Starea Civila Ed II Revizuita

449
Paraschiv Peţu Elena Velicu Viorel Mardare STAREA CIVILĂ MIJLOC DE IDENTIFICARE A PERSOANEI FIZICE Ediţia a II-a - revăzută şi adăugită - Editura Detectiv Bucureşti, 2004

description

Starea Civila Ed II Revizuita

Transcript of Starea Civila Ed II Revizuita

Page 1: Starea Civila Ed II Revizuita

Paraschiv PeţuElena Velicu

Viorel Mardare

STAREA CIVILĂMIJLOC DE IDENTIFICARE A PERSOANEI FIZICE

Ediţia a II-a - revăzută şi adăugită -

Editura DetectivBucureşti, 2004

Page 2: Starea Civila Ed II Revizuita

În memoria lui Nae Bârdeanu, un om cu suflet mare

ISBN 973-86788-6-2

Redactor: Firiţă CarpCoperta: Victor Ilie

© Editura Detectiv, 2004© Paraschiv Peţu*, Elena Velicu, Viorel Mardare, 2004

* Coordonator cu drept de decizie asupra manuscrisului

Page 3: Starea Civila Ed II Revizuita

Prefaţă la ediţia a II-a

“Starea civilă – mijloc de identificare a persoanei fizice” a apărut în urmă cu aproape doi ani. Cunoşteam cât de greu poate răzbate o carte în condiţiile unei pieţe extrem de competitive şi totuşi, atunci, îndrăzneam să-i prevăd acestei prestigioase lucrări un parcurs viguros către aceia pentru care ea constituie un ajutor, un îndrumar, un ghid, un sfetnic.

Viaţa a dovedit că nu m-am înşelat. Interesul provocat de carte nu numai că nu s-a diminuat, ci, dimpotrivă, cunoaşte cote mereu mai înalte. Nemiloasa lege a cererii şi ofertei, cea care selecţionează valorile reale în orice domeniu, îi forţează, iată, pe autori să vină în faţa publicului cititor cu ediţia a doua, o ediţie revăzută şi adăugită, prin care valoarea cărţii creşte semnificativ.

Atunci când sunt confruntaţi cu un eşec oamenii raţionali caută să descopere cauzele acestuia, pentru a evita repetarea lui pe viitor. Oamenii foarte raţionali caută să descopere şi cauzele care îi conduc la succese, pentru a le face să se repete.

De ce este căutată „Starea civilă...”? Există justificări multiple, dar două aspecte le consider esenţiale. În primul rând, acest volum şi-a croit cu uşurinţă drum către conştiinţa cititorului avizat. Şi când spun „cititor avizat” mă refer la lucrătorii din domeniul stării civile sau al evidenţei populaţiei, la jurişti, detectivi particulari, dar şi la studenţii de la facultăţile cu profil umanist. În al doilea rând, întrunind calităţile unei lucrări de specialitate, cartea prezintă în acelaşi timp trăsăturile unui demers pe terenul veşnic fertil al culturii generale.

Toate capitolele, începând cu acela dedicat istoricului stării civile şi încheind cu acelea care au suferit modificări ample impuse de cerinţa racordării lor la legislaţia în domeniu, care cunoaşte o dinamică vie, se bucură de o abordare competentă, precisă, riguros argumentată. Semnificativ este faptul că formula lingvistică la care autorii recurg pentru a transmite mesajul, asemeni conţinutului ştiinţific al temei, este lipsită de ariditate, nu cunoaşte întortochieri ale frazei sau preţiozităţi lexicale care să impună recurgerea la dicţionare pentru

3

Page 4: Starea Civila Ed II Revizuita

a înţelege sau, aşa cum se mai întâmplă cu alte lucrări, a ghici gândul celui care a scris.

Datorită acestor însuşiri, lucrarea de faţă reuşeşte un lucru pe care toţi autorii şi-l doresc, la care toţi aspiră, şi-l visează pentru opera lor: îmbie pur şi simplu să o citeşti, mai întâi din curiozitate şi apoi să revii asupra ei cu mai multă atenţie, cu mai multă încredere. Cartea are astfel forţa de a transforma pe mulţi dintre acei cititori cărora, să zicem, ea întâmplător le-a căzut în mână, în cititori interesaţi, care în urma acestei lecturi îşi lărgesc considerabil orizontul cunoaşterii.

Cartea reflectă, ca într-un miraculos caleidoscop, o frântură din amplul fenomen prin care trece societatea noastră – democratizarea structurilor şi a instituţiilor sale, deschiderea spre nou şi modern. Cel care, citind cartea, zăboveşte asupra unor capitole dobândeşte treptat sentimentul participării sale la înfăptuirea propriului destin. Nimic din ceea ce leagă individul din punct de vedere formal de societate, pe tot parcursul existenţei sale, nu este omis. De aici, poate şi sentimentul tonic că o asemenea carte poate fi un însoţitor de nădejde pe calea trecerii noastre necontenite de la persoană la personalitate. Un argument suplimentar că asemenea cărţi sunt mereu necesare, mereu actuale.

Prof. univ. dr. Pavel Abraham

4

Page 5: Starea Civila Ed II Revizuita

Prefaţă la ediţia I

În peisajul editorial actual, când evantaiul lucrărilor care văd lumina tiparului cunoaşte o copleşitoare diversitate tematică, am putea crede că nu mai e loc pentru cărţi care să trezească în rândul cititorilor un interes deosebit. Este doar o aparenţă, fiindcă întotdeauna vor fi lucrări care să atragă în mod deosebit atenţia, cum se întâmplă şi cu volumul “STAREA CIVILĂ – MIJLOC DE IDENTIFICARE A PERSOANEI FIZICE”. El este rodul unei strânse şi fructuoase colaborări a trei specialişti cu o bogată experienţă în domeniul abordat. Mai întâi, comisarul-şef de poliţie Paraschiv Peţu, coordonatorul lucrării, îşi pune semnătura pe acest volum, girând-o cu autoritatea unei activităţi practice de câteva decenii în munca de evidenţă a populaţiei, actualmente domnia sa fiind Directorul Direcţiei de Evidenţă a Populaţiei din cadrul Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei, ce funcţionează în structura Ministerului de Interne. La rândul lor, ceilalţi doi autori, doamna Elena Velicu şi domnul Viorel Mardare, sunt reputaţi practicieni, în prezent aflându-se în fruntea Birourilor de stare civilă din Consiliile Judeţene Iaşi şi, respectiv, Suceava.

Ei au meritul incontestabil de a fi înţeles utilitatea şi necesitatea unei asemenea lucrări şi de a-şi fi canalizat energiile spre realizarea ei. Volumul uriaş de muncă cerut de selectarea şi sintetizarea unei documentaţii ample, de redactarea cât mai concisă, coerentă şi clară a întregului material, le aduce, în final, o răsplată binemeritată, rezultatul muncii lor fiind un adevărat şi cuprinzător ghid pentru toţi lucrătorii din domeniul stării civile.

Definind limpede şi convingător faptele şi actele de stare civilă, neomiţând să sublinieze diferenţierile existente, lucrarea creionează captivant şi cu putere de sugestie, unde tematica permite o asemenea abordare, aria de cuprindere a unui domeniu de interes pentru noi toţi. Este vorba despre concretul vieţii sociale, în complexitatea şi dimensiunile sale esenţiale. Începând cu naşterea şi terminând cu ultimul fapt de stare civilă, autorii analizează toate trăsăturile şi elementele constitutive ale stării civile, ca atribute definitorii ale

5

Page 6: Starea Civila Ed II Revizuita

întregului proces de identificare a persoanei fizice. În acest sens, lucrarea este, în ansamblul ei, o complexă şi bine documentată pledoarie pentru respectarea şi valorificarea rolului real al identităţii persoanei fizice în ansamblul vieţii sociale. Cu alte cuvinte, fără persoană fizică, fără angrenajul relaţional pe care aceasta îl determină şi susţine prin actele sale, viaţa socială ar fi de neimaginat. Am putea spune că identitatea persoanei fizice este factorul care conferă şi conţinut, şi formă rigorilor vieţii sociale. Este, altfel spus, însăşi cheia soluţionării impactului perpetuu dintre noi şi ceilalţi. Este şi acesta un motiv să spunem că avem, în cartea de faţă, deopotrivă un manual pentru specialişti, dar şi un izvor de cunoaştere pentru toţi cei interesaţi să pătrundă dincolo de mecanismele vizibile ale inconfundabilului angrenaj care este starea civilă. Pentru că statutul civil, ca sumă de entităţi, este cel care asigură rigoare, coerenţă şi motivaţie actelor noastre, protejând societatea de pericolul imprevizibil al haosului şi anarhiei.

Dr. Grigore Stamate

6

Page 7: Starea Civila Ed II Revizuita

Din partea autorilor

Sistemul Codului civil din 1864 a suferit adânci prefaceri. Printre modificările aduse este şi aceea a abrogării, în anul 1954, a părţii intitulate „Despre persoane”, când a fost adoptat Decretul nr.31 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, precum şi Codul familiei care, cu unele modificări aduse ulterior, sunt în vigoare şi în prezent. S-au adoptat, totodată, şi alte acte normative referitoare la starea civilă, numele şi domiciliul persoanei, dar şi acestea, nemaicorespunzând schimbărilor suferite în structura economică şi socială a ţării, au fost înlocuite, având în prezent ca principale acte normative: Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă, Metodologia pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii nr.119/1996, Ordonanţa Guvernului nr.41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.323/2003, şi Legea nr.105/1996 cu privire la evidenţa populaţiei şi cartea de identitate.

În activitatea de stare civilă, în afară de principalele reglementări legale menţionate, se va apela la practica judiciară şi la literatura de specialitate.

Informarea publicului larg cu privire la unele aspecte rezultate din reglementările legale în materia actelor de stare civilă şi de evidenţă a populaţiei – care prezintă o importanţă deosebită atât pentru satisfacerea unor interese ale statului, cât şi pentru identificarea persoanelor fizice în familie şi societate şi pentru apărarea drepturilor lor recunoscute şi ocrotite de lege – constituie una dintre preocupările permanente ale specialiştilor din acest domeniu. Lucrări de referinţă, care au servit – în mod deosebit – documentării noastre, aparţin prestigioaselor personalităţi I.P.FILIPESCU, D.LUPULESCU şi GH.BELEIU.

Lucrarea, care nu şi-a propus să trateze toate problemele din domeniu, va urmări evidenţierea aspectelor mai deosebite cu care s-au confruntat şi se confruntă cadrele cu atribuţii în materie de stare civilă – lucrătorii formaţiunilor de evidenţă informatizată a persoanei şi

7

Page 8: Starea Civila Ed II Revizuita

cei ai oficiilor de stare civilă din cadrul primăriilor – încercând în acest fel să se constituie într-un ÎNDRUMAR atât pentru desfăşurarea în condiţii mai bune a activităţii acestora, cât şi pentru informarea corectă a cetăţenilor.

Lucrarea de faţă, lipsită de valenţele perfecţiunii, dar perfectibilă prin sugestiile pe care le aşteptăm, sperăm să îşi dobândească utilitatea, constituindu-se ca un mijloc rapid de orientare şi înţelegere a celor mai uzuale situaţii şi speţe pe linie de stare civilă.

8

Page 9: Starea Civila Ed II Revizuita

Capitolul I.

Istoricul stării civile în România

Până în secolul XVI, atât în Muntenia, cât şi în Moldova, starea civilă a persoanelor nu a făcut obiectul nici unei înregistrări laice sau religioase. Starea civilă a unei persoane se stabilea prin notorietate şi posesie.

Dacă cineva contesta starea civilă stabilită prin mijloacele de mai sus, aceasta se putea dovedi cu martori şi acte de familie. Martorii erau preferaţi dintre rudele şi prietenii care se bucurau de reputaţie şi care puteau atesta naşterea, căsătoria sau moartea persoanei în cauză, fără a exista vreo sancţiune în cazul unei declaraţii nesincere.

Treptat, preoţii încep să înregistreze botezurile, cununiile şi înmormântările, la început la oraşe, apoi şi la sate, acestea fiind legate de ceremoniile religioase care se făceau cu ocazia naşterii, căsătoriei sau decesului. Primele reglementări în acest sens se găsesc în „Pravila rizorului Lucaci” dată în anul 1581 în Moldova.

În „Pravila cea mare” a lui Matei Basarab (1640) exista o dispoziţie cu privire la evidenţa hotărârilor de divorţ. În „Capetele de poruncă” ale mitropolitului Antim Ivireanu întâlnim unele dispoziţii date preoţilor cu referire la evidenţa înmormântărilor şi întocmirea testamentelor (diate). Dispoziţii asemănătoare întâlnim şi în Moldova, în „Pravila lui Vasile Lupu” (1646).

Unele norme referitoare la starea civilă găsim şi în „Pravilniceasca condică” a lui Alexandru Ipsilanti (1779) din Muntenia şi în „Rezumatul după Pravilele împărăteşti”, întocmit şi tipărit la Iaşi de Andronachi Donici (1814).

Evidenţa evenimentelor de stare civilă cunoaşte o oarecare reglementare abia la începutul secolului XIX, când, prin Codul Caragea – Codul civil al Munteniei din 1817 – în capitolul II, intitulat „Pentru înscrierile stării civile”, se prevedea înfiinţarea unei condici pentru fiecare judeţ, în vederea înscrierii evenimentelor de stare civilă. Condicile erau date în grija preoţilor, iar mitropolia avea sarcina să supravegheze modul de întocmire şi de păstrare a acestora.

9

Page 10: Starea Civila Ed II Revizuita

Odată cu „Regulamentul organic” din Muntenia (1831) şi Moldova (1832) se poate vorbi de introducerea organizată a evidenţei stării civile, care era lăsată tot în atribuţiile preoţilor. Prin acesta s-au introdus condici pentru starea civilă, denumite „mitrice”.

„Acţiunile mitricei – spunea „Regulamentul Organic” – slujesc spre deosebirea celor 3 epoci ale vieţii omului, adică a naşterii, căsătoriei şi a mutării din viaţă.”

Evidenţa acestor evenimente era determinată de necesitatea de a cunoaşte relaţiile de familie, ca şi întinderea drepturilor şi obligaţiilor care nu puteau fi dovedite decât prin înscrisurile stării civile.

Ministerele de Interne din Muntenia şi Moldova au fost însărcinate cu întocmirea modelului condicilor de stare civilă, care erau tipărite, pentru fiecare ţinut sau judeţ, de mitropolie sau episcopie.

Pentru fiecare eveniment de stare civilă se întocmea, de către preoţii din oraşe şi sate, câte o condică, în dublu exemplar. La sfârşitul anului, un exemplar era înaintat, prin protoereu, ispravnicului, unde se păstra în depozit, iar al doilea exemplar rămânea în parohia respectivă, în grija preotului.

Mitropolitul şi episcopii eparhiaţi aveau sarcina să supravegheze ca preoţii să completeze rubricile din condici.

Părţile interesate aveau dreptul să urmărească trecerea în condica respectivă a evenimentului declarat, „fără întârziere şi după formele cele cerute”. Ele puteau obţine de la preot sau ispravnic „prescurtare” după înscrisul naşterii, căsătoriei sau morţii.

Codul civil din 1864, pus în aplicare în luna decembrie 1865, a reglementat şi materia actelor de stare civilă, în art.21-86 şi 127-210.

Potrivit Codului civil, erau considerate acte de stare civilă actele prin care se constată naşterea, căsătoria sau moartea unei persoane. Pentru prima dată rolul de ofiţer al stării civile revenea autorităţilor administrative, orăşeneşti şi comunale. Acestea erau obligate ca, după închiderea registrelor de stare civilă, să le depună la grefa tribunalului, care avea datoria să verifice actele încheiate şi înregistrările lor sub aspectul legalităţii.

Codul civil a trecut astfel la laicizarea actelor de stare civilă, acestea fiind scoase din competenţa bisericii şi trecute pe seama autorităţilor administrative ale statului.

10

Page 11: Starea Civila Ed II Revizuita

Constituţia din 1866 consacră caracterul laic al actelor de stare civilă, înregistrarea lor făcându-se de către organe de stat locale.

Totuşi, pentru populaţia mahomedană din Dobrogea, înregistrarea a rămas pe seama hogilor şi cadiilor, introducându-se un sistem mixt, în sensul că aceştia aveau obligaţia de a trimite copii ofiţerilor stării civile, spre a le înscrie în registrele lor.

În Transilvania, până la sfârşitul secolului al XIX-lea, înscrierea evenimentelor de stare civilă era lăsată pe seama parohiilor. În anul 1894, prin Legile nr.XXXI şi XXXIII, s-a trecut şi aici la laicizarea actelor de stare civilă, numindu-se funcţionari care aveau datoria să completeze matricolele respective.

Caracterul laic al actelor de stare civilă a fost păstrat şi în Constituţia din 1923. Autoritatea civilă însărcinată cu întocmirea şi redactarea actelor de stare civilă rămânea mai departe primăria.

Prin Legea administrativă din 14 iunie 1925, atribuţia de ofiţer al stării civile era dată primarului. În comunele urbane, primarul putea delega această atribuţie unui membru al delegaţiei permanente, în municipii – directorului sau şefului de serviciu respectiv, iar în comunele rurale – şi notarului.

Întocmirea actelor şi ţinerea în mod regulat a registrelor de stare civilă era supravegheată de judecătoriile de ocol.

Prin Legea privitoare la actele stării civile din 25 februarie 1928, s-a realizat unificarea legislativă în materia actelor de stare civilă, deoarece până atunci în Transilvania, Banat şi Maramureş se aplicau dispoziţii diferite de acelea din Muntenia, Moldova, Dobrogea şi Bucovina.

Prin noua reglementare, au fost desfiinţate atribuţiile de stare civilă ale organelor bisericeşti, acolo unde mai fuseseră păstrate.

Totuşi, s-a permis ca registrele confesionale să fie păstrate mai departe de preoţii diferitelor culte religioase din Dobrogea, Transilvania şi Bucovina, aceştia având împuternicirea să elibereze, pentru trecut, extrase din registrele lor. În actele de stare civilă trebuia să se prevadă în mod expres confesiunea.

Prin Legea din 1928 se menţineau unele dispoziţii care preve-deau că întocmirea actelor de stare civilă trebuia să fie urmată şi de binecuvântarea religioasă.

Pentru organele de stat nu era o preocupare de a se aplica un sistem unitar de înregistrare a actelor de stare civilă, nestabilindu-se nici o răspundere pentru ele, şi nici nu se controla această activitate.

11

Page 12: Starea Civila Ed II Revizuita

Legislaţia cuprindea şi unele dispoziţii formale, inaplicabile (înfăţişarea copilului pentru întocmirea actului de naştere sau verificarea morţii de către primar).

S-au înregistrat şi unele greşeli. Multe persoane au fost lăsate în afara oricărui regim de stare civilă (românii nomazi, persoanele venite din Iugoslavia în urma primului război mondial).

În această lege din 25 februarie 1928 au fost grupate, în parte, dispoziţii normative privitoare şi la alte acte care trebuiau menţionate în registrele de stare civilă, cum sunt adopţia, recunoaşterea unui copil natural şi divorţul, instituţii reglementate de Codul civil. Prin art.11 din această lege, s-a prevăzut că orice schimbare în starea civilă, întemeiată pe un act de stare civilă, pe o hotărâre judecătorească sau pe un alt act admis de lege, se va trece pe actul de naştere al persoanei la care se referă această schimbare. Menţiunea de moarte a unuia din soţi se făcea şi pe actul de naştere al soţului supravieţuitor.

Prin Constituţia din 13 aprilie 1948, s-a stabilit principiul validităţii actelor de stare civilă numai dacă acestea sunt încheiate de organele de stat anume împuternicite. Potrivit acestui principiu constituţional, toate actele de stare civilă au fost trecute EXCLUSIV în atribuţia comitetelor executive ale sfaturilor populare.

Prin Decretul nr.177/1948 s-a prevăzut obligativitatea pentru unii cetăţeni de a înscrie la serviciile de stare civilă ale unităţilor administrative actele lor de stare civilă încheiate de deservenţii unor culte, iar prin Decretul nr.153/1950 s-a stabilit obligaţia predării arhivelor confesionale de stare civilă către comitetele executive ale sfaturilor populare.

Legea nr.50/1948 a prevăzut, pentru locuitorii din Ardealul de Nord, posibilitatea ca pentru persoanele decedate după 21 iunie 1941, pentru care data decesului nu putea fi stabilită cu acte de stare civilă, să se înregistreze ca dată a decesului ziua de 9 mai 1945. În acest sens, s-a admis rectificarea din oficiu a actelor de stare civilă întocmite pe baza hotărârilor judecătoreşti de declarare a morţii prezumate.

Prin Decretul nr.272 din 30 decembrie 1950 se realizează o nouă reglementare în materia actelor de stare civilă, abrogând totodată Legea actelor de stare civilă din 25 februarie 1928. Ţinând cont de modificările aduse în organizarea administrativ-teritorială a ţării, s-a stabilit că organele însărcinate cu înregistrarea actelor şi

12

Page 13: Starea Civila Ed II Revizuita

faptelor de stare civilă sunt comitetele executive ale sfaturilor populare comunale, orăşeneşti şi raionale. Aceste organe administrative sunt obligate să înregistreze toate actele şi faptele juridice privind starea civilă a unei persoane, ÎNTOCMIND în registrele de stare civilă actele de naştere, căsătorie şi moarte şi ÎNSCRIIND înfierea, divorţul, recunoaşterea şi stabilirea filiaţiei în justiţie, precum şi schimbarea numelui şi prenumelui. Prin această reglementare, sfera actelor şi faptelor de stare civilă a fost extinsă, pentru a corespunde cât mai complet necesităţii de a individualiza o persoană. Totodată, au fost grupate într-o singură lege toate dispoziţiile privind înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă. De asemenea, prin această lege au fost înfiinţate REGISTRE SPECIALE, în care erau înregistrate şi celelalte evenimente ce modificau starea civilă, respectiv înfierea, divorţul şi schimbarea numelui.

Prin acest act normativ, s-a stabilit că REGISTRELE DE STARE CIVILĂ NU MAI SUNT PUBLICE. Certificatele de stare civilă se elibe-rează numai persoanelor îndreptăţite şi într-un singur exemplar, iar numai în anumite condiţii se putea elibera un alt certificat.

Un rol deosebit de important privind activitatea de stare civilă, sub aspectul conducerii, îndrumării şi controlului, atât în ceea ce priveşte ţinerea registrelor, cât şi cu privire la întocmirea actelor, l-a avut Ministerul Afacerilor Interne prin Direcţia Generală a Miliţiei, care elabora instrucţiuni pentru asigurarea aplicării uniforme a legii privind înregistrarea actelor, îndruma şi controla secţiile şi birourile de stare civilă ale primăriilor comunale, orăşeneşti şi raionale asupra modului în care trebuiau să-şi realizeze atribuţiile ce le reveneau şi efectua verificări în cazurile prevăzute de lege.

Problema schimbării numelui cunoaşte o nouă reglementare prin Decretul nr.273/1950 (intrat în vigoare la 01.01.1951), în care se stabileşte principiul potrivit căruia schimbarea de nume se cere şi se obţine individual, reflectându-se şi în acest fel deplina egalitate între soţ şi soţie, eliminând sistemul de legislaţie anterioară, după care schimbarea numelui soţului atrăgea automat şi schimbarea numelui soţiei şi copiilor minori. Copiii înfiaţi nu puteau să-şi schimbe numele.

Schimbarea prenumelui a fost reglementată de Decretul nr.54/1949, deoarece vechile legi în această materie, dând prenumelui un caracter mistic, nu permiteau schimbarea lui.

13

Page 14: Starea Civila Ed II Revizuita

Cererea de schimbare a numelui sau prenumelui a fost dată în competenţa de soluţionare a Ministerului Afacerilor Interne – Direcţia Generală a Miliţiei, asigurându-se astfel verificarea celui care a depus cererea, pentru a nu se admite schimbarea de nume sau prenume decât atunci când aceasta nu afectează interesele statului.

În cadrul legislaţiei privind problemele de stare civilă, un rol deosebit de important îl are Codul familiei, pus în aplicare la data de 1 februarie 1954 şi republicat la 18 aprilie 1956.

Codul familiei reglementează problemele privind profilul moral al familiei, ca de exemplu: egalitatea, stima şi respectul reciproc între membrii familiei şi educarea lor în spiritul normelor de convieţuire.

Principiile de bază ale Codului familiei au drept scop întărirea familiei, egalitatea în drepturi a femeii cu bărbatul în relaţiile dintre soţi, forma monogamă a căsătoriei, ocrotirea de către stat a intereselor mamei şi copilului, apărarea drepturilor părinteşti şi înrădăcinarea normelor de convieţuire.

Aceste principii sunt oglindite cu fidelitate în actele legislative care cuprind norme juridice cu privire la regimul actelor şi faptelor de stare civilă.

Ca urmare a punerii în aplicare a Codului familiei şi a Decretului nr.31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, a fost necesar să se pună de acord Decretul nr.272/1950 cu aceste legi, lucru care s-a făcut prin republicarea Decretului nr.272/1950, în conformitate cu modificările făcute prin Decretul nr.225/1955.

Ulterior, în baza Decretului nr.93 din 20 februarie 1957, au mai intervenit modificări, dintre care cea mai importantă este măsura ca ÎNREGISTRĂRILE ÎN REGISTRELE DE STARE CIVILĂ SPECIALE SĂ NU MAI FIE FĂCUTE LA SFATURILE POPULARE RAIONALE, ci la fiecare sfat popular comunal sau orăşenesc. Până atunci, deci în perioada 1950-1957, înregistrările erau făcute la reşedinţa de raion (înregistrarea tardivă, întocmirea ulterioară, reconstituirea).

Prin Decretul nr.278/1960 se realizează o reglementare mai bună a activităţii delegaţilor de stare civilă şi o perfecţionare a sistemului unitar de înregistrare a actelor şi faptelor de stare civilă.

Dispoziţiile acestui decret au adus modificări substanţiale, menite să ducă la decongestionarea şi desfăşurarea mai calificată a activităţii de stare civilă. Registrele speciale s-au folosit până la 15.04.1975.

Astfel, prin desfiinţarea registrelor de înfiere, divorţ şi schimbarea numelui, s-a simplificat simţitor sistemul de lucru,

14

Page 15: Starea Civila Ed II Revizuita

aceste fapte înscriindu-se în prezent prin menţiune pe marginea actelor de naştere şi de căsătorie. Prin folosirea numai a registrelor de naştere, căsătorie şi deces, se delimitează principalele evenimente ce survin în viaţa unui om şi care sunt evidenţiate de starea civilă.

Potrivit noului regim juridic al actelor de stare civilă, părţile care contribuie la întocmirea unui act de stare civilă sunt declarantul (sau declaranţii) şi delegatul de stare civilă, desfiinţându-se folosirea actelor, în acest fel crescând răspunderea delegatului de stare civilă.

Pentru a crea posibilitatea instaurării în cel mai scurt timp a unei ordini perfecte, nu numai în actele de stare civilă ce urmau a se întocmi, ci şi în cele întocmite în trecut, prin Decretul nr.278/1960 s-a înlesnit rectificarea, anularea sau completarea actelor prin scutire de taxa de timbru a cererilor adresate în acest sens instanţelor judecătoreşti.

În scopul îmbunătăţirii activităţii de stare civilă, au fost create serviciile de stare civilă din cadrul consiliilor judeţene, care au ca sarcină principală instruirea, îndrumarea şi controlul delegaţilor de stare civilă, în colaborare cu serviciul de evidenţă informatizată a persoanei, precum şi de a păstra arhiva de stare civilă exemplarul II, operând menţiuni pe marginea actelor din aceste registre.

Elaborarea unei noi legislaţii în materie de stare civilă a fost determinată atât de necesitatea alinierii la unele reglementări şi practici europene, cât şi de armonizarea prevederilor din domeniu cu dispoziţiile noii Constituţii a României din 1991, revizuită prin Referendumul din 19-20.09.2003, şi a Legii nr.69/1991 – Legea administraţiei publice locale, ulterior devenită Legea nr.215/2001.

Totodată, se impunea unificarea normelor juridice care reglemen-tau starea civilă într-un singur act normativ şi tratarea mai amănunţită a unor aspecte care, în timp, au generat interpretări diferite în practica ofiţerilor de stare civilă.

Pornind de la aceste deziderate, Legea nr.119 din 16 octombrie 1996 cu privire la actele de stare civilă, cu modificările şi completările ulterioare, a stabilit cadrul legal şi pentru rezolvarea unor situaţii absolut noi cu care se confruntă oficiile de stare civilă. Avem în vedere, în acest sens, prevederile referitoare la caracterul doveditor al actelor şi certificatelor de stare civilă, modificarea statutului civil al persoanei şi înscrierea menţiunilor corespunzătoare,

15

Page 16: Starea Civila Ed II Revizuita

modul de întocmire a actelor de stare civilă şi precizarea atribuţiilor autorităţilor administraţiei publice locale şi centrale, în acest domeniu.

Faţă de reglementările postbelice din domeniul stării civile, Legea nr.119/1996 prevede că înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă ale militarilor şi personalului civil din unităţile forţelor armate se face – în caz de mobilizare, război ori participare la misiuni de menţinere a păcii sau în scop umanitar – de către ofiţerii anume desemnaţi prin ordin al ministrului apărării naţionale.

Pentru prima dată, noua lege prevede şi posibilitatea întocmirii actului de naştere în ţară, la domiciliul părinţilor, pentru copiii născuţi în străinătate şi a căror naştere nu a fost înregistrată la misiunea diplomatică sau la oficiul consular de carieră al României, ori la autoritatea locală din străinătate, precum şi pentru cei care au fost înregistraţi cu date nereale.

De asemenea, s-a stipulat că ofiţerul de stare civilă poate refuza înscrierea în actul de naştere a unor prenume care sunt formate din cuvinte indecente ori ridicole, părinţii putând opta pentru un prenume corespunzător.

În ceea ce priveşte certificatele de stare civilă, acestea sunt unice ca format şi conţinut, putând fi luate de titulari în străinătate.

Prin Legea nr. 94/2004, s-a introdus un alineat nou, alin.(2), la art.42, adoptat din necesitatea simplificării procedurilor în domeniul actelor de stare civilă pentru toţi cetăţenii români aflaţi în străinătate, indiferent dacă aceştia au domiciliul în ţară sau în străinătate.

Astfel „Cetăţenii români aflaţi în străinătate pot solicita ÎNSCRIEREA în registrele de stare civilă române, de la misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carieră ale României (care este echivalentul TRANSCRIERII din ţară), a certificatelor de stare civilă eliberate de autorităţile străine, care îi privesc, în cazul în care înregistrarea actului sau faptului de stare civilă a fost făcută în prealabil la autoritatea din statul în care aceştia se află; înscrierea se face cu aprobarea şefilor misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare, iar refuzul acestora se motivează”.

Conform prevederilor introduse de Legea nr. 94/2004, vor putea să fie ÎNSCRISE şi certificatele de stare civilă ale cetăţenilor români înregistrate la autorităţile străine, anterior intrării în vigoare a

16

Page 17: Starea Civila Ed II Revizuita

acesteia, însă numai din ţara în care funcţionează misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră al României ori pentru ţara în care nu există oficiu/misiune aflat(ă) în circumscripţia consulară respectivă.

În actele şi în certificatele de naştere întocmite pentru copiii născuţi în străinătate, începând cu anul 2004, se va înscrie codul numeric personal (CNP) din plaja de coduri repartizată, pentru fiecare misiune diplomatică sau oficiu consular de carieră al României, de către Direcţia Informatică din Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Deşi o parte a legilor şi decretelor arătate mai sus sunt abrogate, totuşi cunoaşterea lor este deosebit de importantă, nu numai pentru a şti istoricul şi evoluţia stării civile în ţara noastră, dar şi pentru a cunoaşte cum trebuie rezolvate anumite situaţii ce le întâmpină în activitatea de zi cu zi ofiţerii de stare civilă. Aceasta deoarece, în perioada când au fost în vigoare şi s-au aplicat, legile şi decretele respective au produs efecte care şi astăzi sunt valabile şi trebuie considerate ca atare.

Dintre acestea le vom arăta mai jos pe cele mai importante, şi anume:

1. În conformitate cu prevederile Codului civil, COPILUL NĂSCUT ÎN AFARA CĂSĂTORIEI ŞI RECUNOSCUT DE TATĂL SĂU nu lua numele acestuia. Avea dreptul să poarte numele tatălui dacă era legitimat cu ocazia căsătoriei părinţilor.

Această dispoziţie a fost valabilă până la 10 iulie 1943, când, prin Legea nr.445, s-a stabilit că, prin recunoaşterea copilului, acesta ia numele tatălui său, fără a mai fi necesară legitimarea.

Legea nr.445 a fost aplicată şi pe teritoriul Ardealului de Nord, începând de la 6 martie 1945, şi a fost în vigoare până la apariţia Codului familiei (1954), care reglementează această problemă, în sensul că recunoaşterea nu dă dreptul copilului să poarte numele tatălui decât în următoarele condiţii:a) Dacă recunoaşterea se face în momentul înregistrării naşterii,

trebuie să existe şi consimţământul mamei cu privire la numele pe care-l va purta copilul.

17

Page 18: Starea Civila Ed II Revizuita

b) Dacă recunoaşterea a fost făcută după înregistrarea naşterii, trebuie să se ceară aprobarea judecătoriei pentru încuviinţarea purtării numelui.Potrivit dispoziţiilor art.8 alin.2 din Decretul nr.32/1954 pentru

punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice (nr.31/1954), la stabilirea numelui copilului recunoscut, trebuie să se ţină seama de legea ce a reglementat această problemă la data recunoaşterii.

2. Şi NUMELE COPILULUI ADOPTAT a fost format în diferite feluri, în decursul timpului.

Conform art.312 din Codul civil, copilul adoptat urma să poarte numele adoptatorului, adăugat la adevăratul său nume sau invers, „după cum va fi învoiala”.

La 2 aprilie 1949, a apărut Decretul nr.131, care a modificat această dispoziţie, stabilind: copilul adoptat va căpăta numele adoptatorului, având însă dreptul ca, atunci când devine major, să adauge la acesta şi vechiul său nume. Acest act normativ s-a aplicat până la 19.10.1951, când a fost adoptat Decretul nr.182 privind adopţiunea.

În perioada 20.10.1951 – 1954, se opera direct pe actul de naştere adopţia de sânge (înfierea). Numele părinţilor fireşti se tăiau cu o linie şi se scriau cele ale părinţilor adoptivi (nu se întocmea act nou!).

Codul familiei a înlocuit instituţia adopţiei cu înfierea cu efecte restrânse, stabilind principiul unitar că cel înfiat va primi numele înfietorilor, la care poate fi adăugat şi vechiul său nume.

3. Delegaţii de stare civilă din ARDEAL trebuie să ţină cont, la ELIBERAREA CERTIFICATELOR DE STARE CIVILĂ, că legea maghiară de stare civilă, care avea aplicativitate în perioada când Ardealul era sub jurisdicţia statului maghiar, prevedea că, la înregistrarea naşterii, la numele mamei să nu se treacă numele ce l-a obţinut de la soţ, prin căsătorie, ci numele ei de fată, cu toate că mama copilului purta de drept şi de fapt numele obţinut prin căsătorie.

Rezultă, deci, că în certificatul de naştere ce se va elibera în acest sens, la rubrica „numele mamei”, se va trece acelaşi nume cu cel al tatălui. Dacă pe marginea actului există menţiunea de recunoaştere, certificatul va fi completat, la rubricile „părinţii”, cu

18

Page 19: Starea Civila Ed II Revizuita

numele care sunt trecute în act, întrucât la data naşterii ei nu erau căsătoriţi.

4. Una din problemele care au dus la mari greşeli în actele de stare civilă este aceea că, în perioada când era în vigoare Legea actelor de stare civilă din 1928, cu ocazia căsătoriei, se puteau depune declaraţii date de martori, în loc de extrase de naştere. Astfel, s-a ajuns la situaţia ca, în foarte multe cazuri, datele din actul de căsătorie să nu corespundă cu cele din actele de naştere, iar cei în cauză sunt nevoiţi în prezent să ceară rectificarea actului pe cale judecătorească.

5. În privinţa NUMELUI PE CARE FEMEIA ÎL VA PURTA ÎN CĂSĂTORIE, până în anul 1936, soţia lua numele soţului. După apariţia Legii nr.72/1936, femeia avea dreptul ca, la numele soţului, să poată adăuga propriul său nume.

Codul familiei a rezolvat democratic această problemă şi, bazându-se pe principiul egalităţii între soţi, a stabilit că femeia, ca şi bărbatul de altfel, îşi poate păstra numele cu care a intrat în căsătorie, poate lua numele soţului sau poate purta numele lor reunite.

6. În ceea ce priveşte VALABILITATEA SENTINŢELOR DE DIVORŢ, trebuie să se ţină cont de faptul că art.276 din Codul civil prevedea că sentinţele de divorţ nu sunt valabile decât numai dacă au fost operate pe marginea actelor de căsătorie, în termen de 60 zile de la data când erau rămase definitive, reglementare care a fost în vigoare până la data de 1 martie 1948, când a fost abrogat art.276.

Rezultă, deci, că dacă se prezintă sentinţe de divorţ rămase definitive până la data de 1 martie 1948 şi neoperate pe marginea actelor de căsătorie, aceste sentinţe nu vor fi luate în consideraţie, nemaifiind valabile.

Prin Decretul 779 din 8.10.1966, a fost din nou instituită obligaţia ca sentinţele de divorţ să fie înscrise, în termen de 60 zile, prevedere care a durat până la 31 iulie 1974, iar neînscrierea lor era considerată ca fiind nevalabilă desfacerea căsătoriei.

7. SCHIMBAREA DE NUME SAU PRENUME a fost reglementată în mod diferit, în decursul anilor. Astfel, legile vechi ale numelui, până la apariţia Decretului nr.273/1950, prevedeau că soţia şi copiii minori capătă automat numele obţinut de soţ prin decizie administrativă. Acest principiu nu mai este folosit în actuala legislaţie, întrucât soţul şi

19

Page 20: Starea Civila Ed II Revizuita

soţia, fiind egali în căsătorie, au dreptul să ceară, dacă vor, în mod individual, schimbarea numelui sau prenumelui lor.

Tot ca urmare a principiilor vechi, ce dominau legislaţia pe linie de stare civilă, SCHIMBAREA PRENUMELUI pe cale administrativă nu era posibilă. Prin Decretul nr.54 din 10.3.1949 s-a dat posibilitatea schimbării prenumelui.

8. RECONSTITUIREA ACTELOR DE STARE CIVILĂ s-a făcut în mod diferit, cu formalităţi ce variau de la o lege la altă lege, de la o perioadă la alta.

În această problemă, trebuie reţinut însă faptul că reconstituirea actului de stare civilă pentru cetăţenii din teritoriul ce a fost ocupat de fosta Uniune Sovietică, în 1940, prin pactul Ribbentropp-Molotov, se puteau face înregistrări speciale ce erau ţinute de primari, în baza Decretului nr.4062 din 13 decembrie 1940.

9. O altă problemă se referă la RECTIFICĂRILE SAU RECONSTITUIRILE FĂCUTE ÎN BAZA DECRETULUI-LEGE NR.432 DIN 6 DECEMBRIE 1949. În baza art.9 din acest decret, deciziile se înregistrau din oficiu, în care scop trebuiau trimise sfaturilor populare respective. În prezent, există cazuri în care unele decizii nu au fost operate: în aceste situaţii, cei în cauză trebuie îndrumaţi cum să procedeze, în conformitate cu dispoziţiunile legale (reconstituire, rectificare, schimbare de nume).

10. REGISTRELE SPECIALE DE STARE CIVILĂ existau la fiecare primărie. Până la apariţia Decretului nr.93/1957, însă, aceste registre se ţineau, în conformitate cu Decretul 272/1950, la fostele sfaturi populare raionale. În baza Decretului 272/30.12.1950, au apărut instrucţiuni provizorii de aplicare. În scopul creării posibilităţii de a se rezolva cererile cetăţenilor înregistraţi în aceste registre speciale, s-au luat măsuri ca ele să fie predate fostelor sfaturi populare ale comunei sau oraşului de reşedinţă de raion în perioada respectivă. Cererile pentru eliberarea de certificate de stare civilă din registre trebuie îndrumate la aceste primării.

După cum se poate observa, istoricul stării civile în ţara noastră are un conţinut destul de bogat. Cele câteva elemente pe care le-am prezentat, deşi succint, credem că sunt semnificative şi demonstrează, încă o dată, caracterul de permanentă actualitate al domeniului ce face şi obiectul acestei lucrări.

20

Page 21: Starea Civila Ed II Revizuita

Capitolul II.

Necesitatea identificării persoanei fizice

1. Noţiunea de identificare a persoanei fizicePrin „identificarea persoanei fizice” înţelegem individualizarea

omului în raporturile juridice civile.Individualizarea omului se realizează însă în toate raporturile

juridice în care el apare ca titular de drepturi şi obligaţii.Consecinţa care decurge din această împrejurare este aceea că

– în calitate de instituţie juridică, adică totalitatea de norme care reglementează individualizarea omului în toate raporturile juridice la care participă – identificarea persoanei fizice este o instituţie juridică complexă.

Identificarea omului este o necesitate generală pentru că individualizarea sa se realizează în toate raporturile juridice la care participă, dar este şi o necesitate permanentă întrucât omul, de la naştere până la moarte, participă încontinuu la cele mai diferite raporturi civile (şi nu numai civile).

Necesitatea identificării persoanei fizice este atât de ordin general, obştesc, în sensul că societatea însăşi are interesul ca fiecare component al ei să poată fi identificat, în multiplele raporturi juridice la care participă, cât şi de ordin personal, individual, pentru că fiecare om, în calitatea sa de participant la diversitatea raporturilor de drept, este direct interesat să se poată individualiza în aceste raporturi.

2. Clasificarea drepturilor personale nepatrimonialeSub aspectul naturii lor juridice, atributele de identificare a

persoanei fizice sunt drepturi personale nepatrimoniale.Argumentul de text, care justifică această calificare ne este oferit

de art.54 alin.1 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice: „Persoana care a suferit o atingere în dreptul său la nume ori la pseudonim, la denumire, la onoare, la reputaţie, în dreptul personal nepatrimonial de autor al unei opere ştiinţifice,

21

Page 22: Starea Civila Ed II Revizuita

artistice ori literare, de inventator sau în orice alt drept personal nepatrimonial va putea cere instanţei judecătoreşti încetarea săvârşirii faptei care aduce atingere drepturilor mai sus arătate.”

Drepturile personale nepatrimoniale pot fi grupate în trei categorii:– drepturile ce garantează integritatea fizică a unei persoane, cum

ar fi: dreptul la viaţă, la integritate corporală, la reputaţie etc.;– drepturile care stabilesc poziţia social-juridică a unei persoane, şi

anume: starea civilă, numele, domiciliul, precum şi drepturile ce izvorăsc, ca o consecinţă a stării civile, din raporturile de căsnicie şi de familie;

– drepturile persoanei de a se manifesta pe tărâm moral-intelectual, ca dreptul de autor sau de inventator.

3. Mijloacele de identificare a persoanei fiziceCând vorbim de mijloacele de identificare a persoanei fizice

avem în vedere, în primul rând, numele, domiciliul şi starea civilă. În dreptul civil român acestea se numesc şi atribute de identificare a persoanei fizice.

Numele ne permite să recunoaştem şi să desemnăm o persoană, domiciliul ne indică unde acea persoană poate fi găsită, iar starea civilă stabileşte identitatea juridică a persoanei.

a) NUMELE este unul dintre elementele de bază ale personalităţii umane, prin intermediul căruia are loc individualizarea persoanelor fizice în cadrul societăţii. Aşadar, nevoia identificării oamenilor a fost determinată de o cerinţă socială.

Numele unei persoane cuprinde atât pe cel de familie, cât şi prenumele. De aceea, desemnarea persoanei fizice în raporturile juridice la care participă – fie ca subiect activ, fie ca subiect pasiv – se face atât prin numele de familie, cât şi prin prenume. Totuşi, cele două elemente – numele de familie şi prenumele – au un regim juridic deosebit sub aspectul modurilor de dobândire, al modificării, exercitării şi schimbării, motiv pentru care, de obicei, ele sunt tratate separat.

NUMELE DE FAMILIE este un drept subiectiv personal nepatrimonial, adică un drept strict legat de persoana omului, ce se dobândeşte prin filiaţie, ca urmare a modificării stării civile sau a schimbării lui pe cale administrativă. El are caracter absolut şi obligatoriu, în sensul că este opozabil tuturor persoanelor şi că toate

22

Page 23: Starea Civila Ed II Revizuita

peroanele fizice sunt obligate să aibă un nume sub care să participe la viaţa socială şi juridică.

În principiu, dreptul la numele de familie este netransmisibil, în sensul că nimeni nu poate dispune de dreptul său la nume pe calea unui act juridic. Totuşi, în condiţiile legii, numele de familie poate fi transmis prin filiaţie, căsătorie, înfiere (adopţie) etc.

În fine, numele de familie este un drept imprescriptibil, ca şi starea civilă.

Dreptul la numele de familie face unele excepţii de la regula că drepturile personale nepatrimoniale nu pot fi exercitate pe cale de reprezentare, în sensul că, în cazurile limitărilor prevăzute de lege, părinţii sau tutorii pot exercita în numele minorului sau al celui lipsit de capacitate de exerciţiu unele drepturi. Astfel, acţiunea în tăgăduirea paternităţii poate fi pornită cu încuviinţarea autorităţii tutelare şi de tutore, dacă soţul este pus sub interdicţie (art.54 alin.3 din Codul familiei). De asemenea, cererea de schimbare a numelui de familie pentru cel lipsit de capacitate de exerciţiu poate fi făcută de tutore, cu încuviinţarea autorităţii tutelare (art.7 din O.G. nr. 41/2003, aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 323/2003).

PRENUMELE este, de asemenea, un drept personal nepatrimonial. Spre deosebire de numele de familie, prenumele nu este influenţat în nici un fel de modificarea stării civile, însă poate fi şi el schimbat pe cale administrativă. Prenumele se stabileşte şi se declară odată cu naşterea copilului. În general, prezintă aceleaşi caractere juridice ca şi numele de familie.

b) DOMICILIUL. Alături de alte atribute ce servesc la individualizarea persoanei fizice în societate, domiciliul contribuie la identificarea acesteia în spaţiu, adică într-un anumit loc unde ea se află prezentă.

Potrivit art.13 din Decretul nr.31/1954, domiciliul unei persoane fizice este acolo unde ea îşi are locuinţa statornică sau principală.

Din definiţie rezultă că în determinarea domiciliului unei persoane trebuie să se ţină seama de două criterii, şi anume de caracterul statornic al locuinţei şi de caracterul de locuinţă principală. În cazul în care o persoană are mai multe locuinţe statornice, va fi considerată ca domiciliu cea principală.

Stabilirea domiciliului se face prin libera voinţă a persoanei fizice. Există însă categorii de persoane cărora legea le stabileşte domiciliul într-un anumit loc, adică un domiciliu legal. Astfel, potrivit art.14 şi 15

23

Page 24: Starea Civila Ed II Revizuita

din acelaşi act normativ, minorii au domiciliul la părinţi sau tutore, persoana pusă sub interdicţie, la reprezentantul legal, persoana dispărută, la curator, iar cel chemat la moştenire, la curator sau custode, după cum se va fi instituit o curatelă asupra bunurilor celui dispărut ori dacă un custode sau curator a fost numit asupra unor bunuri succesorale.

Domiciliul unei persoane poate fi stabilit într-un anumit loc, printr-o convenţie, în vederea executării unui act juridic (art.93 şi 644 din Codul de procedură civilă şi art.1781 din Codul civil).

Orice persoană fizică trebuie să aibă, în mod obligatoriu, un domiciliu, obligativitatea domiciliului fiind determinată nu numai de considerente de ordin juridic, ci şi de raţiuni de ordin politic, economic, demografic etc.

Caracterul de stabilitate al domiciliului este impus de statornicia locuinţei, criteriu esenţial în determinarea lui, dar aceasta nu înseamnă că el nu poate fi schimbat, orice persoană având dreptul să-şi schimbe domiciliul în condiţiile stabilite de lege.

Stabilitatea domiciliului prezintă interes nu numai sub aspect juridic, ci şi din punct de vedere politic, economic şi social.

c) STAREA CIVILĂ se înfăţişează ca un complex de raporturi juridice prin care este definită poziţia în familie şi societate a persoanei fizice. Ea apare nu ca un singur drept subiectiv, ci ca o sinteză a unor drepturi şi obligaţii cu caracter personal nepatrimonial prin care este individualizată persoana.

Starea civilă sau statutul civil cuprinde un ansamblu de elemente ce individualizează o persoană ca subiect de drepturi şi obligaţii şi îi stabileşte poziţia sa juridică faţă de familia din care face parte. Cu ajutorul acestor elemente se poate stabili începutul calităţii de subiect de drepturi şi obligaţii a persoanei, dacă este născută din părinţi căsătoriţi sau necăsătoriţi, dacă este căsătorită, divorţată ori celibatară, înfiată (adoptată), precum şi dacă a încetat calitatea sa de subiect de drepturi şi obligaţii.

Starea civilă se întemeiază pe relaţiile ce izvorăsc din filiaţie, rudenie şi căsătorie, reflectând diferitele legături juridice ce se stabilesc între persoanele din aceeaşi comunitate familială. Poziţia juridică a persoanei în raport cu familia sa constituie elementul esenţial al stării civile.

24

Page 25: Starea Civila Ed II Revizuita

Starea civilă nu trebuie confundată cu capacitatea civilă a persoanei fizice, deşi între acestea există o strânsă legătură.

Astfel, printre elementele stării civile, un loc principal îl are începutul şi încetarea capacităţii de folosinţă a persoanei. Cu ajutorul stării civile determinăm capacitatea de folosinţă a persoanei, respectiv calitatea sa de subiect de drepturi şi obligaţii. Indiferent dacă o persoană dispune sau nu de capacitate de exerciţiu, ea are o stare civilă.

Elementele indispensabile stării civile şi modul în care acestea trebuie să fie înregistrate prin întocmirea actelor de stare civilă sunt stabilite prin lege. Drept urmare, o persoană nu poate să-şi aleagă o stare civilă care nu este conformă cu legea ori să ceară înregistrarea unor acte sau fapte de stare civilă care nu sunt prevăzute de lege.

Starea civilă începe odată cu naşterea persoanei şi încetează la moartea sau la declararea judecătorească a morţii acesteia. Ea este determinată de anumite fapte juridice ce se produc independent de voinţa omului, cum sunt naşterea şi moartea, precum şi de unele manifestări de voinţă făcute în conformitate cu legea, ca de exemplu: căsătoria, divorţul, recunoaşterea filiaţiei, schimbarea numelui etc.

25

Page 26: Starea Civila Ed II Revizuita

Capitolul III.

Starea civilă a persoanei. Consideraţii generale

1. NoţiuneStarea civilă este mijlocul juridic de individualizare a

persoanei fizice prin indicarea calităţilor personale având această semnificaţie. Ea este, în acelaşi timp, o sumă de calităţi personale, calităţi care intră în conţinutul său.

2. ConţinutConţinutul stării civile diferă după cum aceasta este privită – ca

drept subiectiv sau ca sumă a unor calităţi personale de stare civilă.

DREPTUL SUBIECTIV DE INDIVIDUALIZARE PRIN STARE CIVILĂ cuprinde următoarele prerogative:a) posibilitatea omului de a se individualiza prin starea sa civilă;b) posibilitatea de a pretinde să fie individualizat, de către alţii, prin

starea sa civilă;c) posibilitatea de a apela, la nevoie, la concursul forţei coercitive a

statului.

Ca SUMĂ A UNOR CALITĂŢI PERSONALE, starea civilă cuprinde următoarele elemente:a) din căsătorie;b) din afara căsătoriei;c) născut din părinţi necunoscuţi;d) adoptat;e) căsătorit;f) necăsătorit;g) divorţat;h) văduv;i) recăsătorit;j) rudă sau afin cu cineva;

26

Page 27: Starea Civila Ed II Revizuita

k) bărbat ori femeie (sexul);l) de o anumită vârstă;m) născut într-o anumită localitate etc.

În doctrină este controversată apartenenţa la starea civilă a „grupei sanguine” şi a „codului numeric personal”.

Potrivit art.25 din Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă şi art.5 alin.(2) din Legea nr.105/1996 privind evidenţa populaţiei şi cartea de identitate, fiecărei persoane fizice i se atribuie, începând de la naştere, un cod numeric personal (C.N.P.) care reprezintă „un număr semnificativ ce individualizează o persoană fizică şi constituie singurul identificator pentru toate sistemele informatice care prelucrează date nominale privind persoana fizică”.

Considerăm că, deşi este elementul de identificare cel mai sigur, codul numeric personal nu este un element al stării civile. În acest sens, art.101 alin.(2) teza a doua din Metodologia pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă stabileşte că modificarea codului numeric personal atribuit greşit se face pe cale administrativă (nu judecătorească), întrucât „acesta nu este un atribut al stării civile”.

3. Delimitarea stării civile faţă de alte noţiuni juridiceStarea civilă trebuie deosebită faţă de: nume, domiciliu,

capacitate civilă, cetăţenie, acestea fiind noţiuni juridice de-sine-stătătoare.

Autonomia noţiunilor tratate nu înseamnă, nicidecum, că între ele nu ar exista vreo legătură. Dimpotrivă, ele se află într-o relaţie apropiată, dacă sunt privite ca aparţinând aceleiaşi persoane fizice.

a) STARE CIVILĂ – NUME

Atât starea civilă, cât şi numele reprezintă atribute (mijloace) de identificare pentru orice persoană fizică.

Felul filiaţiei (din căsătorie, din afara căsătoriei, din părinţi necunoscuţi) are incidenţă directă asupra stabilirii numelui de familie. Tot astfel, schimbările de stare civilă (în filiaţie, adopţie, căsătorie) determină ori pot determina modificarea numelui de familie.

Cu toate că numele lato sensu este trecut în „actul de stare civilă” el nu face parte din „starea civilă” a persoanei fizice, fiind distinct de aceasta.

27

Page 28: Starea Civila Ed II Revizuita

b) STARE CIVILĂ – DOMICILIU

Ambele sunt atribute de identificare a persoanei fizice.Starea civilă are incidenţă asupra domiciliului. Aceasta poate fi

observată, cu uşurinţă, în cazul domiciliului legal al minorului, ca şi în cazul domiciliului soţilor.

Domiciliul şi reşedinţa nu trebuie însă să fie incluse în starea civilă.

c) STARE CIVILĂ – CAPACITATE CIVILĂ

Componentele capacităţii civile a persoanei fizice – capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu – nu intră în structura stării civile. Totuşi, anumite schimbări în starea civilă pot determina sau determină anumite modificări şi în capacitate. Bunăoară, femeia sub 18 ani care se căsătoreşte dobândeşte, prin aceasta, deplina capacitate de exerciţiu. Tot astfel, între soţi există incapacitatea încheierii contractului de vânzare-cumpărare (art.1307 din Codul civil).

d) STARE CIVILĂ – CETĂŢENIE

Dacă starea civilă este o noţiune de drept civil, cetăţenia este o noţiune de drept constituţional. Unele elemente de stare civilă pot determina anumite modificări în cetăţenie (exemplu: căsătorie, adopţie, locul naşterii).

e) STARE CIVILĂ – FOLOSINŢA STĂRII CIVILE (ORI POSESIA DE STAT)Deşi distincte, aceste două noţiuni sunt în strânsă legătură, cum e

şi firesc.„Starea civilă” are în vedere statica, pe când „folosinţa stării

civile” are în vedere dinamica atributului de identificare a persoanei fizice, care este tocmai starea sa civilă.

„Folosinţa stării civile” ori „posesia de stat” este starea juridică ce rezultă din întrunirea, cumulativă, a trei elemente: nomen, tractatus şi fama.

Nomen însemnă individualizarea prin purtarea numelui ce corespunde stării civile pretinse de o persoană fizică.

Tractatus constă în tratarea, considerarea, de către cei apropiaţi, ca fiind persoana căreia îi aparţine starea civilă folosită.

Fama însemnă recunoaşterea, în familie şi societate, ca fiind persoana căreia îi aparţine starea civilă de care se prevalează.

28

Page 29: Starea Civila Ed II Revizuita

EFECTELE POSESIEI DE STAT sunt:1) Prezumă că ea corespunde realităţii (e o prezumţie simplă, care

poate fi combătută ori chiar completată);2) Unită cu actul de naştere concordant, creează prezumţia

irefragabilă (juris et de jure) de existenţă a acelei stări civile; acest efect rezultă din art.51 Codul familiei:

„Copilul nu poate reclama o stare civilă contrarie celeia care rezultă din certificatul de naştere şi folosirea stării civile conforme cu acest certificat.

De asemenea, nimeni nu poate contesta starea civilă a copilului care are folosirea unei stări civile conforme cu certificatul său de naştere.”

Acest efect nu se aplică în caz de substituire de copil. În acest sens, există mai multe soluţii ale jurisprudenţei (a se vedea, spre exemplu, dec. nr.810/1978 a S.civ. a fostului T.s., în C.D. pe 1979, p.7; dec. civilă nr.279/1980 a Trib. jud. Sălaj, în R.R.D., nr.3/1981, p.60).

f) STARE CIVILĂ – ELEMENTE (IZVOARE) DE STARE CIVILĂ

Aşa cum nu se confundă partea cu întregul, tot astfel nu trebuie confundat un element ori un izvor de stare civilă cu însăşi starea civilă (ca sumă a unor asemenea elemente).

Izvoarele de stare civilă sunt actele şi faptele de stare civilă.Sunt acte de stare civilă: recunoaşterea de filiaţie, adopţia

(înfierea), căsătoria, hotărârile judecătoreşti date în acţiunile de stare civilă.

Sunt fapte de stare civilă: naşterea (dată, loc), moartea (dată, loc) şi sexul.

Reamintim că, în dreptul roman, statutul persoanei fizice era dat de reunirea a trei elemente: status liberalis, status civitalis şi status familiae.

4. Caracterele juridice ale stării civileÎn calitatea sa de drept personal, starea civilă se bucură de

caracterele juridice ale acestei clase de drepturi:a) opozabilitate erga omnes; ca toate drepturile personale

nepatrimoniale, şi dreptul la starea civilă este un drept absolut;

29

Page 30: Starea Civila Ed II Revizuita

b) inalienabilitate (indisponibilitate); persoana fizică nu poate renunţa la starea civilă, după cum nu o poate „vinde” ori „dona”, adică înstrăina;

c) imprescriptibilitate; dreptul la starea civilă este imprescriptibil atât extinctiv – oricât ar dura neexercitarea ei, ea nu se pierde –, cât şi achizitiv – oricât s-ar folosi o stare civilă, ea nu poate fi dobândită decât în condiţiile legii;

d) universalitate; toţi oamenii au dreptul la stare civilă.Este de menţionat că, în doctrină, nu există o reţinere uniformă

a acestor caractere, existând unele deosebiri, de la un autor la altul.

Pe plan legislativ, este de semnalat consacrarea, expresă, a dreptului copilului la o anumită stare civilă, în Convenţia privind drepturile copilului.

Potrivit art.8 din Convenţie:„1. Statele părţi se angajează să respecte dreptul copilului de

a-şi păstra identitatea, inclusiv cetăţenia, numele său şi relaţiile familiale, astfel cum sunt recunoscute de lege, fără amestec ilegal.

2. Dacă un copil este lipsit, în mod ilegal, de elementele constitutive ale identităţii sale sau de unele din acestea, statele părţi vor acorda asistenţă şi protecţia corespunzătoare pentru ca identificarea sa să fie restabilită cât mai repede posibil.”

f) La caracterele juridice comune, menţionate mai sus, trebuie adăugat un veritabil caracter juridic specific al stării civile, care este indivizibilitatea sa. Aceasta însemnă că persoana fizică are una şi aceeaşi stare civilă, la un moment dat, faţă de toate celelalte subiecte de drept; în alţi termeni, starea civilă nu poate fi scindată.

Acest caracter specific – indivizibilitatea – prezintă un deosebit interes în înţelegerea efectelor (erga omnes) hotărârilor judecătoreşti date în materia stării civile.

30

Page 31: Starea Civila Ed II Revizuita

Capitolul IV.

