statica si dinamica

24
ELEMENTE DE STATICĂ ŞI DINAMICĂ

Transcript of statica si dinamica

Page 1: statica si dinamica

ELEMENTE DE STATICĂ ŞI DINAMICĂ

Page 2: statica si dinamica

STATICA ANIMALELOR

Statica studiază mecanismele structurale care permit menţinerea echilibrului în staţiune patrupedală.

Page 3: statica si dinamica

Organizarea structurală a trunchiului•Trunchiul poate fi asemănat cu un „arc de luptă”, în care mânerul arcului este reprezentat de coloana toraco-lombară, iar coarda arcului de muşchii drept toracal şi drept abdominal care leagă cutia toracică de bazin. Din punct de vedere static un rol important în susţinerea pasivă o are tunica galbenă a abdomenului.•Arcul şi coarda arcului sunt legate indirect între ele. Cranial, legătura se realizează prin intermediul regiunii cervicale care se prelungeşte până la craniu, iar caudal, legătura cu bazinul se face prin ultima vertebră lombară şi prin sacrum.•Contracţia muşchilor abdominali induce flexia coloanei vertebrale, în timp ce contracţia muşchilor spino-dorso-lombariproduce extensia coloanei vertebrale.•Organele din cavitatea toracică şi abdominală sunt suspendate de coloana vertebrală şi realizează o încovoiere ventrală a coloanei. •Muşchii care trag membrul toracic în sens cranial şi membrul pelvin în sens caudal provoacă flexia coloanei vertebrale, în timp ce muşchii care induc acţiuni opuse determină extensia coloanei.•Elasticitatea trunchiului este datorată activităţii altor muşchi, fapt remarcabil în special la cal la care dorsul nu cedează sub greutatea călăreţului.•La nivelul gâtului, vertebrele şi articulaţiile intervertebrale formează „arcul” iar ligamentul nucal şi musculatura dorsală constituie „coarda” arcului.•Centrul de greutate a corpului este foarte important pentru a înţelege statica şi dinamica mişcărilor la animale; poziţia centrului de greutate variază în funcţie de specie, dar şi de individ, fiind influenţată de constituţia şi de distribuţia greutăţii corporale.•Când capul şi gâtul sunt ridicate, centrul de greutate se mută caudal, iar când sunt coborâte centrul de greutate se dirijează cranial. Mişcarea membrelor dirijează centrul de greutate cranial sau caudal.•În poziţie patrupedală echilibrul este menţinut numai dacă verticala care trece prin centrul de greutate este cuprinsă într-un dreptunghi format de cele patru membre. •La ecvine centrul de greutate se situează în punctul de intersecţie dintre planul median şi planul transversal, puţin caudal de procesul xifoid al sternului, aproximativ în dreptul coastei a XII-a, mai aproape de membrele toracice decât de cele pelvine.•Greutatea corporală nu este distribuită uniform pe cele patru membre, 56% fiind repartizată pe membrelor toracice, iar 44 % pe membrele pelvine.

Page 4: statica si dinamica

Organizarea structurală a membrului toracic

•Dispoziţia centrului de greutate atât în staţiune cât şi în locomoţie arată faptul că membrele toracice sunt mai solicitate decât membrele pelvine.•Membrul toracic are rolul de a descărca forţele care vin de la membrele pelvine, în timp ce membrele pelvine furnizează impulsul pentru locomoţie.•Comparând greutatea musculaturii membrului pelvin cu cea a membrului toracic se remarcă faptul că 58% corespunde membrelor pelvine şi doar 42 % celor toracice.•Funcţionarea diferită a membrelor este reflectată şi în modul lor de ancorare la trunchi. Astfel, membrele toracice susţin trunchiul printr-o legătură elastică musculo-tendinoasă, iar membrele pelvine sunt articulate la trunchi şi permit transmiterea directă a impulsului motor la coloana vertebrală.

