0

1

Coperta 1:

Stânga sus: matricea sigilară din 1854 a şefului Poliţiei capitalei Bucureşti având în

emblemă stema heraldică a Ţării Româneşti;

Dreapta sus: matricea sigilară din 1865 a Poliţiei oraşului Târgovişte având în emblemă

stema unită;

Stânga jos: matricea sigilară a Poliţiei oraşului Giurgiu având în emblemă stema

României de la 1867;

Dreapta jos: matricea sigilară a Poliţiei oraşului Constanţa având în emblemă stema

României de la 1872;

Centru jos: stema României de la 1872.

Coperta 4:

Stânga sus: matricea sigilară din 1859 a Poliţiei târgului Galaţi având în emblemă stema

heraldică a Moldovei;

Dreapta sus: matricea sigilară din 1862 a Prefecturii Poliţiei oraşului Iaşi având în

emblemă stema unită;

Stânga jos: matricea sigilară a Poliţiei oraşului Roman având în emblemă stema

României de la 1867;

Dreapta jos: matricea sigilară a Comisarului poliţienesc al oraşului Bolgrad având în

emblemă stema României de la 1872;

Centru: stema mică a României de la 1921.

2

INTRODUCERE

Scopul acestei lucrări este de a face cunoscute specialiştilor, poliţiştilor şi marelui

public stemele din emblemele matricelor sigilare1 care au aparţinut, în perioada 1831-1921,

unor unităţi de poliţie2 din Bucureşti şi din judeţele Argeş, Bacău, Bolgrad, Botoşani, Brăila,

Cahul, Constanţa, Covurlui, Dâmboviţa, Dolj, Dorohoi, Gorj, Ialomiţa, Iaşi, Ilfov, Ismail,

Muscel, Neamţ, Olt, Putna, Roman, Romanaţi, Suceava, Tecuci, Teleorman, Tulcea, Tutova,

Vaslui, Vâlcea şi Vlaşca.

Cele 206 matrice sigilare prezentate în lucrare, analizate în bună măsură cu ajutorul

sigilografiei3 şi heraldicii, provin de la Arhivele Naţionale Istorice Centrale din Bucureşti, din

colecţia „Matrice sigilare”, precum şi de la Muzeul Naţional al Poliţiei Române din Târgovişte

şi sunt redate pe judeţe, iar în cadrul acestora în funcţie de tipul reprezentărilor heraldice din

câmp, cronologic şi apoi alfabetic.

Aceste matrice, care imprimau sigiliul pe documente, ca dovadă a autenticităţii4 lor,

cuprinzând în câmp diferite steme5, au forme şi dimensiuni variabile, sunt confecţionate din

alamă şi sunt gravate în incizie sau în excizie6.

La descriere am ţinut cont de: posesorul matricei sigilare, forma şi dimensiunile,

materialul din care a fost confecţionată, descrierea câmpului, legenda (dispunerea,

transcrierea), cota, referinţele bibliografice.

1 Denumim matrice sigilară obiectul confecţionat din material dur care, având gravate o reprezentare şi un text ce-l individualizează pe posesor, serveşte la realizarea amprentei sigilare; Bogdan, O străveche matrice de pecete, p. 245; Dogaru, Sigiliile, mărturii, p. 5. 2 Organ de stat însărcinat cu menţinerea ordinii publice şi cu reprimarea infracţiunilor; DEX, p. 821. 3 Sigilografia a fost fondată în secolul al XVII-lea de Dom Mabillon, părintele erudiţiei moderne şi dezvoltată în secolul al XIX-lea de către Louis-Claude Douët d'Arcq, un mare arhivist şi istoric care, împreună cu echipa sa, a scos lucrarea Collection des sceaux des Archives de l'Empire. Franceză la origine, această disciplină nu a întârziat să se extindă în toată Europa, pretutindeni unde, încă din Evul Mediu, se impunea obiceiul de a valida documentele cu sigiliu; Chassel, Les sceaux dans l'Histoire, p. 9. 4 Metman, Panorama de la valeur juridique. 5 Stemele pot fi definite drept nişte embleme în culori, proprii unui individ, unei familii sau unei comunităţi şi care se supun normelor blazonului; Pastoureau, Ursul. Istoria unui rege decăzut, p. 200. 6 Vezi Dogaru, Sigilografie generală, p. 26.