Actele de stare civilă

1. Sensurile expresiei „act juridic civil”În doctrină, practică şi chiar legislaţie, expresia „act juridic civil” ori

„act juridic” sau, pur şi simplu, „act” se întrebuinţează cu două sensuri ori înţelesuri, de fiecare dată rezultând, din context, semnificaţia atribuită.

Într-un prim sens, se desemnează tocmai manifestarea de voinţă cu intenţia de a produce efecte juridice civile (în acord cu reglementarea legală), pentru aceasta utilizându-se şi formula negotium juris sau cuvântul negotium, cu semnificaţia de operaţiune juridică; iar în cel de-al doilea sens, se desemnează înscrisul constatator al manifestării de voinţă, adică suportul material (sau elementul de probă materială) care consemnează ori redă manifestarea de voinţă exprimată, pentru care se foloseşte formula instrumentum probationis sau termenul instrumentum (în expresii ca „actul se semnează”, „se comunică părţilor”, „se redactează” etc.).

2. Definirea şi natura juridică a actelor de stare civilăAici avem în vedere al doilea sens al expresiei „actele de stare

civilă”.Luate în acest înţeles, actele de stare civilă au atât un cuprins

restrâns – fiind desemnate doar cele trei acte de stare civilă întocmite: de naştere de căsătorie şi de deces –, cât şi un cuprins larg – fiind avute în vedere atât cele trei acte de stare civilă, cât şi certificatele eliberate pe baza lor şi duplicatele de pe acestea din urmă.

Pe baza acestor precizări, actele de stare civilă pot fi definite ca fiind acele acte din registrele de stare civilă, în care sunt consemnate, de către organele cu atribuţii de stare civilă, în condiţiile legii, elementele stării civile a persoanei.

Concret, sunt acte de stare civilă – instrumentum probationis – înscrisurile oficiale, special tipărite şi completate, având denumirile: act de naştere, act de căsătorie şi act de deces, precum şi: certificat de naştere, certificat de căsătorie şi certificat de deces, ca şi duplicatele acestor certificate, eliberate în condiţiile legii.

31

Page 32: Starea Civila Ed II Revizuita

Actul de stare civilă are o natură juridică complexă ori mixtă, în sensul că această natură trebuie determinată atât din punctul de vedere al dreptului civil (şi familiei chiar), cât şi din punctul de vedere al dreptului administrativ.

Pentru dreptul civil, actele de stare civilă reprezintă o specie de acte autentice (încadrându-se în definiţia, generică, a înscrisului autentic, dată de art.1171 din Codul civil: „Actul autentic este acela care s-a făcut cu solemnităţile cerute de lege, de un funcţionar public, care are drept de a funcţiona în locul unde actul s-a făcut”) cu toate consecinţele juridice care decurg din această calificare, mai ales sub aspectul valabilităţii şi al puterii lor doveditoare. De altfel, art.1 din Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă califică, in terminis, actele de stare civilă (stricto sensu) drept „înscrisuri autentice prin care se dovedeşte naşterea, căsătoria sau decesul unei persoane”.

Pentru dreptul administrativ, actul de stare civilă este înscrisul doveditor – instrumentum – al actului administrativ individual – negotium – care este tocmai înregistrarea de stare civilă. Totodată, el este şi un mijloc de evidenţă a populaţiei.

3. Proba (dovada) stării civileStarea civilă se dovedeşte, conform art.13 din Legea

nr.119/1996, cu:– actele întocmite în registrele de stare civilă;– certificatele de stare civilă eliberate în baza acestora.

Dovedirea stării civile a persoanei prin reglementarea înregistrării actelor şi faptelor de stare civilă, dată fiind importanţa pe care o are situaţia juridică a unei persoane fizice în cadrul legal al statului şi al familiei, are un caracter imperativ:a) Starea civilă se dovedeşte cu actele întocmite sau cu cele

înscrise, potrivit legii, în registrele de stare civilă (art.22 alin.1 din Decretul nr.31/1954).

b) Certificatele eliberate în temeiul registrelor de stare civilă au aceeaşi putere doveditoare ca şi actele întocmite sau înscrise în registru (art.22 alin.2 din Decretul nr.31/1954).

c) Copilul nu poate reclama o stare civilă contrară aceleia care rezultă din certificatul de naştere şi folosirea stării civile conforme cu acest certificat (art.51 alin.1 din Codul familiei).

32

Page 33: Starea Civila Ed II Revizuita

d) Nimeni nu poate contesta starea civilă a copilului care are folosirea unei stări civile conforme cu certificatul său de naştere (art.51 alin.2 din Codul familiei).

e) Starea civilă se va putea dovedi, înaintea instanţei judecătoreşti, prin orice mijloc de probă admis de lege (art.24 din Decretul nr.31/1954), dacă:- nu a existat registru de stare civilă;- registrul de stare civilă s-a pierdut, este distrus, în tot sau în

parte;- întocmirea actului de stare civilă a fost omisă;- procurarea certificatului de stare civilă este cu neputinţă.

PRECIZĂRI:Art.16 din Legea nr.119/1996 precizează că starea civilă se poate

dovedi prin orice mijloace de probă:(1) în faţa instanţei judecătoreşti, în cazul în care ofiţerul de stare

civilă refuză să întocmească un act sau să înscrie o menţiune ce intră în atribuţiile sale şi persoana nemulţumită sesizează judecătoria în raza căreia domiciliază, precum şi

(2) în faţa autorităţilor administraţiei publice, când se solicită reconstituirea actelor de stare civilă, în situaţiile precizate de art.16 din Legea nr.119/1996:- nu au existat registre de stare civilă;- registrele de stare civilă au fost pierdute ori distruse, în totalitate

sau în parte;- nu este posibilă procurarea din străinătate a certificatelor de

stare civilă sau a extraselor după actele de stare civilă;- întocmirea actelor de stare civilă a fost omisă.

OBSERVAŢII:ü Apreciem că, în ceea ce priveşte precizările de la pct.(2), sunt

mai corecte prevederile art.52 şi 53 din Legea 119/1996, ce reglementează cazurile în care se poate face reconstituirea şi întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă, pe care le vom prezenta detaliat în Capitolul V pct.5.

ü Pentru tot ceea ce reprezintă constatări personale ale ofiţerului de stare civilă, actele de stare civilă fac dovada până la constatarea falsului prin hotărâre judecătorească definitivă, iar pentru celelalte înscrieri până la proba contrară (art.14 din Legea nr.119/1996).

33

Page 34: Starea Civila Ed II Revizuita

ü Întocmirea, anularea, rectificarea, completarea ori reconstituirea actelor de stare civilă, precum şi orice înscrieri făcute pe actele de stare civilă- în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile ori- în baza unui act administrativ,sunt opozabile oricărei persoane până la proba contrară.

De starea civilă sunt legate drepturi şi obligaţii care interesează atât statul, cât şi persoana fizică.

Această situaţie necesită şi justifică organizarea unui sistem de probă a stării civile, asigurat prin înregistrarea de către organele de stat a tuturor acelor împrejurări componente ale stării civile a persoanei. În acest sens se constituie mijloacele de probă necesare dovedirii stării civile.

Prin „înregistrări de stare civilă” se înţeleg operaţiunile juridice de consemnare în registrele de stare civilă a actelor de stare civilă, precum şi a altor elemente prevăzute de lege, operaţii efectuate, în condiţiile legii, de către organele cu atribuţii de stare civilă.

Necesitatea şi rolul înregistrărilor de stare civilă sunt relevate de art.1 din Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă astfel: „Actele de stare civilă se întocmesc în interesul statului şi al persoanei şi servesc la cunoaşterea numărului şi structurii populaţiei, a situaţiei demografice, la apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.”

Evidenţa datelor care identifică persoana fizică prezintă interes din multiple puncte de vedere: economic, social, cultural, demografic, al cunoaşterii mişcării populaţiei şi structurii acesteia, al organizării exercitării drepturilor politice, evidenţei îndeplinirii serviciului militar, administrării justiţiei etc.

Actele de stare civilă constituie instrumente de probă pentru valorificarea de către persoanele fizice a drepturilor lor ce decurg din această instituţie.

Starea civilă prezintă importanţă şi pentru terţele persoane ce sunt interesate să cunoască starea civilă a unei persoane în vederea stabilirii raporturilor juridice pe care le pot încheia cu aceasta.

Potrivit art.22 din Decretul nr.31/1954, „Starea civilă se dovedeşte cu actele întocmite sau cu cele înscrise, potrivit legii, în registrele de stare civilă.

34

Page 35: Starea Civila Ed II Revizuita

Certificatele eliberate în temeiul registrelor de stare civilă au aceeaşi putere doveditoare ca şi actele întocmite sau înscrise în registre.”

Legea nr.119/1996 conţine, în art.13, un text similar: „Starea civilă se dovedeşte cu actele întocmite în registrele de stare civilă, precum şi cu certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora.” În plus, în lege se mai precizează şi faptul că pentru tot ceea ce reprezintă constatări personale ale ofiţerului de stare civilă, actele de stare civilă fac dovada până la constatarea falsului prin hotărâre judecătorească definitivă, iar pentru celelalte înscrieri până la proba contrară (art.14).

În conformitate cu prevederile art.1 din Legea nr.119/1996, „Actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice prin care se dovedeşte naşterea, căsătoria sau decesul unei persoane”, întocmite cu respectarea regulilor de solemnitate cerute de lege, de către o persoană învestită cu aceste atribuţii.

Fiind înscrisuri autentice, actele de stare civilă, potrivit art.1173 din Codul civil, fac deplina dovadă faţă de orice persoană despre dispoziţiile cuprinse în acestea. Regula menţionată prezintă unele particularităţi cu privire la actele de stare civilă, deoarece acestea cuprind două feluri de menţiuni: unele ce exprimă declaraţiile făcute de părţi, fără a putea fi verificate direct de delegatul de stare civilă, şi altele care exprimă constatările personale ale delegatului de stare civilă. Menţiunile referitoare la rezultatul constatărilor şi verificărilor efectuate personal de către delegatul de stare civilă constituie dovadă deplină până la înscrierea în fals, pe când celelalte menţiuni făcute pe baza declaraţiilor părţilor fac dovada până la proba contrarie. Orice alte date înscrise în actele de stare civilă, care nu sunt prevăzute de lege, nu au nici o putere doveditoare.

4. Autorităţi publice cu competenţe în domeniul stării civile

În aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii nr.119/1996, în care au fost stabilite şi s-a reglementat sancţionarea contravenţiilor la regimul actelor de stare civilă, Ministerul de Interne şi Departamentul pentru Administraţie Publică Locală (devenite Ministerul Administraţiei şi Internelor) au emis Metodologia nr.1/13.10.1997, care a fost publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.318 bis/19.11.1997.

35

Page 36: Starea Civila Ed II Revizuita

Potrivit prevederilor din Legea nr.119/1996, „Atribuţiile de stare civilă se îndeplinesc de către consiliile judeţene şi de către autorităţile administraţiei publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor, prin ofiţerii de stare civilă.”

Sarcini de stare civilă mai au, potrivit Legii nr.119/1996, şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare de carieră ale României, care înregistrează actele şi faptele de stare civilă ale cetăţenilor români aflaţi în străinătate, comandanţii de nave şi aeronave.

Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Direcţia de evidenţă a populaţiei, conform dispoziţiilor art.72 din Legea nr.119/1996, îndrumă şi controlează, în condiţiile legii, autorităţile administraţiei publice locale şi judeţene în domeniul stării civile de pe întreg cuprinsul ţării.

Serviciile judeţene de evidenţă informatizată a persoanei şi, respectiv, Sectorul de evidenţă a populaţiei din cadrul Serviciului Independent de Evidenţă Informatizată a Persoanei al Municipiului Bucureşti, separat sau împreună cu serviciile (birourile) de stare civilă din cadrul consiliilor judeţene (al Primăriei Municipiului Bucureşti), prin ofiţerul (ofiţerii) cu atribuţii pe linia regimului de stare civilă, îndrumă şi controlează activitatea de stare civilă de la nivelul primăriilor de pe raza de competenţă, astfel încât, cel puţin o dată pe an, să fie cuprinsă în control activitatea fiecărui ofiţer de stare civilă.

Pe baza constatărilor rezultate din activitatea de îndrumare şi control, precum şi a aspectelor mai deosebite reieşite cu prilejul verificărilor şi cercetărilor necesare soluţionării unor probleme de stare civilă, se întocmesc informări către prefecturi, consiliile judeţene (C.G.M.B.), ori către alte organe care, potrivit legii, participă la realizarea activităţii de stare civilă.

Şefii serviciilor judeţene de evidenţă a informatizată a persoanei (al municipiului Bucureşti) şi ofiţerii cu atribuţii pe linia regimului de stare civilă desfăşoară activităţi de sprijin, îndrumare şi control asupra modului în care îşi îndeplinesc sarcinile formaţiunile locale de evidenţă informatizată a persoanei pe linie de stare civilă.

Lunar, până la data de 5, aceştia vor urmări, pe bază de grafic, ca autorităţile administraţiei publice locale să le înainteze comunicările nominale pentru născuţii vii, cetăţeni români, ori cu privire la modifică-rile intervenite în statutul civil al persoanelor în vârstă de la 0 până la 14 ani, certificatele anulate la completare, precum şi actele de iden-titate ale persoanelor decedate în luna precedentă, sau declaraţiile din

36

Page 37: Starea Civila Ed II Revizuita

care rezultă că persoanele decedate nu au avut acte de identitate, pentru crearea şi, după caz, actualizarea Registrului permanent de evidenţă a populaţiei. Totodată, urmăresc dacă formaţiunile trimit extrase pentru uz oficial în cazul persoanelor ale căror certificate de deces eliberate de autorităţile străine competente au fost transcrise în registrele române de stare civilă, în cazul stabilirii ulterioare a identităţii persoanei al cărei deces a fost înregistrat în poziţia de „cadavru cu identitate necunoscută” sau dacă Primăria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti trimite asemenea extrase în cazul persoanelor decedate în străinătate, ale căror acte de deces s-au înregistrat la misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carieră ale României.

Formaţiunile de evidenţă informatizată a persoanei din teritoriu verifică, în raza lor de competenţă, modul cum este asigurată securitatea documentelor de stare civilă, urmărind dacă autorităţile administraţiei publice locale au luat măsurile necesare pentru a preveni dispariţiile de certificate de stare civilă în alb. Ele au obligaţia de a verifica dacă ferestrele şi uşile sunt prevăzute cu grilaje metalice, dacă uşile şi fişetele în care se află aceste documente au încuietori sigure, dacă se justifică toate certificatele eliberate prin semnătură de primire, precum şi dacă ele au fost eliberate persoanelor îndreptăţite să le primească; de asemenea, verifică gestiunea acestor documente.

În cazul în care, cu ocazia controlului, se constată că nu se justifică unele certificate, organul de control efectuează verificări complexe pentru clarificarea situaţiei lor, arătând în nota de constatare cele stabilite sau, în caz contrar, ce măsuri s-au luat, ce acte s-au verificat şi care este rezultatul. Dacă, în termen de 24 de ore, nu s-a clarificat situaţia certificatelor care lipsesc, se prezintă întregul material conducerii poliţiei judeţene, care va hotărî măsurile necesare pentru identificarea autorilor sustragerii şi găsirea certificatelor lipsă, raportând evenimentul de îndată, prin telex, la Direcţia de evidenţă a populaţiei, în vederea luării de măsuri pentru urmărirea lor pe ţară.

Ministerul Internelor şi Administraţiei, prin Direcţia de evidenţă a populaţiei, asigură cerneala specială pentru completarea actelor de stare civilă şi registrele cu acte de stare civilă, precum şi distribuirea, contra cost, a acestora autorităţilor administraţiei publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, precum şi Ministerului Afacerilor Externe.

37

Page 38: Starea Civila Ed II Revizuita

Capitolul V.

Înregistrările de stare civilă

1. Definiţia înregistrărilor de stare civilăPrin „înregistrări de stare civilă” se înţeleg operaţiunile juridice

de consemnare, în registrele de stare civilă, a actelor şi a faptelor de stare civilă, precum şi a altor elemente prevăzute de lege, operaţii efectuate, în condiţiile legii, de către organele cu atribuţii de stare civilă.

Necesitatea şi rolul înregistrărilor de stare civilă sunt relevate de art.1 din Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă, astfel: „Actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice prin care se dovedeşte naşterea, căsătoria sau decesul unei persoane. Acestea se întocmesc în interesul statului şi al persoanei şi servesc la cunoaşterea numărului şi structurii populaţiei, a situaţiei demografice, la apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.”

2. Felurile (categoriile) înregistrărilor de stare civilăDin dispoziţiile Legii nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă

rezultă că există două feluri ori categorii de înregistrări de stare civilă:– înregistrări sub forma întocmirii actelor de stare civilă; această

formă este utilizată în trei situaţii: naştere, căsătorie şi deces, întocmindu-se în mod corespunzător: actul de naştere, actul de căsătorie şi actul de deces;

– înregistrări sub forma înscrierii de menţiuni marginale, pe registrele de stare civilă, formă utilizată, îndeosebi, în următoarele 5 situaţii:- stabilirea filiaţiei faţă de mamă (prin recunoaştere ori acţiune în

justiţie);- stabilirea filiaţiei faţă de tată (prin recunoaştere ori acţiune în

justiţie);- adopţie;- divorţ;- schimbarea numelui pe cale administrativă.

38

Page 39: Starea Civila Ed II Revizuita

„Centralizatorul” înregistrărilor de stare civilă este actul de naştere, după cum rezultă din art.9 şi 44 din Legea nr.119/1996. Într-adevăr, potrivit art.9: „Orice modificare intervenită în statutul civil (starea civilă) al unei persoane, ca urmare a întocmirii unui act de stare civilă sau, după caz, dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, ori printr-un act administrativ, se comunică din oficiu, în termen de 10 zile, autorităţii administraţiei publice locale unde s-a întocmit actul de naştere, de căsătorie sau de deces al persoanei la care această modificare se referă, în vederea înscrierii menţiunilor corespunzătoare.”

Art.44 din lege dezvoltă aceste prevederi de principiu statuând că: „În actele de naştere şi, atunci când e cazul, în cele de căsătorie sau de deces se întocmesc menţiuni cu privire la modificările intervenite în starea civilă a persoanei”, în următoarele cazuri:– stabilirea filiaţiei prin recunoaştere sau hotărâre judecătorească

definitivă şi irevocabilă de încuviinţare a purtării numelui;– contestarea recunoaşterii sau tăgăduirea paternităţii;– căsătorie, desfacerea, încetarea sau anularea acesteia;– adopţie, desfacerea sau anularea adopţiei;– pierderea sau dobândirea cetăţeniei române;– schimbarea numelui;– deces;– rectificare, completare sau anulare a actelor de stare civilă ori a

menţiunilor înscrise în ele;– schimbarea sexului, după rămânerea definitivă şi irevocabilă a

hotărârii judecătoreşti.

3. Organizarea înregistrărilor de stare civilăORGANIZAREA înregistrărilor de stare civilă comportă două

aspecte:1) organele competente să efectueze înregistrări de stare civilă;2) registrele de stare civilă.

AU COMPETENŢĂ SĂ EFECTUEZE ÎNREGISTRĂRI DE STARE CIVILĂ următoarele organe:– consiliile judeţene şi autorităţile administraţiei publice locale

ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi

39

Page 40: Starea Civila Ed II Revizuita

comunelor prin ofiţerii de stare civilă (din art.2 al Legii nr.119/1996 rezultă că aceste organe au două importante atribuţii de stare civilă: (1) ţin registrele de stare civilă; (2) efectuează înregistrările de stare civilă);

– primăriile locului de coborâre sau de debarcare, pentru naşterea ori decesul care ar avea loc în tren, pe o navă ori aeronavă, în timpul unei călătorii în interiorul ţării;

– comandantul navei, în cazul în care naşterea, căsătoria ori decesul are loc pe o navă în timpul unei călătorii în afara graniţelor ţării; la sosirea în ţară, comandantul navei este obligat să înainteze o copie certificată de pe înregistrarea efectuată, prin căpitănia portului de înscriere a navei, la Primăria Sectorului 1 Bucureşti;

– comandantul aeronavei, pentru naşterea ori decesul care are loc pe aeronavă, în timpul călătoriei în afara graniţelor ţării; la sosirea în ţară, comandantul aeronavei are obligaţia să înainteze un extras de pe carnetul de drum, prin comandantul de aeroport, la Primăria Sectorului 1 Bucureşti;

– reprezentanţii diplomatici ori consulari ai României: aceştia sunt obligaţi să efectueze înregistrări de stare civilă referitoare la cetăţenii români aflaţi în străinătate, precum şi la apatrizi.Aşa cum se prevede în art.4 din Legea nr.119/1996, cetăţenii

străini aflaţi în România pot apela la înregistrarea de stare civilă făcută de autoritatea administraţiei publice locale ori la reprezentanţii diplomatici sau consulari aflaţi în România. Cât priveşte pe apatrizi (persoanele fără cetăţenie), aceştia sunt obligaţi să solicite înregistrarea actelor sau faptelor de stare civilă la autorităţile administraţiei publice locale competente.

REGISTRELE DE STARE CIVILĂ se ţin, potrivit art.2 din Legea nr.119/1996, în dublu exemplar şi se completează manual cu cerneală de culoare neagră.

Primul exemplar al registrului se păstrează la primăria unde a fost întocmit. Al doilea exemplar se înaintează, spre păstrare, consiliilor judeţene sau, după caz, Consiliului General al Municipiului Bucureşti, aşa cum se prevede în art.60 din lege.

Potrivit art.72, ţinerea registrelor, întocmirea şi înscrierea actelor de stare civilă se realizează sub îndrumarea şi controlul Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin Direcţia de evidenţă a populaţiei.

40

Page 41: Starea Civila Ed II Revizuita

4. Regulile înregistrărilor de stare civilăAceste reguli sunt prevăzute în Legea nr.119/1996 şi în

Metodologia pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor acesteia, emisă de fostul Departament pentru Administraţie Publică Locală şi Ministerul de Interne (devenite Ministerul Administraţiei şi Internelor).

Există două categorii de reguli: unele generale şi celelalte speciale.

Ca REGULI GENERALE sunt de reţinut următoarele:ü Înregistrările de stare civilă se efectuează pe baza unei

declaraţii, făcute personal, în scris sau verbal, cu excepţia cazurilor în care, potrivit legii, se fac din oficiu (art.5 din Legea nr.119/1996).

ü Înregistrările făcute de o persoană necompetentă, care a exercitat public atribuţia de delegat de stare civilă, rămân valabile, chiar dacă acea persoană nu avea, în realitate, această calitate (art.7); este consacrarea regulii error communis facit jus.

ü În caz de refuz, la cererea părţii, primăria va înainta, de îndată, lucrările care privesc cauza judecătoriei, care va hotărî de urgenţă (art.10).

ü Înregistrările se fac în limba română, folosindu-se alfabetul latin (art.5 alin.3).

ü Anularea, rectificarea sau completarea unei înregistrări de stare civilă se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămasă definitivă şi irevocabilă (art.57); instanţa se pronunţă la cererea persoanei interesate, a autorităţii administraţiei publice locale, consiliului judeţean sau parchetului, pe baza cercetărilor efectuate de formaţiunile de evidenţă informatizată a persoanei şi a concluziilor procurorului (competenţa aparţine instanţei de la domiciliul sau sediul reclamantului).

ü Pe baza înregistrărilor din registrele de stare civilă se eliberează, celui îndreptăţit sau altor persoane împuternicite prin procură specială, un certificat original constatator. Duplicatele certificatelor se eliberează numai în condiţiile legii. În certificatele de stare civilă nu vor fi preluate titlurile de nobleţe, chiar dacă au fost înscrise în unele acte de stare civilă. Nimeni nu poate reţine certificatele de stare civilă ale altor persoane; se pot reţine numai copii legalizate sau copii certificate (vizate pentru conformitate) de

41

Page 42: Starea Civila Ed II Revizuita

prezentator. Este interzis să se facă menţiuni, ştersături ori adăugiri, de orice fel, pe certificatele originale sau duplicate, în afară de cazurile prevăzute expres de lege (art.6, 11-12, 51).

REGULI SPECIALE există pentru înregistrarea:– naşterii;– recunoaşterii ori hotărârii judecătoreşti de stabilire a paternităţii;– adopţiei;– căsătoriei;– divorţului;– schimbării pe cale administrativă a numelui;– decesului;– actelor de stare civilă ale cetăţenilor români aflaţi în străinătate;– actelor de stare civilă în caz de mobilizare, război ori participare

la misiuni de menţinere a păcii sau în scop umanitar.

5. Reconstituirea şi întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă

Regimul juridic al actelor de stare civilă mai cuprinde, pe lângă regulile privind înregistrarea lor iniţială, şi regulile privind reconstituirea şi întocmirea ulterioară.

Cazurile de reconstituire şi de întocmire ulterioară, în condiţii derogatorii, sunt prevăzute de art.16, respectiv art.52-53 din Legea nr.119/1996, astfel:

RECONSTITUIREA actelor de stare civilă se poate face, la cerere, dacă:a) registrele de stare civilă au fost pierdute sau distruse, în

totalitate ori în parte;b) actul de stare civilă a fost întocmit în străinătate şi nu poate fi

procurat certificatul ori extrasul de pe acest act.

ÎNTOCMIREA ULTERIOARĂ a actelor de stare civilă se poate cere dacă:a) întocmirea actului de naştere sau de deces a fost omisă, deşi au

fost depuse actele necesare întocmirii acestuia;b) întocmirea actului de căsătorie a fost omisă, deşi a fost luat

consimţământul soţilor de către ofiţerul de stare civilă.

42

Page 43: Starea Civila Ed II Revizuita

PROCEDURA reconstituirii şi întocmirii ulterioare a actelor de stare civilă este administrativă (şi nu judecătorească), fiind reglementată în art.54-55 din Lege şi art.97-100 din Metodologia pentru aplicarea unitară a acesteia.

Cererea împreună cu actele doveditoare se depun la autoritatea administraţiei publice locale, în concret, la primăria competentă să întocmească actul sau la primăria locului de domiciliu al persoanei interesate (în cazul prevăzut de art.52 lit. b, respectiv când actul de stare civilă a fost întocmit în străinătate şi nu poate fi procurat certificatul ori extrasul de pe acest act).

Soluţionarea cererii se face în termen de 30 de zile, prin dispoziţie a primarului, care se comunică solicitantului în termen de 10 zile de la emitere. La baza acestei decizii va sta avizul de specialitate al Serviciului judeţean de evidenţă informatizată a persoanei. În caz de respingere a cererii, dispoziţia poate fi contestată de petiţionar sau de orice persoană interesată la instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială îşi are sediul autoritatea emitentă (art.54 alin.2), adică, în speţă, la judecătorie.

43

Page 44: Starea Civila Ed II Revizuita

Capitolul VI.

Înregistrarea naşterii

1. CompetenţăNaşterea se înregistrează la primăria municipiului, sectorului,

oraşului sau comunei în care s-a produs.În cazul copilului găsit, înregistrarea naşterii se face la autoritatea

administraţiei publice locale în a cărei rază administrativ-teritorială a fost găsit.

2. Termenul pentru declararea şi înregistrarea naşteriiü 15 zile de la data naşterii, pentru copilul născut viu şi aflat în

viaţă.ü 3 zile de la data naşterii, pentru copilul născut mort.ü 24 de ore de la data decesului, pentru copilul născut viu care a

decedat înăuntrul termenului de 15 zile.ü Întocmirea actului de naştere al copilului găsit se face în termen

de 30 de zile de la data găsirii copilului.ü În acelaşi termen de 30 de zile se întocmeşte actul de naştere al

copilului abandonat de mamă în unităţi sanitare.

3. CondiţiiÎn registrul de naşteri se înregistrează copilul născut viu şi copilul

născut mort.Naşterea trebuie să fie declarată în termenul prevăzut de lege.

4. ProcedurăÎnregistrarea naşterii se face pa baza declaraţiei verbale date în

faţa ofiţerului de stare civilă de către oricare dintre părinţi, iar dacă, din diferite motive, nu o pot face, obligaţia declarării revine medicului, persoanelor care au fost de faţă la naştere sau personalului din unitatea în care a avut loc naşterea, rudelor ori vecinilor care au luat cunoştinţă despre naşterea unui copil.

44

Page 45: Starea Civila Ed II Revizuita

Declarantul va prezenta următoarele acte:– certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular tip,

care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;

– certificatul de naştere şi actul de identitate al mamei şi al declarantului, dacă naşterea nu este declarată de mamă;

– certificatul de căsătorie al părinţilor copilului, dacă aceştia sunt căsătoriţi.Actele de identitate ale părinţilor şi al declarantului, după caz,

precum şi certificatele de stare civilă se restituie imediat după confruntarea datelor.

5. Numele de familie al copiluluiü Dacă părinţii au nume de familie diferit sau există neconcordanţă

între prenumele copilului trecut în certificatul medical constatator al naşterii şi declaraţia verbală a declarantului, înregistrarea naşterii se face pe baza declaraţiei scrise, semnate de ambii părinţi, din care să rezulte numele de familie şi prenumele copilului.

ü Atunci când părinţii nu se înţeleg cu privire la numele de familie şi prenumele copilului, va decide primarul localităţii unde se înregistrează naşterea, prin dispoziţie.

ü Se va proceda în aceleaşi condiţii, atunci când ofiţerul de stare civilă a refuzat înscrierea prenumelui în baza art.18 alin.2 din Legea nr.119/1996, iar părinţii nu vor să opteze pentru un alt prenume (ofiţerul de stare civilă poate refuza înscrierea unor prenume care sunt formate din cuvinte indecente ori ridicole, părinţii putând opta pentru un nume corespunzător).

ü În cazurile copilului găsit sau al copilului abandonat în spital, dacă nu se cunosc numele de familie şi prenumele copilului, acestea se stabilesc prin dispoziţia primarului localităţii unde se înregistrează naşterea (Anexa nr.15 din Metodologie).

MODEL

Primăria ______________Judeţul ______________

45

Page 46: Starea Civila Ed II Revizuita

Dispoziţia nr._____din anul _____ luna _____ ziua _____

Primarul municipiului (oraşului, comunei) __________ judeţul ______________, având în vedere procesul-verbal înregistrat la nr._____ (nr. procesului-verbal întocmit de poliţie, medic şi reprezentantul autorităţii tutelare), din ______________, din care rezultă că s-a găsit un copil de sex ______________, având aproximativ ______________ (vârsta stabilită de medic, ani-luni), ai cărui părinţi nu sunt cunoscuţi.

În temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 41/2003, aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 323/2003 şi ale art.72 din Legea nr.215/2001, modificată ,

DISPUN

Art.1. Copilul găsit la data de ___________ în ___________ va purta numele de familie ______________ şi prenumele ______________.

Art.2. În baza prezentei dispoziţii, ofiţerul de stare civilă va înregistra, în registrele de stare civilă, copilul găsit.

Data ______________ Primar, ______________

ü Dacă mama declară că nu este căsătorită, şi aceasta rezultă din actul de identitate, copilul se înregistrează cu numele ei de familie, iar rubricile referitoare la „tată” nu se completează.

ü Atunci când mama declară că este căsătorită, însă nu poate prezenta certificatul de căsătorie, va da o declaraţie scrisă în acest sens, iar înregistrarea naşterii se va face numai după ce s-au stabilit datele referitoare la soţ, prin solicitarea unui extras de pe actul de căsătorie.

ü Dacă este necesar, se va cere poliţiei locale să facă această identificare.

46

Page 47: Starea Civila Ed II Revizuita

ü În acelaşi mod se procedează şi atunci când declaraţia naşterii copilului este făcută de o altă persoană.

6. Înregistrarea gemenilorÎnregistrarea gemenilor, precum şi a gemenilor siamezi, se face

prin întocmirea actului de naştere, separat, pentru fiecare copil.

7. Copilul născut viu şi decedat, a cărui naştere nu a fost înregistratăü În situaţia în care copilul născut viu a decedat şi naşterea nu a

fost înregistrată, se înregistrează mai întâi naşterea şi apoi decesul.

ü Dacă ofiţerul de stare civilă care înregistrează decesul nu are competenţă teritorială şi pentru întocmirea actului de naştere, va trimite primăriei locului de naştere declaraţia motivată a persoanei care a solicitat înregistrarea decesului, împreună cu certificatul medical constatator al naşterii, şi va comunica datele referitoare la deces, pentru înscrierea menţiunii.

ü Întocmirea actului de naştere se face cu aprobarea primarului, iar, la cerere, se eliberează certificat de naştere cu menţiunea de deces.

8. Copilul născut mortü În situaţia unui copil născut mort, se întocmeşte numai actul de

naştere.ü În acest caz, nu se completează rubricile privind „prenumele” şi

„cetăţenia”.ü La rubrica din care rezultă că s-a născut un copil – se înscrie

cuvântul „Mort”.În baza actului, se eliberează, la cerere, o dovadă cu privire la

înregistrarea făcută ori un certificat de naştere cu menţiunea „COPIL NĂSCUT MORT”.

9. Copilul găsitÎntocmirea actului de naştere al copilului găsit se face în termen

de 30 de zile de la data găsirii copilului, la autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază administrativ-teritorială a fost găsit, pe baza următoarelor documente:

47

Page 48: Starea Civila Ed II Revizuita

a) declaraţia scrisă a persoanei care l-a găsit ori referatul reprezentantului autorităţii tutelare din cadrul primăriei în raza căreia a fost găsit copilul;

b) procesul-verbal întocmit de poliţie, medic şi reprezentantul autorităţii tutelare din cadrul primăriei, unde se va înregistra, şi va cuprinde:- anul, luna şi ziua când a fost găsit copilul;- sexul copilului;- locul şi împrejurările în care a fost găsit;- numele de familie, prenumele şi domiciliul persoanei care l-a

găsit şi ai martorilor (atunci când sunt);- denumirea şi adresa instituţiei sau numele persoanei căreia i-a

fost încredinţat copilul;- vârsta copilului găsit, stabilită de medic prin indicarea obligato-

rie a anului, lunii şi zilei de naştere, chiar dacă acestea sunt aproximative;

- rezultatul primelor cercetări efectuate de poliţie pentru identificarea părinţilor.

După întocmirea procesului-verbal, reprezentantul autorităţii administraţiei publice locale va lua măsuri de ocrotire a copilului, potrivit legii.

10. Copilul abandonat în spitalÎn situaţia în care copilul este abandonat de către mamă în spital,

conducătorul unităţii sanitare are obligaţia să sesizeze poliţia în termen de 24 de ore de la constatarea acestui fapt.

Dacă nu a fost stabilită identitatea mamei în termen de 30 de zile, întocmirea actului de naştere se va face pe baza următoarelor acte:– referatul reprezentantului autorităţii tutelare din cadrul primăriei în

raza căreia a fost abandonat copilul;– certificatul medical constatator al naşterii;– procesul-verbal încheiat de poliţie, conducătorul unităţii sanitare şi

reprezentantul autorităţii tutelare din cadrul primăriei, care va avea acelaşi cuprins ca şi în cazul copilului găsit.

48

Page 49: Starea Civila Ed II Revizuita

11. Completarea actului de naştere în cazul copilului găsit sau abandonat în spitalü Actul de naştere se completează numai la rubricile referitoare la

copil.ü Rubricile referitoare la părinţi rămân necompletate.ü Se vor completa doar datele care rezultă din certificatul medical

constatator al naşterii, ori cu cele stabilite de organele de poliţie, după caz.

ü La rubrica „menţiuni” se va scrie:„Actul a fost întocmit în baza procesului-verbal şi a dispoziţiei primarului nr._____ din __________, din care rezultă că a fost găsit de / abandonat la __________ cu domiciliul/sediul în __________ str. __________ nr.___ şi încredinţat ______________.”

ü Dacă ulterior au fost identificaţi părinţii ori copilul este recunoscut de mamă, primăria localităţii unde a fost înregistrată naşterea, în poziţia „copil găsit” sau „abandonat”, va cere instanţei judecătoreşti anularea actului de naştere.

ü După anularea actului, se face o nouă înregistrare la primăria localităţii unde s-a născut copilul.

ü Atunci când mama copilului declară că naşterea copilului a fost înregistrată şi dovedeşte acest fapt, nu se mai întocmeşte un nou act de naştere.

12. Înregistrarea tardivă a naşteriiü Dacă declaraţia privind naşterea copilului a fost făcută după

expirarea termenelor prevăzute de lege, însă înăuntrul unui an de la data naşterii, înregistrarea naşterii se face cu aprobarea primarului (respectiv a şefului misiunii diplomatice sau oficiului consular de carieră al României).

ü Aprobarea se dă pe declaraţia scrisă a solicitantului, care va menţiona în cuprinsul acesteia motivul întârzierii.

ü Atunci când declaraţia a fost făcută după trecerea unui an de la data naşterii copilului, actul de naştere se întocmeşte numai în baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile, privind încuviinţarea înregistrării tardive, care trebuie să conţină toate datele necesare înregistrării.

49

Page 50: Starea Civila Ed II Revizuita

13. Înregistrarea naşterii cetăţenilor români care s-a produs în străinătateü În cazul în care naşterea unui cetăţean român s-a produs în

străinătate, dar nu a fost înregistrată, ori a fost înregistrată cu date nereale, iar declaraţia de naştere se face în ţară, sunt aplicabile dispoziţiile generale prevăzute de Legea nr.119/1996 (cu privire la înregistrarea naşterii, inclusiv înregistrarea tardivă).

ü Întocmirea actului de naştere urmează a fi făcută la primăria în raza căreia au domiciliul părinţii, pe baza documentelor depuse şi a declaraţiilor, după ce Direcţia de evidenţă a populaţiei din Minis-terul Administraţiei şi Internelor verifică, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, dacă naşterea nu a fost înregistrată la misiunea diplomatică ori oficiul consular de carieră al României sau la autoritatea locală din străinătate.

ü Dacă se stabileşte că naşterea a fost înregistrată corect în străinătate, se va urma procedura prevăzută pentru transcrierea certificatelor procurate din străinătate.

ü Hotărârea judecătorească prin care s-a încuviinţat înregistrarea tardivă a naşterii produse în străinătate, rămasă definitivă şi irevocabilă, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.119/1996, se înregistrează la primăria locului de domiciliu al părinţilor copilului.

14. Menţiuni care se înscriu pe actele de naştere în cazuri specialeü „Act reconstituit (întocmit ulterior) în baza Dispoziţiei nr.___ din

____________ a primarului municipiului (sectorului, oraşului, comunei) ______________ judeţul ______________.”

ü „Act transcris în baza certificatului de naştere nr. ___ din ___________, eliberat de autorităţile ______________ şi a aprobării nr.___ din ______________ a Direcţiei de evidenţă a populaţiei.”

ü „Act înregistrat tardiv în baza Sentinţei civile nr.___ din ____________ a Judecătoriei ______________.”

ü „Act întocmit în baza Sentinţei de încuviinţare a adopţiei cu efecte depline nr.___ din ____________ a Tribunalului (Judecătoriei) ______________.”

50

Page 51: Starea Civila Ed II Revizuita

15. Atribuirea, înscrierea şi gestionarea codului numeric personal (C.N.P.)

ATRIBUIREA CODULUI NUMERIC PERSONAL

La înregistrarea naşterii, ofiţerul de stare civilă atribuie şi înscrie codul numeric personal, care se menţionează în certificatul de naştere, precum şi în toate celelalte acte care privesc persoana în cauză.

Atribuirea codului numeric personal se face pe baza datelor înscrise în actul de naştere, cu privire la:– sex;– data naşterii.

Codul numeric personal atribuit unei persoane nu poate fi schimbat decât în cazurile în care se modifică, potrivit legii, datele privind sexul şi data naşterii.

La întocmirea unui nou act de naştere, ca urmare a adopţiei cu efecte depline, se preia codul numeric personal atribuit anterior.

MODIFICAREA CODULUI NUMERIC PERSONAL atribuit sau înscris greşit în actele de stare civilă se face la cererea persoanei în cauză sau a reprezentantului legal al acesteia, ori din oficiu:– numai cu avizul formaţiunii locale de evidenţă a populaţiei şi cu– aprobarea primarului.

Aprobarea se dă pe baza procesului-verbal de constatare a erorii întocmit de ofiţerul de stare civilă.

În actul de stare civilă, la rubrica „menţiuni”, se înscrie numărul procesului-verbal şi data efectuării menţiunii, aplicându-se ştampila cu noul cod numeric personal.

Codul atribuit sau înscris greşit se va anula cu o linie orizontală (roşie).

Noul cod numeric personal se va comunica formaţiunii de evidenţă informatizată a persoanei. Comunicarea se face prin formularul „Comunicare de modificare”.

LISTA DE CODURI NUMERICE PERSONALE PRECALCULATE

51

Page 52: Starea Civila Ed II Revizuita

a) Codurile numerice personale sunt atribuite de către ofiţerii de stare civilă, din listele emise şi distribuite anual de către Direcţia de Informatică din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

b) Distribuirea se face către fiecare punct de atribuire (primărie), prin intermediul serviciilor judeţene de stare civilă.

c) Atunci când numărul codurilor precalculate nu acoperă nevoile de atribuire pentru o anumită zi, se solicită, în scris – prin formaţiu-nea locală de evidenţă informatizată a persoanei –, un cod numeric personal de la Direcţia de Informatică.

d) Codul astfel atribuit se înscrie în lista de coduri precalculate, la locul corespunzător.

e) Ofiţerul de stare civilă are obligaţia ca, atunci când primeşte listele de coduri precalculate, să verifice dacă listele aparţin locului de atribuire şi dacă acestea conţin toate codurile cuprinse în secvenţa repartizată.

f) Listele de coduri precalculate sunt înregistrate, în mod obligatoriu, îndosariate şi au termen de păstrare timp de 100 de ani.

g) Ofiţerul de stare civilă are obligaţia de a lua măsuri de conservare şi de asigurare a securităţii listelor de coduri precalculate.

PROCEDURA ATRIBUIRII CODULUI NUMERIC PERSONAL

a) Atunci când se întocmeşte actul de naştere şi se completează buletinul statistic al actului de naştere pentru „născuţi vii”, se va extrage din lista de coduri precalculate primul cod liber, corespunzător:- datei de naştere a persoanei;- grupei corespunzătoare sexului.

b) Aceste date se vor prelua integral în:- actul de naştere;- certificatul de naştere;- buletinul statistic şi- comunicarea de naştere pentru luarea în evidenţa populaţiei.

c) Atribuirea codului numeric personal se face numai în cazul persoanelor care s-au născut vii, chiar dacă, la data înregistrării naşterii, acestea nu se mai aflau în viaţă.

d) În dreptul codului numeric personal preluat din listă, se va menţio-na numărul actului de naştere şi anul înregistrării.

52

Page 53: Starea Civila Ed II Revizuita

e) Codul atribuit va fi barat cu o linie orizontală, în lista de coduri precalculate.

f) În cazul persoanelor născute anterior anului în care se înregistrează naşterea, atribuirea codului numeric personal se face din listele corespunzătoare anului de naştere (este cazul înregistrării tardive a naşterii), iar în cazul în care nu există această posibilitate, se solicită, prin formaţiunea locală de evidenţă informatizată a persoanei şi prin S.E.I.P., de la Direcţia Informatică.

g) Dacă nu există o astfel de posibilitate, se solicită, prin formaţiunea locală de evidenţă informatizată a persoanei, un cod numeric personal de la Direcţia de Informatică din Ministerul de Interne.

ATRIBUIREA CODULUI NUMERIC PERSONAL PENTRU CETĂŢENII ROMÂNI NĂSCUŢI ÎN STRĂINĂTATE

Pentru aceştia codul numeric personal se atribuie astfel:a) de către Primăria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, dacă

naşterea a fost înregistrată la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare de carieră ale României din străinătate (precizăm că această categorie de acte de stare civilă se păstrează la Primăria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti). La revenirea în ţară, la cerere, înscrierea C.N.P. în certificatul de naştere poate fi făcută atât de către această primărie, cât şi de către orice formaţiune de evidenţă informatizată a persoanei;

b) de către ofiţerul de stare civilă al locului unde se transcrie actul de naştere, dacă naşterea a fost înregistrată la organele locale competente ale statului respectiv, indiferent dacă este vorba despre un cetăţean român cu domiciliul în ţară sau despre un cetăţean român cu domiciliul în străinătate, în acest ultim caz competenţa transcrierii revenind primăriei pe raza căreia persoana a avut ultimul domiciliu în ţară;

c) din listele de coduri numerice ale Primăriei Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, dacă naşterea a fost înregistrată în străinătate, iar actul de naştere este transcris în ţară (de către cetăţenii români cu domiciliul în străinătate care nu au avut niciodată domiciliul în România).

d) de către formaţiunea de evidenţă informatizată a persoanei pe raza căreia o persoană îşi (re)stabileşte domiciliul în România.

53

Page 54: Starea Civila Ed II Revizuita

Aceasta va solicita atribuirea C.N.P. prin Biroul informatic judeţean, de la Direcţia Informatică. Atribuirea C.N.P. va fi solicitată de la Direcţia Informatică şi pentru copiii care au împlinit vârsta de 14 ani, cărora urmează a li se elibera acte de identitate odată cu părinţii. În cazul când pentru persoana respectivă există deja un C.N.P. atribuit, se va solicita eliberarea unui alt C.N.P. numai în cazul rectificării datei de naştere (precizând acest lucru) sau dacă în baza de date a evidenţei populaţiei este semnalat ca aparţinând unor persoane distincte.

În ambele situaţii, la înregistrarea în baza de date locală (BDL) a datelor de identitate aparţinând noului C.N.P., se va introduce, obligatoriu, şi C.N.P. anterior, prin macheta „istoric C.N.P.” (această informaţie este utilă şi pentru alte sisteme informatice, ca de exemplu: finanţe, sănătate etc., pentru a se putea realiza corelarea datelor).

C.N.P. atribuit va fi înscris în cartea de identitate provizorie (C.I.P.) care va fi eliberată solicitantului, iar datele acestuia vor fi adăugate în baza de date automată locală imediat după completarea C.I.P.

Dacă solicitantul a deţinut paşaport de cetăţean român cu domiciliul în străinătate (C.R.D.S.), C.N.P. atribuit la eliberarea acestuia va fi preluat în primul act de identitate, fără a se solicita atribuirea unui alt C.N.P.

e) de către ofiţerul de stare civilă de la misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră al României care întocmeşte actele şi certificatele de naştere pentru copiii născuţi în străinătate, începând cu anul 2004, din plaja de coduri repartizată de către Direcţia Informatică din D.G.E.I.P. din cadrul M.A.I.

Prin urmare, pentru persoanele ale căror naşteri vor fi înregistrate la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României vor fi atribuite şi înscrise C.N.P., sub forma:

5 04 05 25 80 006 5

S AA LL ZZ JJ NNN C

în cazul de faţă fiind vorba despre un copil de sex bărbătesc născut la data de 25.05.2004.

În acest ultim caz, în dreptul codului preluat din listă, care se barează cu o linie orizontală, se vor menţiona nr. actului de naştere şi anul înregistrării.

54

Page 55: Starea Civila Ed II Revizuita

Capitolul VII.

Numele persoanei fizice – atribut de identificare a acesteia şi element al actului de stare civilă

1. Consideraţii generale cu privire la numePornind de la premisa că identificarea oamenilor cu ajutorul

numelui este tot atât de veche ca şi apariţia vieţii sociale, vom înţelege necesitatea că orice persoană fizică trebuie să aibă un nume, care este determinată de o anumită cerinţă socială, respectiv de nevoia de identificare a oamenilor în cadrul societăţii.

În formarea şi determinarea istorică a numelui au existat mai multe sisteme onomatologice, astfel:

În Grecia antică, sistemul era foarte simplu, în sensul că persoanele aveau un nume unic, ca de exemplu, SELON, DEMOSTENE, PERICLE etc.

La romani, numele era compus din trei elemente de valoare diferită şi anume:– nomen sau nomen gentile, care era elementul comun tuturor

membrilor aceleiaşi ginte;– praenomen reprezenta al doilea element, cu ajutorul căruia se

identificau între ei membrii aceleiaşi ginte;– al treilea element îl constituia cognomenul, care, în traducere

liberă, înseamnă poreclă.

După căderea Imperiului Roman, acest sistem a fost abandonat, adoptându-se numele sfinţilor, însă cum aceştia erau puţini la număr, s-a simţit nevoia de a reveni la sistemul numelui patronimic, precedat de un prenume.

De regulă, prenumele se alegea dintre numele sfinţilor, în timp ce numele a fost alcătuit în funcţie de împrejurări. Astfel, unele persoane şi-au luat ca nume pe acela al locului de origine, altele o poreclă, o profesie, nume de animale etc.

55

Page 56: Starea Civila Ed II Revizuita

În dreptul ţării noastre, după Regulamentul Organic, care prevedea că orice persoană trebuie să aibă un nume dublu (compus dintr-un prenume şi un nume), şi după prevederile Codului civil (Cuza – 1864), care impunea ca, în actele de stare civilă, persoanele să fie arătate prin nume şi prenume, primul act normativ care reglementează într-un tot unitar problemele referitoare la numele persoanei fizice este Legea asupra numelui, nr.18/ martie 1895, care prevedea:– nu este permis nimănui de a purta alt nume patronimic decât

acela sub care este înscris în actele de stare civilă;– locuitorii români, săteni, care nu au nume patronimic îşi vor putea

forma unul, cu numele de botez al tatălui lor, la care se adaugă una din terminaţiile care sunt în datina ţării, cum ar fi „escu” sau „eanu”, de natură a diferenţia numele de prenume.

De exemplu, dacă tatăl avea ca nume de botez pe acela de Dumitru, fiul declara că va purta numele de Dumitrescu. Numele dobândit în modul arătat era trecut pe marginea actului de naştere al persoanei în cauză;

– femeia măritată ia numele patronimic al soţului şi îl pierde prin divorţ;

– schimbarea numelui pe cale administrativă se aprobă de Consiliul de Miniştri şi operează cu deplin drept şi asupra soţiei şi copiilor minori.Legea nr.18/1895 a fost abrogată odată cu apariţia Legii nr.72/

aprilie 1936, care prevedea:– copilul legitim sau legitimat, prin căsătoria părinţilor, ia numele de

familie al tatălui;– copilul recunoscut, dar nelegitimat, ia numele de familie al mamei;– adoptatul adaugă la numele său numele de familie al

adoptatorului, putând pune acest nume chiar înaintea numelui său, dacă aşa s-au învoit;

– femeia căsătorită poartă numele soţului, dar poate adăuga la acesta şi numele propriu de familie;

– schimbarea numelui de familie pe cale administrativă se aprobă prin decret regal şi produce efecte asupra soţiei şi copiilor minori;

– Ministerul Justiţiei aprobă redobândirea vechilor nume româneşti înstrăinate sau pierdute.Ulterior şi-au făcut apariţia şi alte reglementări în acest domeniu,

după cum urmează:

56

Page 57: Starea Civila Ed II Revizuita

– Legea nr.29/ ianuarie 1942 – care prevedea că aprobarea de redobândire a numelui se dă de către judecătorie;

– Legea nr.281/ aprilie 1943 – care prevedea că beneficiul redobândirii numelui aparţine numai românilor;

– Legea nr.26/1944 – care prevedea în mod expres că hotărârea judecătoriei prin care se încuviinţează redobândirea numelui se publică sub formă de tabel de Ministerul Justiţiei în Buletinul Oficial şi numai după publicare persoana în cauză poartă numele redobândit;

– Legea nr.646/ 14 august 1945 abrogă Legea nr.72/1936 şi păstrează regulile anterioare referitoare la dobândirea numelui de familie prin efectul legii, iar schimbarea de nume pe cale administrativă se aprobă de ministrul justiţiei având efecte asupra soţiei şi copiilor minori;

– Decretul nr.54/ 10 februarie 1949, prin care se dă dreptul la schimbarea pe cale administrativă nu numai a numelui de familie, ci şi a prenumelui (până la această dată prenumele nu putea fi schimbat, atribuirea lui fiind legată de ritualul botezului);

– Decretul nr.272/ 30 decembrie 1950, de la apariţia căruia activitatea de stare civilă se desfăşoară sub conducerea, îndrumarea şi controlul Ministerului Afacerilor Interne (M.A.I.), prin Direcţia Generală a Miliţiei (D.G.M.);

– Decretul nr.273/ 30 decembrie 1950, referitor la schimbarea de nume, prevedea că schimbarea numelui pe cale administrativă se încuviinţează de către M.A.I., prin D.G.M., şi nu produce efecte asupra soţiei şi copiilor minori;

– Decretul nr.182/ 19 octombrie 1951, prin care se creează instituţia înfierii, care de fapt este o adopţiune care produce toate efectele filiaţiei fireşti;

– Codul familiei – intrat în vigoare la 01.02.1954 (cu modificările ulterioare).

– Decretul nr. 975/1968 cu privire la nume;– Ordonanţa Guvernului României nr. 41/2003 privind dobândirea şi

schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 323/2003.

În ceea ce priveşte persoanele fizice, prin nume se înţelege grupul de cuvinte prin care acestea se individualizează în familie şi în societate. Art.12 din Decretul nr.31/1954 cu privire la persoanele fizice şi persoanele juridice precizează că numele persoanei fizice se

57

Page 58: Starea Civila Ed II Revizuita

compune din următoarele părţi distincte: numele de familie şi prenumele.

Numele de familie deosebeşte membrii unei familii de membrii altor familii. Prenumele diferenţiază o persoană faţă de ceilalţi membri ai unei familii. Prenumele precizează şi sexul persoanei în cauză.

Indiferent de epoca la care ne referim, structura şi dimensiunea grupurilor sociale au influenţat, într-o formă sau alta, natura relaţiilor interumane. În cadrul acestor relaţii, elementele de noutate, de inovaţie s-au aflat într-o permanentă raportare la ceea ce era considerat stabil în limbă. În antroponimie, stabilirea sistemului este asigurată de tradiţie, care presupune respectarea anumitor obiceiuri. Astfel, obiceiul de a da nou-născutului numele naşului (naşei) a devenit tradiţie la noi din timpuri străvechi.

La români, rolul părinţilor spirituali, cum au fost consideraţi naşii, a fost, şi încă mai continuă şi azi, dar într-o formă atenuată, de impor-tanţă majoră. Năşia are menirea să consfinţească raporturile care se stabilesc între naşi şi fini, cei dintâi intrând în funcţie în două momen-te importante ale existenţei acestora din urmă: la naştere (botez) şi la căsătorie (nuntă). Botezul şi căsătoria stabilesc, aşadar, raporturi socio-umane de un tip special, văzute ca relaţii de rudenie între naşi şi fini. Consolidarea acestei forme de rudenie era şi este asigurată şi de transmiterea către fin/fină a prenumelui naşului/naşei. Relaţia de năşie, contractată odată cu numirea copilului, se păstra de-a lungul existenţei finilor şi se perpetua peste generaţii, „moştenirea” naşilor urmând adesea regulile care guvernează descendenţa consangvină.

Alt obicei împământenit la noi este acela ca numele de botez al copilului (prenmele) să fie atribuit după numele unor membri ai familiei, cu deosebire părinţi sau bunici. Se asigură, în felul acesta, o anumită continuitate în conservarea numelor de botez, chiar dacă se ajunge, în multe cazuri, la omonimii care pot crea confuzie în identificarea unei persoane. Totuşi, trebuie să avem în vedere faptul că atât la nivelul familiei, cât şi la acela al grupului social lărgit (comunitatea satului), au existat permanent posibilităţi de evitare a omonimiei. Dacă un băiat a fost botezat cu numele Ion, după numele tatălui, în familie i s-a spus Ionică, nume purtat toată viaţa, astfel că descendenţii lui s-au numit „ai lui Ionică”, asigurându-se ca numele Ionică să funcţioneze pentru aceştia ca nume de familie neoficial (Nicu lui Petre al lui Ionică), până când a putut fi adoptat ca nume de familie oficial.

58

Page 59: Starea Civila Ed II Revizuita

Apariţia unui nume nou într-o anumită comunitate stârneşte interes şi el poate fi preluat şi de alţii. (Spre exemplu, în oraşul Segarcea, judeţul Dolj, până în anul 1966, numele ADINA nu era purtat de nici o persoană. A fost suficient ca unei fetiţe să i se pună, în acel an, respectivul nume, ceea ce a determinat o înmulţire a celor care au primit numele Adina. Tot aici putem exemplifica faptul că, în ultimele decenii, s-a înregistrat o adevărată preferinţă pentru nume ca ALEXANDRU, ANDREEA, CĂTĂLIN etc.)

Despre originea şi semnificaţiile numelui de botez (prenumelui) s-au realizat şi publicat numeroase studii. Iată, de exemplu, revista „Pentru Patrie”, în nr. 4/1992, înserează, sub semnătura lui Gheorghe Grosu, un asemenea material – sugestiv pentru afirmaţia noastră:

Nume de botez (prenume) origine semnificaţiiADALBERT vechi german nobleţe, strălucireADELA vechi german de origine nobilăBALTAZAR persan sfătuitorul războinic, stăpânul comoriiBARBARA grec străinăCRISTIAN latin creştinCLARA latin luminoasă, curatăDUMITRU grec harniculDOROTHEEA grec un dar al lui DumnezeuEUGEN grec onorabilul, distinsulELISABETA ebraic jurata lui DumnezeuFELIX latin fericitulFLORENTINA latin înfloritoareaGHEORGHE-GEORGE grec lucrător al pământuluiGENOVEVA celtic fiica ceruluiHEINRICH vechi francez stăpânul caseiHEDWIGA vechi german luptătoare (învingătoare, minunată)IEREMIA ebraic cel înălţat (ridicat de Dumnezeu)IUDITH latin triumfătoareMIHAIL ebraic cel mai mare dintre îngeri (cine-i ca Dumnezeu)

59

Page 60: Starea Civila Ed II Revizuita

MONICA grec învingătoare prin sine însăşiNICOLAE grec învingătorulNATALIA latin fericirea de a trăiOTTO vechi german fericitul (sau tată de familie)OTILIA vechi german fericitaPETRE grec stâncă (piatră)PAULINA grec –latin cea simplă (sau neînsemnată)ROBERT vechi german glorie strălucitoareREBECA ebraic grasa (sau corpolenta)SIMION ebraic ascultătorulSILVIA grec darul lui DumnezeuTHERESA grec iubitoarea de animaleURBAN latin orăşeanulURSULA latin ursoaica (sau ursoaica mică)VASILE grec conducătorulVERONICA grec care aduce victorie (imaginea adevărului)WILHELM vechi german ocrotitorul puternicWANDA vechi german ocrotitoarea călătoareZAHARIA ebraic gând bunZIŢA latin grăbita (sau sprintena)

În ultimele decenii, a crescut considerabil numărul de unităţi antroponimice. În „Evenimentul zilei”nr.3672/14.03.2004, în articolul „Influenţa numelui asupra destinului”, apare chiar o clasificare a acestor unităţi antroponimice astfel:

Numele individuale se împart în trei categorii:– numele care se primeşte de la botez, unic la origine, uneori dublu,

triplu sau multiplu în societăţile moderne;– numele care se pot primi în cursul vieţii, supranume individuale,

uneori glorioase , cel mai adesea peiorative( porecle);– numele pe care şi le pune persoana în cauză: schimbări de

prenume, pseudonime.

60

Page 61: Starea Civila Ed II Revizuita

Din perspectivă etimologică, numele unei persoane se reduce la trei tipuri de formaţii:1. nume devoţionale – denominaţii de ordin mistic, legate de

divinitate: nume teoforice (care conţin expresii referitoare la divinitate), nume de sărbători religioase, nume de sfinţi sau nume calendaristice, nume biblice;

2. nume afective – au apărut ca simple supranume şi reflectă experienţa cotidiană în contactul cu familia sau cu ceilalţi oameni şi desemnează:- ordinea naşterii;- bucuria naşterii, semne prevestitoare, dorinţa părinţilor ca noul

născut să aibă un destin fericit (nume augurale);- trăsături fizice caracteristice pozitive sau negative (nume

descriptive);- corespondenţa cu lumea naturală: flori, animale, pietre

preţioase, astre sau fenomene naturale;- referiri la origine: habitat, proprietate, ţară, la epoca naşterii;- meserie;

3. nume admirative – formează o categorie mai puţin omogenă; sunt nume alese datorită admiraţiei pentru:- un om (un personaj biblic, un personaj literar, un sportiv etc.);- un popor;- o cultură: nume ideologice, nume de superstaruri etc.

