinţele igienei faţă de calitatea apei la sistemul descentralizat de aprovizionare.

Au fost examinate 10 izvoare de pe teritoriul municipiului Chişinău, dintre care 6 izvoare de pe teritoriul or. Chişinău – Prietenia (nr.12), Elena (nr.63), Tamara (nr.62), nr.65, nr.61, Chişinău-500 (Moldovan-ca – nr.92), 1 izvor de pe teritoriul or. Durleşti (La Cişmele, nr.64), 1 izvor de pe teritoriul or. Codru (Tihomir, nr.100)) şi 2 izvoare de pe teritoriul or. Vadul lui Vodă (nr.41, nr.74).

În apa izvoarelor menţionate au fost determinaţi aşa indici chimici ca: NO3

2-, F-, reziduu fix, SO42-, Cl-, duritatea. Rezultatele analizelor

sunt reprezentate în figurile din lucrare, iar pe folie sunt prezentaţi pa-rametrii de calitate a izvorului Elena de pe teritoriul or. Chişinău. Astfel, observăm că calitatea apei, după indicatorii chimici, nu cores-punde cerinţelor igienice din cauza conţinutului foarte înalt de nitraţi şi a durităţii totale sporite.

Dintre cele 10 izvoare examinate numai apa a 3 izvoare din or. Chi-şinău, după indicatorii chimici, corespunde cerinţelor igienice (izvorul nr. 65, izvorul nr. 61 şi izvorul Chişinău-500 (nr. 92)); 1 izvor nu co-respunde după cantitatea de fluor sporit (izvorul Prietenia, nr.12), 1 izvor nu corespunde după cantitatea sporită de nitraţi (izvorul Tama-rei), 1 izvor nu corespunde după cantitatea de sulfaţi şi duritatea totală sporită (nr. 41 de pe teritoriul or. Vadul lui Vodă) şi 4 izvoare nu corespund după cantitatea de nitraţi şi duritatea totală sporită: izvorul Elena (or. Chişinău), izvorul La cişmele (or. Durleşti), izvorul Tiho-mir (or. Codru), izvorul nr. 74 (Vadul lui Vodă).

Cea mai mare depăşire a valorii CMA pentru nitraţi s-a depistat în apa izvorului La cişmele (nr. 64), or. Durleşti – 5,9 unităţi relative (CMA NO3

- = 50 mg/l; cantitatea de NO3- determinată este egală cu

295 mg/l; 295 mg/l / 50 mg/l = 5,9), adică depăşeşte de 5,9 ori valoarea CMA. Cea mai mare depăşire a valorii CMA pentru duritatea totală a fost în apa izvorului nr. 41, or. Vadul lui Vodă – de 1,85 ori.

Ca rezultat al studiilor efectuate am ajuns la următoarele concluzii:

Page 53: Stiinte Naturale Exacte

52

1. Starea actuală a apei izvoarelor din municipiul Chişinău nu întot-deauna corespunde cerinţelor sanitaro-ecologice. În multe cazuri, con-centraţiile de substanţe poluante depăşesc normele admisibile.

2. Numai 30% din izvoarele cercetate corespund cerinţelor igienice după indicatorii chimici şi pot fi utilizate în scopuri potabile.

3. 40% din izvoarele cercetate nu corespund cerinţelor igienice faţă de apa potabilă după conţinutul de nitraţi şi duritatea totală sporită.

4. Cea mai mare depăşire a valorii CMA pentru nitraţi s-a depistat în apa izvorului La cişmele (nr. 64), or. Durleşti, iar cea mai mare de-păşire a valorii CMA pentru duritatea totală a fost în în apa izvorului nr. 41, or. Vadul lui Vodă.

5. Populaţia nu ştie şi nu respectă regulile elementare de protecţie a apelor, starea sanitaro-ecologică a izvoarelor şi teritoriilor adiacente deseori fiind insatisfăcătoare.

Pentru ameliorarea situaţiei în domeniul utilizării şi protecţiei apelor, propunem:

1. Perfecţionarea cadrului legislativ şi normativ în gestionarea apelor. 2. Perfecţionarea structurii şi conţinutului Cadastrului de Stat al

apelor, introducând evidenţa de stat a fondului apelor. 3. Inventarierea specializată a sondelor de apă (AGeoM), a comple-

xului de epurare a apelor uzate (Apă–Canal), pe baza căreia să se ela-boreze un program de măsuri privind protecţia apelor.

4. Minimalizarea poluării apelor izvoarelor la sursa de poluare.

Referinţe: 1. Bâzgu Eugen, Buzilă Varvara. Apa în datinile şi obiceiurile populare //

Natura. – Supliment, iunie 1998. p.4. 2. Bâzgu Eugen, Buzilă Varvara. Tradiţiile fântânarilor dintre Prut şi

Nistru // Ibidem, iunie, 1998, p.8. 3. Roşcovan D., Danilescu I. Geografia fizică generală. – Chişinău: CE

USM, 2001. – 345 p.

MANAGEMENTUL ECOLOGIC ŞI DEZVOLTAREA DURABILĂ A RESURSELOR

ACVATICE DIN RAIONUL REZINA

Page 54: Stiinte Naturale Exacte

53

Andrei CONDRACIUC, an.V, Facultatea de Biologie şi Pedologie Tatiana DUDNICENCO, dr., conf. univ., cond. ştiinţific

The studies have been dedicated to estimate the Rezina district water recourses situation which is prove for efficiency of its ecological management. It have been done an evaluation of quantity and quality of water resources from Rezina district. The ecological situation of water recourses from Rezina district is very grave. In many cases the quality of fresh waters are not corresponding for drinking aims. It is doesn’t exists the efficient complex monitoring system of water resources in Moldova Republic. Today, it is hard to find a water basin which has not been subject to the anthropogenic impact. Analysing the study, we came to the following conclusion: to conserve water resources from pollution and exhaustion under conditions of intensification of water use, a complex of activities, which will ensure the appropriate condition of water objects in accordance with the present legislation on water, are to be applied. To implement this complex, a number of scientific, technical, and financial problems must be settled.

Managementul apelor este un domeniu ştiinţifico-practic având ca obiect interinfluenţa dintre om şi apele din natură [2-5]. Managementul resurselor acvatice facilitează stabilirea unui echilibru dintre consum şi fondul unic de stat existent al apelor, adică dezvoltarea lor durabilă precum şi folosirea echitabilă a apei în diferite regiuni ale republicii [1].

Scopul lucrării respective a constat în evidenţierea implementării managementului resurselor acvatice în raionul Rezina.

Pentru realizarea scopului dat, au fost trasate următoarele obiective: – A aprecia starea actuală a resurselor acvatice în raionul Rezina. – A elucida situaţia existentă în domeniul managementului

ecologic a resurselor acvatice în Republica Moldova. – A evidenţia problemele întâlnite în implementarea

managementului ecologic al resurselor acvatice în raionul Rezina. – A propune măsuri de îmbunătăţire a managementului ecologic a

resurselor acvatice în Republica Moldova. Raionul Rezina este situat de-a lungul malului drept al Nistrului, în

partea de nord-est a ţării. Concomitent, ţinutul Rezina este traversat de un şir de afluenţi ai Nistrului, cele mai mari fiind râuleţele: Cuşmirca, Ciorna, Valea Rezinei, Saharna şi Ţâpova. Lungimea fluviului Nistru pe teritoriul ţinutului Rezina este de circa 50 km.

Raionul Rezina este destul de bogat în resurse de apă, adică este asigurat cu apă din punct de vedere cantitativ. Există 3 646 fântâni,

Page 55: Stiinte Naturale Exacte

54

dar dintre ele sunt amenajate numai 1 005, iar 2 641 nu sunt amenajate şi sunt supuse direct factorilor de impact negativ. Pe teritoriul raionului sunt 188 de izvoare, dintre care mai puţin de jumătate, adică 69, sunt amenajate şi curăţite, apa lor putând fi folosită în scopuri potabile de către populaţie. Asigurarea cu apă potabilă a populaţiei este facili-tată de cele 3 apeducte – unul cu o lungime de 1 km pe teritoriul oraşului Rezina, unul cu lungimea de 3 km pe teritoriul satului Cuizăuca şi altul pe teritoriul satului Ţareuca cu o lungime de 1,5 km, suma lungimii totale a acestora constituind 5,5 km, ceea ce este foarte puţin pentru un raion cu suprafaţa pe care o are raionul Rezina. Raionul Rezina posedă 7 sonde de forare a apelor subterane, dintre care 4 sonde sunt pe teritoriul oraşului Rezina, 1 sondă – pe teritoriul satului Horo-dişte, 1 sondă – pe teritoriul satului Lalova şi altă sondă pe teritoriul satului Ţareuca.

A fost efectuată analiza indicilor fizici şi chimici ai apelor a 50 de fântâni din 5 localităţi din raionul Rezina, în luna septembrie a anului 2008. S-au ales 5 localităţi din raion.

După determinarea indicilor fizici ai apei fântânilor, adică turbiditatea, mirosul, gustul, culoarea – este interesant faptul că un număr mic de fântâni dintre cele examinate nu corespund Cerinţelor igienice faţă de calitatea apei la sisteme descentralizate de aprovizionare (din numărul fântânilor examinate în 2007 nu corespund acestor cerinţe: după miros – 22% dintre fântâni, gust – 16%, după culoare – 14%, turbiditate – 16%), fapt ce ar presupune că apa este mai mult sau mai puţin adecvată pentru utilizări în scopuri potabile.

Analiza indicilor chimici ai apei acestor fântâni ne demonstrează o altă situaţie existentă. Valoarea reziduului fix caracterizează mineralizarea apei, deci se vede că în raionul Rezina apa fântânilor examinate are o mineralizare sporită (36% dintre fântânile examinate depăşesc după indicele respectiv valoarea CMA).

Duritatea totală a apelor a 44% din fântânile cercetate depăşeşte valoarea CMA. În ceea ce priveşte depăşirea valorii CMA a cantităţii de sulfaţi în apa fântânilor luate în studiu, aceasta constituie 32%. 45% din apele fântânilor analizate au o concentraţie de nitraţi ce depăşesc valoarea CMA de 3-10 ori.

Din rezultatele obţinute referitoare la calitatea apei fântânilor în 5 localităţi ale raionului Rezina, putem menţiona că cea mai poluată este

Page 56: Stiinte Naturale Exacte

55

apa fântânilor de pe teritoriul oraşului Rezina, aceasta fiind cauzată de numărul mare de întreprinderi ce funcţionează pe teritoriul oraşului şi la care nu sunt luate măsurile necesare de preîntâmpinare a poluării mediului ambiant. Aceasta a demonstrat-o atât analiza indicilor fizici, cât şi chimici. Cea mai bună situaţie a problemei abordate este în satul Gordineşti. Trebuie de menţionat că dintre 16 staţii de epurare în raion activează doar două.

A fost cercetată starea ecologică actuală a apei fluviului Nistru pe sectorul oraşului Rezina. În acest context, a fost efectuată determinarea concentraţiei ionilor: SO4

2–, Ca2+, Mg2+, K+, NH4+, NO3–, NO2–, Cl–, consumului biochimic de oxigen (CBO), a cantităţii de reziduu uscat şi a durităţii. În urma analizei datelor prezentate, am constatat următoarele:

1. În limite admisibile se află valoarea CBO în apele fluviului Nistru în amonte de oraşul Rezina (5,2±0,1 mgO2/l), iar în aval de oraş s-a depistat o depăşire a CMA de 2,1 ori (12,4±0,3 mgO2/l). În cazul celorlalţi indici chimici determinaţi, s-a depistat o depăşire a valorii CMA în toate punctele de prelevare a probelor.

2. Cantitatea ionilor de sulfat depăşeşte în Nistru valoarea CMA: în amonte de oraş – de 1,05 ori, iar în aval de oraş – de 1,33 ori, oraşul Rezina îmbogăţind apele Nistrului cu 136 mg/l ioni de SO4

2–. 3. Cantitatea ionilor de Cl– în Nistru, în amonte de oraş, depăşeşte

valoarea CMA de 1,16 ori, iar în aval de oraş – de 1,75 ori, oraşul Rezina îmbogăţind apele Nistrului cu 204 mg/l ioni de clor.

4. Concentraţia ionilor de Ca2+ în apa Nistrului în amonte de oraş depăşeşte valoarea CMA de 1,32 ori, iar în aval – de 3,04 ori, aportul oraşului în apele fluviului fiind de 172 mg/l Ca2+.

Concentraţia ionilor de Mg2+, de K+, de amoniu, nitraţi, nitriţi, can-titatea de reziduu uscat, duritatea apei în fluviul Nistru se repetă după aceeaşi legitate care a fost deja menţionată pentru ceilalţi indici chimici.

Din rezultatele obţinute se observă poluarea puternică a apei flu-viului Nistru de către oraşul Rezina şi necesitatea luării măsurilor de stopare a acestui fenomen din partea Inspectoratului Ecologic Rezina, Centrului de Medicină Preventivă, autorităţilor publice şi locale, ONG-urilor.

Ca rezultat al studiilor efectuate am ajuns la următoarele concluzii: 1. Raionul Rezina este asigurat satisfăcător cu cantitatea necesară

de apă a populaţiei şi a economiei.

Page 57: Stiinte Naturale Exacte

56

2. Există 3 646 fântâni, dar dintre ele sunt amenajate numai 1 005, iar 2 641 nu sunt amenajate şi sunt supuse direct factorilor de impact negativ.

3. Pe teritoriul raionului sunt 188 de izvoare, dintre care mai puţin de jumătate, adică 69, sunt amenajate şi curăţite, apa lor putând fi fo-losită în scopuri potabile de către populaţie.

4. Din 5 localităţi ale raionului Rezina examinate (or. Rezina, co-munele: Buşăuca, Cinişeuţi, Cuizăuca şi Gordineşti), putem menţiona că cea mai poluată este apa fântânilor de pe teritoriul oraşului Rezina, aceasta fiind cauzată de numărul mare de întreprinderi ce funcţionează pe teritoriul oraşului şi la care nu sunt luate măsurile necesare de preîntâmpinare a poluării mediului ambiant.

5. Dintre 16 staţii de epurare în raion activează doar două. Apele reziduale din or. Rezina sunt deversate fără epurare în fluviul Nistru. Aceasta influenţează semnificativ asupra calităţii apei fluviului Nistru şi se remarcă o deosebire vădită a calităţii apei fluviului Nistru în amonte de or. Rezina şi în aval de el.

6. Managementul apelor în raionul Rezina este încă neeficient, din care cauză nu face faţă noilor cerinţe de alocare a resurselor, eficienti-zare a serviciilor şi de protecţie a ecosistemelor acvatice. Au loc pier-deri foarte mari în reţelele de distribuţie şi în sistemele de irigaţie.

În calitate de propuneri pentru îmbunătăţirea implementării mana-gementului ecologic al resurselor acvatice în raionul Rezina am putea menţiona:

elaborarea unui plan local de prevenire a poluării resurselor de apă;

concretizarea amplasamentului şi capacităţilor tuturor surselor de alimentare cu apă şi surselor de poluare a resurselor acvatice;

stabilirea unui sistem de management al bazinelor hidrografice bazat pe principiul că apa nu are graniţe;

implicarea activă a tuturor factorilor de decizie, inclusiv a organizaţiilor nonguvernamentale şi a comunităţilor locale, în activită-ţile de management al apei ş.a.

Referinţe: 1. Legea cu privire la resursele naturale, nr.1102-XIII din 6 februarie

1997 // Monitorul Oficial al RM nr.40 din 19 iunie 1997, art. 337. 2. Teodorescu I. Managementul apelor. – Bucureşti: Ceres, 1973. – 123 p.

Page 58: Stiinte Naturale Exacte

57

3. Лемешов М.Я., Дунаевский Л.В. Управление природных ресур-сов. – Москва: Наука, 1996. – 161 с.

4. Миланова Е.В., Рябчиков А.М. Использование пpиpодных pесуpсов и охpана пpиpоды: Учеб. для геогp. спец. вузов. – Москва: Высш. шк.,1986. – 278 с.

5. Толстихин О.Н., Трофимцев Ю.И. Экологический менеджмент. – Новосибирск: Наука, 1998. – 216 с.

ACŢIUNEA COMBINATĂ A HIPERTERMIEI ŞI IMOBILIZĂRII ACUTE ASUPRA COMPOZIŢIEI SÂNGELUI LA ŞOBOLANUL ALB DE LABORATOR

Veronica GONDIU, an.IV, Facultatea de Biologie şi Pedologie Eugen DUDNIC, dr., lector superior, cond. ştiinţific

From the pathophysiological perspective, this experimental studies conducted show that the animal body is capable to adapt to linear temperature changes.

Posibilitatea termoreglării are o importanţă deosebită, pentru că asigură o temperatură constantă a mediului intern şi a teritoriului tisu-lar şi astfel o desfaşurare normală a proceselor biologice în general şi biochimice în special. După C.Bernard, temperatura mediului intern este una din „condiţiile lui esenţiale”. Problema termoreglării a fost amplu studiată experimental pe diferite specii de animale, precum şi prin investigaţii pe om. Pe animale pot fi aprofundate unele mecanis-me inabordabile pe organismul uman. Astfel de studii s-au realizat, datorită interesului zootehnic, şi pe diferite specii de păsări sau ovine din zone cu disponibil hidric redus şi temperatura ridicată, ce pun probleme speciale de adaptare având în vedere proprietăţile calorice deosebite ale apei şi corelaţia dintre reglarea termică şi cea hidrică. Ho-meostazia termică prezintă multiple particularităţi de specie, obligându-ne la prudenţă în extrapolarea rezultatelor experimentale la om [1].

Adaptarea termică a organismului uman este o funcţie solicitată în efectuarea efortului profesional sau sportiv, îmbrăcând uneori un caracter acut. Termodispersia este, de exemplu, suprasolicitată în profesiuni ca cea de miner, muncitor la cazanele vapoarelor sau de metalurgist. Un efort intens de adaptare termică are uneori consecinţe grave, ca şocul şi colapsul caloric. Complicaţii de aceeaşi natură

Page 59: Stiinte Naturale Exacte

58

survin la sportivii de performanţă supuşi unui efort excesiv în mediu supraîncălzit. Problema reglării termice apare şi în legatură cu febra produsă de agenţii microbieni sau alte cauze, sau cu expunerea la radiaţiile solare în sezonul estival, cu aspecte însă oarecum speciale. Pe de altă parte, efectul deprimant pe care îl produce hipertermia asupra diferitelor funcţii, de mult cunoscut, este astăzi folosit în diverse proceduri medicale şi chirurgicale. Prin nenumăratele probleme pe care le ridică, procesul termoreglării se situează în centrul atenţiei nu numai al fiziologilor, dar îndeosebi al medicinei practice [2].

Încălzirea organismului prin caldură exogenă produce reacţii speci-fice de adaptare, dar şi unele comune, ce se întâlnesc şi în alte solicitări (în efortul fizic, hipoxie, supragravitaţie, febră de cauze diferite ş.a.). Numitorul comun de reacţie apare cu atât mai pregnant, cu cât gradul de solicitare este mai intens, îmbrăcând în cele din urmă forma sindromului general de adaptare. Factorii endogeni ce produc hipertermie pot fi substanţe toxice microbiene, produse de dezagregare tisulară în arsuri, traumatisme, inclusiv chirurgicale, infarctul miocardic sau alte procese necrotice, traume psihice de diverse cauze. Un interes teoretic şi practic deosebit îl prezintă hipertermiile endogene „maligne” semnalate la unii bolnavi în timpul anesteziei generale. Anomalii mus-culare enzimatice sau ale reticulului sarcoplasmatic pot favoriza exa-gerarea proceselor termoenergetice din muşchi şi instalarea unei hi-perpirexii ce poate fi fatală [3]. Luând în considerare cele expuse mai sus, scopul studiului experimental a fost cercetarea acţiunii hipertermiei exogene asupra organismului animal pe fondul acţiunii imobilizării acute. Pentru realizarea scopului propus, au fost înaintate următoarele obiective:

1. Determinarea numărului de eritrocite, leucocite, conţinutul de Hb, VSH şi nivelul de glucoză în sângele periferic la şobolanuI alb de laborator în normă şi la acţiunea hipertermiei exogene.

2. Acţiunea imobilizării asupra indicilor sangvini la sobolanul alb de laborator.

3. Acţiunea hipertermiei exogene asupra indicilor sangvini la şobolanul alb de laborator pe fondul imobilizării acute.

Page 60: Stiinte Naturale Exacte

59

Studiul experimental s-a efectuat pe şobolani albi de laborator, în nu-măr de 24, de ambele sexe, cu masa corporală de 200-250 g, cu vârsta de 10-12 luni. Experienţele au fost efectuate în perioada de vară a anu-lui. Şobolanii au fost împărţiţi în 4 loturi experimentale, a câte 6 în fiecare: I – martor, includea şobolani albi de laborator întreţinuţi în condiţii standard de vivariu, lotul II includea şobolani supuşi imobilizării acute timp de 24 ore, în cuşti-penale speciale care complet reduceau posibilitatea de mişcare. Lotul III experimental era compus din indivizi supuşi acţiunii hipertermiei, în termostat, timp de o oră, la temperatura de 42oC. Din lotul IV făceau parte şobolanii supuşi preventiv imobilizării timp de 24 ore pe fondul acţiunii hipertermiei, timp de o oră, la temperatura de 42oC. În sângele colectat s-a determinat numărul de eritrocite, leucocite, cantitatea de hemoglobină, viteza de sedimentare a hematiilor şi nivelul de glucoză. Prelucrarea statistică a rezultatelor obţinute s-a efectuat cu ajutorul programului Microsoft Excel şi aplicarea criteriului Student.

Din datele experimentale obţinute, observăm că atât imobilizarea timp de 24 ore, cât şi hipertermia exogenă (42°C) timp de o oră, dar în special acţiunea lor combinată, au chemat creşterea temperaturii centrale la şobolanii din lotul experimental în raport cu martorii. La calcularea numărului de eritrocite se atestă diminuarea lor comparativ cu lotul martor în toate cele trei loturi experimentale. Acţiunea imobilizării timp de 24 de ore a produs cea mai semnificativă micşorare a numărului de celule sangvine în raport cu martorii, pe când acţiunea temperaturii exogene nu a avut un efect atât de pronunţat. Conform calculelor efectuate, s-a obţinut o scădere semnificativă a numărului de leucocite la acţiunea hipertermiei pe fondul imobilizării şi la imobilizare, în timp ce în cazul hipertermiei este mai puţin diminuată, comparativ cu lotul martor. Cel mai scăzut conţinut de hemoglobină la şobolanii albi se atestă la hipertermie pe fondul imobilizării acute, iar puţin mai ridicat se observă la acţiunea imobilizării timp de 24 ore faţă de lotul martor. Viteza cea mai mare de sedimentare a hematiilor se atestă la acţiunea hipertermiei pe fondul imobilizării, comparativ cu lotul martor. O micşorare considerabilă a cantităţii de glucoză s-a constatat la hipertermie pe fondul imobilizării şi la acţiunea hipertermiei timp de o oră în raport cu indivizii din lotul martor.

Page 61: Stiinte Naturale Exacte

60

În baza rezultatelor experimentale obţinute, putem trage următoarele concluzii:

1. Atât acţiunea imobilizării acute (24 ore), cât şi hipertermia exogenă (42ºC) timp de o oră, dar în special acţiunea lor combinată, duce la creşterea temperaturii centrale a corpului la şobolanii din lotul martor, comparativ cu controlul.

2. Acţiunea imobilizării timp de 24 ore produce modificarea parametrilor sangvini la şobolanul alb de laborator prin micşorarea numărului de eritrocite, leucocite, a conţinutului de hemoglobină şi nivelului de glucoză în sânge, pe când viteza de sedimentare a hematiilor creşte semnificativ, în raport cu lotul martor.

3. Şobolanii supuşi acţiunii hipertermiei exogene (42ºC) timp de o oră răspund prin micşorarea numărului de eritrocite, leucocite, a conţi-nutului de hemoglobină şi cantitatea de glucoză, iar viteza de sedimentare a hematiilor se majorează faţă de indicii respectivi înregistraţi la animalele intacte.

4. Hipertermia exogenă (42ºC) pe fondul acţiunii imobilizării acute duce la producerea unor modificări mult mai pronunţate a indicilor he-matologici la indivizii din loturile experimentale, comparativ cu lotul martor.

5. Pornind de la datele experimentale obţinute, putem constata că acţiunea combinată a imobilizării acute şi a hipertermiei exogene produc modificări esenţiale ale parametrilor sangvini cercetaţi şi, prin ur-mare, pot provoca apariţia unor dereglări majore ale homeostaziei organismului animal.

Referinţe: 1. Baumgart S., Harrsch S.C., Torch S.M. Thermal regulation, pathophy-

siology and management of the newborn. – Philadelphia: Lippincott, 1999. – 395 p.

2. Gomella T.L. Temperature Regulation // Neonatology .– 1999. – 4th ed. – P. 38-42.

3. Hutton-Taylor R.S. Incidence of and contributing factors to hypo-thermia in the newborn at term. – Midwifery Research Database, 1993.