Page 5: statica si dinamica

Organizarea structurală a membrului toracic

•În timpul mişcărilor membrului toracic, spata se răsuceşte în jurul unui punct, numit punct de rotaţie, situat în centrul celor două feţe laterale. Verticala dusă din punctul de rotaţie la nivelul copitei traversează art. cotului şi se dispune cranial de oasele carpiene, metacarpiene şi de art. interfalangiene proximale şi distale. În staţiune patrupedală unghiurile art. umărului, cotului şi interfalangiană distală sunt menţinute sub valorile fiziologie, iar unghiul art. carpului este de 180°.•Această angulaţie diversă de la nivelul articulaţiilor membrului toracic necesită din partea musculaturii ajustări de precizie pentru a menţine în echilibru continuu corpul animal. Pentru a reduce acest efort muscular excesiv, muşchii membrului toracic conţin o cantitate ridicată de ţesut conjunctiv tendinos. Din punct de vedere static, mişcările articulaţiilor membrului toracic sunt limitate datorită prezenţei ligamentelor şi a fasciilor.

Page 6: statica si dinamica

Aparatul de susţinere•permite susţinerea greutăţii corporale cu minim de efort muscular.• este alcătuit dintr-un ansamblu de tendoane şi ligamente care asigură fixarea articulaţiilor şi prin care ecvinele sunt capabile să se menţină în poziţie patrupedală timp îndelungat, fără a fi nevoite să se aşeze.•În absenţa aparatului de susţinere, greutatea corporală ar produce la flexia humerusului la nivelul art. scapulo-humerale. La această acţiune se opune contracţia izometrică a m. supraspinos, dar mai ales a m. biceps brahial.•La nivelul art. cotului pe lângă contracţia izometrică a m. triceps brahial, intervin şi tendoanele terminale ale mm. flexori digitali.•Axul longitudinal al radiusului şi al metacarpienelor este perpendicular pe sol, ceea ce face ca art. carpului să fie caracterizată de un unghi de 180°. Flexia carpienelor când membrul este pe sol este împiedicată de lacertul fibros (Lacertus fibrosus), care are aspect de bridă şi care se întinde distal pe pântecele m. extensor carpo-radial. Alături de tendonul m. extensor radial al carpului lacertul fibros ajunge la nivelul metacarpianului III, fixând art. carpului. Extensia excesivă a mâinii este limitată de ligamentele caudale ale carpului dar şi de bridele carpiană şi radială

Page 7: statica si dinamica

Organizarea structurală a membrului pelvin•Membrul pelvin menţine şi susţine corpul în poziţie de repaus, asigura deplasarea organismului. •Musculatura membrului pelvin este mai robustă şi contribuie la propulsie, ceea ce face ca între trunchi şi membrul pelvin să existe o conexiune puternică realizată prin intermediul art. sacroiliace.•La ecvine, staţionarea îndelungată în poziţie patrupedală se realizează prin alternarea greutăţii corporale de pe un membru pe celălalt.•Art. şoldului reprezintă locul unde confluează forţele pe care trunchiul le descarcă asupra membrului pelvin. Linia verticală dusă din art. coxofemurală atinge solul la chiar la nivelul falangei distale.•Mişcările art. genunchiului se caracterizează prin faptul că patela alunecă peste trocleea femurală. In timpul extensiei forţate a gambei, rotula se deplasează proximal fiind trasă în acelaşi timp în direcţie medială ceea ce duce la blocarea ei pe buza medială a trocleei femurale.•În staţiune patrupedală, rotula situată deasupra buzei mediale a trocleei femurale determină blocarea art. genunchiului în poziţie de extensie. Pentru deblocarea articulaţiei este necesară contracţia mm. cvadriceps şi biceps femural care permite deplasarea rotulei în sens proximal pentru a reveni la poziţia corectă.•M. fibularul al treilea cu originea pe condilul lateral al femurului şi terminaţia pe tars sau metatars, iar caudal, m. flexor digital superficial cu originea în fosa supracondilară şi al cărui tendon trece peste tuberul calcaneului participând la formarea tendonului calcanean comun pentru a se termina distal la faţa flexoare a falangei mijlocii. Mişcările de flexie şi extensie ale art. genunchiului şi tarsului se realizează simultan, fiind asemănătoare cu o “curea de transmisie” şi prin care sincronizarea mişcărilor genunchiului şi tarsului induc accelerarea locomoţiei.