Dacă multe nume personale au căzut în desuetudine, nemaifiind agreate, au apărut în schimb altele, considerate „moderne”, preluate din antroponimia occidentală, graţie serialelor de televiziune, din care se reţin atât nume de personaje, cât şi de actori. Acestora li se adaugă nume mai cunoscute de sportivi, cu deosebire fotbalişti. Când gimnasta noastră NADIA COMANECI a devenit celebră, numele NADIA a intrat şi el în topul preferinţelor antroponimice. Nu putem spune că fenomenul acesta caracterizează anumite grupuri sociale; el este într-atât de generalizat, încât a cuprins toate structurile societăţii, indiferent de mediu: urban sau rural.

În aceeaşi măsură se poate vorbi de moda de a i se atribui unui nou-născut un nume format din două sau mai multe cuvinte.

În practică, s-au întâlnit însă şi situaţii cel puţin ciudate; în anul 2001, în municipiul Craiova, judeţul Dolj, s-a înregistrat un caz particular când pentru un nou-născut s-a solicitat atribuirea unui nume

61

Page 62: Starea Civila Ed II Revizuita

format din cifre, respectiv „666”. Tot din practică, se constată că, din anul 1989 şi până în prezent, un anumit segment al populaţiei solicită la declararea naşterii copiilor ca aceştia să fie înregistraţi sub prenume ca FRANŢA, DANEMARCA, NORVEGIA, PORTUGALIA, SPANIA etc., nume care, de cele mai multe ori, se referă la denumirile ţărilor pe teritoriul cărora aceştia s-au născut. Tot din articolul „Influenţa numelui asupra destinului”, publicat în „Evenimentul zilei”nr.3672/14.03.2004 aflăm că: „În Occident revine din ce în ce mai puternic ideea conform căreia numele poate avea o influenţă covârşitoare asupra destinului şi situaţiei financiare a purtătorului. În acest context, numeologii au apărut ca specialişti şi consilieri care pot ajuta la alegerea celei mai bune variante în materie de nume – atât pentru persoane cât şi pentru companii.” Există chiar şi metode de terapie prin diverse ritualuri de schimbare a numelui considerându-se că se poate schimba destinul unui om doar prin schimbarea numelui.

Fără a face comentarii asupra acestor realităţi, există, după cum observăm, o atenţie deosebită arătată pe toate meridianele globului diverselor aspecte ale antroponimiei.

Atât în societate, cât şi în cadrul raporturilor juridice în care participă persoanele fizice, numele trebuie privit ca un întreg, ca o unitate, adică în totalitatea elementelor sale alcătuitoare. Numai în această unitate a sa numele poate servi la identificarea persoanei fizice în societate.

Prin urmare, potrivit legii, practicii sociale şi judecătoreşti, numele unei persoane fizice cuprinde atât numele de familie, cât şi prenumele. Cu alte cuvinte, individualizarea unei persoane fizice în societate se face atât prin numele de familie, cât şi prin prenume. De asemenea, desemnarea unei persoane fizice în raporturile juridice la care participă, fie ca subiect activ, fie ca subiect pasiv, se face atât prin numele de familie, cât şi prin prenume.

Cu toate acestea, cele două elemente alcătuitoare ale numelui – numele de familie şi prenumele – au un regim juridic deosebit sub aspectul modurilor de dobândire, al modificării, exercitării şi schimbării, motiv pentru care, în cadrul lucrării de faţă, aceste elemente ale numelui vor fi tratate separat.

Numele de familie este un drept personal nepatrimonial, adică un drept indisolubil legat de persoana omului, care nu are valoare economică şi nu poate fi exprimat în bani.

62

Page 63: Starea Civila Ed II Revizuita

Dreptul la numele de familie, împreună cu celelalte drepturi personale nepatrimoniale, cum ar fi dreptul la onoare, reputaţie, dreptul personal nepatrimonial de autor etc., reprezintă valori social-morale, care sunt intim legate de persoana umană. Este semnificativă, sub acest aspect, caracterizarea făcută de fostul Tribunal Suprem drepturilor personale nepatrimoniale în decizia nr.950/1977, în care se arată că „În principiu, drepturile nepatrimoniale, inseparabile de persoana omului, cum sunt dreptul la nume, la domiciliu etc., sunt drepturi perpetue şi imprescriptibile.”

Conţinutul dreptului subiectiv la numele de familie se caracterizează prin facultatea titularului său de a purta numele dobândit sau stabilit potrivit legii, de a cere rectificarea oricăror erori strecurate în actele de stare civilă sau în alte acte cu privire la nume şi, în cazurile şi condiţiile stabilite de lege, de a se opune ca alte persoane să poarte numele său.

Numele de familie serveşte la identificarea persoanei fizice nu numai atunci când aceasta participă la raporturi juridice de drept civil, ci în toate raporturile juridice la care participă ca subiect de drept, precum şi în orice alte activităţi cu caracter social, politic, artistic, cultural-sportiv etc.

Numele de familie este, aşadar, un drept subiectiv personal nepatrimonial care se dobândeşte prin filiaţie, ca urmare a modificării stării civile sau a schimbării lui pe cale administrativă, format din unul sau mai multe cuvinte, cu ajutorul căruia se individualizează în societate o persoană fizică.

2. Dobândirea numelui de familieü Numele de familie nu poate fi dobândit prin efectul unei învoieli

între persoane fizice, prin simplul lor acord de voinţă (contract, tranzacţie etc.) sau prin folosirea pe parcursul unei perioade, indiferent de durată, a respectivului nume.

ü Dobândirea numelui de familie poate fi realizată numai în virtutea legii: copilul dobândeşte numele la naştere, potrivit dispoziţiilor legale, prin filiaţie.

a) DOBÂNDIREA NUMELUI DE FAMILIE DE CĂTRE COPILUL NĂSCUT DIN CĂSĂTORIE (art.62 Cod. fam.)(1) Atunci când părinţii au nume de familie comun, numele de familie

al copilului va fi cel al părinţilor săi;

63

Page 64: Starea Civila Ed II Revizuita

(2) Dacă părinţii nu au nume de familie comun, copilul va purta numele de familie al unuia dintre părinţi, sau numele lor de familie reunite, stabilit prin învoiala acestora, declarată la ofiţerul de stare civilă, odată cu declaraţia pentru înregistrarea naşterii copilului (Anexa nr.30 din Metodologie).

MODELDată în faţa noastrăOfiţer de stare civilăSemnătura______________

DECLARAŢIE

Subsemnatul __________, născut la data de __________, în ______________, judeţul ______________, domiciliat în ______________ str. ______________ nr. ___ bl. ___ sc. ___ et. ___ ap. ___, judeţul/sectorul ______________, posesor al cărţii de identitate / buletinului de identitate seria ___ nr. ______________, prin prezenta recunosc ca fiind al meu copilul ______________ născut la ______________ de către ______________ şi doresc să-mi poarte numele de familie.

Data ______________ Semnătura ______________

Subsemnata __________ sunt de acord ca fiul (fiica) meu (mea), născut(ă) la data de ____________ în _____________ judeţul _______________, din relaţiile mele cu numitul ____________, să poarte numele de familie ______________.

Data ______________ Semnătura ______________

ü În cazul în care copilul dobândeşte un nume de familie format din reunirea numelor de familie ale părinţilor săi, aceştia rămân fiecare cu numele său de familie. Deci, numele de familie ale părinţilor se reunesc numai în ceea ce priveşte persoana copilului.

64

Page 65: Starea Civila Ed II Revizuita

(3) În cazul în care lipseşte învoiala părinţilor, cu privire la numele pe care îl va purta copilul, va hotărî autoritatea tutelară de la domiciliul copilului, ascultând în prealabil pe părinţi (se va emite de către primar dispoziţie pentru stabilirea numelui copilului, conform art.62 alin.2 din Codul familiei).

b) DOBÂNDIREA NUMELUI DE FAMILIE DE CĂTRE COPILUL DIN AFARA CĂSĂTORIEI

Părinţii copilului nefiind căsătoriţi, au nume de familie diferite. În aceste condiţii se aplică următoarele reguli stabilite de Codul familiei:(1) În cazul în care copilul a fost recunoscut în acelaşi timp de ambii

părinţi fireşti, numele de familie al copilului va fi stabilit de către aceştia, ca şi în cazul părinţilor căsătoriţi care au nume de familie diferite:

– prin învoiala părinţilor, numele fiind declarat odată cu naşterea copilului, la serviciul de stare civilă;

– în lipsa unei asemenea învoieli, autoritatea tutelară de la domiciliul copilului va hotărî, ascultând pe părinţi, dacă copilul va purta numele unuia dintre părinţi sau numele lor reunite (art.62 alin.2 din Codul familiei).

(2) Atunci când tatăl nu l-a recunoscut pe copilul său, acesta va dobândi numele de familie al mamei, în conformitate cu regula stabilită de art.64 alin.1, potrivit căreia, copilul din afara căsătoriei, nerecunoscut de ambii părinţi, dobândeşte numele de familie al părintelui faţă de care filiaţia a fost mai întâi stabilită.

(3) Dacă tatăl recunoaşte ulterior pe copilul născut în afara căsătoriei sau este constatată paternitatea pe cale judecătorească, copilul nu va putea dobândi de drept numele de familie al tatălui său, numai dacă instanţa judecătorească încuviinţează aceasta, potrivit art.64 alin.2 din Codul familiei.

PRECIZĂRI:ü Instanţa judecătorească are posibilitatea şi nu obligaţia de a da

această încuviinţare, astfel că, atunci când cererea este respinsă, se vor preciza motivele care o determină să ia această soluţie.

ü Instanţa va da sau va refuza această cerere, solicitată pe calea acţiunii de încuviinţare a purtării numelui celuilalt părinte (de regulă, al tatălui).

65

Page 66: Starea Civila Ed II Revizuita

ü Cererea poate fi formulată chiar în procesul pentru stabilirea filiaţiei.

ü Atunci când filiaţia faţă de părinţii din afara căsătoriei se stabileşte succesiv, nu se poate încuviinţa copilului să poarte numele lor de familie reunite, ca în cazul în care filiaţia este stabilită faţă de ambii părinţi în acelaşi timp.

ü În situaţia în care copilul şi-a schimbat numele de familie pe cale administrativă, nu se va putea cere încuviinţarea de a purta numele de familie al părintelui faţă de care s-a stabilit ulterior filiaţia (de regulă, al tatălui), întrucât există principiul potrivit căruia numele obţinut prin schimbare pe cale administrativă nu va mai putea fi schimbat decât tot pe cale administrativă.

ü Instanţa judecătorească va avea în vedere numele de familie pe care tatăl îl are în momentul în care introduce cererea de încuviinţare şi nu cel pe care acesta îl avea la data când s-a făcut recunoaşterea paternităţii.

ü Prin recunoaşterea paternităţii, urmată chiar de căsătoria tatălui cu mama copilului, acesta din urmă nu poate dobândi de drept numele de familie al tatălui, ci numai utilizându-se procedura de încuviinţare prevăzută de Codul familiei.

ü Nu este necesar ca părintele al cărui nume de familie se cere a fi purtat de către copil să-şi dea consimţământul la încuviinţare sau ca autoritatea tutelară să fie ascultată, atunci când cererea de încuviinţare se formulează de către mamă în cadrul acţiunii de stabilire a paternităţii sau, ulterior, prin acţiune separată, în numele copilului.

ü Nu este necesar acordul mamei, al cărei nume de familie l-a purtat copilul până la cererea de încuviinţare, adresată instanţei de judecată de către tată, prin acţiune principală, după ce recunoaşte voluntar că este tatăl copilului şi, eventual, s-a şi căsătorit cu mama acestuia.

ü În acest din urmă caz, trebuie să figureze ca parte în proces şi mama copilului, care se poate opune admiterii cererii, atunci când are motive serioase care să formeze convingerea instanţei că nu este în interesul copilului să poarte numele de familie al tatălui (exemplu: tatăl copilului a negat permanent paternitatea, inclusiv în cadrul procesului de stabilire a paternităţii, până la pronunţarea cu privire la filiaţie de către instanţa judecătorească).

66

Page 67: Starea Civila Ed II Revizuita

ü În situaţia în care părinţii s-au căsătorit, cererea urmează a fi formulată de către amândoi în numele copilului, astfel încât nu mai există parte pârâtă în proces.

ü Într-o astfel de situaţie, dacă după căsătorie părinţii copilului au luat numele soţului, altul decât numele mamei avut înainte de căsătorie, cererea va trebui să motiveze faptul că este în interesul copilului să poarte numele pe care părinţii l-au ales cu ocazia căsătoriei.

ü Indiferent de situaţie, cererea trebuie motivată cu arătarea împrejurărilor care justifică admiterea sa şi însoţită de:- copia certificatului de naştere al copilului;- actul prin care se stabileşte filiaţia faţă de ambii părinţi

(testament, înscris autentic, hotărâre judecătorească).

3. Dobândirea prenumeluiü Prenumele copilului se stabileşte de către declarant, la

înregistrarea naşterii.ü Ofiţerul de stare civilă menţionează în actul de naştere al copilului

prenumele astfel declarat.ü La fel ca şi numele de familie, prenumele este indisponibil (nu

poate fi folosit după voie, de el nu se poate dispune) şi imprescriptibil (nu se prescrie, rămâne valabil totdeauna).

4. Modificarea numelui de familieRaporturile de familie pot suferi modificări în cursul vieţii, ca efect

al unor acte de stare civilă, care atrag de cele mai multe ori modificarea numelui de familie care a fost dobândit la naştere.

Sunt necesare următoarele PRECIZĂRI:ü Naşterea şi decesul sunt fapte de stare civilă.ü Căsătoria, divorţul, adopţia, tăgăduirea paternităţii, desfacerea

adopţiei etc. reprezintă acte de stare civilă.ü Aceste modificări nu presupun niciodată modificarea prenumelui,

care va putea fi schimbat numai pe cale administrativă.ü Întrucât modificarea numelui de familie se face numai în virtutea

legii, acest fapt poate avea loc numai în cazurile şi în formele prevăzute prin lege, cele mai frecvente cazuri fiind prezentate în continuare.

67

Page 68: Starea Civila Ed II Revizuita

ü Mai trebuie precizat că soţilor li se recunoaşte, la încheierea sau desfacerea căsătoriei, doar un drept de opţiune, în situaţiile şi limitele stabilite prin lege.

CELE MAI FRECVENTE CAZURI DE MODIFICARE A NUMELUI DE FAMILIE sunt:

a) CĂSĂTORIA

(1) Soţii au libertatea să-şi aleagă numele de familie pe care vor să-l poarte în timpul căsătoriei, aplicându-se astfel principiul constituţional al egalităţii depline dintre bărbat şi femeie.

(2) Viitorii soţi, la încheierea căsătoriei, declară în faţa ofiţerului de stare civilă numele de familie pe care s-au învoit să-l poarte în timpul căsătoriei, în următoarele condiţii:- aceştia vor putea să păstreze fiecare numele său de familie

dinainte de căsătorie;- să ia amândoi numele lor de familie reunite;- unul dintre soţi să ia numele de familie al celuilalt soţ.

În aceste două din urmă situaţii, soţii vor avea un nume de familie comun, care va fi diferit de cel anterior, şi care va modifica numele de familie avut înainte de căsătorie.

(3) Viitorii soţi nu pot opta decât pentru una din variantele prevăzute de lege, astfel că nu este posibil ca:- numai unul dintre soţi să unească numele său de familie la

numele de familie al celuilalt soţ, iar acesta din urmă să-şi păstreze numele de familie cu care vine la căsătorie.

b) DIVORŢUL

(1) La desfacerea căsătoriei prin divorţ, foştii soţi revin la numele de familie pe care l-au avut înainte de căsătorie, atunci când:- au purtat un nume de familie comun;- unul dintre foştii soţi a luat numele de familie al celuilalt soţ, la

încheierea căsătoriei;- la încheierea căsătoriei, numele de familie al soţilor a fost luat

unul comun, prin reunirea numelor lor de familie.(2) Dacă, la încheierea căsătoriei, soţii îşi păstrează fiecare numele

de familie dinaintea căsătoriei, aceştia urmează să le poarte şi

68

Page 69: Starea Civila Ed II Revizuita

după divorţ, astfel că într-un asemenea caz nu intervine nici o modificare.

De asemenea, când unul sau ambii soţi şi-au schimbat numele de familie pe cale administrativă, în timpul căsătoriei, numele de familie astfel schimbat va fi purtat şi după desfacerea căsătoriei (divorţ).

(3) La desfacerea căsătoriei prin divorţ, soţii se pot învoi ca soţul care a purtat în timpul căsătoriei numele de familie al celuilalt soţ să poarte acest nume şi după desfacerea căsătoriei.

Instanţa judecătorească va lua act de această învoială prin hotărârea de divorţ.

Instanţa, pentru motive temeinice, poate să încuviinţeze acest drept, chiar în lipsa unei învoieli între soţi, în sensul că soţul care a purtat în timpul căsătoriei numele de familie al celuilalt soţ să poarte acest nume şi după desfacerea căsătoriei.

Dacă nu a intervenit o învoială sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre foştii soţi va purta numele ce avea înainte de căsătorie.

(4) În afară de învoiala soţilor, ca unul dintre ei să poarte, după desfacerea căsătoriei, numele de familie al celuilalt soţ, astfel cum l-a purtat în timpul căsătoriei, nu se poate face o altă învoială, spre exemplu, ca soţul care a purtat numele de familie al celuilalt soţ să adauge după divorţ numele de familie pe care l-a avut înaintea căsătoriei.

(5) În cazul în care unul dintre soţi purtase numele de familie al soţului dintr-o căsătorie anterioară, iar la intrarea în noua căsătorie optase pentru numele de familie al noului soţ, ca nume de familie comun, la desfacerea căsătoriei prin divorţ el va reveni la numele de familie al soţului din prima căsătorie. Deci, se va reveni la numele de familie cu care venise la cea de-a doua căsătorie, nu la numele de familie cu care venise la căsătoria anterioară, întrucât art.40 alin.3 din Codul familiei prevede că soţul va relua, în caz de divorţ, numele de familie pe care îl avea înainte de căsătorie.

c) ADMITEREA ACŢIUNII PENTRU STABILIREA FILIAŢIEI SAU A RECUNOAŞTERII VOLUNTARE

Ca efect al recunoaşterii sau al admiterii acţiunii pentru stabilirea filiaţiei faţă de tată ori mamă, se modifică numele de familie al copilului

69

Page 70: Starea Civila Ed II Revizuita

din afara căsătoriei în situaţiile prevăzute de lit.b) din prezentul capitol, privind dobândirea numelui de familie de către copilul din afara căsătoriei.

d) ADMITEREA ACŢIUNII PENTRU TĂGĂDUIREA PATERNITĂŢII

ü Ca urmare a admiterii acţiunii pentru tăgăduirea paternităţii, soţul mamei nu mai are calitatea de tată al copilului.

ü În aceste condiţii, copilul pierde dreptul de a purta numele de familie al soţului mamei.

ü Copilul va lua numele de familie al mamei sale, respectiv numele de familie pe care aceasta l-a avut înainte de intrarea în căsătorie, ca orice copil din afara căsătoriei.

e) ADOPŢIA

ü De principiu, persoana adoptată dobândeşte numele de familie al celui care adoptă.

ü În situaţia în care cel adoptat este o persoană căsătorită şi poartă un nume de familie comun cu soţul său, el nu dobândeşte numele de familie al adoptatorului, întrucât soţii sunt obligaţi să poarte în timpul căsătoriei numele comun declarat, conform prevederilor art.28 alin.1 din Codul familiei.

ü Considerăm că atunci când adoptatul este căsătorit şi poartă numele de familie al soţului său, este necesar consimţământul acestuia, în caz de schimbare a numelui ca urmare a adopţiei.

ü Dacă adopţia se face de către doi soţi ori de către soţul care adoptă pe copilul celuilalt soţ, iar soţii au un nume de familie comun, adoptatul va purta acest nume de familie.

ü Atunci când soţii nu au nume de familie comun, ei sunt obligaţi să declare, la depunerea cererii de încuviinţare a adopţiei, numele de familie pe care adoptatul urmează să îl poarte.

ü Astfel, se aplică în mod corespunzător regulile prevăzute de art.62 Codul familiei, în sensul că numele de familie comun al părinţilor va fi luat de copilul din căsătorie.

ü Art.21 alin.(1) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului României nr.25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei, aprobată prin Legea nr.87/1998, prevede: „Copilul dobândeşte prin adopţie numele celui care adoptă. Dacă adopţia se face de către soţii

70

Page 71: Starea Civila Ed II Revizuita

care nu au nume de familie comun, aceştia sunt obligaţi să declare instanţei numele pe care copilul urmează să îl poarte.”

ü În conformitate cu prevederile alin.(2) din art.21 al O.U.G. nr.25/1997, pe baza hotărârii irevocabile de încuviinţare a adopţiei, serviciul de stare civilă competent (de la domiciliul copilului) va întocmi, în condiţiile legii, un nou act de naştere al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuţi ca părinţii săi fireşti.

ü Vechiul act de naştere se va păstra, menţionându-se pe marginea acestuia despre întocmirea noului act.

ü La adopţia cu toate efectele unei filiaţii fireşti, reglementată de prevederile O.U.G. nr.25/1997, se aplică, privitor la nume, aceleaşi reguli care erau prevăzute de Codul familiei, cu precizarea că nu se poate încuviinţa ca adoptatul să adauge vechiul său nume de familie la numele primit prin adopţie.

ü În toate cazurile, în hotărârea de încuviinţare a adopţiei, se va preciza numele de familie pe care adoptatul urmează să-l poarte.

ü După ce a fost încuviinţată adopţia prin hotărâre judecătorească, nu se mai pot face învoieli cu privire la numele de familie al celui adoptat.

ü Modificarea numelui de familie al adoptatorului, care intervine după adopţie, prin căsătorie, divorţ etc., nu are influenţă în ceea ce priveşte numele de familie al celui adoptat, stabilit prin actul de adopţie.

f) DESFACEREA SAU ANULAREA ADOPŢIEI

În situaţia în care adopţia a fost desfiinţată pe motiv de nulitate absolută sau relativă, ori aceasta a fost desfăcută, persoana adoptată reia, împreună cu soţia şi copiii săi, numele de familie pe care l-a avut anterior adopţiei.

În caz contrar, chiar dacă adopţia a fost doar desfăcută, ar urma ca soţia să poarte un nume de familie care nu este nici al ei, nici al soţului ei, pe care aceasta nu este îndreptăţită să-l poarte; deci, soţia ar purta, în calitate de soţie, un nume de familie care nu aparţine soţului.

5. Schimbarea numelui pe cale administrativăÎntre modificarea numelui de familie şi schimbarea acestuia

există o deosebire esenţială:

71

Page 72: Starea Civila Ed II Revizuita

ü Modificarea numelui de familie nu se poate produce decât ca efect al modificării raporturilor de familie ale persoanelor fizice, astfel cum acestea au fost tratate în pct.4 din prezentul capitol.

ü Spre deosebire de modificare, schimbarea numelui nu este legată de vreo schimbare a statutului civil al persoanei.

ü Schimbarea numelui operează în baza unei decizii administrative, dată de organul competent al administraţiei publice, la cererea titularului numelui, pentru motive temeinice.

ü De asemenea, spre deosebire de modificare, pe cale administrati-vă poate fi modificat nu numai numele, ci şi prenumele.

a) COMPETENŢA este a Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei (D.G.E.I.P.) din Ministerul Administraţiei şi Internelor.

b) CONDIŢII: Sunt necesare motive temeinice care să îndreptăţeas-că solicitantul să ceară schimbarea numelui sau prenumelui pe cale administrativă.

În sensul prevederilor art.4 alin. (2) din O.G.R. nr. 41/2003, SUNT CONSIDERATE CA ÎNTEMEIATE cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:ü când numele este format din expresii indecente, ridicole ori

transformat prin traducere sau în alt mod;ü când persoana în cauză, în exercitarea profesiei, numele pe care

doreşte să îl obţină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum şi asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume (posedă diferite acte personale, de studii, de serviciu, militare etc. care nu concordă cu numele prevăzut în actele de stare civilă);

ü când, din neatenţia ofiţerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoaşterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate menţiuni greşite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificatele de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte (de studii, livret militar, carte de muncă etc.);

ü când persoana în cauză are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte, de regulă reunite, şi doreşte schimbarea acestuia;

ü când persoana în cauză poartă un nume de familie de provenienţă străină şi solicită să poarte un nume românesc;

72

Page 73: Starea Civila Ed II Revizuita

ü când persoana şi-a schimbat numele de origine străină într-un nume românesc, pe cale administrativă, şi doreşte să revină la numele dobândit la naştere;

ü când părinţii şi-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicită să poarte un nume de familie comun cu al părinţilor lor;

ü când persoana în cauză solicită să poarte un nume comun cu al celorlalţi membri ai familiei, nume care a fost dobândit ca urmare a adopţiei, a menţinerii numelui la căsătorie, a stabilirii filiaţiei ori a unor schimbări de nume aprobate anterior pe cale administrativă;

ü când soţii au convenit cu ocazia căsătoriei să poarte numele de familie reunite, şi ambii solicită schimbarea acestuia pe cale administrativă, optând pentru numele de familie dobândit la naştere de unul dintre ei ori să revină fiecare la numele avut anterior căsătoriei;

ü când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută de către părinte, ulterior înregistrării naşterii, însă, întrucât nu a sesizat instanţa pentru încuviinţarea purtării numelui acestuia în timpul vieţii, nu există altă posibilitate de dobândire a numelui tatălui decât pe cale administrativă;

ü când prenumele purtat este specific sexului opus;ü când persoanei i s-a încuviinţat schimbarea sexului prin hotărâre

judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, şi solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând un act medico-legal din care să rezulte sexul acesteia;

ü alte cazuri temeinic justificate

SUNT DE ASEMENEA, CONSIDERATE JUSTIFICATE, în sensul prevederilor art. 4 alin. (3) din O.G.R. nr. 41/2003, şi cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri: ü când persoana în cauză a adoptat minori şi doreşte ca aceştia să

poarte un alt prenume;ü când căsătoria a încetat, prin moartea sau prin declararea

judecătorească a morţii unuia dintre soţi iar soţul supravieţuitor solicită să revină la numele de familie purtat anterior căsătoriei ori la numele de familie dobândit la naştere;

73

Page 74: Starea Civila Ed II Revizuita

ü când în urma divorţului, un fost soţ revine la numele de familie purtat anterior şi care provine dintr-o altă căsătorie desfăcută prin divorţ, şi doreşte să poarte numele dobândit la naştere;

ü când în urma încetării căsătoriei prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi celălalt soţ se recăsătoreşte şi, ca urmare a desfacerii acestei căsătorii, acesta doreşte să poarte numele de familie dobândit la naştere;

ü când fostul soţ doreşte să poarte numele de familie pe care l-a avut în căsătorie, pentru a avea un nume comun cu copiii încredinţaţi spre creştere şi educare, cu consimţământul fostului soţ, dat în formă autentică;

ü când părinţii au divorţat, iar copiii încredinţaţi spre creştere şi educare unuia dintre părinţi, care a revenit la numele de familie avut anterior căsătoriei, solicită să poarte numele de familie a acesteia;

ü când s-a desfăcut adopţia unei persoane căsătorite care are copii minori şi în urma desfacerii adopţiei persoana în cauză revine la numele de familie avut înainte de adopţie;

ü când unul dintre soţi, la încheierea căsătoriei, a luat numele de familie al celuilalt soţ, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopţie, iar ulterior încheierii căsătoriei are loc desfacerea adopţiei.

c) PROCEDURA schimbării numelui este reglementată prin O.G.R. nr. 41/2003, aprobată cu modificări, prin Legea nr. 323/2003, prin Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă şi prin Metodologia pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor acesteia, nr.1/1997.

Persoana care solicită schimbarea numelui pe cale administrativă (cetăţean român sau persoană fără cetăţenie cu domiciliul în România) şi care are capacitate deplină de exerciţiu depune o cerere, care se întocmeşte pe formular tip (anexa nr.31 din Metodologie), la primăria unităţii administrativ-teritoriale unde domiciliază.

Cererea privind pe cetăţeanul român cu domiciliul în străinătate se depune la primăria ultimului domiciliu avut în România, iar dacă nu a avut vreodată domiciliul în România – la Primăria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti.

Cererea de schimbare a numelui trebuie să fie motivată prin unul dintre cazurile prevăzute la art. 4 alin. (2) şi (3) şi să fie însoţită de următoarele acte:

74

Page 75: Starea Civila Ed II Revizuita

– copii legalizate de pe certificatele de stare civilă ale persoanei care solicită schimbarea numelui;

– un exemplar al Monitorului Oficial al României, Partea a III-a, în care a fost publicat, potrivit art. 10, extrasul din cererea de schimbare a numelui exemplar de la publicarea căruia să nu fi trecut mai mult de un an;

– consimţământul, dat în formă autentică, al celuilalt soţ, în cazul schimbării numelui de familie comun purtat în timpul căsătoriei;

– copie de pe decizia de aprobare a autorităţii tutelare, în situaţia în care părinţii nu se înţeleg cu privire la schimbarea numelui copiilor lor minori, precum şi atunci când cererea de schimbare a numelui este făcută, pentru minorii şi persoanele puse sub interdicţie judecătorească de către tutore;

– cazierul judiciar şi cazierul fiscal ale solicitantului;– orice alte acte pe care solicitantul le consideră necesare pentru

motivarea cererii sale.Pentru minor, cererea de schimbare a numelui se face după caz,

de părinţi sau, cu încuviinţarea autorităţii tutelare, de tutore. Dacă părinţii nu se înţeleg cu privire la schimbarea numelui copilului, va hotărî autoritatea tutelară.

Când cererea de schimbare a numelui minorului este făcută de către unul din părinţi, este necesar acordul celuilalt părinte, dat în formă autentică. Acordul nu este necesar în cazul în care celălalt părinte este pus sub interdicţie ori este declarat judecătoreşte dispărut sau decăzut din drepturile părinteşti.

În cazul în care minorul a împlinit vârsta de 14 ani, cererea va fi semnată şi de acesta.

Pentru persoana pusă sub interdicţie, cererea de schimbare a numelui se face de către tutore, cu încuviinţarea autorităţii tutelare.

În cazul în care părinţii copilului sunt decedaţi, necunoscuţi, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi ori dispăruţi sau decăzuţi din drepturile părinteşti şi nu a fost instituită tutela, în cazul în care copilul a fost declarat abandonat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, precum şi în cazul în care instanţa judecătorească nu a hotărât încredinţarea copilului unei familii sau unei persoane, în condiţiile legii, cererea de schimbare a numelui minorului se face de către serviciul public specializat pentru protecţia copilului din subordinea consiliului judeţean ori, după caz, a consiliului local, al sectorului municipiului Bucureşti.

75

Page 76: Starea Civila Ed II Revizuita

Schimbarea numelui de familie al minorului se poate cere o dată cu schimbarea numelui de familie al părinţilor sau separat, pentru motive temeinice.

Schimbarea prenumelui minorului se poate cere oricând.La primirea cererii, ofiţerul de stare civilă verifică dacă au fost

depuse actele prevăzute de legea specială şi, după caz, dovada privind exceptarea de la publicare a cererii în Monitorul Oficial al României (anexa nr.32 din Metodologie).

Competenţa de aprobare a exceptării de la publicare aparţine şefului serviciului judeţean de evidenţă informatizată a persoanei.

Ofiţerul de stare civilă este obligat să înainteze, în termen de 5 zile, dosarul de schimbare a numelui (cererea, actele menţionate şi opoziţiile, dacă s-au făcut) formaţiunii de evidenţă informatizată a persoanei la care este arondată localitatea, care îl va trimite spre rezolvare Direcţiei de evidenţă a populaţiei din cadrul D.G.E.I.P.

D.G.E.I.P., în termen de 60 de zile de la primirea dosarului, va da dispoziţie, după caz, de admitere sau respingere a cererii.

Dacă cererea de schimbare a numelui a fost respinsă, decizia de respingere se comunică de D.G.E.I.P. direct solicitantului, care poate face plângere prealabilă la Direcţia de Evidenţă a Populaţiei, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Persoana căreia i s-a respins cererea poate face o nouă cerere, dacă în susţinerea ei au intervenit motive noi. Dacă cererea de schimbare a numelui a fost respinsă ca urmare a admiterii unei opoziţii, se poate face o nouă cerere numai după încetarea temeiurilor care au determinat admiterea opoziţiei, în cazul când se solicită acelaşi nume.

Dacă cererea de schimbare a numelui a fost admisă, copia deciziei de schimbare a numelui sau prenumelui (art.33 din Metodologie) se trimite primăriei la care a fost înregistrată cererea, care va înştiinţa de îndată pe solicitant.

Copia deciziei de schimbare a numelui se păstrează de primăria locului de domiciliu al solicitantului timp de 90 de zile, socotind de la data înştiinţării acestuia, urmând ca, în caz de neprezentare, să fie restituită organului emitent.

În cadrul acestui termen, solicitantul trebuie să depună următoarele:

76

Page 77: Starea Civila Ed II Revizuita

– certificatele de stare civilă (de naştere, de căsătorie şi de naştere ale copiilor minori), în original;

– chitanţa de plată a taxei de schimbare a numelui;– cereri individuale prin care se solicită certificatele de stare civilă,

potrivit schimbării de nume obţinute prin decizie.

d) PROCEDURA LEGALĂ URMATĂ DUPĂ OBŢINEREA APROBĂRII SCHIMBĂRII NUMELUI

ü Se retrag certificatele de stare civilă, completate cu numele sau prenumele care au fost schimbate.

ü Se înmânează solicitantului copia deciziei de schimbare a numelui de familie şi/sau prenumelui.

ü Se înaintează, la Direcţia de evidenţă a populaţiei, dovada de primire (Anexa nr.34 din Metodologie), împreună cu chitanţa de plată a taxei de schimbare a numelui.

ü Se trimite câte o copie a deciziei de schimbare a numelui de familie şi/sau a prenumelui primăriei locului de naştere, de căsătorie şi, după caz, de naştere al copiilor minori, pentru înscrierea menţiunilor în actele de stare civilă respective.

ü Concomitent, pe baza cererilor individuale, se solicită certificate de naştere sau de căsătorie, după caz.

ü Certificatele de stare civilă retrase se anulează.ü La primirea certificatului de stare civilă, acesta se înmânează

solicitantului de către ofiţerul de stare civilă.ü În actul său de identitate se aplică ştampila

„Schimbat numele de familie (prenumele) din ______________ în ______________. Buletinul de identitate va fi schimbat până la data de ______________.”

ü Cartea de identitate informatizată va fi invalidată prin perforarea rubricii „termen de valabilitate”, solicitantului punându-i-se în vedere să se prezinte la formaţiunea de evidenţă informatizată a persoanei în termen de 15 zile.

e) ÎNSCRIEREA SCHIMBĂRII NUMELUI ÎN REGISTRELE DE STARE CIVILĂ

Schimbarea numelui se înscrie, prin menţiune, pe marginea actului de naştere şi a actului de căsătorie al titularului, după caz, la cererea acestuia.

77

Page 78: Starea Civila Ed II Revizuita

După această operaţiune, ofiţerul de stare civilă completează un nou certificat, pe care îl trimite, în termen de 3 zile, primăriei locului de domiciliu al solicitantului.

Decizia de schimbare a numelui produce efecte juridice de la data înscrierii menţiunii corespunzătoare pe marginea actului de naştere.

f) SCHIMBAREA NUMELUI DE FAMILIE AL UNEI PERSOANE CĂSĂTORITE

schimbarea numelui de familie al unuia dintre soţi nu are efect asupra numelui de familie al celuilalt soţ [art. 9 alin. (2)].

Schimbarea numelui de familie al persoanei căsătorite nu implică şi schimbarea numelui de familie al soţului său, chiar dacă soţii au nume de familie comun.

În cazul în care unul dintre soţi nu a cerut ori nu a obţinut schimbarea numelui de familie, el va purta în continuare numele de familie pe care îl are.

Acesta îşi va putea schimba şi el numele de familie, ulterior, tot pe cale administrativă, în baza solicitării sale. De regulă, însă, soţii cer împreună schimbarea numelui de familie.

Atunci când, la încheierea căsătoriei, fiecare dintre soţi şi-a păstrat numele dinaintea căsătoriei, însă, ulterior, unul dintre ei doreşte să adopte numele de familie al celuilalt soţ, va putea fi urmată numai calea administrativă.

Orice persoană căsătorită poate solicita schimbarea numelui său de familie, fără a fi necesară încuviinţarea soţului său.

Dacă însă numele de familie este comun cu soţul său, schimbarea pe cale administrativă se va putea cere numai dacă există consimţământul acestuia. (Art. 9 alin. (1): „În cazul în care soţii s-au învoit să poarte în timpul căsătoriei un nume de familie comun, pentru schimbarea acestuia este necesar consimţământul celuilalt soţ.”)

g) SCHIMBAREA NUMELUI DE FAMILIE AL COPIILOR

Atunci când ambii părinţi sau numai unul din aceştia şi-au schimbat numele de familie şi au copii minori, însă schimbarea numelui nu se referă la aceştia, menţiunea se va opera în actele de naştere ale acestora la rubrica numelui şi prenumelui părinţilor. Aceasta nu atrage schimbarea numelui de familie al copiilor.

În asemenea situaţii se întocmesc şi comunicările de modificări pentru menţiuni în evidenţa populaţiei (0-14 ani).

78

Page 79: Starea Civila Ed II Revizuita

Aşa cum s-a mai precizat, schimbarea numelui de familie al copiilor minori se poate cere odată cu schimbarea numelui de familie al părinţilor sau separat, atunci când există motive temeinice. Dacă părinţii nu se înţeleg cu privire la schimbarea numelui copilului minor, autoritatea tutelară va hotărî în acest sens.

Pentru copiii majori, operarea menţiunii se face numai la cererea acestora, cu aprobarea Direcţiei de evidenţă a populaţiei.

h) UNELE PRECIZĂRI

ü Schimbarea numelui de familie dobândit prin căsătorie, ca urmare a unei decizii administrative, nu are efect asupra numelui de familie din actul de naştere.

ü Atunci când se solicită copii de pe decizii de schimbare a numelui (prenumelui) pe cale administrativă, cererile respective vor fi trimise Direcţiei de evidenţă a populaţiei, însoţite de timbrul fiscal corespunzător.

ü Deciziile de schimbare a numelui (prenumelui) date de Ministerul Justiţiei până la 31 decembrie 1950, precum şi sentinţele judecătoreşti prin care s-a încuviinţat redobândirea numelui, care nu au fost înregistrate şi pentru care se solicită înscrierea, se vor trimite Direcţiei de evidenţă a populaţiei, pentru încuviinţarea înscrierii menţiunii.

ü În cazul admiterii unei cereri de schimbare a numelui pe cale administrativă, persoana căreia i-a fost vătămat un drept sau un interes legitim recunoscut de lege poate solicita, pe cale judecătorească, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare, anularea dispoziţiei de schimbare a numelui. Acţiunea în justiţie poate fi introdusă în termen de 6 luni de la data la care a luat cunoştinţă de schimbarea numelui şi numai dacă persoana care o dispune face dovada că din motive obiective, neimputabile ei, nu a putut formula opoziţia prevăzută la art. 11 (v. art. 21).

ü La organizarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor din subordinea consiliilor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti, din subordinea consiliilor judeţene, respectiv a Consiliului General al municipiului Bucureşti, competenţa de soluţionare a cererilor de schimbare a numelui pe cale administrativă va reveni

79

Page 80: Starea Civila Ed II Revizuita

preşedintelui consiliului judeţean, respectiv primarului general al municipiului Bucureşti (v. art.13).

6. Înscrierea de menţiuni privind schimbarea numelui şi/sau prenumelui primite din străinătate(din Dispoziţia 1056492/10.03.2004)

Înscrierea acestor menţiuni se face în baza cererilor adresate primăriilor care au în păstrare actele de stare civilă ale solicitanţilor sau la sediul Direcţiei de Evidenţă a Populaţiei din municipiul Bucureşti, str. Obcina Mare nr. 2, sectorul 6.

A. Pentru situaţia în care solicitantul se regăseşte atât în posesia paşaportului emis de autorităţile străine pe noul nume, cât şi a actului administrativ (notarial, judecătoresc, după caz) prin care s-a aprobat schimbarea numelui şi/sau a prenumelui în străinătate sunt aplicabile reglementările privind înscrierea menţiunilor primite din străinătate de la art. 43 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 119/1196 cu privire la actele de stare civilă, cu modificările şi completările ulterioare.

Cererea va fi însoţită de următoarele documente:1. Documentul de schimbare a numelui şi/sau prenumelui, emis de

autorităţile străine, în original şi copii xerox (o copie xerox va rămâne la cerere şi câte o copie la fiecare din certificatele ce urmează a fi schimbate);

2. Traducerea legalizată a documentului, în original şi copii xerox (o copie va rămâne la cerere şi câte o copie la fiecare din certificatele ce urmează a fi schimbate); traducerea se va face la un notar public din ţară, la misiunea diplomatică ori oficiul consular de carieră al României din ţara de reşedinţă a solicitantului sau la un notar străin, în acest din urmă caz trebuind să fie aplicată Apostila conform Convenţiei de la Haga din 1961;

3. Adeverinţă emisă de Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei – Serviciul Secretariat-Juridic, cu privire la statutul juridic faţă de statul român (în situaţia în care nu se poate face dovada cetăţeniei române);

4. XEROCOPIA certificatului de naştere şi/sau căsătorie al persoanei pentru care se solicită înscrierea menţiunii;

5. XEROCOPIA paşaportului străin;

80

Page 81: Starea Civila Ed II Revizuita

6. XEROCOPIA paşaportului românesc, dacă este cazul;7. Cererea de înscriere a menţiunii se poate face în nume propriu

sau prin împuternicit cu procură specială. Procura va fi dată la un notar public din ţară, la oficiul consular de carieră al României din ţara de reşedinţă sau la un notar din străinătate, dar care să aibă aplicată Apostila conform Convenţiei de la Haga din 1961. în procură este necesar să se facă referire, în mod expres, la faptul că persoana împuternicită îi reprezintă pe solicitanţi, atât în vederea depunerii documentelor, pentru înscrierea menţiunii, cât şi a ridicării noilor certificate de la oficiile de stare civilă unde sunt înregistrate actele de stare civilă ale acestora.

B. În cazul în care solicitantul deţine numai paşaportul emis de către autorităţile străine, pe noul nume, fără a fi în posesia actului administrativ (notarial, judecătoresc, după caz) de schimbare a numelui şi/sau prenumelui în străinătate, sunt aplicabile prevederile art. 4 alin. (2) lit. b) şi e) din O.G.R. nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, soluţionarea cererilor făcându-se în conformitate cu prevederile acestui act normativ.

7. Înscrierea numelui sau a prenumelui din altă limbă în limba maternă sau cu ortografia altei limbi (art.20 din O.G.R. nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice).

Competenţa este a primăriei în a cărei păstrare se află registrele de stare civilă respective.

Persoana al cărei nume de familie sau prenume a fost înregistrat în actele de stare civilă tradus în altă limbă decât cea maternă ori cu ortografia altei limbi poate cere înscrierea, prin menţiune pe aceste acte, a numelui de familie ori a prenumelui, retradus sau cu ortografia limbii materne, atât la rubricile privind pe titular, cât şi la cele privind părinţii. Cererea se depune la serviciul public în păstrarea căruia se află registrele de stare civilă şi se aprobă de primarul localităţii respective.

Pe baza acestei aprobări, se înscriu menţiunile corespunzătoare pe marginea actelor de stare civilă respective şi se eliberează un nou certificat, iar cel eliberat anterior se reţine şi se anulează.

81

Page 82: Starea Civila Ed II Revizuita

Dacă ofiţerul de stare civilă nu poate stabili cu certitudine traducerea sau ortografierea în limba maternă, cere solicitantului să prezinte o traducere sau ortografiere oficială, autentificată de notarul public.

La eliberarea unui certificat de stare civilă în aceste condiţii, pe actul de stare civilă, exemplarul I, se face menţiunea:„Numele de familie corect este ______________, iar prenumele este ______________ (se va trece numele de familie şi prenumele titularului şi ale părinţilor săi), în baza Aprobării nr._____ din __________, dată în conformitate cu prevederile art.20 din O.G.R. nr. 41/2003”,

comunicându-se despre aceasta şi la exemplarul II al registrului de stare civilă.

În cazul în care se solicită certificate de stare civilă şi de pe acte pe care există menţiuni în sensul că s-au eliberat certificate scrise cu ortografia limbii materne sau cu prenumele tradus, ori solicitanţii au mai primit astfel de certificate, chiar dacă nu s-a operat menţiunea respectivă, noile certificate se eliberează conform celor menţionate în prezentul paragraf.

În pag.1 a buletinului de identitate se aplică ştampila cu următorul conţinut:„Eliberat certificatul de stare civilă, în baza art. 20 din O.G.R. nr. 41/2003, cu numele de familie ______________ şi prenumele ______________. Buletinul de identitate va fi preschimbat până la ______________”,

după care ofiţerul de stare civilă semnează, pune data şi aplică ştampila.

În cazul persoanelor deţinătoare de cărţi de identitate informatizate, ofiţerul de stare civilă, odată cu eliberarea certificatului de stare civilă, va invalida cartea de identitate a persoanei prin perforarea spaţiului în care se află înscrisă perioada de valabilitate, punându-i în vedere să se prezinte la formaţiunea de evidenţă informatizată a persoanei în termen de 15 zile.

Cererea se poate depune de petiţionar şi la primăria locului de domiciliu, care o va trimite spre rezolvare organului competent, comunicând petiţionarului rezultatul primit.

Efectele aprobării date în condiţiile menţionate se extind asupra copiilor minori ai persoanelor în cauză, iar când soţii au nume de familie comun şi asupra celuilalt soţ, dacă acesta din urmă îşi dă consimţământul. Când soţii nu se înţeleg în ce priveşte

82

Page 83: Starea Civila Ed II Revizuita

extinderea efectelor aprobării asupra copiilor minori, decide autoritatea tutelară.

Înscrierile făcute în temeiul art. 20 din O.G.R. nr. 41/2003 se comunică formaţiunii de evidenţă informatizată a persoanei în raza căreia domiciliază cel în cauză.

În caz de respingere a cererii, petiţionarul poate face plângere la judecătoria locului său de domiciliu, în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei.

În caz de admitere a cererii, orice persoană interesată poate face contestaţie la judecătoria locului său de domiciliu, în termen de un an de la admiterea cererii.

8. Reglementări existente în ţările Uniunii Europene pe linia dobândirii şi schimbării pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice.

1. BELGIA

ü Principiile de bază în materie sunt "fixitatea numelui" şi schimbarea numelui nu este un drept, ci o favoare.

ü Singura cale de schimbare a numelui este cea juridică.ü Procedura este de lungă durată (între un an şi doi ani).ü Este aceeaşi atât pentru nume, cât şi pentru prenume.ü Taxele sunt destul de ridicate (mergând de la 490.00 Euro până

la 740.00 Euro).ü Singura deosebire în ceea ce priveşte schimbarea numelui şi

prenumelui este că în cazul numelui aprobarea se face prin decret regal, iar în cazul prenumelui prin decret semnat de ministrul justiţiei.

2. ITALIA

ü Această materie este reglementată de Codul Civil, Prima Carte, Capitolul "Persoane şi Familie", art. 6 – norma generală şi articolele 143 bis, 156 bis, 262, 299,408 şi 265.

ü Schimbarea numelui se poate face numai prin acţiune în justiţie.

3. SPANIA

83

Page 84: Starea Civila Ed II Revizuita

ü Prin naştere, copiii dobândesc atât numele de familie al tatălui, cât şi al mamei.

ü În momentul căsătoriei, femeia îşi păstrează numele de familie avut anterior acesteia.

ü Conform legislaţiei spaniole, există posibilitatea schimbării numelui şi a prenumelui atunci când există motive întemeiate şi fără a prejudicia interesele altor persoane; în acest caz, solicitările se adresează Ministerului Justiţiei sau Directorului General al Registrelor şi Notariatelor, solicitarea se depune la Registrul Civil din localitatea de rezidenţă a petentului, însoţită de documente doveditoare (certificat de naştere, certificat de botez şi de declaraţii ale unor martori).

4. FRANŢA

ü Sunt reglementate de următoarele acte normative franceze:1. Decretul nr. 94-52 din 20.01.1994 privind procedura schimbării

numelui;2. Legea nr. 72-964 din 25.10.1972, privind franţuzirea numelui si

prenumelui persoanelor care dobândesc sau redobândesc cetăţenia franceză.

5. PORTUGALIA

În Republica Portugalia această materie este reglementată de Codul Civil (adoptat în 1965) si de Legea Registrului Civil (din 1995).

DOBÂNDIREA NUMELUI

La declararea naşterii, declarantul trebuie sa menţioneze, pe lângă alte elemente obligatorii, toate prenumele si numele.

Numele declarat la naştere poate fi compus din până la şase vocabule gramaticale simple, din care numai două pot fi prenume şi patru nume, trebuind, totodată, să fie respectate anumite reguli:– prenumele trebuie să fie portugheze, dintre cele obişnuite în

onomastica naţională, adaptate grafic si fonetic limbii portugheze, şi nu trebuie să creeze dubii în legătură cu sexul celui înregistrat ;

– sunt admise prenumele străine în formă originară numai dacă cel înregistrat este străin sau are şi o altă cetăţenie, şi numai dacă aceste prenume sunt admise în respectivul stat;

Notă: în acest sens, pentru copiii cetăţenilor români care sunt înregistraţi la Registrul civil portughez, sunt solicitate Ambasadei

84

Page 85: Starea Civila Ed II Revizuita

documente din care rezultă că, în România, pot fi adoptate respectivele prenume, evident pentru cele care nu fac parte din onomastica portugheză.

– fraţilor nu li se pot da aceleaşi prenume, cu excepţia cazului când unul dintre ei este decedat;

– numele de familie se aleg dintre cele ale ambilor sau numai ale unui părinte al celui înregistrat, sau dintre cele pe care oricare dintre părinţi are dreptul să le poarte;

– dacă filiaţia nu a fost stabilită, declarantul poate alege numele pe care le va purta cel înregistrat. În cazul în care acest lucru nu se întâmplă, numele va fi atribuit de către ofiţerul de stare civilă, care va trebui să aleagă nume si prenume portugheze obişnuite sau derivate dintr-o caracteristică a copilului sau locului în care copilul a fost găsit, evitându-se însă întotdeauna denumiri echivoce sau susceptibile să evoce ulterior condiţia de copil abandonat.

SCHIMBAREA NUMELUI

Potrivit legii, schimbarea numelui înscris în registrele de nastere poate fi efectuată numai cu aprobarea ministrului justiţiei, cu excepţia următoarelor cazuri:a) schimbarea numelui ca urmare a stabilirii filiaţiei, adopţiei,

revizuirii sau revocării acestora şi căsătoriei:- stabilirea filiaţiei: potrivit legii, regulile generale de atribuire a

numelui sunt: copilul va purta numele (de famile) ale tatălui şi ale mamei, sau numai ale unuia dintre părinti. Alegerea prenumelor si numelor copilului minor se face de către părinţi. În lipsa unui acord între aceştia, va decide judecătorul, având în vedere interesele copilului.

Dacă filiaţia faţă de mamă sau faţă de tată a fost stabilită posterior înregistrării copilului, numele de familie ale acestuia vor putea fi schimbate, avându-se în vedere regulile generale de atribuire a numelor.

- în cazul adopţiei cu efecte depline, cel adoptat îşi pierde numele iniţial, iar numele de familie nou va fi atribuit conform regulilor generale.

- în cazul adopţiei cu efecte restrânse, judecătorul este cel care va putea atribui adoptatului, la cererea adoptantului, numele de familie ale celui din urmă, compunându-se un nou nume de

85

Page 86: Starea Civila Ed II Revizuita

familie, în care figurează unul sau mai multe nume ale familiei naturale.

- în cazul căsătoriei, fiecare dintre soţi îşi va păstra propriile nume, dar poate adăuga si maximum două din numele celuilalt soţ, cu excepţia cazului când a păstrat numele soţului dintr-o căsătorie anterioară.

b) schimbarea ca urmare a rectificărilor operate în registru;c) schimbările care constau în simple intercalări sau suprimări ale

particulelor de legătură între vocabulele care compun numele;d) schimbarea rezultată din renunţarea la numele adoptate după

căsătorie şi, în general, din pierderea dreptului de a purta un nume:- soţul care, după căsătorie, a adoptat şi din numele de familie

ale celuilalt soţ, le va păstra în caz de văduvie, chiar şi în cazul în care va încheia o căsătorie subsecventă (caz în care nu va mai putea adopta numele de familie ale noului soţ);

- în cazul în care a fost declarată separaţia judiciară de persoane şi bunuri, fiecare dintre soţi va păstra numele celuilalt soţ pe care le-a adoptat; în caz de divorţ, un soţ poate păstra numele adoptate de la celălalt soţ dacă acesta din urmă este de acord sau dacă, luând în considerare motivele invocate, menţinerea numelor este autorizată de tribunal.

- în cazul decesului unui soţ, al decretării separaţiei judiciare a persoanelor si bunurilor sau al divortului, soţul care-şi păstrează numele adoptate de la celălalt poate fi privat de către tribunal de dreptul de a le folosi când aceasta lezează grav interese de ordin moral ale celuilait sot sau ale familiei acestuia.

- sunt îndreptăţiţi la a cere refuzarea folosirii numelui, în cazul separaţiei judiciare de persoane şi bunuri şi al divortului, celălalt soţ, iar în cazul decesului, descendenţii, ascendenţii şi fraţii/surorile soţului decedat.

e) când paternitatea nu poate fi stabilită, vor putea fi atribuite copilului minor numele de familie al soţului mamei, însă numai în prezenţa acordului expres în această privinţă al mamei şi al soţului acesteia. În această situaţie, în termen de doi ani de la majoratul copilului sau de la emanciparea acestuia, el poate cere eliminarea din numele său a numelor de familie adoptate de la soţul mamei.

86

Page 87: Starea Civila Ed II Revizuita

Înregistrarea schimbării numelui făcută fără autorizarea ministrului justitiei este efectuată la cererea interesatului, personal, iar în cazul pierderii dreptului de a purta un nume, înregistrarea va fi făcută pe cale oficială.

Înregistrarea păstrării numelor soţului divorţat se face numai cu autorizarea fostului soţ, dată personal în faţa ofiţerului de stare civilă sau în formă autentică.

Înregistrarea păstrării numelor de către soţul văduv care va încheia o nouă căsătorie este făcută prin declaraţie în faţa ofiţerului de stare civilă, aceasta făcând parte din publicitatea la căsătorie.

Schimbările de nume sunt comunicate, împreună cu respectivul certificat de naştere, serviciului de identificare (echivalentul românesc al Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei), în condiţiile stabilite de Directorul General al Registrelor Civile şi Notariatului.

6. REPUBLICA FEDERALĂ GERMANIA

ü Cadrul legal care reglementează dobândirea si schimbarea numelui persoanelor fizice in R.F. Germania il constituie Codul Civil din 18.08.1996, modificat la 02.01.2002, si Legea privind schimbarea numelor de familie si prenumelor din 05.01.1938, modificata la 21.08.2002.

ü Conform prevederilor legale, la încheierea casătoriei, viitorii soţi declară in faţa ofiţerului de stare civilă numele de familie pe care s-au învoit să-I poarte în casătorie. Ei au posibilitatea să aleagă fie numele de familie al viitorului soţ, fie pe cel al viitoarei soţii. Soţul care doreşte să-şi păstreze şi numele de familie dobândit la naştere dă, in acest sens, o declaratie în faţa ofiţerului de stare civilă. Astfel, numele dobândit la naştere precede sau succede numele de familie asupra căruia s-au învoit. Dacă numele de familie dobândit la naştere este compus din mai multe nume, persoana trebuie să opteze numai asupra unui singur nume care va preceda sau va succeda numele de familie asupra căruia viitorii soţi s-au învoit. Declaraţia privind păstrarea numelui de familie dobândit la naştere poate fi revocată. În cazul în care înţelegerea privind numele de familie comun survine după încheierea căsătoriei, declaraţia corespunzătoare trebuie sa fie autentificată, cu documente.

87

Page 88: Starea Civila Ed II Revizuita

ü ln cazul în care viitorii soţi nu doresc sa poarte un nume de familie comun, fiecare va putea păstra numele de familie dobândit la naştere.

ü Soţul divorţat sau văduv păstrează numele de familie. Printr-o declaraţie dată în faţa ofiţerului de stare civilă, îşi poate relua numele de familie dobândit la naştere sau îl poate adăuga la numele de familie dobândit in urma căsătoriei.

ü Numele de familie dobândit la naştere este numele de familie care apare în certificatul de naştere al viitorului soţ.

ü Copilul dobândeşte la naştere numele de familie al părinţilor, stabilit în urma căsătoriei.

ü În cazul în care părinţii nu poartă un nume de familie comun, iar copilul se află in grija ambilor părinţi, aceştia vor hotărî asupra numelui copilului printr-o declaraţie dată in faţa ofiţerului de stare civilă. Când este dată după înregistrarea naşterii copilului, declaraţia trebuie sa fie autentificată şi rămâne valabilă şi pentru copiii care se nasc ulterior.

ü În cazul în care, în decurs de o lună de la naşterea copilului, părinţii nu hotărăsc în privinţa numelui, va hotărî tribunalul asupra dreptului de decizie al unuia dintre parinţi. În cazul în care părinţii nu poartă nume comun, iar copilul se află în grija unuia dintre părinţi, copilul dobândeşte numele de familie pe care părintele il poartă la data naşterii copilului.

ü Numele de familie al unui cetăţean german sau al unui apatrid poate fi schimbat la cerere. Motivul solicitării trebuie sa fie bine întemeiat (de exemplu numele de familie este ridicol sau indecent, este dificil de scris sau de pronunţat).

ü Cererile de schimbare a numelui de familie se adresează oficiilor de stare civilă şi sunt soluţionate de instituţiile competente superioare la nivel local.

7. LUXEMBURG

Dobândirea sau schimbarea numelui în Marele Ducat de Luxemburg pe cale administrativă se face potrivit prevederilor Codului civil luxemburghez şi în conformitate cu reglementarea mare ducală din 19 aprilie 1982 referitoare la dreptul de înregistrare în caz de schimbare a numelui şi prenumelui, precum şi cu prevederile legii din 7 iunie 1989 cu privire la transcrierea numelui şi prenumelui persoanelor care dobândesc naţionalitatea luxemburgheză.

88

Page 89: Starea Civila Ed II Revizuita

Reglementările menţionate ţin cont de prevederile convenţiilor intenaţionale în materie, la care Luxemburgul este parte.

În mod concret, persoana interesată depune o cerere la Ministerul Justiţiei, instituţia abilitată să soluţioneze cazurile respective, prezentând totodată motivele schimbării numelui sau prenumelui.

În cazul în care cererea este acceptată, hotărârea de schimbare a numelui este pubiicată în "Memorial" (echivalentul “Monitorului Oficial" in Luxemburg), după care oficiile de stare civilă ale localităţii în care domiciliaza solicitantul eliberează noile acte de identitate.

Cele mai dese cazuri de schimbare a numelui şi prenumelui se întâlnesc cu ocazia naturalizării cetăţenilor străini, aceştia dorind să utilizeze nume care să uşureze adaptarea la societatea luxemburgheză.

Legea impune schimbarea unor nume şi prenume degradante sau care pot prejudicia interesul celor care le poartă.

În cazul în care cererea de schimbare a numelui este respinsă de Ministerul Justiţiei, solicitantul poate face recurs la un Tribunal Administrativ.

8. SUEDIA

În Suedia, aceste proceduri sunt reglementate prin "Legea Numelor" (nr. 1982:670), autorităţiie competente în domeniu fiind Trezoreria (Riksskatteverket – RSV, care deţine competenţa legală pentru evidenţa populaţiei) şi, respectiv, Oficiul de Patente şi Înregistrări.ü Astfel, dobândirile şi schimbările de nume pe linie de stare civilă

(naştere, adopţie, căsătorie, divorţ) sunt anunţate şi efectuate direct la compartimentele locale de evidenţa populaţiei din cadrul Trezoreriei, printr-o procedură simplă care durează aproximativ două săptămâni.