ACŢIUNEA FACTORULUI STRESANT DE IMOBILIZARE ASUPRA PARAMETRILOR SANGVINI

LA ŞOBOLANUL ALB DE LABORATOR

Page 62: Stiinte Naturale Exacte

61

PE FONDUL ADMINISTRĂRII SPIRULINEI

Victoria CHIHAI, an.III, Facultatea de Biologie şi Pedologie Eugen DUDNIC, dr., lector superior, cond. ştiinţific

The obtained results prove that the Spirulina platensys protects the body from the perturbation of the haematologics indices, as a result of the influence of an acute stress of immobility.

Studiile experimentale efectuate de cercetătorii din diferite ţări, precum Japonia, Franţa, Israel, SUA, China, au constatat că biomasa de spirulină, în forme farmaceutice sau alimentare, are un efect curativ, uneori, incredibil, în cele mai diverse boli. Folosirea zilnică a unei doze de 1,2-3 g de masă uscată de spirulină contribuie la creşterea imunităţii organismului contra diferitelor maladii. Calităţile curative ale spirulinei depăşesc toate produsele şi preparatele farmaceutice utilizate în scopul asigurării sănătăţii [1]. Actualitatea valorificării biomasei cianobacteriei în calitate de sursă alternativă de bioelemente derivă din faptul că în ultimele decenii studiile biomedicale din ţară şi de peste hotare atestă o creştere continuă a imunodificienţei, a bolilor oncologice, cardiovasculare, hepatice ş.a. cauzate de perturbări ale homeostaziei proceselor metabolice la nivel celular, iniţiate de reactivitatea înaltă a radicalilor liberi. Datorită cercetărilor de ultimă vreme, s-a evidenţiat un deosebit efect în procesele de formare şi regenerare a sângelui. Pentru a înţelege mai bine cum este posibil ca alga să genereze aceste efecte, enunţăm următorul argument: spirulina nu are nici un fel de toxicitate. Este recomandată indiferent de vârstă: copii mici, preşcolari, femei gravide, adulţi şi vârstnici [2].

Condiţiile de viaţă ale oamenilor se schimbă în permanenţă. Tot mai frecvent, munca fizică este substituită prin activitatea soldată cu solicitări spirituale şi emoţionale considerabile, iar cea musculară rămâne neînsemnată. Odată cu „roadele” dorite aduse de progresul tehnico-ştinţific, ne-am ciocnit şi cu cele de ordin opus, cum ar fi hi-pokinezia. Sedentarismul formează trepiedul multor boli degenerative, metabolice, endocrine, cardiovasculare, neuropsihice. Consecinţele imediate ale acestui mod de viaţă nu au întârziat să apară, la loc de „cinste” situându-se sedentarismul, răspunzător de numeroase modificări în funcţionarea unor sisteme şi organe, sistemul nervos,

Page 63: Stiinte Naturale Exacte

62

endocrin, osteoarticular şi obezitate. Grase sau slabe, persoanele cu regim de viaţă sedentar dezvoltă în timp aceleaşi tulburări de ordin funcţional sau organic. Importanţa problemei şi larga răspândire a sindromului hipokineziei au servit drept reper pentru studierea aspectelor fiziologice şi biochimice ale influenţei de limitare a activităţii motorii asupra organismului şi pentru căutarea celor mai optime mijloace de profilaxie şi tratament al urmărilor hipokineziei.

Pornind de la actualitatea temei date, scopul lucrării constă în cercetarea parametrilor sangvini la şobolanul alb de laborator sub acţiunea hipokineziei pe fondul administrării spirulinei. Drept obiective de cercetare au fost: stabilirea valorilor indicilor hematologici la acţiunea factorului stresant de imobilizare (24 ore), determinarea variaţiei indicilor sangvini la administrarea spirulinei şi cercetarea acţiunii imobilizării (24 ore) pe fondul administrării spirulinei la şobolanul alb de laborator. În studiul experimental s-au folosit şobolanii albi de laborator în număr de 24, cu masa corporală de 200-250 g şi vârsta de 10-12 luni. Experienţele au fost efectuate în perioada de vară a anului. Preparatul din spirulină era sub formă de pastile, a câte 500 mg fiecare, dizolvate în 1 ml de soluţie fiziologică şi administrate per os, timp de 5 zile. Şobolanii au fost împărţiţi în 4 loturi a câte 6 în fiecare: I – martor, includea indivizi ţinuţi şi îngrijiţi în condiţii obişnuite de vivariu. Lotul II includea şobolani supuşi imobilizarii timp de 24 ore, în cuşti-penale speciale care reduceau complet posibilitatea de mişcare. Lotul III conţinea şobolani la care s-a administrat preparatul de spirulină, în doză de 500 mg/kg corp greutate. Din lotul IV făceau parte şobolanii supuşi imobilizării timp de 24 de ore, care preventiv au primit, timp de 5 zile, preparatul de spirulună în doza corespunzătoare. Animalele de laborator au fost sacrificate prin decapitare, urmând ca în sângele colectat să se determine numărul de eritrocite, leucocite, cantitatea de hemoglobină, viteza de sedimentare a hematiilor şi nivelul de glucoză. Prelucrarea statistică a rezultatelor obţinute s-a efectuat cu ajutorul programului aplicativ Microsoft Excel şi aplicarea criteriului Student.

Analizând rezultatele experimentale obţinute la calcularea număru-lui de eritrocite în sânge la şobolanul alb de laborator, putem afirma că acţiunea factorului stresant de imobilizare, timp de 24 ore, a produs dimunuarea comparativ cu lotul martor a numărului de eritrocite în

Page 64: Stiinte Naturale Exacte

63

sângele şobolanilor din lotul II experimental. Administrarea timp de 5 zile a preparatului de spirulină, în doză de 500 mg/kg corp greutate, a chemat majorarea în comparaţie cu lotul martor a numărului de globule roşii în sânge la şobolanii din lotul III. Tendinţa de menţinere crescută a conţinutului de eritrocite în sânge se păstrează şi la şobolanii din lotul experimental IV, care au fost supuşi acţiunii factorului de imobilizare timp de 24 ore, pe fondul administrării preparatului de spirulină în doză de 500 mg/kg corp greutate.

La calcularea numărului de leucocite în sânge la şobolanul alb de laborator, am observat că acţiunea imobilizării, timp de 24 ore, a produs diminuarea numărului de globule albe în sângele şobolanilor din lotul II experimental comparativ cu lotul martor. Administrarea preparatului de spirulină, timp de 5 zile, în doză de 500 mg/kg corp greutate, a produs o creştere neesenţială a numărului de leucocite în sângele şobolanilor din loturile III si IV, care au fost supuşi imobilizării timp de 24 ore pe fondul administrării spirulinei. Determinarea cantităţii de hemoglobină a pus în evidenţă o anemie slab pronunţată în sângele şobolanilor supuşi imobilizării, timp de 24 ore, comparativ cu lotul martor. În cazul administrării preparatului de spirulină, timp de 5 zile, în doză de 500 mg/kg corp greutate, s-a produs majorarea în comparaţie cu lotul martor a cantităţii de hemoglobină în sângele şobolanilor din lotul III experimental. Tendinţa de menţinere constantă a cantităţii de hemoglobină în limitele normei se atestă la şobolanii din lotul III experimental, la care s-a administrat preparatul de spirulină, timp de 5 zile, în doză de 500 mg/kg corp greutate, precum şi la şobolanii supuşi factorului stresant de imobilizare, timp de 24 ore, pe fondul administrării preparatului de spirulină.

Acţiunea imobilizării timp de 24 ore a chemat o creştere semnifica-tivă a VSH-ului la şobolanii din lotul III experimental, comparativ cu lotul martor. Administrarea preparatului de spirulină în doză de 500 mg/kg corp greutate a produs o normalizare a VSH-ului, indicii lui variind în limitele normei atestate la lotul martor. Tendinţa de menţinere crescută a VSH-ului se pastrează şi la şobolanii lotului IV experimental, care au fost supuşi imobilizării, timp de 5 zile, pe fondul administrării preparatului de spirulină în doză de 500 mg/kg corp greutate. Nivelul de glucoză în sângele şobolanului alb de laborator

Page 65: Stiinte Naturale Exacte

64

denotă faptul că acţiunea imobilizării, timp de 24 ore, provoacă o creştere a nivelului de glucoză în sânge la şobolanii din lotul II experimental. Administrarea preparatului de spirulină, în doză de 500 mg/kg corp greutate, a produs micşorarea nivelului de glucoză la şobolanii din lotul III experimental, în comparaţie cu lotul martor. Menţinerea constantă a nivelului de glucoză în sângele şobolanilor din lotul IV, supuşi imobilizării timp de 24 ore, pe fondul administrării preparatului de spirulină rămâne practic neschimbată, comparativ cu indivizii din lotul martor.

Aşadar, din rezultatele experimentale obţinute, putem trage urmă-toarele concluzii:

1. Acţiunea imobilizării timp de 24 ore produce modificarea para-metrilor sangvini la şobolanul alb de laborator prin micşorarea numărului de eritrocite, leucocite şi a conţinutului de hemoglobină, iar VSH-ul şi conţinutul de glucoză cresc comparativ cu lotul martor.

2. Administrarea preparatului din spirulină în doză de 500 mg/kg corp greutate pe parcursul a 5 zile duce la stimularea hemato- şi leuco-poezei, creşterea conţinutului de hemoglobină, micşorarea VSH-ului şi a conţinutului de glucoză în sânge la şobolani.

3. În lotul de şobolani care preventiv timp de 5 zile au primit preparatul din spirulină, se observă normalizarea indicilor hematologici cercetaţi, în comparaţie cu cei înregistraţi la indivizii supuşi acţiunii factorului stresant de imobilizare.

4. Administrarea spirulinei are un efect benefic asupra organismu-lui animal supus acţiunii factorului stresant de imobilizare, protejân-du-l de perturbările majore ale indicilor hematologici, induse de acţiunea factorului stresant de imobilizare.

Referinţe: 1. Barbăroşie I., Diug E., Ciobanu N. Tehnologia medicamentelor indus-

triale. – Chisinau: Ştiinta, 1993. – 489 p. 2. Rudic V. Aspecte noi ale biotehnologiei moderne. – Chişinău: Ştiinţa,

1993. – 139 p. STUDIU GEOGRAFIC AL COMUNEI MĂCĂREŞTI,

RAIONUL UNGHENI

Andrian ŢUGULEA, an.III, Facultatea de Biologie şi Pedologie Sergiu BACIU, lector superior, cond. ştiinţific

Page 66: Stiinte Naturale Exacte

65

Work is the short geographical characteristic of village Măcăreşti of Ungheni area. In it sketches about environment components are presented. The population is considered by means of actual demographic processes, that is negative natural balance, population ageing, depopulation etc. Village economy it is characterized in evolutionary aspect, especially for last decade. In the conclusion it is marked that the village has the big not used natural, demographic and economic potential.

Scopul principal al lucrării constă în caracterizarea geografică complexă a comunei Măcăreşti, efectuată în contextul schimbărilor ce au avut loc în mediul geografic, la diferite etape de dezvoltare.

Obiectivele principale: analiza comunei Măcăreşti din punct de vedere fizico-geografic; aprecierea potenţialului demografic al comunei Măcăreşti; evaluarea potenţialului economic al comunei Măcăreşti.

Actualitatea studiului: realizarea unor cercetări asupra localităţilor umane a devenit actuală în ultimul deceniu, din motivul că studierea lor prezintă un interes sporit pentru autorităţile raionale şi cele republicane, manifestat din necesitatea cunoaşterii evoluţiei social-economice a unităţilor teritorial-administrative de rang inferior.

Surse de informare. Pentru realizarea acestei lucrări, s-au utilizat diverse surse de informare, cum ar fi: Biroul statistic raional, Arhiva raională, Primăria comunei Măcăreşti, Inspectoratul fiscal Ungheni. De asemenea, au fost citite multe materiale bibliografice, cartografice pentru caracterizarea cadrului natural.

Rezultate: 1. Comuna Măcăreşti este situată în partea de vest a Podişului

Moldovei Centrale, administrativ în partea de sud a raionului Ungheni, aflându-se în partea central-vestică a Republicii Moldova, ocupă o suprafaţă de 4 247 ha, are o populaţie de 4 649 persoane înregistrate la 1 ianuarie 2008. Densitatea medie a populaţiei comunei este de 110 loc/km², iar în cadrul vetrei este de 2 030 loc/km².

2. Poziţia geografică este favorabilă, deoarece comuna este aşezată în Valea Prutului, unde panta creşte în altitudine de la vest şi sud-vest spre est şi nord-est.

3. Teritoriul comunei Măcăreşti, conform regionării geomorfologi-ce a Republicii Moldova, se află pe Podişul Moldovei Centrale, sub-regiunea vestică care include versanţii văii fluviului Prut şi o serie de

Page 67: Stiinte Naturale Exacte

terase înalte ale lui. Văile scurte submeridionale ale afluenţilor Prutului au o asimetrie de stânga bine pronunţată [1].

4. Clima este blândă, temperat-continentală. Apele curgătoare aparţin bazinului Prutului. Reţeaua hidrografică este reprezentată de fluviul Prut şi afluenţii săi Brătuleanca şi Bălăneşti. Lacurile naturale lipsesc, întâlnim doar o stariţă a Prutului, însă există o reţea din şase lacuri artificiale.

5. Vegetaţia şi lumea animală, în pofida antropizării accentuate, este relativ bogată. Predomină solurile de cernoziom tipic slab humife-re şi aluviale.

6. Cele mai actuale probleme ecologice din comună sunt poluarea apelor freatice, utilizării solului, problema utilizării deşeurilor.

7. Evoluţia numerică a populaţiei comunei Măcăreşti are tendinţe de descreştere, factorul determinant fiind bilanţul natural negativ şi soldul migratoriu negativ.

8. În structura pe vârste a populaţiei predomină populaţia adultă, în vârstă de 15-57/62 ani [2]. În ultimul timp, are loc scăderea ponderii po-pulaţiei tinere (0-15 ani) şi creşterea ponderii populaţiei de vârsta a treia (16%), ceea ce duce la accentuarea procesului de îmbătrânire a po-pulaţiei comunei (vezi fig.). Structura pe sexe a populaţiei este uşor do-minată de populaţia masculină (50,85%), factorul determinant – imigraţia femeilor peste hotare. Structura etnică este predominată de ro-mâni cu 98,9%, restul fiind ruşi, ucraineni, rromi (ţigani) [3]. În structura economică, cea mai mare pondere o ocupă persoanele angajate în agricultură, aceasta fiind determinată de aspectul agrar al comunei.

9. Până în a doua jumătate a secolului XX, economia comunei se dezvolta având ca ramură de bază agricultura, însă din această perioadă, un rol determinant îi revine şi industriei. Subramura de bază a agriculturii este cultura cerealelor, aceasta se explică prin condiţiile favorabile de creştere a acestora, şi nu necesită multe lucrări agricole. Practicarea zootehniei are loc în gospodăriile de tip familial. În cadrul şeptelului de animale, în ultimii ani, se înregistrează o descreştere, de-terminată de scăderea numerică a populaţiei şi de distanţa mare faţă de pieţele urbane de realizare a producţiei.

66

Page 68: Stiinte Naturale Exacte

67

400 300 200 100 0 100 200 300 400

0-4

5-910-14

15-19

20-2425-29

30-34

35-3940-44

45-49

50-54

55-5960-64

65-69

70-7475-79

80-84

85-8990-94

95-99

bărbaţi femei

Piramida pe grupe de vârste şi sexe a populaţiei comunei Măcăreşti

10. Industria în cadrul economiei comunei a apărut în a doua jumătate a secolului XX, prin apariţia industriei morăritului şi mai apoi a industriei uleiului vegetal. În ultimii ani, se deschid diverse întreprinderi industriale de larg profil. Evoluţia producţiei în cadrul acestor industrii înregistrează o creştere.

11. Ramurile din sectorul serviciilor joacă un rol important în viaţa şi activitatea locuitorilor comunei. Învăţământul are o însemnătate pri-mordială, deoarece instruieşte tânăra generaţie, în cadrul comunei este reprezentat de o şcoală medie în satul Frăsineşti şi Liceul teoretic „Elada”. Gradul de şcolarizare este de 100%. În comună medicina este reprezentată de un centru medical la care locuitorii vin pentru a face consultaţii medicale pentru îmbunătăţirea stării sănătăţii. Comerţul este reprezentat de 24 magazine de produse alimentare, 2 magazine de materiale de construcţie, o bază angro de produse alimentare. În comună funcţionează o casă de cultură şi cinci baruri.

12. Comuna are un sistem relativ dezvoltat de căi de comunicaţii. Sistemul de transporturi include transportul auto şi de tracţiune animalieră.

Concluzii. Comuna Măcăreşti, raionul Ungheni, dispune de un înalt potenţial natural, demografic şi economic, dar care nu este valori-ficat la justa valoare. Pentru valorificarea lui, este necesar de întreprins un şir întreg de măsuri sociale şi economice care ar permite ridicarea nivelului de trai al localnicilor.

Page 69: Stiinte Naturale Exacte

68

Referinţe: 1. Atlas Moldavskoi S.S.R., GUGK. – Moscova, 1978. 2. Populaţia Republicii Moldova pe vârste şi sexe, în profil teritorial, la 1 ia-

nuarie 2008: Culegere statistică/ Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova. – Chişinău: Statistica, 2008.

3. Recensământul populaţiei Republicii Moldova 2004: Culegere statisti-că. În 4 vol. / Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova. – Chişi-nău: Statistica, 2006.

ДИАБЕТИЧЕСКАЯ РЕТИНОПАТИЯ

Наталия СТЕФУ, IV курс, биолого-почвенный факультет Аурелия КРИВОЙ, докт. хаб., проф., Луминица СУВЕЙКА, докт., научн. руководители This work is dedicated to evaluation of modification interventions of

behavior upon certain indexes of life quality of patient with type 2 diabetes and metabolic disturbances /disorders/.

The self-control training program of diabetes mellitus represents an important and integrant part in treatment of disease. The patient training represents an important factor in compensation.

Крупнейший английский офтальмолог Дюк Эльдер назвал диабетическую ретинопатию трагедией нашего времени, поско-льку это заболевание является первой причиной слепоты у жите-лей Англии и второй – у населения США. В этих странах ребенок с врожденным диабетом через 14,5 года теряет зрение, после чего в среднем через 4,5 года умирает от почечной недостаточности. Слепота и почечная недостаточность отражают один и тот же процесс в микрососудистой системе [1]. Диабетическую ретино-патию следует рассматривать как одну из стадий изменений в микрососудистой системе больного сахарным диабетом. Она ча-ще встречается у женщин, чем у мужчин.

В связи с ”омоложением” диабета, увеличением числа боль-ных диабетом и продолжительности их жизни, возросло число пациентов с поздними стадиями диабетической ретинопатии и тя-желым поражением сетчатки. Диабетическая ретинопатия стала одной из ведущих причин слепоты и слабовидения в развитых странах [2].

Page 70: Stiinte Naturale Exacte

69

Картина глазного дна при диабете подчас бывает настолько характерной, что первым диагноз заболевания устанавливает оф-тальмолог. На современном этапе развития диабетологии без уче-та изменений сетчатки невозможно не только квалифицирован-ное наблюдение за больными сахарным диабетом, но и их пол-ноценное лечение.

Патогенетические механизмы диабетической ретинопатии да-леко не изучены. Повышенная концентрация глюкозы в клетках в присутствии фермента альдозоредуктазы обусловливает метабо-лизм по полиоловому пути с накоплением фруктозы и сорбитола, играющего существенную роль в гибели сосудистого эндотелия и перицитов капилляров. Гибель перицитов способствует развитию атонии и микроаневризм. Нарушение функции одних клеток эн-дотелия в сочетании с активной пролиферацией других, утолще-нием базальных мембран, пристеночным отложением фибрина, повышенной агрегацией тромбоцитов с образованием микро-тромбов формируют зоны без перфузии капилляров. В результате развивается гипоксия тканей, служащая источником факторов роста эндотелия, нейроглии, астроцитов, причиной пролифера-тивных процессов, неоваскуляризации. Подобные процессы про-текают во всех тканях организма, в том числе и в глазу.

Изменения сетчатки при диабете очень полиморфны. Это по-ражение капиллярно-венозной системы, хориоидеи, радужки, по-вышенная агрегация тромбоцитов, образование микроаневризм, облитерация сосудов, ведущая к нарушению тканевого дыхания, неоваскуляризация, тромбоз сосудов, появление геморрагий и очагов помутнения в сетчатке, новообразования соединительной ткани [3]. Ранним признаком диабетической ретинопатии явля-ются микроаневризмы, мелкоточечные геморрагии, восковидные экссудаты. По мере развития ретинопатии экссудатов становится больше. Они укрупняют ретинальные витреальные геморрагии, иногда наблюдается тромбоз вены сетчатки. В терминальной фа-зе возможны пролиферативные процессы, образование новых со-судов, множественных кровоизлияний, разрастание соединитель-ной ткани, фиброз сетчатки, иногда вторичная отслойка сетчатки как результат витреоретинальной тракции. При офтальмоскопии пролифераты выглядят как серовато-белые полосы, очаги разно-

Page 71: Stiinte Naturale Exacte

70

образной формы, покрывающие сетчатку. Пролиферативная форма диабетической ретинопатии отличается особой тяжестью, быстрым течением, плохим прогнозом и проявляется обычно у молодых людей.

Раннее выявление сахарного диабета, диспансерный контроль и адекватное лечение позволяют задержать появление диабети-ческой ретинопатии, стабилизировать процесс или вызвать его обратное развитие, что нередко достигается на начальных ста-диях. Больных сахарным диабетом 1-2 раза в год должен осмат-ривать офтальмолог, а при диабетических изменениях в глазном дне – один раз в 3 месяца. Ухудшение зрения требует немедлен-ного обращения к офтальмологу. Компенсация диабетической ре-тинопатии иногда достигается устойчивой стабилизацией сахар-ного диабета (правильное применение дробных доз инсулина, ра-циональная диета, физические упражнения, отказ от курения и алкоголя, уменьшение стрессовых нагрузок). Предпочтительна пища с большим содержанием белков и ограничением жиров и углеводов.

Лечение патогенетическое, т. е. регуляция углеводного, жиро-вого и белкового обмена и симптоматическое устранение и про-филактика проявлений и осложнений сахарного диабета. Для рас-сасывания кровоизлияний в стекловидном теле эффективны фер-ментные препараты: лидаза, гемотрипсин, йод в небольших до-зах. С целью улучшения окислительно-восстановительных про-цессов назначают АТФ.

Наиболее эффективный метод лечение диабетической ретино-патии – лазерная коагуляция сосудов сетчатки, направленная на подавление неоваскуляризации, закрытие и отграничение сосудов с повышенной проницаемостью, а также предотвращение трак-ционной отслойки сетчатки. При разных вариантах диабетиче-ской патологии используют специальные методы лазерного лече-ния. В случае появления диабетической катаракты показано хирур-гическое вмешательство. После экстракции нередко возникают ос-ложнения: кровоизлияния в переднюю камеру глаза, отслойка со-судистой оболочки [4]. При кровоизлияниях в стекловидное тело со значительным снижением остроты зрения, тракционной отслой-ке сетчатки, а также при фиброваскулярной пролиферации произ-

Page 72: Stiinte Naturale Exacte

71

водят удаление измененного стекловидного тела (витрэктомию) с одновременной эндолазерной коагуляцией сетчатки.

Библиография: 1. Байткринова Л.С. Клинические особенности диабетической рети-

нопатии / Сосудистая патология и орган зрения.– Москва, 1965. 2. Баранов В.Г. Болезни эндокринной системы и гиперинсулинизм /

Руководство по внутренним болезням. – Ленинград, 1966. 3. Березинская Д.И., Ченцова О.Б., Байтерякова Л.С. Сложные оф-

тальмологические изменения и их диагностика. – Москва, 1965. 4. Натансон А.В. Глазные болезни в их связи с общими заболева-

ниями организма. – Санкт-Петербург, 1994.

НЕКОТОРЫЕ ВОЗРАСТНЫЕ ОСОБЕННОСТИ ПОВЕДЕНИЯ БЕЛЫХ КРЫС В «ОТКРЫТОМ ПОЛЕ»

Александр МАРУХ, III курс, биолого-почвенный факультет Александр КОРЛЭТЯНУ, докт., конф., научн. руководитель

The peculiarities of exploratory behavior of young white rats being 30, 60 and 90 days old were investigated. It was found that rats being 30 days old have higher intensity of exploratory behaviour and higher resistance against the stress than rats being 60 and 90 days old. This fact can be explained by the faster biological aging of 30 days aged rats, meanwhile older animals are characterized by much more stable exploratory behavior.

Стресс, являющийся комплексом неспецифических реакций ор-ганизма, направленных при кратковременном или щадящем воз-действии на поддержание гомеостаза [1], оказывает разнонаправ-ленное влияние на исследовательское поведение животных [2].

Несмотря на достаточно большое количество работ, посвящён-ных изучению поведенческих реакций белых крыс [3], проблема особенностей ориентировочно-исследовательского поведения бе-лых крыс при стрессе в процессе их биологического и социально-го взросления исследована недостаточно полно.