3

Semne tipografice speciale:

( ) dimensiunea matricei sigilare; transcrierea unor legende; reconstituirea textului

legendei după alte amprente sigilare sau lucrări; elemente decorative din legendă; traducerea

unor devize; denumirea unităţilor de poliţie cărora le-au aparţinut unele matrice sigilare sau

în ale căror piese au fost incluse anumite semne speciale; lucrările de unde am extras

descrierea şi semnificaţia termenilor din glosar.

< > reconstituirea unor părţi deteriorate ale sigiliului, a unor cuvinte sau litere din

textul legendei.

/ schimbarea nivelului legendei sau inscripţiei atunci când aceasta se înscrie pe două

rânduri; delimitarea numărului dosarului de anul în care a fost creat; delimitarea numărului

pachetului de numărul documentului inclus în el.

// schimbarea nivelului legendei sau inscripţiei atunci când aceasta se înscrie pe mai

multe rânduri concentrice.

Emblemele matricelor sigilare analizate conţin: 14 reprezentări cu stema heraldică a

Ţării Româneşti, 44 cu stema heraldică a Moldovei, 34 cu stema unită, una cu stema Moldovei

şi armele domnitorului, trei cu stemele unor judeţe, 48 cu stema României de la 1867, 60 cu

cea de la 1872 şi două cu stema ţării de la 1921.

La blazonarea fiecărei steme am ţinut seama, de la caz la caz, de principalele ei

componente: scutul şi diviziunile sale, mobilele cuprinse în câmpul său, elementele

decorative, elementele exterioare ale scutului compuse din coroane, tenanţi, suporţi,

susţinători, pavilion, deviza şi însemnele de demnitate.

Însoţită de un glosar, de bibliografie şi de indice de localităţi ale unităţilor de poliţie,

lucrarea îşi propune, totodată, să trezească interesul general faţă de aceste izvoare speciale şi

să repună sigilografia la locul ce i se cuvine în ansamblul disciplinelor istorice.

Dr. Laurenţiu-Ştefan SZEMKOVICS

4

RÉSUMÉ

Cet ouvrage se propose de faire savoir les armoiries des emblèmes des matrices

sigillaires qui ont appartenu, entre 1831-1921, aux quelques unités de police de Bucarest et

des départements: Argeş, Bacău, Bolgrad, Botoşani, Brăila, Cahul, Constanţa, Covurlui,

Dâmboviţa, Dolj, Dorohoi, Gorj, Ialomiţa, Iaşi, Ilfov, Ismail, Muscel, Neamţ, Olt, Putna, Roman,

Romanaţi, Suceava, Tecuci, Teleorman, Tulcea, Tutova, Vaslui, Vâlcea şi Vlaşca.

Les 206 pièces proviennent des Archives Nationales Historiques Centrales de Bucarest,

de la collection „Matrices sigillaires” et du Musée National de la Police Roumaine de

Târgovişte et sont présentées dans l'ordre alphabétique des départements.

Ces matrices sigillaires à l'aide desquelles on imprime le sceau sur les documents, ont

des formes rondes, ovales et irrégulières, sont confectionnées en laiton, sont gravées en

incision et en excision, ont des dimensions variables et ont sur leur emblème les armoiries

héraldiques de la Valachie, les armoiries héraldiques de la Moldavie, les armoiries unies des

Principautés Roumaines composées des armoiries héraldiques de la Valachie et de la Moldavie,

les armoiries héraldiques de la Moldavie combinées aux armoiries du prince régnant, les

armoiries de quelques départements, les armoiries de la Roumanie de 1867, de 1872 et de

1921.

On analyse les armoiries des emblèmes des ces matrices sigillaires concernant: l'écu, les

meubles, les ornements extérieurs, les couronnes qui timbrent l'écu et le pavillion, les tenants,

les supports, les soutiens, le globe croiseté, la devise. Le blasonnement des armoiries est

conformément aux normes de la science héraldique. Le travail comprend aussi les

reproductions des armoiries auprès de chaque description, un glossaire, la bibliographie et

l'index des localitès des unités de police.

Le but principal de notre ouvrage est d'éveiller l'intérêt général à l'égard de ces sources

sigillaires et de remettre en place la sigillographie dans l'ensemble des disciplines historiques.

318