ü Pentru schimbarea numelui pe cale administrativă, solicitarea se adresează Oficiului de Patente şi Înregistrări al Suediei (Patent-och Registerverket – PRV), iar după obţinerea aprobării aceasta se transmite la RSV – evidenţa populaţiei.

89

Page 90: Starea Civila Ed II Revizuita

Capitolul VIII.

Căsătoria

A. Consideraţii generale

Termenul de căsătorie este folosit de legislaţia noastră în două SENSURI:

a) ACTUL JURIDIC PE CARE ÎL ÎNCHEIE PERSOANELE CARE DORESC SĂ SE CĂSĂTOREASCĂ. Căsătoria face parte din categoria actelor juridice – condiţie, întrucât părţile pot decide numai ca să li se aplice sau nu dispoziţiile legale care stabilesc statutul legal al căsătoriei, fără a avea posibilitatea să le modifice.

Actul juridic al căsătoriei nu poate fi considerat un contract (act juridic subiectiv), întrucât:ü viitorii soţi urmăresc un scop comun (întemeierea unei familii), în

timp ce, în cazul unui contract, scopurile urmărite de părţi sunt diferite;

ü căsătoria nu poate fi afectată de anumite modalităţi (condiţia şi termenul), care sunt specifice contractului;

ü efectele căsătoriei sunt cele prevăzute de lege în mod expres (voinţa părţilor determină doar aplicarea statutului legal al căsătoriei, fără posibilitatea de a-l modifica), în timp ce efectele juridice ale contractului sunt stabilite de părţi, în limitele prevăzute de lege;

ü spre deosebire de contract, căsătoria nu poate înceta prin acordul de voinţă al soţilor, ci numai în condiţiile şi cu procedura reglementate de lege;

ü căsătoria nu poate înceta prin voinţa unilaterală a unuia dintre soţi, în timp ce contractul cu durată nedeterminată poate înceta, în principiu, prin voinţa unilaterală a uneia dintre părţi;

ü contractul poate fi modificat de către părţi, prin acordul lor, fapt ce nu este posibil în cazul căsătoriei;

ü căsătoria poate fi desfăcută, în cazuri excepţionale, prin divorţ, în condiţiile stabilite de lege, în timp ce, în cazul contractului, o parte

90

Page 91: Starea Civila Ed II Revizuita

poate cere rezoluţiunea, dacă cealaltă parte nu îşi execută obligaţiile;

ü nulitatea căsătoriei prezintă unele particularităţi faţă de nulitatea contractelor şi a celorlalte acte juridice; acestea vor fi prezentate în secţiunea F a prezentului capitol.

b) SITUAŢIA JURIDICĂ, ÎN PRINCIPIU PERMANENTĂ, A CELOR CĂSĂTORIŢI, determinată de reglementarea legală privind căsătoria. Această situaţie devine aplicabilă prin încheierea actului căsătoriei şi durează pe tot timpul existenţei raportului de căsătorie.

ÎN CONCLUZIE, căsătoria reprezintă uniunea liber consimţită, încheiată potrivit dispoziţiilor legale, între un bărbat şi o femeie, cu scopul de a întemeia o familie, şi reglementată de normele imperative ale legii. Termenul de uniune poate fi înţeles atât ca act juridic, cât şi ca raporturi juridice statornicite între soţi.

CARACTERELE CĂSĂTORIEI sunt următoarele:ü este o uniune dintre un bărbat şi o femeie;ü este liber consimţită (bazată pe afecţiune reciprocă);ü se întemeiază pe deplina egalitate în drepturi între bărbat şi

femeie (condiţiile în care se încheie, relaţiile dintre soţi sau dintre aceştia şi copiii lor etc.);

ü este monogamă (în sensul că este oprit să se căsătorească bărbatul care este căsătorit sau femeia care este căsătorită);

ü se încheie pe viaţă (căsătoria încetează prin moartea unuia dintre soţi sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre ei şi se poate desface, în cazuri excepţionale, prin divorţ);

ü are ca scop întemeierea unei familii; aceste relaţii care se încheie între soţ şi soţie constituie conţinutul căsătoriei, cauza necesară şi determinantă a acesteia;

ü are un caracter civil, în sensul că încheierea şi înregistrarea căsătoriei sunt de competenţa exclusivă a autorităţii de stat (uniunea încheiată numai religios nu are valoare juridică);

ü se încheie în formele cerute de lege.

91

Page 92: Starea Civila Ed II Revizuita

B. Condiţiile de fond ale căsătoriei

Pentru întemeierea unei familii trainice, sănătoase din punct de vedere fizic şi moral, care să-şi îndeplinească funcţiile ce îi revin în societatea noastră, legea permite încheierea căsătoriei numai atunci când viitorii soţi au aptitudinea fizică şi morală necesare realizării acestui scop. Cerinţele legale pentru încheierea unei căsătorii urmăresc şi asigurarea exprimării consimţământului liber şi conştient al viitorilor soţi.

Legislaţia noastră a eliminat unele condiţii de fond cunoscute reglementărilor anterioare, şi anume:– consimţământul părinţilor sau al ascendenţilor, pentru cei care nu

aveau vârsta de 21 de ani;– autorizaţia organului ierarhic superior, pentru anumite categorii de

slujbaşi ai statului, cum ar fi cazul membrilor corpului diplomatic şi al funcţionarilor Ministerului Afacerilor Externe.Metodologia pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii

nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă prevede însă, în cazul cadrelor militare active (ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri) care se căsătoresc cu o persoană apatridă sau care nu are exclusiv cetăţenia română, obligaţia de a obţine aprobarea ministrului apărării naţionale, a ministrului de interne, a ministrului de justiţie ori a conducătorilor serviciilor de stat specializate în domeniul apărării şi siguranţei naţionale. Această reglementare are o sferă de aplicabilitate diferită faţă de cea anterioară (Legea nr.9/1940) care cerea ofiţerilor, pentru căsătorie, aprobarea organelor superioare.

Considerăm că, în contextul legislaţiei în vigoare, CONDIŢIILE DE FOND ALE CĂSĂTORIEI, în sens larg (sau pozitive) sunt următoarele:

1. CĂSĂTORIA SE POATE ÎNCHEIA NUMAI ÎNTRE PERSOANE DE SEX DEOSEBIT (diferit).

Se impun însă următoarele PRECIZĂRI:ü Această condiţie nu este prevăzută de lege în mod expres,

întrucât rezultă în mod evident din reglementarea relaţiilor de familie de către Codul familiei, care face referire în repetate rânduri la termenii de bărbat şi femeie, ori mamă şi tată.

ü Respectiva condiţie poate interesa, în mod practic, numai în situaţia persoanelor al căror sex nu este diferenţiat în mod distinct.

92

Page 93: Starea Civila Ed II Revizuita

ü Problema precizată mai sus este de ordin medical şi priveşte persoanele cu anumite tulburări, care au sexul incert.

ü Sexul fiecărei persoane se stabileşte cu ajutorul certificatului de naştere, eliberat în baza actului de naştere întocmit atunci când se face înregistrarea naşterii copilului, care are o rubrică distinctă în acest sens.

ü În cazul persoanelor care au sexul incert sau dacă ulterior înregistrării sexului au loc modificări importante pe planul sexualizării, este admisibilă acţiunea în stabilirea exactă a sexului ori acţiunea în schimbarea sexului, care sunt acţiuni de stat şi nu de rectificare a înregistrării în actele de stare civilă, întrucât nu ne aflăm în situaţia unei erori cu privire la sexul înregistrat, modificarea sexului intervenind ulterior înregistrării.

ü Menţiunea de schimbare a sexului se înscrie în actele de stare civilă, după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti.

2. ACTUL JURIDIC AL CĂSĂTORIEI ESTE LEGAL NUMAI ATUNCI CÂND VIITORII SOŢI AU VÂRSTA MATRIMONIALĂ (vârsta legală pentru a se putea căsători).

Această condiţie necesită, de asemenea, unele PRECIZĂRI:

a) VÂRSTA MINIMĂ pentru încheierea căsătoriei este stabilită prin lege, pentru mai multe considerente:ü Din punct de vedere biologic (al manifestărilor vieţii cu privire la

structura fiinţei umane şi al raporturilor dintre diferite organe constitutive ale acesteia) şi eugenic (eugenie – teorie care preconizează ameliorarea populaţiilor umane prin măsuri genetice: alegerea părinţilor, interzicerea procreării în anumite situaţii etc.), atât bărbatul, cât şi femeia trebuie să fi ajuns la vârsta pubertăţii, să aibă aptitudinea fizică de a se căsători şi a procrea copii normali şi sănătoşi. Deşi persoanele devin pubere la vârste care diferă de la o persoană la alta, legea stabileşte pentru căsătorie o vârstă minimă, superioară vârstei pubertăţii reale.

ü Din punct de vedere psihic (formă specifică de reflectare a realităţii, produsă de activitatea sistemului nervos şi prezentă la fiinţele superioare) şi moral (morală – ansamblul normelor de convieţuire, de comportare a oamenilor unii faţă de alţii şi faţă de colectivitate şi a căror încălcare nu este sancţionată de lege, ci de opinia publică), viitorii soţi trebuie să fie în măsură să înţeleagă

93

Page 94: Starea Civila Ed II Revizuita

importanţa actului căsătoriei şi să-şi asume în mod conştient toate drepturile şi obligaţiile pe care acesta le presupune.

ü Din punct de vedere spiritual (sufletesc, intelectual), vârsta minimă la căsătorie este determinată de necesitatea existenţei unei legături puternice, a unei uniri strânse între viitorii soţi.

ü Pentru asigurarea unui consimţământ liber, personal şi conştient al viitorilor soţi, este necesară o anumită vârstă biologică a acestora.În conformitate cu prevederile art.4 din Codul familiei, bărbatul se

poate căsători numai dacă a împlinit vârsta de 18 ani, iar femeia numai dacă a împlinit 16 ani.

Cu toate acestea, pentru motive temeinice, se poate încuviinţa căsătoria femeii care a împlinit 15 ani şi care poate obţine dispensă pentru încheierea căsătoriei.

DISPENSA DE VÂRSTĂ

COMPETENŢĂ: Dispensa de vârstă se acordă de către preşedintele consiliului judeţean sau primarul general al municipiului Bucureşti, în funcţie de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază femeia îşi are domiciliul, prin dispoziţie. În timpul unei călătorii în afara graniţelor României, căsătoria între persoane de cetăţenie română poate fi încheiată de comandantul navei, însă, spre deosebire de legislaţia anterioară, acesta nu mai poate acorda dispensa de vârstă.

CONDIŢII:– constatarea că femeia a împlinit vârsta de 15 ani;– existenţa unor motive temeinice (exemple: graviditate, boală etc.);– existenţa unui aviz dat de către un medic oficial.

ACTE NECESARE:– cererea motivată a femeii care are vârsta cuprinsă între 15 şi 16

ani, ce solicită acordarea dispensei de vârstă;– consimţământul părinţilor, autentificat de notarul public;– copie legalizată de pe certificatul de naştere al solicitantei;– copie legalizată de pe certificatul de naştere al bărbatului cu care

doreşte să se căsătorească;– certificatul eliberat de Laboratorul de Expertiză Medico-Legală,

din care să rezulte că minora prezintă o dezvoltare psihică şi fizică ce îi permit să se căsătorească;

– cartea de identitate (buletinul de identitate) a minorei, în original şi copie (după verificare, originalul se restituie);

94

Page 95: Starea Civila Ed II Revizuita

– ancheta socială întocmită de autoritatea tutelară de la domiciliul minorei, cu precizarea opiniei acesteia;

– orice alte acte pe care minora le consideră necesare pentru motivarea cererii.PROCEDURĂ: Serviciul de stare civilă primeşte cererile pentru

acordarea dispensei de vârstă, le analizează şi propune preşedintelui consiliului judeţean sau primarului general al municipiului Bucureşti aprobarea sau respingerea motivată a acestora.

b) VÂRSTA MAXIMĂ pentru încheierea căsătoriei nu este stabilită de legislaţia noastră, astfel că nu este exclusă căsătoria unei persoane aflată în pragul morţii, scopul fiind acela al legalizării unei situaţii de fapt preexistente.

c) DIFERENŢA DE VÂRSTĂ MAXIMĂ între viitorii soţi nu este stabilită de lege, astfel că se poate încheia căsătoria, indiferent care este această diferenţă.

Diferenţa prea mare de vârstă între viitorii soţi poate pune în discuţie doar faptul că s-ar putea voi încheierea unei căsătorii fictive (încheiată în alt scop decât acela de a întemeia o familie), care este lovită de nulitate absolută.

3) CĂSĂTORIA SE ÎNCHEIE PRIN CONSIMŢĂMÂNTUL LIBER ŞI ACTUAL AL VIITORILOR SOŢI, care constituie esenţa acestui act.

Consimţământul la căsătorie este liber, în sensul că sunt înlăturate limitările juridice, rasiale şi religioase cu privire la libera alegere între viitorii soţi. Din acest punct de vedere, reglementările legale prevăd următoarele:ü Constituţia României, art.44 pct.1: „Familia se întemeiază pe

căsătoria liber consimţită între soţi...”ü Codul familiei, art.1 alin.3: „Familia are la bază căsătoria liber

consimţită între soţi.”ü Codul familiei, art.16 alin.1: „Căsătoria se încheie prin

consimţământul viitorilor soţi. Aceştia sunt obligaţi să fie prezenţi împreună, însoţiţi de doi martori, la sediul primăriei, pentru a-şi da consimţământul personal şi în mod public în faţa ofiţerului de stare civilă.”

ü Codul familiei, art.17: „Delegatul de stare civilă, luând consimţă-mântul viitorilor soţi, va întocmi de îndată în registrul actelor de

95

Page 96: Starea Civila Ed II Revizuita

stare civilă actul de căsătorie care se semnează de soţi, de cei doi martori şi de ofiţerul de stare civilă.”Libera manifestare a consimţământului viitorilor soţi este

asigurată prin anumite forme determinate, actul căsătoriei având, astfel, un caracter solemn. Consimţământul la căsătorie se manifestă prin răspunsul afirmativ al fiecăruia dintre soţi, la întrebările ofiţerului de stare civilă.

În acest sens, consimţământul celor care vorbesc o altă limbă decât cea cunoscută de delegatul de stare civilă sau al celor care sunt în imposibilitate de a vorbi (de exemplu, surdomuţii) se dă în prezenţa unui interpret, încheindu-se un proces-verbal.

De asemenea, în sens juridic, consimţământul liber la căsătorie înseamnă lipsa VICIILOR DE CONSIMŢĂMÂNT:ü Eroarea viciază consimţământul numai atunci când se referă la

identitatea fizică a celuilalt soţ; această limitare este însă aproape cu neputinţă, întrucât viitorii soţi vor fi prezenţi personal la încheierea căsătoriei, iar identificarea lor se va face de către ofiţerul de stare civilă.

Eroarea asupra identităţii civile nu constituie viciu de consim-ţământ la căsătorie (exemple: unul dintre soţi este divorţat, deşi celălalt credea că este celibatar, este copil din afara căsătoriei, în timp ce celălalt soţ cunoştea că este din căsătorie, ori aparţine unei familii, în timp ce celălalt soţ credea că aparţine alteia). În practică, este greu de conceput existenţa acestui viciu de consimţământ, întrucât, prin procedura stabilită la încheierea căsătoriei, există suficiente garanţii pentru identificarea şi cunoaşterea reciprocă a soţilor, deoarece aceştia trebuie să se prezinte personal.

ü Dolul (viclenia) constituie viciu de consimţământ care se determină după regulile dreptului comun, întrucât nu se face nici o derogare prin dispoziţiile Codului familiei, ţinându-se seama de caracterul specific al căsătoriei. Dolul este o eroare provocată şi cuprinde atât un element subiectiv (eroarea), cât şi obiectiv (mijloacele viclene folosite pentru a provoca eroarea). În materia căsătoriei, este viciu de consimţământ numai dolul principal, nu şi cel incident (accidental, întâmplător), întrucât regimul căsătoriei este prestabilit de lege.

Domeniul de aplicare al dolului (vicleniei) este mai întins decât cel al erorii, putându-se pune şi cu privire la alte elemente decât

96

Page 97: Starea Civila Ed II Revizuita

identitatea fizică a celuilalt soţ (exemplu: unele calităţi ale viitorului soţ, care dacă ar fi fost cunoscute, nu s-ar fi încheiat căsătoria). Ne referim la fapta unuia dintre viitorii soţi de a prezenta un certificat prenupţial pe numele unei rude, pentru a ascunde faptul că suferă de o boală gravă, de durată, sau situaţia în care o persoană bolnavă, fără să fie alienată sau debilă mintal, ascunde viitorului soţ starea de boală, inducându-l în eroare, caz în care căsătoria poate fi anulată la cererea acestuia din urmă, întrucât ne aflăm în situaţia unei nulităţi relative.

Deci, eroarea provocată prin mijloace viclene, asupra stării sănătăţii unuia dintre viitorii soţi, constituie viciu de consimţământ la căsătorie, acest element fiind corespunzător concepţiei dreptului nostru privind actul juridic al căsătoriei, viitorii soţi având obligaţia de a-şi comunica reciproc starea sănătăţii.

Pe de altă parte, dacă un viitor soţ, prin mijloace viclene, a fost indus în eroare de către celălalt soţ, cu privire la starea sa materială, la încheierea căsătoriei, aceasta nu este viciu de consimţământ prin dol.

ü Violenţa, ca urmare a vicierii consimţământului viitorului soţ prin teama provocată prin constrângere fizică sau morală exercitate împotriva sa, cuprinde un element obiectiv (constrângerea) şi unul subiectiv (teama, care determină lipsa de libertate a consimţământului viitorului soţ). Date fiind condiţiile în care se încheie căsătoria, apreciem că este aproape imposibil să avem situaţii de violenţă prin constrângere fizică. Să nu confundăm însă această violenţă cu răpirea. În acest sens, art.189 din Codul penal prevede şi pedepseşte infracţiunea de lipsire de libertate a unei persoane în mod ilegal. În cazul în care fapta este săvârşită în anumite împrejurări reglementate de alin.2 al respectivului articol, printre care şi prin răpire, pedeapsa închisorii este mai mare.

Violenţa poate fi provocată şi prin constrângere morală (exemplu: la încheierea căsătoriei, consimţământul unuia dintre viitorii soţi a fost viciat prin violenţă de constrângerea morală provocată de tatăl acestuia, caz în care căsătoria va fi declarată nulă, dacă acţiunea va fi introdusă în termenul legal de 6 luni de la încetarea violenţei).

Consimţământul la căsătorie trebuie să fie actual, deci să existe chiar în momentul încheierii acesteia. Promisiunile de căsătorie făcute

97

Page 98: Starea Civila Ed II Revizuita

de viitorii soţi (logodna) nu presupun obligaţia încheierii căsătoriei. În conformitate cu acest principiu, consimţământul fiecărui soţ se exprimă personal şi simultan, fapt ce implică prezenţa acestora împreună, în faţa ofiţerului de stare civilă, pentru a-şi da consimţământul la căsătorie.

În acest sens, Convenţia privind consimţământul la căsătorie, vârsta minimă a căsătoriei şi înregistrarea căsătoriilor, adoptată de Adunarea generală a O.N.U. la a XVII-a sesiune, la 10.12.1962, ratificată de România prin Legea nr.116/1992, prevede şi următoarele:– prezenţa viitorilor soţi chiar în momentul căsătoriei;– ca o excepţie de la această regulă, nu se poate încheia căsătoria

decât în circumstanţe excepţionale, dovedite în faţa autorităţii competente.La aceste aspecte ne vom referi pe larg atunci când vom

prezenta procedura încheierii căsătoriei.

4. PENTRU ÎNCHEIEREA CĂSĂTORIEI, VIITORII SOŢI AU OBLIGAŢIA SĂ DECLARE CĂ ŞI-AU COMUNICAT RECIPROC STAREA SĂNĂTĂŢII LOR, care se realizează prin certificatele medicale, pe care aceştia trebuie să le anexeze la declaraţia de căsătorie.

Această cerinţă a legii vizează următoarele SCOPURI:ü consideraţii de ordin medical, eugenic; legea opreşte căsătoria

persoanelor care suferă de anumite boli, chiar şi atunci când viitorii soţi ar fi de acord să se căsătorească;

ü viitorii soţi să cunoască, fiecare dintre ei, starea sănătăţii celuilalt, pentru a şti pericolul ce îl poate prezenta pentru ei şi copiii lor încheierea unei căsătorii în condiţii necorespunzătoare din punct de vedere al sănătăţii.

În acest scop, unităţile sanitare au obligaţia de a efectua examenul medical în vederea căsătoriei şi de a elibera certificatul prenupţial.

De asemenea, orice persoană care se află pe teritoriul statului român este obligată să se supună măsurilor de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile ce sunt stabilite de Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi sunt dispuse de unităţile sanitare. Art.9 din Codul familiei menţionează că nu se pot căsători alienatul mintal şi debilul mintal.

98

Page 99: Starea Civila Ed II Revizuita

5. VIITORUL SOŢ, CETĂŢEAN STRĂIN, PENTRU A ÎNCHEIA CĂSĂTORIA ÎN ROMÂNIA, ARE OBLIGAŢIA DE A PREZENTA DOVADA ELIBERATĂ ORI AUTENTIFICATĂ DE MISIUNEA DIPLOMATICĂ SAU OFICIUL CONSULAR AL ŢĂRII SALE, din care să rezulte că îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea sa naţională pentru încheierea căsătoriei (art. 33 din Legea nr. 119/1996 şi art. 18 din Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internaţional privat).

EXCEPŢII:ü Cetăţenii statelor cu care România a încheiat tratate, convenţii

sau acorduri de asistenţă juridică, aceştia putând prezenta documente eliberate de autorităţile competente din ţările respective;

ü cetăţenii statelor care nu au misiune diplomatică ori oficiu consular acreditat (ă) în România, şi care, neputând obţine dovada menţionată, pot prezenta o declaraţie dată pe propria răspundere, autentificată de un notar public, din care să rezulte că viitorul soţ, cetăţean străin sau apatrid, nu este căsătorit şi îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea sa naţională pentru încheierea căsătoriei în România.

DE REŢINUT: Lipsa DOVEZII constituie atât o condiţie de fond, cât şi un

impediment la încheierea căsătoriei, care poate atrage după sine nulitatea acesteia (Interpretarea coroborată a prevederilor:ü art. 33 din Legea nr. 119/1196 cu privire la actele de stare civilă;ü art. 18 din Legea 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor

de drept internaţional privat;ü art. 5 din Codul familiei (v. şi lucrarea D.E.P. nr.

N.108342/08.07.2003 + răspunsul formulat pentru Primăria Municipiului Bucureşti – Direcţia Administraţie Publică – Serviciul de Stare Civilă şi Autoritate Tutelară).

C. Impedimentele la căsătorie

Impedimentele la căsătorie, în sens restrâns, sunt acele împrejurări de fapt sau de drept a căror existenţă împiedică încheierea căsătoriei. Acestea pot fi invocate din oficiu de către ofiţerul de stare civilă sau persoanele delegate pentru exercitarea atribuţiilor de stare

99

Page 100: Starea Civila Ed II Revizuita

civilă, conform prevederilor Legii nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă, ori pe cale de opoziţie la căsătorie, împotriva viitorilor soţi.

Legislaţia noastră prevede următoarele IMPEDIMENTE LA CĂSĂTORIE:

1. ESTE OPRIT SĂ SE CĂSĂTOREASCĂ BĂRBATUL CARE ESTE CĂSĂTORIT SAU FEMEIA CARE ESTE CĂSĂTORITĂ. Aceasta presupune, pentru unul dintre viitorii soţi, existenţa unei căsătorii anterioare valabile (care nu a fost declarată nulă, desfăcută prin divorţ, ori care nu a încetat prin moartea sau declararea judecătorească a morţii fostului soţ).

Acesta este principiul monogamiei, care se găseşte la baza actului căsătoriei, a cărui încălcare se numeşte bigamie (poligamie) şi este sancţionată atât din punct de vedere civil (prin nulitatea căsătoriei), cât şi penal (infracţiunea de bigamie).

Analizând situaţiile practice care pot să apară cu privire la problema pusă în discuţie, se impun unele PRECIZĂRI:ü Nu există bigamie atunci când o persoană a încheiat o nouă

căsătorie, însă prima e declarată nulă, chiar după încheierea celei de-a doua căsătorii.

ü Dacă cea de-a doua căsătorie este declarată nulă, însă pentru un alt motiv decât încălcarea principiului monogamiei, nu există bigamie.

ü În cazul în care s-a încheiat o nouă căsătorie, iar prima căsătorie se desface prin divorţ, există bigamie numai dacă data desfacerii primei căsătorii este după data la care a fost încheiată cea de-a doua.

ü În situaţia în care soţul unei persoane declarată moartă prin hotărâre judecătorească s-a recăsătorit şi după aceea hotărârea declarativă de moarte este anulată, căsătoria cea nouă rămâne valabilă, iar prima căsătorie este desfăcută pe data încheierii noii căsătorii (art.22 din Codul familiei); în acest caz, pentru soţul recăsătorit nu există bigamie.

ü Nu este bigam soţul care se căsătoreşte între data declarării morţii şi data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti declarative de moarte a celuilalt soţ.

ü În situaţia în care noua căsătorie a fost declarată nulă pentru bigamie, înainte de rămânerea definitivă a hotărârii declarative de

100

Page 101: Starea Civila Ed II Revizuita

moarte, dispare cauza de bigamie după această din urmă hotărâre.În mod practic, se poate constata dacă persoana care încheie o

căsătorie a mai fost căsătorită şi dacă această căsătorie a fost desfăcută, întrucât, potrivit art.9 din Legea nr.119/1996, orice modificare intervenită în statutul civil al unei persoane, ca urmare a întocmirii unui act de stare civilă ori printr-un act administrativ, se comunică din oficiu, în termen de 10 zile, autorităţii administraţiei publice locale unde s-a întocmit actul de naştere, de căsătorie sau de deces al persoanei la care această modificare se referă, în vederea înscrierii menţiunilor corespunzătoare.

2. ESTE OPRITĂ CĂSĂTORIA ÎNTRE RUDELE ÎN LINIE DREAPTĂ, PRECUM ŞI ÎNTRE CELE ÎN LINIE COLATERALĂ PÂNĂ LA AL PATRULEA GRAD INCLUSIV (art.6 alin.1 din Codul familiei).

În acest sens, conform art.46 din Codul familiei, gradul de rudenie se stabileşte astfel:a) în linie dreaptă, după numărul naşterilor:

- fiul şi tatăl sunt rude în gradul întâi;- nepotul de fiu şi bunicul sunt rude de gradul al doilea.

b) în linie colaterală, după numărul naşterilor, urcând de la una dintre rude până la ascendentul comun şi coborând de la acesta până la cealaltă rudă:- fraţii sunt rude de gradul al doilea;- unchiul şi nepotul sunt rude în gradul al treilea;- verii primari sunt rude în gradul al patrulea.

Impedimentul la căsătorie între rudele apropiate se bazează pe următoarele considerente:– de ordin medical (biologic), întrucât uniunile dintre rudele

apropiate nu asigură descendenţi sănătoşi;– asemenea uniuni pot avea un efect negativ, din punct de vedere

moral, asupra vieţii de familie întemeiate de către astfel de persoane.

Precizăm că, în aceste condiţii:ü Este oprită căsătoria între rudele în linie directă, indiferent de

gradul de rudenie (tatăl cu fiica, mama cu fiul, bunicul cu nepoata, bunica cu nepotul etc.).

101

Page 102: Starea Civila Ed II Revizuita

ü Este oprită căsătoria între rudele până la gradul al patrulea inclusiv, în linie colaterală (fratele cu sora, unchiul cu nepoata, mătuşa cu nepotul, vărul cu vara lui).

ü Rudenia reprezintă impediment la căsătorie indiferent dacă este din căsătorie sau din afara căsătoriei, întrucât filiaţia rezultată din căsătorie sau din afara căsătoriei, stabilită prin recunoaştere sau pe cale judecătorească, dau naştere rudeniei, şi astfel, în ambele cazuri, există aceleaşi impedimente.

ü Apreciem că rudenia din afara căsătoriei constituie impediment la căsătorie, indiferent de faptul că a fost sau nu legal constatată, în cazul în care rudenia din afara căsătoriei este de notorietate publică şi se reflectă într-o folosire a stării civile evidentă (de exemplu, nu s-ar putea admite ca tatăl din afara căsătoriei să se poată căsători cu fiica sa numai pentru motivul că filiaţia din afara căsătoriei nu a fost stabilită în mod legal).

ü Dacă ofiţerul de stare civilă sau delegatul desemnat refuză încheierea unei căsătorii pe motivul că viitorii soţi sunt rude din afara căsătoriei, rudenia nefiind legal constatată, şi aceştia pretind că între ei nu există o asemenea rudenie, persoanele nemulţumite pot sesiza judecătoria în raza căreia domiciliază, potrivit art.10 din Legea nr.119/1996, care va decide.

ü În cazul adopţiei cu efecte depline, deşi legăturile de rudenie între adoptat şi rudele sale fireşti încetează, este oprită căsătoria între aceştia.

ü Căsătoria poate fi încuviinţată între rudele colaterale de gradul patru, exclusiv pentru motive temeinice (exemplu: graviditatea femeii), prin acordarea dispensei de grad de rudenie.

DISPENSA DE GRAD DE RUDENIE:COMPETENŢĂ: Dispensa de grad de rudenie se acordă de către

preşedintele consiliului judeţean sau primarul general al municipiului Bucureşti, în funcţie de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază îşi are domiciliul solicitantul, prin dispoziţie.

CONDIŢII:– existenţa unor motive temeinice (exemplu: graviditatea femeii,

constatată de un medic oficial).ACTE NECESARE:

– cererea motivată a persoanei care solicită dispensă de grad de rudenie;

102

Page 103: Starea Civila Ed II Revizuita

– acte doveditoare (exemplu: acte medicale);– copii legalizate de pe certificatele de naştere ale viitorilor soţi;– buletinele de identitate ale viitorilor soţi, în original şi copie (după

verificare, originalul se restituie);– anchete sociale întocmite de autoritatea tutelară de la domiciliile

viitorilor soţi;– orice alte acte pe care solicitantul le consideră necesare pentru

motivarea cererii.PROCEDURA: Serviciul de stare civilă primeşte cererile pentru

acordarea dispensei de grad de rudenie, le analizează şi propune preşedintelui consiliului judeţean sau primarului general al municipiului Bucureşti aprobarea sau respingerea motivată a acestora.

PRECIZĂRI: Raportul sexual între rude în linie directă sau între fraţi şi surori constituie infracţiunea de incest, prevăzută de art.203 din Codul penal şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Tentativa se pedepseşte.

3. RELAŢIILE REZULTÂND DIN ADOPŢIE, potrivit art.7 din Codul familiei, SUNT IMPEDIMENT LA CĂSĂTORIE şi determină oprirea acesteia în următoarele situaţii:a) între adoptator sau ascendenţii lui, pe de o parte, şi adoptat ori

descendenţii lui, pe de altă parte;b) între copiii celui care adoptă, pe de o parte, şi cel adoptat sau

copiii acestuia, pe de altă parte;c) între cei adoptaţi de aceeaşi persoană.

Pentru motive temeinice (de exemplu, graviditatea femeii), poate fi încuviinţată căsătoria, prin dispoziţie a primarului general al municipiului Bucureşti sau preşedintelui consiliului judeţean de pe raza teritorială unde îşi are domiciliul solicitantul, numai între:– copiii celui care adoptă, pe de o parte, şi cel adoptat sau copiii

acestuia, pe de altă parte;– cei adoptaţi de aceeaşi persoană.

Impedimentele stabilite la lit.a) şi b) se datorează rudeniei civile care se creează în urma adopţiei.

În ceea ce-i priveşte pe cei adoptaţi de aceeaşi persoană, impedimentele stabilite se justifică prin consideraţii de ordin moral, datorită vieţii de familie comune pe care aceştia o duc.

103

Page 104: Starea Civila Ed II Revizuita

4. ÎN TIMPUL TUTELEI, CĂSĂTORIA ESTE OPRITĂ ÎNTRE TUTORE ŞI PERSOANA MINORĂ CE SE AFLĂ SUB TUTELA SA (art.8 din Codul familiei).

Întrucât tutorele are obligaţia de a ocroti pe minor, a se îngriji de creşterea şi educarea lui, înlocuind astfel atribuţiile părinteşti, este normal să se interzică căsătoria între tutore şi persoana minoră aflată sub tutela sa, pe perioada cât aceasta fiinţează.

Acest impediment se referă la tutore şi la femeia minoră ce se află sub tutela sa (bărbatul minor nu se poate căsători cu tutorele său, întrucât nu are vârsta legală pentru căsătorie), considerentele fiind de ordin moral.

5. ESTE OPRIT SĂ SE CĂSĂTOREASCĂ ALIENATUL MINTAL, DEBILUL MINTAL, PRECUM ŞI CEL CARE ESTE LIPSIT VREMELNIC DE FACULTĂŢILE MINTALE, CÂT TIMP NU ARE DISCERNĂMÂNTUL FAPTELOR SALE (art.9 din Codul familiei).

Din conţinutul acestui text rezultă că ne putem întâlni cu două situaţii care constituie impediment la încheierea căsătoriei:

a) Existenţa alienaţiei mintale sau a debilităţii mintale constituie situaţii de fapt, care, prin existenţa lor, duc la imposibilitatea încheierii căsătoriei, atât în cazul în care au fost constatate prin procedură specială a interdicţiei, cât şi atunci când n-au fost constatate printr-o asemenea procedură, întrucât legea nu face nici o distincţie în acest sens.

Din consideraţii de ordin medical, în cazul în care una dintre persoanele care doreşte să se căsătorească se află într-o astfel de situaţie, legislaţia a impus această interdicţie.

În asemenea situaţii, căsătoria nu se va putea încheia, chiar dacă alienatul sau debilul mintal s-ar afla în stare de luciditate pasageră.

Această diferenţiere rezultă din prevederile art.9 din Codul familiei, care face distincţie între alienatul şi debilul mintal, pe de o parte, şi cel lipsit vremelnic de facultăţile mintale, pe de altă parte. Precizarea că nu se poate căsători cât timp nu are discernământul faptelor sale este aplicabilă numai pentru cea din urmă categorie. Concluzia este deci că alienatul şi debilul mintal nu se pot căsători, indiferent de faptul că se găsesc sau nu în momente de luciditate.

Prin aceasta se deosebesc încheierea căsătoriei şi încheierea oricărui act juridic, care este valabilă dacă persoana în cauză se găsea în stare de luciditate la data întocmirii lui.

104

Page 105: Starea Civila Ed II Revizuita

Starea de alienaţie mintală sau de debilitate mintală poate fi dovedită atât în momentul încheierii căsătoriei, cât şi ulterior, cu ocazia judecării acţiunii pentru declararea nulităţii căsătoriei.

b) Cel lipsit vremelnic de facultăţile mintale nu se poate căsători atâta timp cât nu are discernământul faptelor sale, întrucât în momentul încheierii căsătoriei nu-şi poate da seama de consecinţele actului pe care urmează să-l săvârşească, din cauza unei incapacităţi accidentale în care se află (exemple: stare de inconştienţă temporară, stare de ebrietate etc.).

Fostul Tribunal Suprem precizează, în decizia civilă nr.1517/1967, deosebirea între debilul sau alienatul mintal şi cel lipsit vremelnic de facultăţile mintale, explicaţia fiind în finalitatea urmărită de lege: asigurarea în timpul căsătoriei a unor raporturi normale între soţi, cât şi între aceştia şi copii, precum şi evitarea posibilităţii naşterii unor copii cu deficienţe psihice, care se pot transmite ereditar. Această finalitate nu poate fi realizată dacă s-ar permite alienatului sau debilului mintal să se căsătorească.

6. LIPSA DOVEZII ELIBERATE ORI AUTENTIFICATE DE MISIUNILE DIPLOMATICE SAU OFICIILE CONSULARE ACREDITATE ÎN ROMÂNIA, în cazul căsătoriei unui cetăţean străin, din care să rezulte că îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea sa naţională pentru încheierea căsătoriei în România, constituie atât un impediment, cât şi o condiţie de fond la încheierea căsătoriei.

Lipsa dovezii poate atrage după sine nulitatea căsătoriei, acest aspect rezultând din interpretarea coroborată a prevederilor:– art. 33 d in Legea 33/1996;– art. 18 din Legea nr. 105/1992;– art. 5 din Codul familiei (v. lucrarea D.E.P. nr. N. 108342/2003).

D. Condiţiile de formă ale căsătoriei

Codul familiei reglementează condiţiile de formă ale căsătoriei şi face distincţie între:– formalităţi premergătoare şi– formalităţi concomitente încheierii căsătoriei.

105

Page 106: Starea Civila Ed II Revizuita

1. Formalităţile premergătoare încheierii căsătorieiScopul acestor formalităţi, anterioare căsătoriei, apreciem că are

în vedere:– asigurarea consimţământului liber al celor care doresc să se

căsătorească, voinţa de a se căsători urmând a se exprima în faţa autorităţilor competente;

– încunoştiinţarea ofiţerului de stare civilă competent cu privire la statutul civil al viitorilor soţi, pentru ca pe baza acestor date să poată verifica modul în care sunt îndeplinite condiţiile de fond şi lipsa impedimentelor la căsătorie;

– luarea la cunoştinţă de către terţi (cei care nu figurează ca parte în acte sau litigii şi faţă de care actul juridic sau hotărârea formulată în cauză nu produce efecte) despre încheierea căsătoriei preconizate şi posibilitatea de a se pune în mişcare opoziţiile la căsătorie, atunci când este cazul;

– dovada căsătoriei.

a) Prima formalitate pe care viitorii soţi o îndeplinesc în vederea căsătoriei este DECLARAŢIA DE CĂSĂTORIE.

Art.12 din Codul familiei prevede că „cei care vor să se căsătorească vor face, personal, declaraţia de căsătorie, la serviciul de stare civilă la care urmează a se încheia căsătoria”.

Art.28 din Legea nr.119/1996 precizează că „declaraţia de căsătorie se face personal de către viitorii soţi, în scris, la autoritatea administraţiei publice unde urmează a se încheia căsătoria”, iar în art.38 al Metodologiei de aplicare a acestei legi se concretizează prin numirea autorităţii, astfel: „la primăria locului de domiciliu sau de reşedinţă al unuia dintre ei”.

Ca excepţie, atunci când unul dintre viitorii soţi nu se află în localitatea unde urmează a se încheia căsătoria, el poate face declaraţia de căsătorie la primăria localităţii de domiciliu sau de reşedinţă. Aceasta urmează să o transmită, în termen de 48 de ore, la primăria localităţii unde urmează a se încheia căsătoria.

Atunci când unul dintre viitorii soţi, din motive obiective, nu se poate prezenta la serviciul de stare civilă din localitatea unde se află pentru a face declaraţia de căsătorie, aceasta va putea fi luată şi în afara sediului serviciului de stare civilă, prin analogie cu acele cazuri în care căsătoria se poate încheia în afara sediului serviciului de stare

106

Page 107: Starea Civila Ed II Revizuita

civilă, când unul dintre soţi nu se poate prezenta la acest sediu (art.12 şi 16 din Codul familiei).

Conform art.131 din Codul familiei, „În aceiaşi zi cu primirea declaraţiei de căsătorie, ofiţerul de stare civilă va dispune publicarea acesteia, prin afişarea în extras, într-un loc special amenajat, la sediul primăriei unde urmează să se încheie căsătoria.

Extrasul din declaraţia de căsătorie va cuprinde, în mod obligatoriu: data afişării, datele de stare civilă ale viitorilor soţi, precum şi înştiinţarea că orice persoană poate face opunere la căsătorie, în termen de 10 zile de la data afişării.”

DE REŢINUT: Dacă ambii viitori soţi sunt cetăţeni străini sau cetăţeni români cu domiciliul în străinătate, declaraţia de căsătorie se poate face la primăria localităţii în care aceştia se află temporar (art.38 alin.2 din Metodologia pentru aplicarea Legii nr.119/1996).

Declaraţia de căsătorie se face numai în formă scrisă, fiind semnată de declarant şi de ofiţerul de stare civilă, şi trebuie să conţină:– voinţa neîndoielnică de a se căsători a viitorilor soţi;– declaraţia viitorilor soţi că îndeplinesc cerinţele prevăzute de

art.4-10 din Codul familiei, cu privire la îndeplinirea condiţiilor de fond şi lipsa impedimentelor la căsătorie;

– declaraţia acestora că au luat cunoştinţă reciproc de starea lor de sănătate;

– declaraţia viitorilor soţi cu privire la numele pe care s-au înţeles să-l poarte în timpul căsătoriei (această declaraţie se poate face şi ulterior, până la data încheierii căsătoriei, în formă scrisă, urmând a fi anexată la declaraţia de căsătorie făcută);

– date cu privire la identitatea viitorilor soţi;– precizarea locului unde urmează a se încheia căsătoria, dacă

declaraţiile s-au făcut la servicii de stare civilă diferite.Atunci când unul dintre viitorii soţi nu ştie sau nu poate să scrie,

declaraţia se semnează de ofiţerul de stare civilă, care va menţiona că datele înscrise în declaraţie corespund cu cele declarate verbal şi că au fost citite, cuvânt cu cuvânt, viitorului soţ.

Viitorii soţi trebuie să prezinte, odată cu declaraţia de căsătorie, actele prevăzute de lege, care sunt enumerate de art.39 şi 40 din Metodologie, respectiv:– actul de identitate (buletin sau carte de identitate);

107

Page 108: Starea Civila Ed II Revizuita

– certificatul de naştere, în original şi copie;– certificatul medical privind starea sănătăţii, care este valabil 14

zile de la data emiterii şi trebuie să cuprindă menţiunea expresă că persoana se poate sau nu se poate căsători (certificat prenupţial);

– acte în original şi în copii traduse şi legalizate ori certificate de ofiţerul de stare civilă, din care să rezulte, dacă este cazul, desfacerea căsătoriei anterioare, după cum o impune situaţia de fapt:- certificatul de deces al fostului soţ;- certificatul de despărţire sau de divorţ, eliberat în perioada

anilor 1951-1960;- certificatul de naştere sau de căsătorie, cu menţiunea de

desfacere a căsătoriei;- sentinţa de divorţ rămasă definitivă şi irevocabilă, pentru

divorţurile pronunţate între 8 octombrie 1966 – 31 iulie 1974, care trebuie să poarte menţiunea că a fost înscrisă pe actul de căsătorie în termen de 60 de zile de la pronunţare (în lipsa acestei menţiuni, hotărârea nu se va lua în considerare, rămânând fără efect – art.84 alin.4 din Metodologie).

Dacă situaţia impune, dosarul va mai cuprinde şi următoarele acte (art.40 din Metodologie):– aprobarea primarului pentru încheierea căsătoriei în afara sediului

primăriei, la cererea celui interesat;– încuviinţarea primarului sau a comandantului navei pentru

încheierea căsătoriei înainte de împlinirea termenului de 10 zile de la data înregistrării declaraţiei de căsătorie, la cererea persoanei interesate;

– aprobarea preşedintelui consiliului judeţean sau primarului general al municipiului Bucureşti, în cazul existenţei unor impedimente rezultate din condiţiile de vârstă, rudenie firească sau adopţie (art.4 alin.2, art.6 alin.2 şi art.7 alin.2 din Codul familiei);

– DOVADĂ ELIBERATĂ ORI AUTENTIFICATĂ DE MISIUNILE DIPLOMATICE SAU OFICIILE CONSULARE ACREDITATE ÎN ROMÂNIA, din care să rezulte că îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea sa naţională pentru încheierea căsătoriei în România (art.33 din Legea nr.119/1996 şi art.18 din Legea nr.105/1992 privind

108

Page 109: Starea Civila Ed II Revizuita

reglementarea raporturilor de drept internaţional privat); fac excepţie cetăţenii statelor cu care România a încheiat tratate, convenţii sau acorduri de asistenţă juridică, ce pot prezenta documente eliberate de autorităţile competente din ţările respective;

– declaraţia dată pe propria răspundere, autentificată de un notar public, din care să rezulte că viitorul soţ, cetăţean străin sau apatrid, nu este căsătorit şi îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea sa naţională pentru încheierea căsătoriei în România, în cazul în care dovada prevăzută mai sus nu poate fi obţinută, întrucât statul respectiv nu are misiune diplomatică ori oficiu consular acreditat în România. Pentru apatrizi, legea naţională este legea statului în care îşi au domiciliul sau, în lipsă, reşedinţa;

DE REŢINUT:În conformitate cu prevederile art. 33 din Legea nr. 119/1996 cu

privire la actele de stare civilă, coroborate cu cele ale art. 18 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, şi cu cele ale art. 5 din Codul familiei, LIPSA DOVEZII AMBASADEI (CONSULATULUI) constituie, aşa cum s-a menţionat anterior, atât o condiţie de fond, cât şi un impediment la încheierea căsătoriei, care atrage după sine nulitatea acesteia (v. Lucrarea D.E.P. nr. N. 108342/2003).

– procesul-verbal încheiat împreună cu interpretul autorizat, în cazul încheierii căsătoriei între persoane care nu cunosc limba română sau între surdo-muţi;

– aprobarea ministrului apărării naţionale, a ministrului de interne, a ministrului de justiţie ori a conducătorilor serviciilor de stat specializate în domeniul apărării şi siguranţei naţionale, în cazul cadrelor militare active (ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri) care se căsătoresc cu o persoană apatridă sau care nu are exclusiv cetăţenia română.

ALTE PRECIZĂRI:În momentul primirii declaraţiei de căsătorie, după ce verifică

dacă viitorii soţi au vârsta legală pentru căsătorie, ofiţerul de stare civilă are următoarele obligaţii:(1) Citeşte viitorilor soţi prevederile art.4-10 din Codul familiei, în

sensul că nu există impedimente la căsătorie, precum şi că au

109

Page 110: Starea Civila Ed II Revizuita

îndeplinit cerinţele legii de a-şi comunica reciproc starea sănătăţii lor.

(2) Prezintă acestora prevederile art.27 din Codul familiei, care precizează că, la încheierea căsătoriei, viitorii soţi vor declara în faţa ofiţerului de stare civilă numele pe care s-au învoit să-l poarte în căsătorie.

ü În acest sens, soţii au posibilitatea:- să păstreze fiecare numele pe care l-au avut înainte de

căsătorie;- să ia numele unuia sau al altuia dintre soţi;- să poarte numele lor reunite.

ü Nu este permis ca:- soţii să se învoiască ca unul dintre ei să păstreze numele ce-l

avea înainte de căsătorie, iar celălalt să adauge la numele său şi numele celuilalt soţ;

- ambii soţi sau unul dintre ei să aleagă un nume pe care nici unul dintre ei nu l-au purtat.

ü Art.41 din Metodologie prevede:- odată cu depunerea declaraţiei sau ulterior, până la încheierea

căsătoriei, viitorii soţi declară, în faţa ofiţerului de stare civilă, numele de familie pe care s-au învoit să-l poarte în căsătorie, potrivit dispoziţiilor Codului familiei;

- dacă înţelegerea referitoare la numele de familie a intervenit după depunerea declaraţiei, dar înainte de a se încheia căsătoria, această înţelegere se consemnează într-o declaraţie scrisă, separat, care se anexează la declaraţia iniţială.

ü Dacă la încheierea căsătoriei soţii n-au făcut nici o declaraţie cu privire la numele ce urmează să-l poarte în timpul căsătoriei, se consideră că au înţeles să-şi păstreze fiecare numele pe care l-au avut înainte de căsătorie.

(3) Atrage atenţia viitorilor soţi că legea penală pedepseşte pe cei care fac declaraţii false (art.292 din Codul penal).

(4) Înregistrează declaraţia de căsătorie, iar la rubrica „acte de identitate prezentate”, se face menţiune despre actele aduse de declaranţi.

TERMENUL LEGAL în care se poate încheia căsătoria este de 10 zile de la data când a fost înregistrată declaraţia de căsătorie. În acest

110

Page 111: Starea Civila Ed II Revizuita

termen se cuprind atât ziua când a fost făcută declaraţia de căsătorie, cât şi ziua în care se oficiază căsătoria.

Atunci când declaraţia se face la primăria altei localităţi decât aceea unde se va încheia căsătoria, termenul de 10 zile se socoteşte de la data când s-a primit declaraţia la primăria unde acest act urmează a se încheia.

După expirarea termenului de 10 zile, căsătoria se poate încheia numai până la expirarea termenului de valabilitate a certificatelor medicale (14 zile, conform prevederilor Instrucţiunilor Ministerului Sănătăţii nr.XII/C.1/2758 din 24.07.1971). În cazul expirării termenului de valabilitate a acestora, viitorii soţi sunt obligaţi să depună noi certificate medicale referitoare la starea sănătăţii lor.

Raţiunea pentru care legiuitorul a stabilit acest termen de 10 zile până la încheierea căsătoriei sunt următoarele:– ofiţerul de stare civilă să aibă timpul necesar pentru a putea

verifica îndeplinirea cerinţelor legale şi temeinicia opoziţiilor la căsătorie;

– viitorii soţi să mai poată reflecta asupra încheierii acestui act juridic şi a consecinţelor sale;

– orice altă persoană să ia cunoştinţă despre acest act şi să facă opoziţiei (opunere) la căsătorie.Ofiţerul de stare civilă este obligat să confrunte datele înscrise în

declaraţie cu actele prezentate, iar semnarea declaraţiei se face în prezenţa sa.

b) OPOZIŢIA LA CĂSĂTORIE reprezintă actul prin care orice persoană aduce la cunoştinţa ofiţerului de stare civilă existenţa unei împrejurări de fapt sau de drept care să facă imposibilă încheierea căsătoriei.

Pot face opoziţie la căsătorie:(1) orice persoană, fără a fi obligată să justifice vreun interes,

întrucât statul ocroteşte căsătoria şi apără interesele familiei, având tot interesul să nu se încheie căsătorii cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Pentru a preveni eventualele abuzuri, legea prevede condiţiile care trebuie respectate atunci când se face opoziţie la căsătorie:- forma scrisă;- precizarea împrejurărilor de fapt şi de drept care împiedică

încheierea căsătoriei;

111

Page 112: Starea Civila Ed II Revizuita

- precizarea dovezilor pe care se sprijină.Opoziţia poate fi făcută începând cu data depunerii declaraţiei

de căsătorie şi până în momentul încheierii acesteia.Dacă opoziţia la căsătorie nu îndeplineşte toate condiţiile de

formă cerute de lege (exemplu: lipsa semnăturii declarantului), ea reprezintă pentru ofiţerul de stare civilă un act oficios (act care susţine un punct de vedere, fără a avea caracter oficial) de informare, pe care trebuie să o verifice, în baza art.15 din Codul familiei;

(2) ofiţerul de stare civilă, când constată personal că există o cauză care să nu permită încheierea căsătoriei, caz în care acesta încheie un proces-verbal în care va menţiona motivul pentru care căsătoria nu se poate încheia. Acest proces-verbal se încheie în două exemplare, din care unul se înmânează celor care voiau să se căsătorească.

EFECTELE OPOZIŢIEI LA CĂSĂTORIE:ü Dacă opoziţia este întemeiată, ofiţerul de stare civilă va refuza

încheierea căsătoriei şi va întocmi procesul-verbal menţionat mai sus (viitorii soţi, nemulţumiţi de această hotărâre, se pot adresa judecătoriei, care se va pronunţa asupra legalităţii refuzului).

ü Dacă opoziţia este neîntemeiată, nu se va ţine seama de ea şi se va proceda la încheierea căsătoriei.

ü Dacă verificarea opoziţiei nu se poate face în termenul de 10 zile prevăzut de lege, ofiţerul de stare civilă va prelungi acest termen şi va hotărî în mod corespunzător, în funcţie de rezultatul verificărilor.

2. Formalităţile concomitente încheierii căsătoriei (procedura încheierii căsătoriei)a) LOCALITATEA în care se poate încheia căsătoria este cea în care se află domiciliul sau reşedinţa oricăruia dintre soţi (art.11 din Codul familiei).

b) LOCUL oficierii căsătoriei este sediul serviciului de stare civilă din localitatea competentă. Căsătoria se poate încheia în afara sediului autorităţii administraţiei publice locale, cu aprobarea primarului, dacă din motive temeinice unul dintre soţi se află în imposibilitate de a se prezenta (exemplu: suferă de o boală gravă şi nu se poate deplasa).

112

Page 113: Starea Civila Ed II Revizuita

c) COMPETENŢA OFIŢERULUI DE STARE CIVILĂ presupune:ü Competenţa materială, care are în vedere calitatea şi atribuţiile

delegate persoanei care încheie căsătoria.În acest sens, art.3 din Codul familiei prevede: „numai căsătoria

încheiată în faţa delegatului de stare civilă se bucură de protecţia legii”, iar art.27 alin.1 din Legea nr.119/1996 precizează: „căsătoria se încheie de către ofiţerul de stare civilă”.

Art.68 lit.s) din Legea nr.215/2001 a administraţiei locale, modificată, prevede că primarul îndeplineşte funcţia de ofiţer de stare civilă.

În exercitarea atribuţiilor de ofiţer de stare civilă, primarul acţionează şi ca reprezentant al statului în comuna sau în oraşul în care a fost ales (art.69 alin.1 din Legea 215/2001).

Atribuţiile de ofiţer de stare civilă pot fi delegate viceprimarului, secretarului sau altor funcţionari cu competenţe în acest domeniu (art.70 alin.2 din Legea 215/2001).

Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă reglementează o excepţie de la norma imperativă menţionată mai sus, în sensul că: „actele de stare civilă întocmite de o persoană care a exercitat în mod public atribuţiile de ofiţer de stare civilă, cu respectarea prevederilor prezentei legi, sunt valabile, chiar dacă acea persoană nu avea această calitate”. Este cazul acelor funcţionari care exercită această funcţie fără a avea o delegare expresă din partea primarului (dacă atribuţia de ofiţer de stare civilă s-a exercitat în mod public), ceea ce nu atrage nulitatea căsătoriei.

Precizăm că exercitarea atribuţiilor de ofiţer de stare civilă poate fi delegată şi de şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare de carieră ale României unuia dintre agenţii diplomatici sau unuia dintre funcţionarii consulari;

ü Competenţa personală a ofiţerului de stare civilă, care este determinată de domiciliul sau reşedinţa viitorilor soţi, în sensul că se poate încheia căsătoria de către ofiţerul de stare civilă al primăriei din localitatea unde îşi are domiciliul sau reşedinţa unul dintre aceştia.

Pentru situaţia în care viitorii soţi, ambii cetăţeni români, solicită să se căsătorească pe o navă aflată în afara apelor teritoriale române (a graniţelor ţării), competenţa aparţine comandantului

113

Page 114: Starea Civila Ed II Revizuita

respectivei nave, care este investit cu atribuţii de ofiţer de stare civilă (art.3 alin.1 lit.c) din Legea nr.119/1996);

ü Competenţa teritorială a ofiţerului de stare civilă este determinată de limitele teritoriului localităţii unde se află primăria în cadrul căreia funcţionează acesta.

Depăşirea limitelor competenţei teritoriale de către ofiţerul de stare civilă este posibilă numai atunci când căsătoria se încheie într-un alt loc decât sediul autorităţii administraţiei publice locale (primăriei) şi acesta este situat în afara limitelor localităţii respective, însă respectiva încălcare nu se sancţionează cu nulitatea căsătoriei încheiate în aceste condiţii.

d) ÎNCHEIEREA CĂSĂTORIEI

Oficierea căsătoriei se face în limba română, de către ofiţerul de stare civilă, într-o încăpere corespunzător amenajată, având o ţinută vestimentară adecvată caracterului solemn al acestui act.

La oficierea căsătoriei, ofiţerul de stare civilă este obligat să poarte eşarfă în culorile drapelului naţional român, aşezată pe umărul stâng, cu banda albastră în sus.

Solemnitatea încheierii căsătoriei constă în faptul că aceasta se încheie în faţa unei autorităţi anume, precizate de lege (ofiţerul de stare civilă), într-un anumit loc, în prezenţa viitorilor soţi, care trebuie să-şi exprime personal consimţământul, şi în condiţii care să permită oricărei persoane să asiste.

Activităţile pe care trebuie să le desfăşoare ofiţerul de stare civilă, în ziua stabilită pentru încheierea căsătoriei, sunt următoarele:ü Identifică viitorii soţi, în baza actelor prezentate de către aceştia.ü Constată că sunt îndeplinite condiţiile de fond pentru încheierea

căsătoriei şi că nu există impedimente la căsătorie, în conformitate cu prevederile Codului familiei.

ü Constată că nu există opoziţii la căsătorie, iar în cazul în care acestea există, apreciază dacă sunt sau nu întemeiate, procedând conform reglementărilor de la pct.b).

ü Citeşte viitorilor soţi art.1 şi 2 din Codul familiei, după cum urmează:

„În România statul ocroteşte căsătoria şi familia, el sprijină, prin măsuri economice şi sociale, dezvoltarea şi consolidarea familiei.

114

Page 115: Starea Civila Ed II Revizuita

Statul apără interesele mamei şi copilului şi manifestă deosebită grijă pentru creşterea şi educarea tinerei generaţii.

Familia are la bază căsătoria liber consimţită între soţi.În relaţiile dintre soţi, precum şi în exerciţiul drepturilor faţă de

copii, bărbatul şi femeia au drepturi egale.Drepturile părinteşti se exercită numai în interesul copiilor.Relaţiile de familie se bazează pe prietenie şi afecţiune

reciprocă între membrii ei, care sunt datori să-şi acorde unul altuia sprijin moral şi material.”

ü Ia consimţământul viitorilor soţi în vederea căsătoriei.ü Declară încheiată căsătoria, pe baza consimţământului viitorilor

soţi.ü Întocmeşte actul de căsătorie în registrul destinat în acest scop,

act care se semnează de către soţi, de cei doi martori şi de către ofiţerul de stare civilă.

Actul de căsătorie se semnează de către soţi cu numele de familie pe care au convenit să-l poarte în timpul căsătoriei (nu cu numele purtat anterior).

La rubrica „Văzând că publicaţia cerută de lege s-a efectuat în termen şi că nu s-a făcut opoziţie la această căsătorie, în temeiul consimţământului exprimat personal de fiecare dintre viitorii soţi, noi, ofiţer de stare civilă ______________ am încheiat prezentul act de căsătorie” se înscrie numele celui care a oficiat actul de căsătorie (în mod greşit, la unele primării se trece numele şi prenumele primarului, ca ofiţer de stare civilă, când în realitate căsătoria a fost oficiată de către un ofiţer de stare civilă delegat).

ü Eliberează soţilor certificatul de căsătorie (la cererea acestora, se poate elibera fiecăruia dintre ei câte un certificat).

Momentul încheierii căsătoriei este acela în care ofiţerul de stare civilă constată existenţa consimţământului viitorilor soţi şi îi declară pe aceştia căsătoriţi.

Operaţiunea de înregistrare a căsătoriei nu are valoare constatativă, ci reprezintă doar un element de probă al căsătoriei (art.18 din Codul familiei reglementează: „căsătoria nu poate fi dovedită decât prin certificatul de căsătorie, eliberat pe baza actului întocmit în registrul actelor de stare civilă”).

Atunci când a fost omisă înregistrarea actului de căsătorie, efectul juridic nu este nulitatea căsătoriei, întrucât ea s-a încheiat anterior

115

Page 116: Starea Civila Ed II Revizuita

întocmirii actului respectiv şi există posibilitatea întocmirii ulterioare a actului de căsătorie.

După încheierea căsătoriei, în actul de identitate al soţului care prin căsătorie îşi schimbă numele de familie, se aplică ştampila:„Schimbat numele din ______________ în ______________ prin căsătorie. Actul de identitate va fi preschimbat până la ______________.”

Acest text se înscrie şi în carnetele de identitate, legitimaţiile provizorii şi paşapoartele eliberate de autorităţile române.

În situaţia persoanelor deţinătoare de cărţi de identitate informatizate, ofiţerul de stare civilă va invalida cartea de identitate a soţului care îşi schimbă numele de familie prin căsătorie, invalidarea fiind făcută prin perforarea spaţiului în care se află înscrisă perioada de valabilitate.

e) PROBA CĂSĂTORIEI este stabilită prin reguli speciale. Astfel, art.18 din Codul familiei prevede: „căsătoria nu poate fi dovedită decât prin certificatul de căsătorie eliberat pe baza actului întocmit în registrul actelor de stare civilă”.

