Start! Avem de cucerit o lume! (Revista Grupului colar...

Start! Avem de cucerit o lume! (Revista Grupului Şcolar Industrial „MECANICĂ FINĂ” Serie nouă nr. 13, mai2008 )

1

Mai 2008 Serie nouă – nr.13

Articole Ştiinţifice Tehnice

Artistice Recreative Tot ce-i mai bun, special pentru voi

Secretar de redacţie: Gabriela Vasile (bibliotecar) Colectiv de redacţie: Niţu Daniela Nicoleta (clasa a IX-a A) Tilică Laurenţiu (clasa a IX-a A) Petraru Mihai Ionuţ (clasa a IX-a B) Zamfir Amelia Beatrice (clasa a XI-a B)

Profesori coordonatori: Maria Simon (Limba română)

Benedic Caterina (Ştiinţe) Olguţa Spornic (Coordonator proiecte şi programe educative)


2

Conform Dicţionarului explicativ al limbii române (1998), spectaculos este ceea ce atrage privirile, ceea ce impresionează prin aspectul plăcut, prin strălucire (cuvântul provine din spectacol, la care se adaugă sufixul –„os”). Dacă este să judecăm drept, spectacolele pot impresiona plăcut sau neplăcut; un meci de fotbal, indiferent de scorul echipei favorite, poate lăsa impresia de profundă dezamăgire dacă, după terminarea lui, încep să se bată suporterii cu jandarmii. Orice rezultat „spectaculos în sensul pozitiv” este precedat de multă, multă muncă. În sport, artă, cercetare ştiinţifică, în orice domeniu, se ajunge la o culme a perfecţiunii doar după muncă înverşunată, eşecuri parţiale, după care iar muncă… Sunt fericiţii sorţii cei care se îndârjesc, nu renunţă la ţelul lor şi ajung, în final, la rezultatele „spectaculoase”. Pot fi şi excepţii (eu chiar nu ştiu vreuna), dar existenţa lor nu ar face decât să confirme regula.

Adolescenţii ştiu (teoretic) „prea-uzatele” afirmaţii de mai sus, dar ei speră că vor găsi o „scurtătură” prin care să se afirme repejor. Tinerii n-au timp de stat „în umbră”; pentru ei nimic nu există, dacă nu-i spectaculos!; doar ceea ce atrage privirile, doar ce impresionează biciuind simţurile este „cool”; în rest, nimic nu contează. Să mergi la şcoală, e o corvoadă; să te pregăteşti pentru o meserie, este chiar plictisitor! Doar pentru că nu este SPECTACULOS? În acest număr al revistei vom căuta să dezvăluim cât mai multe faţete ale faptelor, obiectelor sau subiectelor „spectaculoase”.

Gabriela Vasile (bibliotecar)

Spectaculoasă, natura 3 Informaţii pentru liniştirea setei de cunoaştere 5 Invenţii 2008; Geneva – Palexpo 2-6 aprilie 6 Dezvăluiri şi învăluiri. Cazul Roswell 7 Spectacolul din cer. Astronomie antică 8 Descoperiri ştiinţifice spectaculoase demascate în timp ca falsuri 8 Epigrafia. Rezultate spectaculoase şi enigme nedesluşite (încă) 10 Jocurile minţii 12 Jocuri de cuvinte 12 Turismul, ca aventură şi spectacol 13 <Xtreme Life> 14 Stilul „Art Nouveau”: distincţie şi rafinament 14 Răspunsuri la „Jocurile minţii” 16 Încercări artistice. Avem elevi talentaţi! 17 Activităţi extraşcolare: ce-a fost MAI spectaculos în luna MAI 18 Ce va fi spectaculos în iunie 20


3

În orice lucru există frumuseţe, dar nu oricine o vede. Confucius, filosof chinez (554-479 î. Hr.) Fenomene naturale spectaculoase Pentru cine ştie să privească, natura oferă la tot pasul imagini spectaculoase. Din cele mai vechi timpuri, omenirea a fost fascinată de fenomenele luminoase plăcute vederii (curcubeul, aurorele polare, răsăritul de soare). Curcubeu Auroră polară

Răsărit de soare pe mare

Alte fenomene luminoase naturale fascinante, spectaculoase, dar care provoacă oamenilor spaime sunt: fulgerele, eclipsele, cometele, supernovele, stelele căzătoare. Fulger Eclipsă totală de soare

Din înşiruirea spectacolelor naturale nu trebuie să lipsească fenomenele violente, aducătoare de mari dezastre, care, cu certitudine, sunt total nedorite de oameni: inundaţii, tornade, cicloane, uragane, alunecări de teren, cutremure.

Toate aceste fenomene sunt studiate de cercetători, unele pot fi prevăzute cu precizie, dar modalitatea de apărare a umanităţii împotriva dezastrelor naturale este încă precară. Apele, relieful, sunt alte frumuseţi ale Terrei.

Cascada Niagara

Formaţiuni carstice: Peştera Piatra-Altarului (Munţii Bihorului)

Cel mai spectaculos lucru de pe Terra este totuşi viaţa, biodiversitatea. Botanica (alge, flori, arbori din vegetaţia naturală, plantaţii, grădini) şi zoologia planetei (gâze, reptile, peşti, păsări sau mamifere) nu trebuie să lipsească de pe blazonul celei de-a treia fiice a Soarelui. Cum a apărut Universul şi viaţa pe Terra? Pe Pământ sau în spaţiul extraterestru, natura lucrează după propriile-i legi. Unele dintre aceste legi sunt deja cunoscute de om, altele doar bănuite şi multe, foarte multe, necunoscute încă. Religiile pun pe seama voinţei divine apariţia Universului, a vieţii şi toate schimbările din natură; oamenii de ştiinţă, fără a elimina complet din calcul posibilitatea existenţei unui „panou de comandă”, au căutat să dezlege tainele naturii. Astrofizica modernă a stabilit că vârsta universului este de 15-30 miliarde de ani; naşterea universului s-a făcut prin explozia („Big-bang”) a unui nucleu superdens, o „singularitate” lipsită de coordonate spaţio-temporale. Urme ale radiaţiei provenind din explozia iniţială formează fondul cosmologic de radiaţii (CMB sau Cosmic Microwave Background).


4

Agenţia Spaţială Europeană (ESA) a planificat trimiterea în spaţiu în octombrie 2008 a telescopul Planck, în scopul culegerii de date pentru refacerea istoriei Universului.

Observatorul Planck Spectaculos este faptul că în mitologia indiană se vorbeşte despre „Oul Brahman” din care s-a născut Universul; descrierea mitologică se aseamănă în multe privinţe cu explicaţia acceptată de fizica modernă.