В связи с этим целью исследования было изучение динамики становления исследовательского поведения молодых белых крыс разного возраста.

Исходя из поставленной цели, задачами исследования было:

Page 73: Stiinte Naturale Exacte

1. Выявление возрастных особенностей поведения белых крыс в стрессогенных условиях «открытого поля».

2. Исследование горизонтальной и вертикальной двигательной активности белых крыс различных возрастных групп.

3. Оценка стрессореактивности животных по поведенческим показателям у животных разного возраста.

Материалы и методы. Эксперименты проведены на 30 белых крысах-самцах возраста 30 дней (поздний молочный возраст) – 1 группа, возраста 60 дней (предпубертатный возраст) – 2 группа и возраста 90 дней (постпубертатный возраст) – 3 группа. Живот-ных содержали в стандартных условиях вивария с естественной сменой режима освещённости при свободном доступе к пище и воде. Важным этапом нейробиологического эксперимента, кото-рый обеспечивает анализ механизмов поведения животных, опре-деляемого их возрастом, является получение характеристик, под-дающихся количественной оценке [3]. Наиболее доступным и вместе с тем достаточно информативным методом в определении эмоционального состояния животных, находящихся в состоянии стресса, их двигательной и исследовательской активности, явля-ется тест «открытого поля» [3]. Для количественной характерис-тики поведения оценивали горизонтальную двигательную актив-ность; вертикальную двигательную активность; время замирания; латентный период начала движения и латентный период выхода в центр «открытого поля» Коэффициент устойчивости к стрессу определяли по формуле [4].

Результаты исследования и их обсуждение. Помещение жи-вотного (крысы) в новую обстановку является причиной возникно-вения стресса, оказывающего влияние на его поведение [2], которое характеризуется определённой спецификой горизонтальной и вер-тикальной активности, а также периодами полной неподвижности. Горизонтальная двигательная активность как на периферии, так и в центре «открытого поля» в начале тестирования оказалась выше у крыс 1 группы по сравнению с более взрослыми (рис.1).

Количество пересеченных квадратов у крыс 1 группы на первой минуте было в 2,5-2,7 раза больше, чем у более взрослых особей (р<0,05). У 30-дневных крыс зарегистрировано минимальное зна-чение латентного периода выхода в центр «открытого поля» и мак-

72

Page 74: Stiinte Naturale Exacte

симальная продолжительность нахождения в этой области, что указывает на минимальный уровень страха у животных этой груп-пы. Вертикальная двигательная активность на протяжении всего теста была выше у крыс 1 группы, что подтверждается преоблада-нием у них исследовательского поведения. На первой минуте теста у 1 группы она была в 3,8 раза выше, чем у животных 2 и 3 групп (р<0,05). Отмечена стабильность проявления вертикальной двига-тельной активности на протяжении теста у крыс 2 и 3 групп, соче-тающейся с низкими значениями горизонтальной активности.

05

101520Кол-во

пересечённых квадратов

253035

Группа №1Группа №2Группа №3

1 мин 2 мин 3 мин 4 мин 5 мин

Рис.1. Динамика изменения горизонтальной двигательной активности у крыс разного возраста.

0

2

4

6

8

10

12

1 мин 2 мин 3 мин 4 мин 5 минКоли

чество

вертикаль

ных

стоек Группа №1

Группа №2Группа №3

Рис.2. Динамика изменения вертикальной двигательной

активности в «открытом поле» у крыс разных возрастных групп.

73

Page 75: Stiinte Naturale Exacte

74

1. По мере взросления животных наблюдалось менее выра-женное уменьшение горизонтальной двигательной активности в ходе тестирования.

2. Интенсивность исследовательского поведения у крыс позд-него молочного периода больше, чем у крыс предпубертатного и постпубертатного возраста.

3. У крыс старших возрастных групп наблюдалась относи-тельная стабильность параметров исследовательского поведения.

4. Наиболее стрессоустойчивыми являлись животные 1 группы, наименее стрессоустойчивыми – крысы постпубертатного возраста.

Библиография: 1. Фурдуй Ф.И. Проблема стресса и преждевременной биологи-

ческой деградации человека и санокреатология, их настоящее и буду-щее // Academicianul Teodor Furdui: savant, mentor, militant. / Alcăt. dr.şt. biol. Valentina Ciochină. – Chişinău: Tipogr. Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 2006, р. 13-32.

2. Шульговский В.В. Физиология высшей нервной деятельности с основами нейробиологии. – Bucureşti: Academia, 2008. – 528 с.

3. Буреш Я., Бурешова О., Хьюстон Д.П. Методики и основные экс-перименты по изучению мозга и поведения. – Москва: Мир, 1991.– 399 с.

4. Коплик Е.В., Грызунов Ю.А., Копаева Л.В. и др. Уровень неэсте-рифицированных жирных кислот в альбуминовой фракции сыворотки крови у крыс с разным уровнем двигательной активности в «открытом поле» // ДАН. – 2001. – Т. 378. – № 1. – С. 1-3.

Page 76: Stiinte Naturale Exacte

COMPUŞI COORDINATIVI AI METALELOR 3D CU N(DIMETILFENIL)-TIOSEMICARBAZONE

PIRIDIN-2-CARBOXIALDEHIDEI

Tatiana CAŢER, an.III, Facultatea de Chimie şi Tehnologie Chimică

Aurelian GULEA, dr. hab., prof. univ., cond. ştiinţific

The purpose of the present paper is to find optimal conditions for synthe-sis and study of physico-chemical properties of coordination compounds of cobalt, nickel and zinc with N (dimethylphenyl) thiosemicarbazone.

It was established that during the interaction of ethanolic solutions of chloride, nitrate and cobalt acetate, nickel copper and zinc, taken in molar ratio 1:2 or 1:1, the microcrystal substances of different colours were for-med. On the basis of the elemental analysis data, the following composition was established for these substances: Cu(L1-4) nH2O (X=Cl,NO3;n=1-4); M(L1-2)2 (M = Zn, Ni; n=1-5); and Co(L1-2)2Cl nH2O(n=2-3). Conclusions about the structure of these compounds were made on the basis of the magne-tochemical research, IR spectra and thermacal analysis.

Tiosemicarbazonele aldehidelor şi cetonelor formează cu metalele tranziţionale o gamă largă de compuşi coordinativi ce se deosebesc prin compoziţie, structuri şi proprietăţi. Unii dintre aceşti complecşi manifestă proprietăţi biologice, fapt ce permite de a-i folosi în calitate de dezinfectanţi, antiseptici, inhibitori ai diferitelor celule de cancer, substanţe cu proprietăţi antifungice şi antiturbiculoase. Astfel sinteza şi investigarea noilor compuşi ai biometalelor cu tiosemicarbazonele prezintă un interes nu numai ştiinţific, ci şi practic. Anterior, la catedra de chimie anorganică şi fizică au fost sintetizaţi şi investigaţi un şir de compuşi coordinativi ai cuprului cu 4-feniltiosemicarbazona piridin-2-carboxialdehidei şi tiosemicarbazone substituite. S-a stabilit că compuşii daţi inhibă creşterea şi multiplicarea celulelor leucemiei

74

Page 77: Stiinte Naturale Exacte

mieloide umane, cancerului prostatei şi cancerului mamar. Activitatea complecşilor investigaţi depinde de natura substituenţilor în tiose-micarbazonele aplicate pentru sinteza acestora.

În legătură cu aceasta, scopul lucrării constă în elaborarea condiţiilor optime de sinteză, stabilirea compoziţiei, structurii şi proprietăţilor fizico-chimice ale compuşilor coordinativi ai cuprului, cobaltului, nichelului şi zincului cu N-(2,4-; 2,5-; 2,6- şi 3,4-di-me-til-fenil)-tiosemicarbazone piridin-2-carboxialdehidei.

Pentru realizarea scopului, mai întâi au fost sintetizate tiosemicar-bazonele sus-numite. Ele se obţin ca rezultat al reacţiei de condensare a piridin-2-carboxialdehidei cu N-(2,4-; 2,5-; 2,6- şi 3,4- dimetilfenil)-tiosemicarbazide luate în raport molar 1:1. Schema de sinteză a acestor compuşi este prezentată mai jos:

NCHO H2N NH C NH

S

R R

R

RR

NCH N NH C NH

S

R R

R

RR

1 12 2

3 3

4 5 45

H2O-+

HL ;

HL

1 : R1=R3=CH3 , R2=R3=R5=H ; HL2 : R1=R4=CH3 , R

2=R3=R5=H3 : R1=R5=CH3 , R

2=R3=R4=H ; HL4 : R2=R3=CH3 , R1=R4=R5=H .

Puritatea lor a fost confirmată efectuând analiza la azot şi determi-

nând punctul de topire. Experimentul a demonstrat că la interacţiunea soluţiei etanolice,

clorurii, nitratului şi acetatului de cobalt, nichel, cupru, zinc cu tiose-micarbazonele sus-numite luate în raport molar 1:1 sau 1:2 se formează compuşi coordinativi microcristalini de diferite culori, pentru care în baza datelor analizei la metal şi azot a fost stabilită compoziţia:

Cu(L1- 4)X • nH2O (X = Cl¯, NO3¯; n = 1–4), ML2

1- 2 • nH2O (M = Ni, Zn; n = 1–5), CoL21- 2 Cl • nH2O (n = 2-

3). Pentru stabilirea structurii probabile a compuşilor coordinativi sinteti-

zaţi, a fost utilizată magnetochimia, spectroscopia IR şi analiza termică. Cercetarea magnetochimică a compuşilor coordinativi sintetizaţi a

demonstrat că toţi compuşii cobaltului sunt diamagnetici. Aceste date experimentale vorbesc despre aceea că în procesul sintezei are loc oxi-

75

Page 78: Stiinte Naturale Exacte

darea Co(II) până la Co(III) şi tiosemicarbazonele sus-numite îndeplinesc funcţia de ligand de câmp tare. Complecşii nichelului sunt paramagnetici şi după valorile momentelor efectiv magnetice, atomul central în compuşii studiaţi se află în înconjurarea pseudooctaedrică a liganzilor. Compuşii cuprului au structură polinucleară de atâta că valorile momentelor lor efective magnetice sunt scăzute în comparaţie cu valoarea pur spinică caracteristică pentru un electron necuplat.

Pentru determinarea modului de coordinare a liganzilor cu ioni de cobalt, cupru, nichel şi zinc a fost efectuată analiza comparativă a spectrelor IR a complecşilor sintetizaţi, tiosemicarbazonelor HL1- 4 şi a compuşilor coordinativi ai metalelor de tranziţie cu liganzi asemănători descrişi în literatură. S-a stabilit că tiosemicarbazonele studiate se comportă în compuşii coordinativi studiaţi ca liganzi tridentaţi, monodeprotonizaţi coordinându-se la ionul central prin intermediul atomilor de azot piridinic, azomitinic şi a sulfului formând două metalocicluri din cinci atomi. În favoarea acestui fapt vorbeşte dispariţia în spectre IR a substanţelor sintetizate a benzilor de absorbţie ν(NH) şi ν(C=S) care în tiosemicarbazonele libere se observă corespunzător în domeniile 3420-3100 cm- 1 şi 770-790 cm- 1. În toate spectrele compuşilor se observă banda de absorbţie ν(C-S) în domeniul 705-730 cm- 1, iar banda ν(C=N) se deplasează cu 20-15 cm-

1 spre frecvenţe mai mici fiind însoţite de scindarea în trei componente. În domeniul 1580-1560 cm-1 se observă banda de absorbţie ce este condiţionată de oscilaţii de valenţă C=N-N=C<. Aceste date experimentale vorbesc despre enolizarea tio-semicarbazonelor coordinative. În favoarea modului sus-numit de coordinare a tiosemicarbazonelor vorbeşte faptul apariţiei în domeniul 550-400 cm-1 a unui şir de benzi de absorbţie noi care conform datelor luate din literatură se detectează ca ν(Me-N) şi ν(Me-S).

Analiza termică a compuşilor coordinativi sintetizaţi a arătat că ter-moliza lor decurge în două trepte: în interval de temperaturi 70-90˚C pe curba DTA se observă un efect endotermic cu scădere în masă ce co-respunde eliminării din componenţa compuşilor a moleculelor de apă de cristalizare, în intervalul 310-560˚C cu efect exotermic are loc distrucţia termooxidativă a liganzilor organici din sfera internă. Din tabel se observă că temperatura de descompunere completă este influenţată de

76

Page 79: Stiinte Naturale Exacte

natura liganzilor şi de natura metalului din sfera internă. Pentru compuşii cu compoziţie analogică, temperatura de descompunere se schimbă conform următorului şir: t˚(Zn2+) > t˚(Ni2+) şi t˚(Cl-) > t˚(NO3

-

). În baza datelor fizico-chimice obţinute şi a datelor din literatură,

pentru complecşii sintetizaţi pot fi propuse următoarele scheme de re-partizare a legăturilor chimice:

HL1 : R1=R3=CH3 , R2= 3 5 2 1 43 , R2=R3=R5=H ;

HL3 : R1=R5=CH3 , R2=R 3 , R1=R4=R5=H .

R =R =H ; HL : R =R =CH3=R4=H ; HL4 : R2=R3=CH

unde: X = Cl-, NO3; n = 1 – 4

N

NC

S

C uC u

SN

N C R

R

R

H N

R

R

X

X

C H

NH C

N

R

R N H

R

R

R

3

4

5

3

4

5

1

21

2

. n H 2 O

R

R

H 3 C

HN

CS

NN

CHN

R

R

CH 3

NH

C S

N N

CHN

Co .Cl nH2O .1

2 1

2

. nH2O R

R NH

C S

N N

CHN

R

R

H 3 C

HN

CS

NN

CHN

M

CH 3

1 2

12

H,

R

M = Ni, Zn; R¹ = H, CH3; R² =¹ = H, CH3; R² = H, CH3; n =

2,3 CH3; n=1–5

Pentru confirmarea lor, sunt necesare investigaţii adăugătoare. În legătură cu aceea că compuşii coordinativi ai metalelor 3d cu 4-fe-

niltiosemicarbazona piridin-2-carboxialdehidei manifestă proprietăţi anticancer şi antimicrobiene, compuşii sintetizaţi sunt daţi la studierea proprietăţilor biologice (proprietăţi antimicrobiene şi stimularea cre ă a spirulinei). şterii de biomas

77

Page 80: Stiinte Naturale Exacte

SUL

a de riduri vizibile, pigmentarea pie

diul inhibiţiei proceselor de oxidare a li-pid

sele cosmetice. Uleiul de mi

i mai efi

dratante şi cicatrizante.

UTILIZAREA REDUCTONILOR ÎN PROCEDE INHIBIŢIE AL OXIDĂRII LIPIDELOR

DIN CREMELE COSMETICE

Ecaterina RADUCAN, an.III, Facultatea de Chimie şi Tehnologie Chimică

Maria GONŢA, dr. hab., conf. univ., cond. ştiinţific

Radicalii liberi atacă şi distrug celulele umane, provocând o sensibilizare la dezvoltarea diferitelor boli şi, mai ales, unele simptome care caracterizează îmbătrânirea, cum ar fi cutarea pielii prin pierderea elasticităţii şi formare

lii cu apariţia unor pete maronii, rigidizarea arterelor şi venelor. În cremele cosmetice lipidele se oxidează în timp, formând peroxizi, cetone, aldehide şi radicali liberi [1].

Scopul lucrării include stuelor ce le conţin cremele cosmetice prin utilizarea diferiţilor inhibi-

tori naturali şi determinarea proprietăţilor antioxidante ale inhibitorilor testaţi (DFH4, Que, EDMT).

În calitate de substrat lipidic au fost studiate: uleiul din seminţe de struguri (nerafinat) şi uleiul de migdale (rafinat), ambele uleiuri posedând numeroase întrebuinţări în produ

gdale dulci se utilizează ca emolient în iritaţiile pielii, dermatoze, piele uscată, psoriazis, precum şi în tratamentul diverselor eriteme, datorită calităţilor sale antiinflamatorii [2].

Uleiul din seminţe de struguri conţine acizi linolenici şi linolici, vitamina E, precum şi aminoacizi care sunt necesari pentru activitatea vitală a organismului uman. Datorită conţinutului de acizi graşi nesaturaţi din uleiul seminţelor de struguri, precum şi a procianidinei – cel mai eficient antioxidant biologic, care acţionează de 20 or

cient decât vitaminele C şi de 50 ori mai eficient decât vitamina E, încetineşte procesul de îmbătrânire, uzura membranelor celulelor şi a celulelor în sine. Mai are şi proprietăţi hi

78

Page 81: Stiinte Naturale Exacte

Indicele de aciditate (IA) – Aciditatea uleiului se apreciază prin indicele de aciditate sau prin conţinutul de acizi graşi liberi, exprimat faţ

l scurt de i Fenton – un amestec de H2O2 şi Fe este generator de radicali hidroxili foarte rea

guri nerafinat este 1,8 mg

ndicii de calitate determinaţi corespund standardelor.

În continuare, pentru a micşora valoarea IP, s-au utilizat în acelaşi sistem, format din ulei şi reactiv Fenton, o serie de antioxidanţi:

ă de un singur acid gras, cel oleic. Indicele de peroxid (IP) – IP se defineşte ca numărul de

miliechivalenţi de peroxid pe kg de materie grasă. Un obiectiv propus a fost de a studia oxidarea uleiurilor testate

(ulei din migdale rafinat şi ulei din seminţe de struguri nerafinat). De-oarece uleiurile în general degradează într-un interval mai îndelungat de timp, a fost utilizat sistemul-model de oxidare într-un interva

timp, prin adăugarea reactivulu2+, care în mediu apos ctivi, radicali capabili să oxideze numeroase substraturi [3]. Fe2++H2O2→Fe3++HO•+ HO- HO•+RH →H O + R2

• Am determinat indicii de calitate ai uleiurilor testate şi s-a

constatat că IP la uleiul din seminţe de struguri nerafinat este 5,8 miliechiv/kg (valoarea standard ≤10 miliechiv/kg), iar la uleiul de migdale rafinat este 2 miliechiv/kg (valoarea standard este ≤5,5 miliechiv/kg); IA la uleiul din seminţe de stru

KOH/g (VS ≤ 4 mgKOH/g), iar pentru uleiul din migdale rafinat este 1,34 mg KOH/g (VS=2 mgKOH/g). Astfel s-a constatat că i

C

C

COOH

OH

COOH

HO

O

OH

OCH3

OO

CH3

OH

Acidul dihidroxifumaric (DFH4)

Quercitina (Que)

Esterul dimetilic al acidului tartric (EDMT)

Din figura 2 se observă o dependenţă invers proporţională a indicelui de peroxid faţă de concentraţia antioxidantului. Cu cât creşte concentra-ţia antioxidantului, cu atât scade valoarea indicelui de peroxid. În baza

79

Page 82: Stiinte Naturale Exacte

datelor obţinute s-au demonstrat proprietăţile antioxidante ale DFH4, care inhibă procesul de oxidare a lipidelor din componenţa uleiului din seminţe de struguri (nerafinat), valoarea indicelui de peroxid fiind în descreştere, şi anume de la 24 miliechiv/kg până la 9,2 miliechiv/kg.

Fig.1. Dependenţa variaţiei IP la echilibru în funcţie de [Que]; [H

truguri

cinetice în funcţie de concentraţia inhibitorului, unde [Fe2+]=1x10-4M; [H2O2]=1x10-4M. În final am construit o diagramă a procesului de in-hibiţie pentru toţi antioxidanţii utilizaţi în sistem (vezi fig.3).

2O2]=1x10-4 M; [Fe2+]=1x10-4 M (nerafinat) în sistemul Fe

Fig.2. Variaţia IP la oxidarea uleiului din seminţe de s

2+-H2O2 -DFH4-ulei în funcţie de concentraţia antioxidantului

Pentru fiecare antioxidant testat, au fost construite curbe

Fig.3. Dependenţa IP la [Red] = 1x10-4M în funcţie de natura antioxidantului

Conform rezultatelor obţinute, deducem concluzia că indiferent de

80

Page 83: Stiinte Naturale Exacte

natura şi tipul antioxidantului, la mărirea concentraţiei lui, se observă procesul de inhibiţie a uleiurilor testate. Putem constata că cele mai ev prietăţi antioxidante le posedă Quercitina. În urma

P USM, 2005, p. 24-25. 5. Re Roberta, Pellegrini Nicol ta, Proteggente Anna. Antioxidant

activity y. – Londra

ULINĂ RE

e substanţe un loc important îl oc

Scopul tezei este studiul prutilizarea inhibitorilor naturalcocianina) pentru diminuarea

idenţiate protuturor analizelor efectuate, inhibitorii testaţi pot fi aranjaţi în următorul şir al activităţii antioxidante: Que>EDMT>DFH4.

Referinţe: 1. Porter N.A.,Caldwell S.E. and Mills.K.A. Mechanisms of free radical

oxidation of unsatured lipids // Lipids. – 1995. – N0.30. – P.277-289. 2. Eliu-Ceauşescu Victor, Rădoiaş Gheorghe, Cădăriu Traian. Odorante

şi aromatizante: Chimie, tehnologie şi aplicaţii. – Bucureşti: Editura Tehnică, 1988, p.102-104.

3. Olinescu R. Peroxidarea în chimie, biologie şi medicină. – Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982, p.27-28.

4. Junghietu Grigore, Verdeş Gabriela. Chimia cosmetică: introducere în cosmetologie. – Chişinău: CE

et applying an inproved ABTS dical cation decolorization assa, 1998, p.1231-1236.

ra

UTILIZAREA REDUCTONILOR DIN SPIRÎN INHIBIŢIA PROCESULUI DE FORMA

A N-NITROZOAMINELOR

Anastasia HARUŢA, an.III, Facultatea de Chimie şi Tehnologie Chimică

Maria GONŢA, dr. hab., conf. univ., cond. ştiinţific

În ultimele decenii, s-au efectuat multiple studii pentru estimarea riscului substanţelor cancerigene, care persistă în mediul ambiant pentru om. Printre numărul mare d

upă N-nitrozocompuşii (NNC), dintre care circa 80% posedă acţiune cancerigenă şi induc apariţia tumorilor maligne practic în orice organ al omului şi al animalelor [1].

Reducerea expunerii omului faţă de NNC, formaţi exogen şi endogen, este una dintre căile de prevenire a cancerului şi este posibilă prin utilizarea inhibitorilor în procesul de nitrozare [3].

oceselor de nitrozare a piperidinei şi i extraşi din spirulină (mixoxantofila şi fi concentraţiei N-nitrozoaminelor.

81NH

Page 84: Stiinte Naturale Exacte

Ca amină primar inhibit

din spirulină: mixoxantoPiperidina N-nitroz

ă s-a folosit piperidina (PPR) ori s-au folosit compuşi extraşi

fila şi ficocianina. opiperidina

(fig.1), iar ca

Mixoxantofila

Fig.1. Formulele de structură a piperidinei şi a N-nitrozopiperidinei

Metode utilizate: 1. Determinarea ionilor nitriţi a fost efectuată prin metoda Griess,

care constă în măsurarea absorbanţei compusului azoic format de culoare roz în urma reacţiei de diazotare dintre acidul sulfanilic şi ioni nitriţi şi cuplarea ulterioară cu α-naftilamina, la λ = 520 nm. Proba analizată (2 ml) se amestecă cu acelaşi volum (2 ml) de reactiv Griess, se agită şi se lasă timp de 20-30 min. (nu mai mult de 4 ore) la întuneric.

Fig. 2. Curbele cinetice de consum al ionilor nitriţi în funcţie de pH

[PPR]0=1x10-3 M, [NO2-]0=1x10-4 M t=37ºC

2. Determinarea activităţii antioxidante prin metoda ABTS. Sarea de diamoniu 2,2’- Azinobis-(3-ethylbenz-thiazoline-6-sulfonic) (ABTS) este dizolvată în apă până la concentraţia de 7 mM. Cation-radicalul de ABTS (ABTS•+) este produs prin reacţia dintre ABTS (soluţie de 7 mM) şi persulfatul de potasiu (2,45 mM; concentraţia finală), timp de 12-16 ore la întuneric la temperatura camerei. Soluţia de ABTS•+ obţinută este diluată cu etanol până la densitatea optică de 0,70 la 734 nm. Curba de calibrare este construită după standardul Trolox, absorbanţa a fost măsurată la 734 nm exact la 1 şi 6 min. după amestecare [2].

82

Page 85: Stiinte Naturale Exacte

Din cauza posibilităţii variaţiei pH-ului în stomacul uman, procesul de nitrozare al piperidinei s-a studiat la diferite pH-uri (1,6; 2,2; 3; 3,4; 3,8

ioni nitriţi şi itriţi este mai mi-că, cu atât con este mai scăzută.

Fi

xoxantofila obţinută din spirulină. Randamentul reacţiei de

cianina. La introducerea ficocianinei, consumul ionilor nitriţi este mai scăzut comparativ cu mixoxantofila, deşi scade în aceeaşi direcţie.

) şi s-a stabilit că viteza de formare N-nitrozopiperidinei creşte oda-tă cu micşorarea pH-ului (fig.2).