De asemenea, Decretul nr.31/1954 privind persoanele fizice şi persoanele juridice precizează următoarele:ü „starea civilă se dovedeşte cu actele întocmite sau cu cele

înscrise, potrivit legii, în registrele de stare civilă” (art.22 alin.1);ü „certificatele eliberate în temeiul registrelor de stare civilă au

aceeaşi putere doveditoare ca şi actele întocmite sau înscrise în registru” (art.22 alin.2).

Prin derogare de la dispoziţiile dreptului comun, în materia actelor de stare civilă, legea permite întocmirea actului de căsătorie, ca urmare a reconstituirii acestuia, în următoarele situaţii:ü registrele de stare civilă au fost pierdute sau distruse, în totalitate

sau în parte;ü actul a fost întocmit în străinătate şi nu există posibilitatea

procurării lui.

Pe de altă parte, actul de căsătorie va putea fi întocmit ulterior în situaţiile în care:ü la data încheierii căsătoriei nu au existat registre de stare civilă;ü întocmirea actului de căsătorie a fost omisă de ofiţerul de stare

civilă, deşi a fost luat consimţământul soţilor de către acesta.

116

Page 117: Starea Civila Ed II Revizuita

În aceste situaţii se pun în discuţie posibilităţile de probă a căsătoriei în faţa:– primăriei, competentă a soluţiona cererea de întocmire ulterioară

sau reconstituire a actului de căsătorie sau– instanţei de judecată, atunci când decizia de respingere a fost

atacată pe calea justiţiei.Această probă se poate realiza prin orice mijloc de probă admis

de lege.

f) MENŢIUNI CARE SE ÎNSCRIU PE ACTELE DE STARE CIVILĂ ÎN LEGĂTURĂ CU CĂSĂTORIA:ü La înregistrarea actelor de căsătorie în cazuri speciale (Anexa

nr.27 din Metodologie, pct.2 şi 4):– „Act reconstituit (întocmit ulterior) în baza Dispoziţiei nr._____ din

____________ a primarului municipiului (sectorului, oraşului, comunei) ____________, judeţul ____________. Căsătoria a fost încheiată în anul _____ luna _____ ziua _____, în localitatea ____________, judeţul/ţara ____________.”

– „Act transcris în baza certificatului de căsătorie nr.____ din ___________ eliberat de autorităţile ______________ şi a aprobării nr._____ din ______________ a Direcţiei de evidenţă a populaţiei. Căsătoria a fost încheiată în anul ____ luna ____ ziua ____, în localitatea ___________, ţara ___________.”

ü Menţiunea de căsătorie:„Căsătorit(ă) cu ______________, act nr._____ din _____________ înregistrat la Primăria municipiului (sectorului, oraşului, comunei) ______________, judeţul ______________. După încheierea căsătoriei poartă numele de familie _____________.”

E. Efectele căsătoriei

Ca urmare a încheierii căsătoriei, efectele acestui act juridic presupun, în principal:– drepturile şi obligaţiile personale ale soţilor, reglementate de

art.25-28 din Codul familiei;– drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale acestora, prevăzute de

art.29-36 din Codul familiei;

117

Page 118: Starea Civila Ed II Revizuita

– alte drepturi şi obligaţii reciproce prevăzute pentru soţi, ce rezultă din principiile care reglementează modalităţile prin care sunt ocrotite familia şi căsătoria.

1. Efecte personaleActul căsătoriei are la bază principiul egalităţii în drepturi dintre

soţ şi soţie, aşa cum prevede art.25 din Codul familiei: „bărbatul şi femeia au drepturi şi obligaţii egale în căsătorie”.

De asemenea, art.26 din Codul familiei precizează: „soţii hotărăsc de comun acord în tot ce priveşte căsătoria lor”.

Acest principiu este confirmat atunci când se pune în discuţie modul în care trebuie să acţioneze soţii pentru a lua anumite măsuri sau a îndeplini diferite acte juridice, cazuri în care aceştia trebuie să hotărască de comun acord.

În situaţia în care soţii nu cad de acord, legea nu prevede concret modalitatea de soluţionare a divergenţelor, însă considerăm că, în cazul opunerii din partea unuia din soţi, soţul nemulţumit nu se poate adresa instanţei de judecată pentru soluţionarea neînţelegerilor, deoarece legea nu prevede o astfel de procedură.

Aplanarea acestor diferende trebuie realizată de către aceştia, de comun acord, pentru înlăturarea divergenţelor care pot deveni motive de desfacere a căsătoriei (divorţ), cu grave consecinţe pentru familie, în general, şi pentru copii, în special.

Principalele relaţii personale dintre soţi, ca urmare a încheierii actului căsătoriei, sunt următoarele:ü Obligaţia de sprijin moral reciproc (art.2 din Codul familiei).ü Obligaţia de fidelitate ce trebuie să existe între soţi, care deşi nu

este precizată în mod expres de Codul familiei, încălcarea ei constituie infracţiunea de adulter, prevăzută şi sancţionată de Codul penal.

ü Deplina capacitate de exerciţiu pe care o dobândeşte femeia ce se căsătoreşte de la împlinirea vârstei de 16 ani, iar în condiţiile prevăzute de lege, şi de la vârsta de 15 ani (art.8 alin3 din Decretul nr.31/1954). Această capacitate se păstrează chiar dacă căsătoria s-a desfăcut înainte de majoratul său.

ü Cetăţenia soţilor nu se dobândeşte şi nu se pierde prin actul juridic al căsătoriei, care astfel nu produce nici un efect în acest

118

Page 119: Starea Civila Ed II Revizuita

sens (art.3 din Legea nr.21/1991, republicată, a cetăţeniei române).

Cetăţenia română se dobândeşte numai prin naştere, adopţie ori la cerere şi se pierde prin retragere, aprobarea renunţării ori în alte cazuri expres reglementate de lege.

Deci, ca urmare a actului căsătoriei, fiecare din soţi îşi menţine cetăţenia avută, modificarea acesteia putând să aibă loc numai în condiţiile legii.

ü Domiciliul soţilor va fi stabilit de către aceştia, la aprecierea lor, urmând ca ei să decidă de comun acord (art.26 din Codul familiei). Deci, conform actualelor reglementări, soţii pot conveni să aibă fie un domiciliu comun, fie domicilii separate, atunci când se justifică separaţia (exemple: plecarea din localitate ca urmare a schimbării locului de muncă, detaşarea, deplasarea pentru continuarea studiilor etc.).

ü Numele pe care soţii s-au învoit să-l poarte în timpul căsătoriei trebuie declarat cu ocazia încheierii acesteia (conform art.27 din Codul familiei).

2. Efectele patrimonialeRegimul matrimonial al bunurilor reprezintă ansamblul normelor

juridice ce reglementează relaţiile dintre soţi, precum şi dintre aceştia şi celelalte persoane, cu privire la bunurile lor.

Nu intenţionăm să facem o prezentare în detaliu a acestor reglementări, întrucât nu au o legătură directă cu tema pa care ne-am propus să o prezentăm – actele de stare civilă. Dorim însă să facem câteva PRECIZĂRI în acest sens:ü Sunt considerate bunuri comune al soţilor doar cele dobândite în

timpul căsătoriei de către oricare dintre ei.ü Orice convenţie care contravine acestei reguli este nulă.ü Bunurile proprii ale fiecăruia dintre soţi sunt prevăzute în mod

limitativ de art.31 din Codul familiei.ü Pentru ca un bun să fie considerat comun, trebuie să fie dobândit

de către oricare dintre soţi în timpul căsătoriei şi să nu facă parte din categoria acelor bunuri pe care legea le consideră proprii, respectiv:- bunuri dobândite înainte de încheierea căsătoriei;

119

Page 120: Starea Civila Ed II Revizuita

- bunuri dobândite în timpul căsătoriei prin moştenire, legat (dispoziţie testamentară prin care se lasă cuiva ca moştenire un bun) sau donaţie, afară numai dacă dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune;

- bunuri de uz personal şi cele destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi;

- bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele ştiinţifice sau literare, schiţele şi proiectele artistice, proiectele de invenţii şi inovaţii, precum şi altele asemenea bunuri;

- indemnizaţia de asigurare sau despăgubirea pentru pagube pricinuite persoanei;

- valoarea care reprezintă şi înlocuieşte un bun propriu sau bunul în care a trecut această valoare.

ü Comunitatea de bunuri a soţilor are caracter real şi efectiv, având menirea de a contribui la consolidarea familiei.

ü Dat fiind scopul propus, comunitatea de bunuri durează pe tot timpul căsătoriei.

ü Ca o excepţie, Codul familiei prevede că: „Pentru motive temeinice, bunurile comune, în întregime sau numai o parte din ele, se pot împărţi prin hotărâre judecătorească şi în timpul căsătoriei. Bunurile astfel împărţite devin bunuri proprii.”

Împărţirea bunurilor comune dobândite de către soţi în timpul căsătoriei se poate face în următoarele cazuri:- la cererea oricăruia dintre soţi, pentru motive temeinice;

bunurile astfel împărţite devin bunuri proprii, cele neîmpărţite şi cele dobândite ulterior având calitatea de bunuri comune;

- la cererea creditorilor personali ai oricăruia dintre soţi; în acest sens, art.33 din Codul familiei prevede că, după urmărirea bunurilor proprii ale soţului debitor, creditorul său personal poate cere împărţirea bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanţei sale; de asemenea, bunurile atribuite prin împărţire devin proprii.

ü În cazul confiscării averii unuia dintre soţi, statul devine proprietarul bunurilor sale proprii şi al bunurilor comune pe care le are în devălmăşie cu celalalt soţ; statul devine astfel, ca urmare a unei hotărâri de condamnare cu pedeapsa confiscării, proprietar asupra bunurilor soţului inculpat, substituindu-se acestuia.

120

Page 121: Starea Civila Ed II Revizuita

ü În acelaşi timp, statul devine coproprietar cu soţul inculpat, cu privire la bunurile comune, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile Codului civil referitoare la ieşirea din indiviziune.

ü Indiferent de situaţie, bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei vor putea fi împărţite numai pe calea unei acţiuni principale sau în cadrul contestaţiei împotriva urmăririi bunurilor comune, scopul fiind urmărirea bunurilor proprii ale soţului inculpat.

ü Hotărârea judecătorească produce efecte numai în ceea ce priveşte bunurile existente în momentul rămânerii definitive a acesteia.

ü Bunurile dobândite de către soţi după data acestei hotărâri sunt supuse regimului comunităţii de bunuri.

În acest sens, art.30 din Codul familiei prevede:„Bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soţi

sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor.Orice convenţie contrară este nulă.Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.”

F. Desfiinţarea căsătoriei (nulitatea)

Nulitatea căsătoriei este sancţiunea care se aplică acestui act, în situaţia în care el a fost încheiat cu nerespectarea condiţiilor de fond şi de formă reglementate de lege.

1. Nulitatea absolutăNulitatea absolută sancţionează căsătoria încheiată cu

nerespectarea condiţiilor legii, în care sens art.19 din Codul familiei prevede că: „este nulă căsătoria încheiată cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute în art.4, 5, 6, 7 lit.a, art.9, 131 şi 16”, după cum urmează:

a) NEÎNDEPLINIREA CONDIŢIEI DE VÂRSTĂ (art.4 C.familiei)Bărbatul se poate căsători numai după ce a împlinit vârsta de 18

ani, iar femeia numai dacă a împlinit 16 ani. Pentru motive temeinice, se poate încuviinţa căsătoria femeii care a împlinit 15 ani, ca urmare a dispoziţiei preşedintelui consiliului judeţean sau al primarului general al municipiului Bucureşti (după caz, în funcţie de domiciliul solicitan-tei), prin care se acordă dispensă de vârstă.

121

Page 122: Starea Civila Ed II Revizuita

Căsătoria încheiată împotriva dispoziţiilor privitoare la vârsta legală nu va fi declarată nulă dacă, între timp:– acela dintre soţi, care nu avea vârsta cerută pentru căsătorie, a

împlinit-o;– soţia a dat naştere unui copil sau a rămas însărcinată.

Apreciem că, întrucât art.20 din Codul familiei nu face nici o distincţie, atunci când soţia a născut un copil sau a rămas însărcinată, acoperirea nulităţii operează şi pentru bărbatul care nu a împlinit vârsta legală pentru căsătorie.

În aceste situaţii dispar considerentele care să justifice oprirea căsătoriei, deoarece, în caz contrar, s-ar încălca interesele copilului de a avea o stare civilă bine determinată.

b) BIGAMIA (art.5 din Codul familiei)Codul familiei prevede că „este oprit să se căsătorească bărbatul

care este căsătorit sau femeia care este căsătorită”.Această sancţiune se justifică prin aceea că se încalcă principiul

monogamiei căsătoriei. În asemenea situaţie, căsătoria încheiată cu încălcarea acestor prevederi legale este nulă, indiferent de buna sau reaua-credinţă a unuia sau a ambilor soţi, astfel că va rămâne valabilă prima căsătorie încheiată.

c) RUDENIA (art.6 din Codul familiei)În conformitate cu prevederile Codului familiei, este oprită

căsătoria între rudele în linie dreaptă, precum şi între cele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv.

Rudenia este legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun.

În primul caz, rudenia este în linie dreaptă, iar în al doilea în linie colaterală.

Rudenia în linie dreaptă poate fi ascendentă sau descendentă. Gradul de rudenie se stabileşte astfel:– în linie dreaptă, după numărul naşterilor, astfel: fiul şi tatăl sunt

rude de gradul I, nepotul de fiu şi bunicul sunt rude de gradul II;– în linie colaterală, după numărul naşterilor, urcând de la una

dintre rude până la ascendentul comun şi coborând de la acesta

122

Page 123: Starea Civila Ed II Revizuita

până la cealaltă rudă, astfel: fraţii sunt rude de gradul II, unchiul şi nepotul de gradul III, verii primari de gradul IV.Ca excepţie, în ceea ce priveşte încuviinţarea căsătoriei între

persoane care sunt rude de gradul IV, Codul familiei prevede la art.6 alin.2 că, pentru motive temeinice, căsătoria între rudele în linie colaterală de gradul al patrulea poate fi încuviinţată prin acordarea dispensei de grad de rudenie de preşedintele consiliului judeţean sau primarul general al municipiului Bucureşti (este vorba despre verii primari).

d) ADOPŢIA (art.7 lit.a din Codul familiei) produce următoarele efecte, în sensul că este oprită căsătoria:– între cel care adoptă sau ascendenţii lui, pe de o parte, şi cel

adoptat ori descendenţii acestuia, de alta;– între copiii celui care adoptă, de o parte şi cel adoptat sau copiii

acestuia, de alta;– între cei adoptaţi de aceeaşi persoană.

e) ALIENAŢIA SAU DEBILITATEA MINTALĂ

Este nulă căsătoria încheiată împotriva prevederilor art.9 din Codul familiei, precum şi de cel care este vremelnic lipsit de facultăţile mintale, atât timp cât nu are discernământul faptelor sale.

În acest sens, precizăm dispoziţiile art.9 din Codul familiei: „este oprit să se căsătorească alienatul mintal, debilul mintal, precum şi cel care este lipsit vremelnic de facultăţile mintale, cât timp nu are discernământul faptelor sale”.

Apreciem că, pentru constatarea existenţei condiţiilor nulităţii căsătoriei, în caz de alienaţie sau debilitate mintală, aceste situaţii trebuie să existe la data încheierii căsătoriei şi să poată fi dovedite prin orice mijloace de probă.

În ceea ce priveşte persoanele care nu au vremelnic discernământul faptelor, acestea sunt oprite să se căsătorească atât timp cât nu au posibilitatea să consimtă în mod conştient cu privire la actul căsătoriei.

Practica judiciară a stabilit că faptul cunoaşterii stării de alienaţie sau debilitate mintală ori lipsa vremelnică a facultăţilor mintale (dovedită prin acte oficiale) nu duce la validarea căsătoriei

f) LIPSA PUBLICĂRII EXTRASULUI DIN DECLARAŢIA DE CĂSĂTORIE

123

Page 124: Starea Civila Ed II Revizuita

Art.131 din Codul familiei, introdus prin Legea nr.23/1999, prevede că: „În aceeaşi zi cu primirea declaraţiei de căsătorie, ofiţerul de stare civilă va dispune publicarea acesteia, prin afişarea în extras, într-un loc special amenajat, la sediul primăriei unde urmează să se încheie căsătoria.

Extrasul din declaraţia de căsătorie va cuprinde, în mod obligatoriu: data afişării, datele de stare civilă ale viitorilor soţi, precum şi înştiinţarea că orice persoană poate face opunere la căsătorie, în termen de 10 zile de la data afişării.”

Art.19 din Codul familiei precizează că este nulă căsătoria încheiată cu încălcarea dispoziţiilor art.131 din acelaşi act normativ.

g) LIPSA CONSIMŢĂMÂNTULUI SOŢILOR

Art.16 din Codul familiei prevede: „căsătoria se încheie prin consimţământul viitorilor soţi; aceştia sunt obligaţi să fie prezenţi, împreună, în faţa ofiţerului de stare civilă, pentru a-şi da consimţământul personal şi în mod public”.

Art.19 din Codul familiei precizează şi faptul că este nulă căsătoria încheiată cu încălcarea dispoziţiilor art.16 din acelaşi cod.

În acest sens, lipsa consimţământului viitorilor soţi la încheierea căsătoriei are ca efect desfiinţarea căsătoriei, care poate fi determinată de anumite cauze:ü la data stabilită pentru încheierea căsătoriei, unul dintre viitorii soţi

nu se prezintă, iar ofiţerul de stare civilă încheie căsătoria, care în aceste condiţii este nulă;

ü la încheierea căsătoriei, unul dintre viitorii soţi dă un răspuns negativ, iar ofiţerul de stare civilă declară căsătoria încheiată; această căsătorie este nulă, întrucât consimţământul nu a fost exprimat cu respectarea condiţiilor de fond prevăzute de lege.

h) INCOMPETENŢA OFIŢERULUI DE STARE CIVILĂ, în sensul că este considerată nulă căsătoria care a fost oficiată de un funcţionar care nu avea împuternicirea de ofiţer de stare civilă delegat, exceptând cazul în care a exercitat în mod public această funcţie.

În acest sens, sunt aplicabile prevederile art.7 din Legea nr.119/1996: „actele de stare civilă întocmite de o persoană care a exercitat în mod public atribuţiile de ofiţer de stare civilă, cu respectarea prevederilor legale, sunt valabile chiar dacă acea persoană nu avea această calitate.”

124

Page 125: Starea Civila Ed II Revizuita

i) CĂSĂTORIA FICTIVĂ

În situaţia în care viitorii soţi urmăresc prin căsătorie alt scop decât întemeierea unei familii, acest act nu se mai bucură de protecţia legii.

Căsătoria este considerată nulă în următoarele condiţii:ü a fost încălcat scopul prevăzut de lege pentru orice căsătorie,

respectiv acela de a întemeia o familie şi de a crea astfel relaţii personale şi patrimoniale, pe care căsătoria le implică;

ü intenţia unuia dintre soţi de a obţine anumite efecte secundare căsătoriei (exemplu: dobândirea unei locuinţe, dobândirea vocaţiei succesorale legale, sustragerea de la răspundere penală pentru viol etc.);

ü cauza anterioară sau concomitentă încheierii căsătoriei să nu fi dispărut ulterior, ca urmare a convieţuirii soţilor; atunci când, după încheierea căsătoriei, între soţi se stabilesc raporturi personale şi patrimoniale specifice căsătoriei, cauza nulităţii dispărând, căsătoria trebuie să fie menţinută.

j) CĂSĂTORIA ÎNTRE PERSOANE DE ACELAŞI SEX

Practica judiciară şi literatura de specialitate consideră o astfel de căsătorie ca fiind nulă, întrucât în dreptul nostru căsătoria se încheie numai între un bărbat şi o femeie, în condiţiile stabilite de lege.

ACŢIUNEA ÎN DECLARAREA NULITĂŢII ABSOLUTE poate fi introdusă de către orice persoană interesată; spre exemplu, soţii, în cazul bigamiei, rudele soţilor, creditorii acestora, procurorul (art.47 din Decretul nr.32/1954 şi art.45 din Codul de procedură civilă), însă numai în timpul vieţii soţilor, întrucât, după moartea unuia dintre ei, interesul pe care-l are de apărat nu mai există.

Acţiunea în nulitate absolută a căsătoriei este imprescriptibilă.

2. Nulitatea relativăNulitatea relativă intervine în cazul viciilor de consimţământ.

Art.21 alin.1 din Codul familiei prevede: „căsătoria poate fi anulată la cererea soţului al cărui consimţământ a fost viciat prin eroare cu privire la identitatea fizică a celuilalt, prin viclenie sau prin violenţă”.

În concluzie, căsătoria poate fi anulată numai în situaţia existenţei viciilor de consimţământ: eroare, dol şi violenţă.

125

Page 126: Starea Civila Ed II Revizuita

Acţiunea în declararea nulităţii relative a căsătoriei este o acţiune cu caracter personal şi poate fi introdusă numai de către soţul al cărui consimţământ a fost viciat.

Eroarea, ca o cauză de nulitate relativă, intervine numai în ceea ce priveşte identitatea fizică a celuilalt soţ.

Necunoaşterea de către soţ, la data încheierii căsătoriei, a faptului că soţia era însărcinată nu poate fi un motiv de anulare a căsătoriei, pentru că nu ne aflăm în situaţia de viciere a consimţământului prin eroare cu privire la identitatea fizică a celuilalt soţ.

Căsătoria însă poate fi anulată atunci când a fost încheiată ca urmare a erorii privind starea de sănătate a unuia dintre soţi, folosind mijloace viclene (exemplu: unul dintre soţi care suferă de o boală gravă, induce în eroare pe celălalt, prezentând un certificat prenupţial emis pe baza examenului medical al altei persoane).

Dacă, la încheierea căsătoriei, unul dintre soţi, cu intenţie şi în cunoştinţă de cauză, a ascuns celuilalt soţ boala de care suferea ori manifestările acesteia, ne aflăm într-o situaţie de dol (viclenie), care, dacă este dovedită, constituie motiv de declarare a nulităţii relative a căsătoriei.

Tot o cauză de nulitate relativă a căsătoriei este şi aceea a căsătoriei încheiate ca urmare a dolului săvârşit de către unul dintre soţi prin ascunderea unei maladii sau malformaţii necunoscută celuilalt soţ.

Ascunderea de către soţie a unei boli care o face inaptă de a avea copii, constituie tot o situaţie de dol.

Neputinţa de a realiza actul sexual va putea constitui o cauză de nulitate relativă a căsătoriei numai atunci când se constată că, înainte de căsătorie, soţul a cunoscut boala de care suferă şi nu a adus la cunoştinţă viitoarei soţii acest fapt, care a acceptat să se căsătorească ca urmare a dolului (vicleniei) prin omisiune.

În cazul în care, la încheierea căsătoriei, consimţământul unuia dintre soţi a fost viciat prin violenţă, căsătoria va fi declarată nulă numai atunci când acţiunea a fost introdusă în termenul legal.

Art.21 alin.2 din Codul familiei prevede că anularea căsătoriei poate fi cerută de cel al cărui consimţământ a fost viciat, în termen de 6 luni de la încheierea violenţei ori de la descoperirea erorii ori a vicleniei.

126

Page 127: Starea Civila Ed II Revizuita

Deci, în timp ce nulitatea absolută a căsătoriei poate fi invocată oricând, de orice persoană, acţiunea în anularea căsătoriei (nulitatea relativă) se prescrie în termenul de 6 luni, prevăzut de Codul familiei.

De asemenea, trebuie precizat că această acţiune va putea fi introdusă numai de către soţul căruia i-a fost viciat consimţământul. Întrucât este o acţiune personală, legea nu acordă moştenitorilor dreptul de a o continua. O acţiune cu privire la starea civilă va putea fi continuată de moştenitori numai dacă legea prevede acest fapt în mod expres (exemplu: stabilirea filiaţiei faţă de mamă, stabilirea paternităţii, acţiunea în tăgăduirea paternităţii).

O astfel de acţiune nu va putea fi introdusă de procuror, întrucât Codul de procedură civilă şi Decretul nr.32/1954 nu permit procurorului pornirea acţiunilor cu caracter personal.

3. Dispoziţii comune privind nulitatea căsătorieiAcţiunea în nulitate absolută, ca şi cea în nulitate relativă, sunt de

competenţa instanţelor judecătoreşti, determinate după dreptul comun, fiind soluţionate în fond de către tribunal, în conformitate cu prevederile art.2 pct.1 lit.d) şi h) din Codul de procedură civilă.

Nulitatea căsătoriei va putea fi cerută numai pe calea unei acţiuni distincte, neputând fi invocată prin mijlocul unei excepţii formulate în cadrul altei acţiuni.

EFECTELE NULITĂŢII CĂSĂTORIEI

Atât nulitatea absolută, cât şi cea relativă produc aceleaşi efecte, atât pentru viitor, cât şi pentru trecut, în sensul că se consideră că respectiva căsătorie nu a fost încheiată.

De la această regulă, există următoarele EXCEPŢII de la efectul retroactiv al căsătoriei:– nulitatea nu produce nici un efect în privinţa copiilor care au

statutul legal de copii din căsătorie;– căsătoria putativă.

Nulitatea căsătoriei produce efecte cu privire la:ü RELAŢIILE DINTRE SOŢI:– soţii sunt consideraţi, din punct de vedere juridic, că nu au fost

căsătoriţi niciodată;– se consideră că soţii nu au avut obligaţii rezultate din situaţia de

căsătoriţi;

127

Page 128: Starea Civila Ed II Revizuita

– o eventuală căsătorie încheiată până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, cu privire la nulitatea căsătoriei, rămâne valabilă, nemaifiind considerat caz de bigamie;

– foştii soţi se pot recăsători;– o eventuală acţiune penală, având ca obiect infracţiunea de

adulter, se stinge;– soţii redobândesc numele pe care l-au avut înainte de încheierea

căsătoriei, dacă acesta a fost schimbat prin actul căsătoriei;– atunci când desfiinţarea căsătoriei are loc înainte ca soţia să fi

împlinit vârsta de 18 ani, aceasta pierde deplina capacitate de exerciţiu, întrucât se consideră că nu a fost căsătorită şi nu a avut nici în trecut această capacitate (spre deosebire de cazul desfacerii căsătoriei prin divorţ);

– încetează obligaţia reciprocă de întreţinere;– nu mai operează dreptul la moştenire în caz de deces al unuia

dintre soţii a căror căsătorie a fost anulată;– întrucât anularea căsătoriei produce efecte retroactiv, nu se mai

poate pune în discuţie proprietatea comună în devălmăşie a bunurilor;

– bunurile dobândite după data încheierii căsătoriei şi până la data declarării nulităţii acesteia sunt supuse regimului coproprietăţii din dreptul comun, şi nu al codului familiei, ca în cazul desfacerii căsătoriei prin divorţ (vor fi coproprietatea celor a căror căsătorie a fost desfiinţată).

ü RELAŢIILE DINTRE PĂRINŢI ŞI COPII:– nulitatea căsătoriei nu produce efecte în ceea ce priveşte copiii

rezultaţi din convieţuirea persoanelor a căror căsătorie a fost desfiinţată; astfel că aceştia îşi păstrează situaţia de copii din căsătorie (art.23 alin.2 din Codul familiei).

Atunci când părinţii nu s-au învoit cu privire la copiii lor minori, prin asemănare cu regulile prevăzute la desfacerea căsătoriei de art.24 alin.2 din Codul familiei, instanţa de judecată are obligaţia:ü în funcţie de interesele copiilor minori, să dispună încredinţarea

lor spre creştere şi educare unuia sau ambilor părinţi, unei terţe persoane sau unei instituţii de ocrotire;

ü să stabilească acel părinte ce va administra bunurile minorului care este încredinţat unei terţe persoane sau unei instituţii de ocrotire;

128

Page 129: Starea Civila Ed II Revizuita

ü să fixeze contribuţia pe care trebuie să o aducă fiecare dintre părinţi la cheltuielile necesare pentru creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea personală a minorilor rezultaţi ca urmare a căsătoriei care a fost anulată.

4. Căsătoria putativăPrin căsătorie putativă înţelegem acea căsătorie care, deşi nulă

(lovită de nulitatea absolută) sau anulată (atunci când intervine un caz de nulitate relativă), produce unele efecte faţă de soţul care a fost de bună-credinţă la încheierea ei.

În acest sens, art.23 alin.1 din Codul familiei prevede că soţul care a fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei, declarată nulă sau anulată, păstrează, până la data când hotărârea instanţei judecătoreşti rămâne definitivă, situaţia unui soţ dintr-o căsătorie valabilă.

Pentru ca o căsătorie să fie considerată putativă, aceasta trebuie să îndeplinească următoarele CONDIŢII:ü să existe aparenţa juridică a actului căsătoriei;ü să existe buna-credinţă a ambilor soţi sau numai a unuia dintre ei.

Buna-credinţă reprezintă faptul de a nu cunoaşte cauza care a determinat nulitatea căsătoriei, respectiv eroarea în care a fost indus soţul sau au fost induşi ambii soţi, în ceea ce priveşte cauza nulităţii căsătoriei.

Recunoaşterea căsătoriei putative presupune existenţa bunei-credinţe a unuia dintre soţi în momentul încheierii căsătoriei. Buna-credinţă se apreciază asupra situaţiilor de fapt, precum şi a celor de drept. În conformitate cu prevederile art.1899 alin.2 din Codul civil, potrivit dreptului comun, soţul de bună credinţă nu este obligat să o dovedească. Doar cel care pretinde existenţa relei-credinţe are obligaţia să o probeze.

Existenţa aparenţei juridice a actului căsătoriei este determinată de celebrarea căsătoriei. Declararea nulităţii sau anulării unei căsătorii trebuie să aibă la bază doar un titlu juridic prin care acest act să fie desfiinţat de către instanţa de judecată competentă.

Atunci când numai unul dintre soţi a fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei, de efectele căsătoriei putative va beneficia doar acesta, nu şi soţul de rea-credinţă. Hotărârea prin care s-a anulat sau s-a declarat nulă căsătoria va avea, pentru soţul de rea-credinţă, un

129

Page 130: Starea Civila Ed II Revizuita

efect retroactiv, astfel că el nu va beneficia de prevederile căsătoriei putative.

PRINCIPALELE EFECTE ALE CĂSĂTORIEI PUTATIVE

ü Soţul de bună-credinţă, deşi căsătoria este nulă sau anulată, până la data când hotărârea instanţei judecătoreşti rămâne definitivă, păstrează situaţia unui soţ dintr-o căsătorie valabilă;

ü Cererea de întreţinere a soţului de bună-credinţă şi raporturile patrimoniale dintre soţi sunt supuse dispoziţiilor de divorţ, prin asemănare.

Efecte cu privire la relaţiile dintre soţi CÂND AMÂNDOI SUNT DE BUNĂ CREDINŢĂ:ü Întrucât până la data când hotărârea judecătorească a rămas

definitivă soţii au avut această calitate, între ei a existat obligaţia reciprocă de sprijin moral; încălcarea obligaţiei de fidelitate de către oricare dintre soţi, în această perioadă, constituie adulter.

ü Atunci când, prin căsătorie, unul dintre soţi a luat numele celuilalt soţ, în caz de declarare a nulităţii căsătoriei, nu mai sunt aplicabile dispoziţiile cu privire la divorţ, astfel încât acesta îşi va recăpăta numele avut anterior.

ü Soţul de bună-credinţă, care la data încheierii căsătoriei nu a avut vârsta de 18 ani (este cazul femeii căsătorite la împlinirea vârstei de 16 ani, sau 15 ani, când se acordă dispensă de vârstă) şi, ca urmare a actului căsătoriei, a dobândit deplina capacitate de exerciţiu, o menţine. În cazul căsătoriei putative, pentru soţul de bună-credinţă nu se suprimă efectele produse de căsătorie în trecut, astfel încât se menţine deplina capacitate de exerciţiu dobândită.

ü Hotărârea prin care s-a declarat nulă sau anulată căsătoria nu are efect retroactiv, ci numai pentru viitor, astfel încât orice raporturi patrimoniale între soţi urmează a fi soluţionate ca şi în cazul divorţului (exemple: împărţirea bunurilor comune, folosinţa locuinţei comune, întreţinerea legală datorată etc.).

ü Ambii soţi beneficiază de dreptul la moştenire atunci când celălalt soţ a decedat înainte ca hotărârea judecătorească, prin care s-a declarat nulitatea căsătoriei, să fi rămas definitivă.

Efecte cu privire la relaţiile dintre soţi atunci CÂND se constată că DOAR UNUL DINTRE EI ESTE DE BUNĂ CREDINŢĂ:

130

Page 131: Starea Civila Ed II Revizuita

ü De efectul căsătoriei putative va profita numai soţul de bună-credinţă, nu şi cel de rea-credinţă.

ü Pentru soţul de rea-credinţă, hotărârea prin care s-a anulat sau a fost declarată nulă căsătoria va avea efect retroactiv, în sensul că se va considera că această căsătorie nu a existat legal niciodată.

ü Obligaţia de sprijin moral se consideră că a existat numai în ceea ce-l priveşte pe soţul de bună-credinţă.

ü Suspendarea prescripţiei operează numai în ceea ce-l priveşte pe soţul de bună-credinţă.

ü Soţul de bună-credinţă care şi-a schimbat, prin căsătorie, numele nu îl va mai purta după căsătoria care a fost desfiinţată.

ü Comunitatea de bunuri de care beneficiază soţul de bună-credinţă este alcătuită numai din bunurile care au fost dobândite de către soţul de rea-credinţă în timpul căsătoriei. Din punct de vedere juridic, acesta din urmă are calitatea de concubin şi nu de soţ, astfel încât nu poate beneficia de dispoziţiile privind împărţirea bunurilor comune, în conformitate cu prevederile Codului familiei.

ü Numai atunci când soţul de rea-credinţă va putea dovedi că a contribuit la dobândirea bunurilor celuilalt soţ, va putea pretinde o proprietate comună pe cote părţi sau o creanţă împotriva acestuia.

ü Soţul de bună-credinţă are dreptul la întreţinere, în aceleaşi condiţii ca şi soţul divorţat. De acest drept nu beneficiază soţul de rea-credinţă.

ü Soţul de bună-credinţă are dreptul la moştenirea celuilalt soţ, atunci când decesul s-a produs înainte de desfiinţarea căsătoriei.

ü În cazul căsătoriei putative, desfiinţarea acesteia nu produce nici un efect în ceea ce priveşte situaţia legală a copiilor, care vor avea calitatea de copii din căsătorie. În acest sens, avându-se în vedere interesul copiilor şi necesitatea ocrotirii lor, drepturile şi îndatoririle dintre părinţi şi copii, în ceea ce priveşte raporturile personale şi patrimoniale, sunt aplicabile ca şi în cazul unei căsătorii valabile.

ü Copilul născut după declararea nulităţii sau anulării căsătoriei are ca tată pe fostul soţ al mamei, în situaţia în care a fost conceput în timpul căsătoriei şi naşterea a avut loc înainte ca mama să fi intrat într-o nouă căsătorie (art.53 din Codul familiei).

131

Page 132: Starea Civila Ed II Revizuita

Legea recunoaşte, în mod reciproc, drepturile succesorale dintre părinţi şi copii şi rudele acestora care au fost recunoscute. Nu trebuie făcută diferenţiere între faptul că succesiunea se deschide înainte sau după desfiinţarea căsătoriei, întrucât într-o astfel de situaţie se aplică aceleaşi prevederi legale ca şi în cazul căsătoriei desfăcute prin divorţ.

G. Încetarea căsătoriei

În conformitate cu prevederile Codului familiei, trebuie să facem distincţie între încetarea şi desfacerea căsătoriei, având în vedere, în special, efectele pe care le produc aceste acte juridice de stare civilă.

Încetarea căsătoriei are loc, de drept, atunci când:ü a avut loc moartea unuia dintre soţi;ü există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă cu privire

la declararea morţii unuia dintre soţi.Dacă soţul celui care fusese declarat mort prin hotărâre

judecătorească rămasă definitivă s-a recăsătorit, este valabilă a doua căsătorie.

(1) Precizăm următoarele aspecte, referitoare la efectele încetării căsătoriei ca urmare a morţii unuia dintre soţi:ü Întrucât orice căsătorie este încheiată în considerarea persoanei

în cauză, aceasta încetează prin moartea unuia dintre soţi.ü Soţul supravieţuitor care nu avea împlinită vârsta legală pentru a

se căsători (este cazul soţiei) îşi menţine capacitatea deplină de exerciţiu dobândită prin căsătorie.

ü Soţul supravieţuitor, care prin căsătorie a luat numele celuilalt soţ, îl menţine după încetarea căsătoriei, dispoziţie ce urmăreşte înlăturarea restricţiei care limita, până la recăsătorirea soţului supravieţuitor, dreptul său de a continua să poarte numele comun. Deci, soţul supravieţuitor are dreptul de a continua să poarte numele comun dobândit prin căsătorie, chiar dacă se recăsătoreşte.

ü Încetează comunitatea de bunuri ale soţilor, în sensul că, de regulă, soţul supravieţuitor are drept de proprietate asupra unei părţi din bunurile comune care au fost dobândite în timpul

132

Page 133: Starea Civila Ed II Revizuita

căsătoriei. Cealaltă parte va trece la moştenitorii soţului decedat, dintre care face parte şi soţul supravieţuitor.

ü Soţul supravieţuitor va avea drept la moştenire, ca urmare a morţii celuilalt soţ, în condiţiile legislaţiei în vigoare.

ü Nu se mai pune problema obligaţiei de întreţinere între soţi.

(2) Declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi produce aceleaşi efecte ca şi moartea fizică constată prin examinarea cadavrului.

Se stabileşte ca dată a morţii data stabilită prin hotărârea judecătorească declarativă de moarte, rămasă definitivă şi irevocabilă.

Atunci când, după recăsătorirea soţului celui declarat mort, prin hotărâre judecătorească, se rectifică data morţii şi aceasta este stabilită ca fiind ulterioară căsătoriei, deşi legea nu prevede în mod expres, se consideră că prima căsătorie va fi desfăcută la data încheierii noii căsătorii, aplicându-se, prin asemănare, dispoziţiile art.22 din Codul familiei.

(3) Atunci când, prin hotărâre judecătorească de declarare a morţii unuia dintre soţi, căsătoria încheiată este considerată ca fiind încetată prin deces, celălalt soţ se va putea recăsători.

Art.22 din Codul familiei prevede că: „în cazul în care soţul unei persoane declarată moartă s-a recăsătorit şi, după aceea, hotărârea declarativă de moarte este anulată, căsătoria cea nouă rămâne valabilă. Prima căsătorie este desfăcută pe data încheierii noii căsătorii.

Declararea nulităţii căsătoriei nu are nici o urmare în privinţa copiilor, care îşi păstrează situaţia de copii din căsătorie.”

În situaţia prevăzută de acest text de lege, dispoziţie la care am făcut referire anterior, este vorba numai despre hotărârea de declarare a morţii, nu şi despre cea de declarare a dispariţiei. Astfel că, dacă s-a încheiat o nouă căsătorie, existând numai o hotărâre judecătorească definitivă a dispariţiei, noua căsătorie nu va putea fi ocrotită de lege.

În concluzie, legea dă preferinţă căsătoriei care există în fapt, respectiv cea de-a doua, atunci când soţul recăsătorit este de bună-credinţă (nu a cunoscut faptul că cel declarat mort este în viaţă).

133

Page 134: Starea Civila Ed II Revizuita

(4) Se consideră însă că, atunci când soţul recăsătorit a fost de rea-credinţă, în sensul că a cunoscut că cel care a fost declarat mort trăieşte, noua căsătorie va fi lovită de nulitate absolută, întrucât a fost încheiată cu încălcarea dispoziţiilor art.5 din Codul familiei, care interzice căsătoria unei persoane deja căsătorite.

H. Desfacerea căsătoriei

1. Consideraţii generaleÎn conformitate cu prevederile art. 37 alin.2 din Codul familiei,

desfacerea căsătoriei are loc prin divorţ.Precizăm că, în baza reglementărilor Legii nr.59/1993, au fost

aduse modificări în ceea ce priveşte divorţul (completate prin Legea nr.65/1993):a) s-a renunţat la caracterul excepţional al situaţiilor în care se poate

pronunţa divorţul;b) divorţul se poate pronunţa pe baza acordului soţilor atunci când

sunt îndeplinite următoarele condiţii:- până la data depunerii cererii a trecut o perioadă de cel puţin un

an de la încheierea căsătoriei;- să nu existe copii minori rezultaţi din căsătorie;

c) înlăturarea termenelor de înfăţişare şi gândire, stabilite de vechile reglementări;

d) criteriile legale de apreciere a motivelor de divorţ de către instanţa de judecată au fost restrânse, în sensul că desfacerea căsătoriei se poate dispune atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă (nu mai apare termenul „atât de grav vătămată” şi condiţia ca vătămarea raporturilor dintre soţi să fie „iremediabilă”);

e) posibilitatea acordată soţului a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei de a solicita divorţul;

f) la cererea expresă a ambilor soţi, instanţa poate redacta o hotărâre nemotivată;

g) posibilitatea legală de a renunţa la căile de atac.

134

Page 135: Starea Civila Ed II Revizuita

2. Competenţă (art.607 din Codul de procedură civilă)Competenţa judecării acţiunii de divorţ, potrivit competenţei

materiale de drept comun, revine judecătoriei, spre deosebire de acţiunea de declarare a nulităţii căsătoriei, care este de competenţa tribunalului.

Sub aspect teritorial, soluţionarea acţiunii de divorţ, ca şi a cererii reconvenţionale ori a cererilor accesorii divorţului, este de competenţa judecătoriei în a cărei rază teritorială se află ultimul domiciliu comun al soţilor.

Fiind o împrejurare de fapt, ultimul domiciliu comun al soţilor poate fi probat prin orice mijloc de probă.

Determinarea acestuia se face nu în sensul strict al prevederilor Decretului nr.31/1954, ci se are în vedere locul în care soţii au convieţuit. În aceste condiţii, nu se au în vedere formalităţile prevăzute de reglementările cu privire la evidenţa populaţiei.

În situaţia în care soţii nu au avut un domiciliu comun ori nici unul din ei nu mai locuieşte în raza judecătoriei ultimului domiciliu comun, competenţa revine judecătoriei în raza căreia domiciliază pârâtul.

Dacă pârâtul nu domiciliază în ţară sau domiciliul său nu este cunoscut, va fi competentă judecătoria în raza căreia îşi are domiciliul reclamantul.

3. ProcedurăÎntrucât în prezenta lucrare ne-am propus să tratăm, în special,

aspectele teoretice şi practice cu privire la actele de stare civilă, utile pentru funcţionarii care lucrează în acest domeniu de activitate, în ceea ce priveşte procedura divorţului, ne vom referi numai la câteva aspecte mai importante:a) Acţiunea de divorţ aparţine numai soţilor, întrucât are un

caracter strict personal, astfel că nu poate fi promovată sau continuată de moştenitorii sau creditorii unuia dintre soţi sau de procuror.

b) Soţul alienat sau debil mintal poate introduce acţiunea de divorţ doar în momentele de luciditate, fără a se distinge faptul că este sau nu pus sub interdicţie.

c) Soţul alienat sau debil mintal poate avea calitatea de pârât în procesul de divorţ, prin tutorele său.

135

Page 136: Starea Civila Ed II Revizuita

d) Cererea de divorţ va conţine menţiunile cerute de lege pentru orice cerere de chemare în judecată, respectiv:- numele, domiciliul şi reşedinţa părţilor;- calitatea juridică a părţilor, atunci când nu stau în judecată în

nume propriu;- obiectul cererii şi preţuirea lui;- motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea;- dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere;- semnătura.

e) Această cerere va cuprinde, în afară de datele menţionate mai sus, următoarele date:- numele copiilor minori născuţi din căsătorie sau, după caz,- numele copiilor minori adoptaţi sau recunoscuţi de ambii soţi,

care au aceeaşi situaţie legală cu aceea a copiilor născuţi din căsătorie;

- menţiunea expresă că nu sunt copii minori într-o astfel de situaţie.

f) Soţul care are calitatea de reclamant va putea solicita, prin cererea de divorţ din vina exclusivă a pârâtului, şi următoarele, după caz:- încuviinţarea ca pârâtul sau reclamantul să revină la numele

existent înaintea căsătoriei, ori ca reclamantul să păstreze numele dobândit prin încheierea căsătoriei;

- stabilirea contribuţiei pentru întreţinerea minorilor;- împărţirea bunurilor comune ale soţilor;- încredinţarea spre creştere şi educare a copiilor minori unuia

sau altuia dintre soţii aflaţi în divorţ;- beneficiul contractului de închiriere în ceea ce priveşte o

locuinţă comună, atunci când este cazul;- plata cheltuielilor de judecată.

g) Cererea de divorţ a reclamantului, împreună cu înscrisurile doveditoare şi, dacă este cazul, cu copii legalizate de pe certificatele de stare civilă (naştere, căsătorie, respectiv de naştere ale copiilor minori), se prezintă personal de către acesta preşedintelui judecătoriei, care va fixa taxa de timbru, în funcţie de venitul mediu net lunar avut pe ultimele 12 luni.

136

Page 137: Starea Civila Ed II Revizuita

h) Atunci când pârâtul are pretenţii cu privire la cererea sau mijloacele de apărare ale reclamantului, el poate să facă cerere reconvenţională, prin care să solicite desfacerea căsătoriei din vina reclamantului, cerere care poate fi introdusă, cel târziu, până la prima zi de înfăţişare în şedinţă publică, pentru faptele petrecute până la această dată.

i) Nerespectarea acestui termen atrage sancţiunea decăderii pârâtului din dreptul de a promova cererea reconvenţională. Pârâtul va putea face cerere reconvenţională şi după acest termen, dacă apar noi motive de divorţ, însă numai până la începerea dezbaterilor asupra fondului în acţiunea principală.

j) Dacă în procesul de divorţ, motivele invocate de soţul reclamant nu sunt semnificative, iar soţul pârât doreşte menţinerea căsătoriei, acesta din urmă va putea face întâmpinare, prin care să solicite respingerea acţiunii de divorţ, motivându-se netemeinicia cererii de divorţ.

k) Cererile accesorii acţiunii de divorţ pot fi formulate de soţi sau ridicate de instanţă din oficiu şi se referă la:- restituirea bunurilor proprietate personală ale unuia dintre soţi,

deţinute de către celălalt soţ;- reintegrarea soţului alungat în domiciliul comun;- atunci când prin comportamentul unuia dintre soţi se pune în

pericol sănătatea sau viaţa celuilalt soţ, se solicită evacuarea temporară din locuinţa comuna a soţului violent;

- cereri cu privire la numele soţilor;- încredinţarea copiilor minori;- stabilirea pensiei de întreţinere în favoarea copiilor minori sau a

unuia dintre soţi;- împărţirea bunurilor comune.

Anumite cereri, cum sunt cele cu privire la împărţirea bunurilor comune, obligaţia de întreţinere între foştii soţi şi atribuirea locuinţei, vor putea fi formulate ca acţiuni independente, după desfacerea căsătoriei prin divorţ.

l) Procesul de divorţ presupune:- faza prealabilă (necontencioasă), care înseamnă prezentarea

de către soţul reclamant a cererii de divorţ, personal preşedintelui instanţei, care va da sfaturi de împăcare

137

Page 138: Starea Civila Ed II Revizuita

reclamantului şi, în cazul în care acesta stăruie în desfacerea căsătoriei, va fixa termen pentru judecarea cauzei;

- faza de judecată (contencioasă) se desfăşoară în faţa completului de judecată, după aprecierea instanţei, în şedinţă publică sau în camera de consiliu; această fază se încheie prin pronunţarea sentinţei civile în şedinţă publică.

m) Prezenţa soţilor personal în faţa instanţei de fond este obligatorie, impunându-se însă următoarele precizări:- apărătorii acestora pot doar să-i asiste pe parcursul procesului

de divorţ, nu să-i şi reprezinte;- părţile se vor putea înfăţişa prin mandatar, atunci când unul

dintre soţi execută o pedeapsă privativă de libertate, este împiedicat de o boală grea sau are reşedinţa în străinătate;

- în caz de apel sau recurs, soţii vor putea fi reprezentaţi, fără nici o restricţie, prin apărătorii lor;

- dacă la termenul de judecată în prima instanţă reclamantul lipseşte nemotivat şi se înfăţişează numai pârâtul, cererea de divorţ va fi respinsă ca nesusţinută (se aplică prezumţia de renunţare la acţiune);

- atunci când lipsesc la un termen de judecată ambele părţi, instanţa va suspenda acţiunea de divorţ, iar pentru continuarea procesului reclamantul sau pârâtul vor trebui să facă cerere de repunere pe rolul judecătoriei a cauzei respective;

- atunci când nici una dintre părţi nu face cerere pentru redeschiderea acţiunii, în termen de un an, intervine perimarea de drept a cererii de divorţ.

n) Calitatea de participanţi în procesul de divorţ o au copiii minori care au împlinit vârsta de 10 ani, autoritatea tutelară şi procurorul.

o) Spre deosebire de dreptul comun, în dovedirea motivelor de divorţ, există posibilitatea audierii ca martori a rudelor şi afinilor până la gradul trei inclusiv, cu excepţia descendenţilor.

p) Prin împăcarea soţilor, în orice fază a procesului, acesta ia sfârşit, instanţa luând doar act de respectivul fapt.

4. Hotărârea de divorţPronunţând hotărârea, atunci când sunt îndeplinite condiţiile

legale, instanţa dispune desfacerea căsătoriei, cu următoarele distincţii:

138

Page 139: Starea Civila Ed II Revizuita

– din vina soţului pârât sau– din vina ambilor soţi; în ambele cazuri, dacă s-a dovedit existenţa

unor motive temeinice, care să nu mai facă posibilă continuarea căsătoriei;

– din vina soţului reclamant, în situaţia în care pârâtul a introdus, în cadrul procesului, cerere reconvenţională, iar acţiunea principală a reclamantului a fost respinsă.Dacă se face dovada culpei exclusive a reclamantului, însă nu

s-a introdus cerere reconvenţională, instanţa va respinge acţiunea de divorţ.

PRECIZĂRI:a) Căsătoria este considerată ca fiind desfăcută de la data când

hotărârea a rămas irevocabilă, respectiv:- când hotărârea pronunţată în prima instanţă nu a fost atacată

cu apel;- când hotărârea dată în apel nu a fost atacată cu recurs, în

termenul legal;- când a fost dată hotărârea în recurs.

b) Din momentul în care hotărârea de divorţ a rămas definitivă şi irevocabilă, instanţa are obligaţia să comunice din oficiu serviciului de stare civilă care a încheiat căsătoria, pentru a se opera pe marginea actului de căsătorie menţiunile cuvenite.

c) Efectele juridice ale desfacerii căsătoriei, în ceea ce priveşte relaţiile dintre foştii soţi, se produc de la data când hotărârea a rămas definitivă şi irevocabilă.

d) În ceea ce priveşte efectele juridice cu privire la raporturile patrimoniale dintre soţi şi terţele persoane, se are în vedere data când s-a efectuat menţiunea de divorţ în actul de căsătorie.

5. Căile de atacHotărârile de divorţ sunt supuse apelului şi recursului, în termen

de 30 zile de la comunicarea hotărârii pentru părţi.Precizăm că:

ü Hotărârea dată în materie de divorţ nu este supusă revizuirii, ci doar contestaţiei în anulare, recursului în interesul legii şi celui în anulare (căi extraordinare de atac).

139

Page 140: Starea Civila Ed II Revizuita

ü Dacă la apelul sau recursul reclamantului împotriva hotărârii instanţei de fond se prezintă numai pârâtul, va fi respinsă cererea ca nesusţinută.

ü Atunci când, în cursul procesului de divorţ, chiar în instanţa de recurs, unul dintre soţi a decedat, instanţa va închide dosarul şi se vor aplica prevederile art.37 din Codul familiei, fiind considerat că încetarea căsătoriei a avut loc prin decesul respectiv.

ü Căsătoria încetează prin deces şi atunci când unul dintre soţi decedează înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de divorţ.

6. Efectele divorţului.a) FAŢĂ DE FOŞTII SOŢI

Divorţul produce efecte numai pentru viitor, nu şi pentru trecut şi deosebim:ü EFECTE CU PRIVIRE LA RELAŢIILE PERSONALE DINTRE SOŢI:– încetează calitatea de soţ, fiecare din ei având posibilitatea de a

se recăsători, inclusiv foştii soţi între ei;– încetează obligaţia de fidelitate şi de sprijin moral;– dacă la încheierea căsătoriei soţii au adoptat un nume comun

(numele unuia dintre ei ori numele lor reunite), după desfacerea căsătoriei fiecare va reveni la numele avut anterior căsătoriei;

– prin excepţie, soţii se pot învoi ca acela dintre ei care a purtat numele celuilalt soţ să-l poarte şi după desfacerea căsătoriei;

– în caz de neînţelegere şi în lipsa unei învoieli, pentru motive temeinice, instanţa va putea dispune purtarea numelui, în condiţiile menţionate mai sus;

– în cazul soţilor recăsătoriţi şi ulterior divorţaţi, la desfacerea celei de-a doua căsătorii, femeia va recăpăta de drept numele de familie al primului soţ, atunci când prima căsătorie a încetat prin decesul soţului;

– atunci când soţia a divorţat în a doua căsătorie, ea va dobândi numele purtat înainte de încheierea primei căsătorii, dacă prin hotărârea de desfacere a primei căsătorii instanţa a dispus revenirea la numele avut anterior;

– capacitatea de exerciţiu dobândită de femeie prin căsătorie, se va menţine după desfacerea căsătoriei prin divorţ.

ü EFECTE CU PRIVIRE LA RAPORTURILE PATRIMONIALE:– încetează obligaţia de întreţinere între foştii soţi;

140

Page 141: Starea Civila Ed II Revizuita

– se menţine obligaţia de întreţinere între foştii soţi, atunci când soţul îndreptăţit se află în nevoie din cauza incapacităţii de muncă intervenite înainte de căsătorie, în timpul acesteia sau în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, dacă ea se datorează unei împrejurări în legătură cu căsătoria; de asemenea, trebuie ca persoana îndatorată (obligată) să aibă mijloacele necesare pentru a putea plăti întreţinerea;

– încetează comunitatea de bunuri, în sensul că bunurile comune se împart între soţi, potrivit învoielii acestora, în caz de neînţelegere urmând să hotărască instanţa judecătorească;

– fostul soţ supravieţuitor nu are drept de moştenire asupra bunurilor rămase la moartea celuilalt soţ.

b) FAŢĂ DE COPIII MINORI

ü EFECTE PERSONALE:– încredinţarea copiilor minori spre creştere şi educare unuia sau

altuia dintre părinţi, iar pentru motive temeinice, unei terţe persoane sau unei instituţii de ocrotire;

– părintele divorţat căruia i s-a încredinţat copilul exercită, cu privire la acesta, drepturile părinteşti;

– cel căruia nu i s-a încredinţat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională.

ü EFECTE PATRIMONIALE:– obligaţia părinţilor de a suporta cheltuielile de creştere, educare,

învăţătură şi pregătire profesională a copiilor, contribuţia fiecăruia fiind stabilită de instanţa judecătorească;

– ocrotirea părintească privind bunurile şi actele civile ale copilului revine părintelui căruia i s-a încredinţat minorul, iar în situaţii excepţionale, părintelui stabilit de instanţa judecătorească;

– în caz de încredinţare a copilului unei terţe persoane sau unei instituţii de ocrotire, instanţa judecătorească va stabili care dintre părinţi va exercita dreptul de administrare a bunurilor şi de reprezentare sau încuviinţare a actelor.

141

Page 142: Starea Civila Ed II Revizuita

I. Înscrierea divorţului, a anulării ori încetării căsătoriei

1. Declararea nulităţii ori anularea căsătorieiDeclararea nulităţii ori anularea căsătoriei se înscrie prin

menţiune pe actul de căsătorie şi pe cele de naştere ale foştilor soţi, exemplarele I şi II, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile şi nu produce efecte în privinţa stării civile a copiilor, aceştia păstrându-şi statutul de copii rezultaţi din căsătorie.

Menţiunea este următoarea (Anexa nr.27 pct.13 din Metodologie):„Căsătoria dintre ______________ şi ______________ a fost declarată nulă (anulată) prin Sentinţa nr._____ din ______________ a Judecătoriei ______________.”

2. Încetarea căsătorieiÎncetarea căsătoriei, prin decesul sau prin declararea judecăto-

rească a morţii unuia dintre soţi, se înscrie prin menţiune pe actul de căsătorie al foştilor soţi şi pe actul de naştere al celui rămas în viaţă.

Înscrierea se face pe baza comunicării primite de la ofiţerul de stare civilă care a întocmit actul de deces.

În acelaşi mod se înscriu şi menţiunile privind anularea unei hotărâri declarative de moarte ori de rectificare a datei morţii.

Conţinutul menţiunii care se aplică pe actul de naştere al soţului în viaţă este următorul (art.27 pct.7 din Metodologie):„Căsătoria cu ______________ s-a desfăcut prin decesul soţului (soţiei), act de deces nr._____ din ______________, înregistrat la Primăria _____________________, judeţul ______________.”

Menţiunea de deces care se aplică pe actul de căsătorie este următoarea (art.27 pct.6 din Metodologie):„___________________ a decedat. Act nr._____ din ______________,

înregistrat la Primăria _____________________, judeţul ______________.”

3. Înscrierea divorţuluiÎnscrierea divorţului se face:

– din oficiu, prin menţiune pe marginea actului de căsătorie, în baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile, comunicate de instanţa judecătorească;

142

(municipiului, sectorului, oraşului, comunei)

(numele şi prenumele)

(municipiului, sectorului, oraşului, comunei)

Page 143: Starea Civila Ed II Revizuita

– la cererea oricăruia dintre foştii soţi, care va trebui să depună copie legalizată de pe hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă.Ofiţerul de stare civilă, care primeşte o hotărâre judecătorească

pentru înscrierea divorţului, procedează astfel:ü Operează pe actul de căsătorie menţiunea respectivă.ü Înscrie menţiunea de divorţ pe actele de naştere ale foştilor soţi,

în cazul în care aceştia sunt născuţi în acea localitate.ü În caz contrar, trimite comunicări de menţiuni primăriilor care

păstrează exemplarul I al actelor de naştere ale foştilor soţi.Conţinutul menţiunilor de divorţ este prevăzut de art.27 pct.12 din

Metodologie şi este următorul:a) Pe actul de căsătorie: „Desfăcut căsătoria prin Sentinţa nr._____ din ______________ a

Judecătoriei ______________. Fostul soţ va purta numele de familie ______________, iar fosta soţie numele de familie ______________.”

b) Pe actele de naştere ale foştilor soţi: „Căsătoria cu ______________ a fost desfăcută prin Sentinţa nr._____

din ______________ a Judecătoriei ______________. După divorţ va purta numele de familie ______________.”

Înscrierea divorţului pronunţat în străinătate, privind un cetăţean român, se va face numai după ce hotărârea străină, definitivă şi irevocabilă, a fost recunoscută de către tribunalul competent, conform prevederilor art.166 şi 170 din Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.

În aceste situaţii, menţiunile au următorul conţinut:a) Pe actul de căsătorie: „Desfăcut căsătoria prin Sentinţa nr._____ din ______________ a

______________, ce a fost recunoscută de Tribunalul ______________ prin Sentinţa nr._____ din ______________.” („Comunicată de D.E.P. cu adresa nr._____ din ______________.”).

b) Pe actele de naştere ale foştilor soţi: „Căsătoria cu ______________ a fost desfăcută prin Sentinţa nr._____

din ______________ a ______________ ce a fost recunoscută de Tribunalul ______________ prin Sentinţa nr._____ din ______________.”

143

Page 144: Starea Civila Ed II Revizuita

4. Alte precizăriü Sentinţele judecătoreşti de desfacere a căsătoriei rămase

definitive în perioada 1 martie 1948 – 7 octombrie 1966 şi neînscrise sau neînregistrate se înscriu, la cererea celor interesaţi, prin menţiune pe marginea actului de căsătorie.