Dacă vă interesează subiectul, puteţi afla mai multe detalii în articolul „Secretele zeilor savanţi” din 28 februarie 2008, la următoarea adresă: http://zoom.jurnalul.ro/articole/114217/secretele-zeilor-savanti.html Explicaţia ştiinţifică a apariţiei vieţii pe Pământ s-a concretizat în diverse teorii: „Teoria autogenezei” sau „Teoria generaţiei spontane”: presupune că este posibilă apariţia materiei vii din materie fără viaţă. Van Helmont (1577-1644) susţinea că şoarecii ar apărea spontan din rufe murdare amestecate cu seminţe de graminee! Savantul francez Louis Pasteur (1822-1895), a demonstrat experimental că nici microorganismele nu se pot crea în mod spontan, cu atât mai mult organismele complexe, fapt care a dus la abandonarea definitivă a acestei teorii. „Teoria evoluţiei biochimice” susţine că apariţia vieţii pe Terra este rezultatul sintezei abiogenice a substanţelor organice, în condiţii speciale. Promotorii acestei teorii sunt rusul Alexander Ivanovich Oparin (1894-1980) şi englezul John Burdon Sanderson Haldane (1892-1964). Cei doi oameni de ştiinţă, lucrând separat, au ajuns la concluzia (primul în 1922 şi al doilea în 1929) că apariţia vieţii s-a petrecut în oceanul primordial şi a avut mai multe etape: - formarea abiogenă a celor mai simple substanţe organice (hidrogen, amoniac, bioxid de carbon, azot, metan, vapori de apă); - formarea abiogenă a polimerilor macromoleculari (polipeptide şi polinucleotide), în condiţii de radiaţie sporită şi temperaturi foarte mari. S-au obţinut pe cale experimentală în anii 60 ai secolului trecut: aminoacizi, baze azotate şi nucleotide. În anul 1958 s-a realizat sinteza în condiţii de laborator a ADN-ului (acidul dezoxiribonucleic, cheia vieţii) de către biochimistul american Arthur Kornberg (1918-2007), deţinător al Premiului Nobel pentru Medicină în 1959. Arthur Kornberg

- formarea abiogenă a complexelor capabile de metabolism: se formează treptat şi aleator îngrămădiri de macromolecule, numite „cuacervate”, forme vitale incipiente, instabile. Acestea au metabolism şi sunt capabile de reproducere. - apariţia primelor organisme simple (celule primare) din cuacervate şi apoi, procesul evolutiv prin selecţie naturală. Datorită realizărilor obţinute pe cale experimentală, teoria evoluţiei biochimice este acceptată de majoritatea savanţilor; dar sunt ridicate şi critici (reacţiile biochimice fundamentale, care sunt reacţii de dehidrogenare, nu se pot realiza în apă). „Teoria sintezei la rece” (1970-1980) susţine că viaţa ar fi apărut la temperaturi foarte scăzute, pe cristalele de gheaţă din atmosferă sau pe suprafaţa îngheţată a oceanului primar. Şi această teorie are rezultate experimentale (protobiopolimeri sintetizaţi în condiţiile plasmei reci, se autoasamblau în timpul dezgheţului în microsfere stabile cu diametrul de 10 până la50 µ). „Teoria panspermiei”: presupune că viaţa a apărut în locurile din univers în care au existat anumite condiţii favorabile vieţii şi a ajuns pe Terra, fie cu ajutorul meteoriţilor, fie prin „însămânţarea artificială” efectuată de fiinţe inteligente de pe alte planete. Conform acestei teorii, am putea spera să avem fraţi pe alte planete. Rezultate spectaculoase în descifrarea condiţiilor de apariţie a vieţii putem aştepta din cercetarea planetei Gliese 581 C, o planetă care are toate condiţiile pentru aceasta. Planeta descoperită în aprilie 2007, a

înflăcărat imaginaţia cititorilor de SF. Gliese 581 c este o planetă extrasolară situată la 20,5 ani lumină de sistemul nostru; are de 1,5 ori diametrul Terrei şi

masa probabilă este de 5 ori cât a Terrei. Se crede că este de tip teluric şi se află în zona locuibilă a sistemului său solar. În cercetarea vieţii existente pe Terra s-au obţinut până în prezent unele rezultate spectaculoase: • În aprilie 2003, harta codului genetic uman a fost finalizată (după 13 ani de cercetări). • Geneticienii au separat gena alcoolismului, a homosexualităţii, sterilităţii şi autismului. • S-au convertit celule epiteliale normale în celule stem embrionare (noiembrie 2007). Cercetătorii îşi pun mari speranţe în medicina regenerativă şi sporirea capacităţilor fizice şi cognitive ale omenirii; cât despre aflarea originii vieţii… Dumnezeu ştie!

Cozma Alexandra (clasa a XII-a D)


5

Numele Planetei Marte Planeta Marte era cunoscută încă din Antichitate. Din cauza culorii sângerii şi a strălucirii inconstante, a fost asociată cu războiul sau moartea.

Popor Numele atribuit planetei

Explicaţia numelui

Caldeean Negral Zeul morţii şi al luptelor

Persan Pahlavani Siphir Războinicul ceresc Grec Ares Numele derivă din

verbul „a ucide” Roman Mars sau Marte Zeul războiului Harta chimică a unei crime În anul 2007, omul de ştiinţă Serghei Kazarian de la London Imperial College a descoperit că ştiinţa poate veni în ajutorul criminaliştilor: el a experimentat prelevarea reziduurilor chimice minuscule de pe amprentele digitale pe benzi speciale, care sunt trecute apoi prin raze X. Se obţine o „hartă chimică” care poate sluji ca probă în instanţă. Să ne amintim Legile Roboticii

Ray Kurzweil (1948- ) este un cunoscut autor de lucrări din domeniul futorologiei. El are o teorie a proceselor evolutive, bazată pe faptul că evoluţia aplică feedback-uri pozitive (metodele superioare rezultate într-o etapă a progresului sunt folosite în următoarea etapă; procesele evolutive capătă astfel

dimensiuni exponenţiale). El tratează împreună evoluţia biologică a rasei umane şi evoluţia tehnologiei dezvoltată de om. Ajunge (nu prea forţat) la concluzia că, în viitor, tehnologia va amplifica performanţele organelor umane şi în final le va putea substitui. Pentru că este posibil acest lucru (într-un viitor nu foarte îndepărtat), să ne reamintim „Legile roboticii” aşa cum au fost gândite de Isaac Asimov: Legea 0: „Un robot nu poate face rău omenirii sau, prin inacţiune, să permită să se ajungă ca omenirii să i se facă vreun rău” (Legea 0 din „Roboţii şi Imperiul” iar următoarele din schiţa „Runaround”). Prima Lege: „Un robot nu poate face rău unei fiinţe umane sau, prin inacţiune, să permită ca unei fiinţe umane să i se facă rău.” A Doua Lege: „Un robot trebuie să asculte ordinile primite din partea fiinţelor umane, cu excepţie cazului în care acestea se află în conflict cu Prima Lege.”

A treia Lege: „Un robot trebuie să-şi protejeze propria existenţă, cu excepţia cazurilor în care acesta se află în conflict cu Prima sau A Doua Lege.” Vitezele maxime ale vânturilor In zona climatică a României, un vânt ce suflă cu 100 km/h este recunoscut ca „vânt puternic”. Pe Terra, vântul maxim a fost de 371,5 km/h - la rafale obişnuite şi 512 km/h - la rafale din tornade. Pe Planeta Neptun, s-a calculat o viteză maximă a vântului de 1500 km/h.

Antimaterie Antimateria este materie compusă din antiparticulele elementelor care alcătuiesc materia obişnuită. Pe Terra, antimateria este cuantificată în atomi individuali. Pozitronii cu energii joase sunt rezultatul descompunerii naturale a izotopilor

radioactivi. Rata actuală a producerii de antimaterie în lume este de ordinul 1 la 10 nanograme pe an. În figura alăturată este prezentat logo-ul experimentului PS210, efectuat de CERN-

Geneva în colaborate cu SLAC-Fermilab în anul 1995; experimentul a dus la obţinerea a nouă atomi de antihidrogen. .

Reciclare Prin reciclarea unei tone de carton se economisesc 2,5 tone de lemn. Planeta retrogradată Pluton a fost considerată până în 2006 ca cea de-a noua planetă a Sistemului Solar. Descoperirea în ianuarie 2005 a altui obiect ceresc, Eris, care o masă mai mare decât Pluton cu 27%, i-a convins pe astronomi să treacă ambele corpuri cereşti ( Pluton şi Eris) la categoria „planete pitice”.