S-a determinat formarea NPPR în funcţie de diferite concentraţii de s-a stabilit că cu cât concentraţia ionilor ncentraţia de N-nitrozopiperidină formată

g.3. Dependenţa concentraţiei de ioni nitriţi consumaţi [NO2-]=1x10-4 M,

pH=1,6, t=37°C la echilibru în funcţie de [PC]; (t=30 min.) [PPR]=1x10-3M

Pentru a micşora procesul de nitrozare, în cercetările experimentale s-a utilizat mi

nitrozare este maximal în absenţa spirulinei (η = 97%) şi scade până la 6% (fig.3).

S-a încercat utilizarea unui alt antioxidant, la fel obţinut din spiruli-nă, şi anume fico

Fig.4. Activitatea antioxidantă a inhibitorilor testaţi

Studiul activităţii antioxidante/antiradicalice a compuşilor obţinuţi din spirulină este considerat un obiectiv esenţial în determinarea

83

Page 86: Stiinte Naturale Exacte

acestor compuşi, ca potenţiali inhibitori ai procesului de nitrozare. Activitatea antioxidantă este mai scăzută la mixoxantofilă (PC), însă această activitate nu se confirmă şi în sistemele analizate în această lucrare. Deşi nu s-au folosit concentraţii asemănătoare ca valori, din cauza coloraţiei antioxidanţilor, putem constata că deja de la co ianină se obsevă o activitate antioxidantă mai

are a piperidinei cu NO se

alul ABTS şi s-a constatat că activitatea an ficocianinei este mai mare comparativ cu cea a

Sep ber, 1981. – P.3658-3662, http://cancerres.aacrjournals.org/cgi/content/abstract/41/9_Part_1/3658

4

mie şi Tehnologie Chimică

ncentraţii mici de ficocridicată (fig.4).

Concluzii generale: – Piperidina se nitrozează la un pH foarte acid (pH = 1,6),

comparativ cu alte amine secundare studiate anterior (morfolina, dimetilamina, dietilamina), care au un maxim de nitrozare la pH = 3,4.

– S-a constatat că procesul de nitroz - 2

supune inhibiţiei în prezenţa diferiţilor antioxidanţi obţinuţi din spirulină ( mixoxantofila şi ficocianina).

– S-a determinat activitatea antioxidantă a inhibitorilor testaţi prin metoda cu cation-radic •+

tioxidantă a pigmentului carotenoidic.

Referinţe: 1. Gonta M. Nitrites, nitrates and N-nitrosamines as risk factors of

mother and child health // National Conf. Assessment of environmental risk for mother and child health., 1998, p.68-79.

l2. Re Roberta, Pe legrini Nicoletta, Proteggente Anna. Antioxidant activity applying an inproved ABTS radical cation decolorization assay. – Londra, 1998, p.1231-1236.

3. Рубенчик Б.Л., Костюковский Я.Л, Меламед Д.Б. Образование канцерогенных нитрозосоединений в природе ив организме // Усп. Совр. Биол. – 1990. – Том 109. – Вып.3. – С.393-407.

4. Ohshima H. and Bartsch H. Cancer Research. – N 41. – 1 o

tem

SINTEZA ŞI CERCETAREA PROPRIETĂŢILOR FIZICO-CHIMICE ALE

IANATOCHALCONEI -HIDROXI-3-METOXI-4´-IZOTIOC

Ion CIOBANU, an.III, Facultatea de ChiNicanor BARBĂ, dr. hab., prof. univ.,

84

Page 87: Stiinte Naturale Exacte

Ana POPUŞOI, lector, cond. ştiinţifici

The condensation of vaniline and 4-isothiocianatoacetophenone in mixture of sulphuric acid and dioxane was studied. It was stated that at the temperature of 60-70ºC 4-hidroxi-3-methoxy-4´-isothiocianatochalcone forms with 52% yield, whilst at boiling temperature of the solution (105ºC) take place secondary reactions of the –NCS and –CHO functional groups. Two novel chalcones were obtained with high yields by treating 4-hidroxi-3-met

stă în cercetarea reacţiei de obţinere a 4-hid-roxi-3-metoxi-4´-izotiocianatochalconei şi a unor derivaţi pe baza acesteia conform schemei:

hoxi-4´-isothiocianatochalcone with monoethanolamine and p-anisidine and their biological activities will be studied.

O privire mai amplă asupra literaturii ce tratează chalconele în perioada recentă ne indică faptul că există un interes crescând în evaluarea activităţilor biologice şi farmaceutice ale acestor compuşi şi a derivaţilor acestora. Compusul de bază studiat, 4-hidroxi-3-metoxi-4´-izotiocianatochalcona, reprezintă o jumătate din structura curcuminei, a cărei multitudini de activităţi biologice sunt incontestabile, iar în plus la aceasta mai conţine şi o grupă funcţională cu sulf, de asemenea element-cheie în manifestarea proprietăţilor anticancerigene.

S-a acumulat deja multă literatură [1] care indică rolul chalconelor şi a derivaţilor acestora ca agenţi antiinflamatori, anticancerigeni, anti-oxidanţi, antituberculoză şi antiulcer. De asemenea, s-au raportat proprietăţi antiangiogenice, importante, deoarece s-a demonstrat că procesul de angiogeneză joacă un rol crucial în supravieţuirea şi dezvoltarea tumorilor. Chalconelor le-au fost atribuite şi un larg spectru de activităţi antimicrobiene, cum ar fi antimalariale, antileishmaniale şi antibacteriene.

Scopul acestei lucrări con

85

Page 88: Stiinte Naturale Exacte

O

CH3N C SOH

OCH3H

O

OH

O

NC

S

OCH3

OH

O

NHCS

OCH3

NHR

OCH3

DioxanH2SO4+

OH

R-NH2

R= ,

(1) (2) (3)

(4 a,b)

rox

a acetofenonei şi protonarea grupei carbonil a vanilinei, act

cha

pentru 4b, acetonă d-6, δ, ppm: 3,81 (s, 3H, -OCH3), 3,94 (s, 6,89-8,25 (m, 13H, Ch-CH, Ar-H), 9,17 (s, 2H, -NH).

3-metoxi-4´-izotiocianatochalconei (3) cu

Izotiocianatoacetofenona (2) a fost obţinută la dezaminarea 4-N,N-dimetiltioureidoacetofenonei cu acid sulfuric în dioxan [2], iar 4-hid-

i-3-metoxi-4´-izotiocianatochalcona (3) la condensarea 4-izotiocia-natoacetofenonei (2) cu aldehida vanilică (1) [3]. Cataliza acidă duce la enolizare

ivându-le pe ambele. La interacţiunea 4-hidroxi-3-metoxi-4´-izotio-cianatochalconei cu monoetanolamina şi cu p-anisidina au fost obţinute

lcone noi: 1-(2-hidroxietil)-3-{4-[3-(4-hidroxi-3-metoxi-fenil)prop-2-enoil]fenil}-tiouree (4a) (97%) şi 1-(4-metoxi-fenil)-3-{4-[3-(4-hidro-xi-3-metoxifenil)prop-2-enoil]fenil}tiouree (4b) (92%). Structura compuşilor a fost confirmată prin metodele spectrale 1H-RMN şi IR.

IR, benzi caracteristice: grupa –NH (3524 cm-1), –OH (3294 cm-1), –C=O (1647 cm-1), –C=C– (1602 - 1545 cm-1), –OCH3 (1248 cm-1) ş.a.;

1H-RMN pentru 4a, acetonă d-6, δ, ppm: 3.77 (s, 2H, -NCH2), 4,07 (s, 2H, -OCH2), 6,89-8,27(m, 9H, Ch-CH), 8,27 (s, H, -NH), 9,39 (s, 1H, -NH);

1H-RMN 3H, -OCH3),A fost cercetată reacţia de condensare a vanilinei (1) cu 4-izotiocia-

natoacetofenona (2) în amestec de acid sulfuric şi dioxan. S-a constatat că la temperatura de 60-70ºC se obţine 4-hidroxi-3-metoxi-4´-izotiocianatochalconei (3) cu un randament de 52%, iar la temperatura de fierbere a soluţiei (105ºC) prevalează reacţiile secundare cu participarea grupelor funcţionale –NCS şi –CHO. La tratarea 4-hidroxi-monoetanolamina şi p-anisidina au fost obţinute două chalcone noi (4 a,b) cu randamente înalte pentru care vor fi studiate acţiunile

86

Page 89: Stiinte Naturale Exacte

1. Beom-Tae Kim, Kwang-Joong O., Jae-Chul Chun, Ki-Jun Hwang. Synthesis of Dihydroxylated Chalcone vatives with Diverse Substitution Pattern // Bull

de sinteză a izotiocian tatis. – 2008. – N0

i-3-methoxy-4´-isot onference ded of Chemistry of t

GHE, an.III, Facultatea de Chimie

Deris and Their Radical Scavenging Ability toward DPPH Free Radicalsorean Chem. Soc. – 2008. – Vol. 29. – No.6. . K

2. Barbă Nicanor, Dragalina Galina, Popuşoi Ana. Cercetarea unor căi atochalconelor // Studia Universi

.7(17). – P.154-158. 3. Popuşoi A., Barbă N., Sîrbu D. The synthesis of 4-hidrox

Abstracts of the International Chiocianatochalcone // Book of icated to the 50th anniversary from the foundation of the Institute he Academy of Sciences of Moldova, May 26-28. – Chişnău. – 2009. – P.154.

INFLUENŢA UNOR PARAMETRI FIZICO-CHIMICI

ASUPRA EFICIENŢEI PROCESULUI DE CRISTALIZARE A ACIDULUI TARTRIC

Silvia BOAşi Tehnologie Chimică

Aliona MEREUŢA, dr., lector superior, cond. ştiinţific

Avec la valorisation des produits vinicoles dans le but d'obtenir l'acide tartrique on mis le problème de la cristallisation de ce produit précieux. Dans cette étude ont été analysés l'influence de paramètres physico-chimi-ques sur l'efficacité du processus de cristallisation de l'acide tartrique par distillation azéotropique. La méthode est basée sur la cristallisation de l'acide tartrique par un azéotrope qui contient de la solution aqueuse et de solvant organique dans laquelle l'acide tartrique doit être pratiquement insoluble. Ont été établies les conditions optimales du processus de cristallisation.

Acidul tartric este un acid organic care, în mod natural, se găseşte în numeroase plante, dar mai ales în struguri şi banane. Poate fi utilizat în industria alimentară ca aditiv – E334; în industria farmaceutică ca laxativ, la prepararea materialelor dentare; în industria electrotehnică şi textilă; industria metalelor şi a cimentului; la developarea fotografiilor; în industria chimică etc. [1-2].

Procedeul clasic de cristalizare a acidului tartric durează 10-12 ore,

87

Page 90: Stiinte Naturale Exacte

necesită consum mare de energie termică şi are un randament scăzut în produs finit – 50-60% [3]. Astfel, s-a studiat procedeul de cristalizare a acidului tartric prin distilarea unor amestecuri azeotrope, în solventul căr

nor parametri fizico-chimici asupra efi

i dintre soluţie apoasă acid tartric şi solvent organic asupra procesului de cristalizare; respectiv s-a efectuat controlul cristalelor ob

tric e ul, lu l x u -a ti t

oncentraţului.

ru soluţia c con entr ia acidului tartric de

Distilarea am

uia acidul tartric este practic insolubil [4-5]. Metoda dată presupune reducerea timpului de cristalizare şi sporirea eficacităţii procesului faţă de metoda clasică.

În lucrare s-a studiat influenţa ucienţei procesului de cristalizare a acidului tartric prin distilare

azeotropă, şi anume: influenţa naturii solventului şi concentraţiei soluţiei de acid tartric asupra procesului de cristalizare; influenţa raportulu

chimic al ţinute. studiaţi trei solvenţi organici în care acidul Au fost

practic insolubil: heptantar

u op estmiza to enu şi ilen l. S

condiţiile de realizare a procesului de cristalizare a acidului tartric care sunt prezentate în tabelele 1, 2, 3.

La mărirea

ceficacitatea proces

iei acidului tartric în soluţie, creşte Randamentul maxim al procesului de

cristalizare s-a obţinut pent200 g/l.

u c aţ

Tabelul 1 estecului: soluţie acid tartric–heptan

Concentraţia acid tartric, g/l 5 25 50 100 100 100 200

Raportul acid tartric: hml

ep 1:2 10 :

1:1 0

1:1 10

1:2 0 : 2

1 10 10 : 20

tan, 20 10 :10

1:1 10 :1 :10 1 0 20 :

2: 1:2

Randamentul, % 44,62 83,67 93 91 90,5 87 100

Timpul de distilare 530 m ore 3

or0 mi

in. 35 min.

ore in. 7

2 ore

ore 1

4 e re n.

3 o30 m

2 ore

Temperatura de conden°C 82 8

84

sare, 80 8

0 80

2 83

Tabelul 2

Distilarea amestecului: soluţie acid tartric–toluen

Concentraţia a50 0 10

100

0

cidului tartric, g/l 25 10 0 20

88

Page 91: Stiinte Naturale Exacte

Raportul acid tartric : 1:1 1:toluen, ml 20 : 20

1 20 :

1 2:1 :

2 20 20 :20

1:1 :2 10 : 20 20 10 10 :20

1:

Randamentul, % 75 80 ,5 97 96,5 00 79 1

Timpul de distilare 8 ore 30

4 ore min.

re in.

7 5 30 min.

6 o10 m

ore ore 4 ore

Temperatura de condensare, °C

80 82 83 85 82 88

Tabelul 3

Distilarea amestecului: soluţie acid tartric–xilen

Concentraţia acidului tartric, g/l 100 100 200 Raportul acid tartric : toluen, ml 1 : 2

10ml:20ml1 : 2

50ml:100ml1 : 2

50ml:100ml Randamentul,% --- 95 94 Timpul de distilare --- 10 ore 6 ore 30 min. Temperatura de condensare, °C --- 96 94

La concentraţii mici, procesul de cristalizare decurge cu un randament scăzut şi cu o durată mai îndelungată în timp. Durata optimă a procesului de distilare, în funcţie de solvenţii utilizaţi, este de 2 ore 30 min.-3 ore 30 min. pentru amestecul azeotrop apă–heptan; 4 ore 30 min.-6 ore în caz rii acidului tartric din amesteul cristaliză c azeotrop apă–toluen şi 7-9 o

ltat al studiului influenţei naturii solventului asupra

re în cazul cristalizării acidului tartric din amestecul azeotrop apă–xilen. Astfel la distilarea soluţiilor diluate (5 şi 25 g/l) se obţin cristale lichide (uleioase). Formarea cristalelor lichide este determinată şi de temperatura înaltă – peste 120°C. O performanţă mai bună a procesului de cristalizare a acidului tartric se obţine în cazul respectării raportului soluţie apoasă : solvent organic de 1:2.

Concentraţia optimă de cristalizare a AT este de 100 g/l, deoarece randamentul de obţinere este înalt, se obţin cristale calitative (pulbere), timpul de distilare este eficient, se evită cheltuieli suplimentare pentru concentrarea soluţiei.

Concluzii: 1. Cristalizarea acidului tartric prin metoda distilării azeotrope per-

mite obţinerea cristalelor cu un grad de puritate înalt şi un randament al procesului de 95-99%.

2. Ca rezuprocesului de cristalizare a acidului tartric constatăm că eficienţa procesului scade în ordinea folosirii solvenţilor: Heptan > Toluen >

89

Page 92: Stiinte Naturale Exacte

Xilen. 3. Analiza chimică a cristalelor obţinute prin distilare azeotropă a

demonstrat faptul că acidul tartric păstrează forma L-(+), confirmată prin determinarea polarimetrică.

4. Analiza prin metoda titrimetrică denotă o puritate a cristalelor de 92-96%. De o puritate mai mare sunt cristalele obţinute prin distilarea

1. M ation and applic 19.

2. Duca Gh., Covalio , Covaliov V. Auditul eco

ive separation of org // Romanian bio

amestecului azeotrop apă–heptan.

Referinţe: ikova H., Rosinberg M., Kristofikova L. Tartric acid – preparation in food indus –No.35,. – P.111-1try // Bulletin PV. – 1996.

va O., Jolondcovschi A.logic. – Chişinău: CE USM, 2001. – 278 p. 3. Mereuţa A., Oniscu C., Caşcaval D., Duca.Gh. Selectanic oxyacids from aqueous phase by reactive extraction technological letters. – September-october 2002. – Vol.7, 5. 4. Boistelle R., Dugua J., Klein J.P. Cristallisation industrielle: Aspects

pratiques. – Paris, 1994. 5. Хамский Е.В. Кристаллизация в химической промышленности. –

Москва: Химия, 1979. – 343 с.

EEVVAALLUUAARREEAA SSOOLLUUBBIILLIITTĂĂŢŢIIII TTAARRTTRRAAŢŢIILLOORRÎÎNN VVIINNUURRIILLEE SSEECCII

(North, Sou

Maria SCUTELNIC, an.III, Facultatea de Chimie şi Tehnologie Chimică

Aliona MEREUŢA, dr., lector superior, cond. ştiinţific

The main goal of the thesis is to evaluate the solubility of tartaric salts in dry wines produced in different regions of Republic of Moldova

th, Center). Physicochemical properties of dry wines produced in diffe-rent regions and quantity of tartaric acid and its salts (potassium bitartrate, sodium ammonium tartrate, potassium sodium tartrate) were determined. Was established that precipitation of tartrates is influenced by temperature, alcoholic degree and pH.

Precipitarea sărurilor acidului tartric pe parcursul dezvoltării vinului

este un fenomen natural şi contribuie, în majoritatea cazurilor, la îm-bunătăţirea lui. Dacă însă precipitatul de tartraţi apare după îmbuteliere, acest fenomen este considerat ca defect, deoarece modifică nefavorabil aspectul comercial al vinului, deşi calităţile gustative nu suferă.

90

Page 93: Stiinte Naturale Exacte

Prezintă predispoziţie pentru acest defect mai ales vinurile tinere, incomplet stabilizate, însă îl capătă şi vinurile maturizate, în special iarna, când sticlele cu vin sunt păstrate în depozite la temperaturi scăzute. Din punct de vedere chimic, depozitul e constituit din tartrat acid de potasiu şi în mai mică măsură, din tartrat de calciu [1].

S-au selectat probe de vin din diferite zone ale republiSud, Ce ări, rezultatele c c r c p d o d ea a r i co c de vin roşu care provine din partea de sud (7,6% v ctiv, 10,8% vol. Sud). La vinurile albe diferenţa nu tât re (10% vol. Nord şi 10,6% vol. Sud). La rândul său, u i tartric şi al sărurilor tartrice este influen de c e ţia alcoolică.

b 1

P p e de po ale v lor an te

Zona -

Concentraţ

ăv

Concenia în s

, g/dm3

Cona

centr

mas aci sul os

er, mg m3

Concentraţia în mas ac sul s

total, mg m3

Extractul , g/l

Acidul tartric, existent în stare dizolvată în must şi vin, se află sub trei forme: acidul tartric liber, nedisociat, acid tartric în prima treaptă de disociere, numit ion tartrat acid sau bitartrat şi, respectiv, acid tartric în a doua treaptă de disociere, numit ion tartrat. La pH normal al mustului şi vinului, toate aceste trei forme coexistă şi se află în echilibru [2].

Acidul tartric, fiind dibazic, formează săruri acide şi neutre. Dintre acestea, se întâlnesc în vin: tartratul acid de potasiu şi tartratul neutru de calciu. Sub formă de săruri uşor solubile, în cantităţi mici se mai menţionează: tartratul neutru de potasiu, tartratul dublu de sodiu şi potasiu, tartratul dublu de sodiu şi amoniu [4-5].

cii: Nord, ntru. Astfel, probele selectate au fost supuse unor determin

ărora sunt prezentateaţiei alcooe vin, se

în tabelul 1. Analizând valorileute în depecă proba deai mic de a

oncentrobele epublici

lice obţinbservă nţinut m

ndenţă devin roşulcool deol. Nordeste a

conţinut

zona dinin part

ât proba şi, respe

de mal acidulu

a inre provde nord

are un

ţat

stici

onc

com

ntra

ziţie

Ta

aliza

elul

rinci alel caracteri inuri

de origine a vinului

ia alcoo-lic ,

ol. %

traţma ă

ilor a

aciztitrabili

centraţi masă a

Conaţia în în

acizilor vo-latili, g/dm3

ădului

a

furlib

/d

ăidului

a

furo

/d

sec

91

Page 94: Stiinte Naturale Exacte

De

casă

Fab

rica

te

De

casă

Fab

rica

te

De

casă

Fab

rica

te

Fab

rica

te

Fab

rica

te

De

casă

Fab

rica

te

Vinuri roşii Nord 7,6 5,7 0,46 22,7

Centru 8,6 10,6 5,5 5,2 0,53 0,66 12 102 18 23,5

Sud 10,8 10,2 5,0 5,4 0,46 0,33 7 26 20,6 22,2

Vinuri albe

Nord 10 7,7 0,53 18,5

Centru 0,4 10,2 10,6 6,5 5,4 0,59 0,53 26 128 17,7 2

Sud 10,6 10 9 20 ,0 5,9 4,9 0,59 0,5 0,5 72 ,6 17,7

Astartric

co

tfe arând rezultatele experi ob pen ul î e du te ând cel mai

mic grad alcoolic şi conţinut de 1,62 g AT/l, cu cel de la proba de vin produs în sudul ţării 1,5 g AT/ l mai grad alcoolic observăm că nţinutul l de a tartric inurile de sud este mai mic. at c e r lu o a de concent a ta să lo i 2

l, compn vinuril

mentale a de nord

mare

ţinute a ţării, av

tru acidroşii pro se în par

l şi ce tota

cidu

cid ă curtric

în vrea gruri

roşii produse în partea i alc(tab.

Odlui

reştşi a

adur lu

olic).

l vinului scaraţia

Tabelu l 2

Conţinutul a şi al s rurilor lu rile an

origin

vi

total, g/l potasiu, /l

r

sou,

/l

r

siu şi iu, /l

rliber, g/l

de acid t rtric ă i în vinu alizate

Zona de

e a nului

Acidtart

ul ric

Bitardtratul e

g

Tartdubl

atul u de

diu şi potaamoni

mg

Tartdubl

atul u de

sodmg

Acidtart

ul ic

pHvinu

-ul lui

De

cas

Fab

rica

te

De

cas

Fab

rica

te

De

cas

Fab

rica

te

De

cas

Fab

rica

te

De

cas

Fab

rica

te

De

cas

Fab

rica

te

ă ă ă ă ă ă

Vinuri roşii

Nord 1,62 1,47 18,6 24,3 0,11 3,83

Centru 1,05 1,29 0,83 0,63 17,8 20,2 22,1 27,8 0,18 0,61 3,42 3,18

92

Page 95: Stiinte Naturale Exacte

Sud 1,5 2,01 0,66 1,26 20,4 18,6 27,3 26,2 0,79 0,7 3,55 3,11

Vinuri albe

Nord 0,78 0,61 18,4 22,7 0,13 3,42

Centru 1,031,09 0,83 0,48 18,3 19 21,9 25,4 0,16 0,56 3,47 3,43 ,8

Sud 1,6 2,06 0,86 1,04 16,4 18 18,2 24,2 0,7 0,98 3,73 3,03 ,9

Având aceeaşi concentraţie de cool (proba de vin alb fabricat la alsud şi proba de vin alb de casă din partea de nord – 10% vol.), cantitatea sărurilor acidului tartric diferă. Ace sta se datorează influenţei unui alt aparametru – pH-ului, cu cât acesta este mai acid, cu atât conţinutul sărurilor este mai mare (pH-ul vinului obţinut la sud este de 3,03 şi la proba din zona nordică – 3,42). Dacă analizăm conţinutul de acid tartric în vinurile de casă, comparativ cu cele fabricate, constatăm că în vinurile fabricate conţinutul de acid tartric total este mai mare, datorită pH-ului mai mic decât al vinurilor obţinute în condiţii de casă (vezi fig.).

2,5

2

1

1,5

g/l

0

0,5

de casă fabricat de casă fabricat

vin roşu vin alb

centrusud

Fig.1 Conţinutul de acid tartric total în vinurile de casă şi fabricate

Concluzii: 1. Comparând vinurile produse în zona nordică, centru şi sudică,

93

Page 96: Stiinte Naturale Exacte

putem constata: – în vinurile produse în zona de sud conţinutul de alcool (10,8%

vol.) este mai mare decât al celor produse în zona de nord (7,6% vol.) – în vinurile produse în zona de nord concentraţia în masă a

acizilor titrabili (7,7 g/dm3) este mai mare decât în a celor produse la sud (5,0 g/dm3).

2. În vinurile analizate, dintre sărurile acidului tartric, bitartratul de potasiu se găseşte în cea mai mare cantitate.

3. Precipitarea sărurilor acidului tartric este influenţată de temperatură, gradul alcoolic şi de pH-ul vinului.

Referinţe: 1. Cotea lizarea şi

îmbutelierea vi2. Odăgeriu G i din vinuri. –

Iaş3, p.463-476.

trate stability in win Vol.9. – Nr.4. – P.180-193.

ECŞI

e theoretical value (-2

selectivity coefficients were evaluated bysolution method. The working pH of the electrode was in the 6-10 sensor has s without any consid .