Page 8: statica si dinamica

DINAMICA ANIMALELOR

•Analizează evenimentele care se succed în timpul mişcărilor.•La ierbivore, trunchiul este mult mai rigid decât la carnivore şi în consecinţă şi coloana vertebrală este mai puţin flexibilă. Carnivorele sunt mai agile şi execută mişcări precise.•Mişcările pe care animalele le execută sunt variabile în funcţie de specie.•La cal, locomoţia normală este reprezentată de mersul la pas, la trap şi la galop.•Ecvinele realizează în plus mişcări de cabrare sau de asvârlire.•Mişcarea de cabrare începe prin ridicarea capului şi mutarea centrului de greutate în sens caudal, iar prin contracţia puternică a mm. spino-dorso-lombari are loc ridicarea trunchiului astfel încât toată greutatea corporală se mută, pentru o scurtă perioadă, pe membrele pelvine.•Mişcările de asvârlire (de lovire), presupun o eliberare a greutăţii de pe membrele posterioare care nu mai realizează funcţia de sprijin şi astfel prin flexia şi extensia succesivă a articulaţiilor membrului pelvin se realizează loviturile.•În biomecanica locomoţiei la cal, membrele acţionează prin pendulare, fenomen de oscilaţie proprie sau de rezonanţă, caracterizat printr-o distribuţie egală a masei corporale. Timpul de oscilaţie al membrelor se reduce pe măsura creşterii vitezei de deplasare.

Page 9: statica si dinamica

Mersul la pas

•Se caracterizează prin aceea că lungimea paşilor este egală şi măsoară aproximativ 1,8 m, ceea ce corespunde unei viteze de deplasare de 1,8 m/s sau 6,5 km/h.•Succesiunea paşilor reprezintă o combinaţie regulată de susţinere pe două şi respectiv pe trei membre şi întotdeauna două membre fac sprijin pe sol.•Modelul de realizarea a paşilor este: membrul pelvin stâng; membrul toracic stâng, membrul toracic drept şi membrul pelvin drept.

Page 10: statica si dinamica

Mersul la trap

•lungimea paşilor atinge aproximativ 3 m, iar viteza de deplasare este de 16,5 km/h.

•Mersul la trap se caracterizează prin sincronism diagonal, succesiunea paşilor fiind un schimb de susţinere în diagonală a două membre, toracic drept-pelvin stâng sau pelvin drept-toracic stâng.

Page 11: statica si dinamica

Mersul la galop

•reprezintă forma cea mai rapidă de deplasare în care lungimea paşilor atinge aproximativ 3,9 m ceea ce corespunde unei viteze de deplasare de circa 33 km/h, iar în cazul cailor de curse lungimea pasului ajunge la 7 m, dezvoltând viteze de peste 70 km/h.•În cazul mişcărilor de galop impulsul este furnizat de unul din membrele pelvine, fiind transmis în diagonală membrului toracic.

Page 12: statica si dinamica

REGIUNILE CORPORALE

Page 13: statica si dinamica

Regiunile capului

Regiunile craniului Baza anatomică

R. frontală osul frontal

R. parietală osul parietal

R. occipitală osul occipital

R. temporală osul temporal

Fosa supraorbitară fosa supraorbitară

R. cornuală coarnele

R. auriculară pavilionul urechii

Page 14: statica si dinamica

Regiunea feţeiR. nasului:- r. dorsală a nasului- r. laterală a nasului- r. nărilor