Eris şi satelitul său Dysnomia (imagini Hubble) 19 iunie 2007

Pagină realizată de Colectivul de redacţie


6

În fiecare an, la Geneva se desfăşoară Salonul Internaţional al Invenţiilor, Tehnicii şi Produselor Noi. În perioada 2-6 aprilie 2008, a avut loc a XXXVI-a ediţie a Salonului de Invenţii, în Pavilionul Palexpo, la care a participat şi ţara noastră. La manifestare au fost prezenţi 700 de inventatori din 45 de ţări. Din cele 1000 de invenţii înscrise în competiţie, premiul pentru cea mai bună invenţie a fost acordat lui Lee Jeong-soo, - Coreea, reprezentant al firmei „Incasolutions LTD”- pentru invenţia „Sistem de control automat al consumului de energie electrică”. Invenţia constă în realizarea unui program PC de minimizare a consumului de energie electrică (implicit, diminuarea costurilor aferente) la consumatorii industriali sau casnici. Calculatorul comandă o priză multifuncţională - conectată evident la acelaşi computer - printr-un cablu USB.

Prin program se încarcă instrucţiunile care permit sau nu alimentarea fiecărei prize cu electricitate pe segmente orare, în condiţii de maximă eficienţă economică şi maximă securitate pentru funcţionalitatea aparatelor conectate. Aplicarea acestei invenţii permite reducerea cu 50% a consumului de energie electrică, lucru deloc neglijabil în contextul actual al crizei energetice mondiale.

Dintre invenţiile năstruşnice prezentate la acest Salon Internaţional amintim: Patul pentru leneşi sau patul care se face singur, tot comandat prin calculatorul personal; patul este prevăzut cu rame laterale care poziţionează cearceaful bine întins, pe pat;

Maşina vorbitoare poliglotă numită LEBLATFON (după numele inventatorului, Fabrice Leblat), utilă pentru turiştii necunoscători de limbi străine; Pentru persoanele alergice s-a inventat „părul artificial de pus în nas”, care blochează particulele de polen şi astfel împiedică declanşarea alergiilor; Servieta care se transformă în doar 30 de secunde într-o masă de lucru (sau servieta cu trepied); În general, se simte tendinţa marilor companii de a renunţa la cercetarea în departamente proprii din cauza costurilor mari pentru cercetare-dezvoltare. O altă tendinţă generală observată la salon este cererea tot mai mare de invenţii pentru îmbunătăţirea confortului şi a ambientului familial.

Rădulescu Ionuţ (clasa a XI-a A)


7

Cel mai şocant caz de „presupus contact al omenirii cu fiinţe extraterestre” a fost anunţat în presa din Roswell, New Mexico (SUA) pe 8 iulie 1947.

Cazul a explodat în presă după mai multe evenimente stranii ce s-au semnalat în zona Roswell-Corona-Alamorgodo: 14 iunie 1947 - fermierul William Brazel a găsit resturi ciudate ale unui obiect căzut la sol; 24 iunie 1947 – pilotul Kenneth Arnold a raportat observarea unor discuri zburătoare în apropiere de Mount Rainer. Comunicatul de presă din 8 iulie anunţa în două ziare (Daily Record şi Morning Dispatch) şi la două posturi de radio (KGFL şi KSWS) că „Roswell Army Air Field” a intrat în posesia unei farfurii zburătoare, recuperată de pe un câmp din apropierea oraşului Roswell. Comunicatul a fost elaborat de departamentul condus de Maiorul Jesse A. Marcel, el fiind chiar ofiţerul care a adus în baza militară obiectul. La diferenţă de numai o zi, Generalul Roger M. Ramey dezminte ştirea, spunând că s-au găsit la sol rămăşiţele unui balon meteorologic de mare altitudine. Subiectul Roswell a adunat mărturiile a peste 600 de persoane, dintre care multe au credibilitate neîndoielnică (aviatori, poliţişti, ofiţeri de armată): cu certitudine, în 4 iulie la ora 2320, radarele au consemnat căderea unui obiect la N-V de Roswell; locuitorii au semnalat diverse obiecte zburătoare ciudate, „o ciudată lumină albastră”; sunt relatări chiar despre trupurile neînsufleţite ale unor fiinţe extraterestre! În 1995, apare în media un film care prezenta autopsia unor „fraţi extratereştri” găsiţi fără viaţă la Roswell, fiinţe firave, cu capul dezvoltat şi cu conformaţia de copilaş de circa 10 ani.

Presa a întors pe toate feţele „Cazul Roswell” şi nu s-a mulţumit cu explicaţiile confuze, menite să distragă atenţia populaţiei. Ce era de fapt obiectul căzut la N-V de Roswell la 4 iulie 1947? Era un OZN sau… … un balon meteorologic? Explicaţia din 9 iulie a Generalului Ramey s-a bazat pe faptul că, anterior zilei de 4 iulie, un fermier a găsit pe pământul său rămăşiţe de material plastic, foarte dur. Niciun soldat american nu putea să raporteze recuperarea unei farfurii zburătoare dacă ar fi recuperat fâşii de material plastic! … balon japonez de tip Fugo? Baloanele Fugo au fost lansate numai în 1945 şi oricum, rămăşiţele unui balon n-au cum să fie confundate cu OZN-uri! …rachete V2 care ar fi fost lansate cu cimpanzei la bord pentru diverse experienţe? Rachetele V2 încep a fi lansate abia în 1948 şi au la bord maimuţe rhesus (de dimensiunile unei pisici, nu ale unui copil de 10 ani). …baloane de mare altitudine lansate din Alamogordo, pentru detectarea de la distanţă a testelor nucleare inamice (Proiectul secret Mogul)? Este varianta finală a explicaţiilor oficiale („Raportul Roswell” din 1995, întocmit în urma unei anchete guvernamentale), în care se explică faptul că pentru testarea echipamentelor, s-au folosit manechine umane, care au fost luate drept „extratereştri”. Raportul pare neconvingător, mai ales după apariţia (în 2007) a cărţii „Witness to Roswell” de Tom Carey şi Donald Schmitt, scrisă pentru marcarea împlinirii a 60 de ani de la evenimentele de la Roswell. Cartea cuprinde interviul luat la 26 decembrie 2002 lui Walter Haut, care în 1947 era Ofiţer de relaţii publice a Bazei Aeriene de la Roswell. Interviul a fost luat cu puţin înaintea morţii lui Haut (a decedat în anul 2005), în prezenţa unui martor şi a unui notar. Acest din urmă interviu al lui Walter Haut aduce elemente noi şi faţă de interviul dat în 1993; Haut spune că a văzut cu ochii lui (într-un hangar al Bazei militare) un obiect de 12-15 picioare lăţime şi 6 picioare lungime, cu o suprafaţă aparent metalică; şi a mai văzut două corpuri firave, probabil fără viaţă, acoperite cu o pătură. În ultimul său interviu, Hunt spune că superiorul său, Col. Blanchard, i-a sugerat să stea departe de presă (hide aut) şi că întregul „Caz Roswell” este o dezinformare mediatică efectuată de forţele militare (military cleanup).