V i., Sauciuc I. Tratat de oenologie: Limpezirea, stabnului.– Bucureşti, 1988, p.632.

h. Evaluarea solubilităţii compuşilor tartrici, 2006.– 298 p. 3. Ţîrdea Constantin. Chimia şi analiza vinului. – Iaşi, 200

alitycal determination of tar4. Berg H.W., Keefer R.M. Ane.I. Potassium bitartrate // Am.J.Enol. – 1958. –5. Berg H.W., Keefer R.M. Analitycal determination of tartrate stability in

wine.I. Calcium tartrate // Am.J.Enol. – 1959. – Vol.10. – Nr.3. – P.105-109.

STUDIUL COMPUŞILOR COMPLAI CUPRULUI CU TIOSEMICARBAZONA 8-CHINOLINALDEHIDEI ÎN CALITATE

DE MATERIAL ELECTROACTIV

Nicolai OLARAŞU, an.III, Facultatea de Chimie şi Tehnologie Chimică

Mariana MARTIN, lector, cond. ştiinţific

The electrodes present a slope approximate with th7±2 mV/pa), with a low limit of detection (order 10-5 mol/l) and suitable

selectivity characteristics when they were compared with other electrodes. The potentiometric separate

range. The a reponse time ≤ 30s and can be used for a least 2 montherable divergence in their potential response

94

Page 97: Stiinte Naturale Exacte

Ionii de cupru s t d rt v i dezvoltarea normal u n ş ă ă cu intensificarea poluării ambiant, conţinutul acestor ioni e d al co olu ec r de Cu este indispensabil ş est scop, sunt folosite metode de a e, care păstrează un grad suficient de certitudine [1]. C i s nt ite de metoda potenţiomea a tr selec vi (EIS

acteristici ai EIS sunt funcţie de natura substanţei ion-active (tab.1).

ristica senzorilor potenţiom - senzitivi

S, m

Domeniul

, mol/l

LD, Domeniu e

pH

Timpul de

răss, s

Durata Sur

ună a org

e o impoanismului mediului

anţă man. Î

itală p acela

entru i timp, în leg

creşterea ştur

ste limitat în pro

naliză rapid

usele imentare şi apă. Astfel, ntr l sp iiloi, în ac

erinţele de manaliză ce are la b

Parametrii car

us suză elec

îndeplinozii ion-

trică de ti ).

T be 1a lul

Caracte

Contraionul

etrici Cu2+

V/pa de concentraţii

mol/l l dpun

de exploa

tare

sa

2, 2'-[1,9 nonane-diyl bis (n

29 (n

29itrilo

ethylidyne)]- bis-(1-naphthol)

itriloethylidyne)]- bis-(1-naphthol)

-±1 1,0·10-6 -

-38,0· 10-7 3,5- 6,5 10 - [2]

-±1 1,0·10-6 -

-38,0· 10-7 3,5- 6,5 10 - [2]

5,0·10 5,0·10

5,6,14,15-dibenzo-1,di

28±2 10-1-10-6 - - 15 - [3] 4-dioxa-8,12-azacyclopentade-

ca -5,14-diene continuarea tabelului 1

o-Xylene-bis-(N

28-29 10,N-diisobutyldi-

thiocarbamate)) C26H44N2S4

-6-10-1 1,4 • 10-7 3,2-5,5 9 - [4]

(N ,N',N'-tetracy-clo-hexyl-3-thiag-lutaric diamide) C28 48N2O2S

33

2•10 -10 2•10 - - 8 săptă-mâni

[5] -7 -1 -9,N

H

1,8-Bis(2-hydroxy-naphthal-diminato) 3,6-dioxaoctane

29.0±0.5 3,3•10-6-1,0 - 4,0-8,0 10-15 - [6]

Pentru confecţionarea senzorului studiat în această lucrare, a fost folosit compusul complex al Cu(II) cu tiosemicarbazona 8-chinolinal-dehidei – aplicat cu succes pentru determinatrea Cu(II) prin metoda spectrofotometrică [7].

95

Page 98: Stiinte Naturale Exacte

În componenţa membranei intră: il, ester dibutilic cu

policlorura de vin

160

180

0 1 2 3

200

4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

pH

220

240

260

E, m

V

acid sebacilic, tetrahidrofuran şi substanţa ion-activă.

Fig.1. Curba de calibrare a EIS Fig.2. Domeniul optim de pH

y = -26,9x + 332

235

255

275

295

315

E, m

V

175

195

215

0 1 2 3 4 5 6 7

pCu

de fun ţionare a EIS c

ţa ionilor Cu(II) din soluţie cu o pantă de 27±2 mV/p Cu întdomeniu de concentraţie 10-1-10-5 mol/l.

Iniţial au fost preparate membrane polimerice ce conţineau ca ionofor ligandul (metodica fiind descrisă în mai multe lucrări de specialitate) şi la condiţionarea electrodului în soluţie de cupru (II) ar fi trebuit să se obţină compusul complex. Dar senzorii nu aveau răspuns la prezenţa ionilor de cupru, probabil din cauza necomplexării.

Electrozii confecţionaţi pe baza compusului complex sunt sensibili la prezen r-un

În continuare ci. , au fost determinaţi parametrii caracterisitDomeniul optim de pH a fost determinat măsurând potenţialul cu electrodul confec ol C 01 ce pţionat în s uţii de u2+ 0, mol/l aveau H diferit.

Din grafic se observă că în domeniul 6-10 răspunsul electrodului nu este afectat de concentraţia ionilor de hidrogen.

Constantele de selectivitate au fost calculate prin metoda soluţiilor separate.

Din tabelul prezentat se pot trage următoarele concluzii – efecte genante prezintă ioni de Pb2+, Ni2+, mai tolerată este prezenţa ionilor de Ca2+, Mg2+, Na+.

Tabelul 2

Selectivitatea senzorului de Cu2+ confecţionat

96

Page 99: Stiinte Naturale Exacte

97

EIS confecţionat are următoarele caracteristici: S – 27±2 mV/pa, domeniul de concentraţii – 10-1-10-5 mol/l, LD – 10-5 mol/l, domeniul de pH – 6-10, timpul de răspuns 20-30 s, durata de exploatare – 8 săptămâni.

Electrodul confecţionat a fost aplicat pentru determinarea cantitativă a Cu într-un aliaj de cupru. S-a determinat potenţiometric că ω% (Cu) în aliaj este 65,23 ± 3,47%. Ca metode de verificare au

ate

fost folosite metoda spectrofotometrică (67,93 ± 1,83)%, metoda iodometrică – 67,85% şi metoda spectrometrică de absorbţie atomică – 6 93,9 %. Prin primele trei metode rezultatele obţinute sunt apropiate.

Concluzie: Ca rezultat al cercetărilor efectuate a fost demonstrat că complexul cuprului cu tiosemicarbazona 8-chinolinaldehidei pofi utilizat ca ionofor pentru confecţionarea senzorilor potenţiometrici sensibili la prezenţa ionilor de cupru.

Bibliografie: 1. Sorocovici Iulian. Metalele şi sănătatea. – Chişinău, 2003, p.3-30. 2. Sadeghi Susan, Vardini Mohammad Taghi, Naeimi Hossein. Copper

(II) ion selective liquid membrane electrode based on new Schiff base carrier // Annali di chimica. – 2006. – No. 96(1-2). P.65-74.

3. Aparna Sil, Vijaykumar S. Ijeri, Ashwini K. Srivastava, Coated Wire. Copper(II) Ion Selective Electrode Based On 5,6,14,15-Dibenzo-1,4-dioxa-8,12-diazacyclopentadeca-5,14-diene // Electroanalysis. –2002. – No.17. – P. 14.

4. Szigetti Z., Bitter I., Tóth K., Latkoczy C., Fliegel D., Günther D., Pret-sch E. A novel polymeric membrane electrode for the potentiometric analysis of Cu2+ in drinking water // Anal. Chim. Acta. – 2005. – Vol. 532. – P.129.

5. Ibidem. 6. Mohammad Mazloum Ardakania, Seyed Hasan Mirhoseinib, Masoud

Salavati-Niasarib. Copper Selective Electrode Based on 1,8-bis(2-Hydroxy-naphthaldiminato)3,6-Dioxaoctane // Acta Chim. Slov. – 2006. – Vol.53. – P.197-203.

7. Revenco M., Martin M. Noi materiale electroactive pentru membranele senzorilor potentiometrici // Analele ştiinţifice USM. Seria „Ştiinte reale”: Lucrări de sinteză 1996-2006. – P.90-97.

X Pb2+ Ni2+ Zn2+ Cd2+ Ca2+ Mg2+ Na+

-lgCu2+/X

0,3382 0,7565 1,1500 2,7059 2,8209 3,0270 3,4768

Page 100: Stiinte Naturale Exacte

PROBLEME SINGULAR PERTURBATE

PENTRU ECUAŢII DIFERENŢIALE ORDINARE DE ORDINUL DOI

Stanislav CIUBOTARU, an.III, Facultatea de Matematică şi Informatică

Andrei PERJAN, dr., conf. univ., cond. ştiinţific

Singular perturbated problems study mathematical models that are described by following differential equation

(εP+Q)y = f , (1) were P, Q are differential operators and ε is a small parameter.

If the operator P has an order of derivation smaller than operator Q then the solutions of problem (1) converge to the solutions of unperturbated problem , when ε→0

Qu = f . (2) If the order of derivation of operator P is higher than operator Q then

the solutions of problem (1) don’t converge to the solutions of problem (2) in all domain of definition but in special subdomain.

Problemele singular perturbate se referă la un domeniu al matematicii numit teoria perturbaţiilor. Această teorie cercetează modelele ma-tematice care guvernează diverse procese din fizică, chimie, biologie şi de altă natură. Astfel de modele matematice se caracterizează prin faptul că în ecuaţia difrenţială (ε P+ Q)y = f, (1) unde P, Q – sunt operatori diferenţiali, este prezent un parametru mic. Dacă parametrul mic este prezent în partea ce conţine derivata de ordin inferior, adică ordinul operatorului diferenţial P este mai mic decât ordinul operatorului Q, atunci astfel de modele fac parte din

98

Page 101: Stiinte Naturale Exacte

teoria perturbaţiilor regulate. De regulă, în astfel de modele, soluţiile problemei perturbate converg către soluţiile problemei neperturbate atunci când ε→0 Qu = f . (2)

Dacă însă parametrul mic este prezent în partea dominantă a ecuaţiei (1), adică ordinul operatorului diferenţial P este mai mare decât cel al operatorului Q, atunci avem o problemă singular perturbată. Problemele singular perturbate se caracterizează prin faptul că soluţiile acestei probleme nu converg către soluţiile problemei neperturbate (2) în întregul domeniu de definiţie al soluţiei. În cazul acestor probleme, în domeniul de definiţie al soluţiilor, apare un subdomeniu numit strat limită al soluţiei, în care comportarea soluţiei este singulară în raport cu ε→0. Funcţia care descrie această comportare singulară în stratul limită se numeşte funcţie de strat limită.

Să examinăm următoarea problema Cauchy singular perturbată.

0 1

0 0

( ) ( ) ( ) , 0,

, y y

x x p x x f x x Ty y y

y y

(3) unde , iar ε este un parametru pozitiv mic. p f , : 0,

Problema neperturbată asociată problemei (2) este R

(4)

0

, 0

0

p x f x xv v

v y

Să se studieze comportarea soluţiilor problemei Cuchy (3), în ra-

port cu soluţiile problemei (4) atunci când ε→0. TCxfxp ,0)(),( 1

Teorema 1. Fie T>0, p(x), f(x) C1([0T]) şi se îndeplinesc condiţiile (5)

(6)

Atunci există constantele pozitive C = C (T, p1, p2) şi ε0=ε0(T), astfel încât

unde este soluţia problemei (3), iar este soluţia problemei (4).

Teorema 2. Fie T>0, şi se în-deplinesc condiţiile (5), (6).

10,0,0 ,( 1 yCvy

TCTC 02

1

0 ) yxf

) )(xy (xv

, , 0 Tpx ,0 , )( xpp,0 , )()( Txxpxp 21

. ,0 , )( 2p Txpx

TC , xfTxp ,0)( , 0C )( 21

99

Page 102: Stiinte Naturale Exacte

Atunci există constantele pozitive C = C(T,p1,p2) şi ε1= ε1(T, p1), astfel încât

10;04

1

;0

0 , )( 2

yyxfCvheyTC

TC

x

0

unde yε(x) este soluţia problemei (3), ν(x) este soluţia problemei (4), iar h = f(0) – p(0)y0 – y1.

Din aceste teoreme, se vede că soluţiile problemei perturbate (3) converg către soluţiile corespunzătoare ale problemei neperturbate (4) în C([0;T]), atunci când ε→0. Dacă ne referim la derivatele soluţiilor problemei (3), atunci observăm că în vecinătatea punctului x = 0, care, în acest caz, este stratul limită, soluţiile au o comportare singulară în

raport cu ε→0. Această comportare este descrisă de funcţia x

he

, care este funcţia de strat limită.

Dacă însă h = 0, atunci funcţia de strat limită al derivatei soluţiei yε(x) este zero. Prin urmare, în acest caz, şi derivata soluţiei yε (x) converge către derivata soluţiei ν(x), atunci când ε→0.

Demonstraţiile teoremelor 1 şi 2 se bazează pe estimaţiile apriorice ale soluţiilor problemei perturbate (1), estimaţii uniforme în raport cu parametrul mic ε dintr-un interval ales.

Bibliografie: 1. Vrabie I.I. Ecuaţii diferenţiale. – Bucureşti: Matrix Rom, 1999. 2. Беккенбах А., Белман Р. Неравенства, и 39. – Москва: Мир, 1965. 3. Михаилов В.П. Дифференциальные уравнение в частных произ-

водных. – Москва: Наука, 1983. 4. Василъева А.Б. Асимтотические методы в теорие сингулярных

возмушении. – Москва: Выcшая школа, 1990.

MODELE MULTICRITERIALE DE TIP TRANSPORT

Corina GUNEA, an.III, Facultatea de Matematică şi Informatică

Alexandra TKACENKO, dr., conf. univ., cond. ştiinţific

Transport problem penetrate deep into the description of a wide range of economic decision-making problems, therefore this study subjects remains to be present on a future indefinitely. The objective of this work is the study of particular types of model transport multicriterial arises criterion of „bottleneck”.

100

Page 103: Stiinte Naturale Exacte

We developed an efficient algorithm with theoretical justifications for solving the bi-criteria transportation model including the time-bottleneck criterion.

Problema de transport ocupă un loc important în cadrul problemelor de optimizare matematică. Aceasta s-a bucurat din-totdeauna de un interes deosebit, datorită, în primul rând, aspectului practic aplicativ destul de larg, precum şi a unei forme clare şi destul de captivante în prezentare. Având un bogat istoric, aceasta actualmente se foloseşte cu succes la soluţionarea unor probleme decizionale din cele mai diverse domenii. Scopul problemei clasice de transport este găsirea cantităţilor optimale de produs omogen care trebuie transportat de la fiecare producător spre beneficiar, astfel încât să se asigure necesarul fiecărei destinaţii, în limitele cantităţilor aflate la surse, iar costul total de transport să fie minim posibil.

Modelul matematic al problemei clasice de tip transport este următorul:

(min)f=

(1)

m

i

n

jijij xc

1 1

i=1,…,m (2)

n

jiij ax

1

j=1,…,n (3)

m

ijij bx

1

xij i=1,…,m; j=1,…,n 0unde: xij – cantitatea de produs omogen transportată de la sursa i la destinaţia j; ai – cantitatea disponibilă în sursa i; bj – cantitatea nece-sară beneficiarului j; Cij – costul unitar de transportare de la sursa i către destinaţia j.

Pentru soluţionarea modelului (1)-(3), se utilizează cu succes metoda potenţialelor [1], care se realizează printr-un algoritm destul de eficient.

Extinderea cercetării problemei de transport a condus la studierea unor cazuri speciale ale acesteia [1], cum ar fi: problema de transport cu rute blocate, cu rute intermediare, problema de afectare, problema încărcării utilajelor, problema de transport de tip Koopmans etc. Toa-te acestea au apărut dintr-o necesitate practică de soluţionare a unor probleme specifice de optimizare. Fiind însă derivate ale modelului (1)-(3) şi chiar foarte apropiate ca aspect, acestea se rezolvă aplicănd cu

101

Page 104: Stiinte Naturale Exacte

succes algoritmi corespunzători de optimizare unicriterială ori adaptân-du-i uşor la datele noi ale problemei.

Este de menţionat faptul că printre problemele de transport enunţate mai sus un interes în creştere revine problemei de transport după criteriul timpului. Spre deosebire de problema de transport (după criteriul costului), aceasta apare ca fiind o problemă de programare neliniară, deoarece funcţia obiectiv este de tip minmax şi urmăreşte minimizarea timpului maxim, adică de realizare a tuturor rutelor de transport. Pentru soluţionarea unor astfel de probleme, în [2] este adus un algoritm eficient, bazat pe metoda Jordan de reducere a matricelor.

Un loc central însă în domeniul modelelor de optimizare revine problemei de transport multicriterial. Astfel, în actuala lucrare se propune spre studiu problema de transport cu două criterii, dintre care unul este cel clasic de minimizare al costului total, iar cel de-al doilea este de tip „bottleneck”, adică de minimizare a timpului maxim de transport, care este de tip neliniar.

Modelul matematic al acestei probleme este următorul:

min

m

i

n

jijij xc

1 1 (4)

0maxmin

,ijij

jixxt

(5)

i

n

jij ax

1

,

,

(6)

j

m

iij bx

1

xij , i= , j= ; =

0

m,1

n,1

m

iia

1

n

jjb

1

unde: t – timpul de transportare a produsului omogen de la i la j; iar celelalte notaţii se menţin analogic modelului (1)-(3).

ij

Bineînţeles că modelul (4)-(6) este mai complicat, mai mult, pentru soluţionarea acestuia nu există metode clasice de rezolvare. În continuare, vom dezvolta un algoritm nou [3] de soluţionare a modelului (4)-(6), care a fost testat pe mai multe exemple şi s-a dovedit a fi foarte eficient. Algoritmul se bazează pe definiţiile soluţiei eficiente, soluţiei optime global.

102

Page 105: Stiinte Naturale Exacte

Definiţia 1. Soluţia de bază (X,T) a problemei (1)-(3) se consideră

eficientă, dacă pentru ( X ,T ), încât (X,T) ( X ,T ) pentru care

este adevărată relaţia:

n

jijij xc

1 1

m

i

m

i

n

jijij xc

1 1

, imediat rezultă

adevărată relaţia: TT , iar dacă prima relaţie este strictă, atunci cea

de-a doua nu este strictă. Definiţia 2. Soluţia de bază (X,T) a problemei (1)-(3) se numeşte

optimă global, dacă pentru ( X ,T ), încât (X,T) ( X ,T ), vom

avea adevărate relaţiile:

m

i jijx

n

ijc1 1

m

i

n

jijij xc

1 1 şi T T .

Algoritm 1. Ordonăm matricea timpilor în ordinea crescătoare a valorilor

acesteia. 2. Vom plasa o soluţie iniţială de bază pentru problema (4)-(6) în

celulele din matricea costurilor. Pentru aceasta, vom folosi primele cel puţin (m+n-1) celule, după cum au fost ordonate.

3. Vom calcula mărimile: pij =ui+vj-

pijc , p= nm ,1 .

4. Îmbunătăţim soluţia X a problemei (4)-(6), folosind doar celulele deblocate până când vom avea adevărată relaţia:

5. pij 0 p= nm ,1

6. Punem t = 0, (Xt, Tt) = (X, T). Reţinem soluţia (Xt, Tt), care este o soluţie eficientă pentru problema (4)-(6).

7. Vom considera prima diferenţă pozitivă pij din matricea

costurilor, deblocând pe rând celule, respectând ordinea de ordonare în care vom efectua o următoare pivotare.

8. Punem t = t + 1. Reţinem noua soluţie eficientă (Xt, Tt) a

problemei (4)-(6). Dacă avem adevărată relaţia: pij 0 p= nm ,1 ,

atunci (Xt, Tt) este ultima soluţie eficientă din mulţimea soluţiilor eficiente ale problemei (4)-(6) şi mergem la pasul 9. În caz contrar, mergem la pasul 7.

9. Stop algoritm.

103

Page 106: Stiinte Naturale Exacte

Teoremă. Dacă problema (4)-(6) admite mulţimea de soluţii bazice {(Xt, Tt)} nevidă determinată conform algoritmului 1-9, atunci aceasta reprezintă mulţimea tuturor soluţiilor eficiente ale problemei, dacă ea se compune dintr-o singură soluţie, atunci problema admite soluţie optimală global.

Referinţe

1. Boldur-Lăţescu Gh., Săcuiu I., Ţigănescu E. Cercetări operaţionale cu aplicaţii în economie. – Bucureşti,1977.

2. Zuhoviţki I., Avdeeva L.I. Lineinnoie vâpukloie programirovanie. – Moskva: Nauka, 1964.

3. Tkacenko A.I., Stancu-Manasian I.M. Metode de rezolvare a problemei de transport de tip „bottleneck” cu doua criterii // Studii şi Cercetări de Calcul Economic şi Cibernetică Economică. –1996.– Nr.4.

METODE DE SOLUŢIONARE A MODELELOR DE PROGRAMARE LINIAR-FRACŢIONARĂ

Snejana HOTINEANU, an.III, Facultatea de Matematică şi Informatică

Alexandra TKACENKO, dr., conf. univ., cond. ştiinţific

The multiobjective fractional programming models are of greater interest, especially in economic decisions making. In the paper is investigated one and two criteria optimization model of linear-fractional type. Particularly, is stu-died the case of the identical denominators. We proposed some it’s solving efficient algorithms, for which has been elaborated the special computing programmes, tested on various examples.

Key word: Multiple criteria, fractional programming, extreme solution, optimal solution.

Domeniul programării liniare se ocupă de cercetarea diverselor tipuri de probleme de optimizare liniară în elaborarea unor decizii optimale pentru diverse situaţii decizionale, punând la dispoziţie o serie de metode eficiente pentru soluţionarea acestora. În prezenta lucrare, vom propune o extindere a acestui domeniu prin includerea în modelul de optimizare a unor funcţii-obiectiv de tip liniar-fracţionar. Astfel de modele se consideră modele de optimizare de tip liniar-fracţionar. Modelul de programare liniar-fracţionar unicriterial este următorul: F(x) = f(x)/g(x) = (cTx+ )/(dTx+ ) → max (1) 0c 0d

104

Page 107: Stiinte Naturale Exacte

cu restricţiile: Ax = b, x≥0, (2)

unde: A=(aij) – matrice m×n, x, c, d – vectori coloană n-dimensio-

nali, b – vector coloană m-dimensional, , - scalari. 0c 0dDomeniul soluţiilor admisibile D = {x/Ax = b, x≥0} o mulţime ne-

vidă, mărginită, iar numitorul funcţiei F este pozitiv dTx+ >0,

x D. Menţionăm că funcţia-obiectiv în model poate fi şi de tip min, aceasta, la rândul său, prin transformări elementare fiind adusă la tipul (1).

0d

Algoritmul de soluţionare a modelului (1)-(2) se bazează pe algoritmul simplex de soluţionare a PPL, datorită faptului că funcţiile atât de la numitor, cât şi de la numărător sunt de tip liniar [1]. Se pleacă dintr-un vârf x* din D, care-i un punct extremal. Se cercetează punctele vecine după care ne deplasăm de-a lungul unei muchii, incidente lui x*, astfel încât funcţia obiectiv să crească, în cazul problemelor de maxim şi să descrească în cazul problemelor de minim. Procesul continuă până se atinge un punct extremal, astfel încât nu mai găsim un alt vârf, pentru care valoarea funcţiei să fie mai mare decât cea obţinută. Procesul e finit, deoarece numărul de vârfuri în D e finit. Prin urmare, după un număr finit de iteraţii, vom obţine soluţia optimă a mo-del ului. Tabelele simplex în cazul modelelor liniar-fracţionare sunt similare celor din cadrul programării liniare, doar că se adaugă câteva linii în plus, iar estimaţiile ∆j au o altă semnificaţie şi o formulă de calcul specială. Este evident faptul că procedeul descris anterior pentru soluţionarea modelelor de tip (1)-(2) este destul de anevoios, din cauza multor calcule numerice, în special pentru problemele de dimensiuni mari, de aceea am elaborat un program eficient în mediul C++ de parcurgere a algoritmului.

Putem menţiona că pentru rezolvarea problemelor de programare liniar-fracţionară de tipul (1)-(2) pot fi aplicate şi alte metode, cum ar fi:

– Metodele parametrice: în care se consideră una dintre funcţiile modelului liniar-fracţionar (1)-(2), cea de la numărător ori cea de la numitor ca un parametru real, prin intermediul căruia acesta se reduce la o problemă clasică de programare liniară.