osul nazalosul nazalnările

R. orală (gurii):- r. labială superioară- r. labială inferioară

buza superioarăbuza inferioară

R. mentală moţul bărbiei

R. orbitei:- r. palpebrală superioară- r. palpebrală inferioară

orbitapleoapa superioarăpleoapa inferioară

R. zigomatică osul zigomatic

R. infraorbitară muşchiul malar

R. art. temporomandibulare

artic. temporomandibulară

R. maseterică muşchiul maseter

R. bucală muşchiul buccinator

R. maxilară osul maxilar

R. mandibulară corpul mandibulei

R. intermandibulară muşchiul milohioidian

R. subhioidiană hioidul

Page 15: statica si dinamica

Regiunea gâtului

Marginea dorsală a gâtului

ligamentul nucal

R. dorsală a gâtului ligamentul cervical

R. laterală a gâtului vertebrele cervicale

R. parotidiană - fosa retromandibulară

glanda parotidă

R. retroauriculară muşchiul cervicoauricular

R. faringiană faringele

R. brahiocefalică muşchiul brahiocefalic

Şanţului jugular şanţul jugular

Fosa jugulară depresiune caudal la nivelul şanţului jugular

R. sternocefalică muşchiul sternomandibular

R. prescapulară muşchiul subclavicular

R. ventrală a gâtului:- r. laringiană- r. traheală

laringeletraheea

Page 16: statica si dinamica

Jgheabul jugular

Page 17: statica si dinamica

Regiunea pectorală

Regiunea pectorală Baza anatomică

R. presternală muşchiul pectoral descendent

Şanţul pectoral median

Şanţul pectoral lateral

R. sternală corpul sternului

R. mamelelor toracice

mamele toracice

R. scapulară:- r. cartilajului spetei- r. supraspinoasă- r. infraspinoasă- r. acromială

spatacartilajul scapularm. supraspinosm. infraspinosacromionul spinei

scapulare

R. costală coastele

R. cardiacă aria de proiecţie a cordului

Arcul costal coastele

Page 18: statica si dinamica

Regiunea toracică

Page 19: statica si dinamica

Aria de proiecţie a plămânilor

Page 20: statica si dinamica

Regiunea abdomenuluiR. abdominală

cranială:- r. hipocondrului- r. xifoidiană

hipocondrulprocesul xifoidian

R. abdominală mijlocie: - r. abdominală laterală-fosa paralombară - r. ombilicală

fosa paralombară şi pliul lateral

cicatricea ombilicală

R. abdominală caudală:

- r. inghinală- r. pubiană

inelul inghinalligamentul prepubian

R. mamelelor abdominale

mamelele abdominale

R. mamelelor inghinale

mamelele inghinale

R. ugerului ugerul

Page 21: statica si dinamica

Regiunea spatelui

R. vertebrală toracală- r. interscapulară (grebănul)

vertebrele toracalevert. T2 - T8

R. lombară vertebrele lombare

Page 22: statica si dinamica

Regiunile pelvisului

R. sacrală osul sacru

R. glutee (crupei) muşchii glutei

R. tuberului coxal tuberul coxal al iliumului

R. tuberului ischiadic (punctul fesei)

tuberozitatea ischiadică

R. caudală rădăcina cozii

R. perineală:- r. anală- r. urogenitală (♀)

anusulorganele urogenitale (♀)

R. scrotală scrotul

R. supramamară (♀)

glanda mamară (♀)

Page 23: statica si dinamica

Regiunile membrului toracicR. articulaţiei umărului artic. scapulohumerală

R. axilară

Fosa axilară

R. braţului osul hunerus

R. tricipitală muşchiul triceps brahial

R. cotului artic. humero-radio-ulnară

R. olecranului olecranul ulnei

R. antebraţului oasele radius şi ulna

R. carpiană oasele carpiene

R. metacarpiană oasele metacarpiene

R. metacarpofalangiană (bulet)

artic. metacarpo-falangiană

R. compedală falanga proximală

R. interfalangiană proximală

artic. interfalangiană proximală

R. falangei mijlocii falanga mijlocie

R. copitei falanga distală

Spaţiul interdigital

Page 24: statica si dinamica

Regiunile membrului pelvinR. artic. şoldului - R. trocanterică

artic coxofemurală

R. femurală osul femur

R. cranială a genunchiului-R. patelarăR. laterală a genunchiuluiR. medială a genunchiului

artic. femuro-tibio-patelarăpatela

R. poplitee muşchiul popliteu

R. gambei oasele tibia şi fibula

R. tendonului calcanean comun

tendonul calcanean comun (coarda jaretului)

R. tarsiană oasele tarsiene

R. metatarsiană oasele metatarsiene

R. metatarsofalangiană (bulet)

artic. metatarso-falangiană

R. compedală falanga proximală

R. interfalangiană proximală

artic. interfalangiană proximală

R. falangei mijlocii falanga mijlocie

R. copitei falanga distală

Spaţiul interdigital