Petraru Mihai Ionuţ (clasa a IX-a B)


8

Primele însemnări despre observarea corpurilor cereşti au fost făcute în China şi datează din anii 700 înainte de Hristos. Chinezii au făcut şi înregistrarea sistematică a evoluţiei petelor solare între anii 28 î.Hr. - 1638. Filosoful grec Thales din Millet (635 î.Hr -543 î.Hr.) a contribuit la dezvoltarea matematicii şi astronomiei. El prevăzut eclipsa solară care a avut loc după moartea sa, în anul 585 î.Hr. (28 mai). S-a întâmplat ca eclipsa să se producă în timpul unei lupte între lidieni şi mezi; combatanţii au considerat că este un semn ceresc, aşa că au făcut pace! În mai şi iunie anul 44 î.Hr. astronomii chinezi şi romani au semnalat o cometă roşie, vizibilă în timpul zilei. Romanii cred că semnul ceresc este sufletul lui Iulius Caesar, care după asasinarea sa (15 martie) ar fi fost primit printre zei. Astăzi se crede că praful din atmosferă, provenit de la erupţiile vulcanice (Etna) ar sta la baza colorării în roşu a cerului. Rămăşiţele unui obiect ciudat au fost descoperite în anul 1900 lângă insula Antikitera (Grecia). Resturile, care în prezent se află la Muzeul Naţional de Arheologie din Atena, au fost datate cu aproximaţie în jurul anilor 150-100 î.Hr. şi se presupune că ar proveni din insula Rhodos. Arheologii s-au aplecat cu răbdare pentru studierea lor: după îndelungi cercetări, au dat în 1958 verdictul că obiectul era la origine un aparat cu care se puteau efectua diverse operaţii aritmetice. O echipă de cercetători din Grecia, Anglia şi SUA, a reluat cercetările în zilele noastre şi a avut ambiţia să reconstruiască anticul obiect. Relicvele istorice au fost fotografiate în imagini tridimensionale (tomografie tridimensională cu raze X) iar pentru reconstrucţia aparatului s-a folosit remodelarea computerizată.

Munca echipei a fost încununată de succes în 2006, când a fost prezentat raportul cercetării şi obiectul reconstituit: obiectul dă posibilitatea efectuării de calcule privind ciclurile Lunii şi mişcarea planetelor. Rămâne întrebarea: cum a fost posibilă realizarea acestui mecanism complex (trei angrenaje independente cu 37 de roţi dinţate) în condiţiile tehnice precare ale lumii antice? Angrenaje asemănătoare au fost realizate în Europa abia în perioada Renaşterii! Ciorogariu Alexandru Constantin (clasa a XII-a D)

Frauda este un lucru nedemn şi intolerabil; dacă se recurge la fraudă în mediul ştiinţific, urmează cu certitudine - mai devreme sau mai târziu - demascarea şi dezonoarea. Pe site-ul www.descopera.ro/ am găsit o listă cu 10 falsuri şi fraude comise în numele ştiinţei, de oameni dornici de faimă sau bani. Ele au trezit indignarea întregii lumi ştiinţifice. Dintre aceste fraude, vom analiza aici numai câteva: 1. „Eoanthropus Dawsoni” apare în 1912 şi dispare după 41 de ani În anul 1912, Charles Dawson a anunţat că descoperise la Piltdown resturi fosile (resturi de craniu şi de maxilar) aparţinând unei fiinţe umanoide timpurii, care a primit numele ştiinţific „Eoanthropus Dawsoni” Abia în 1953 s-a dovedit că „marea

descoperire” era un fals: maxilarul provenea de la un urangutan şi resturile de craniu, de la un bărbat adult din rasa umană.

2. Fraudă în arheologia niponă: Shinichi Fujimura Arheologul de renume mondial Shinichi Fujimura a făcut prima sa descoperire în 1981, o bucată de ceramică care data de 40000 de ani! Aceasta i-a asigurat startul spre o carieră fulminantă; după alte descoperiri la fel de interesante, în 22 octombrie 2000, anunţă găsirea unor piese din piatră (presupuse a fi unelte ale oamenilor primitivi) şi nişte gropi (considerate străvechi locuinţe umane), datate în urmă cu 600000 de ani. Dacă ar fi fost adevărat, erau cele mai vechi semne ale existenţei umane descoperite vreodată pe Terra.


9

Dar, la începutul lunii noiembrie 2000, ziarul „Mainichi Shimbun” a publicat poze cu „arheologul de renume mondial” care săpa cu propriile mâini „locuinţele umane vechi de 600000 de ani” şi îngropa „uneltele oamenilor primitivi” în ele. A urmat un scandal de

presă, în urma căruia Fujimura a declarat (spăşit) că şi-a falsificat majoritatea descoperirilor. 3. Tribul Tasaday din insula Mindanao În anul 1971, lumea ştiinţifică a aflat de descoperirea unui mic trib care trăia izolat (nu avusese nici un contact cu lumea civilizată), care folosea unelte din piatră comunica într-un limbaj necunoscut. Ştirea a fost dată de un ministru din Filipine, Manuel Elizade: cum era şi firesc, presa, cercetătorii şi oamenii de rând au savurat spectaculoasa ştire. Ministrul a înfiinţat o fundaţie pentru protejarea oamenilor primitivi din tribul Tasaday. S-a scris mult pe seama subiectului, care a ajuns şi în revista „National Geographic”. Antropologi şi sociologi deopotrivă au cerut să studieze de aproape cazul, însă Preşedintele statului Filipine, dictatorul Ferdinad Marcos, nu a permis nimănui să-i deranjeze pe oamenii primitivi, declarând locul ca „rezervaţie”. Abia în 1986, când dictatorul a fost înlăturat, doi jurnalişti au vizitat insula şi au descoperit minciuna: locuitorii aveau case, făceau schimburi comerciale, erau îmbrăcaţi modern (blugi şi tricouri). În 1986, la trei ani după ce ministrul fugise din ţară cu o mare sumă de bani (din banii fundaţiei pentru ocrotirea „oamenilor primitivi”), localnicii au recunoscut că numai tactica de intimidare dusă de ministrul Elizade i-a făcut să se mute temporar în peşteri. 4. De ce s-a sinucis Paul Kammerer ? Biologul vienez Paul Kammerer (1880-1926), era numit de publicaţia New York Times prin anii 1920 „the next Darwin”. El a încercat să demonstreze valabilitatea teoriei lui Jean Baptiste Lamarck (1744-1829), care susţinea că părinţii pot transmite ereditar urmaşilor

anumite modificări de structură şi de comportament, în urma adaptării la condiţiile noi de mediu. El a întreprins experimente încă din 1918 pe broaşte râioase Midwife, pe care le-a luat din mediul lor natural şi le-a forţat să se împerecheze în apă, nu pe uscat cum erau ele obişnuite.

Când Kammerer a anunţat că broaştele supuse experimentului au dezvoltat la extremităţile membrelor inferioare un ţesut solzos, închis la culoare (la fel cum au broaştele care se înmulţesc în mod normal în apă; excrescenţa are un rol dinamic în ritualul reproducerii în mediul acvatic), el a primit felicitările şi înalta apreciere a colegilor. Din păcate, descoperirea anunţată era doar un fals (broaştelor li se injectase cerneală la extremităţile membrelor), dovedit în 1926. Kammerer a negat orice implicare personală în fraudarea experimentului şi a aruncat bănuiala că una dintre asistentele sale injectase lotul experimental de broaşte. Decât să trăiască dezonorat, savantul a preferat să se sinucidă, câteva zile după dezvăluirea fraudei. 5. Jan Hendrik Schon, un nou „baron Münchausen” Cercetătorul german Jan Hendrik Schon, lucrând în cadrul Laboratoarelor Bell (New Jersey), a publicat între 1998-2001 o serie de lucrări ştiinţifice privitoare la progresul electronicii în revistele „Science” şi „Nature”. În anul 2002, când o echipă de savanţi i-a examinat lucrările, a descoperit 16 falsuri. Schon a recunoscut că s-au strecurat greşeli în lucrările sale ştiinţifice, şi regretă profund acest fapt!