– Transformări de variabile: acestea reduc problema de programare liniar-fracţionară la una de programare liniară prin

105

Page 108: Stiinte Naturale Exacte

– Multiplex (gradientul proiectat): este o metodă iterativă, care por-nind dintr-un oricare punct admisibil al domeniului ne indică direcţia de deplasare spre altul (mai bun din punctul de vedere al valorii funcţiei-obiectiv), încât astfel deplasându-ne iterativ, vom obţine soluţia optimă a modelului (care, de regulă, se află pe frontieră în unul din vârfurile domeniului), menţinându-ne de fiecare dată în domeniul soluţiilor admisibile.

O extindere a problemei de programare liniar-fracţionară unicriterial este problema bicriterială [2], a cărei model matematic este următorul:

max ))(),(()( 21 xfxfxF , (3)

xS = { bAxRx n }, (4)

unde: A este o matrice de dimensiunea mn, b un vector m-dimensio-nal, sunt funcţii liniar-fracţionare de forma: 21 , ff

),/()()( iTii

Tii txdrxcxf i = 1,2,

unde: sunt vectori n-dimensionali, iar sunt numere reale.

Numitorii funcţiilor sunt mai mari decât zero.

ii dc , ii tr ,

if

Dacă numitorii funcţiilor ale modelului (3)-(4) sunt identici, atunci vom obţine un caz particular al problemei, care în mod evident devine mai simplu de soluţionat. Astfel pentru acesta pot fi aplicate mai multe metode, cum ar fi metoda transformării de variabile

, care reduce problema de programare liniar-fracţionară

bicriterială la o problemă de programare liniară bicriterială de forma:

21 , ff

ii txy

max , (5) },{ 222111 ttycfttycf TT cu restricţiile: Ay – bt ≠ 0,

, y ≥ 0, t ≥ 0. (6) 100 ttyd T

Pentru soluţionarea modelului (5)-(6), în [3] sunt dezvoltate mai multe metode, cum ar fi: metoda maximizării utilităţii globale, metoda restrângerii de domenii ş.a.

Referinţe:

106

Page 109: Stiinte Naturale Exacte

1. Stancu-Minasian I.M., Metode de rezolvare a problemelor de programare fracţionară. – Bucureşti, 1992.

2. Nykowski Ireneusz, Zolkiewski Zbigniew. A compromise procedure for the multiple objective linear fractional programming problem // Eur. J. of Op. Res. 19(1985). – P. 91-97.

3. Шор Н.Э., Соломон Д.И. Декомпозиционные методы в дробно-линейном программировании. – Кишинев: Штиинца, 1989.

QUASIGRUPURI CONJUGAT ORTOGONALE

Olga ERMURACHI, an.III, Facultatea de Matematică şi Informatică

Parascovia SÂRBU, dr., conf. univ., cond. ştiinţific

A classification of minimal identities is given in [1] by V.Belousov. A quasigroup satisfying an identity of the form ( , ( , ( , )))A x A x A x y y ,

where 3, , S , is called a - quasigroup of type [ , , ] . The

description of - quasigroups is still an open problem. V.Belousov and A.Gwaramija considered - quasigroups isotopic to groups. Some properties of - quasigroups isotopic to abelian groups are proved in this note.

Definiţia 1. Grupoidul Q )( se numeşte quasigrup dacă ecuaţiile

şibxa bay au câte o singură soluţie, pentru orice a b, Q. Definiţia 2. Fie o substituţie de gradul trei. Quasigrupul Q(B) se

numeşte -parastrof (sau, simplu, parastrof) al quasigrupului Q(A) dacă are loc echivalenţa:

B(x(1),x(2))=x (3) , x1,x2,x3Q. A(x1,x2)=x3În acest caz notăm: B= A. Din definiţia parastrofului rezultă că

un quasigrup Q(A) poate avea exact şase parastrofi (unii din ei pot coincide ca operaţii).

Definiţia 3. Fie 3, , S . Un quasigrup se numeşte( )Q A -

quasigrup de tipul ],,[ dacă verifică identitatea

( , ( , ( , )))A x A x A x y y .

107

Page 110: Stiinte Naturale Exacte

Identităţile de forma ( , ( , ( , )))A x A x A x y y au fost numite în [1]

identităţi minimale. Pe mulţimea considerăm următoarele două

transformări ale tipurilor

33S

-quasigrupurilor: ][],,[ ,, f ,[],,[h , ], rrr

Observăm că , , mai mult, . Într-adevăr, 13 f 12 h,,[],,[,,[],,[],,[ 2 hfhrrrrffh

2{1 }f h

3S

2hffh ]

,fh

]r . Transformările f şi h generează grupul

care este izomorf cu .

0 2, , , ,S f f h

Definiţia 4. Fie Q(A) şi Q(B) două -quasigrupuri de tipul 'T şi T, respectiv. Quasigrupurile Q(A) şi Q(B) se numesc parastrofic

echivalente, dacă există 0g S 3S şi , astfel încât T . gT'

'În acest caz, spunem, de asemenea, că tipurile T şi T sunt

parastrofic echivalente şi notăm T´~T. Din definiţie rezultă că

echivalenţa parastrofică „~” este o relaţie de echivalenţă pe .

Echivalenţa parastrofică înseamnă că dacă

33S

-quasigrupul A verifică o oarecare identitate minimală netrivială de tipul T, atunci parastroful

AB

]1,1,1[1 T

verifică identitatea minimală netrivială de tipul .

V.Belousov în [1] a demonstrat că mulţimea-factor este for-

mată din şapte clase, iar în calitate de reprezentanţi ai acestor clase pot fi luate tipurile:

gTT '

~/3

3s

, ],1,1[2 lT , ],1,1[4 lrT , ],,1[6 lrlT , ],,1[10 llrT ,

, ] ,1[11 lrT,,1[8 rlT lr ], rl (numărul de ordine al tipurilor este cel

care apare în clasificarea dată de V.Belousov). Identităţile minimale definite de aceste tipuri (sau identităţi echivalente cu identităţile definite de tipurile date) în quasigrupuri sunt, respectiv:

, yxyx )x( yyxyx )( yxx xy , xy x y xy , , x yyxy xyyx y . Astfel, xy y x xy , , -quasigrupurile se definesc cu ajutorul unor identităţi minimale.

Definiţia 5. Două operaţii A şi B, definite pe o mulţime Q, se numesc ortogonale dacă sistemul de ecuaţii

108

Page 111: Stiinte Naturale Exacte

( , ) ,

( , )

A x y a

B x y b,a b Q

. are soluţie unică, pentru orice

A BÎn acest caz notăm, . Conform [1], dacă quasigrupul Q(A) verifică o identitate minimală, atunci operaţia A este ortogonală unor parastrofi ai săi:

Nr. Tipul Perechile ortogonale de parastrofi 1 ]1,1,1[1 T

srlr AAAA , 2 ],1,1[2 lT

sllrrl AAA ,srlsrlrr AAAAAAAAA ,,,, 3 ],1,1[4 lrT

lr

AAAAAAAAAA rsrllrlsr ,,,,4 ],,1[6 lrlT

s

AAAA lsrrl ,,AAAAAAAA llrrrllr ,,,

5 ],,1[10 llrT lrrlrs AAAAAA ,, 6 ],,1[8 lrrlT lrsrlllrrlr AAAAAAAAAAA ,,,,

srl A, 7 ],,1[ rllrT lrlrlrs AAAA , AA , 11 V.Belousov în [1] formulează problema caracterizării -quasigru-

purilor cu fiecare dintre cele şapte identităţi minimale, în particular a -quasigrupurilor izotope unui grup.

Fie un ( )Q -quasigrup de tipul [ ,T , ] , izotopul unui grup abelian. Atunci ( )Q verifică identitatea ( )x x xy y . (1)

Considerăm ,a b Q şi LP-izotopul ( )Q unde 1 1

a bx y R x L y ,

pentru ,x y Q . Conform teoremei lui Albert [2], bucla ( )Q este în

acest caz, de asemenea, un grup abelian. Notăm cu 0 elementul neutru al acestui grup, deci b a0

a b

. Utilizând egalitatea x y R x L y ( ( ))a b a b, (1) ia forma a bR x L R x L R x L y y

a

, de unde,

substituind R x

( (b b

cu x, obţinem

))bx L x L yx L y 3bL

, (2)

Pentru x = 0 din (2) rezultă .

109

Page 112: Stiinte Naturale Exacte

Definim acum pe Q operaţia algebrică în felul următor: " "f 0f0

1( )y L x x y ,x , pentru x y Q , unde este unitatea locală la

stânga a elementului 0 în quasigrupul Q( ) . Propoziţia 1. Q este un izotop al grupului abelian Q( ) ( ) .

Demonstraţie. Luând în (2) 0b f0

1 şi apoi substituind fy L y ,

obţinem 0 0 0

1( ( ))f f fx L x L x y L y , ce implică 0 0 0

1 1( ) ( )f f fx L x y L x L y

astfel, pentru 0y , rezultă

0 0

1 ( )f( )fx L x L I x , (3)

unde . Din egalitatea (3) rezultă

, deci prin urmare,

: , ( )Q I x Q ( ) (I x I x

0 0

1( ) ( )f fL x L x

0 0f f

,x x

)

I Q

0 0

1( )f fL x L1( )

)

(

( )x

( )x y L x x y L 0

( )fx y L I x I y.

( )Q este un Propoziţia 2. Dacă -quasigrup de tipul

b Q2 [ , , ]T l , izotop unui grup abelian, atunci pentru orice ,

există un grup abelian (Q ) , astfel încât 3 ( )b bx y IL x L y ,b , unde : , ( )I Q Q I x x Q x .

Demonstraţie. Fie ( )Q este un -quasigrup de tipul 2 [ , , ]T l ,

izotopul unui grup abelian. Atunci ( )Q verifică identitatea

x( )y y x y ,a b Q. Pentru considerăm LP-izotopul Q ( ) unde 1 1

a by R x L y , , pentru x x y Q ( ). Conform teoremei lui Albert, Q

este un grup abelian. Fie 0 b a b

elementul neutru al grupului .

Utilizând egalitatea

(Q )

ax y R x L y , identitatea ( )x y yx y ia forma:

( ( ))a b a ba bR x L R y L R y L x y 1

(4) 1

De unde, substituind şi ay R y bx L x1 1( ( ))a b b b a

, avem:

L x L y L y x R y 1 1( ( ))b b a a bL y L y x R y IR L x

0y

, deci . R

, din ultima egalitate rezultă , adică Pentru 3b aL x b IR x

3a bx b IL x 3

a b a b b şi atunci y R x L y R x b IL x L y ,, pentru R x x y Q .

Bibliografie:

110

Page 113: Stiinte Naturale Exacte

1. Belousov V.D. Quasigrupuri conjugat ortogonale. Preprint. IM al AŞM. – Chişinău: Ştiinţa, 1983. – 50 p. (în l. rusă).

2. Белоусов В. Основы теории квазигрупп и луп. – Москва: Наука, 1967.

SISTEME EXPERT

Otilia PAŞA, an.III, Facultatea de Matematică şi Informatică

Viorel GRIGORCEA, lector superior, cond. ştiinţific

Expert systems represent intelligent programs that resolve complex problems in narrow application domains using knowledge about domain and inference procedures. In paper are approached elaboration methods, the structure, components, advantages and disavantages of expert systems. There is described the realization of the tool that generates a functional expert system in medicine field.

În prezent există un număr mare de probleme complexe din diverse domenii ale activităţii umane, care pot fi rezolvate doar de specialişti – experţi în domeniile date. Exemple de astfel de probleme sunt proble-me de diagnostică medicală, probleme de luare a deciziilor, de determinare a proprietăţilor diferiţilor compuşi chimici şi altele. Acestea sunt probleme pentru care nu există metode exacte sau algoritmi stricţi de rezolvare, însă pe care experţii pot să le rezolve cu succes, bazându-se pe experienţă şi pe cunoştinţele lor [1].

Scopul lucrării este studierea caracteristicilor principale ale sisteme-lor expert – sisteme informatice bazate pe cunoştinţe, care să rezolve probleme complexe. Avantajele acestor sisteme: sunt mai ieftine în exp-loatare, pot fi mai rapide şi mai eficiente decât experţii, pot fi uşor ac-tualizate. Un neajuns al sistemelor expert constă în faptul că elaborarea lor poate fi foarte costisitoare. La elaborare trebuie să participe neapărat un expert în domeniu care oferă cunoştinţele sale despre domeniu, inginerul de cunoştinţe care trebuie să ajute expertul să-şi expună şi să-şi structureze cunoştinţele, programatori care vor realiza sistemul.

Sistemele expert reprezintă un domeniu important al Inteligenţei Artificiale. Un sistem expert reprezintă un program, care utilizează cunoaştere şi proceduri de inferenţă pentru a rezolva probleme

111

Page 114: Stiinte Naturale Exacte

complexe într-un domeniu îngust, la fel de bine ca şi un expert uman. Una dintre principalele componente ale unui sistem expert este baza de cunoştinţe care conţine o mulţime de fapte, reguli, legităţi ale domeniului cercetat, şi cu ajutorul cărora se pot deduce cunoştinţe noi. O etapă importantă la elaborarea unui sistem expert este formarea bazei de cunoştinţe în care participă însuşi expertul în domeniu şi aşa-numitul inginer de cunoştinţe – informatician care trebuie să formalizeze domeniul şi să obţină de la expert cele mai valoroase informaţii care se utilizează la soluţionarea problemelor din domeniul dat. Procesul de formare al bazei de cunoştinţe este reprezentat în figură. În prezent se aplică sisteme informatice specializate pentru elaborarea sistemelor expert, care uşurează considerabil procesul de creare a sistemelor expert şi care pot reduce considerabil costul acestor sisteme. Un generator de sisteme expert este un sistem instrumental pentru construirea sistemelor expert de expertul însuşi, fără participarea programatorului, iar în cazul unui domeniu de aplicaţie bine structurat – fără participarea inginerului de cunoştinţe [2].

Cerinţele utilizatoruluiInformaţii Experienţă

Procesul de formare a bazei de cunoştinţe într-un domeniu de expertiză

În cadrul studiului a fost elaborat un generator de sisteme expert. Cu ajutorul generatorului realizat a fost creat un sistem expert de diagnostică medicală. Cunoştinţele în programul realizat se reprezintă sub formă de reguli de producere. O regulă de producere reprezintă o structură formată din două părţi principale: lista de premise şi concluzia. În afară de aceasta, pentru fiecare regulă se indică numărul său de ordine şi prioritatea regulii. Prioritatea regulilor va influenţa

Expertul în domeniu

Inginerul de cunoştinţe

Întrebări, probleme

Răspunsuri, explicaţii, soluţii, fapte,

reguli, euristici

112

Page 115: Stiinte Naturale Exacte

ordinea în care ele vor fi examinate în caz de conflict – sunt aplicabile mai multe reguli într-o situaţie dată.

Pentru realizare a fost ales limbajul de programare logică PROLOG. Prolog este limbaj declarativ de programare şi este cel mai potrivit pentru realizarea diferitelor proceduri de inferenţă şi descrierea cunoştinţelor. Generatorul de sisteme expert realizat este alcătuit din câteva module.

Interfaţa cu expertul are două funcţii: achiziţionarea cunoştinţelor de la expertul uman şi convertirea lor într-o reprezentare internă, creând astfel baza de cunoştinţe. Generatorul este un înveliş de program vid – un sistem expert fără bază de cunoştinţe. Ca rezultat al completării ge-neratorului cu baza de cunoştinţe furnizate de către expertul uman se obţine un sistem expert funcţional.

Mecanismul de inferenţă este componenta de bază a generatorului de sisteme expert. Efectuarea expertizei reprezintă un proces de căutare într-un spaţiu de stări al problemei. O stare a problemei reprezintă o configuraţie a bazei de date – regiunea memoriei operative în care se înscriu rezultatele intermediare.

Starea iniţială a problemei reprezintă baza de date vidă, care nu conţine nici un fapt.

La începutul expertizei mecanismul de inferenţă parcurge baza de cunoştinţe în scopul de a forma o listă de ipoteze – soluţii posibile ale expertizei. Aceste ipoteze se obţin pe baza regulilor de producere care au prioritatea rezervată – 100.

Căutarea soluţiei se va efectua prin aplicarea consecutivă a diferitelor reguli de producere. Lista de premise ale unei reguli de producere se suprapune cu baza de date, adică se verifică prezenţa fiecărei premise în ea. Este condiţia în care această regulă poate fi aplicată. Dacă premisele nu se satisfac, această regulă se ignorează şi se trece la următoarea regulă de producere aplicabilă în starea dată, sau la demonstrarea altei ipoteze, dacă reguli aplicabile nu mai sunt.

Aplicarea unei reguli, premisele căreia se satisfac, produce o schimbare a bazei de date. Ca rezultat, în ea se introduce un nou fapt, care, la rândul său, poate reprezenta o premisă pentru alte reguli.

La prima etapă a expertizei, mecanismul de inferenţă va activa nu-mai acele reguli de producere, premisele cărora se confirmă de către utilizator (se introduc de la tastatură). Aceasta are loc din cauza că

113

Page 116: Stiinte Naturale Exacte

baza de date este vidă şi nu pot fi aplicate alte reguli. Deci, prin intermediul aplicării unor astfel de reguli se formulează problema, adică se introduc datele de intrare ale problemei.

În sistemul realizat nu se permite ca o regulă să apeleze la altă regulă, sau la definiţii recursive. Schimbul de date dintre reguli se efectuează numai prin intermediul bazei de date.

Baza de date poate fi divizată în două părţi: – mulţimea de fapte care sunt prezente sau confirmate de către

utilizator în procesul căutării; – mulţimea de atribute şi caracteristici pe care nu le posedă soluţia

căutată, adică acele caracteristici, care nu au fost deduse în urma aplicării diferitelor reguli, sau absenţa lor a fost confirmată de utilizator.

Partea a doua a bazei de date este necesară pentru situaţiile în care una şi aceeaşi premisă este comună pentru mai multe reguli de producere. Dacă în cadrul examinării unei reguli o premisă a fost respinsă, alte reguli care conţin aceeaşi premisă nu vor fi considerate în procesul de căutare. Toate premisele unei reguli de producere sunt legate între ele prin relaţia „AND” („ŞI” logic).

Starea finală a problemei, în care procesul de căutare a soluţiei se stopează, reprezintă o configuraţie a bazei de date, care conţine toate premisele unei reguli de producere, concluzia căreia coincide cu una dintre ipotezele verificate. Această ipoteză devine soluţie a problemei.

Referinţe: 1. Dumitrescu D. Principiile Inteligenţei Artificiale. – Cluj-Napoca:

Editura Albastră, 1999. 2. Cârstoiu Dorin Ioniţă. Sisteme Expert. – Bucureşti: ALL, 1994. 3. Obreja G. Boli infecţioase. Profilaxie şi combatere. – Chişinău, 2004.

SISTEM ELECTRONIC DE GESTIUNE A DOCUMENTELOR

Dumitru PAVLUTIN, an.III, Facultatea de Matematică şi Informatică

Svetlana BODRUG, lector superior, cond. ştiinţific

114

Page 117: Stiinte Naturale Exacte

LiveDoc represents a tool for working in a safe way with the documents and represent the next step in preserving all the data and all your documents in just one place. This tool offers you all the necessary elements: storage in one unique place, easy access and reliability, secure access and encryption, reduces costs with implementation, definitions of types and classes of documents and documents workflow configurations.

Gestiunea automată a documentelor are un rol hotărâtor în activitatea organizaţiilor în care cea mai mare parte a sistemului informaţional (peste 80%) are la bază documentul, indiferent de suportul său fizic. Livrarea informaţiei corecte, către persoana potrivită, la momentul pot-rivit este un element fundamental al activităţii zilnice. Nevoia de a ma-nevra mai rapid informaţiile şi, implicit, documentele care le conţin a dus la dezvoltarea Sistemelor electronice de gestiune a documentelor.

Dezvoltarea rapidă în ultimele decenii a tehnologiilor informaţio-nale, a reţelelor şi ca rezultat a Internetului duce la posibilitatea creării unei astfel de aplicaţii pentru mulţi utilizatori, care pot conlucra cu mare eficienţă (ca rezultat al utilizării fluxurilor de fişiere din cadrul unui DMS).

Actualitatea aplicaţiilor de gen Document Management System este determinată de trecerea de la vechiul nivel de suport al informaţiei (cum ar fi hârtia) – la cel nou – electronic (cu documentul electronic, fluxurile de fişiere).

Un sistem de gestiune al documentelor încearcă să păstreze la maxim vechile obiceiuri, însă oferă pe larg noile posibilităţi tehnologice.

Organizaţiile au în mod tipic nevoie de a arhiva volume considerabile de date pentru perioade mari de timp, în condiţii de siguranţă, înaltă disponibilitate şi refolosire facilă, toate acestea la un cost cât mai mic. Informaţiile arhivate includ imaginile documentelor scanate, înregistrări, facturi, contracte, corespondenţă, ordine de plată, declaraţii fiscale, rapoarte, precum şi biblioteci multimedia de imagini audio şi video. Orice companie necesită arhivarea parţială – sau chiar totală – a acestor tipuri de documente şi riscă să fie blocată de administrarea acestui volum mare de date care trebuie stocate şi accesate la nevoie. Aceasta reprezintă motivul folosirii şi importanţei aplicaţiilor de acest gen.

115

Page 118: Stiinte Naturale Exacte

Managementul documentelor permite exercitarea unui control mai mare asupra producţiei, stocării şi distribuţiei de documente, obţinând ast-fel o reducere semnificativă a timpilor morţi în fluxul documentelor. DMS-ul proiectat în cadrul acestei lucrări permite îndeplinirea sarcinilor:

– identificarea unică a documentelor; stocarea, regăsirea, monito-rizarea documentelor; controlul versiunilor fiecărui document; gestiu-nea traseelor pe care un document îl poate urma; prezentarea/vizuali-zarea documentelor.

Ca rezultat DMS-ul ar fi eficient să fie o aplicaţie Web, şi obiectivele care dorim a fi relizate constau din:

– alegerea platformei în baza căreia va fi dezvoltată şi va lucra ap-licaţia – este aplicaţie Web rulată pe un server Web;

– stabilirea limbajelor de programare pentru DMS, precum şi a framework-urilor pentru ele, proiectarea bazei de date – PHP, JavaScript, ExtJS, Apache, MySQL;

– alegerea suportului şi metodelor de păstrare a informaţiei – unele date vor fi stocate în BD, iar multe documente vor fi fişiere fizice;

– stabilirea modulelor sistemului, precum şi nivelul de inter-acţiune dintre ele – principalele module sunt partea de administrare (configurare) şi partea pentru utilizatori.

Sistemul de gestiune a documentelor în majoritate susţine stocarea, versiunea, securitatea, la fel ca şi indexarea şi capacităţi de regăsire. Iată descrierea acestor componente:

– Metadata Metadata este tipic stocată pentru fiecare document. Metadata

poate include, spre exemplu, data în care documentul a fost stocat şi identificatorul utilizatorului care l-a stocat. DMS-ul, de asemenea, poate extrage metadata din document automat sau a indicat utilizatorului să adauge metadata. Unele sisteme pot folosi recunoaşterea optică a caracterelor pe imaginile scanate, sau a performa o extragere de text din documentul electronic. Textul rezultat extras poate fi folosit pentru a ajuta utilizatorilor să găsească cuvintele-cheie sau capacităţi de căutare prin text întreg, sau poate fi folosit de sine stătător.

– Captarea Imaginile documentelor de hârtie folosind scanere şi alte aparataje.

Recunoaşterea optică a caracterelor (Optical character recognition –

116

Page 119: Stiinte Naturale Exacte

OCR) este deseori folosită, unde este integrată în hardware sau ca aplicaţie de sine stătătoare, pentru a converti imagini digitale în text citeţ pentru maşină.

– Indexarea Indexarea poate fi la fel de simplă ca păstrarea identificatorilor

unici ai documentelor; însă deseori ia amploarea unei probleme mai complexe, făcând clasificarea prin metadată sau chiar prin indexuri de cuvinte extrase din conţinutul documentului. Indexarea există în majoritate pentru suportul regăsirii fişierelor. O arie importantă pentru regăsirea uşoară este crearea unei topologii de indexare.

– Regăsirea Regăsirea documentelor electronice din stoc. Cu toate că regăsirea

unui document particular este simplă, regăsirea în context electronic poate fi complexă şi puternică. Simpla regăsire a documentelor individuale poate fi suportată prin posibilitatea ca utilizatorul să specifice unicul identificator al documentului şi având posibilitatea ca sistemul să folosească indexul de bază (sau o interogare non-index) pentru a regăsi documentul. O căutare mai flexibilă permite utilizatorului să specifice termeni parţiali de căutare introducând iden-tificatorul documentului sau/şi o parte din metadata expectată.

– Securitate Securitatea documentelor este foarte importantă în multe aplicaţii

de management al documentelor. Unele sisteme au module de gestionare a permisiunilor care permit administratorilor să dea acces documentelor bazate pe tip la doar câţiva utilizatori sau la un grup.

– Fluxurile Fluxurile sunt o problemă complexă şi unele aplicaţii conţin

module de acest gen. Există mai multe tipuri de fluxuri. Manual, fluxul necesită un utilizator care va vedea documentul şi va decide cui va fi trimis. Fluxurile bazate pe reguli permit unui administrator să creeze reguli care ar gestiona fluxul de fişier în interiorul organizaţiei: ca exemplu, o factură trece printr-un proces de control şi apoi este mutată spre departamentul de plăţi. Regulile dinamice permit crearea mai multor ramuri într-un proces de flux pe baza anumitelor reguli.