ü Sentinţa de divorţ rămasă definitivă în perioada 8 octombrie 1966 – 31 iulie 1974, dacă nu a fost înscrisă pe actul de căsătorie, la cererea soţului care a obţinut divorţul, în termen de 2 luni de la rămânerea ei definitivă, nu se va lua în considerare, hotărârea rămânând fără efect.

5. Obligaţiile ofiţerului de stare civilă faţă de formaţiunea de evidenţă informatizată a persoanei

În conformitate cu prevederile Normelor metodologice comune nr.1/1997 şi ale art.85 alin.2 din Metodologia pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii nr.119/1996, până la data de 5 a lunii următoare celei în care s-a operat menţiunea de divorţ, se va transmite la formaţiunea de evidenţă informatizată a persoanei, la care este arondată localitatea, un extras de pe actul de căsătorie în care s-a operat menţiunea de divorţ, care va conţine:– datele de identificare ale soţilor;– domiciliul avut de aceştia la data încheierii căsătoriei, cât şi la

data pronunţării divorţului sau a anulării căsătoriei;– numărul hotărârii judecătoreşti, data şi instanţa care a

pronunţat-o;– numele, prenumele, data şi locul naşterii copiilor minori încredin-

ţaţi unuia dintre părinţi, potrivit hotărârii instanţei judecătoreşti.

144

Page 145: Starea Civila Ed II Revizuita

Capitolul IX.

Înregistrarea decesului

1. CompetenţăActul de deces se întocmeşte la primăria municipiului, sectorului

municipiului Bucureşti, oraşului sau comunei în a cărei rază teritorială:– s-a produs decesul;– a fost găsit cadavrul.

2. Termen de declarare a decesuluiDeclaraţia de deces se face verbal, în termen de 3 zile de la data

încetării din viaţă a persoanei, termen în care se cuprinde atât ziua în care s-a produs decesul, cât şi ziua în care se face declaraţia.

Când decesul se datorează unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, precum şi în cazul găsirii unui cadavru, declaraţia se face în termen de 48 de ore, socotit din momentul decesului sau al găsirii cadavrului.

În cazul în care decesul nu a fost declarat şi înregistrat în termenele legale, întocmirea actului de deces se face numai cu aprobarea parchetului.

3. Declaraţia de decesDeclaraţia de deces se face de către membrii familiei decedatului,

iar în lipsa acestora, de către colocatari, vecini, administratorul imobilului, medicul sau alt cadru din unitatea sanitară unde s-a produs decesul.

4. Acte necesareOdată cu declaraţia de deces, declarantul va depune:

– certificatul medical constatator al decesului, întocmit şi semnat de medicul sau cadrul mediu sanitar care a făcut constatarea, în care trebuie consemnată cauza decesului, fără prescurtări;

– actul de identitate al persoanei decedate;– livretul militar sau adeverinţa de recrutare, după caz, pentru

persoanele supuse obligaţiilor militare.

145

Page 146: Starea Civila Ed II Revizuita

Dacă declarantul nu poate prezenta actul de identitate şi livretul militar sau adeverinţa de recrutare ale celui decedat, va declara, în scris, motivul neprezentării acestora şi datele de stare civilă ale decedatului.

Actul de identitate al celui decedat (buletin de identitate sau carte de identitate) se reţine cu ocazia declarării decesului.

Ofiţerul de stare civilă este obligat să aplice, pe pag.1 a buletinu-lui de identitate al celui decedat, ştampila cu următorul conţinut:„DECEDAT, act nr._____/ anul _____ luna _____ ziua _____, înregistrat la Primăria ______________, judeţul ______________.”

Până la data de 5 a lunii următoare celei în care s-a înregistrat decesul, ofiţerul de stare civilă este obligat să trimită, pe bază de borderou, actele de identitate la formaţiunea de evidenţă informatizată a persoanei la care este arondată localitatea (Anexa nr.22 din Metodologie).

Tot până la data de 5 a lunii următoare celei în care s-a înregistrat decesul, se vor înainta la centrul militar judeţean ori al sectorului municipiului Bucureşti documentele militare (Anexa nr.23 din Metodologie).

Deci, în situaţia în care declarantul nu a putut prezenta actele menţionate mai sus, vor fi înaintate declaraţiile motivate ale acestuia.

În cazul încetării din viaţă a unui străin, paşaportul, carnetul de identitate sau legitimaţia provizorie se înaintează, de îndată, cu adresă, Autorităţii judeţene pentru străini ori a municipiului Bucureşti, împreună cu un extras de pe actul de deces (extras pentru menţiuni, care se transmite în străinătate – Anexa nr.6 din Metodologie).

Dacă nu se depun aceste acte, se înaintează numai extrasul de pe actul de deces, împreună cu declaraţia motivată a declarantului.

146

Page 147: Starea Civila Ed II Revizuita

MODEL

Primăria ______________Judeţul ______________Starea civilăNr. _____ din______________

CătreBiroul (formaţiunea) Evidenţa populaţiei

_______________________

Vă facem cunoscut că, în luna _____ anul _____, s-a înregistrat decesul următoarelor persoane, pentru care vă înaintăm actele de identitate depuse cu ocazia înregistrării sau declaraţiile din care rezultă motivele pentru care nu au putut fi depuse:

Nr. crt.

Numele şi prenumele

Ultimul domiciliu

Nr. actului de deces şi data înre-gistrării

Seria şi nr. actului de identitate*

Seria şi nr. certificatului de deces

eliberat

Cauza decesului

12

Ofiţer de stare civilă______________

L.S.

* În cazul actelor de deces transcrise, reconstituite, întocmite ulterior sau ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti declarative de moarte, oficiul de stare civilă al primăriei unde se înregistrează actul va transmite către formaţiunea de evidenţă informatizată a persoanei la care este arondat un extras pentru uz oficial de pe actul de deces în cauză. La rubrica „seria şi nr. actului de identitate al decedatului”, se va face menţiunea ”extras”.

147

Page 148: Starea Civila Ed II Revizuita

MODEL

Primăria ______________Judeţul ______________Starea civilăNr. _____ din______________

CătreCentrul Militar al ______________

Vă facem cunoscut că, în luna _____ anul _____, s-a înregistrat decesul următoarelor persoane, pentru care vă înaintăm livretele militare depuse cu ocazia înregistrării sau declaraţiile din care rezultă motivele pentru care nu au putut fi depuse:

Nr. crt.

Numele, prenumele şi

codul numeric personal

Ultimul domiciliu

Data decesului şi nr. actului

Seria şi nr. livretului militar

12

Ofiţer de stare civilă______________

L.S.

148

Page 149: Starea Civila Ed II Revizuita

5. Decesul datorat unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, precum şi în cazul găsirii unui cadavru

Precizăm următoarele;a) Declaraţia se face în termen de 48 de ore, din momentul

decesului sau al găsirii cadavrului.b) Înregistrarea se face pe baza certificatului medical constatator al

decesului şi a dovezii eliberate de poliţie sau de parchet, din care să rezulte că una din aceste autorităţi a fost sesizată despre deces (Anexa nr.24 din Metodologie):

MODEL 1

Parchetul de pe lângă Judecătoria____________________________(Poliţia _____________________)

Nr._____ din ______________

DOVADĂ

La data de ______________ am fost sesizaţi despre decesul numitului(ei) ______________, cu ultimul domiciliu în ______________ str.______________ nr. ____, judeţul/sectorul ______________, care s-a produs la ora _____ în ziua de ____________ datorită _________________________________.

Prezenta dovadă serveşte la înregistrarea decesului la Primăria ______________, în conformitate cu prevederile art.35 din Legea 119/1996.

Prim-procuror / Şeful Poliţiei

MODEL 2

149

Page 150: Starea Civila Ed II Revizuita

Parchetul de pe lângă Judecătoria____________________________(Poliţia _____________________)

Nr._____ din ______________

DOVADĂ

La data de ______________ am fost sesizaţi de ______________, cu domiciliul în ______________ despre găsirea unui cadavru în ______________. Cadavrul a fost găsit în ziua de ______________ la ora _____.

Prezenta dovadă serveşte la înregistrarea decesului la Primăria ______________, în conformitate cu prevederile art.35 alin.3 din Legea 119/1996.

Prim-procuror / Şeful Poliţiei

c) Dacă decesul nu a fost declarat şi înregistrat în termenul legal de 48 de ore, întocmirea actului de deces se face numai cu aprobarea parchetului.

d) Actul de deces privind un cadavru găsit se face la primăria localităţii în raza căreia a fost găsit, în baza certificatului medical constatator al decesului, a dovezii eliberate de poliţie sau de parchet şi a procesului-verbal întocmit de medic, care va cuprinde:- vârsta şi sexul;- locul unde a fost găsit cadavrul;- data şi cauza decesului.

e) Pe marginea actului de deces se face menţiunea: „Cadavru neidentificat. Înscrierea s-a făcut în baza dovezii eliberate de

______________, cu nr._____ din ______________.”

150

Page 151: Starea Civila Ed II Revizuita

f) Atunci când, ulterior, parchetul sau poliţia stabileşte identitatea cadavrului, pe baza comunicării făcute, datele se înscriu prin menţiune pe actul respectiv.

Menţiunea se comunică primăriei care are în păstrare actul de naştere, formaţiunii locale de evidenţă informatizată a persoanei şi, după caz, centrului militar.

Conţinutul acesteia este (anexa nr.27 pct.19 din Metodologie): „Conform comunicării Parchetului (Poliţiei) ______________ nr._____

din ______________, prezentul act priveşte pe ______________, fiul lui ______________ şi al ______________, născut la data de ______________ în localitatea ______________, cu ultimul domiciliu în ______________ judeţul ______________.”

6. Înregistrarea şi comunicarea menţiunilora) În actul de deces, la rubrica „cauza decesului fiind

______________”, se va înscrie cauza prevăzută la lit.c) şi d) din certificatul medical constatator al decesului.

b) Atunci când declarantul nu cunoaşte toate datele necesare completării rubricilor din actul de deces şi acestea nu rezultă din actul de identitate sau din certificatele de stare civilă prezentate, ori din registrele de stare civilă aflate în păstrarea primăriei la care se face înregistrarea decesului, se vor înscrie în act numai datele care se declară.

c) Ofiţerul de stare civilă care înregistrează un act de deces este obligat să comunice acest fapt primăriei localităţii unde se păstrează actul de naştere, exemplarul I, al celui decedat.

d) După efectuarea menţiunii de deces în exemplarul I al registrului de naştere, ofiţerul de stare civilă este obligat să trimită comunicarea de menţiune la:- consiliul judeţean, pentru operarea în exemplarul II;- dacă este cazul (există încheiată o căsătorie), la primăria unde

s-a înregistrat căsătoria;- această din urmă primărie va trimite comunicare de menţiune la

locul de naştere al soţului rămas în viaţă.

7. Adeverinţa de înhumare sau incinerareDupă întocmirea actului de deces, ofiţerul de stare civilă

eliberează declarantului o adeverinţă de înhumare sau incinerare a

151

Page 152: Starea Civila Ed II Revizuita

cadavrului, făcând menţiune despre aceasta pe verso certificatului constatator al decesului (anexa nr.25 din Metodologie):

MODEL

Primăria ______________Judeţul ______________

Starea CivilăNr._____ din ______________

ADEVERINŢĂ

Adeverim prin prezenta că la data de ______________, în actul nr._____, s-a înregistrat decesul lui ______________, cu ultimul domiciliu în ______________ str.______________ nr._____ judeţul/sectorul, decedat în ziua de ______________.

Adeverinţa serveşte numai pentru înhumare/incinerare şi se reţine de către administraţia cimitirului/crematoriului.

Ofiţer de stare civilă,______________

NOTĂ:

Adeverinţa se întocmeşte într-un singur exemplar şi nu se eliberează duplicat.

Fără prezentarea acesteia, nu se face înhumarea sau incinerarea.

PRECIZĂRI:Înhumarea sau incinerarea cadavrului unui cetăţean român, de

origine română sau originar din România, al cărui deces s-a produs în

152

Page 153: Starea Civila Ed II Revizuita

străinătate, se face pe baza adeverinţei eliberate de primăria în a cărei rază administrativ-teritorială urmează să se facă înhumarea sau incinerarea.

În acest sens, distingem următoarele situaţii:ü Dacă decesul unui cetăţean român s-a înregistrat la autorităţile

locale din străinătate sau la misiunea diplomatică ori oficiul consular de carieră al României, adeverinţa se va elibera pe baza certificatului de deces întocmit la una din aceste autorităţi.

ü Atunci când decesul cetăţeanului român s-a produs pe o aeronavă aflată în afara teritoriului României sau pe o navă aflată în afara apelor teritoriale române, iar cadavrul este transportat în ţară, eliberarea adeverinţei de înhumare sau de incinerare se face pe baza dovezii eliberate de comandantul navei sau aeronavei.

ü Dacă nu a fost eliberat un certificat de deces sau decesul nu a fost înregistrat, adeverinţa de înhumare sau de incinerare se va elibera cu aprobarea parchetului.

8. Hotărârea judecătorească declarativă de moarteü În actul de deces întocmit ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti

definitive şi irevocabile declarative de moarte, se înscriu datele de stare civilă şi data decesului, aşa cum rezultă din hotărâre.

ü Întocmirea actului de deces, în acest caz, se face la primăria competentă, potrivit art.41 din Legea nr.119/1996.

Se are în vedere faptul că întocmirea actului de deces, în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive de moarte, se face din oficiu sau la cererea persoanei interesate, după caz, la autoritatea administraţiei publice locale de la:- locul de naştere al celui declarat mort;- domiciliul celui declarat mort, în cazul când actul de naştere a

fost întocmit la autorităţile locale din străinătate;- domiciliul persoanei care a solicitat declararea judecătorească a

morţii, în situaţia în care locul naşterii şi domiciliul decedatului nu sunt cunoscute.

153

Page 154: Starea Civila Ed II Revizuita

9. Menţiuni care se înscriu în actele de stare civilă în legătură cu decesul1. La înregistrarea actelor de deces în cazuri speciale (anexa nr.27

pct.3 din Metodologie):ü „Act reconstituit (întocmit ulterior) în baza Dispoziţiei nr._____ din

____________ a primarului municipiului (sectorului, oraşului, comunei) ______________, judeţul ______________.”

ü „Act transcris în baza certificatului de deces nr._____, eliberat de autorităţile ______________, şi a aprobării nr.____ din ____________ a D:E.P.”

ü „Act întocmit în baza Hotărârii declarative de moarte nr._____ din ______________ a Judecătoriei ______________.”

2. Menţiunea de deces care se aplică pe actul de naştere (anexa nr.27 pct.5 din Metodologie):

„Decedat act nr._____ din ______________, înregistrat la Primăria municipiului (sectorului, oraşului, comunei) ______________, judeţul ______________.”

3. Menţiune de deces care se aplică pe actul de căsătorie: „___________________ a decedat. Act nr._____ din ______________,

înregistrat la Primăria municipiului (sectorului, oraşului, comunei) ______________, judeţul ______________.”

154

(numele şi prenumele)

Page 155: Starea Civila Ed II Revizuita

Capitolul X.

Înregistrarea naşterii, căsătoriei sau decesului în cazul când au loc în tren, pe o navă sau aeronavă

1. Înregistrarea naşterii sau a decesului ce au avut loc în tren, pe o navă sau aeronavă în timpul unei călătorii în interiorul graniţelor ţării

Naşterea şi decesul unei persoane sunt evenimente, adică fapte juridice de stare civilă, ce se produc independent de voinţa oamenilor. Datorită caracterului lor involuntar, naşterea şi decesul se pot produce în cele mai diverse locuri. Indiferent de locul unde s-au produs astfel de fapte, ele trebuie înregistrate în registrele de stare civilă, deoarece generează efecte juridice prin crearea, modificarea, transmiterea sau stingerea de raporturi juridice.

Faţă de această situaţie, Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă cuprinde dispoziţii speciale despre înregistrarea naşterii şi decesului ce s-au produs pe nave sau aeronave ori în tren în timpul unei călătorii ce nu depăşeşte graniţele ţării noastre. Într-adevăr, în legătură cu aceasta, în art.8 alin.(1) din Legea nr.119/1996, se prevede că: „Dacă naşterea sau decesul are loc în tren, pe o navă sau aeronavă, ori într-un alt mijloc de transport în timpul călătoriei pe teritoriul României, întocmirea actului de stare civilă se face la autoritatea administraţiei publice locale a locului de coborâre sau debarcare.”

Certificatul medical constatator al decesului, în care se consemnează cauza decesului, se întocmeşte şi se semnează de către medic sau, în lipsa acestuia, de către un cadru sanitar care a făcut constatarea.

Dacă decesul s-a produs pe o navă sau aeronavă şi nu există medic la bord, constatarea decesului se va face în primul port sau aeroport de escală, de către un medic.

În situaţia când durata călătoriei navei până la primul port de escală este mai mare de 24 de ore, constatarea decesului se face de

155

Page 156: Starea Civila Ed II Revizuita

către comandant, împreună cu consiliul de bord, şi se consemnează în jurnalul de bord. În caz de moarte violentă, comandantul navei va efectua cercetări, potrivit legii.

În textul de lege nu se face nici o referire la înregistrarea căsătoriei când aceasta a avut loc în tren, pe o navă sau aeronavă. Aceasta înseamnă că, în tren, pe o navă ori aeronavă, în timpul unei călătorii în interiorul graniţelor ţării, nu pot fi încheiate căsătorii.

Principala raţiune a unei asemenea soluţii constă, pe de o parte, în aceea că durata unei asemenea călătorii este limitată în timp, iar pe de altă parte, încheierea căsătoriei în astfel de situaţii nu prezintă caracter de urgenţă care să reclame înregistrarea neîntârziată a ei. În plus de aceasta, înregistrarea căsătoriei se face cu respectarea unor solemnităţi, în anumite termene prevăzute de lege, prin prezentarea unor acte ofiţerului de stare civilă, precum şi după o prealabilă confruntare şi verificare a actelor de identitate şi a certificatelor de stare civilă ale viitorilor soţi. Toate acestea ne învederează că încheierea căsătoriei în tren, pe o navă sau aeronavă, în timpul unei călătorii care nu depăşeşte graniţele statului român, nu are nici un caracter de urgenţă şi nici nu este posibilă.

2. Înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă care au loc pe nave sau aeronave în timpul unei călătorii în afara graniţelor ţăriia) ÎNREGISTRAREA ACTELOR ŞI FAPTELOR DE STARE CIVILĂ PRODUSE PE NAVE

în conformitate cu prevederile art.3 alin.(2) lit.b) şi ale art.8 alin.(2) din Legea nr.119/1996, comandanţii de nave ce efectuează călătorii în afara graniţelor ţării noastre sunt investiţi cu atribuţii de ofiţeri de stare civilă.

Având calitatea de ofiţeri de stare civilă, comandanţii de nave înregistrează naşterea, căsătoria şi decesul ce se produc pe nave, în timpul unei călătorii în afara apelor teritoriale române.

Înregistrarea naşterii, căsătoriei ori decesului de către comandantul de navă se face în jurnalul de bord, conform prevederilor art.8 alin.(2) din lege, eliberându-se persoanelor îndreptăţite o dovadă cu privire la înregistrarea făcută.

La sosirea în ţară, comandantul navei este obligat să înainteze un extras de pe jurnalul de bord, prin căpitănia portului de înscriere a

156

Page 157: Starea Civila Ed II Revizuita

navei, la autoritatea administraţiei publice locale a sectorului 1 al municipiului Bucureşti, care va întocmi actul de stare civilă.

Comandanţii de nave pot proceda la încheierea unei căsătorii, în timpul unei călătorii în afara apelor teritoriale române, cu condiţia ca viitorii soţi să fie cetăţeni români, conform prevederilor art.8 alin.(3) din lege. Atunci când există motive temeinice, comandanţii de nave au dreptul de a acorda reducerea termenului prevăzut de art.29 alin.(2) din Legea nr.119/1996 (10 zile).

Faţă de această prevedere restrictivă, comandanţii de nave, în timpul călătoriei ce depăşeşte apele teritoriale române, nu vor putea încheia căsătoria între un cetăţean străin şi un cetăţean român, chiar dacă viitorii soţi ar avea autorizaţiile cerute de lege, după caz, precum şi între cetăţenii străini care se află pe navă.

b) ÎNREGISTRAREA NAŞTERII ŞI A DECESULUI CARE AU AVUT LOC PE AERONAVE

În situaţia în care naşterea sau decesul se produc pe aeronave, în timpul unei călătorii în afara teritoriului României, evenimentul se înregistrează în carnetul de drum, aşa cum prevede art.8 alin.4 din Legea nr.119/1996, eliberându-se persoanelor îndreptăţite o dovadă cu privire la înregistrarea făcută.

La sosirea în ţară, comandantul aeronavei are obligaţia, conform art.8 alin.(6) din lege, să înainteze, prin comandantul aeroportului, un extras de pe carnetul de drum la autoritatea administraţiei publice locale a sectorului 1 al municipiului Bucureşti, care va întocmi actul de stare civilă.

Înregistrările făcute în jurnalul de bord sau în carnetul de drum, potrivit prevederilor art.8 alin.(5) din Legea nr.119/1996, vor cuprinde toate datele necesare întocmirii actului de stare civilă, precum şi semnăturile cerute de lege, ele făcând dovada evenimentului până la întocmirea actului de către autoritatea administraţiei publice locale a sectorului 1 al municipiului Bucureşti.

157

Page 158: Starea Civila Ed II Revizuita

Capitolul XI.

Întocmirea actelor de stare civilă ale cetăţenilor români aflaţi în străinătate. Înregistrarea actelor încheiate în străinătate

1. Înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă ale cetăţenilor români aflaţi în străinătate

În conformitate cu prevederile Legii nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, starea, capacitatea şi relaţiile de familie ale persoanei fizice sunt cârmuite de legea sa naţională. Legea naţională este legea statului a cărui cetăţenie o are persoana în cauză şi urmăreşte pe români chiar când aceştia îşi au domiciliul sau reşedinţa în străinătate.

Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă reglementează şi problema înregistrării actelor şi faptelor de stare civilă ale cetăţenilor români aflaţi în afara hotarelor ţării noastre. În legătură cu aceasta, în art.42 din lege se prevede că: „Întocmirea actelor de stare civilă privind pe cetăţenii români aflaţi în străinătate se face la misiunile diplomatice, la oficiile consulare de carieră ale României sau la autorităţile locale competente.” (v. ELEMENTE de NOUTATE, pe această linie, la paragraful 3 din prezentul capitol).

Înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare de carieră ale României în străinătate se efectuează în conformitate cu legislaţia română.

Actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice prin care se dovedeşte naşterea, căsătoria sau decesul unei persoane şi se întocmesc în interesul statului şi al persoanei, în vederea apărării drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

Naşterea, căsătoria şi decesul se înregistrează în registrele de stare civilă, în două exemplare, ambele originale.

Şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare de carieră ale României, având calitatea de ofiţeri de stare civilă, ori unul dintre agenţii diplomatici sau funcţionarii consulari delegaţi să exercite

158

Page 159: Starea Civila Ed II Revizuita

atribuţiile de ofiţer de stare civilă vor putea întocmi, în registrele de stare civilă pe care le au în păstrare, actele de naştere, de căsătorie şi de deces ale cetăţenilor români aflaţi în afara hotarelor ţării.

Misiunile diplomatice şi oficiile consulare de carieră ale României trimit, prin Ministerul Afacerilor Externe, primul exemplar al registrelor de stare civilă, pe măsura completării lor, la autoritatea administraţiei publice locale a sectorului 1 al municipiului Bucureşti, împreună cu documentele primare pe baza cărora s-a întocmit actul.

Actele de stare civilă, exemplarul I, se arhivează la Primăria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti care trimite comunicări de menţiuni locului în drept şi operează pe ele menţiunile ce se primesc ulterior. La cerere, eliberează persoanelor îndreptăţite certificate de stare civilă, reţinând şi înaintând la Serviciul Central de Stare Civilă certificatele de stare civilă eliberate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carieră ale României.

Începând cu data de 01.01.1998, misiunile diplomatice şi oficiile consulare de carieră ale României din străinătate au trecut la eliberarea noilor tipuri de certificate de stare civilă. Aceste documente sunt identice cu cele care se eliberează în ţară de către autorităţile administraţiei publice locale, diferenţa constând doar în aceea că emitent este misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră al României din străinătate, iar în cazul naşterii codul numeric personal va fi atribuit persoanei din listele de coduri precalculate existente la Primăria Sectorului 1 din Capitală, la primirea primului exemplar al registrului de stare civilă şi a documentelor primare pe baza cărora acesta a fost întocmit.

DE REŢINUT:În actele şi în certificatele de naştere întocmite pentru copiii născuţi în străinătate, începând cu 01.01.2004, se va înscrie C.N.P. din plaja de coduri repartizată, pentru fiecare misiune diplomatică sau oficiu consular de carieră al României, de către Direcţia Informatică din Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei din cadrul M.A.I.

Al doilea exemplar al actelor din registrele de stare civilă se trimite în ţară, în termen de 30 de zile de la data când toate actele au fost completate, la Primăria municipiului Bucureşti – Serviciul de stare civilă.

159

Page 160: Starea Civila Ed II Revizuita

La primirea registrelor, exemplarul II, acestea se confruntă cu exemplarul I aflat la Primăria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, în scopul operării în ele a menţiunilor existente pe marginea actelor exemplarul I.

Cetăţenii români care se află în localităţi în care ţara noastră nu are reprezentanţi diplomatici sau consulari vor înregistra actele şi faptele de stare civilă, fie la misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră ale României, cu competenţă pentru acea localitate, fie în registrele locale de stare civilă.

Alegerea dintre cele două posibilităţi, prevăzute de lege, aparţine cetăţeanului român.

Când declaraţia de naştere a fost făcută după expirarea termenelor prevăzute de art.17 alin.(3) din Legea nr.119/1996 (în termen de 15 zile pentru copilul născut viu şi 3 zile pentru copilul născut mort, iar în cazul în care copilul născut viu a decedat înăuntrul termenului de 15 zile, în termen de 24 de ore de la data decesului), înăuntrul termenului de un an de la naştere, întocmirea actului de naştere se face cu aprobarea şefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carieră.

Conform prevederilor art.20 alin.(2) din lege, „Dacă naşterea s-a produs în străinătate şi întocmirea actului nu a fost făcută la misiunea diplomatică sau la oficiul consular de carieră al României ori la autoritatea locală din străinătate, întocmirea actului se face în ţară, la autoritatea administraţiei publice locale de la domiciliul părinţilor, după ce Ministerul Administraţiei şi Internelor verifică, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, dacă naşterea nu a fost înregistrată în străinătate.”

Înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă ale cetăţenilor români de către autorităţi străine se va face în formele prevăzute de legea locului unde s-a făcut înregistrarea.

În conformitate cu prevederile art.21 alin.(3) din lege, când declaraţia a fost făcută după trecerea unui an de la data naşterii, întocmirea actului se face în baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile, care trebuie să conţină toate datele necesare întocmirii actului de naştere. Acţiunea se va introduce la judecătoria în a cărei rază are domiciliul persoana interesată sau unde are sediul instituţia de ocrotire a copilului, după caz.

Misiunile diplomatice şi oficiile consulare de carieră pot încheia căsătorii între cetăţenii români şi, în cazul în care convenţiile

160

Page 161: Starea Civila Ed II Revizuita

internaţionale sau legislaţia statului de reşedinţă permit, între un cetăţean român şi un cetăţean străin.

Condiţiile de fond cerute pentru încheierea căsătoriei sunt determinate de legea naţională a fiecăruia dintre soţi.

Căsătoria unui cetăţean român aflat în străinătate poate fi încheiată în faţa autorităţilor locale de stat competente, în faţa consulului român sau a consulului statului a cărui cetăţenie o are celălalt soţ.

La oficierea căsătoriei între un cetăţean român şi un cetăţean străin, autorităţile ţării în faţa cărora se încheie căsătoria solicită o serie de acte, inclusiv dovada de celibat.

În acest caz, cetăţeanul român va da o declaraţie, pe proprie răspundere, care va fi autentificată de consulul român, din care să rezulte că nu a fost niciodată căsătorit, fie că este divorţat şi prezintă în acest sens hotărârea judecătorească rămasă definitivă, fie că este văduv şi prezintă certificatul de deces al fostului soţ (fostei soţii). Această declaraţie în formă autentică are, potrivit legii române, valoarea certificatului de celibat.

Autorităţile străine pot pretinde, de asemenea, cetăţeanului român să prezinte un certificat de cutumă privind condiţiile de fond ale căsătoriei, prevăzute de legea română, caz în care consulul va elibera un astfel de document prin care va certifica faptul că dispoziţiile respective sunt cuprinse în Codul familiei, pe care la va reproduce întocmai (art.3-18).

Căsătoria care se încheie în faţa consulului român este supusă condiţiilor de formă ale legii române, indiferent dacă este o căsătorie între doi cetăţeni români sau o căsătorie între un cetăţean român şi un cetăţean străin.

În situaţia căsătoriei între doi cetăţeni români nu se ridică probleme deosebite, deoarece condiţiile de fond sunt pentru amândoi aceleaşi, respectiv cele prevăzute în Codul familiei.

În cazul căsătoriei între un cetăţean român şi un cetăţean străin, consulul trebuie să verifice dacă, potrivit legii naţionale a viitorului soţ, cetăţean străin, nu există impedimente legale la căsătorie.

Existenţa impedimentelor la căsătorie în legea lui naţională, chiar dacă legea română nu le prevede, duce la imposibilitatea încheierii căsătoriei.

Numai în cazul în care legea străină prevede un impediment la căsătorie care, potrivit dreptului român, este incompatibil cu libertatea

161

Page 162: Starea Civila Ed II Revizuita

de a încheia o căsătorie, acel impediment va putea fi înlăturat ca inaplicabil – art.18 alin.(2) din Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.

În cazul căsătoriei între un cetăţean român şi un cetăţean străin, dosarul de căsătorie, pe lângă actele enumerate, mai trebuie să cuprindă şi certificatul de cutumă emis de consulul statului a cărui cetăţenie o are celălalt soţ, cetăţean străin, care să ateste că sunt îndeplinite condiţiile de fond cerute de legea sa naţională pentru încheierea căsătoriei.

Încheierea căsătoriei înainte de expirarea termenului stabilit (10 zile, în care se cuprinde atât ziua în care a fost făcută declaraţia de căsătorie, cât şi ziua în care se încheie căsătoria) se poate face numai pe baza unei dispense de termen, care se aprobă de şeful misiunii diplomatice sau al oficiului consular.

După încheierea căsătoriei, soţilor li se eliberează certificatul de căsătorie, în baza căruia se poate solicita eliberarea unui paşaport cu numele schimbat al soţului.

Încheierea actului de deces se face pe baza declaraţiei verbale a unuia din membrii familiei defunctului sau a oricărei alte persoane (vecini, prieteni, proprietarul, administratorul sau portarul imobilului unde a avut loc decesul cetăţeanului român aflat în străinătate ori autoritatea sanitară din ţara respectivă).

Declararea şi înregistrarea decesului pot fi făcute fie la autoritatea administraţiei publice locale a statului în a cărei rază administrativ teritorială s-a produs decesul, fie la misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră competent.

În lipsa paşaportului, decesul nu va fi înregistrat dacă consulul nu deţine acte din care să rezulte că defunctul este cetăţean român.

Dacă declarantul nu cunoaşte datele necesare completării rubricilor din actul de deces şi acestea nu rezultă din paşaport sau din certificatele de stare civilă prezentate, se vor înscrie în act numai datele cunoscute.

În baza înregistrării decesului se întocmeşte şi se semnează certificatul de deces.

Transportul persoanelor decedate, în vederea înhumării în ţară, se face cu respectarea prevederilor Convenţiei de la Berlin, din 1937, la care ţara noastră este parte.

De regulă, sicriul va fi însoţit de certificatul de deces, paşaportul mortuar, dovada că defunctul nu a suferit de o boală infecţioasă şi de

162

Page 163: Starea Civila Ed II Revizuita

alte documente prevăzute de legislaţia statului de reşedinţă şi a statelor de tranzit (de exemplu, autorizaţia de transport în tranzit, cerută de autorităţile ungare de frontieră, emisă de misiunea diplomatică sau de oficiul consular ungar), certificatul de îmbălsămare sau alte asemenea documente cerute de compania care efectuează transportul.

Cu primul curier diplomatic se vor trimite Direcţiei Relaţii Consulare actul de deces din registrul pentru acte de deces, exemplarul I, şi paşaportul defunctului.

În cazul în care decesul cetăţeanului român s-a înregistrat la misiunea diplomatică sau la oficiul consular de carieră, se va elibera un paşaport mortuar, în limba română şi într-o limbă de circulaţie internaţională.

Potrivit legii române, declararea decesului se face în termen de 3 zile de la data încetării din viaţă a persoanei. În cazul în care decesul nu a fost declarat în termen, întocmirea actului de deces se face cu aprobarea Parchetului, în conformitate cu prevederile art.35 alin.(4) din Legea nr.119/1996. Dacă decesul s-a produs în străinătate, însă nu a fost înregistrat la autorităţile locale şi nici la misiunea noastră diplomatică, în termenul legal de 3 zile, ambasada sau consulatul român din ţara respectivă trebuie să întreprindă demersurile necesare pe lângă autorităţile locale competente în vederea înregistrării decesului, întrucât în această situaţie Parchetul din ţară nu poate da aprobare, fiind aplicată legea statului pe teritoriul căruia s-a produs evenimentul.

O EXCEPŢIE de la acest principiu al înregistrării decesului la autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază administrativ-teritorială s-a produs decesul:

La propunerea Primăriei Municipiului Râmnicu Vâlcea, a fost analizat următorul caz: B.M., din localitate, a solicitat obţinerea certificatului de deces pentru soţul său, B.R. Acesta, în luna septembrie 1996, s-a aflat în Batalionul 96 Geniu al trupelor IFOR, în misiune în Bosnia-Herţegovina. La 17.09.1996, pe timpul executării unei misiuni de construcţie a sectorului de drum, în coridorul de acces GORAZDE, s-a produs un accident în urma căruia a decedat sergentul B.R. Accidentul mortal s-a produs între localităţile PENDICICI şi DELIJAS, nelocuite şi, din acest motiv, neexistând administraţii locale, nu s-a putut înregistra decesul. Prevederile art.8 alin.(7) din Legea nr.119/1996 – privind desemnarea de către Ministerul Apărării Naţionale a cadrelor militare care să înregistreze actele şi faptele de stare civilă ale militarilor şi ale personalului civil, produse în caz de mobilizare, război, participare la misiuni

163

Page 164: Starea Civila Ed II Revizuita

de menţinere a păcii sau în scop umanitar – nu au putut fi aplicate. Metodologia de aplicare unitară a dispoziţiilor Legii nr.119/1996 a fost elaborată după promulgarea legii şi publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Abia pentru viitor va avea aplicabilitate, în conformitate cu Protocolul încheiat între Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Apărării Naţionale.

Totuşi, lipsa de reglementare din momentul producerii decesului numitului B.R. a determinat găsirea unei soluţii, membrii familiei sale trebuind să-şi valorifice drepturile constituţionale.

Prin urmare, adeverinţa nr.A/30/1996, emisă de U.M.01784 Râmnicu Vâlcea, privind pe sergentul B.R., a fost restituită Primăriei Municipiului Râmnicu Vâlcea – împreună cu certificatul medical constatator al decesului, eliberat de Serviciul de Patologie şi Medicină Legală Visoko, tradus şi legalizat de notarul public, cu faxul procesului-verbal încheiat de comandantul Batalionului 96 Geniu, Baza Zenica, Bosnia-Herţegovina, destinat Statului Major al Trupelor de Uscat şi cu copiile certificatului de naştere şi a celui de căsătorie –, în vederea înregistrării decesului celui în cauză în registrele sale de stare civilă (Lucrarea DEP. nr.173.848/1996).

ALTE SITUAŢII. Sunt şi cazuri în care se solicită autorităţilor române procurarea certificatelor de deces privind cetăţenii români care au decedat în străinătate, necunoscându-se dacă decesul a fost înregistrat sau nu. Spre exemplu, lucrările DEP. Nr.M/296506/1996 şi nr.M/319.643/1995 privind pe P.I. din Târgu Mureş, decedat la 17.12.1995 în Edineţ, Republica Moldova şi, respectiv, L.I. din Bucureşti, decedat la 01.03.1995 în Chişinău, Republica Moldova.

În aceste cazuri, se solicită sprijinul Ministrului Afacerilor Externe – Direcţia Relaţii Consulare, pentru a verifica dacă decesele au fost înregistrate la autorităţile locale şi, în caz afirmativ, să se procure certificatele de deces. În cazul în care decesele nu au fost înregistrate la autorităţile locale, misiunea diplomatică a României din străinătate, în baza certificatelor medicale constatatoare de deces şi a altor documente referitoare la cei decedaţi (certificate de naştere, de căsătorie, paşapoarte, buletine de identitate), procedează la înregistrarea deceselor şi transmiterea exemplarului I din registrele cu acte de deces la Primăria Sectorului 1 Bucureşti.

Conform prevederilor art.40 alin.(2) şi (3) din Legea nr.119/1996, înhumarea sau incinerarea unui cetăţean român, al cărui deces s-a produs şi s-a înregistrat în străinătate, se face pe baza adeverinţei eliberate de autoritatea administraţiei publice locale în cărei rază administrativ-teritorială urmează să se facă înhumarea sau incinerarea. Când decesul s-a înregistrat la misiunea diplomatică a României, adeverinţa se va elibera pe baza certificatului de deces eliberat de misiunea diplomatică sau de oficiul consular de carieră.

164

Page 165: Starea Civila Ed II Revizuita

Dacă decesul s-a produs pe o aeronavă aflată în afara teritoriului României sau pe o navă aflată în afara apelor teritoriale române, iar cadavrul este transportat în ţară, înhumarea sau incinerarea se face pe baza dovezii eliberate de comandantul navei sau aeronavei.

2. Înregistrarea actelor încheiate în străinătateÎn conformitate cu prevederile art.43 alin.(3) din Legea

nr.119/1996, „Actele de stare civilă ale cetăţenilor români, întocmite la autorităţile străine, au putere doveditoare în ţară numai dacă sunt transcrise în registrele de stare civilă române. Transcrierea actelor de stare civilă şi înscrierea menţiunilor primite din străinătate se efectuează cu aprobarea Ministerului Administraţiei şi Internelor.”

Este interzisă transcrierea certificatelor ori extraselor de stare civilă şi înscrierea menţiunilor primite din străinătate fără aprobarea Direcţiei de evidenţă a populaţiei – Serviciul Central de Stare Civilă.

În cazul în care actele sau faptele de stare civilă ale cetăţenilor români aflaţi în străinătate au fost înregistrate în registrele locale ale autorităţilor unei ţări străine, aceştia au obligaţia ca, în termen de 6 luni de la întoarcerea în ţară sau de la primirea din străinătate a certificatului sau extrasului de stare civilă, să ceară transcrierea acestor acte la autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază administrativ-teritorială au domiciliul.

Neprezentarea certificatelor de stare civilă sau a extraselor eliberate de autorităţile străine ofiţerului de stare civilă de la locul de domiciliu, pentru transcrierea în registrele de stare civilă române, în termen de 6 luni de la întoarcerea în ţară sau de la primirea din străinătate a certificatului sau extrasului de stare civilă, constituie contravenţie, conform prevederilor art.62 lit.e) din lege, şi se sancţionează cu amendă.

În conformitate cu prevederile Metodologiei de aplicare unitară a dispoziţiilor Legii nr.119/1996, cetăţenii români cu domiciliul în străinătate pot cere transcrierea direct sau prin împuternicit cu procură specială. În acest caz, cererea se depune la primăria localităţii pe raza căreia au avut ultimul domiciliu în ţară, iar dacă nu au avut vreodată domiciliul în România, la Primăria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, unde se va efectua şi transcrierea certificatului. Cererea va fi însoţită de certificatul ori extrasul original, o fotocopie (xerocopie) a acestora, precum şi traducerea în limba română,

165

Page 166: Starea Civila Ed II Revizuita

autentificată în ţară la un notar public, iar în străinătate de oficiul consular român din statul de reşedinţă.

După înregistrarea cererii, aceasta se înaintează, împreună cu documentele menţionate, prin Serviciul judeţean de evidenţă informatizată a persoanei, la Direcţia de evidenţă a populaţiei, care va dispune asupra transcrierii.

După caz, în situaţii temeinic documentate, s-au aprobat şi cererile unor cetăţeni români aflaţi temporar în străinătate.

După cum se poate lesne observa, problema reglementării soluţionării cererilor de transcriere a unor acte şi fapte referitoare la cetăţenii români cu domiciliul în străinătate (C.R.D.S.) este de noutate absolută. Reglementările existente până la adoptarea Metodologiei pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii nr.119/1996 (publicată în M.Of. nr.18 bis din 19.11.1997) nu au prevăzut posibilitatea transcrierii certificatelor de stare civilă ale cetăţenilor români, întocmite în străinătate la autorităţile locale competente, în registrele de stare civilă române, decât pentru cetăţenii români cu domiciliul în România (C.R.D.R.).

Spre exemplu, Ministerul de Interne a fost citat, în calitate de intimat, în dosarul civil nr.13.523/1997, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la solicitarea reclamantului S.B., cetăţean român cu domiciliul în străinătate. Acesta dorea ca instanţa să oblige Primăria Sectorului 1 să-i primească cererea de transcriere a certificatului de naştere al fiului său, obţinut de la autorităţile americane în anul 1994, pe care să o transmită, spre avizare, autorităţii competente – în speţă, Direcţiei de evidenţă a populaţiei.

Soluţionarea situaţiei prezentate în acest exemplu a putut fi făcută numai după publicarea Metodologiei de aplicare unitară a dispoziţiilor Legii nr.119/ 1996 în Monitorul Oficial al României (Lucrarea DEP. Nr.188.018/1997).

Pe baza documentelor depuse de solicitant şi a evidenţelor proprii, Direcţia de evidenţă a populaţiei va indica, în aprobarea de transcriere, conţinutul rubricilor ce trebuie completate în actul ce se transcrie, dacă unele rubrici nu au fost completate ori este evident că au fost preluate greşit (exemplu: lipsa datei naşterii soţilor, a rubricilor privind părinţii acestora, nemenţionarea numelui soţilor după căsătorie, înscrierea numelui de fată al mamei căsătorite în actul de naştere al copilului, înscrierea altui domiciliu pentru persoana decedată etc.). {v. Metodologia, art. 63 alin. (5)}.

În cazul respingerii cererii, documentele depuse se restituie solicitantului.

166

Page 167: Starea Civila Ed II Revizuita

La primirea aprobării de transcriere, ofiţerul de stare civilă întocmeşte actul şi certificatul de stare civilă şi invită petiţionarul, în termen de 48 de ore, pentru ridicarea certificatului, sub luare de semnătură.

La dosarul actului transcris se reţin: cererea solicitantului, procura autentică, fotocopia legalizată a certificatului sau extrasului, precum şi traducerea legalizată. Originalele se restituie solicitantului. Pe acestea se efectuează următoarea menţiune:„Actul a fost transcris sub nr._____/__________ în registrele de stare civilă ale Primăriei ______________.”

În conformitate cu prevederile art.43 alin.(4) din Legea nr.119/1996, extrasele de pe actele de stare civilă eliberate de Arhivele Naţionale, care au fost întocmite în localităţi care au aparţinut României, iar în prezent se găsesc pe teritoriul altor state, se pot transcrie, cu aprobarea Direcţiei de evidenţă a populaţiei – Serviciul Central de Stare Civilă, în registrele de stare civilă ale localităţii de domiciliu a titularilor sau a persoanelor îndreptăţite.

3. ELEMENTE de NOUTATE în materia ÎNSCRIERII în registrele de stare civilă române, de la misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carieră ale României, a certificatelor de stare civilă eliberate de autorităţile străine

După cum este cunoscut, la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României sunt formulate foarte multe cereri referitoare atât la preluarea actelor în vederea preschimbării documentelor de călătorie ale persoanelor care şi-au schimbat statutul civil ca urmare a căsătoriei, cât şi la eliberarea pentru prima dată a paşaportului pentru cetăţenii români stabiliţi în străinătate.

Cele două categorii de cereri puteau fi soluţionate, conform art.43 alin.(3) din Legea nr.119/1996, numai după transcrierea în registrele de stare civilă române a actelor de stare civilă eliberate de autorităţile străine.

În această situaţie, eliberarea documentelor de călătorie se făcea prin parcurgerea unor proceduri complexe, care necesitau o perioadă mare de timp şi efectuarea unor cheltuieli materiale suplimentare din partea solicitanţilor.

Singura modalitate aflată la îndemână presupunea obligativitatea atât pentru cetăţenii români cu domiciliul în ţară, cât şi pentru cetăţenii

167

Page 168: Starea Civila Ed II Revizuita

români cu domiciliul în străinătate de a cere transcrierea acestor documente la autorităţile administraţiei publice locale.

Prin Legea nr. 94 din 05.04.2004, din necesitatea simplificării procedurilor în domeniul actelor de stare civilă pentru toţi cetăţenii români aflaţi în străinătate, indiferent dacă aceştia au domiciliul în ţară sau în străinătate, în Legea nr. 119/1996, au fost introduse prevederile art. 42 alin. (2), potrivit cărora:

„Cetăţenii români aflaţi în străinătate pot solicita ÎNSCRIEREA în registrele de stare civilă române, de la misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carieră ale României, a certificatelor de stare civilă eliberate de autorităţile străine, care îi privesc, în cazul în care înregistrarea actului sau faptului de stare civilă a fost făcută în prealabil la autoritatea din statul în care aceştia se află; înscrierea se face cu aprobarea şefilor misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare, iar refuzul acestora se motivează. ”

În vederea aplicării prevederilor legale privind ÎNSCRIEREA în registrele de stare civilă române, de la misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carieră ale României, a certificatelor de stare civilă eliberate de autorităţile străine (care este echivalentul TRANSCRIERII din ţară), se va proceda astfel:ü CEREREA DE ÎNSCRIERE în registrele de stare civilă române

(conform Anexei nr. 26 din Metodologia pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii nr. 119/1196, adaptată) se depune la misiunea diplomatică sau la oficiul consular de carieră al României din ţara unde a fost făcută înregistrarea în prealabil (sau din ţara aflată în circumscripţia consulară respectivă) şi va fi însoţită de:

– paşaportul care atestă că titularul (solicitantul) este (a fost) cetăţean român (în original şi copie simplă);

– certificatul de stare civilă;– copia legalizată şi traducerea acestuia, ce va fi efectuată de

către misiunea diplomatică ori oficiul consular de carieră (cu perceperea taxelor corespunzătoare) sau de un notar public din ţara de reşedinţă, având aplicată Apostila conform Convenţiei de la Haga din 05.10.1961.Pentru a se evita o dublă înregistrare în registrele de stare

civilă române, se vor solicita petenţilor declaraţii pe proprie răspundere, din care să rezulte că nu există un alt act transcris sau reconstituit în registrele de stare civilă române din ţară.

168

Page 169: Starea Civila Ed II Revizuita

Declaraţia va avea următorul conţinut:„Subsemnatul ________________ fiul lui ________________ şi al lui ________________ născut la data de ________________ în ________________ declar pe proprie răspundere că nu am mai solicitat transcrierea certificatului de stare civilă în registrele de stare civilă din ţară şi că nu mai există un alt act reconstituit.

Am luat cunoştinţă că falsul în declaraţii constituie infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art.292 Cod penal, iar în cazul în care se va constata că mai există un alt act transcris sau reconstituit în registrele de stare civilă române, prezentul act va fi anulat.”

Cererea va fi înregistrată în registrul de intrare–ieşire al misiunii / oficiului, înscriindu-se numărul pe aceasta.

a) Pentru înscrierea în registrele de stare civilă române a CERTIFICATELOR DE NAŞTERE:– cererea va fi făcută de unul dintre părinţi, de minor (în cazul

în care acesta a împlinit vârsta de 14 ani) sau prin împuternicit cu procură specială;

b) Pentru înscrierea CERTIFICATELOR DE CĂSĂTORIE:– cererea va fi făcută de soţul cetăţean român, sau prin

împuternicit cu procură specială, valabilă în exterior (făcută în faţa unui notar, iar pentru recunoaşterea de către misiune / oficiu, apostilată sau legalizată de autoritatea competentă, conform practicii locale).Întocmirea actului se va face numai în condiţiile în care s-a

stabilit că soţul cetăţean român, în cazul în care a avut una sau mai multe căsătorii încheiate în străinătate şi hotărârea de divorţ a fost pronunţată în străinătate, a solicitat înscrierea menţiunilor de căsătorie şi de divorţ pe marginea actului de naştere din ţară.

Dovada o poate face prezentând certificatul de naştere eliberat de autorităţile din ţară, cu toate menţiunile înscrise (referitoare la căsătorie sau divorţ).

c) Pentru înscrierea CERTIFICATELOR DE DECES:– cererea va fi făcută de unul dintre membrii familiei sau de către

o altă persoană îndreptăţită.

169

Page 170: Starea Civila Ed II Revizuita

În toate cazurile, în baza documentelor prezentate, dacă se va stabili că solicitantul este (a fost) cetăţean român şi că nu a mai solicitat transcrierea sau reconstituirea documentului în registrele de stare civilă română (conform declaraţiei pe proprie răspundere), după verificarea şi înregistrarea cererii, se va întocmi actul de stare civilă, iar originalul certificatului de stare civilă, pe care se va efectua menţiunea că a fost ÎNSCRIS în registrele de stare civilă române, se va restitui solicitantului („Actul a fost înscris sub numărul ______/______ în registrele de stare civilă ale Ambasadei / Consulatului General al României la _______________”).

ÎNSCRIEREA se face ÎN ACELEAŞI REGISTRE în care se înregistrează în mod obişnuit actele sau faptele de stare civilă ale cetăţenilor români petrecute în străinătate.

La rubrica „menţiuni” se înscrie: „ACT ÎNSCRIS conform aprobării şefului misiunii diplomatice / oficiului consular nr. _______ / data” (număr din registrul de intrare-ieşire).

În baza actului de stare civilă ÎNSCRIS în registrele de stare civilă române de la misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră al României se va elibera certificatul corespunzător.

În actele şi în certificatele de naştere întocmite pentru copiii născuţi în străinătate, începând cu 01.01.2004, se va înscrie C.N.P. din plaja de coduri repartizată, pentru fiecare misiune diplomatică sau oficiu consular de carieră al României, de către Direcţia Informatică din D.G.E.I.P. din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Atunci când în certificatele eliberate de autorităţile străine nu se regăsesc date cu privire la părinţii minorilor (în cazul certificatelor de naştere), ori cu privire la soţi (în cazul certificatelor de căsătorie), vor fi solicitate documente în vederea aplicării prevederilor art.63 alin.(2) şi alin.(5) din Metodologia pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă, sau petenţii vor fi îndrumaţi să solicite, de la autorităţile locale care au eliberat certificatele pentru care se solicită ÎNSCRIEREA în registerele de stare civilă române, extrase care să cuprindă datele necesare în vederea efectuării acestei operaţiuni.

Vor fi ÎNSCRISE, conform prevederilor Legii nr.94/2004, şi certificatele de stare civilă ale cetăţenilor români înregistrate la autorităţile străine, anterior intrării în vigoare a prezentei legi, însă numai din ţara în care funcţionează misiunea diplomatică sau

170

Page 171: Starea Civila Ed II Revizuita

oficiul consular de carieră al României ori pentru ţara în care nu există oficiu / misiune aflat(ă) în circumscripţia consulară respectivă.

TRANSMITERE DOCUMENTE:Conform prevederilor art.61-62 din Metodologia pentru aplicarea

unitară a dispoziţiilor Legii nr.119/1996, actele de stare civilă privind cetăţenii români aflaţi în străinătate, care SE ÎNSCRIU la misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carieră ale României, se trimit, prin Ministerul Afacerilor Externe, pe măsura completării lor, la Primăria sectorului 1 al mun.Bucureşti, împreună cu:– originalul cererii de înscriere;– copia paşaportului titularului / solicitantului (când acesta este

părintele minorului cu vârsta sub 14 ani sau împuternicitul cu procură specială) cetăţean român;

– copia legalizată şi traducerea certificatului de stare civilă original, eliberat de autorităţile străine;

– copia paşaportului membrului de familie al persoanei decedate sau al persoanei îndreptăţite să solicite înscrierea;

– originalul declaraţiei date pe proprie răspundere, din care rezultă că nu există un alt act transcris sau reconstituit în registrele de stare civilă din ţară.

Actele de stare civilă, exemplarul I (filele consulare), se arhivează la Primăria sectorului 1 al mun.Bucureşti, care trimite comunicări de menţiuni pentru actele de naştere şi, după caz, de căsătorie şi operează pe ele menţiunile ce se primesc ulterior.

La cerere, eliberează persoanelor îndreptăţite noi certificate de stare civilă.

Registrele de stare civilă, exemplarul II, se trimit, în termen de 30 de zile de la data când toate actele au fost completate, la Primăria mun.Bucureşti – Direcţia de Stare Civilă.

La primirea registrelor de stare civilă, se confruntă exemplarul II cu exemplarul I, aflat la Primăria sectorului I al mun.Bucureşti, în scopul operării în acestea a menţiunilor existente pe marginea actelor exemplarul I.

171

Page 172: Starea Civila Ed II Revizuita

Capitolul XII.

Înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă în caz de mobilizare, război ori participare la misiuni de menţinere a păcii sau în scop umanitar

1. Consideraţii generaleÎn conformitate cu prevederile art.8 alin.(7) din Legea

nr.119/1996, cu privire la actele de stare civilă, „În caz de mobilizare, război, participare la misiuni de menţinere a păcii sau în scop umanitar, Ministerul Apărării Naţionale desemnează cadrele militare care înregistrează actele şi faptele de stare civilă ale militarilor şi ale personalului civil şi le comunică autorităţilor administraţiei publice competente.”

Actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice prin care se dovedeşte naşterea, căsătoria sau decesul unei persoane şi se întocmesc în interesul statului şi al persoanei, în vederea apărării drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

2. Competenţa în exercitarea atribuţiilor de stare civilăPotrivit legii, în caz de mobilizare, război, participare la misiuni de

menţinere a păcii sau în scop umanitar, exercitarea atribuţiilor de ofiţer de stare civilă este dată în competenţa ofiţerilor anume desemnaţi prin ordin al ministrului apărării naţionale, care vor înregistra actele şi faptele de stare civilă ale militarilor şi ale personalului civil şi le vor comunica autorităţilor administraţiei publice competente.

Despre actele şi faptele de stare civilă înregistrate se va face menţiune şi în jurnalul acţiunilor de luptă.

3. Registrele de stare civilă şi modul de folosireNaşterea, căsătoria şi decesul se înregistrează în registrele de

stare civilă, de regulă, în două exemplare, ambele originale.

172

Page 173: Starea Civila Ed II Revizuita

În mod excepţional, în caz de mobilizare, război, participare la misiuni de menţinere a păcii sau în scop umanitar, actele de stare civilă se întocmesc într-un singur exemplar, cu respectarea regulilor prevăzute în Legea nr.119/1996 şi în Metodologia pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor acesteia.

La fiecare unitate militară care execută misiuni în aceste cazuri se află registre de stare civilă pentru acte de naştere, de căsătorie şi de deces, care se încredinţează ofiţerului anume desemnat prin ordin al ministrului apărării naţionale.

Modalităţile de instruire a ofiţerilor desemnaţi şi de aprovizionare cu registrele de stare civilă necesare se stabilesc prin Protocol de către Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul de Interne.

4. Reguli privind înregistrările şi eliberarea certificatelor de stare civilă

Înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă se face, la cerere, pe baza declaraţiei persoanei (persoanelor) obligate la aceasta sau din oficiu, în condiţiile prevăzute de lege.

Înainte de a proceda la înregistrarea unui act, ofiţerul de stare civilă militar stabileşte, pe baza actului de identitate sau a altor documente, identitatea declarantului.

Numele şi prenumele se scriu aşa cum rezultă din actele de identitate, documentele militare, certificatele de stare civilă şi din celelalte înscrisuri prezentate de declarant (declaranţi) sau primite de la autorităţile prevăzute de lege. Întocmirea actelor de stare civilă se face în limba română, folosindu-se alfabetul latin.

Ofiţerul de stare civilă militar este obligat să verifice realitatea conţinutului declaraţiei şi concordanţa acesteia cu actele de identitate, documentele militare, certificatele de stare civilă şi din celelalte înscrisuri prezentate de declarant sau din documentele de evidenţă ale unităţii militare din care face parte.

Actul de stare civilă întocmit în temeiul declaraţiei se semnează de către ofiţerul de stare civilă militar şi de declarant. Dacă declarantul nu poate semna, ofiţerul de stare civilă militar menţionează aceasta pe actul de stare civilă pe care îl semnează.

Este interzis să se facă ştersături, răzuiri, prescurtări şi adăugiri în actele de stare civilă.

173

Page 174: Starea Civila Ed II Revizuita

În cazul în care ofiţerul de stare civilă militar refuză să întocmească un act ce intră în atribuţiile sale, persoana nemulţumită poate sesiza instanţa judecătorească română competentă.

În actele de stare civilă nu vor fi preluate titlurile de nobleţe, chiar dacă ele rezultă din unele documente prezentate.

Actele de stare civilă întocmite în afara teritoriului naţional se trimit în ţară, lunar, părţii sedentare, care le va înainta, de îndată, pe bază de proces-verbal, Primăriei Sectorului 1 din municipiul Bucureşti. Ele se transcriu, prin copiere, fără vreo altă formalitate, în registrele curente ale Primăriei Sectorului 1, care va elibera şi certificate de stare civilă, la cererea persoanelor îndreptăţite.

Actele de stare civilă întocmite pe teritoriul naţional, în caz de mobilizare sau război, se trimit, lunar, pe bază de proces-verbal, Direcţiei de evidenţă a populaţiei, care le păstrează până la încetarea mobilizării sau a stării de război, după care se trimit pentru transcriere, prin copiere, fără vreo altă formalitate, în registrele curente ale primăriei competente astfel:a) actul de naştere al copilului – la domiciliul mamei;b) actul de căsătorie – la domiciliul soţului sau soţiei care solicită

transcrierea, după caz;c) actul de deces – la ultimul domiciliu al defunctului.

Certificatele de stare civilă se eliberează titularilor sau persoanelor îndreptăţite, la cerere, pe baza actelor transcrise prin copiere şi a adeverinţelor doveditoare, care se reţin şi se anulează.

Toate actele de stare civilă se completează numai cu cerneală neagră.

Numele de familie, prenumele şi denumirea localităţii se înscriu cu litere mari de tipar.

În cazul în care numele de familie ori prenumele este compus din două sau mai multe cuvinte, acestea se scriu despărţite printr-o liniuţă.

Anii şi zilele se înscriu fără prescurtări.În rubricile din actul de naştere referitoare la domiciliul părinţilor,

dacă aceştia au domicilii diferite, se înscrie domiciliul unuia dintre ei, potrivit declaraţiei celui care solicită înregistrarea naşterii.

Dacă în timpul completării actului, înainte de a fi semnat de declarant şi de către cel care l-a întocmit, se constată o greşeală, pagina respectivă se anulează prin două linii trase în diagonală cu

174

Page 175: Starea Civila Ed II Revizuita

cerneală roşie, scriindu-se cu litere mari „GREŞIT”, iar numărul ce corespunde acestuia se trece pe fila următoare.

5. Eliberarea adeverinţelor doveditoare ale actelor şi faptelor de stare civilă

În baza actelor de naştere şi de căsătorie întocmite, celor îndreptăţiţi li se eliberează adeverinţe doveditoare.

În cazul celor decedaţi, adeverinţa se trimite familiei sau aparţinătorilor.

Adeverinţa va cuprinde, obligatoriu, rubricile prevăzute pentru modelul extraselor de naştere, de căsătorie sau de deces, cuprinse în anexele nr.4, 5 şi 6 din Metodologie, precum şi unitatea din care fac (au făcut) parte, după caz, mama copilului, soţii şi, respectiv, defunctul. În baza acestor adeverinţe şi a menţiunilor făcute în jurnalul acţiunilor de luptă al unităţii pot fi reconstituite actele de stare civilă pierdute sau distruse.