Chitic Loredana (clasa a XII-a A)


10

Epigrafia este ştiinţa care se ocupă cu descifrarea de inscripţii realizate pe materiale dure (piatră, ceramică, metal). Munca în acest domeniu este foarte asemănătoare cu cea a detectivilor şi solicită calităţi personale deosebite: inteligenţă, imaginaţie, spirit de observaţie foarte dezvoltat, capacitate de analiză şi sinteză, o vastă cultură în domenii conexe (istorie, cultura civilizaţiilor, lingvistică etc.) şi nu în ultimul rând, tenacitate. Descifrarea vechilor inscripţii se bazează pe identificarea unor nume proprii cunoscute din alte surse istorice şi pe corelaţiile care se pot realiza cu alte obiecte sau înscrisuri descoperite. Realizări spectaculoase Hieroglifele egiptene au fost descifrate de savantul francez Jean François Champollion (1790-1832), după lungi ani de muncă. Cercetarea s-a bazat pe o copie a „Pietrei de la Rosetta”, descoperită în Egipt de un ofiţer francez în anul 1799. Piatra de la Rosetta

„Piatra de la Rosetta” cuprinde texte cu trei scrieri: în partea de sus, sunt inscripţii hieroglifice; în partea de mijloc, textul este scris în limba demotică iar textul de jos este în limba greacă.

Champollion şi concurenţii săi - englezul Young, suedezul Arkebald şi francezul Sylvestre de Sacy - au pornit de la bănuiala că cele trei scrieri sunt variante traduse ale aceluiaşi text. În 1822, Champollion a reuşit să interpreteze corect textul hieroglific, ca o combinaţie de elemente ideografice (fiecare semn corespunde unei idei) şi elemente fonetice (un semn corespunde unui sunet). Alfabetul unei limbi protopersane a fost descifrat în 1857 prin lucrul în echipă. Cu sprijinul şi sub supravegherea Societăţii „Royal Asiatic” din Londra, englezii Henry Rawlinson şi William Henry Fox Talbot, francezul Jules Oppert şi pastorul irlandez Edward Hincks au lucrat comparând scrierile descoperite

în jurul Babilonului în 1842-1843, inscripţiile cu trei rânduri de caractere cuneiforme de pe o piatră descoperită la Persepolis şi inscripţiile de pe stânca de la Behistun (Munţii Iranului). Stânca de la Behistun este inscripţionată cu biografia oficială a regelui Darius cel Mare (521-486 î. Hr.)

La graniţa dintre China şi Tibet au fost descoperite în 1938 două discuri de piatră cu însemne ciudate. Ulterior s-au descoperit alte peste 700 de discuri cu desene şi înscrisuri, pe care, le-a descifrat în 1965 omul de ştiinţă Tsun Um Nui. Pietrele numite „Dropa” ar vorbi despre vizita unor extratereştri pe Terra, în urmă cu 12000 de ani. Din 1965 s-a aşternut liniştea în jurul acestui subiect. Guvernul Chinez a interzis publicitatea asupra descifrării înscrisurilor şi a întregului caz Dropa. Dacă vă pasionează subiectul, vizitaţi adresa: ufologie.net/htm/picanc.htm (în limba engleză) , sau http://www.descopera.ro/stiinta/1029295-pietrele-dropa-adevar-sau-fictiune...( în limba română) Enigme nedesluşite (încă) Discul de ceramică de la Phaistos, considerat drept cel mai vechi text indo-european a fost descoperit în 1908 şi este încă nedescifrat.

Discul de ceramică de la Phaistos

Aşteaptă să fie descifrate plăcuţele funerare găsite în Toscana (limba etruscă), inscripţiile din secolul al X-lea î.Hr. descoperite în Valea Oxaca-Mexic (limba zapotecă), inscripţiile în limba olmecă descoperite în anul 2006 (Cascajal – Mexic).


11

Inscripţiile de la Cascajal-Mexic

Sunt încă „enigme nedezlegate” cuneiformele sumeriene din Mesopotamia de Nord (limba hourittă) şi Anatolia orientală (limba ourarteană). Tăbliţele de la Tărtăria În România au fost descoperite în anul 1961, la Şantierul Gura Luncii (lângă Alba-Iulia) trei tăbliţe din lut nears, care poartă inscripţii nedescifrate încă. Acestea au fost datate cu carbon radioactiv şi rezultatul a fost uluitor: anul 5500 î.Hr. (cu cel puţin două milenii mai vechi decât cea mai veche scriere descoperita până astăzi (Mesopotamia-3300 î.Hr.).

Tăbliţele de la Tărtăria

Interpretarea acestor artefacte trebuie judecată în contextul altor descoperiri asemănătoare din zona balcanică - Lepenski Vir (Serbia), Karanovo şi Graciniţa (Bulgaria) - şi Vinca (o suburbie a Bagdadului). În plus, la Porţile de Fier s-au găsit plăcuţe asemănătoare, confecţionate din fier. Tăbliţele de la Tărtăria pot fi simple amulete, dar sunt specialişti care le cataloghează ca pictograme arhaice. În această din urmă variantă, în România ar exista cea mai veche formă de protoscriere din lume! Tezaurul de la Sinaia Am aflat din revista „Descoperă” (sept.2007) de existenţa certă a 35 de plăcuţe de plumb cu inscripţii în relief, care sunt depozitate în prezent la Institutul de Arheologie din Bucureşti. Încă 15 plăcuţe de acelaşi fel ar exista în ţară, în colecţii personale sau instituţionale.

Pe plăcuţe apar litere greceşti şi o scriere cursivă, de origine necunoscută, alături de o bogată iconografie (figuri de oameni sau zei şi reprezentări zoomorfe). Originea setului de plăcuţe de plumb este incertă. Sunt prezentate următoarele variante: Plăcuţele sunt cópii după un tezaur dacic, de circa 100 piese de aur, descoperit în jurul anului 1873. Tezaurul ar fi fost găsit fie la Mănăstirea Sinaia, fie în timpul săpării fundaţiei pentru Palatul Peleş. Există legenda că după plăcuţele de aur au fost făcute cópii de plumb, la cererea regelui Carol I; plăcuţele de plumb au fost depozitate întâi la Mănăstirea Sinaia şi apoi la Institutul de Arheologie din Bucureşti. O parte a tezaurului cu plăcuţe de aur ar fi fost dăruită de premierul Lascăr Catargiu regelui, pentru finanţarea construcţiei Palatului Peleş; plăcuţele de aur rămase ar fi fost depozitate la Banca Naţională, iar după Primul Război Mondial, împreună cu cea mai mare parte a tezaurului României, au trecut spre păstrare în fosta URSS. Plăcuţele de plumb sunt falsuri ingenios realizate. În această ipoteză, se pune întrebarea cine ar fi putut face falsul şi cu ce scop. Plăcuţele de plumb nu au fost cercetate sistematic pentru că savanţi renumiţi: Grigore Tocilescu (1850-1909), Vasile Pârvan (1882-1927), dar şi Alexandru Vulpe (n. 1931, actualul director al Institutului de Arheologie) le-au catalogat drept falsuri. În anul 2003, apariţia cărţii „Cronică apocrifă pe plăci de plumb?” de Dan Romalo readuce în actualitate problema acestui posibil tezaur. Romalo povesteşte că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost rugat de o prietenă de familie,

Marioara Golescu, să fotografieze plăcuţele de plumb la Institutul de Arheologie. Romalo a reuşit să păstreze peste ani câteva zeci de clişee, pe care a încercat să le descifreze singur. De aceste plăcuţe

se interesează tot mai mulţi cercetători preocupaţi de perioada dacică. Ar trebui să-şi încerce norocul şi rebusiştii români. Dacă piesele sunt falsuri, poate există un mesaj încriptat din care să se recunoască paternitatea „genialului falsificator pus pe şotii”. B.P. Haşdeu are un precedent (este autorul unui fals document medieval datat 1374); dar poate fi şi Nicolae Densuşianu sau chiar Vasile Pârvan? Dacă vă interesează subiectul, urmăriţi şi site-ul www.dacii.ro.