Din punct de vedere tehnic, este importantă înţelegerea că construcţia unei astfel de aplicaţii cuprinde o scară largă de tehnologii informaţionale existente. Pe baza LiveDoc se observă importantă

117

Page 120: Stiinte Naturale Exacte

corelaţia mai multor tehnologii, în special pentru sfera Web. S-a reuşit eficient coordonarea tehnologiilor: PHP, SQL, JavaScript, AJAX, HTML, XML, Flash.

Pe baza dezvoltării aplicaţiei, s-a observat complexitatea imp-lementării unor module ale DMS-ului LiveDoc, cum ar fi fluxurile de fişiere. A fost făcut un studiu special pentru găsirea celei mai bune metode în găsirea unui model eficient al acestora – ca rezultat a fost folosită teoria automatelor finite. Definirea şi implementarea teoriei automatelor finite a fost inclusă cu succes în modelul relaţional pentru stocarea în baza de date.

Astfel, LiveDoc poate îndeplini toate sarcinile cerute la proiectarea acestuia: gestionarea documentelor electronice cu toate instrumentele necesare (căutare, atribuire de metadate), crearea fluxurilor de fişiere, gestionarea utilizatorilor sistemului, documentaţie etc.

S-a atras atenţie deosebită design-ului, în special folosind HTML-ul şi CSS-ul, folosirea modularităţii, a concepţiilor speciale de securitate – totul pentru comoditatea şi securitatea utilizatorilor sistemului.

Proiectarea şi implementarea unui sistem de gestiune automată a documentelor în cadrul unei organizaţii este o activitate complexă şi consumatoare de resurse financiare, în special pe linia achiziţiei de tehnică de calcul, însă eforturile sunt răsplătite din plin de eficienţa accesului la informaţie şi de eliminarea timpilor morţi în circuitul documentelor, trecând la o nouă etapă de dezvoltare.

XML-DE TRANSLATOR

Vasile COBZAC, Ion CUCEREANU, an.III, Facultatea de Matematică şi Informatică

Aurelia PREPELIŢĂ, lector, cond. ştiinţific

In this work it is proposed a translator, named XML-ED Translator, that converts XML descriptions (source code) of Membrane Petri Nets models to Descriptive Expresions. The XML-ED Translator is elaborated in Visual Studio C# programming language.

Reţelele Petri reprezintă un mijloc universal de modelare şi simulare, au drept scop modelarea sistemelor şi analiza lor. În această lucrare, se vorbeşte despre un translator ce converteşte fişierele-sursă

118

Page 121: Stiinte Naturale Exacte

ale modelelor de reţele Petri membranale în expresii descriptive – o reprezentare analitică adecvată şi univocă a modelelor.

Expresii descriptive ale reţelelor Petri membranale Translatorul XML-expresii descriptive, numit XML-DE Trans-

lator, este elaborat în limbajul de programare Visual Studio C# şi are menirea de a transla codul-sursă al modelelor, realizate cu ajutorul simulatorului Visual Membrane Petri Nets (VMPN) [1], scrise în format XML în fişiere de format docx (Word2007).

Dexel – este elementul de expresie descriptivă a Reţelelor Petri, introdus de doctorul habilitat în ştiinţe tehnice, Emilian Guţuleac. Noi, în lucrarea de faţă, propunem o extindere a acestei noţiuni în scopul utilizării expresiilor descriptive pentru reprezentarea modelelor în Retelele Petri membranale (RPM). Mai jos este arătat un dexel pentru RPM:

(1) unde:

– – simbol-tranziţie, – id-ul membranei în care se află

tranziţia, – este funcţia de gardă asociată tranziţiei, – timpul de

aşteptare (delay time), – denumirea tranziţiei.

– – simbolul-locaţie, – denumirea locaţiei; – marcajul

(numarul de jetoane asociate locaţiei), – id-ul membranei în care se află locaţia.

( ) – reprezentarea arcului normal;

( ) – reprezentarea unui arc inhibitor;

( ) – reprezentarea unui arc test.

119

Page 122: Stiinte Naturale Exacte

Fig.1. Un exemplu de reţea Petri ce are un arc de tip normal de intrare şi un arc test de ieşire şi ED respectivă

Într-o expresie descriptivă, orice simbol-locaţie sau simbol-tranziţie poate fi folosit în orice ordine de mai multe ori. Astfel, se va subînţelege că în reţelele Petri respective, aceleaşi locaţii (tranziţii), cu acelaşi simbol vor fi contopite într-un singur simbol-locaţie (simbol-tranziţie).

Elaborarea translatorului Citirea fişierului XML o efectuăm cu ajutorul clasei derivate din

clasele abstracte XmlReader. Sunt câteva clase pentru citire/scriere de documente XML:

XmlTextReader, XmlValidatingReader, XmlNodeReader, XmlWriter. Clasele XmlTextReader şi XmlTextWriter pun la dispoziţie metode rapide pentru citirea şi scrierea de XML. Dar viteza este contrabalansată de faptul că navigarea este de tip secvenţial (doar înainte).

Fig.2. Modelul grafic al reţelelor vizuale membranale Petri

Fişierul XML este citit fiecare rând şi câmpurile necesare sunt salvate în trei vectori bidimensionali, clasificându-le după tipul câmpului: „Places” , „Transitions” , „Arcs”.

Din tabelele cu datele modelului sunt selectate locaţiile şi tran-ziţiile pentru fiecare membrană în parte şi sunt copiate în alte tabele auxiliare, care, la rândul lor, sunt copiate într-un string în funcţie de proprietăţile lor şi de datele auxiliare pe care le conţin.

120

Page 123: Stiinte Naturale Exacte

Fig.3. Rezultatul execuţiei translării în ED a modelului reprezentat în fig.2,

accesând butonul Translator

Cu ajutorul diferitelor derivative ale mDE şi operaţii compoziţionale unare şi/sau binare, folosind un raţionament adecvat ce redă interacţiunea condiţiilor şi evenimentelor sistemului specificat, putem compune expresii descriptive ale modelelor reţelelor Petri membranale sistemelor considerate. În exemplul dat, au fost utilizaţi operatorii: Join, reprezentat prin simbolul „ ”; Fork, reprezentat prin

simbolul „ ”; Paralel Computing, reprezentat prin simbolul „ ”.

Concluzie Modelele analitice bazate pe teoria RP permit abordări discrete, în

cazurile când sistemul-ţintă este bine cunoscut sub aspect funcţional şi al încărcării, cunoaşterea caracteristicilor sarcinilor de executat a cerinţelor de sincronizare şi de timp răspuns, permit o descriere foarte detaliată a sistemului, introducerea elementului timp şi astfel se poate face o predicţie precisă a comportării şi a performanţelor sistemului-ţintă.

Bibliografie: 1. Profir A., Gutuleac E., Ciurganov D., Danu S. Modelling of molecular

genetic mechanisms involved in the development of cardiovascular diseases using Visual Membrane Petri Nets, 1st National Symposium on e-Health and Bioengineering - EHB 2007, 16-17th November, 2007. – Iaşi, Romania, p. 157-160.

121

Page 124: Stiinte Naturale Exacte

2. Guţuleac E. Evaluarea performanţelor sistemelor de calcul prin reţele Petri stocastice descriptiv-restructurabile. – Chişinău: Universitatea Tehnică a Moldovei, 2005, p.42-142.

PROIECTAREA JOCURILOR PENTRU DISPOZITIVE MOBILE

Mircea MUNTEAN, an.III, Facultatea de Matematică şi Informatică

Anatol GLADEI, lector, cond. ştiinţific

BattleTank is a product program with a smart module wich randomize direction of enemies, an resolve problems, an interface and a basic knowledge of the game. The game is written in the programming language Java, Java 2 Micro Edition platform having implemented Bluetooth module that allows multiplayer game. It’s intended to create a means of entertainment and relaxation, develop logic and team spirit.

Un joc video este un joc electronic în care se interacţionează cu o interfaţă grafică pentru a genera răspuns vizual pe un ecran. Jocurile video în general au un sistem de recompensare a utilizatorului, de obicei se ţine scorul, acest sistem depinzând de îndeplinirea unor anumite obiective în joc.

Până nu demult, telefoanele mobile erau folosite numai pentru co-municaţii. În anul 1997 a fost creată prima joacă pentru dispozitive mobile. Acest joc se numeşte „Snake”. Jocul era instalat în toate telefoanele mobile produse de compania „Nokia”.

În prezent, telefoanele mobile sunt dispozitive performante şi com-pacte, fapt ce a contribuit la extinderea serviciilor, cum ar fi jocurile, muzica, imaginile, navigarea pe Internet, tehnologia Bluetooth, Wirelless conexiuni, GPS şi multe altele.

Odată cu apariţia Internet-ului, la dispozitivele mobile a apărut po-sibilitatea de a descărca servicii de pe Internet, aceasta, la rândul său, a contribuit la apariţia comerţului.

Comerţul de jocuri pe Internet este foarte profitabil. Potrivit estimă-rilor câtorva cercetători din New York, numărul de jucători la telefoa-nele mobile în anul 2005 a ajuns aproximativ la cifra de 200 milioane, iar în anul 2006 numărul acestora a crescut până la cca 850 milioane.

Avantajele jocurilor:

122

Page 125: Stiinte Naturale Exacte

1. Dezvoltă logica. 2. Dezvoltă spiritul de echipă. 3. Nivel de calificare înalt al informaticii. Această calificare poate

fi folosită şi pentru alte aplicaţii. 4. Schema de joc poate fi de folos pentru aplicaţii în procese socia-

le sau economice. 5. Sunt comandate de către companii. Jocul elaborat de noi se numeşte „BattleTank”. Ideea jocului constă

în aceea că jucătorii principali trebuie să apere Statul Major de inamici şi să distrugă toţi inamicii. Jocul poate fi jucat în două moduri: Sin-glePlayer (1 jucător) sau MultiPlayer (2 jucători). Eroul/eroii trebuie să distrugă toţi cei 14 inamici din fiecare nivel. Joaca se sfârşeşte dacă Statul Major este distrus sau dacă eroii sunt distruşi.

Jocul este scris în limbajul de programare Java, platforma Java 2 Micro Edition. Java este un limbaj de programare de nivel înalt, orientat obiect, proiectat iniţial pentru realizarea de aplicaţii pentru Internet şi mai cu seamă pentru Web. Acesta este utilizat în prezent cu succes şi pentru programarea aplicaţiilor destinate Intranet-urilor. În acest sens, multe firme recurg la limbajul Java în procesul de in-formatizare, întrucât oferă un foarte bun suport pentru tehnologii de vârf şi, nu în ultimul rând, pentru faptul că este gratuit şi în mod continuu îmbogăţit şi îmbunătăţit.

J2ME este o colecţie de tehnologii şi specificaţii concepute pentru părţi diferite ale pieţei de dispozitive de dimensiuni mici. Partea cent-rală a platformei J2ME este formată din două configuraţii diferite: CDC şi CLDC. O configuraţie defineşte bibliotecile tehnologiei Java şi capacităţile virtuale ale dispozitivului. CDC este destinat dispozitivelor portabile high-end, cum ar fi comunicatoarele Nokia, în timp ce CLDC este conceput pentru dispozitivele portabile cu cost redus, cum sunt telefoanele mobile obişnuite.

Posibilităţile J2ME: 1. Grafica si animaţia Biblioteca standard API suportă elementele grafice ca, de exemplu:

imagine, grafica 2D (linii, pătrate, elipse etc.) şi animaţia. J2ME suportă sprite-urile – imagine care se mişcă liber pe ecran

indiferent de alte imagini. Această calitate e foarte importantă la

123

Page 126: Stiinte Naturale Exacte

crearea jocurilor de tip „Action”. O altă calitate constă în aceea că permite plasarea fragmentelor de imagini pe fond.

Datorită managerului de sloiuri în J2ME se pot controla foarte uşor câteva sloiuri. Astfel putem crea un sloi pentru fondul jocului (obsta-cole) şi altul pentru eroul jocului.

2. Prelucrarea datelor de la intrare J2ME suportă introducerea datelor de la tastatură. Datele introduse

de la utilizator sunt foarte importante pentru jocuri, deoarece înseşi ele permit coordonarea cu jocul.

3. Sunetul J2ME suportă reproducţia sunetului digital în formatul PCM sau

WAV, la fel şi cântece în formatul MIDI. Suportul sunetului este bazat pe Java Media API – API destinat pentru înregistrarea şi repro-ducţia sunetului şi video pe dispozitivele mobile.

4. Reţele de mobile Cea mai atrăgătoare posibilitate a jocurilor pentru mobil presupu-

nem că este lucrul în reţea. Spre deosebire de alte limbaje de programare, limbajul Java era orientat să suporte reţelele. J2ME suportă următoarele protocoale de reţea: HTTP, SMS, WAP. La fel J2ME mai suportă şi tehnologia Bluetooth care are următoarele protocoale: SPP, L2CAP, RFCOMM, OBEX.

Tehnologii folosite: La elaborarea jocului, am folosit tehnologia Bluetooth, protocolul

L2CAP (Logical Link & Adaptation Protocol). Bluetooth este o tehno-logie accesibilă, care permite dispozitivelor mobile să facă schimburi de date prin intermediul undelor radio.

Instrumentarul folosit: La realizarea jocului, am folosit următoarele instrumente: 1. Sun Java (TM) Wireless Toolkit 2.5.2_01. 2. NetBeans IDE 6.5. 3. Adobe Photoshop CS4. Rezultate: 1. Experienţa acumulată la elaborarea unui astfel de joc poate fi fo-

losită la elaborarea site-urilor dinamic. 2. Jocul elaborat poate funcţiona pe mobile. 3. Jocul poate fi exploatat de unul sau doi jucători.

124

Page 127: Stiinte Naturale Exacte

4. Produsul program este unul inteligent dotat cu rezolvator de probleme şi o bază de cunoştinţe.

Concluzii: Scopul jocului este de a crea un mijloc de distracţie şi relaxare, de

a dezvolta logica şi spiritul de echipă. În comparaţie cu alte jocuri de pe Internet, care fac parte din acest

gen de jocuri, jocul elaborat de noi mai suportă şi tehnologia Bluetooth care permite lucrul în echipă, ceea ce fascinează cel mai mult.

Importanţa aspectului teoretic se manifestă prin evoluarea atât a structurilor jocurilor, cât şi a proceselor de elaborare a lor şi a sistemelor instrumentale utilizate la elaborarea jocului.

Jocul nu este finisat definitiv, nu am reuşit să realizăm totul ce ne-am propus. În viitor dorim să perfecţionăm jocul, anume în direcţia ce priveşte sincronizarea datelor la modul multijucător, extinderea mapelor, adăugarea nivelelor de greutate, a scorului, a surprizelor (adăugarea unei vieţi, omorârea imediată a tuturor inamicilor, armă mai performantă, bronarea Statului Major, oprirea pe un timp a tuturor inamicilor).

РАЗРАБОТКА ИНФОРМАЦИОННОЙ СИСТЕМЫ ПО ОБЪЕДИНЕНИЮ ЛОКАЛЬНЫХ СЕТЕЙ В ИНТРАНЕТ

И РАСПРЕДЕЛЕНИЕ РЕСУРСОВ СЕТИ МЕЖДУ ЛОКАЛЬНЫМИ ПОЛЬЗОВАТЕЛЯМИ

Андрей МАРИН, III курс, факультет математики и информатики

Эмилия БУЛАТ, ст. преподаватель, научн. руководитель

The publication is devoted to a problem of the organization of a data cont-rol which would provide the most effective and favorable operation of the corporation.

The publication describes main objectives and tasks of the project, advan-tage from its development and implantation in the corporation. All advanta-ges are rather essential and considerably facilitate corporation operation. Besides essential disclosure, in the publication are also listed some additional developments, which have expanded and deepened its studying. The schematic figure which facilitates information perception is presented to publications.

125

Page 128: Stiinte Naturale Exacte

In the end of the publication the list of the used literature is applied.

На любом предприятии, вне зависимости от его размеров, ор-ганизационной структуры и политики, возникает проблема такой организации управления данными, которая обеспечила бы наибо-лее эффективную и выгодную его работу.

Компании, конкурирующие за рынки сбыта, стремятся в крат-чайшие сроки реализовать и внедрить технические новшества в аппаратные средства и программное обеспечение, стимулирую-щие развитие всей технологии управления информацией в целом. Нашей задачей являлась разработка проекта по созданию и

внедрению информационной системы, которая будет реализовы-вать следующие задачи:

1. Объединение двух локальных сетей в единую сеть посред-ством Интернета.

2. Обеспечение простого и удобного доступа к данным и сер-верам.

3. Централизация данных. О проекте: В проекте рассматривается способ объединения локальных се-

тей отдельных офисов фирмы в единую локальную сеть Интранет посредством Интернета. Создание сети Интранет позволит автома-тизировать выполняемую работу, независимо от места нахождения компьютера или даже сотрудника. Появится возможность отда-ленного доступа к информации и пользовательским приложениям, решения проблем с распределением информационных ресурсов отдельных локальных сетей, а также упрощения доступа к ним.

126

Page 129: Stiinte Naturale Exacte

Рис.1. Объединение локальных сетей в виртуальную частную сеть (VPN)

Дополнительные разработки: 1. Моделирование систем на основе Rational Rose. 2. Планирование этапов жизненного цикла проекта; разработи

и внедрения информационной системы при помощи MS Project. 3. Создание WEB-приложений. Преимущества от внедрения информационной системы: Повышение уровня безопасности. Благодаря VPN способу

объединения локальных сетей, создается канал связи непосредст-венно между источником и приемником. Каждый удаленный клиент должен пройти процесс идентификации, перед тем как войти в виртуальную частную сеть. Однако основное преиму-щество заключается в том, что каждый удаленный клиент должен быть зарегистрирован на сервере. Пароль и логин придумывает сетевой администратор, а затем сообщает их удаленному пользо-вателю. Каждый пользователь знает свои реквизиты доступа в Интернет. Такая система позволяет разрешать доступ к сети только определенным пользователям, благодаря чему заметно повышается уровень безопасности всей сети.

Сокращение издержек за пользование Интернетом. Для эффективной работы с партнерами и клиентами, фирма нуж-дается в высокоскоростном Интернете. Изначально такой Интер-нет был подключен в обоих офисах. Чем выше скорость доступа в Интернет, тем выше стоимость данного пакета. В связи с необ-ходимостью поддержания высоких скоростей в обоих офисах,

127

Page 130: Stiinte Naturale Exacte

128

фирма несет двойные затраты на удовлетворение этой потреб-ности. Благодаря новой информационной системе появляется воз-можность экономии средств на Интернет. В такой системе ши-рокий канал связи необходим всего лишь одному из офисов. В этом офисе подключен пакет с высокой скоростью доступа по Молдове и по миру. В другом офисе подключен пакет с доступом исключительно по Молдове. Сервер второго офиса настроен как маршрутизатор. В итоге необходим один высокоскоростной па-кет и один пакет с доступом по Молдове, который стоит гораздо дешевле. Так как необходимость в Интернете остается постоян-ной, фирма экономит значительные средства.

Удаленный доступ к базам данных. Так как фирма зани-мается продажами, возникает необходимость ведения учета то-вара. В офисе 1 установлен MS SQL Server 2003, в нем содержит-ся база данных продвижения товара (поставки, реализация и т.д.). Проблема заключается в том, что доступ к этой базе данных воз-можен только из данного офиса и открыт для сотрудников этой локальной сети. Такие меры были введены для обеспечения пол-ной безопасности данных. Благодаря VPN соединению, удален-ные клиенты заходят в виртуальную частную сеть с IP-адресами (выдаваемыми DHCP-сервером) сети, которой разрешен доступ к базе данных.

рганизация ограниченного доступа к данным. Как во вре-мя, так и после регистрации новых пользователей, можно обеспе-чить им права доступа к различным ресурсам. Это делается с це-лью ограничения доступа сотрудников к информации в зависи-мости от их должностей. Принцип доступа организован таким образом, чтобы каждый сотрудник мог работать над своими про-ектами, получая при этом все необходимые данные.

Лучшая информируемость сотрудников фирмы. Информа-ция, размещенная в WEB-приложениях, помогает легко и быстро вводить сотрудников в курс дел, происходящих внутри фирмы. На форуме сотрудники могут общаться на свободные темы (не о работе), узнавая тем самым предпочтения и интересы друг друга. Форум помогает в сплочении коллектива.

Централизация информации и данных. Локальные сети реализуют распределенную обработку информации, соответст-венно обработка распределяется между всеми компьютерами се-

Page 131: Stiinte Naturale Exacte

129

ти, что позволяет увеличить производительность компьютеров. В результате объединения локальных сетей большинство необходи-мой информации хранится в главном офисе, благодаря чему об-легчается контроль над ней и ее корректировка.

Библиография: 1. Калугин А. Безопасность в Internet/Intranet. – Москва: Компью-

терная литература, 1996. – 280 с. 2. Олифер В., Олифер Н. Компьютерные сети. Принципы, техноло-

гии, протоколы. Учебник для вузов. – СПб.: Питер, 2008. – 960 с.

Page 132: Stiinte Naturale Exacte

CONTABILITATEA ŞI ANALIZA VENITURILOR

ENTITĂŢII ECONOMICE (Pe materialele Întreprinderii de Stat „Centrul de Expetiză şi Evaluare”)

Denis CERCHINA, an.III, Facultatea de Ştinţe Economice Andrei MALAI, dr., prof. univ., cond. ştiinţific

In this thesis is studied the methodology of accounting and analising an e-nterprises income in concordance with all the requirements and national stipulations. These are explained by the fact that the income insures the pro-per economico-financial activity progress. Also there are elaborated aspects of income accountancy concerning about the acknowledge and reflection in the primary documents, evidence book generalizing in drawing up of finan-cial reports of the entity.

The conclusions that were made are destinated for helping in taking deci-sions about the continuity and/or the modifications in an entity’s activity. The obtained information could be used for working out of new development strategies and for the organization of the successfull activity.

Actualitatea temei. În prezent Republica Moldova se află printre ţările care au decis să implementeze Standardele Internaţionale de Ra-portare Financiară (SRF), obiectivul general constând în îmbunătăţirea calităţii raportării financiare. În acest context, trecerea la Standardele Internaţionale de Contabilitate (SIC) condiţionează necesitatea exa-minării problemelor privind contabilizarea veniturilor şi perfecţiona-rea acestora în conformitate cu cerinţele internaţionale. Privite ca un element contabil, veniturile reflectă imaginea reală a entităţii econo-mice, contribuind direct la determinarea rezultatului activităţii econo-mico-financiare (profit/pierdere). Procesul de contabilizare a venituri-lor este unul dintre cele mai importante sectoare de evidenţă a tuturor entităţilor, servind drept punct de pornire pentru elaborarea strategiilor

129

Page 133: Stiinte Naturale Exacte

de dezvoltare şi organizare a activităţii curente de către conducere, precum şi pentru luarea unor decizii din partea utilizatorilor externi.

Scopul constă în studierea bazelor teoretice şi metodologice ale contabilităţii şi analizei veniturilor, îmbinarea acestora în practica enti-tăţii studiate, fundamentarea direcţiilor principale de perfecţionare a organizării contabilităţii în conformitate cu cerinţele economiei de pia-ţă şi normelor internaţionale. În vederea realizării scopului, se impune necesitatea stabilirii următoarelor sarcini:

1) analiza actelor normative ce reglementează contabilitatea veni-turilor;

2) specificarea modalităţii de constatare şi contabilizare a venituri-lor entităţii;

3) elaborarea propunerilor în vederea căilor de perfecţionare, orien-tării evidenţei contabile în conformitate cu cerinţele internaţionale.

Scopul şi sarcinile lucrării au fost desfăşurate în trei capitole, în baza materialelor ÎS „Centrul de Expertiză şi Evaluare”. Activitatea de bază o constituie prestarea serviciilor de evaluare a patrimoniului, ana-liza activităţii economico-financiare, evidenţa contabilă, consultaţii în domeniul economic.

Un mediu de raportare financiară eficient depinde de adoptarea şi aplicarea unui şir de acte normative, standarde, coduri. Strategia de dezvoltare a economiei la relaţiile de piaţă a impus elaborarea unui sistem întreg de norme care reglementează problemele privind organi-zarea contabilităţii veniturilor în cadrul entităţii economice. De men-ţionat că actele normative actuale la care Republica Moldova tinde conţin un şir de prevederi noi, orientate spre perfecţionarea contabilităţii şi asigurarea comparabilităţii informaţiilor financiare la nivel internaţio-nal. Ca acte legislative şi normative privind reglementarea contabilităţii veniturilor şi reflectarea informaţiilor cu privire la acestea în rapoar-tele financiare se aplică: legea contabilităţii, codul fiscal, standardele naţionale de contabilitate, comentarii la standardele naţionale de con-tabilitate, planul de conturi contabile al activităţii economico-financia-re a întreprinderilor, bazele conceptuale ale pregătirii şi prezentării ra-poartelor financiare, instrucţiuni, scrisori şi alte acte instructive emise de Ministerul Finanţelor etc.