6. Înregistrarea naşteriiÎn registrul de naşteri se înregistrează copilul născut viu şi copilul

născut mort.Înregistrarea naşterii se face pe baza declaraţiei verbale a unuia

dintre părinţi, a medicului, a persoanei care a fost de faţă la naştere, a personalului din unitatea în care a avut loc naşterea sau a altor persoane care au luat cunoştinţă de naşterea copilului.

Declararea naşterii se face în termen de 15 zile pentru copilul născut viu şi de 3 zile pentru copilul născut mort.

Termenele se socotesc de la data naşterii. Dacă copilul născut viu a decedat înaintea termenului de 15 zile, declararea naşterii se face în termen de 24 de ore de la data decesului.

Pentru copilul născut mort se întocmeşte numai actul de naştere. În acest caz, nu se completează rubricile „prenumele” şi „cetăţenia” celui născut, iar la rubrica „din care rezultă că s-a născut un copil _______” se înscrie cuvântul „mort”.

Dacă declaraţia de naştere a fost făcută după expirarea termenelor de mai sus, dar înăuntrul termenului de un an de la naştere, întocmirea actului de naştere se face cu aprobarea comandantului unităţii din care face parte ofiţerul de stare civilă militar.

175

Page 176: Starea Civila Ed II Revizuita

În cuprinsul declaraţiei, se va menţiona motivul întârzierii, anexându-se eventualele acte justificative.

Actele pe care trebuie să le prezinte declarantul:a) certificatul medical constatator al naşterii, eliberat de o unitate

sanitară sau de un medic, care, în mod obligatoriu, trebuie să cuprindă:- numărul de înregistrare;- data eliberării;- semnătura medicului care a constatat faptul naşterii şi ştampila;- menţiunea că s-a născut un copil viu sau mort;- numele şi prenumele ce urmează să le poarte copilul;- data naşterii (ziua, luna, anul);- numele şi prenumele părinţilor;

b) actele de identitate ale părinţilor şi al declarantului;c) certificatul de căsătorie al părinţilor, dacă sunt căsătoriţi.

În lipsa certificatului de căsătorie al părinţilor, aceştia (sau numai mama) dau o declaraţie, pe proprie răspundere, care trebuie să cuprindă:- numele purtat înainte de căsătorie de ambii soţi;- data încheierii căsătoriei;- numele după căsătorie al ambilor soţi.

Această declaraţie se îndosariază, împreună cu certificatul constatator al naşterii.După trecerea unui an de la naştere, înregistrarea se face numai

în baza unei hotărâri judecătoreşti, definitive şi irevocabile. La rubrica „data naşterii” se va scrie anul, luna şi ziua, aşa cum rezultă din hotărârea judecătorească, şi nu data când se face declaraţia.

Numele de familie şi prenumele copilului se stabilesc potrivit legii.Se poate refuza înscrierea unui prenume format din expresii

indecente sau ridicole.Dacă părinţii nu au nume de familie comun sau există

neconcordanţă între prenumele copilului trecut în certificatul medical constatator al naşterii şi declaraţia verbală a declarantului, întocmirea actului de naştere se face pe baza declaraţiei scrise şi semnate de ambii părinţi, din care să rezulte numele de familie şi prenumele copilului.

176

Page 177: Starea Civila Ed II Revizuita

În caz de neînţelegere între părinţi, va decide comandantul unităţii din care face parte ofiţerul de stare civilă militar de la locul înregistrării naşterii, prin rezoluţie pe declaraţia scrisă susmenţionată.

În cazul în care unul dintre părinţi nu se află în ţara în care a avut loc naşterea, această declaraţie este dată numai de părintele care declară naşterea.

7. Înregistrarea căsătorieiü La înregistrarea căsătoriei se aplică, prin asemănare, dispoziţiile

art.38 alin.(1) şi (3) din Metodologie, în sensul că:- declaraţia de căsătorie se face personal, de către viitorii soţi, în

scris, în faţa ofiţerului de stare civilă militar, desemnat prin ordin al ministrului apărării naţionale;

- dacă unul din viitorii soţi nu se află în localitatea unde urmează a se încheia căsătoria, el poate face declaraţia de căsătorie la primăria localităţii de domiciliu sau reşedinţă, care o transmite, în termen de 48 de ore, la unitatea unde urmează a se încheia căsătoria.

ü Comandantul unităţii din care face parte ofiţerul de stare civilă militar poate acorda aprobarea privind încheierea căsătoriei înainte de împlinirea termenului de 10 zile de la data înregistrării declaraţiei de căsătorie.

8. Înregistrarea decesuluiü La înregistrarea decesului, se aplică dispoziţiile art.35 din Legea

nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă.ü Atunci când decesul se datorează unei sinucideri, unui accident

sau altor cauze violente, precum şi în cazul găsirii unui cadavru, comandantul unităţii din care face parte ofiţerul de stare civilă militar va elibera dovada din care să rezulte că a fost sesizat despre deces.

177

Page 178: Starea Civila Ed II Revizuita

Capitolul XIII.

Verificările ce se întreprind de formaţiunile de evidenţă informatizată a persoanei în materie de stare civilă, la cererea instanţelor judecătoreşti şi a autorităţilor administraţiei publice locale

1. Consideraţii generalePornind de la importanţa actelor de stare civilă, verificările ce se

execută de organele de poliţie, prin formaţiunile de evidenţă informatizată a persoanei (F.E.I.P.), în materie de stare civilă, au drept scop prevenirea întocmirii eronate a unor acte, prin care unele persoane ar putea dobândi o stare civilă care să nu corespundă realităţii.

Stabilirea cu exactitate a adevărului necesită efectuarea unor verificări mai ample de către F.E.I.P., care să excludă posibilitatea comiterii unor erori în aceste acte.

În conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, organele de poliţie efectuează verificări şi cercetări în probleme de stare civilă, la cererea instanţelor judecătoreşti sau a autorităţilor administraţiei publice locale, în următoarele cazuri:

ü LA CEREREA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI, pentru:a) înregistrarea tardivă a naşterii unei persoane;b) întocmirea în ţară a actului de naştere al persoanei care a depăşit

vârsta de un an, dacă naşterea s-a produs în străinătate, dar nu a fost înregistrată ori a fost înregistrată cu date nereale;

c) declararea judecătorească a dispariţiei sau a morţii unei persoane;

d) anularea, modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea.

178

Page 179: Starea Civila Ed II Revizuita

ü LA CEREREA AUTORITĂŢILOR ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE, pentru:a) reconstituirea sau întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă;b) transcrierea certificatelor şi extraselor de stare civilă procurate din

străinătate în registrele de stare civilă române;c) înscrierea menţiunilor primite din străinătate sau a hotărârilor

străine care se referă la statutul civil al persoanelor, care sunt recunoscute de plin drept;

d) înscrierea unor menţiuni în cazul neconcordanţei dintre datele din comunicare şi cele din actele în care urmează a se opera;

e) identificarea părinţilor noului-născut;f) identificarea copiilor abandonaţi, a celor găsiţi şi a părinţilor

acestora;g) în vederea eliberării unor certificate de stare civilă în locul celor

reclamate pierdute sau furate, când există suspiciuni cu privire la sinceritatea celor declarate de solicitant;

h) înregistrarea decesului din cauze violente;i) schimbarea numelui pe cale administrativă;j) dispariţia în alb a unor certificate de stare civilă de la primării.

2. Modalităţi practice de efectuare a verificărilorFormaţiunile de evidenţă informatizată a persoanei execută

verificări, LA CEREREA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI şi comunică avize, în următoarele cazuri:

a) ÎNREGISTRAREA TARDIVĂ A NAŞTERII UNEI PERSOANE, CÂND A TRECUT MAI MULT DE UN AN DE LA DATA PRODUCERII ACESTEIA

Înregistrarea tardivă, după trecerea unui an de la naştere, se face numai în baza unei sentinţe judecătoreşti, definitive şi irevocabile. În toate cazurile, instanţele judecătoreşti solicită organelor de poliţie să facă cercetări, în vederea stabilirii motivelor pentru care nu s-a făcut înregistrarea naşterii în termenul legal , precum şi a datelor de stare civilă ale persoanelor în cauză. În acest scop, se fac, după caz, următoarele verificări:– la unitatea medico-sanitară în care s-a născut copilul;– la starea civilă a localităţii în care s-a produs naşterea, în

registrele curente şi speciale. Trebuie reţinut că, până în anul 1957, înregistrările speciale pentru cetăţenii cu domiciliul în

179

Page 180: Starea Civila Ed II Revizuita

mediul rural s-au efectuat de către fostele sfaturi populare raionale, iar prin Decretul nr.93 din 20 februarie 1957 s-au înfiinţat registre cu acte speciale la fiecare comună. Începând cu data de 15.04.1975, prin modificarea Instrucţiunilor nr.190/1970, dispar registrele de stare civilă speciale, iar toate înregistrările se fac în registrele curente de acte de stare civilă;

– în Registrul permanent de evidenţă a populaţiei;– la evidenţa specială şi în cea a formaţiunilor de cazier judiciar şi

evidenţă operativă;– în localităţile în care a locuit, la şcoli, în instituţiile unde a lucrat în

ultimii 5 ani, sau pe o perioadă mai îndelungată, la Centrul militar judeţean şi la Direcţia de paşapoarte, pentru a stabili cu ce date de stare civilă este cunoscută.În cazul minorilor sub 14 ani, se fac verificări numai la starea

civilă a localităţii unde s-au născut, la şcoală, la evidenţa locală.Verificările ce se efectuează în astfel de cazuri pot fi extinse

pentru stabilirea cu exactitate a datelor de stare civilă ale persoanei a cărei naştere urmează a fi înregistrată.

Rezultatul verificărilor se consemnează într-un referat privind răspunsul ce urmează a se comunica instanţei judecătoreşti. În adresa de răspuns către instanţa judecătorească, se menţionează concluziile organului de poliţie cu privire la temeinicia sau netemeinicia cererii, precum şi datele de stare civilă care au fost stabilite în urma verificărilor, în aşa fel încât, în dispozitivul hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile, să fie cuprinse toate datele necesare întocmirii actului de naştere.

b) ÎNTOCMIREA ÎN ŢARĂ A ACTULUI DE NAŞTERE AL PERSOANEI CARE A DEPĂŞIT VÂRSTA DE UN AN, DACĂ NAŞTEREA S-A PRODUS ÎN STRĂINĂTATE, DAR NU A FOST ÎNREGISTRATĂ ORI A FOST ÎNREGISTRATĂ CU DATE NEREALE

În cazul când naşterea persoanei care a depăşit vârsta de un an s-a produs în străinătate şi întocmirea actului nu a fost făcută la misiunea diplomatică sau la oficiul consular de carieră al României ori la autoritatea locală din străinătate, precum şi în cazul în care, deşi naşterea persoanei s-a înregistrat la autoritatea locală din străinătate, aceasta s-a făcut cu date care nu corespund realităţii, iar declaraţia de naştere se face în ţară, se procedează ca şi în cazul înregistrării tardive a naşterii.

180

Page 181: Starea Civila Ed II Revizuita

Întocmirea actului de naştere urmează a fi făcută la primăria în raza căreia au domiciliul părinţii, pe baza documentelor depuse şi a declaraţiilor, după ce Direcţia de evidenţă a populaţiei verifică, prin Ministerul Afacerilor Externe, dacă naşterea nu a fost înregistrată în străinătate.

În cazul când naşterea unui cetăţean român s-a produs în străinătate, dar a fost înregistrată cu date nereale, formaţiunea de evidenţă informatizată a persoanei, prin verificările ce le va întreprinde, va trebui să stabilească, pe bază de documente şi de declaraţii luate persoanelor care pot da relaţii, inclusiv părinţilor copilului, în ce anume constă neconcordanţa dintre datele consemnate în actul înregistrat şi adevăratele date de identificare ale părinţilor noului-născut. În acest caz, avizul se va transmite instanţei numai după primirea răspunsului Direcţiei de evidenţă a populaţiei.

c) DECLARAREA JUDECĂTOREASCĂ A DISPARIŢIEI SAU A MORŢII UNEI PERSOANE

În vederea soluţionării acestei acţiuni, organele de poliţie trebuie să culeagă cât mai multe informaţii cu privire la persoana a cărei dispariţie sau moarte se cere a fi declarată, pentru a stabili locul, data şi împrejurările în care s-au produs astfel de evenimente.

În acest scop, se execută verificări în Registrul permanent de evidenţă a populaţiei şi se culeg informaţii de la ultimul domiciliu şi ultimul loc de muncă, se iau declaraţii de la cei ce cunosc împrejurările în care s-a produs dispariţia sau moartea şi data ultimelor ştiri.

La primăria locului de naştere şi a ultimului domiciliu ale celui ce se declară mort, se verifică dacă nu a fost întocmit actul de deces, cercetându-se registrele din anul în care se presupune că a decedat şi următorii 5 ani, precum şi dacă pe marginea actului de naştere sau de căsătorie există menţiunea de deces.

Efectuarea verificărilor în astfel de cazuri incumbă o mare răspundere din partea lucrătorilor de poliţie, dacă avem în vedere că, prin declararea morţii, se poate urmări obţinerea unor drepturi de succesiune, desfacerea căsătoriei etc., aspecte cu implicaţii deosebite.

În cazul când locul dispariţiei sau al morţii este pe teritoriul altui stat, se iau măsuri în vederea procurării din străinătate a actului respectiv, indicându-se solicitantului să se adreseze direct Ministerului Afacerilor Externe – Direcţia Relaţii Consulare sau, în cazuri

181

Page 182: Starea Civila Ed II Revizuita

deosebite, solicitându-se un certificat sau extras – pentru uz administrativ –, prin intermediul Direcţiei de evidenţă a populaţiei.

Dacă decesul s-a produs în străinătate, însă nu a fost înregistrat la autorităţile locale şi nici la misiunea noastră diplomatică, în termenul legal de 3 zile, ambasada sau consulatul român din ţara respectivă vor fi sesizate, prin intermediul Direcţiei de evidenţă a populaţiei, să întreprindă demersurile necesare pe lângă autorităţile locale competente, în vederea înregistrării acesteia, întrucât în această situaţie parchetul din ţară nu poate da aprobare.

Formaţiunea de evidenţă informatizată a persoanei care a efectuat verificări va urmări modul de soluţionare şi, în caz de admitere a acţiunii, în baza extrasului de deces pentru uz oficial primit de la primăria care a înregistrat decesul, va informa Direcţia de evidenţă a populaţiei, care va comunica despre această măsură, prin adresă scrisă, şi la Institutul de criminalistică din Inspectoratul General al Poliţiei Române.

d) ANULAREA, MODIFICAREA, RECTIFICAREA SAU COMPLETAREA ACTELOR DE STARE CIVILĂ ŞI A MENŢIUNILOR ÎNSCRISE PE ACESTEA

La cererea instanţelor judecătoreşti, potrivit art.57 din Legea nr.119/1996, formaţiunile de evidenţă informatizată a persoanei efectuează verificări pentru a stabili dacă la întocmirea actului s-a comis o eroare şi în ce constă aceasta, consultând actul, iar când nu are această posibilitate solicită extras pentru uz oficial, cu toate menţiunile existente pe marginea lui, pentru a-l confrunta cu alte acte de stare civilă ale petiţionarului şi ale părinţilor săi şi, după caz, cu cele înscrise în cuprinsul acţiunii, prezentate în motivarea cererii.

În toate cazurile când este vorba de rectificarea numelui de familie din actul de naştere ori de numele părinţilor, se solicită extrase de pe actele de naştere ale părinţilor şi de pe actul de căsătorie, în vederea confruntării.

În cazul când se solicită rectificarea prenumelui ori a datei de naştere din actul de naştere, se verifică documentele care au stat la baza înregistrării naşterii.

Pentru rectificarea unor rubrici din actul de căsătorie, se verifică sau se solicită extrase pentru uz oficial de pe actele de naştere ale soţilor, pentru a ne convinge de temeinicia cererii.

Pentru stabilirea temeiniciei unei acţiuni de rectificare a actului de deces se efectuează verificări sau, după caz, se solicită extrase de pe

182

Page 183: Starea Civila Ed II Revizuita

actul de naştere şi de căsătorie ale celui decedat, precum şi documentele primare care au stat la baza întocmirii actului.

De menţionat că actele reconstituite nu pot fi rectificate, întrucât ele au fost întocmite pe baza datelor furnizate de titularii acestora şi a documentelor prezentate. Per a contrario, şi actele reconstituite sunt supuse anulării sau modificării, după caz.

În adresa prin care se comunică instanţei judecătoreşti rezultatul verificărilor este necesar să se menţioneze în ce constă eroarea sau omisiunea, datele reale ce urmează a fi reţinute în sentinţă, sau procedura legală de urmat, când cererea nu face obiectul anulării, modificării, rectificării, completării actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea.

AUTORITĂŢILE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE solicită unităţilor de poliţie, prin formaţiunile de evidenţă informatizată a persoanei, să efectueze verificări, în următoarele cazuri:

a) RECONSTITUIREA SAU ÎNTOCMIREA ULTERIOARĂ A ACTELOR DE STARE CIVILĂ

Potrivit prevederilor Legii nr.119/1996 (art.52), reconstituirea se poate cere dacă:– registrele de stare civilă au fost pierdute sau distruse, în totalitate

sau în parte;– actul de stare civilă a fost întocmit în străinătate şi nu poate fi

procurat certificatul ori extrasul de pe acest act.Întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă se poate cere în

următoarele situaţii (art.53):– întocmirea actului de naştere sau de deces a fost omisă, deşi au

fost depuse actele necesare întocmirii acestruia;– întocmirea actului de căsătorie a fost omisă, deşi a fost luat

consimţământul soţilor de către ofiţerul de stare civilă.În cazul unei cereri adresate autorităţilor administraţiei publice

locale de către cetăţenii români sau persoanele fără cetăţenie care au domiciliul în România, referitoare la reconstituirea sau întocmirea ulterioară a unui act de stare civilă, ofiţerul de stare civilă de la primăria unde urmează a se înregistra actul va efectua verificările prevăzute în art.97-99 din Metodologia pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă.

183

Page 184: Starea Civila Ed II Revizuita

Formaţiunea de evidenţă informatizată a persoanei la care este arondată localitatea unde urmează a se înregistra actul de stare civilă va stabili dacă au fost efectuate verificările necesare, urmărind existenţa în dosar a documentelor justificative şi va confrunta datele din dosar cu cele obţinute în urma verificărilor proprii. În baza acestora, va întocmi referatul cu propuneri privind avizul ce urmează a fi comunicat de către Serviciul judeţean de evidenţă informatizată a persoanei primăriei unde a fost înregistrată cererea, în vederea emiterii de către primar a dispoziţiei corespunzătoare.

În cazul persoanelor care au obţinut cetăţenia română şi posedă certificate de naştere sau de căsătorie, verificările se referă numai la conţinutul dosarului întocmit, urmărindu-se ca datele de stare civilă să fie în concordanţă cu cele din hotărârea Guvernului de acordare a cetăţeniei române şi din certificatul de depunere a jurământului de credinţă faţă de România.

Deciziile de reconstituire sau de întocmire ulterioară a actelor de stare civilă neînscrise în registrele de stare civilă, emise în baza actelor normative anterioare, se înaintează, împreună cu cererea solicitantului, la Direcţia de evidenţă a populaţiei, în vederea avizării înscrierii.

b) TRANSCRIEREA CERTIFICATELOR ŞI A EXTRASELOR DE STARE CIVILĂ PROCURATE DIN STRĂINĂTATE ÎN REGISTRELE DE STARE CIVILĂ ROMÂNE pentru cetăţenii români se face cu aprobarea Direcţiei de evidenţă a populaţiei, în care scop, prin verificări, se stabileşte dacă titularul certificatului ori al extrasului de naştere, căsătorie sau deces este ori a fost cetăţean român şi nu mai există un alt act transcris sau reconstituit în ţară, precum şi care este ori care a fost domiciliul din ţară sau din străinătate al acestuia.

În cazul transcrierii certificatului de deces, verificările se vor referi atât la solicitant, cât şi la cel decedat. Cererea se depune la primăria locului de domiciliu al solicitantului.

Elementul de noutate adus de Metodologia pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii stării civile este acela că s-a admis ca şi cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, precum şi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, aflaţi temporar în străinătate, să poată solicita transcrierea certificatelor sau extraselor de stare civilă procurate din străinătate în registrele de stare civilă române, personal sau prin împuternicit cu procură specială, autentificată, în ţară, de un notar

184

Page 185: Starea Civila Ed II Revizuita

public, iar în străinătate, de misiunea diplomatică sau oficiul consular român din statul de reşedinţă.

Cererea se va depune la primăria ultimului domiciliu avut în ţară de solicitant, iar în cazul în care nu a avut vreodată domiciliul în ţară, la Primăria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti.

În vederea stabilirii primăriei competente să transcrie documentul de stare civilă procurat din străinătate, pentru cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, la cererea mandatarilor lor sau a ofiţerilor de stare civilă, formaţiunile de evidenţă informatizată a persoanei pot elibera adeverinţe din care să rezulte ultimul domiciliu avut în ţară de titularul documentului.

Dacă, în urma verificărilor, rezultă că există un act reconstituit sau transcris, certificatul al cărui transcriere se solicită se restituie la Direcţia de evidenţă a populaţiei, împreună cu un extras pentru uz oficial de pe actul respectiv.

Cetăţenii ale căror acte au fost înregistrate în localităţi care au aparţinut României, iar în prezent se găsesc pe teritoriul altor state, pot solicita, potrivit legii, întocmirea actelor de stare civilă la autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază administrativ-teritorială au domiciliul, pe baza extrasului de pe actul de stare civilă ce se găseşte în păstrarea Arhivelor Naţionale.

c) ÎNSCRIEREA MENŢIUNILOR PRIMITE DIN STRĂINĂTATE SAU A HOTĂRÂRILOR STRĂINE CARE SE REFERĂ LA STATUTUL CIVIL AL PERSOANELOR, CARE SUNT RECUNOSCUTE DE PLIN DREPT

Solicitanţii (cetăţeni români) vor fi îndrumaţi să se adreseze, mai întâi, tribunalului competent a soluţiona cererea de recunoaştere, respectiv pe raza judeţului unde îşi are sediul primăria la care a fost înregistrată naşterea sau căsătoria persoanei (persoanelor) interesate, în conformitate cu prevederile art.170 din Legea nr.105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.

Termenul de „hotărâri străine” se referă la actele de jurisdicţie ale instanţelor judecătoreşti, notariatelor sau oricăror autorităţi competente dintr-un alt stat.

În situaţiile când aceste hotărâri se referă la statutul civil al cetăţenilor statului în care au fost pronunţate sau dacă, fiind pronunţate într-un stat terţ, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetăţenie al fiecărei părţi, ele sunt recunoscute de plin drept în

185

Page 186: Starea Civila Ed II Revizuita

România, în conformitate cu prevederile art.166 din Legea nr.105/1992. Cererea persoanei interesate se trimite, pentru avizare, la Direcţia de evidenţă a populaţiei, de către primăria care a primit-o, însoţită de actul original şi traducerea acestuia în limba română, legalizată de un notar public din ţară, sau de misiunea diplomatică ori oficiul consular de carieră al României din statul de reşedinţă, în conformitate cu prevederile art.138 din Metodologia pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii nr.119/1996.

d) ÎNSCRIEREA UNOR MENŢIUNI ÎN CAZUL NECONCORDANŢEI DINTRE DATELE DIN COMUNICARE ŞI CELE DIN ACTELE ÎN CARE URMEAZĂ A SE OPERA

În situaţia în care unele comunicări de menţiuni de căsătorie, deces, divorţ, schimbare a numelui etc. nu pot fi operate pe actele de stare civilă, ca urmare a faptului că datele ce le conţin nu corespund cu cele din actele în care urmează a se opera, se fac verificări pentru a se stabili în ce constă nepotrivirea, ce acte au fost prezentate de persoana respectivă, care este motivul care a determinat această neconcordanţă şi se iau măsuri pentru clarificarea situaţiei, în raport cu cele constatate.

e) IDENTIFICAREA PĂRINŢILOR NOULUI NĂSCUT

În situaţia când mama noului-născut nu posedă act de identitate, pe baza datelor declarate de aceasta, se solicită verificări la formaţiunea de evidenţă informatizată a persoanei pe raza căreia îşi are sediul maternitatea, în vederea confirmării datelor sale de stare civilă sau, după caz, pentru extinderea verificărilor, în vederea stabilirii adevăratei sale identităţi.

În cazul când mama declară că nu este căsătorită, şi aceasta rezultă din actul de identitate, copilul se înregistrează cu numele ei de familie, iar rubricile privind pe „tata” nu se completează.

În ipoteza în care mama declară că este căsătorită, însă nu poate sau refuză să prezinte certificatul de căsătorie, va da o declaraţie scrisă în acest sens, iar înregistrarea naşterii se face numai după ce s-au stabilit datele referitoare la soţ, prin solicitarea unui extras de pe actul de căsătorie. Dacă este necesar, se va cere poliţiei locale să facă această identificare.

f) IDENTIFICAREA COPIILOR ABANDONAŢI, A CELOR GĂSIŢI ŞI A PĂRINŢILOR ACESTORA

186

Page 187: Starea Civila Ed II Revizuita

În situaţia în care copilul este abandonat de către mamă în spital, la naştere, conducătorul unităţii sanitare are obligaţia, în conformitate cu prevederile legale, să sesizeze poliţia, în termen de 24 de ore de la constatarea acestui fapt.

Dacă nu a fost stabilită identitatea mamei, în termen de 30 de zile, întocmirea actului de naştere se va face pe baza dispoziţiei primarului, conform certificatului medical constatator al naşterii şi procesului-verbal încheiat de poliţie, de conducătorul unităţii sanitare şi de reprezentantul autorităţii administraţiei publice locale, căruia îi revine şu obligaţia de a face declaraţia de înregistrare a naşterii.

În cazul găsirii unui copil, persoana în cauză este obligată să anunţe poliţia, conform prevederilor legale, în termen de 24 de ore, şi să prezinte copilul cu toate obiectele şi înscrisurile aflate asupra lui.

Întocmirea actului de naştere al copilului găsit se face, în termen de 30 de zile de la data găsirii copilului, la autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază administrativ-teritorială a fost găsit, pe baza dispoziţiei primarului, conform procesului-verbal întocmit de poliţie, de medic şi de reprezentantul autorităţii administraţiei publice locale, căruia îi revine şi obligaţia de a face declaraţia de înregistrare a naşterii.

Ofiţerul sau subofiţerul de poliţie care a sesizat despre existenţa unui copil găsit ori abandonat, în procesul-verbal pe care îl încheie, va trebui să consemneze, în mod detaliat, toate elementele care pot conduce la identificarea copilului şi a părinţilor acestuia, data, ora, locul şi împrejurările în care a fost abandonat/găsit copilul, de către cine, sexul, vârsta copilului găsit, stabilită de medic, prin expertiză medico-legală, prin indicarea obligatorie a anului, lunii şi zilei de naştere, chiar dacă acestea sunt aproximative, conform prevederilor Decretului nr.32/1954, instituţia sau persoana căreia i-a fost încredinţat copilul, starea copilului, îmbrăcămintea, obiecte, acte sau însemnări găsite la el etc.

Un exemplar al procesului-verbal, împreună cu actul medico-legal întocmit de medic pentru stabilirea datei naşterii şi sexului, se predă ofiţerului de stare civilă, în vederea înregistrării naşterii. Al doilea exemplar al procesului-verbal rămâne la organul poliţiei, în vederea continuării cercetărilor, a identificării şi trimiterii în instanţă, dacă este cazul, a persoanei care a abandonat copilul.

187

Page 188: Starea Civila Ed II Revizuita

g) EFECTUAREA DE VERIFICĂRI ÎN VEDEREA ELIBERĂRII UNOR CERTIFICATE DE STARE CIVILĂ ÎN LOCUL CELOR RECLAMATE PIERDUTE SAU FURATE

La cererea autorităţilor administraţiei publice locale, când există suspiciuni cu privire la sinceritatea celor declarate de solicitant, se efectuează verificări, în vederea eliberării unor certificate de stare civilă în locul celor pierdute sau furate, pentru clarificarea împrejurărilor în care s-a produs pierderea sau furtul certificatului, avizul dându-se pe cerere.

Eliberarea certificatelor de stare civilă se face numai pe baza actului de identitate. În cazul în care persoana care solicită eliberarea unui nou certificat de stare civilă în locul celui reclamat pierdut sau furat nu deţine act de identitate, va fi îndrumată să se prezinte mai întâi la organele de poliţie, în vederea clarificării situaţiei, şi numai după eliberarea actului de identitate de către formaţiunile de evidenţă informatizată a persoanei se va soluţiona cererea.

În situaţia în care persoana se legitimează cu un act de identitate cu termen de valabilitate a expirat, va fi îndrumată să se prezinte la formaţiunea de evidenţă informatizată a persoanei în raza căreia are domiciliul, care îi va elibera o carte (adeverinţă) de identitate provizorie, în baza căreia va putea să obţină certificatul.

Când solicitantul face parte din categoria persoanelor majore neînregistrate în evidenţa populaţiei, însă are naşterea înregistrată în registrele de stare civilă, cartea (adeverinţa) de identitate provizorie i se va putea elibera în baza unui extras pentru uz oficial de pe actul său de naştere, solicitat de formaţiunea de evidenţă informatizată a persoanei.

h) ÎNREGISTRAREA DECESULUI DIN CAUZE VIOLENTE

Pentru înregistrarea decesului datorat unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, precum şi în cazul găsirii unui cadavru este necesară şi dovada eliberată de poliţie sau de Parchet, din care să rezulte că una din aceste autorităţi a fost sesizată despre deces, în termen de 48 de ore, socotit din momentul decesului sau al găsirii cadavrului.

În cazul în care decesul nu a fost declarat în termen de 3 zile de la data încetării din viaţă a persoanei, întocmirea actului de deces se face cu aprobarea Parchetului.

i) ÎN CAZUL SCHIMBĂRII NUMELUI PE CALE ADMINISTRATIVĂ

188

Page 189: Starea Civila Ed II Revizuita

Problemele de la punctul i) fac obiectul unei teme separate (v. Capitolul VII pct.5).

3. Modul de materializare a verificărilor şi procedura de răspuns

Verificările în probleme de stare civilă se efectuează de către lucrătorii formaţiunilor de evidenţă informatizată a persoanei, de sectorişti şi de lucrătorii posturilor de poliţie, după cum dispune şeful subunităţii de poliţie, în termen de 30 de zile de la primirea lucrării.

Rezultatul verificărilor se comunică, însă, numai de către formaţiunile de evidenţă informatizată a persoanei, cu excepţia cazurilor de identificare a părinţilor noului-născut, când rezultatul verificărilor poate fi comunicat şi de posturile de poliţie.

Rezultatele verificărilor efectuate se consemnează în rapoarte, împreună cu propunerile de răspuns către instanţele judecătoreşti sau către autorităţile administraţiei publice locale. La rapoarte, se anexează toate materialele rezultate din verificări, punându-se concluzii cu privire la temeinicia sau netemeinicia cererilor, motivându-se acest lucru şi stabilindu-se cu certitudine datele de stare civilă ale persoanelor ale căror acte trebuie întocmite, anulate, modificate, rectificate sau completate.

În adresele de răspuns, se comunică dacă cererile se încadrează în prevederile legale invocate, precum şi datele cu care urmează a fi întocmite sau completate actele de stare civilă, precum şi rubricile care se modifică, se anulează sau se rectifică din cuprinsul acestora.

În toate cazurile în care organele poliţiei fac verificări pe linia stării civile, nu se vor anexa la adresele către instanţele judecătoreşti sau autorităţile administraţiei publice locale materialele obţinute cu ocazia verificărilor, care se clasează la organul poliţiei.

189

Page 190: Starea Civila Ed II Revizuita

Capitolul XIV.

Procurarea şi transmiterea în străinătate a certificatelor de stare civilă, a unor informaţii înscrise în actele de stare civilă ori cu privire la domiciliul sau reşedinţa unei persoane

1. GeneralităţiDeschiderea pe care a adus-o României schimbarea intervenită

în sistemul politic, după anul 1989, a avut ca efect creşterea numărului cetăţenilor români care călătoresc în străinătate în scop turistic, de afaceri sau pentru stabilirea domiciliului în alte ţări, cât şi creşterea numărului turiştilor şi cetăţenilor străini care îşi stabilesc domiciliul sau reşedinţa în România şi care apelează la autorităţile române pentru înregistrarea tuturor categoriilor de acte şi fapte de stare civilă.

În conformitate cu prevederile art.4 din Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă, cetăţenii străini care au domiciliul sau se află temporar în România pot cere înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români.

Persoanele fără cetăţenie sunt obligate să solicite înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă la autorităţile administraţiei publice competente.

Cetăţenii străini pot cere, iar persoanele fără cetăţenie sunt obligate să solicite înscrierea de menţiuni pe actele de stare civilă întocmite în registrele de stare civilă române.

Noua lege cu privire la actele de stare civilă, Legea nr.119/1996, în art.11 alin.(7) prevede: „Certificatele de stare civilă eliberate de autorităţile administraţiei publice locale, care au înregistrat actele şi faptele de stare civilă, sunt valabile şi în străinătate.”

Până la data de 31.12.1997, pentru persoanele care doreau să utilizeze certificatele de stare civilă în străinătate s-au eliberat certificate de stare civilă pentru uz extern, documente recunoscute pe

190

Page 191: Starea Civila Ed II Revizuita

plan internaţional, care făceau dovada înregistrării actelor şi faptelor de stare civilă în registrele de stare civilă române.

Odată cu publicarea în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.318 bis din 19.11.1997, a „Metodologiei pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă” au devenit operante şi prevederile art.11 alin.(7) din lege, conţinutul şi forma certificatelor de naştere, de căsătorie şi de deces, precum şi ale extraselor pentru menţiuni care se transmit în străinătate fiind prevăzute în anexele 1-6 din aceasta, iar aspectul a fost notificat, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe – Direcţia Relaţii Consulare, tuturor misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare acreditate în România.

Începând cu data de 01.01.1998, se eliberează un singur tip de certificate de stare civilă valabile atât în ţară, cât şi în străinătate.

2. Procurarea şi transmiterea în străinătate a certificatelor şi extraselor de pe actele de stare civilă

În conformitate cu prevederile art.11 alin.(5) şi (6) din Legea nr.119/1996, Direcţia de evidenţă a populaţiei, prin Serviciul Central de Stare Civilă, întreprinde măsuri pentru procurarea şi transmiterea certificatelor de stare civilă – de naştere, de căsătorie şi de deces – la cererea următoarelor persoane fizice:a) cetăţenii străini, ale căror acte şi fapte de stare civilă s-au produs

şi s-au înregistrat în România, care s-au adresat misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale ţărilor lor, acreditate în România;

b) cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate, care s-au adresat misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare de carieră ale României sau Ministerului Administraţiei şi Internelor.Direcţia de evidenţă a populaţiei, prin Serviciul Central de Stare

Civilă, poate primi cereri de procurare şi transmitere a certificatelor de stare civilă, pentru persoanele prevăzute la literele a) şi b) de la:1. misiunile diplomatice şi oficiile consulare acreditate în România,

pentru cetăţenii statelor pe care le reprezintă;2. misiunile diplomatice şi oficiile consulare de carieră ale României,

pentru cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate;3. Ministerul de Interne, pentru cetăţenii români cu domiciliul sau

reşedinţa în străinătate, care i s-au adresat direct;

191

Page 192: Starea Civila Ed II Revizuita

4. ofiţerii de stare civilă care au primit solicitări scrise, prin corespondenţă.Transmiterea certificatelor de stare civilă se va face:

– cu adresă, prin Ministerul Afacerilor Externe – Direcţia Relaţii Consulare, dacă au fost solicitate prin misiunile diplomatice şi oficiile consulare de carieră ale României;

– cu notă verbală, dacă au fost solicitate de misiunile diplomatice şi oficiile consulare acreditate în România, prin Compartimentul de Protocol al Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei (D.G.E.I.P.);

– cu borderou, prin Ministerul de Interne – Direcţia de Integrare Europeană şi Relaţii Internaţionale (D.I.E.R.I.), potrivit convenţiilor la care ţara noastră este parte, unde se stipulează remiterea documentelor pe această cale.În cazurile în care certificatele solicitate nu pot fi eliberate

deoarece lipsesc sau sunt distruse registrele de stare civilă, ori nu s-au indicat datele necesare identificării actului, se comunică acest lucru Secretariatului General al Ministerului de Interne, misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare acreditate în România, Ministerului Afacerilor Externe – Direcţia Relaţii Consulare, după caz, prin notă-anexă la borderou, notă verbală sau adresă.

Potrivit obligaţiilor izvorâte din tratate, acorduri sau convenţii la care România este parte sau în conformitate cu principiul reciprocităţii, în baza comunicărilor primite de la ofiţerii de stare civilă din cadrul primăriilor, Serviciul Central de Stare Civilă din Direcţia de evidenţă a populaţiei întocmeşte şi transmite misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale ţărilor respective acreditate în România, din oficiu, extrase de pe actele de căsătorie şi de deces privind cetăţenii acestor state, în vederea înscrierii modificărilor intervenite în statutul lor civil.

Extrasele de pe actele de căsătorie şi de deces se completează cu respectarea regulilor tehnice stabilite de instrucţiunile în materie de stare civilă şi se transmit, prin Compartimentul Protocol din D.G.E.I.P., cu notă verbală, misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare acreditate în România. Extrasele se semnează de persoanele împuternicite de şeful Direcţiei de evidenţă a populaţiei, iar pe acestea se aplică timbrul sec cu inscripţia: „ROMÂNIA – SERVICIUL CENTRAL DE STARE CIVILĂ”.

192

Page 193: Starea Civila Ed II Revizuita

3. Activităţi ce se execută în vederea procurării şi transmiterii în străinătate a certificatelor de stare civilă

În cazul cererilor de procurare şi transmitere în străinătate a certificatelor de stare civilă, Direcţia de evidenţă a populaţiei execută următoarele activităţi:a) Verifică în evidenţa persoanelor cărora li s-au eliberat certificate

de stare civilă, pentru a stabili dacă s-a mai eliberat un certificat similar sau dacă există o altă cerere în curs de rezolvare. Dacă persoanele nu figurează în evidenţă, se va întocmi câte o fişă de evidenţă pentru fiecare persoană al cărei certificat se solicită.

b) În funcţie de solicitant, verifică dacă a fost transmisă chitanţa de plată a taxei consulare, când se impune acest lucru (în conformitate cu prevederile O.G.R. nr.24/1992, modificată prin O.G.R. nr.59/1999).

c) Dacă datele furnizate sunt insuficiente, se efectuează verificări în Registrul permanent de evidenţă a populaţiei şi în evidenţa centrală a populaţiei, pentru completarea acestora.

d) Întreprinde demersurile necesare la primăria în păstrarea căreia se află actul de stare civilă, în vederea procurării certificatului de stare civilă şi a unui extras cu toate menţiunile existente pe marginea actului respectiv.

e) În cazul în care actele de stare civilă au fost predate la direcţia judeţeană sau a municipiului Bucureşti a Arhivelor Naţionale, primăria va solicita acesteia eliberarea extrasului de pe actul respectiv, va completa certificatul de stare civilă şi va înainta ambele documente la Direcţia de evidenţă a populaţiei. În acelaşi mod se va proceda şi în situaţia când se constată lipsa registrului de stare civilă, exemplarul I, sau a unor acte din cuprinsul acestuia, când se va solicita extras de pe actul aflat în păstrarea consiliului judeţean, respectiv a Primăriei Municipiului Bucureşti.

f) Dacă actul de stare civilă nu a fost identificat, solicită verificări la Direcţia de Paşapoarte, pentru a-i furniza, din evidenţele ce le deţine, informaţii privind localitatea şi data unde a fost înregistrat actul sau unde acesta a fost transcris ori reconstituit.

g) În vederea elucidării unor neclarităţi privind datele din certificatele sau actele de stare civilă, solicită verificări prin intermediul formaţiunilor locale sau judeţene de evidenţă informatizată a persoanei.

193

Page 194: Starea Civila Ed II Revizuita

h) Verifică corectitudinea completării certificatului de stare civilă, prin comparare cu extrasul trimis şi menţiunile înscrise pe acesta.

i) Redactează nota verbală de transmitere a certificatului de stare civilă, când aceasta se face către misiunile diplomatice sau oficiile consulare acreditate în România, ori adresa către Ministerul Afacerilor Externe – Direcţia Relaţii Consulare sau către alte organe centrale.

4. Transmiterea de date referitoare la domiciliul sau reşedinţa unor persoane fizice

Cererile misiunilor diplomatice şi ale oficiilor consulare acreditate în România, ale misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare de carieră ale României, ori ale altor organisme sau persoane fizice din străinătate, referitoare la identificarea unor cetăţeni români, se soluţionează de către Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Direcţia de evidenţă a populaţiei, cu consimţământul scris al persoanei, datele individuale având caracter confidenţial.

În cazul în care persoana despre care se solicită relaţii de către autorităţile străine nu este de acord să se transmită informaţiile solicitate, Direcţia de evidenţă a populaţiei prezintă conducerii D.G.E.I.P. raport cu propuneri corespunzătoare, în funcţie de situaţia rezultată din verificări, apreciindu-se dacă există temei legal justificat, caz în care consimţământul prevăzut la alin.(1) nu mai este necesar.

Când din verificări rezultă că persoana despre care se solicită date a fost adoptată, cu efecte depline, se solicită mai întâi consimţământul adoptatorilor.

Organele teritoriale ale Ministerului Administraţiei şi Internelor la care se prezintă cetăţenii străini aflaţi în tranzit, care solicită informaţii referitoare la domiciliul ori reşedinţa cetăţenilor români, vor pretinde cerere scrisă, însoţită de chitanţa de plată a taxei consulare (345.000 lei pentru fiecare persoană despre care se solicită verificări, din care 315.000 pentru verificare şi 30.000 taxa de înregistrare a cererii; conform O.G.R. nr.24/1992, modificată prin O.G.R. nr.59/1999) şi, în caz de identificare, vor solicita consimţământul scris al acestora.

Informaţiile privind domiciliul, reşedinţa ori alte date despre cetăţenii români se transmit misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare

194

Page 195: Starea Civila Ed II Revizuita

acreditate în România, prin notă verbală, iar Ministerului Afacerilor Externe – Direcţia Relaţii Consulare sau altor organe, prin adresă.

5. Operaţiuni ce se execută în vederea transmiterii datelor referitoare la domiciliul sau reşedinţa unor cetăţeni români

La primirea notelor verbale sau a solicitărilor persoanelor fizice care se adresează direct Serviciului Central de Stare Civilă, se verifică existenţa chitanţei de plată a taxei consulare, iar apoi se execută următoarele operaţiuni:ü verificarea în evidenţa persoanelor despre care s-au mai solicitat

astfel de verificări, prin întocmirea unei fişe tip FEC, care cuprinde datele persoanei, numărul lucrării şi persoana sau autoritatea solicitantă. În cazul în care a existat, anterior, o solicitare în acest sens, lucrările se vor conexa şi verificările pot fi preluate de la datele obţinute anterior;

ü verificarea în evidenţa centrală;ü întocmirea unui ordin de verificare la organul de poliţie pe raza

căruia persoana are domiciliul;ü solicitarea achitării taxei consulare, când chitanţa nu a fost

anexată;ü verificarea la Direcţia de Paşapoarte, atunci când persoana nu

figurează în evidenţele proprii, sau dacă figurează şi are menţiuni referitoare la plecarea din ţară.La primirea rapoartelor de verificare de la serviciile judeţene de

evidenţă informatizată a persoanei, însoţite de declaraţiile persoanelor căutate, în funcţie de lucrarea de bază (notă verbală sau adresă), se întocmeşte notă verbală – pentru misiunile diplomatice acreditate în România sau adresă – pentru solicitările primite de la Direcţia Relaţia Consulare din Ministerul Afacerilor Externe, ori de la alte ministere sau instituţii centrale.

195

Page 196: Starea Civila Ed II Revizuita

Capitolul XV.

Adopţia

1. Reglementarea legalăAdopţia este reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului

României nr.25 din 9 iunie 1997, aprobată, cu modificări, prin Legea nr.87/1998, publicată în Monitorul Oficial nr.168 din 29 aprilie 1998.

a) REGLEMENTAREA INTERNĂ

Adopţia a fost reglementată prin dispoziţiile capitolului III „Adopţia” al titlului II din Codul familiei. Ulterior, a apărut Legea nr. 11/1990 privind încuviinţarea adopţiei, modificată prin Legea nr. 48/1991 şi prin Legea nr. 65/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 24.07.1995, care a adus modificări şi completări reglementării din Codul familiei.

Dispoziţiile legale menţionate, precum şi orice alte reglementări contrare, au fost abrogate odată cu adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/09.06.1997 privind regimul juridic al adopţiei, publicată în M.Of. nr. 120/12.06.1997, Partea I, aprobată cu modificări şi completări – prin Legea nr. 87/1998, publicată în M.Of. nr. 168/29.04.1992.

Această adopţie corespunde, în ce priveşte efectele sale, adopţiei cu efecte depline sau adopţiei cu efectele filiaţiei fireşti.

b) REGLEMENTAREA INTERNAŢIONALĂ

Prin Legea nr. 15/25.03.1993, ţara noastră a aderat la Convenţia europeană în materia adopţiei de copii, încheiată la Strasbourg la 24.04.1967, publicată în M.Of., Partea I, nr. 67/31.03.1993.

De asemenea, prin Legea nr. 84/18.10.1994, publicată în M.Of. nr. 298/21.10.1994, ţara noastră a ratificat Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale, încheiată la Haga la 29.05.1993.

Potrivit primei Convenţii de la Strasbourg din 24.04.1967, fiecare parte contractantă se angajează să asigure conformitatea legislaţiei sale cu dispoziţiile părţii a II-a a acestei convenţii şi să notifice

196

Page 197: Starea Civila Ed II Revizuita

secretarului general al Consiliului Europei măsurile luate în acest scop (art. 1) şi, de asemenea, să ia în considerare dispoziţiile enunţate în partea a III-a a acestei convenţii şi, dacă le acordă efect sau, după ce le-a acordat efect, încetează să mai acorde efect oricăreia dintre dispoziţii, ea va trebui să notifice aceasta secretarului general al Consiliului Europei (art. 3).

Această Convenţie priveşte numai instituţia juridică a adopţiei unui copil care, în momentul în care adoptatorul solicită adopţia, nu a împlinit vârsta de 18 ani, nu este şi nu a fost căsătorit şi nu este socotit major (art. 3).

Aderarea la această Convenţie s-a făcut cu următoarea rezervă: România declară că nu va aplica dispoziţiile art. 7, potrivit cărora vârsta minimă a adoptatorului nu poate fi mai mică de 21 de ani şi nici mai mare de 35 de ani, în legislaţia română vârsta minimă fiind de 18 ani, fără limită maximă. De asemenea, România declară că din partea a III-a a Convenţiei va da efect art. 18, 19 şi 20.a) autorităţile publice vor veghea la promovarea şi buna funcţionare

a instituţiilor publice sau private cărora pot să se adreseze cei care doresc să adopte sau să fie adoptat un copil, în vederea obţinerii de sprijin şi de sfaturi;

b) aspectele sociale şi juridice ale adopţiei vor figura în programele de pregătire a lucrătorilor sociali;

c) adopţia poate interveni, dacă este cazul, fără ca identitatea adoptatorului să fie dezvăluită familiei copilului; procedura adopţiei se poate desfăşura în şedinţă secretă; extrasele din registrele publice prin conţinutul lor să nu dezvăluie în mod expres adopţia şi identitatea părinţilor fireşti, registrele publice vor fi ţinute în aşa fel încât persoanele care nu au interes legitim să nu poată afla că o persoană a fost adoptată sau identitatea părinţilor fireşti ai adoptatului.

Cea de-a doua Convenţie (de la Haga din 21.05.1993), are drept obiect (art.1):a) să stabilească garanţii pentru ca adopţiile internaţionale să se

înfăptuiască în interesul superior al copilului şi în respectul drepturilor fundamentale care îi sunt recunoscute în dreptul internaţional;

197

Page 198: Starea Civila Ed II Revizuita

b) să instaureze un sistem de cooperare între statele contractante pentru a asigura respectul acestor garanţii şi să prevină astfel răpirea, vânzarea şi traficul de copii;

c) să asigure recunoaşterea în statele contractante a adopţiilor realizate potrivit convenţiei.

Convenţia se aplică adopţiilor internaţionale. În acest sens, art. 2 al Convenţiei prevede că aceasta se aplică în cazul în care un copil având reşedinţa obişnuită într-un stat contractant (statul de origine) a fost, este sau urmează a fi deplasat către un alt stat contractant (statul primitor), fie după adopţia sa în statul de origine de către soţi sau de către o persoană având reşedinţa obişnuită în statul primitor, fie în vederea unei asemenea adopţii în statul primitor sau în statul de origine.

Convenţia priveşte numai adopţiile ce stabilesc o legătură de filiaţie (art. 2 alin. 2).

Capitolul V (din Convenţie) – Recunoaşterea şi efectele adopţiei – în articolul 23 prevede: „1. O adopţie certificată conform convenţiei de către autoritatea competentă a statului contractant în care a avut loc este recunoscută de drept în celelalte state contractante. Certificatul va specifica când şi de către cine au fost date acceptările prevăzute în art 17 lit. c”.

În ce priveşte raportul dintre cele două convenţii, art. 39 alin. 1 din Convenţia de la Haga din 1993 prevede următoarele: Convenţia nu derogă de la instrumentele internaţionale la care statele contractante sunt părţi şi care cuprind dispoziţii referitoare la materiile reglementate prin prezenta convenţie, afară dacă o declaraţie contrară nu s-a făcut de statele legate prin atare instrumente.

2. DefiniţieAdopţia este măsura specială de protecţie a drepturilor copilului,

prin care se stabileşte filiaţia între cel care adoptă şi copil, precum şi rudenia dintre copil şi rudele adoptatorului.

Această măsură se ia în favoarea copilului lipsit de protecţie sau de o măsură corespunzătoare, care este primit în familia adoptatorului, unde urmează a fi crescut ca şi un copil firesc, adoptatorul asumându-şi prin încheierea adopţiei răspunderile ce revin părintelui.

198

Page 199: Starea Civila Ed II Revizuita

3. Scopul adopţieiAdopţia este o instituţie juridică menită a înlocui instituţia juridică

a ocrotirii părinteşti în situaţia în care copiii sunt lipsiţi de părinţi sau nu beneficiază de o ocrotire părintească corespunzătoare.

Scopul superior al adopţiei este acela de a oferi posibilitatea copiilor care nu se pot bucura de ocrotirea părintească de a fi crescuţi şi educaţi în familia adoptatorului.

Acesta este interesul superior al adoptatului.Acest interes constituie cauza adopţiei.

4. Felurile adopţieia) Adopţia cu efecte restrânse, în temeiul căreia adoptatul şi

descendenţii săi devin rude cu adoptatul, păstrându-şi, în acelaşi timp, legăturile de rudenie cu rudele lor fireşti;

b) Adopţia cu efecte depline, în temeiul căreia adoptatul şi descendenţii săi devin rude cu adoptatorul şi rudele acestuia, în timp ce legăturile de rudenie dintre adoptat şi descendenţii săi, pe de o parte, şi părinţii fireşti ai adoptatului şi rudele acestora, pe de altă parte, încetează.În practică, există ambele feluri de adopţii, fapt pentru care art.78

din Metodologie reglementează înscrierea adopţiei cu efecte restrânse, iar art.79 înscrierea adopţiei cu efecte depline.

Totuşi, art.1 alin.4 din O.U.G. nr.25/1997 prevede că, în momentul stabilirii filiaţiei prin adopţie, filiaţia dintre copil şi părinţii săi naturali încetează.

Din interpretarea textului de lege, putem trage concluzia că, începând cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr.25/1997, adoptată prin Legea nr.87/1998, legislaţia noastră permite numai încuviinţarea adopţiei cu efecte depline, care se caracterizează prin următoarele:a) între cel care adoptă şi copil se stabileşte filiaţia;b) între copil şi rudele adoptatorului se stabileşte rudenia.

Deşi art. 1 al O.U.G. nr. 25/1997 nu prevede expres, rudenia se stabileşte şi între descendenţii copilului adoptat şi adoptator, precum şi între descendenţii copilului adoptat şi rudele adoptatorului.

Soluţia rezultă din art. 1 alin. (1) care prevede stabilirea filiaţiei dintre copilul adoptat şi cel care adoptă şi din art. 21 alin. (2) care arată că, pe baza hotărârii judecătoreşti irevocabile de încuviinţare a adopţiei, serviciul de stare

199

Page 200: Starea Civila Ed II Revizuita

civilă competent va întocmi, în condiţiile legii, un nou act de naştere al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuţi ca fiind părinţii săi fireşti.

În acelaşi scop este şi art. 26 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, care dispune că se întocmeşte un nou act de naştere al adoptatului cu efecte depline, în care la rubrica ”Locul naşterii” se va completa cu denumirea unităţii administrativ-teritoriale unde îşi are sediul autoritatea administraţiei publice locale care întocmeşte actul.

c) filiaţia dintre copilul adoptat şi părinţii săi fireşti încetează (art. 1 alin. (4)).

Desigur că încetează şi rudenia dintre copilul adoptat şi rudele sale fireşti; se menţine impedimentul la căsătorie între adoptat şi rudele sale fireşti (art. 21 alin. 3).

Este oprită căsătoria între descendenţii adoptatului şi rudele sale fireşti, deşi textul nu prevede expres aceasta.

5. Condiţiile încheierii şi încuviinţării adopţieia) CONDIŢII DE FOND

ü CONDIŢIILE PRIVIND PE ADOPTAT:– adopţia se face numai pentru protejarea intereselor superioare

ale copilului;– copilul poate fi adoptat până la dobândirea capacităţii depline de

exerciţiu (la împlinirea vârstei de 18 ani sau înainte de împlinirea acestei vârste, în cazul femeii care se căsătoreşte, în condiţiile precizate de Codul familiei);

– persoana care a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu poate fi adoptată numai de către persoana sau familia care a crescut-o.

ü CONDIŢIILE PRIVIND PE ADOPTATOR:– să aibă capacitatea deplină de exerciţiu;– diferenţa de vârstă între acesta şi adoptat să fie de cel puţin 18

ani (excepţii: femeia căsătorită care are vârsta sub 18 ani, adoptatul a fost crescut de adoptator);

– să prezinte condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare asigurării dezvoltării armonioase a copilului.

ü CONSIMŢĂMINTELE LA ADOPŢIE:– consimţământul, exprimat în formă autentică, al părinţilor sau,

după caz, al părintelui copilului;– consimţământul persoanei sau familiei care adoptă;

200

Page 201: Starea Civila Ed II Revizuita

– consimţământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, dat în instanţa judecătorească;

– consimţământul celuilalt soţ, dacă persoana care doreşte să adopte este căsătorită.

b) CONDIŢIILE DE FORMĂ ALE ADOPŢIEI

– declaraţia de adopţie (actul prin care persoanele prevăzute de lege îşi exprimă consimţământul de adopţie);

– procedura adopţiei (reglementată de O.U.G. nr.25/1997, aprobată prin Legea nr.87/1998).

6. Efectele adopţieiü Rudenia civilă: În momentul stabilirii filiaţiei prin adopţie, filiaţia

dintre copil şi părinţii săi naturali încetează (art.1 alin.4 din O.U.G. nr.25/1997). De asemenea, se stabileşte filiaţia între cel care adoptă şi copil, precum şi rudenia dintre copil şi rudele adoptatorului (art.1 alin.1 din O.U.G. nr.25/1997).

ü Drepturile şi îndatoririle părinteşti trec asupra celui care adoptă.

ü Copilul dobândeşte prin adopţie numele celui care adoptă. Dacă adopţia se face de către soţi care nu au nume de familie comun, aceştia sunt obligaţii să declare instanţei numele pe care copilul urmează să îl poarte(art.21 alin.1 din O.U.G. nr.25/1997).

ü Domiciliul adoptatului minor este la adoptatori sau la acela dintre adoptatori la care locuieşte. Dacă adoptatorii au domicilii separate, aceştia vor decide de comun acord cu privire la domiciliul minorului, iar dacă nu se înţeleg, va decide instanţa judecătorească (art.100 şi 102 din Codul familiei, art.14 din Decretul nr.31/1954).

ü Locuinţa minorului adoptat este la adoptatori. Dacă aceştia nu locuiesc împreună, vor decide la care dintre ei va locui minorul, iar dacă nu se înţeleg, va hotărî instanţa judecătorească (art.100 din Codul familiei).

ü Cetăţenia adoptatului minor fără cetăţenie sau cu cetăţenie străină, adoptat de un cetăţean român, va fi cetăţenia română. Dacă numai unul dintre soţii adoptatori este cetăţean român, cetăţenia adoptatului se va decide de către aceştia.

201

Page 202: Starea Civila Ed II Revizuita

ü Obligaţia legală reciprocă de întreţinere se naşte între adoptator şi adoptat, atunci când sunt îndeplinite condiţiile de existenţă a acestei obligaţii.

ü Dreptul la succesiune între părinţi şi copii încetează, urmând ca aceasta să opereze între adoptatori şi adoptat.

7. Desfiinţarea şi desfacerea adopţieiAdopţia este supusă, potrivit legii, nulităţii (desfiinţării) sau

desfacerii.

NULITATEA produce efecte pentru trecut şi pentru viitor, astfel că adopţia este considerată că nici nu a fost încheiată şi încuviinţată.

Adoptatorii vor pierde drepturile şi îndatoririle părinteşti, astfel că părinţii fireşti ai adoptatului vor redobândi, pe deplin drept, atributele ocrotirii părinteşti. Adoptatul va reveni la numele avut anterior şi la domiciliul şi locuinţa părinţilor fireşti.

De asemenea, va înceta, pentru viitor, obligaţia legală de întreţinere, bazată pe rudenia civilă.

Adopţia poate fi DESFĂCUTĂ la cererea copilului care a împlinit 10 ani sau a Comisiei pentru protecţia copilului de la domiciliul acestuia, dacă desfacerea este în interesul superior al copilului.

În cazul desfacerii adopţiei, pe data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti, încetează rudenia civilă izvorâtă din adopţie şi reapare rudenia firească. Ca efect al desfacerii adopţiei, drepturile şi îndatoririle părinteşti revin părinţilor fireşti.

8. Înscrierea adopţiei, a anulării sau a desfacerii adopţieiÎNSCRIEREA ADOPŢIEI se face în mod diferenţiat, în funcţie de felul

adopţiei, după cum urmează:

a) ADOPŢIA CU EFECTE RESTRÂNSE a existat până la apariţia O.U.G. nr.25/09.06.1997, aprobată prin Legea nr.87/1998, şi se înscria pe baza deciziilor fostelor comitete executive ale consiliilor populare şi a hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile, din oficiu sau la cererea persoanelor interesate, prin menţiune pe actul de naştere al celui adoptat şi, după caz, pe actul de căsătorie.ü MENŢIUNEA PE ACTUL DE NAŞTERE: „Adoptat de către ______________, născut la data de ______________

în localitatea ______________ şi de către ______________, născută la

202

Page 203: Starea Civila Ed II Revizuita

data de ______________ în localitatea ______________, prin Sentinţa nr._____ a Tribunalului ______________. Cel adoptat a dobândit numele de familie ______________.”

ü MENŢIUNEA PE ACTUL DE CĂSĂTORIE: „______________ (numele şi prenumele soţului adoptat) a fost adoptat

cu efecte restrânse prin Sentinţa nr._____ din ______________ a Tribunalului ______________. Cel adoptat a dobândit numele de familie ______________.”

b) ADOPŢIA CU EFECTE DEPLINE presupune întocmirea unui nou act de naştere.

COMPETENŢA întocmirii noului act revine:– primăriei locului de domiciliu al adoptatului, când adoptatorii sunt

cetăţeni români cu domiciliul în ţară;– primăriei în raza căreia se află sediul instituţiei de ocrotire, în

îngrijirea căreia se găseşte adoptatul;– primăriei de la domiciliul celui adoptat sau pe raza căreia se află

sediul instituţiei de ocrotire, în cazul copiilor ce se găsesc în îngrijirea acesteia, în situaţia în care adoptatorii sunt cetăţeni străini ori cetăţeni români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate;

– Serviciului de stare civilă al Primăriei Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, dacă adoptatul este cetăţean român cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate.