Bătrânu Ştefan (clasa a XII-a D)


12

1.Unde şi când au fost interzise următoarele cărţi? 1.1. Originea speciilor prin selecţie naturală-1859 de Charles Darwin (1809-1882) 1.2.Regele Lear - circa 1604-1606 de William Shakespeare (1564-1616) 1.3.Mein Kamph (Lupta mea)-1925 şi 1926 de Adolf Hitler (1889-1945) 1.4.De revolutionibus orbium coelestum-1543 de Nicolaus Copernic (1473-1543) 1.5.Epitome astronomiae copernicae-1619 de Johannes Kepler (1571-1630) 1.6.Dialogo sui due Massimi Sistemi del Mondo -1632 de Galileo Galilei (1564-1642)

2. Care a fost primul vehicul spaţial lansat de pe Terra şi când a avut loc acest eveniment de care este legat începutul „erei spaţiale” pentru omenire?

3.Cui îi aparţine citatul următor? „Nu sunt atât de tânăr încât să ştiu totul!” Indiciu: Autorul este un scriitor irlandez care a trăit între 1854-1900; a publicat romane (cel mai cunoscut roman al său este „Portretul lui Dorian Gray”), eseuri, poezie dar şi piese de teatru (cea mai cunoscută este comedia „Ce înseamnă să fii onest”); opera lui musteşte de ironie fină (ca şi citatul prezentat!). 4.Care sunt cei mai lungi munţi de pe Terra? 5.În ce procent se regăseşte ecoul exploziei care a dat naştere Universului (Big Bang) în sunetul neplăcut pe care îl percepe urechea umană când se schimbă postul la radio (şuierat, hârâit). 6.Ce ştiţi despre „Anatomia lui Gray”? 7.Numiţi unităţile de măsură care au următoarele abrevieri: A; Å; Bq; C; Hz; J; N; Ω; Pa; V; W. Indiciu: numele acestor unităţi de măsură provin de la numele unor mari fizicieni. 8.Care este modalitatea de depozitare a deşeurilor radioactive pentru neutralizarea lor în timp? 9.Când este serbată „Ziua Libertăţii Presei” şi de când se serbează această zi? 10.Când şi unde a fost detonată prima bombă nucleară? Indiciu: o bază aeriană americană din New Mexico.

Răspunsurile la pagina 16

Unei fete frumoase Nu-i e de-ajuns că e frumoasă. Juna se vrea spectaculoasă! În acest scop, a doborât orice obstacol. Priveşte-o! Chiar se dă-n spectacol! Un mare circ La circ, un accident banal: La prânz, în cuşca sa de animal, Măreţul Leu s-a înecat cu-n os! Fără dresură, circul nu-i spectaculos Şi publicul, înfuriat, A fluierat. „Dar sunt bolnav! Voi încă vreţi dresură?” „Ia alergaţi un pic!” şi a deschis o gură… Cât o şură!

Optimism solar

Vântul împinge cortina de nori Un soare vesel pe scena cerească zâmbeşte: „Hai, gata, scularea, dragi muritori! Fiţi buni şi fiţi demni! Şi iubitori, fireşte!”

Pagină realizată de Gabriela Vasile (bibliotecar)


13

Turismul spaţial Staţia Spaţială Internaţională (ISS), aflată la 400 km deasupra Terrei, a găzduit din 2001 până în prezent cinci turişti. Până în anul 2009, alţi trei turişti vor avea plăcerea să încerce această aventură.

La altitudinea de 100 km deasupra Terrei, sunt prevăzute excursii cu „autocarul spaţial” SpaceShip Two, aparţinând companiei „Virgin Galactic”. Sunt deja vândute 200 de locuri pentru călătoriile care vor

începe abia peste 3-4 ani, timp necesar

construirii facilităţilor

de la sol (spaţioportul

„America” din New Mexico.

Tot „Virgin Galactic”, în colaborare cu guvernul suedez are în desfăşurare un proiect de zbor prin aurora boreală. Un gigant „hotel gonflabil” va fi „Manned Cloud” , un dirijabil cu 20 de camere şi utilităţi, care va zbura din anul 2020 la altitudinea de 5400 m deasupra Terrei, cu viteza de 130 km/h. Viteza maximă va fi de 170 km/h şi înconjurul lumii cu hotelul-dirijabil va dura 10 zile.

„Manned Cloud” Proiectul aparţine franţuzoaicei Jean

Marie Massand (designer)

Turismul ca „intrare la apă” Prin modernizarea unui vechi laborator de cercetări subacvatice a apărut „Jules Undersea Lodge”. Hotelul de sub ape este situat în Key Largo-Florida şi este deschis turiştilor din 1986.

„Poseidon Undersea Resort” (Bahamas) şi „Poseidon Mystery Island (Fiji) sunt alte două proiecte hoteliere subacvatice. Hoteluri turistice din sare şi gheaţă La Uyuni (Bolivia) există un hotel din sare: pereţi de sare, mobilă de sare. În Suedia, gheaţa este unicul material de construcţie al hotelului din Jukksjärvi (la 200 km de Cercul Polar). După modelul hotelului de gheaţă din Suedia, temerari întreprinzători construiesc iarna la Bâlea Lac o variantă românească a hotelului de gheaţă. Şi chiar obţin profit! Pe când un hotel din turtă dulce? Hotelul de sare din Uyuni

Hotelul de gheaţă din

Jukksjärvi

Turism digital Turismul pe internet este mult mai ieftin decât oricare dintre variantele de turism prezentate mai sus. Accesaţi http://stravel.supertour.com. dacă vreţi să vă alegeţi un hotel din Miami - Florida. Sau încercaţi aici http://labs.live,com/photosynth., sau căutaţi voi alte rute digitale ieftine.

Maican Alexandru Răzvan (clasa a XIII-a M3)


14

Adolescenţii înfruntă cu seninătate orice risc pentru că vor să-şi testeze puterea, voinţa, norocul. Ei vor să fie cu orice preţ remarcaţi de cei din jur. De multe ori, ei reuşesc să se afirme cu fapte bune, dar se întâmplă să iasă din anonimat făcând lucruri care le afectează sănătatea şi liniştea din familie, sau care provoacă efecte neplăcute în mediul lor social.

Colegii mei de generaţie ar avea mai puţine cucuie şi coaste rupte dacă ar evalua cu atenţie posibilele consecinţe ale acţiunilor proprii. Eu sunt o fire sportivă, îmi place competiţia, dar nu mă abat niciodată de la următoarele reguli: Evaluez riscurile Orice om trebuie să aibă spirit de autoconservare, chiar şi adolescenţii! Evaluarea prealabilă a riscurilor şi capacitatea de a lua decizii corecte sunt primele semne ale maturizării intelectuale. Evit riscurile inutile. Nu forţez norocul. Evitarea riscurilor inutile nu înseamnă laşitate ci înţelepciune. Sporturile extreme sau cascadoriile de orice fel trebuie făcute cu echipament de protecţie adecvat şi numai după un antrenament (instructaj) prealabil. Dacă accept să intru în competiţie, mă străduiesc din toate puterile să fiu printre primii.

Unii dintre amicii mei şi-au sfârşit lamentabil „cascadoriile”; să-i numesc pentru asta „cascadori ai râsului” sau „de tot râsul”?. Eu îmi iau toate măsurile să sfârşesc cu capul sus ceea ce încep; nu voi fi niciodată „bufonul-cascador de tot râsul”! Şi la şcoală m-am

menţinut întotdeauna printre cei mai buni elevi!

