Profesor: Federiuc Victoria

Student: Balan Ana

grupa 3201

Ştiinţa în sistemul culturii umane. Ştiinţa în raport cu

arta, religia, morala ,politica.

Cultura ştiinţifică şi comunicarea

Ştiinţifică – valori ale societăţii cunoaşterii.

Ştiinţa în raport cu arta :Diferente si asemanari.

Ştiinţa în raport cu religia morala .Stiinta in raport cu politica.

Obiective:

Societatea bazată pe cunoaştere reprezintă o nouă etapă in

dezvoltarea civilizaţiei umane, o dezvoltare calitativ nouă modului de viaţa, care implică folosirea pe scară largă a informaţiei şi a cunoştinţelor in toate sferele activităţii sociale.Este evident că pentru Societateacunoaşterii o valoare incontestabilă reprezintă cunoaşterea ştiinţifică şi cunoştinţele ştiinţifice.

Ştiinţa în sistemul culturii umane

Procesele de comunicareştiinţifică, cunoştinţele ştiinţifi cein sine şi cultura in contextulştiinţific reprezintă problemeimportante pentru dezvoltareaSocietăţii bazate pe cunoaştere.Academicianul Mihai Drăgănesu aremarcat că Societatea

cunoaşterii vareprezenta şi o etapă nouă in

cultură,peprimul plan va trece culturacunoaşterii care implică toate formele de cunoaştere

Stiinta in raport cu arta Ştiinţa şi arta sunt complementare deoarece o societate

are nevoie atât de civilizaţie, cât şi de cultură. Ambele aceste creaţii au asemănări, după cum între ştiinţă şi

artă există diferenţe. O analiză comparativă prezintă interes.Ce este ştiinţa? După Edward Wilson, „ştiinţa este o instituţie organizată, sistemică, care înţelege cunoaşterea despre lume şi care concretizează cunoaşterea în legi şi principii verificabile”. În opinia lui Karl Popper, caracteristica principală a ştiinţei constă în faptul că ea ar putea fi incertă. După el, nu există un procedeu mai raţional ca metoda probării şi erorii, a presupunerii şi respingerii. Ştiinţa şi arta sunt creaţii fundamentale ale spiritului uman şi tind să reflecteze realitatea, idealizândo.

Ştiinţa în raport cu arta

În reprezentarea lumii înconjurătoare ştiinţa şi arta tind să determi‑ne adevărul; adevărul înseamnă clarificare, înţelegere. Dar dacă adevărul ştiinţific se bazează pe o analiză obiectivă, adevărul în artă nu poate evi‑ta subiectivitatea.Cunoaşterea în ştiinţă, dincolo de subiectivitatea ei, reprezintă per‑cepţia proprie a cercetătorului. În artă cunoaşterea este emotivă, bazată pe reflecţii estetice.Ştiinţa este mai mult decât esenţa cunoaşterii; ea devine un mod de a gândi .Evenimentele unice din Univers sunt, întotdeauna, dincolo de cunoaştere. Trăsăturile holistice nu pot fi sesizate. Cunoaşterea ştiinţifică este posibilă în cazul unor evenimente sau procese repetabile. Aici apare o diferenţiere clară de artă, care sesizează unicul.

Dar dincolo de această analiză aprocesului de creaţie, impulsionat de aceleaşi principii, intervine nevoia de frumos a omului, şi astfel, ştiinţa şi arta se întrepătrund, reprezentând natura în tot ce aceasta are mai frumos şi mai profund.

Ştiinţa în raport cu, religia, morala.Stiinta si religia sunt doua exemple aledorintei omului de a cunoaste

adevarul, darexista o diferenta semnificativa intre

modul de cautare a adevarului stiintific si cel al adevarului religios. Tocmai de aceea, de-a lungul timpului cele doua (stiinta si religia) au fost in conflict datorita ipotezelor si conceptiilor diferite pe care le promovau. De fapt, conflictul dintre stiinta si religie s-a nascut ca urmare a incercarilor disperate a comunitatii religioase de-a insista asupra adevarului absolut al tuturor enunturilor cuprinse in Biblie. Citit literal, mesajul biblic nu mai este compatibil cu progresul stiintei. De aici un conflict intre adevarurile oferite de stiinta si cele oferite de religie.

Inca de acum cateva secole teologii au realizat faptul ca aparitia si progresul stiintei va zdruncina increderea in imaginea propusa de religie. Datorita acestei temeri fetele bisericesti au plasat stiinta undeva pe un plansecundar,plus de asta, stiintei i s-au impus anumite limite in cautareaadevarului. Evul Mediu, capii bisericii catolice au fost cei care derulau toate aspectele vietii social-politice si economice. Prejudecatiile din acea vreme, bazate pe vechile teorii religioase, au produs un fel de “bariera intelectuala” sau altfel spus o piedica imensa in calea progresului stiintific. Doua exemple in acest sens ar fi : in primul rand e cazul lui Galileo Galilei caruia, capii bisericii catolice i-au impus sa-si retracteze toate ideile privitoare la teoria sa stiintifica referitoare la pozitia Pamantului in Univers. In al doilea rand e cazul si mai dramatic a lui Giordano Bruno, care a fost ars pe rug de catre inchizitori in anul 1600 pentru ca ideiile sale erau incompatibile cu doctrina crestina.

Pentru multi altii insa religia se tine departe de stiinta, restrangandu-se doar la conceptul de morala si la sistemele de valori. Insa Inaltarea (trupului) Fecioarei Maria, Invierea lui Isus, viata de dupa moarte nu sunt nici pe departe probleme de morala si de valori, ci sunt fapte de natura stiintifica.Exista totusi o conexiune intre acestea doua. Stiinta, prin salturile sale uluitoare, a lasat in urma evolutia morala, astfel a ajuns in preajma unor adevaruri periculoase pentru existenta umana (fizica nucleara si ingineria genetica sunt doar doua exemple in acest sens).

Stiinta in raport cu politica.In ultimul deceniu, cultura ştiinţifi că a devenit otemă pe larg abordată la toate nivelele discursurilorpublice. Majoritatea factorilor de decizie politică lanivel european şi internaţional incearcă să integrezeaceastă noţiune in mesajele sale privind creştereaeconomică sau progresul social. Toate politicileştiinţifice şi tehnologice din ţările dezvoltate,promovate in ultimii ani, consideră cultura ştiinţificăunul din obiectivele principalele. Cultura ştiinţificăeste considerată motorul dezvoltării societăţii.

In ciuda faptului că acest termen se foloseşte demult in publicaţiile occidentale, nu există un punct de vedere comun asupra noţiunii date .Termenul utilizat pentru a exprima noţiunea de cultura ştiinţifică variază in diferite ţări.In Statele Unite şi Marea Britanie, de exemplu, destul de frecvent se foloseşte termenul inţelegerea publică a ştiinţei. In Canada, in documentele guvernamentale se utilizează termenul conştientizarea publică a ştiinţei. In actele oficiale publicate in Franţa şi Quebec (Canada) noţiunea a fost extinsă pentru firme şi procesul de inovare, astfel incat se recurge la termenul cultura ştiinţifi că, tehnologică şi industrială . Ca şi noţiunea cultură ,cea de cultură ştiinţifică poate fi abordată din diferite perspective. Totuşi, in pofida definiţiilor vagi, nu există un acord general pentru aplicarea noţiunii date .Unii analişti consideră că şcoală trebuie să fie in centrul culturii ştiinţifice, alţii imbrăţişează ideea ca popularizarea este esenţa culturii ştiinţifice, fiind promovată de mass-media.

Multumesc penru atentie!