Problema de bază a contabilităţii veniturilor rezidă în constatarea acestora, adică în stabilirea momentului în care veniturile pot fi reflec-

130

Page 134: Stiinte Naturale Exacte

tate în contabilitate şi în rapoartele financiare. La contabilizarea veni-turilor ÎS „Centrul de Expertiză şi Evaluare” actualmente ţine cont de prevederile SNC [1]. Acestea se evaluează la valoarea venală şi se constată în baza metodei calculării în perioada de gestiune în care a fost obţinut, indiferent de momentul plăţii, existând „pericolul” ca clientul să nu achite la timp sau să refuze contravaloarea lor. Venituri-le din prestarea serviciilor urmează a fi înregistrate în contabilitate în baza documentelor primare justificative: factura fiscală, dispoziţia de încasare, cecul de casă. La momentul prestării serviciilor, se prezintă clientului documentul primar în baza căruia se atestă înregistrarea ve-niturilor în contabilitate, la finele perioadei rulajul contului se închide prin trecerea sumelor acumulate în contul „Rezultatului financiar total”. Informaţiile din documentele primare se sintetizează în regis-trele contabile, servind ca bază pentru elaborarea rapoartelor financia-re. În acelaşi timp, se ţine cont şi de prevederile SIC [2] unde venitu-rile sunt recunoscute numai atunci când este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să intre în entitate.

Veniturile recunoscute în contabilitate servesc drept bază pentru determinarea rezultatului financiar. Sumele obţinute se reflectă în „Ra-portul de profit şi pierderi”, considerat ca una dintre cele mai impor-tante şi esenţiale părţi ale rapoartelor financiare ce reprezintă un inte-res primordial atât pentru conducerea entităţii, cât şi pentru alţi utiliza-tori de informaţie. În condiţiile economiei de piaţă, entitatea economi-că necesită un nou stil de conducere, bazat pe flexibilitate, dinamism şi previziune.

Analiza veniturilor din vânzări serveşte drept punct de pornire pentru elaborarea strategiei de dezvoltare şi organizarea activităţii cu-rente a entităţii de către echipa de conducere, precum şi pentru proce-sul decizional din partea utilizatorilor externi. Analiza veniturilor din vânzări oferă utilizatorilor rapoartelor financiare posibilitatea aprecie-rii următoarelor aspecte:

1. Care este mărimea şi evoluţia veniturilor din vânzări în ultimii ani?

2. Care sunt sursele principale de venit, deci care este profitul real al entităţii?

3. Care sunt cauzele principale ce au provocat modificarea mărimii veniturilor din vânzări?

131

Page 135: Stiinte Naturale Exacte

Relevanţa şi credibilitatea informaţiilor privind elementele de veni-turi depind, în mare măsură, de procedeele şi metodele de evidenţă a acestora, stabilite în politica de contabilitate, precum şi de perfectarea documentară, reflectată în registrele contabile. Nivelul actual al con-tabilităţii veniturilor, prevăzut în reglementările actuale, nu corespun-de în deplină măsură cerinţelor economiei de piaţă şi normelor inter-naţionale, ceea ce creează dificultăţi considerabile la calcularea indica-torilor financiari şi fiscali. Sistemul de raportare financiară nu permite în măsura necesară obţinerea de către utilizatori a informaţiilor finan-ciare pentru luarea deciziilor economice şi nu asigură transparenţa şi ve-ridicitatea acestora. În acelaşi timp, informaţiile din rapoartele financia-re nu sunt accesibile utilizatorilor externi, ce creează dificultăţi consi-derabile în luarea deciziilor economice de către aceştia.

În vederea lichidării neajunsurilor şi perfecţionarea contabilităţii veniturilor entităţii, se propune:

1) simplificarea registrelor de evidenţă a veniturilor şi a modului de reflectare a acestora în conturile contabile, existând posibilitatea să stabilească de sine stătător structura şi nomenclatorul lor;

2) utilizarea documentelor primare întocmite în formă electronică, argumentând operaţiunea economică cu un singur document primar justificativ;

3) recunoaşterea veniturilor în cadrul entităţii este necesar să asigu-re respectarea criteriilor bazate pe conceptele şi principiile contabile fundamentale;

4) orientarea şi perfecţionarea evidenţei contabile spre utilizarea SIRF propus entităţilor economice spre aplicare de Legea contabilităţii [3], care ar asigura o metodologie nouă şi de perspectivă pe viitor, ce va corespunde nivelului de evidenţă contabilă internaţională.

Implementările menţionate vor permite entităţii satisfacerea cerin-ţelor tuturor utilizatorilor de informaţie de interes asupra activităţii economice, crearea unei baze informaţionale în vederea dezvoltării pieţei serviciilor din Republica Moldova, aprecierii obiective a activi-tăţii entităţii pe plan naţional şi internaţional, extinderea relaţiilor eco-nomice, obţinerea unui sistem unic de indicatori financiari. Informaţia din SIRF va fi mult mai eficientă pentru a putea fi folosită la calcula-rea indicatorilor de nivel microeconomic, adică cunoaşterea imaginii

132

Page 136: Stiinte Naturale Exacte

reale a entităţii, punctele slabe şi forte, în acelaşi rând, rezervele nefolosite, care ar aduce un beneficiu major pe viitor.

Referinţe: 1. Standardul naţional de contabilitate 18 “Venituri”. 2. Ibidem. 3. Legea contabilităţii nr.113-XVI din 27.04.07 // Monitorul Oficial al

RM, nr.90-93/399 din 29.06.2007.

COMERŢUL INTERNAŢIONAL ŞI AUTOHTON CU PRODUSE ENERGETICE: PROBLEME ŞI SOLUŢII

Veronica TANASACHI, an.III, Facultatea de Ştiinţe Economice Alexandru STRATAN, dr. hab., conf. univ., cond. ştiinţific

This article describe a problem that persists at present in different countries: international trade with energetic products. It describes the energy resources market and its analysis conducted on the basis of technical and economic indicators for the 2000-2008 years.

Energetica reprezintă fundamentul dezvoltării forţelor de producţie şi a însăşi existenţei fiinţei umane. Dezvoltarea economică şi socială a oricărei ţări este dependentă în cea mai mare măsură de gradul de asigurare cu energie. Creşterea considerabilă a consumului de energie, în orice ţară, este un indicator al sporirii venitului naţional. Modelul actual de civilizaţie are drept suport consumul de energie preponderent din resurse naturale epuizabile. Lumea a intrat într-o nouă eră a energiei caracterizată de o creştere a numărului de nevoi, de creşterea preţurilor la petrol şi gaz (în ultimii ani, acestea au crescut aproape de două ori). Ulterioara creştere pronosticată a preţurilor la încărcătoarele de energie va fi determinată într-o mai mare măsură de factori geopolitici. În lumea de astăzi, prezenţa şi accesibilitatea de combustibili şi a resurselor energetice, regularitatea livrării şi eficienţa utilizării acestora determină dezvoltarea stabilă şi securitatea naţională a unei ţări. Scopul de a garanta securitatea energetică este factorul decisiv în integrarea ţărilor, care au rezerve de petrol şi gaze, precum şi cele care nu le posedă suficient. Capacitatea de gestionare eficientă şi raţională a resurselor energetice la nivel mondial va

133

Page 137: Stiinte Naturale Exacte

constitui una dintre principalele forţe pacificatoare în timpul cel mai apropiat.

Comerţul internaţional şi cooperarea economică şi tenhico-ştiinţi-fică internaţională constituie, fără îndoială, un element deosebit de im-portant pentru dezvoltarea economică, în general, precum şi pentru economia naţională a ţării noastre. Cooperarea este, în acelaşi timp, o condiţie esenţială a noii ordini economice internaţionale, exprimată prin comerţul internaţional care imbrăţişează o infinită gamă de operaţii economice, tehnice, financiare, bancare şi altele asemănătoare.

Specificul comerţului internaţional cu produse energetice. Accesul diferenţiat la resurse afectează relaţiile dintre state cu consecinţe dintre cele mai distrugătoare. Un fapt de necontestat al secolului XXI îl reprezintă dependenţa din ce în ce mai mare a economiilor lumii de resursele energetice. Economia mondială mai depinde de petrol, ca resursă principală de energie, iar lupta pentru resurse domină geopolitica secolului XXI. Problema resurselor prezintă multe faţete, deficitul acestora având un rol important în declanşarea sau amplificarea unor conflicte, de polarizare şi/sau de catalizare a forţelor. Exemplele mai recente sunt cele din Cecenia, Angola, Irak, Sudan. Competiţia pentru hidrocarburi pare a domina începutul de mileniu, cu polarizarea atenţiei asupra statelor Golfului, bazinului Caspic, Siberiei de Est şi de Vest, Africii de Vest, Asiei de Sud-Est, nordul Americii de Sud, Canada etc.[1]. Interesant este faptul că şi competiţiile, şi conflictele internaţionale se concentrează în spaţiile respective. Resursele energetice şi de materii prime sunt, în general, limitate şi repartizate neuniform pe întinderea Terrei. De altfel, există şi o lege a rarităţii resurselor, care constă în aceea că volumul, structura şi calitatea resurselor economice şi bunurilor se modifică mai încet decât volumul, structura şi intensitatea nevoilor umane. Spectrul epuizării în următorii ani a resurselor energetice a făcut ca o parte însemnată a politicilor externe, dar şi a celor de putere, să fie preocupată, pe de o parte, de accesibilitatea conductelor şi terminalelor, viitoarele trasee ale rutelor energetice, parteneriate etc., iar pe de altă parte, de identificarea celor mai eficiente căi de utilizare şi a posibilităţilor de substituire a acestor resurse, diminuarea dezechilibrelor de mediu determinate de exploatarea, condiţionarea,

134

Page 138: Stiinte Naturale Exacte

prelucrarea şi utilizarea resurselor. Poziţia unei ţări în sistemul economic şi politic internaţional depinde, de multe ori, de capacitatea sa de a produce petrol şi gaze naturale, de controlul pe care îl exercită asupra rezervelor de resurse energetice.

Starea actuală a sectorului energetic al Republicii Moldova. Analizând balanţa energetică a Republicii Moldova, putem constata că aceasta încă rămâne în dependenţă de importurile surselor de energie din exterior, însă începând cu 2005 se face resimţită o ameliorare a si-tuaţiei, ceea ce pune în evidenţă rezultatele implementării strategiei energetice până în anul 2008 – de facto scade cu paşi mici, dar siguri, dependenţa energetică unilaterală a ţării [2]. Se observă o creştere semnificativă a importului de gaze lichefiate care se explică prin faptul creşterii cererii la acest tip de combustibil – ca combustibil pentru transport şi necesităţi casnice, odată cu creşterea bruscă a preţurilor la benzină, motorină şi gazele naturale. Ţinând cont de vulnerabilitatea Republicii Moldova faţă de riscurile energetice, propunem nişte măsuri de diminuare a acestora:

1. Considerăm că Moldova trebuie să negocieze viitoarele contrac-te cu Gazprom-ul, astfel încât acestea să expire la mijloc, şi nu la sfârşit de an. În mod normal, aceasta va da Moldovei un mic răgaz şi o face mai puţin vulnerabilă în situaţia în care Gazprom-ul ar putea face presiuni de majorare a preturilor sau în cazul când conducerea Rusiei ar dori să utilizeze gazul ca instrument de presiune/influenţă politică asupra Moldovei.

2. Am atrage atenţia asupra necesităţii conservării energiei. Se estimează că numai la transportarea energiei termice pierderile sunt de cca 10-15%, iar alte 5-10% se pierd când ajung în case. În acest sens, una dintre măsurile pe care le-am propune este izolarea corespunzătoare a locuinţelor. Aceasta contribuie cu aproximativ 40-50% la reducerea consumului de energie termică per ansamblul clădirii. Interesul populaţiei pentru reducerea facturilor de întreţinere prin reducerea consumului de energie, implicit prin izolarea optimă a locuinţelor, este în creştere, susţinând dezvoltarea pieţei materialelor izolante [fig.].

3. Credem că Moldova ar trebui să considere la modul cel mai serios diversificarea balanţei energetice, mizând mai mult pe energia

135

Page 139: Stiinte Naturale Exacte

4. Moldova ar trebui să-şi pregătească din timp rezerve de păcură, cărbune etc. Practic, toate obiectivele energetice importante din Republica Moldova pot funcţiona utilizând aceste resurse „tradiţionale” şi relativ ieftine.

Pierderile de energie electricг ale RED Union Fenosa оn 2001-2008, %

34,0 29,321,4

15,416,916,923,429,0

14,4 14,014,414,419,2 14,417,017,7

0,010,020,030,040,0

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008Pierderi efective Pierderi normative

Sursa: Raportul despre activitatea Agenţiei Naţionale pentru

Reglementare în Energetică în 2008

5. O altă soluţie ar fi explorarea resurselor proprii de gaze. Actual-mente, extracţiile de gaze (s. Victorovca, r-nul Cantemir) acoperă doar 0,1% din consumul intern de gaze al Moldovei [3]. La moment, nu există prospecţiuni exacte, estimările experţilor variază de la unele conservatoare la cele foarte optimiste.

6. O soluţie relativ scumpă, dar folosită de mai multe state în asemenea situaţii, inclusiv de Ucraina, este construcţia propriilor rezervoare de gaz. De obicei, aceste rezervoare conţin cantităţi de gaze necesare pentru cel puţin 30 de zile lucrătoare. Totodată, criza gazului demonstrează că în Strategia Naţională de Dezvoltare, securitatea energetică trebuie în mod imediat avansată în lista celor mai importante priorităţi care să fie reflectată şi în bugetul public.

7. O soluţie ar fi şi asigurarea legăturii cu sistemul de gaze din România. În direcţia Vest-Est, România are acces la gaze naturale mult mai diversificat, depinzând de gaze ruseşti în proporţie de 31%. Această dependenţă poate fi redusă, dacă se realizează proiectul Nabucco, iar dependenţa de tranzitul prin teritoriul Ucrainei poate fi în continuare redusă, dacă România va participa la proiectul rusesc „Southstream”.

Referinţe:

136

Page 140: Stiinte Naturale Exacte

137

1. Băhnăreanu Cristian. Resursele energetice şi mediul de securitate la începutul secolului XXI. – Bucureşti: Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, 2006.

2. Raportul despre activitatea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică în 2008 (www.anre.md)

3. Bîrdan Veaceslav. Geografie economică. – Chişinău: CEP USM, 2007.

Page 141: Stiinte Naturale Exacte

CUPRINS

FACULTATEA DE BIOLOGIE ŞI PEDOLOGIE

Parascovia BORTA, Aurelia CRIVOI, Iurie BACALOV PROCESELE METABOLICE ÎN DIABETUL ZAHARAT PE FONDUL ADMINISTRĂRII SPIRULINEI . . . . . . . . . . . . . . . .3

Tatiana GOROŞCIUC, Aurelia CRIVOI, Iurie BACALOV INTERRELAŢIA GONADELOR ŞI A PANCREASULUI ENDOCRIN LA ADMINISTRAREA SPIRULINEI PE FONDUL DIABETULUI EXPERIMENTAL . . . . . . . . . . . . . . . .7

Maria NOVRACIUC, Aurelia CRIVOI, Luminiţa SUVEICĂ ANGIOPATIA DIABETICĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .10

Ion GHERMAN, Aurelia CRIVOI, Iurie BACALOV INFLUENŢA EXTRASELOR DIN PLANTELE MEDICINALE (RIBRUS NIGRUM, ARCTIUM LAPA, CICORIUS INTHIBUS) ASUPRA GLANDEI TIROIDE PE FONDUL DIABETULUI EXPERIMENTAL . . . . . . . . . . . . .. . 13

Maria FLORESCU, Alexandru CORLĂTEANU PROCEDEUL DE INVESTIGARE A INFLUENŢEI SISTEMULUI NERVOS AUTONOM ASUPRA ACTIVITĂŢII HORMONALE A GLANDEI TIROIDE . . . . . . . . . 17

Ana RUSU, Ecaterina PALADI STAREA FUNCŢIONALĂ A GLANDELOR SUPRARENALE LA BOLNAVII CU HIPO- ŞI HIPERFUNCŢIE . . . . . . . . . . . . . . .20

Anastasia DRUŢA, Ecaterina PALADI STAREA FUNCŢIONALĂ A GLANDEI TIROIDE LA BOLNAVII CU HIPO- ŞI HIPERFUNCŢIE . . . . . . . . . . . . . . . 23

137

Page 142: Stiinte Naturale Exacte

Valeria BABAN, Vitalie SOCHIRCĂ STUDIU GEODEMOGRAFIC PRIVIND DINAMICA POPULAŢIEI MUNICIPIULUI CHIŞINĂU . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27

Iraida PORCESCU, Vitalie SOCHIRCĂ POTENŢIALUL TURISTIC AL MĂNĂSTIRILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30

Tatiana PITROPOVA, Vitalie SOCHIRCĂ STUDIU GEODEMOGRAFIC PRIVIND POPULAŢIA RAIONULUI TARACLIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .34

Rodica BĂŢ, Tatiana NAGACEVSCHI INDICII STRUCTURAL-AGREGATICI ÎN REGIUNEA RIZOSFEREI DE SOIA AI CERNOZIOMULUI TIPIC . . . . . . . . . 38

Alexandru GOGU, Tatiana NAGACEVSCHI ÎNSUŞIRILE FIZICE ŞI FIZICO-CHIMICE ALE CERNOZIOMULUI TIPIC SLAB HUMIFER . . . . . . . . . . . . . . . . .41

Aurelia ŞMATOC, Tatiana DUDNICENCO STAREA ECOLOGICĂ A APELOR DE SUPRAFAŢĂ DE PE TERITORIUL SATULUI GRIMĂNCĂUŢI, RAIONUL BRICENI . . . . . . . . . . . . 45

Ana APOSTU, Tatiana DUDNICENCO STAREA ECOLOGICĂ A UNOR IZVOARE DIN MUNICIPIUL CHIŞINĂU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49

Andrei CONDRACIUC, Tatiana DUDNICENCO

MANAGEMENTUL ECOLOGIC ŞI DEZVOLTAREA DURABILĂ A RESURSELOR ACVATICE DIN RAIONUL REZINA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .52

Veronica GONDIU, Eugen DUDNIC ACŢIUNEA COMBINATĂ A HIPERTERMIEI ŞI IMOBILIZĂRII ACUTE ASUPRA COMPOZIŢIEI SÂNGELUI LA ŞOBOLANUL ALB DE LABORATOR . . . . . . . . 56

138

Page 143: Stiinte Naturale Exacte

Victoria CHIHAI, Eugen DUDNIC ACŢIUNEA FACTORULUI STRESANT DE IMOBILIZARE ASUPRA PARAMETRILOR SANGVINI LA ŞOBOLANUL ALB DE LABORATOR PE FONDUL ADMINISTRĂRII SPIRULINEI . . . . . . . . . . . . . . . . 60

Andrian ŢUGULEA, Sergiu BACIU STUDIU GEOGRAFIC AL COMUNEI MĂCĂREŞTI, RAIONUL UNGHENI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64 Наталия СТЕФУ, Аурелия КРИВОЙ, Луминица СУВЕЙКА

ДИАБЕТИЧЕСКАЯ РЕТИНОПАТИЯ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .67 Александр МАРУХ, Александр КОРЛЭТЯНУ

НЕКОТОРЫЕ ВОЗРАСТНЫЕ ОСОБЕННОСТИ ПОВЕДЕНИЯ БЕЛЫХ КРЫС В «ОТКРЫТОМ ПОЛЕ» . . . . . . .70

FACULTATEA DE CHIMIE ŞI TEHNOLOGIE CHIMICĂ Tatiana CAŢER, Aurelian GULEA

COMPUŞI COORDINATIVI AI METALELOR 3D CU N(DIMETILFENIL)-TIOSEMICARBAZONE PIRIDIN-2-CARBOXIALDEHIDEI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .74

Ecaterina RADUCAN, Maria GONŢA UTILIZAREA REDUCTONILOR ÎN PROCESUL DE INHIBIŢIE AL OXIDĂRII LIPIDELOR DIN CREMELE COSMETICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78

Anastasia HARUŢA, Maria GONŢA UTILIZAREA REDUCTONILOR DIN SPIRULINĂ ÎN INHIBIŢIA PROCESULUI DE FORMARE A N-NITROZOAMINELOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81

Ion CIOBANU, Nicanor BARBĂ, Ana POPUŞOI

SINTEZA ŞI CERCETAREA PROPRIETĂŢILOR FIZICO-CHIMICE ALE 4-HIDROXI-3-METOXI-4´-IZOTIOCIANATOCHALCONEI . . . .84

139

Page 144: Stiinte Naturale Exacte

Silvia BOAGHE, Aliona MEREUŢA INFLUENŢA UNOR PARAMETRI FIZICO-CHIMICI ASUPRA EFICIENŢEI PROCESULUI DE CRISTALIZARE A ACIDULUI TARTRIC . . . . . . . . . . . . . . . .87

Maria SCUTELNIC, Aliona MEREUŢA EEVVAALLUUAARREEAA SSOOLLUUBBIILLIITTĂĂŢŢIIII TTAARRTTRRAAŢŢIILLOORR ÎÎNN VVIINNUURRIILLEE SSEECCII .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. ..9900

Nicolai OLARAŞU, Mariana MARTIN STUDIUL COMPUŞILOR COMPLECŞI AI CUPRULUI CU TIOSEMICARBAZONA 8-CHINOLINALDEHIDEI ÎN CALITATE DE MATERIAL ELECTROACTIV . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94

FACULTATEA DE MATEMATICĂ ŞI INFORMATICĂ

Stanislav CIUBOTARU, Andrei PERJAN

PROBLEME SINGULAR PERTURBATE PENTRU ECUAŢII DIFERENŢIALE ORDINARE DE ORDINUL DOI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98

Corina GUNEA, Alexandra TKACENKO

MODELE MULTICRITERIALE DE TIP TRANSPORT . . . . . . . .100 Snejana HOTINEANU, Alexandra TKACENKO

METODE DE SOLUŢIONARE A MODELELOR DE PROGRAMARE LINIAR-FRACŢIONARĂ . . . . . . . . . . . . . .104

Olga ERMURACHI, Parascovia SÂRBU

QUASIGRUPURI CONJUGAT ORTOGONALE . . . . . . . . . . . . . 107 Otilia PAŞA, Viorel GRIGORCEA

SISTEME EXPERT . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .111 Dumitru PAVLUTIN, Svetlana BODRUG

SISTEM ELECTRONIC DE GESTIUNE A DOCUMENTELOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114

140

Page 145: Stiinte Naturale Exacte

141

Vasile COBZAC, Ion CUCEREANU, Aurelia PREPELIŢĂ XML-DE TRANSLATOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118 ,

Mircea MUNTEAN, Anatol GLADEI PROIECTAREA JOCURILOR PENTRU DISPOZITIVE MOBILE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .121

Андрей МАРИН, Эмилия БУЛАТ

РАЗРАБОТКА ИНФОРМАЦИОННОЙ СИСТЕМЫ ПО ОБЪЕДИНЕНИЮ ЛОКАЛЬНЫХ СЕТЕЙ В ИНТРАНЕТ И РАСПРЕДЕЛЕНИЕ РЕСУРСОВ СЕТИ МЕЖДУ ЛОКАЛЬНЫМИ ПОЛЬЗОВАТЕЛЯМИ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125 ,

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

Denis CERCHINA, Andrei MALAI CONTABILITATEA ŞI ANALIZA VENITURILOR ENTITĂŢII ECONOMICE (Pe materialele Întreprinderii de Stat „Centrul de Expetiză şi Evaluare”) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .129

Veronica TANASACHI, Alexandru STRATAN

COMERŢUL INTERNAŢIONAL ŞI AUTOHTON CU PRODUSE ENERGETICE: PROBLEME ŞI SOLUŢII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .133

Page 146: Stiinte Naturale Exacte

Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova, seria „Lucrări studenţeşti”

Ştiinţe reale şi exacte

Tehnoredactare computerizată Larisa DRAGANCEA Redactori Antonina DEMBIŢCHI Valentina MLADINA

DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAŢIONALE A CĂRŢII Universitatea de Stat din Moldova. Analele Ştiinţifice ale

Universităţii de Stat din Moldova / Univ. de Stat din Moldova; col. red.: Mihail Revenco (red. şef.), Galina Dragalina, Igor Evtodiev [et al.]. – Ch.: CEP USM, 2009. – ISSN 1857-2588.

Seria „Lucrări studenţeşti”: Ştiinţe reale şi exacte. – 2009. – 141 p. – Texte: lb. rom., rus. – Bibliogr. la sfârşitul art. – 35 ex. – ISBN 978-9975-70-881-4.

--1. Universitatea de Stat din Moldova – Anale.

5+378(478-25)(082)=135.1=161.1 U56

Bun de tipar 03.09.09. Formatul 60x84 1/16 Coli de tipar 9,0. Coli editoriale 9,5

Comanda 388. Tirajul 35 ex.

Centrul Editorial-Poligrafic al USM str. Al.Mateevici, 60, Chişinău, MD 2009