Toader Alexandra Cristina (clasa a XII-a L2)

În Europa şi Statele Unite, a apărut prin anii 1885-1890 şi s-a propagat extrem de rapid, o mişcare artistică internaţională cunoscută sub numele de „Art Nouveau” (în ţările francofone), „Jugenstil” (în Germania) sau „Modern Style” (în Anglia). Stilul Art Nouveau a pătruns în toate aspectele artei şi ale design-ului; s-a impus fulgerător, dar a durat numai un deceniu. În pictura şi gravura tipică stilului Art Nouveau apare simbolul, ca o influenţă a curentului literar în plină desfăşurare. Creaţiile tânărului artist Aubery Beardsley (Marea Britanie), executate în alb şi negru, dezvăluie viziunea lui despre viaţă, în imagini semiabstracte.

Gravuri de Aubery Beardsley (182-1898)

Pictura artistului Jan Toorop (1858-1928) incită şi tulbură simţurile prin spectaculozitate.

„În pădure” (1895) Autor: Jan Toorop (1858-1928, Olanda)


15

Gustav Klimt (1862-1918) este artistul care a slujit cel mai bine stilul Art Nouveau. Portretele lui Klimt sunt împodobite cu mozaicuri de flori şi figuri geometrice, în culori metalice vii.

„Mama şi copilul” Autor: Gustav Klimt

Noul stil a dus la primenirea artelor decorative cu elemente stilizate, împrumutate din stampele japoneze. Imitarea formelor vegetale, simplitatea graţioasă şi eleganţa, au pătruns în ambientul familial, influenţând deopotrivă stilul arhitectonic cât şi obiectele casnice. Englezul William Morris (1833-1898) considera că ambientul casnic trebuie însufleţit cu obiecte artistice de calitate şi a militat pentru ridicarea meşteşugului la rang de artă. În multe ţări s-au înfiinţat societăţi de „arte şi meserii” (1888-Anglia: Societatea „Arts and Crafts”; 1901-Franţa: „Şcoala de la Nancy sau Alianţa provincială a industriilor de artă”; 1894: Germania: „Vereinigte Werkstätten für Kunst und Handwerk” - ateliere reunite de artă şi artizanat). Obiectele ornamentale şi arhitectura în stil Art Nouveau, executate în urmă cu un secol, sunt încă la mare preţ pe pieţele de artă.

Vas ornamental Autor: Émile Gallé

(1846-1904, Franţa)

Veioză în stilul Art

Nouveau Autor: Hector

Guimard (1867-1942, Franţa)

Mobilierul şi bijuteriile în stil Art Nouveau păstrează tendinţa de ornamentare graţioasă şi supleţea liniilor curbe împletite, imitând vegetaţia naturală sau gâzele plăpânde.

Bijuterii

Autor: René Lalique (1860-1945)

O tavă pentru servit, gândită de un artist, este în primul rând un obiect de artă şi abia apoi un lucru util pentru traiul zilnic.

În domeniul arhitecturii, sunt de amintit măcar lucrările în stil Art Nouveau ale lui Antonio Gaudi (1852-1926, Spania) şi Victor Horta (1861-1947, Belgia); ele şochează, incită şi plac foarte mult iubitorilor de artă.

Arhitectură în

stil Art Nouveau

(Barcelona) Autor:

Antonio Gaudi


16

Vizitatorii actualului hotel Tassel din Bruxelles pot admira o scară interioară proiectată de Victor Horta: elegantă, luminată şi ornamentată fastuos.

Stilul Art Nouveau a ieşit din gustul public de un secol, totuşi are mulţi fani tineri: la următoarea adresă, găsiţi o bogată arhivă cu lucrări ale unor tineri din zilele noastre care îndrăgesc naturaleţea liniilor curbe, adaptate la secolul XXI: members.aol.com/fiawol/nouveau/

Gabriela Vasile (bibliotecar)

1.1. În Statele Unite ale Americii, până în anul 1967. 1.2. În Anglia, până în 1838. 1.3.Cartea (două volume, publicate iniţial la un an distanţă) este de natură autobiografică; ea este încă interzisă în Franţa, Olanda, Austria, Danemarca, Spania, Argentina, Mexic. În România a fost editată în puţine exemplare, la începutul anilor 1990. 1.4. Indexul cărţilor interzise emis de Vatican din anul 1616 până în 1835. 1.5. Indexul cărţilor interzise emis de Vatican din 1619 până în 1835. 1.6. Indexul cărţilor interzise emis de Vatican din 1632 până în 1835. 2. Sputnik 1, lansat în fosta Uniune Sovietică la 4 octombrie 1957, a fost primul satelit artificial al Pământului. 3.Oscar Wilde (1854-1900) Este iniţiatorul tezei „Artă pentru artă”, în opoziţie cu teza „Arta cu tendinţă” susţinută de alţi teoreticieni ai estetismului. 4.Munţii Anzi (America de Sud) este cel mai lung lanţ muntos de pe Terra cu o lungime de 7600 km; traversează şapte ţări şi deţin peste 50 de vârfuri cu înălţimi de peste 6000 de metri. 5. 1% 6. „Anatomia lui Gray”, cu mult înainte de a fi un serial de televiziune, a fost un manual standard de anatomie care a ghidat medicii în formarea profesională până la mijlocul secolului XX. În anul 1858, chirurgul britanic Henry Gray, membru al Colegiului Regal al Chirurgilor, a publicat lucrarea „Anatomie descriptivă şi chirurgicală” (un text clar, coerent, însoţit de 363 de ilustraţii).


17

7. Unităţi de măsură numite după numele unor mari fizicieni: Sim- bol

Unitate de măsură

Ce măsoară Numele fizicianului

A Amper Intensitatea curentului el.

A. M. Ampère (1775-1836)

Å Ångstrom Distanţe mici A.J. Ångstrom (1814-1874)

Bq Becquerel Radioactivitate A.H. Becquerel (1858-1908)

C Coulomb Sarcină electrică

Ch.A. Coulomb (1736-1806)

Hz Hertz Frecvenţă Heinrich Hertz (1857-1894)

J Joule Energie James P. Joule (1818-1889)

N Newton Forţă Isaac Newton (1642-1727)

Ω Ohm Rezistenţă electrică

Georg S. Ohm (1789-1854)

Pa Pascal Presiune Blaise Pascal (1623-1662)

V Volt Tensiune electrică

Alessandro Volta

(1745-1827) W Watt Putere James Watt

(1736-1819) 8. Deşeurile radioactive (provenite în principal de la centralele atomoelectrice) sunt depozitate în depunerile aluvionare cu conţinut mare de zirconiu. Acest mod de depozitare oferă o siguranţă relativă pentru 200 de ani. În Slovacia, la Kosice, este în derulare un proiect de depozitare a deşeurilor radioactive într-un teren de rocă, la adâncimea de 1 km; proiectul acesta ar oferi o marjă sporită de protecţie a mediului. 9. „Ziua Libertăţii Presei” se serbează la data de 3 Mai, în fiecare an, începând din 1991. 10.Prima bombă atomică a fost detonată la baza aeriană de la Alamogordo (New Mwxico- SUA) la 16 iulie 1945, ora 530.

„Prietenul meu Alex, în alb şi negru” Autor: Tilică Laurenţiu (clasa a IX-a A)

„O umbrelă între ape” Autor: Tilică Laurenţiu (clasa a IX-a A)


18

Paradă onorând „Ziua Europei” Şcoala noastră a fost invitată de Primăria Sectorului 2 să participe la defilarea organizată în cinstea Zilei Europei. Pentru paradă au fost selectate numai şcolile care s-au remarcat prin rezultate foarte bune în parteneriatele cu autoritatea locală (colectarea deşeurilor, amenajarea parcurilor din sector, alte acţiuni de interes comunitar).

Grupul Şcolar Industrial „Mecanică Fină” a fost reprezentat la paradă de elevii clasei a XIII-a M2 (diriginte Enache Toma), care au defilat cu mândrie, purtând uniforma liceului. Concurs educaţional: prezentări pe DVD Doamnele profesoare Violeta Anton şi Nuţi Cazacu au îndrumat un colectiv de elevi - Crăciunescu Amalia Claudia (clasa a XIII-a B), Ciorogariu Alexandru Constantin, Furiş George şi Constantinescu Andreea (clasa a XII-a D) - pentru realizarea unui DVD de prezentare a profilului şcolii. Materialul a fost realizat la iniţiativa ISMB şi va participa la proiectul educaţional desfăşurat în parteneriat cu „Electrica S.A.”. Un juriu format din elevi, profesori şi reprezentanţi ai societăţii „Electrica S.A.” va premia pe 3 iunie 2008 cele mai bune prezentări pe DVD, după criterii extrem de precise: claritatea prezentării, evitarea redundanţei informaţiilor, calitatea imaginii. Prezentarea pe DVD realizată de elevii noştri, poartă titlul „Fineţea < MECANICII FINE >” şi urmăreşte istoricul mecanicii fine în România, de la începuturi până în prezent. Imaginile sunt însoţite de muzică de film („Piraţii din Caraibe”). Cu convingerea că ne vom număra printre premiaţi, abia aşteptăm luna iunie! Cursuri pentru formarea profesorilor Doamna Director Anca Mircescu - în calitate de formator pentru cadrele didactice - a organizat în

şcoala noastră cursuri de formare pentru profesorii de la colegiile tehnice şi grupurile şcolare din Bucureşti care predau specialitatea „Mecanică”. A fost un excelent prilej pentru prezentarea realizărilor din şcoala noastră în domeniul predării materiilor tehnice, în general, şi a Mecanicii în special. Cursurile de formare s-au desfăşurat în Laboratorul AutoCAD al şcolii. Doamnele profesoare Olguţa Spornic, Florica Millea şi Doina Gheoda, alături de organizatorul cursului, doamna Anca Mircescu, au prezentat cele mai noi şi adecvate metode de predare a mecanicii în mileniul al III-lea. S-a insistat pe necesitatea unei mai bune corelări a programelor de mecanică şi desen tehnic cu programele ştiinţelor exacte (matematică, fizică, chimie).

Partea demonstrativă a instruirii a fost realizată cu elevii clasei a XII-a D, care au avut de realizat desene în AutoCAD 2D şi 3D, la prima vedere şi contra-cronometru.

Elevii Ciorogariu Alexandru Constantin, Furiş George, Dorobanţu Gabriela, Bătrânu Ştefan şi Anghel Alexandru „campionii” liceului la AutoCAD, au uimit asistenţa prin inteligenţă, promptitudine şi îndemânare în folosirea calculatorului pentru proiectarea pieselor mecanice. „Meseria de proiectant AutoCAD este o meserie de viitor; îmi place să lucrez cu acest program simplu şi prietenos. Sunt la curent cu toate variantele


19

apărute în România, inclusiv AutoCAD 2007. Stăpânesc temeinic variantele 2D şi 3D. După liceu voi urma Facultatea de Mecanică sau mă voi angaja ca proiectant.” (acestea sunt spusele lui Alexandru, pe care-l vedeţi zâmbind mândru şi încrezător în imaginea de mai jos).

Elevii noştri au fost deja selectaţi pentru angajare (după testări dure) de o companie niponă. Gabriela, care a trecut cu bine testele, ne-a mărturisit fericită: „Eu ies din liceu cu o <brăţară de aur>, o meserie foarte căutată şi foarte bine plătită, cea de proiectant AutoCAD!.” Doamna profesoară Florica Millea a recomandat profesorilor care predau discipline conexe Mecanicii să folosească pentru pregătirea lecţiilor setul de CD-uri „Lecţii video - Crearea propriului SOFT educaţional”.

„Violenţa şcolară-provocări şi soluţii” În şcoala noastră s-au finalizat la 15 mai activităţile începute în ianuarie cu elevii care s-au alăturat proiectului educativ „Violenţa şcolară-provocări şi soluţii”. Activităţile de informare şi consiliere cu părinţii aferente aceluiaşi proiect se vor finaliza la data de 10 iunie. Proiectul - iniţiat de Grupul Şcolar Industrial „Republica” în colaborare cu Grupul Şcolar de Construcţii-Montaj „Mihai Bravu”-, s-a desfăşurat în şcoala noastră sub îndrumarea doamnelor Spornic Olguţa (Coordonator proiecte şi programe educative şi extraşcolare) şi Ramona Stemate (profesor psiholog). Activităţile cu elevii s-au axat pe dezvoltarea de atitudini pro-sociale şi pe identificarea soluţiilor pentru prevenirea şi diminuarea violenţei de orice fel în şcoală. Pe lângă seminarii şi sesiuni de comunicări, elevii noştri au participat cu entuziasm la concursul de scenarii şi postere.

Încă nu s-au evaluat toate efectele proiectului, dar credem că sunt evidente măcar acestea: -colectivele de elevi sunt mai sudate; -elevii cu probleme de disciplină care au primit responsabilităţi clare în colectivul clasei, s-au achitat de ele cu succes: Iordache Cristian (clasa a IX-a B), Peptănuş Nicolae (clasa a X-a P3).


20

Excursie în loc de „banchet de absolvire” Elevii clasei a XII-a D s-au bucurat de o excursie de neuitat pe traseul Tuşnad-Râşnov-Braşov, organizată de domnul diriginte Dan Grădinaru.

Elevii au respirat aer de munte, au vâslit pe luciul lacului Sfânta Ana, şi s-au distrat până la epuizare. Priviţi-i cum pluteau de fericire!

…sau încercau să zboare!

Examenul de bacalaureat le va părea acum „floare la ureche”, căci sunt odihniţi şi fericiţi.

Anii de liceu au trecut mult prea repede; s-au dus ca nişte balonaşe de săpun!

Absolvenţii de la clasa a XII-a D vă lasă moştenire aceste vorbe: „Ce banchet de absolvire? Mai bine o excursie!”

În data de 5 iunie se vor desfăşura în şcoala noastră acţiunile crosscurriculare ECOTERRA, ediţia a VIII-a, având ca temă „Apa, izvorul vieţii”. Vor avea loc cu această ocazie diverse activităţi cu elevii, în care aceştia îşi vor putea demonstra cunoştinţele de cultură generală şi ecologică: concursuri, comunicări, activităţi culturale. La această ediţie au fost invitaţi să participe şi elevi din alte licee şi concurenţa pentru premii o să fie mult mai palpitantă. Vom scoate în luna iunie un număr special al revistei noastre şcolare, dedicată exclusiv Proiectului ECOTERRA. Mult succes organizatorilor şi competitorilor! În iunie se va încheia anul şcolar şi va începe MULTAŞTEPTATA VACANŢĂ MARE!

Colectivul de redacţie


21

Suntem plini de viaţă, simpatici, ageri şi prietenoşi.

Veniţi să ne cunoaşteţi! Puteţi să fiţi prietenii noştri, sau puteţi încheia cu şcoala noastră un parteneriat.

‗‗‗‗‗‗‗‗‗‗‗‗‗‗‗‗‗‗‗‗‗‗‗‗‗‗‗‗ De ce nu, puteţi să fiţi şi voi

GENE ROŞII noştri sponsori !

___________________________________

Start! Avem de cucerit o lume! (Revista Grupului colar...

Documents

Transcript of Start! Avem de cucerit o lume! (Revista Grupului colar...