MENŢIUNI PE ACTUL DE NAŞTERE:ü „Adoptat cu efecte depline de către ______________, născut la data de

______________ în localitatea ______________, şi de către ______________, născută la data de ______________ în localitatea ______________, prin Sentinţa nr._____ a Tribunalului ______________. S-a întocmit un nou act de naştere, cu nr._____ din ______________, la Primăria ______________ (municipiului, sectorului, oraşului, comunei).”

ü „Adoptat cu efecte depline de către ______________, născut la data de ______________ în localitatea ______________, şi de către ______________, născută la data de ______________ în localitatea ______________, prin ______________ nr._____ din ______________ a ______________, ce a fost recunoscută de Tribunalul ______________ prin Sentinţa nr._____ din ______________.

203

Page 204: Starea Civila Ed II Revizuita

ü „Menţiunea a fost înscrisă în baza aprobării D.E.P. nr._____ din ______________. S-a întocmit un nou act de naştere cu nr._____ din ______________, la Primăria ______________.”

MENŢIUNEA PE ACTUL DE CĂSĂTORIE:ü „______________ (numele şi prenumele soţului adoptat) a fost adoptat

cu efecte depline de către ______________ şi de către ______________ prin Sentinţa nr.____ din ____________ a Tribunalului _____________. Cel adoptat a dobândit numele de familie ______________, locul naşterii fiind localitatea ______________ judeţul ______________.”

Menţiunea privind adopţia cu efecte depline se înscrie, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, după caz, pe actul de căsătorie şi pe actele de naştere ale copiilor săi minori.

În cazul copiilor majori, menţiunea se înscrie numai la cererea acestora.

PROCEDURA de îndeplinit cu privire la noul act de naştere întocmit:ü Rubrica „locul naşterii” se va completa cu denumirea unităţii

administrativ-teritoriale unde îşi are sediul primăria care întocmeşte actul.

ü Rubricile privind părinţii se completează cu numele şi prenumele adoptatorilor.

ü Se retrage certificatul de naştere iniţial şi se expediază, spre anulare, primăriei emitente.

ü Se trimite comunicare de menţiune primăriei unde a fost iniţial înregistrat actul de naştere al celui adoptat, care, după operarea menţiunii, va înscrie la rubrica „certificate eliberate”: „Nu se va mai elibera nici un certificat”.

REGULI GENERALE

ü Atunci când persoana care adoptă este căsătorită cu mama firească a (tatăl firesc al) adoptatului, rubrica din actul de naştere privind numele de familie al mamei (tatălui) se completează cu numele de familie obţinut prin noua căsătorie.

ü În cazul în care soţia (soţul) adoptatorului consimte dar nu adoptă, în noul act de naştere se completează numai rubricile privind pe tată (mamă); nu se completează rubricile referitoare la celălalt părinte.

ü Atunci când, ulterior, celălalt soţ adoptă, se întocmeşte un nou act de naştere.

204

Page 205: Starea Civila Ed II Revizuita

ü Dacă adopţia cu efecte depline este făcută de un bărbat necăsătorit (femeie necăsătorită), rubrica privind tatăl (mama) copilului se completează cu numele celui care adoptă, în timp ce rubrica referitoare la mamă (tată) nu se completează.

ü În situaţia în care adoptatorii sunt căsătoriţi şi poartă nume diferite în căsătorie, numele de familie al copilului adoptat va fi cel stabilit prin sentinţa judecătorească de încuviinţare a adopţiei.

ü Adopţia unei persoane căsătorite nu implică şi schimbarea numelui de familie al soţiei (soţului) sau al copiilor. În astfel de situaţii, cei interesaţi pot cere schimbarea numelui pe cale administrativă.

ADOPŢIILE ÎNCUVIINŢATE ÎN STRĂINĂTATE

Adopţiile încuviinţate în străinătate, privind persoanele ale căror acte de naştere şi, după caz, de căsătorie sunt înregistrate în România, se înscriu numai prin menţiune, dacă la data încuviinţării adopţiei nu aveau cetăţenia română, în conformitate cu prevederile art.166 din Legea nr.105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, aplicându-se şi menţiunea prevăzută de art.79 alin.(6) din Metodologia pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii nr.119/1996.

În caz contrar, adopţia se înscrie întocmindu-se un nou act de naştere de către primăria ultimului loc de domiciliu din ţară al adoptatului, după recunoaşterea hotărârii străine de către tribunalul competent (al ultimului loc de domiciliu din ţară), iar în cazul în care adoptatul nu a avut niciodată domiciliul în ţară, actul se va întocmi la Serviciul de stare civilă al Primăriei Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, după recunoaşterea hotărârii străine de către Tribunalul Municipiului Bucureşti.

Adopţiile înregistrate la alte servicii de stare civilă decât cele menţionate sunt şi rămân valabile.

ANULAREA SAU DESFACEREA ADOPŢIEI sunt dispuse prin hotărâre judecătorească, definitivă şi irevocabilă, şi se înscriu prin menţiune.

Pe actul de naştere întocmit în urma adopţiei cu efecte depline se înscrie, la rubrica „certificate eliberate”, textul: „Nu se va mai elibera nici un certificat”.

205

Page 206: Starea Civila Ed II Revizuita

După operarea acestor menţiuni, primăria care a înregistrat noul act de naştere va face comunicare despre anularea sau desfacerea adopţiei la primăria unde a fost întocmit actul de naştere iniţial.

La rândul său, această primărie va opera menţiunea pe marginea actului de naştere şi va anula textul înscris la rubrica „certificate eliberate”, cu o linie orizontală trasă cu cerneală roşie.

După efectuarea acestor operaţiuni, actul de naştere întocmit anterior adopţiei rămâne în vigoare, producând efecte juridice.

Dacă pe marginea actului întocmit în urma adopţiei, există menţiune de căsătorie, se comunică la locul înregistrării actului iniţial şi menţiunea de căsătorie, pentru a fi operată pe marginea acelui act.

LA LOCUL ÎNREGISTRĂRII CĂSĂTORIEI se comunică următoarea MENŢIUNE:ü „Prin Sentinţa nr.____ din ____________ a Tribunalului ____________

s-a desfăcut adopţia cu efecte restrânse. ______________ (soţul, soţia) va purta numele de familie ______________.”

MENŢIUNI PE ACTUL DE NAŞTERE:ü „Adopţia a fost desfăcută prin Sentinţa nr._____ din ______________ a

Judecătoriei/Tribunalului ______________, urmând a purta numele de familie ______________.” (în cazul adopţiei cu efecte restrânse).

ü „Prin Sentinţa nr.____ din ____________ a Tribunalului ____________ s-a desfăcut adopţia cu efecte depline, urmând a purta numele de familie ______________.”

206

Page 207: Starea Civila Ed II Revizuita

Capitolul XVI.

Acţiunile de stare civilă. Prezentare generală

1. Definiţia acţiunilor de stare civilăPrin „acţiuni de stare civilă” se înţeleg acele acţiuni în justiţie

care au ca obiect elemente ale stării civile a persoanei fizice.

2. Clasificarea acţiunilor de stare civilăDUPĂ OBIECTUL ORI FINALITATEA LOR, acţiunile de state civilă se

împart în:a) acţiuni în reclamaţie de stat;b) acţiuni în contestaţie de stat;c) acţiuni în modificare de stat.

a) ACŢIUNILE ÎN RECLAMAŢIE DE STAT sunt acele acţiuni prin care se urmăreşte obţinerea altei stări civile decât cea de la data intentării acţiunii.

În această categorie intră:– acţiunea în stabilirea maternităţii (art.52 din Codul familiei);– acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei

(art.60 din Codul familiei).

b) ACŢIUNILE ÎN CONTESTAŢIE DE STAT sunt acele acţiuni prin care se urmăreşte înlăturarea unei stări civile, pretins nereale, şi înlocuirea ei cu alta, pretins reală, adevărată.

Sunt acţiuni de acest fel:– acţiunea în tăgăduirea paternităţii copilului din căsătorie;– acţiuni în contestarea recunoaşterii de maternitate şi de

paternitate;– acţiunea în contestarea filiaţiei din căsătorie;– acţiunea în anularea: căsătoriei, adopţiei şi recunoaşterii de

filiaţie.

207

Page 208: Starea Civila Ed II Revizuita

c) ACŢIUNILE ÎN MODIFICARE DE STAT sunt acele acţiuni prin care se urmăreşte o schimbare, doar pentru viitor, în starea civilă a persoanei, cea anterioară fiind necontestată.

Sunt asemenea acţiuni:– acţiunea de divorţ (art.37-44 din Codul familiei);– acţiunea în desfacerea adopţiei (art.22 din O.U.G.R. nr.25/1997,

aprobată prin Legea nr.87/1998).

DUPĂ SFERA PERSOANELOR ÎNDREPTĂŢITE SĂ LE EXERCITE, acţiunile de stare civilă se împart în:a) ACŢIUNI CE POT FI PORNITE NUMAI DE CĂTRE TITULARUL STĂRII

CIVILE, cu excluderea altor persoane:– acţiunea de divorţ;– acţiunea în anulabilitatea căsătoriei.b) ACŢIUNI CE POT FI INTENTATE DE TITULAR, REPREZENTANTUL LEGAL

ŞI PROCUROR:– acţiunea în stabilirea maternităţii;– acţiunea în stabilirea paternităţii;– acţiunea în desfacerea adopţiei.c) ACŢIUNI CE POT FI INTENTATE DE ORICE PERSOANĂ INTERESATĂ:– acţiunea în contestarea recunoaşterii de maternitate ori de

paternitate;– acţiunea în contestarea filiaţiei din căsătorie;– acţiunea în nulitate absolută a căsătoriei ori a adopţiei.

DUPĂ CORELAŢIA LOR CU PRESCRIPŢIA EXTINCTIVĂ, acţiunile de stare civilă se împart în:a) ACŢIUNI IMPRESCRIPTIBILE, care formează regula;b) ACŢIUNI PRESCRIPTIBILE, care formează excepţia, şi anume:– acţiunea în anulabilitatea căsătoriei, adopţiei ori recunoaşterii de

filiaţie;– acţiunea în tăgada paternităţii;– acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei.

208

Page 209: Starea Civila Ed II Revizuita

Capitolul XVII.

Acţiuni privind statutul civil al persoanei

A. Anularea, modificarea, rectificarea ori completarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor de pe acestea

1. ReglementareAceste aspecte ale regimului juridic al actelor de stare civilă –

anulare, rectificare ori completare – sunt reglementate atât în art.23 alin.(1) din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice şi la persoanele juridice, cât şi în art.57-59 din Legea 119/1996 şi art.101-105 din Metodologie.

Potrivit art.23 alin.(1) din Decretul nr.31/1954: „Numai instanţa judecătorească poate hotărî, în cazurile prevăzute de lege, rectificarea actelor de stare civilă, întocmite în registrele de stare civilă.”

La rândul său, art.57 alin.(1) din Legea 119/1996 dispune că: „Anularea, modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea se pot face numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.” De asemenea, trebuie reţinută şi dispoziţia cuprinsă în alin.(4) al aceluiaşi articol: „Actele de stare civilă reconstituite nu pot fi rectificate ori completate.” Per a contrario, şi actele reconstituite sunt supuse anulării sau modificării, după caz. Fac excepţie de la regula stabilită de alin.(1) al art.57 din Lege înscrierea recunoaşterii voluntare a unui copil născut în afara căsătoriei, efectuarea menţiunii privind identificarea unei persoane al cărei deces s-a înregistrat, iniţial, în poziţia de „cadavru cu identitate necunoscută”, precum şi modificarea codului numeric personal atribuit greşit, cazuri în care nu este necesară o hotărâre judecătorească (art.101 alin.(2) din Metodologie).

209

Page 210: Starea Civila Ed II Revizuita

2. Definiţii, terminologie şi domeniu de aplicarea) ANULAREA actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe marginea acestora nu a fost definită de lege, însă trebuie înţeleasă ca fiind sancţiunea nerespectării dispoziţiilor legale care reglementează condiţiile de valabilitate a actelor de stare civilă.

Legea nu prevede cazurile de anulare, dar, aşa cum rezultă din Metodologie şi cum s-a arătat în doctrină şi s-a reţinut în jurisprudenţă, anularea se poate cere în cazul când:– actul de stare civilă a fost întocmit într-un registru

necorespunzător;– actul nu trebuia întocmit la sau de primăria respectivă

(necompetenţa generală, materială sau teritorială, după caz);– faptul sau actul de stare civilă nu există;– nu s-au respectat prevederile legale la întocmirea actului de stare

civilă;– menţiunea a fost înscrisă pe un alt act de stare civilă;– înregistrarea a fost făcută de o persoană necompetentă, cu

excepţia aplicării art.7 din Legea nr.119/1996 (când actele de stare civilă au fost întocmite de o persoană care a exercitat în mod public atribuţiile de stare civilă, cu respectarea prevederilor legale, fără a avea calitatea de ofiţer de stare civilă: error communis facit jus);

– înregistrarea nu s-a făcut în registrul de stare civilă;– actul reconstituit a fost procurat.

b) Prin MODIFICAREA actelor de stare civilă se înţelege „înscrierea unor menţiuni privitoare la statutul civil al titularului” (art.105 din Metodologie).

Modificarea intervine în cazul înregistrării menţiunilor care privesc în general schimbările ce intervin în starea civilă a unei persoane, în ipotezele prevăzute de Capitolul III din Metodologie:– înscrierea recunoaşterii sau stabilirii ulterioare a filiaţiei;– înscrierea adopţiei, a anulării sau a desfacerii ei;– înscrierea divorţului, a anulării ori încetării căsătoriei;– înscrierea schimbării numelui de familie şi/sau prenumelui pe cale

administrativă;– înscrierea acordării sau pierderii cetăţeniei (cu menţiunea că atât

numele, cât şi cetăţenia nu sunt atribute de stare civilă);

210

Page 211: Starea Civila Ed II Revizuita

– înscrierea schimbării sexului, pronunţată prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă (art.44 lit.i din lege). După circumstanţe, schimbarea sexului poate reprezenta un caz de rectificare sau de modificare a actelor de stare civilă.

c) RECTIFICAREA ŞI COMPLETAREA actelor de stare civilă sunt căile juridice de înlăturare ori îndreptare a erorilor strecurate în ele ori de punere de acord a datelor cuprinse în ele cu elementele reale de stare civilă.

RECTIFICAREA unor rubrici din actul de stare civilă presupune îndreptarea unor erori materiale comise cu ocazia înregistrărilor de stare civilă (art.107 alin.1 din Metodologie), cum ar fi:– neconcordanţa dintre cele două exemplare ale registrelor de stare

civilă;– înregistrarea la rubrica „numele tatălui” din actul de naştere a unui

alt nume decât cel care trebuia trecut (exemplu: numele concubinului în loc de numele soţului mamei copilului, ori porecla acestuia).

COMPLETAREA se referă la întregirea actului de stare civilă cu menţiunile omise, în cazul când, din diferite motive, unele rubrici au rămas libere, deşi trebuiau completate.

În literatura de specialitate s-a apreciat că atât în cazul completării, cât şi în cazul rectificării este vorba, ca natură, de una şi aceeaşi operaţie, completarea fiind o specie a rectificării.

Greşelile pe care le pot cuprinde actele de stare civilă se referă la un enunţ greşit formulat, la lipsa unei informaţii pe care actul ar trebui să o cuprindă şi la existenţa în actul de stare civilă a unei menţiuni care nu trebuia sau nu putea să fie inserată.

Corespunzător acestor trei mari categorii de greşeli, rectificarea unei înregistrări efectuate în registrele de stare civilă se poate realiza prin una din următoarele operaţii:– corectarea greşelii existente în actul de stare civilă;– completarea actului de stare civilă cu date ce corespund

statutului civil real al unei persoane;– suprimarea enunţului care nu trebuia înscris în actul de stare

civilă.

211

Page 212: Starea Civila Ed II Revizuita

3. Procedura anulării, modificării, rectificării ori completării actelor de stare civilă şi a menţiunilor de pe acestea

Anularea, modificarea, rectificarea ori completarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor de pe acestea se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Principalele trăsături caracteristice ale acestei proceduri, conform art.57-58 din Legea nr.119/1996 şi art.101-105 din Metodologie, sunt următoarele:ü Sesizarea instanţei judecătoreşti se poate face de către persoana

interesată, autoritatea administraţiei publice locale (primar), consiliul judeţean sau Parchet.

ü Instanţa competentă este judecătoria în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau, după caz, sediul solicitantului. În cazul când petiţionarul este cetăţean străin sau cetăţean român cu domiciliul în străinătate (C.R.D.S.) este competentă numai Judecătoria sectorului 1 al municipiului Bucureşti.

ü Judecata cererii se face pe baza cercetărilor efectuate de poliţie şi a concluziilor procurorului. În caz de admitere, anularea, modificarea, rectificarea sau completarea unui act de stare civilă sau a unei menţiuni înscrise pe acesta, se înscrie numai prin menţiune pe actul de stare civilă corespunzător.

Este important să se reţină că procedura judecătorească a anulării, modificării, rectificării ori completării nu se aplică dacă eroarea priveşte certificatul de stare civilă, într-un asemenea caz aplicându-se o procedură administrativă (îndreptarea necesară a neregulii făcându-se de chiar organul care a efectuat înregistrarea de stare civilă).

De asemenea, se cuvine a mai sublinia că acţiunile în anularea, modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilă nu se confundă cu acţiunile de stare civilă, între aceste două categorii de acţiuni existând deosebiri de regim juridic, sub mai multe aspecte, precum:– temeiul juridic (art.57-58 din Legea nr.119/1996 ori o dispoziţie

din Codul familiei);– obiectul (înregistrarea de stare civilă, respectiv un element al

stării civile);– competenţa instanţei;

212

Page 213: Starea Civila Ed II Revizuita

– prescripţia extinctivă.

Prin derogare de la principiul relativităţii hotărârii judecătoreşti (res inter alias judicata, aliis neque nocere, neque prodesse potest), art.23 alin.(2) din Decretul nr.31/1954 prevede că: „Întocmirea sau rectificarea actelor de stare civilă, făcută în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, este opozabilă şi celor de al treilea. Aceştia sunt, însă, în drept să facă dovada contrară.”

La rândul său, şi Legea nr.119/1996, în art.15, dispune că: „Întocmirea, anularea, rectificarea sau completarea ori reconstituirea actelor de stare civilă, precum şi orice înscrieri făcute pe actele de stare civilă, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, definitive şi irevocabile, ori în baza unui act administrativ, sunt opozabile oricărei persoane, până la proba contrară.”

Această soluţie, a opozabilităţii erga omnes a efectelor hotărârii judecătoreşti dată în materie de stare civilă decurge din (şi se întemeiază, în acelaşi timp, pe) caracterul indivizibil al stării civile.

Opozabilitatea erga omnes este numai relativă, iar nu absolută, putându-se face dovada contrarie.

B. Rectificarea actelor de stare civilă

1. GeneralităţiConform prevederilor art.13 din Legea nr.119/1996 cu privire la

actele de stare civilă, starea civilă se dovedeşte cu actele de stare civilă, precum şi cu certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora.

Actele de stare civilă sunt dovezi autentice care confirmă producerea unor evenimente de stare civilă şi care, în acelaşi timp, reflectă starea civilă a unei persoane în ceea ce priveşte poziţia sa într-o anumită comunitate familială.

Actele de stare civilă cuprind în conţinutul lor următoarele aspecte:ü cel care individualizează poziţia persoanei fizice ca subiect de

drepturi în raport de evenimentul de stare civilă ce se produce în viaţa acesteia;

ü altul care precizează poziţia juridică a persoanei fizice în familie, în ceea ce priveşte regulile de filiaţie.

213

Page 214: Starea Civila Ed II Revizuita

Evenimentele care pot caracteriza starea civilă a unei persoane, naşterea şi decesul, se înfăţişează ca fapte juridice intervenite independent de voinţa persoanei, în timp ce căsătoria, adopţia etc. sunt acte juridice executate cu voinţă, subiectul exprimându-şi consimţământul său pentru a se căsători, a adopta etc.

Actul de stare civilă este înscrisul care se întocmeşte în registrul de stare civilă de către ofiţerul de stare civilă, semnat de către acesta şi declarant.

Sunt trei categorii de acte de stare civilă, respectiv de naştere, de căsătorie şi de deces. În actele de naştere şi, atunci când este cazul, în cele de căsătorie sau deces se înscriu menţiuni cu privire la modificările intervenite în starea civilă a persoanei, în următoarele cazuri:– contestarea recunoaşterii sau tăgăduirea paternităţii;– căsătorie, desfacerea, încetarea sau anularea căsătoriei;– adopţie, desfacerea, încetarea sau anularea adopţiei;– pierderea sau dobândirea cetăţeniei române;– schimbarea numelui;– deces;– rectificare, completare sau anulare a actelor de stare civilă ori a

menţiunilor înscrise pe ele;– schimbarea sexului, după rămânerea definitivă a hotărârii

judecătoreşti.Atunci când sunt înregistrate faptele şi actele de stare civilă se

pot produce unele erori, care pot afecta conţinutul actului de stare civilă. Aceste erori pot fi îndreptate numai folosindu-se procedura judiciară a acţiunii în rectificare a actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe marginea acestora, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Este cunoscut faptul că orice act de stare civilă conţine două categorii de menţiuni:– care individualizează persoana în raport de un eveniment de

stare civilă;– care reflectă raportul de filiaţie al persoanei într-o anumită

comunitate familială, adică poziţia sa juridică.De regulă, orice greşeală materială de înregistrare, indiferent

de categoria de menţiuni pe care le cuprind actele de stare civilă, poate fi îndreptată pe calea acţiunii în rectificare. Trebuie însă

214

Page 215: Starea Civila Ed II Revizuita

specificat, cu privire la acţiunea în rectificare, că aceasta poate fi folosită numai în cazul în care a fost săvârşită o greşeală materială.

Pe calea unei astfel de acţiuni nu poate fi modificată poziţia juridică a persoanei în raport de regulile de filiaţie, când poziţia respectivă concordă cu starea de drept din momentul întocmirii actului de stare civilă sau cu cea preexistentă acestuia.

Rectificarea urmăreşte deci să pună de acord actul de stare civilă cu ceea ce ar fi trebuit să exprime înregistrarea. În acest sens vor putea fi rectificate acele greşeli de scriere (transcriere, înregistrare) care trebuie înscrise în act în mod obligatoriu şi vor putea fi înlăturate acele menţiuni care nu sunt cerute de lege. De asemenea, vor putea fi introduse acele menţiuni care au fost omise, cu privire la raporturi preexistente înscrierii evenimentului de stare civilă.

Faţă de cele prezentate, considerăm că acţiunea în rectificare poate fi apreciată ca fiind procedura judiciară, aflată la dispoziţia persoanelor interesate, prin care se îndreaptă greşelile, se completează omisiunile şi se înlătură menţiunile care nu sunt cerute de lege, care apar cu ocazia întocmirii actelor de stare civilă, cu condiţia ca prin aceasta să nu fie modificată poziţia juridică a persoanei în familie, din momentul în care s-a produs evenimentul de stare civilă.

2. CompetenţăAvând în vedere importanţa pe care o prezintă pentru persoana

fizică şi pentru ordinea de drept înregistrarea evenimentelor de stare civilă şi întocmirea corectă a actelor autentice ce le consemnează, art.57 din Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă recunoaşte calitatea de titular al dreptului la acţiune în rectificarea actelor de stare civilă pentru următoarele categorii de persoane fizice şi juridice:– persoana interesată;– autoritatea administraţiei publice locale;– consiliul judeţean;– parchetul.

Prin „persoană interesată” înţelegem persoana fizică la care se referă actul de stare civilă, cu menţiunea că exercitarea acţiunii de către aceasta presupune existenţa deplinei sale capacităţi de exerciţiu. Pentru aceste considerente, acţiunea minorului care are

215

Page 216: Starea Civila Ed II Revizuita

vârsta sub 14 ani trebuie introdusă de reprezentantul său legal, în timp ce minorul care a împlinit 14 ani va putea semna în nume propriu şi introduce singur acţiunea, însă numai cu încuviinţarea părinţilor sau, după caz, a tutorelui (art.105 din Codul familiei). Acţiunea celui pus sub interdicţie se va putea introduce de către tutore, iar până la instituirea tutelei, de către curator.

În enumerarea făcută de Legea nr.119/1996, cu privire la persoanele îndreptăţite să introducă acţiunea în rectificare a actelor de stare civilă, figurează autoritatea administraţiei publice locale, consiliul judeţean şi parchetul.

Precizăm că textul legii nu specifică, în mod concret, autoritatea administraţiei publice locale sau consiliul judeţean care are dreptul la acţiune. Considerăm însă că aceasta trebuie să fie cea a locului unde a fost înregistrat evenimentul de stare civilă şi care, în fapt, este interesată pentru rectificarea actului. De asemenea, sesizarea instanţei judecătoreşti se va putea face de parchetul în raza căruia se află locul unde a fost înregistrat actul de stare civilă, ca organ împuternicit cu supravegherea legalităţii şi a drepturilor cetăţenilor.

Din punct de vedere teritorial, instanţa competentă să soluţioneze cererile privind rectificarea actului de stare civilă este judecătoria în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul persoanei fizice ori juridice care are dreptul la acţiune (art.57 alin.(2) din Legea nr.119/1996).

Soluţionarea cererii făcute de un cetăţean străin sau un cetăţean român cu domiciliul în străinătate, pentru rectificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea, este de competenţa Judecătoriei sectorului 1 al municipiului Bucureşti.

Dispoziţia legală care stabileşte în mod expres competenţa instanţei în raport cu domiciliul titularului dreptului reprezintă o măsură în sprijinul persoanelor care au domiciliul diferit de locul unde au fost înregistrate actele de stare civilă şi are ca scop evitarea unor cheltuieli suplimentare din partea acestora.

3. Condiţiia) Acţiunea în rectificarea actului de stare civilă are ca scop ÎNDREPTAREA UNEI GREŞELI MATERIALE comise cu ocazia înregistrării unui eveniment de stare civilă şi care reprezintă CONDIŢIA DE BAZĂ A ADMISIBILITĂŢII ACŢIUNII.

216

Page 217: Starea Civila Ed II Revizuita

Noţiunea de greşeală, din punct de vedere al acţiunii în rectificare, cuprinde următoarele aspecte:– erorile materiale comise cu ocazia scrierii sau transcrierii

declaraţiilor făcute în faţa ofiţerului de stare civilă;– erorile intelectuale care privesc înscrierea unor menţiuni ce nu

sunt necesare sau omisiunea celor esenţiale.Aceste două categorii de erori exprimă, în fapt, existenţa unei

neconcordanţe între realitate şi modul în care aceasta a fost exprimată în actele de stare civilă.

Atunci când interpretăm noţiunea de greşeală, trebuie să avem în vedere nu numai eroarea comisă cu ocazia înregistrării evenimentului de stare civilă în actele de stare civilă, ci şi greşelile ce se pot produce cu ocazia înscrierii unor menţiuni ulterioare, care pot crea neconcordanţe între actele de stare civilă ce privesc aceeaşi persoană (exemplu: în cazul anulării sau desfacerii unei adopţii cu efectele filiaţiei fireşti, când adoptatul a redobândit numele avut anterior adopţiei, acesta poate cere rectificarea actului său de căsătorie sau al celor de naştere ale copiilor săi, cu privire la menţiunile care se referă la numele său, precizând neconcordanţa acestora cu actul de stare civilă întocmit după desfacerea adopţiei; cât priveşte numele soţiei şi ale copiilor, acestea pot fi modificate pe calea procedurii administra-tive de schimbare a numelui, în condiţiile O.G. nr. 41/2003, aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr.323/ 2003.

Cu toate că, într-un asemenea caz, nu s-a produs o greşeală în momentul şi cu ocazia înregistrării unui eveniment de stare civilă, aceasta este totuşi urmarea unei înregistrări ulterioare (în exemplul prezentat, al unei hotărâri definitive de desfacere a adopţiei); greşeala în cauză reprezintă o neconcordanţă între două înregistrări, eroarea producându-se cu ocazia unei înregistrări, care poate fi îndreptată pe calea acţiunii în rectificare.

În consecinţă, cererea de rectificare presupune existenţa unei greşeli comise în momentul înscrierii menţiunilor respective privind actul de stare civilă, care trebuie înţeleasă cu referire atât la data întocmirii actului, cât şi la data înscrierii ulterioare a unor menţiuni pe actele care au fost întocmite.

b) O altă condiţie necesară pentru promovarea unei acţiuni în rectificarea actelor de stare civilă este aceea ca prin îndreptarea

217

Page 218: Starea Civila Ed II Revizuita

greşelilor SĂ NU SE ADUCĂ MODIFICĂRI STĂRII CIVILE A PERSOANEI cu privire la poziţia acesteia în comunitatea familială sau conjugală.

Actul de stare civilă conţine menţiuni cu privire la apartenenţa persoanei fizice la o anumită comunitate, pe baza raportului de filiaţie. Astfel, în conformitate cu menţiunile respective, copilul poate avea:– filiaţie necunoscută, atunci când a fost găsit;– filiaţie stabilită numai faţă de mamă, când s-a născut în afara

căsătoriei acesteia;– filiaţia unui copil născut în timpul căsătoriei;– filiaţia unui copil adoptat.

Relaţiile menţionate precizează poziţia juridică a persoanei cu privire la raportul acesteia faţă de părinţii săi; în acelaşi timp, ele stabilesc poziţia juridică a persoanei în comunitatea familială din care face parte şi determină raporturile de rudenie faţă de toţi membrii aceleiaşi comunităţi familiale.

Rectificarea actului de stare civilă va putea avea ca obiect numai îndreptarea menţiunilor eronate cu privire la evenimentele de stare civilă pe care le atestă. Atunci când relaţiile de filiaţie care rezultă din actele de stare civilă nu sunt cele reale, schimbarea acestora poate fi dispusă nu prin acţiunea în rectificare, ci numai pe calea acţiunilor de stat.

Precizăm că, în unele cazuri, îndreptarea greşelii atrage modificarea stării civile a persoanei, însă în alte cazuri aceasta afectează numai în mod aparent starea civilă, în fapt fiind vorba de o simplă rectificare a actului de stare civilă.

Pentru exemplificare, menţionăm următoarele:ü Atunci când, în urma rectificării unui act de stare civilă, rezultă că

persoana în cauză aparţine altei comunităţi familiale sau relaţiile de filiaţie sunt altele decât cele legal reglementate la data înregistrării evenimentului de stare civilă, rectificarea aduce atingere poziţiei juridice a acesteia faţă de regulile de filiaţie, respectiv în ceea ce priveşte starea civilă a persoanei.

ü În practică, în mod eronat, instanţele judecătoreşti au considerat admisibile acţiuni prin care s-a solicitat să fie trecute în actul de naştere, la rubrica „numele părinţilor”, numele altor persoane decât părinţii fireşti (spre exemplu, al soţilor care au crescut copilul), sau s-a solicitat completarea acestei rubrici, care a rămas în mod justificat necompletată la data întocmirii actului de

218

Page 219: Starea Civila Ed II Revizuita

stare civilă (exemplu: la data naşterii copilului, mama acestuia nu era căsătorită, iar la data căsătoriei, soţul nu a recunoscut în mod voluntar copilul).

ü De asemenea, au fost considerate cereri de rectificare acţiunile prin care s-a cerut schimbarea din actul de naştere a numelui soţului mamei, precizându-se că acesta nu este tatăl copilului, susţinându-se de către petiţionar că el este tatăl copilului şi nu soţul mamei, sub numele căruia a fost înregistrat, întrucât în fapt soţii sunt despărţiţi şi cel în cauză convieţuise cu mama copilului.

ü În acelaşi timp, precizăm că un copil beneficiază de prezumţia de paternitate, chiar dacă naşterea sa a avut loc după decesul soţului mamei, însă înainte de expirarea perioadei de concepţie.

ü Totodată, au fost considerate cereri de rectificare acţiunile prin care s-a cerut a se trece în actul de căsătorie un alt nume al soţilor, întrucât după căsătorie unul dintre soţi a fost adoptat cu efectele filiaţiei fireşti şi astfel prin aceasta este afectat numele ambilor soţi.În aceste condiţii, hotărârile respective au fost desfiinţate, întrucât

au încălcat regula nemodificării stării civile a persoanei în cadrul acţiunii în rectificare (instanţele au schimbat conţinutul anumitor rubrici determinante în stabilirea raportului de filiaţie, fără a ţine seama de faptul că schimbările afectează poziţia juridică a persoanei, aşa cum ea a fost fixată la data întocmirii actului de stare civilă). Menţionăm că acest lucru nu era posibil pe calea unei acţiuni în rectificare, aşa cum practica judiciară a stabilit în mod constant.

Pe de altă parte, aplicarea acestor reguli în mod rigid poate produce unele dificultăţi în soluţionarea cererii, când de fapt doar în mod aparent are loc o modificare a stării civile a persoanei, în realitate rectificarea având ca scop numai îndreptarea unei erori săvârşite cu ocazia întocmirii unui act de stare civilă, fără ca aceasta să se reflecte asupra stării civile a persoanei în cauză. Astfel, cererea formulată pentru completarea unui act de naştere prin adăugarea numelui soţului mamei căsătorite la rubrica „numele tatălui”, nume care fusese omis cu ocazia înregistrării actului de stare civilă, produce în fapt o modificare în starea civilă a persoanei, însă în realitate este numai o modificare aparentă. Această concluzie este determinată de faptul că starea civilă a persoanei este stabilită prin dispoziţiile legale cu privire la filiaţie şi nu prin actul de stare civilă.

219

Page 220: Starea Civila Ed II Revizuita

De asemenea, atunci când mama copilului era căsătorită, rubrica „numele tatălui” din actul de naştere al copilului trebuia să fie completată cu numele soţului. Îndreptarea unei astfel de greşeli nu constituie în realitate decât o modificare aparentă a stării civile a persoanei cauzată de necesitatea îndreptării unei erori, care poate fi făcută pe calea rectificării.

Rectificarea numelui copilului înregistrat cu un alt nume decât cel al părinţilor constituie doar în mod aparent o modificare a stării civile a persoanei, întrucât într-un astfel de caz rectificarea urmăreşte doar îndreptarea unei greşeli săvârşite cu ocazia înregistrării naşterii (în speţa comentată, ofiţerul de stare civilă îl înregistrase pe copil cu numele cu care părinţii erau cunoscuţi în localitate, în loc să înscrie numele rezultat din actele lor de naştere şi de căsătorie).

În unele situaţii, evenimente posterioare întocmirii actului de stare civilă constituie doar aparent o modificare a stării civile a persoanei (exemplu: îndreptarea unei greşeli în actul de naştere al tatălui, ca urmare a unei hotărâri definitive de rectificare, îndreptăţeşte copiii să solicite, la rândul lor, rectificarea actelor de naştere, pentru a pune de acord aceste acte cu hotărârea pronunţată anterior, privind numele tatălui lor).

În practică a apărut şi cazul în care se solicita rectificarea numelui copilului născut în timpul căsătoriei mamei, care însă a încetat ulterior naşterii, printr-o hotărâre declarativă de moarte a soţului mamei. Respectiva hotărâre pronunţându-se cu efect retroactiv, de la data când s-a stabilit că ar fi avut loc evenimentul morţii, iar naşterea copilului producându-se ulterior acestei date, în condiţiile depăşirii celei mai îndelungate perioade de concepţie de 300 zile, se justifică o cerere de rectificare a numelui, care nu schimbă starea civilă a persoanei, ci pune de acord înregistrarea din registrul de stare civilă cu o dispoziţie legală.

ACTUL ÎN CARE TREBUIE SĂ SE FI PRODUS GREŞEALA

În conformitate cu prevederile Legii nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă, registrul de stare civilă se alcătuieşte şi se ţine în dublu exemplar, primul păstrându-se la autoritatea administraţiei publice locale unde s-a întocmit, iar al doilea înaintându-se, după caz, consiliului judeţean sau Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

În practică s-a pus întrebarea, în care din aceste două registre trebuie să fie produsă greşeala.

220

Page 221: Starea Civila Ed II Revizuita

Întrucât ţinerea registrelor de stare civilă în dublu exemplar presupune că ambele registre constituie exemplare originale, se impune ca acestea să aibă acelaşi conţinut. Evenimentul de stare civilă fiind unic, înregistrarea trebuie să fie tot unică.

Pentru aceste considerente, atunci când oricare din registre conţine greşeli, el este susceptibil de rectificare, fără nici o altă distincţie.

RECTIFICAREA CERTIFICATULUI DE STARE CIVILĂ

Aşa cum rezultă din prevederile art.57 din Legea nr.119/1996, susceptibile de rectificare pe cale judiciară sunt acele greşeli pe care le conţin actele de stare civilă şi menţiunile înscrise pe acestea. De asemenea, art.104 din Metodologia pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii nr.119/1996 precizează că rectificarea presupune îndreptarea unor erori materiale comise cu ocazia înregistrărilor de stare civilă.

În concluzie, nu poate fi folosită acţiunea în rectificare pentru a fi îndreptate erorile strecurate în alte acte (exemplu: certificate emise persoanelor interesate, în scopul dovedirii înregistrării actului sau faptului de stare civilă). Aceste certificate au caracterul de acte administrative şi cad sub controlul organelor administrative şi nu sub acela al instanţelor judecătoreşti.

Totuşi, există posibilitatea ca un certificat de stare civilă să fie corect reprodus şi să semnaleze o greşeală conţinută în registrul de stare civilă, pentru a cărei îndreptare este competentă instanţa de judecată. Într-un astfel de caz, pentru a pronunţa soluţii corecte, instanţele de fond nu se vor limita să respingă acţiunea în rectificare a certificatului de stare civilă ca inadmisibilă. În baza rolului activ, acestea au obligaţia să stabilească dacă în realitate cel interesat a dorit să solicite însăşi rectificarea actului de stare civilă şi nu doar a certificatului (în astfel de situaţii, cel interesat nu avea posibilitatea să cunoască dacă şi registrul de stare civilă cuprinde greşeli care să fie îndreptate pe cale judiciară).

Dacă certificatul de stare civilă conţine o eroare care îi este proprie, rectificarea poate fi efectuată direct pe cale administrativă.

4. Cazurile în care pot fi rectificate actele de stare civilăÎn conformitate cu reglementările legale în domeniu, rectificarea

actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea se poate

221

Page 222: Starea Civila Ed II Revizuita

face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile şi presupune îndreptarea unor erori materiale comise cu ocazia înregistrărilor de stare civilă. Deci, prevederile legale precizează înţelesul noţiunii de rectificare doar în sensul lărgit al cuvântului, fapt pentru care se impun unele lămuriri.

Aşa cum am mai menţionat, acţiunea în rectificarea actului de stare civilă are ca obiect îndreptarea unei greşeli săvârşite în momentul întocmirii actului de stare civilă, care poate proveni din scrierea sau transcrierea actului de către delegatul de stare civilă. De asemenea, aceasta poate proveni din înregistrarea făcută ca urmare a unor declaraţii greşite ori a prezentării unor înscrieri care sunt greşite.

Clarificarea cazurilor de rectificare trebuie să aibă în vedere cauzele care au generat comiterea greşelilor, în care sens putem distinge:

a) ÎNDREPTAREA INEXACTITĂŢILOR PE CARE LE CONŢINE ACTUL DE STARE CIVILĂ

Din această categorie fac parte toate greşelile, indiferent de gravi-tatea lor şi de faptul la care se referă, întrucât prin ele se alterează conţinutul actului, după caz:– poziţia juridică a persoanei în raport de regulile de filiaţie;– greşeli de ordin material săvârşite cu ocazia scrierii sau transcrie-

rii actelor de stare civilă.

Cu privire la INEXACTITĂŢILE CARE AFECTEAZĂ POZIŢIA JURIDICĂ A PERSOANEI în raport cu regulile de filiaţie, acestea sunt considerate cele mai grave erori pe care le poate conţine actul de stare civilă.

Astfel de erori sunt efectul necunoaşterii prevederilor legale de către ofiţerul de stare civilă ori al declaraţiilor incomplete făcute de persoanele care declară evenimentul sau faptul de stare civilă.

O asemenea inexactitate reprezintă o „greşeală intelectuală”, întrucât, din punct de vedere al stării civile, o persoană este prezenta-tă altfel decât cum este în realitate. Exemple: trecerea în actul de naş-tere al copilului născut de femeia necăsătorită a numelui concubinului, deşi acesta nu a făcut o declaraţie de recunoaştere a copilului; trece-rea în rubrica „numele tatălui” a altei persoane decât soţul mamei. În asemenea situaţii, i s-a atribuit copilului, în cuprinsul actului de stare civilă, o paternitate pe care acesta nu o avea ori la care nu avea

222

Page 223: Starea Civila Ed II Revizuita

dreptul, în conformitate cu art.23 din Codul familiei, care prevede că tatăl copilului este soţul mamei.

În această categorie de inexactităţi trebuie inclusă şi omisiunea unor menţiuni. Spre exemplu, omisiunea trecerii în actul de stare civilă a unei menţiuni cu privire la filiaţia care rezultă dintr-o dispoziţie a legii constituie o eroare gravă, ce nu va putea fi îndreptată decât pe calea unei acţiuni în rectificare.

De asemenea, în acelaşi mod se va proceda atunci când în actul de stare civilă a fost trecut un alt nume decât cel dobândit în condiţiile legii, cum ar fi cel al poreclei sub care este cunoscută persoana.

Întrucât astfel de inexactităţi nu pot pune în discuţie statutul civil al persoanei şi prin îndreptarea lor se urmăreşte doar restabilirea unei stări de drept existente, care a fost nesocotită la înregistrare, ele pot fi îndreptate doar pe calea acţiunilor în rectificare.

În ceea ce priveşte INEXACTITĂŢILE DE ORDIN MATERIAL, acestea sunt greşelile produse prin scrierea sau transcrierea actelor de stare civilă şi se pot referi la: numele şi prenumele persoanelor, data la care a avut loc evenimentul de stare civilă sau când a fost înscris, locul producerii evenimentului, sexul, domiciliul şi oricare alte menţiuni prevăzute de lege în mod obligatoriu pentru actele de stare civilă.

Deşi în raport de „aşa-zisa” gravitate a greşelilor comise, ele pot fi considerate simple erori materiale, menţiuni greşite şi menţiuni inexacte, rectificarea acestora se va putea realiza numai prin instanţele judecătoreşti competente.

ERORILE MATERIALE SIMPLE sunt, în general, greşelile săvârşite exclusiv de ofiţerul de stare civilă, care sunt evidente şi constatarea lor nu presupune verificări deosebite.

MENŢIUNILE GREŞITE nu se referă numai la scrierea unui cuvânt, ci alterează în totalitate conţinutul menţiunii, care va căpăta un alt sens decât cel real (exemple: trecerea altei localităţi decât cea în care s-a produs evenimentul; menţionarea greşită a locului naşterii părinţilor copilului ori a datei naşterii unei persoane din actul de căsătorie ori din actele de naştere ale copiilor etc.).

Este admisibilă rectificarea unui act de naştere atunci când se dovedeşte că numele de familie al părinţilor reclamantului era altul decât cel trecut în registrul pentru înscrierea naşterilor (în acest caz se va dovedi numele real al părinţilor cu actul lor de naştere).

223

Page 224: Starea Civila Ed II Revizuita

Atunci când numele reclamantului corespunde cu acela al părinţilor, cererea este inadmisibilă, procedura fiind permisă numai pe cale administrativă.

Cererea de rectificare a prenumelui poate fi încuviinţată numai când se stabileşte faptul înscrierii unui alt prenume decât cel declarat, ori atunci când se pretinde că au fost declarate două prenume ale copilului la naştere, însă ofiţerul de stare civilă a omis înregistrarea unuia dintre ele.

MENŢIUNILE INEXACTE sunt tot greşeli, care însă au la bază înregistrarea unui eveniment de stare civilă făcută în baza unor fapte care au fost stabilite ca inexacte (care nu corespund realităţii), săvârşite din cauza erorii în care a fost indus ofiţerul de stare civilă ca urmare a prezentării unor acte fictive.

Indiferent de categoria şi gravitatea greşelii săvârşite, rectificarea este de competenţa instanţelor judecătoreşti şi necesită verificarea de către judecător a faptului dacă în urma admiterii acţiunii nu se aduce atingere stării civile a persoanei.

b) SUPRIMAREA MENŢIUNILOR SUPLIMENTARE CARE SUNT PREVĂZUTE DE LEGE

Reglementările în vigoare precizează, în mod concret, menţiunile pe care trebuie să le cuprindă actele de stare civilă, astfel că orice alte menţiuni înscrise înaintea apariţiei acestor dispoziţii sau inserate ulterior în actul de stare civilă, trebuie soluţionate folosindu-se aceeaşi procedură a rectificării. Spre exemplu, prin procedura rectificării pot fi înlăturate adaosurile la numele de familie a menţiunilor destinate să identifice persoana fizică indicând localitatea naşterii. De asemenea, prin aceeaşi procedură, se elimină şi menţiunile care nu sunt prevăzute a fi cuprinse în actul de stare civilă (exemplu: ziua sau ora când a avut loc evenimentul de stare civilă etc.).

5. Procedura rectificării actelor de stare civilăConform prevederilor art.104 din Metodologie, rectificarea unor

rubrici din actul de stare civilă presupune îndreptarea unor erori materiale comise cu ocazia înregistrărilor de stare civilă şi se face prin bararea textului greşit cu o linie orizontală, trasă cu cerneală roşie, înscriindu-se deasupra noul text, tot cu cerneală roşie.

224

Page 225: Starea Civila Ed II Revizuita

La rubrica „menţiuni” se înscriu numărul şi data hotărârii judecătoreşti, instanţa care a pronunţat-o, precum şi conţinutul rectificării.

Ofiţerul de stare civilă poate să iniţieze din oficiu acţiunea în justiţie ori de câte ori constată că se impune rectificarea unor acte de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea.

Actul de sesizare a instanţei judecătoreşti va fi însoţit de extrase de pe actul în cauză, exemplarele I şi II, cu toate menţiunile existente.

Rectificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe marginea acestora se poate face, aşa cum am mai menţionat, numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile (art.101 alin.1 din Metodologie).

De la această regulă fac excepţie înscrierea recunoaşterii voluntare a unui copil născut în afara căsătoriei, efectuarea menţiunii privind identificarea unei persoane al cărei deces s-a înregistrat , iniţial, în poziţia de „cadavru cu identitate necunoscută”, precum şi modificarea codului numeric personal atribuit greşit, întrucât acesta nu este un atribut al stării civile (art.101 alin.(2) din Metodologie).

Deşi, în ceea ce priveşte procedura rectificării actelor de stare civilă, legislaţia în vigoare nu cuprinde alte dispoziţii, considerăm că se impun unele PRECIZĂRI:

PROBELE ADMISIBILE ŞI MODUL ÎN CARE POT FI EFECTUATE ACESTEA

În cadrul acţiunii în rectificare, pretenţia reclamantului trebuie dovedită prin mijloacele de probă prevăzute de lege.

În vederea dovedirii împrejurării în care s-a produs o greşeală atunci când a fost întocmit actul de stare civilă, este admisibilă proba cu acte ori cu martori, completată de cercetarea organului de poliţie (evidenţa populaţiei).

Cazurile cele mai frecvente de rectificare se referă la îndreptarea numelui sau a prenumelui, situaţii în care instanţele nu trebuie să se mărginească numai la declaraţiile unor martori cu privire la folosirea unui anumit nume de către o persoană. O simplă folosire de către o persoană a unui nume, chiar o perioadă mai îndelungată, nu îi atribuie acesteia numele solicitat, întrucât numele este un drept personal nepatrimonial, care nu se dobândeşte prin posesie. În astfel de situaţii, instanţa judecătorească este obligată să solicite şi să confrunte certificatele de naştere şi de căsătorie ale persoanei în

225

Page 226: Starea Civila Ed II Revizuita

cauză, întrucât numai în acest fel poate fi stabilit faptul dacă înregistrarea unui nume a fost făcută greşit.

Rectificarea prenumelui va putea fi încuviinţată numai atunci când probele administrate constată în mod cert că ofiţerul de stare civilă a înregistrat prenumele în alt fel decât a fost declarat.

În concluzie, este necesar ca, în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă, instanţele judecătoreşti să solicite organelor de stat toate lămuririle şi să dispună administrarea tuturor probelor necesare, în special cercetarea prin organele de poliţie (evidenţa populaţiei).

EFECTELE HOTĂRÂRII DE RECTIFICARE

Conform prevederilor art.9 din Legea nr.119/1996, orice modificare intervenită în statutul civil al unei persoane, ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti rămasă definitivă şi irevocabilă, se comunică din oficiu, în termen de 10 zile, autorităţii administraţiei publice locale unde s-a întocmit actul de naştere, de căsătorie sau de deces al persoanei la care această modificare se referă, în vederea înscrierii menţiunilor corespunzătoare.

În general, hotărârile judecătoreşti au efect numai între părţile aflate în litigiu, aşa cum prevede art.1201 din Codul civil, nefiind opozabile persoanelor care nu au participat la judecată.

Însă, conform art.23 alin.2 din Decretul nr.31/1954, rectificarea actelor de stare civilă, făcută în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, este opozabilă şi celor de-al treilea, care însă vor putea face dovada contrară.

6. Anularea, modificarea sau completarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor

În baza prevederilor Legii nr.119/1996 privind actele de stare civilă şi a Metodologiei pentru aplicarea dispoziţiilor acesteia, anularea, modificarea sau completarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor are loc în aceleaşi condiţii şi cu respectarea aceleiaşi proceduri ca şi în cazul rectificării.

Diferenţa este însă numai în ceea ce priveşte cazurile în care asemenea cereri pot fi admise de către instanţele judecătoreşti. În acest sens, se impun următoarele PRECIZĂRI:

ANULAREA actelor de stare civilă şi a menţiunilor se poate cere, conform art.103 din Metodologie, în cazurile când:

226

Page 227: Starea Civila Ed II Revizuita

– actul de stare civilă a fost întocmit într-un registru necorespunzător;

– actul nu trebuia întocmit la primăria respectivă;– faptul sau actul de stare civilă nu există;– nu s-au respectat prevederile legale la întocmirea actului de stare

civilă;– menţiunea a fost înscrisă pe alt act de stare civilă;– menţiunea a fost operată cu un text greşit.

Anularea actului de stare civilă ori a unei menţiuni se face prin bararea acestora cu două linii în diagonală (X), trase cu cerneală roşie, şi înscrierea, în rubrica „menţiuni”, a numărului şi a datei hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile, precum şi a instanţei care a pronunţat-o.

MODIFICAREA actelor de stare civilă presupune înscrierea unor menţiuni privitoare la statutul civil al titularului, astfel cum sunt descrise în capitolul III al Metodologiei (recunoaşterea sau stabilirea filiaţiei, înscrierea adopţiei, a anulării sau a desfacerii adopţiei, înscrierea divorţului, anulării ori încetării căsătoriei, schimbarea numelui de familie şi/sau a prenumelui pe cale administrativă, acordarea sau pierderea cetăţeniei române).

COMPLETAREA actelor de stare civilă se realizează în întregime cu cerneală roşie. În realitate, omisiunea pentru care este prevăzută posibilitatea completării se reduce tot la o greşeală săvârşită cu ocazia întocmirii actului de stare civilă şi, astfel, ea va putea fi îndreptată numai pe calea unei acţiuni în rectificare.

C. Acţiunea în stabilirea paternităţii

1. Stabilirea filiaţiei faţă de tatăFiliaţia reprezintă legătura de descendenţă dintre un copil şi

părinţii săi şi rezultă din:– faptul naşterii, când este vorba de legătura dintre copil şi mamă

(maternitate);– faptul concepţiei, când este vorba de legătura dintre copil şi tată

(paternitate).În timp ce stabilirea filiaţiei faţă de mamă (maternitatea)

presupune numai efectuarea probei că o femeie a născut un copil, a

227

Page 228: Starea Civila Ed II Revizuita

cărui filiaţie urmează a se stabili, în ceea ce priveşte filiaţia faţă de tată, aceasta impune dovada faptului concepţiei.

Având în vedere aceste împrejurări, Codul familiei grupează modalităţile de stabilire a filiaţiei faţă de tată în următoarele categorii:– în timpul căsătoriei;– în afara căsătoriei mamei.

STABILIREA FILIAŢIEI DIN CĂSĂTORIE; PREZUMŢIA DE PATERNITATE

În conformitate cu prevederile art.53 din Codul familiei, pornind de la prezumţia că orice copil născut în timpul căsătoriei mamei acestuia nu va avea ca tată decât pe soţul mamei, este considerată ca dovedită filiaţia faţă de tată prin stabilirea faptului că, la data naşterii copilului, mama sa era căsătorită. Într-un asemenea caz se aplică prezumţia de paternitate în favoarea copilului născut în timpul căsătoriei, care stabileşte raportul de filiaţie faţă de soţul mamei. Această prezumţie se aplică şi în cazul copilului născut după desfacerea căsătoriei, declararea nulităţii sau anularea acesteia, în situaţia în care perioada concepţiei copilului este plasată în timpul căsătoriei.

Această prezumţie creează în favoarea copilului un statut de copil născut de o femeie căsătorită. Precizăm însă că prezumţia de paternitate se aplică exclusiv copilului născut în timpul căsătoriei (de aceste drepturi nu pot beneficia copiii născuţi din concubinaj, nerecunoscuţi în condiţiile legii).

STABILIREA FILIAŢIEI DIN AFARA CĂSĂTORIEI

În situaţia în care mama copilului nu a fost căsătorită, conform prevederilor art.56 din Codul familiei, filiaţia faţă de tată se stabileşte prin:– recunoaşterea copilului de către tată, în mod voluntar;– hotărâre judecătorească.

Recunoaşterea voluntară este o manifestare unilaterală de voinţă a tatălui, prin care acesta confirmă existenţa raportului de filiaţie faţă de un copil născut de o femeie necăsătorită. Recunoaşterea trebuie făcută în următoarele CONDIŢII:ü în faţa ofiţerului de stare civilă, odată cu înregistrarea naşterii,

situaţie în care în actul de naştere al copilului este trecut numele şi prenumele tatălui, la rubrica prevăzută în acest sens (declaraţia se face în formă scrisă, conform modelului prevăzut la Anexa

228

Page 229: Starea Civila Ed II Revizuita

nr.30 din Metodologia pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr.119/1996);

ü prin declaraţia de recunoaştere a unui copil din afara căsătoriei, autentificată, care se poate depune, după înregistrarea naşterii, la oricare primărie, aceasta având obligaţia de a o trimite la primăria care are în păstrare actul de naştere al celui recunoscut, pentru a se face menţiunea de recunoaştere pe marginea actului respectiv (în acelaşi mod se înscrie şi menţiunea de recunoaştere făcută de un cetăţean străin);

ü printr-un înscris autentic, în faţa notarului public sau a instanţelor judecătoreşti (exemplu: atunci când se ia interogatoriul în acţiunea de stabilire a paternităţii);

ü prin testament, indiferent dacă este autentic, olograf sau mistic; în astfel de cazuri, persoana interesată depune la primăria locului de domiciliu o copie legalizată, în extras, a testamentului, cuprinzând textul prin care se face recunoaşterea.Atunci când nu s-a realizat manifestarea liberă şi unilaterală de

voinţă a tatălui, Codul familiei asigură pentru copil posibilitatea acţiunii în stabilirea paternităţii.

2. CondiţiiAcţiunea în stabilirea paternităţii presupune unele condiţii:

a) STABILIREA ÎN PREALABIL A RAPORTULUI DE FILIAŢIE FAŢĂ DE MAMĂ

Această condiţie este necesară, deoarece prin filiaţie se înţelege legătura copilului atât faţă de mamă, cât şi faţă de tată. Considerăm că nu este normal ca pentru un copil să fie stabilită mai întâi paternitatea, fără a se cunoaşte femeia (mama) care l-a născut.

În funcţie de starea civilă a mamei, căsătorită sau necăsătorită, există situaţia juridică a copilului – din căsătorie sau din afara căsătoriei.

Spre exemplificare, dacă mama era căsătorită la data naşterii copilului, există prezumţia de paternitate şi, ca urmare, o astfel de acţiune nu are sens.

b) RECLAMANTUL (COPILUL) SĂ NU AIBĂ STAREA CIVILĂ DE COPIL DIN CĂSĂTORIE (să nu beneficieze de prezumţia de paternitate)

Numai după ce a fost înlăturată prezumţia de paternitate, pe calea unei acţiuni în tăgăduirea paternităţii, copilul pierde calitatea de

229

Page 230: Starea Civila Ed II Revizuita

copil din căsătorie şi dobândeşte statutul de copil din afara căsătoriei, fiind în măsură să ceară, prin reprezentanţii săi legali, stabilirea paternităţii faţă de o altă persoană considerată a-i fi tată. Nu este admisibilă orice altă acţiune, până la data respectivă.

Spre exemplificare, având în vedere cele menţionate mai sus, acţiunea subsidiară a mamei pentru obligarea concubinului la plata pensiei de întreţinere pentru copii nu este admisibilă atât timp cât copilul beneficiază de prezumţia de paternitate, iar soţul mamei (tatăl prezumtiv al copilului) nu a contestat paternitatea.

Copilul este în măsură să solicite, prin reprezentanţii săi, stabilirea paternităţii faţă de persoana pe care o consideră a-i fi tată, numai după ce a fost înlăturată prezumţia de paternitate pe calea acţiunii în tăgăduirea paternităţii.

În consecinţă, acţiunea mamei având ca obiect obligarea concubinului la plata pensiei de întreţinere nu este admisibilă atâta vreme cât copilul se bucură de prezumţia de paternitate (soţul mamei nu a acţionat în instanţă pentru tăgăduirea paternităţii).

3. Efectele adopţiei şi ale recunoaşterii cu privire la exercitarea acţiunii în stabilirea paternităţii

Întrucât acţiunea în stabilirea paternităţii nu este admisibilă atunci când copilul se bucură de prezumţia de paternitate (atunci când are stabilită o paternitate), ne punem întrebarea dacă această regulă produce efecte şi atunci când, înainte de pornirea acţiunii, copilul a cărui paternitate nu este cunoscută a fost adoptat, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă nr.25/1997, precum şi în cazul în care filiaţia faţă de tată a fost stabilită ca urmare a recunoaşterii voluntare.

Deşi, în cazul adopţiei, adoptatul dobândeşte statutul unui copil din căsătorie şi aparent o acţiune în stabilirea paternităţii ar fi inutilă, motivat de faptul că acest copil beneficiază de acelaşi statut ca şi cel născut în timpul căsătoriei, totuşi copilul adoptat are dreptul să-şi stabilească paternitatea, dovedind faptul că a fost născut ca urmare a relaţiilor din afara căsătoriei avute de mama sa cu prezumtivul său tată.

ARGUMENTELE în susţinerea acestei idei sunt următoarele:ü Filiaţia dobândită prin adopţie dă naştere unei rudenii civile,

stabilită prin efectul legii, şi nu unei rudenii de sânge, având la

230

Page 231: Starea Civila Ed II Revizuita

bază descendenţa, fapt pentru care acestea vor fi totdeauna diferenţiate.

ü Deşi art.1 alin.(4) din O.U.G. nr.25/1997 prevede că „în momentul stabilirii filiaţiei prin adopţie, filiaţia dintre copil şi părinţii săi naturali încetează”, se aplică dispoziţiile Codului familiei care prevede impedimentele la căsătorie rezultând din raportul de rudenie (deci, adopţia menţine între adoptat şi rudele sale fireşti o relaţie de rudenie, pe care actul juridic de drept civil nu o poate şterge).

ü Adopţia este susceptibilă de anulare sau desfacere, pentru motivele prevăzute de lege, în timp ce filiaţia rezultând din rudenia de sânge nu încetează niciodată.

ü Anularea sau desfacerea adopţiei, intervenite după pierderea dreptului de a introduce acţiunea în stabilirea paternităţii, ar aduce atingere dreptului copilului la acţiunea împotriva tatălui, care se prescrie prin trecerea termenului legal de un an de la naşterea copilului.

ü În concluzie, adopţia unui copil nu constituie un impediment pentru promovarea acţiunii în stabilirea paternităţii, întrucât nu există incompatibilitate între poziţia de reclamant într-o acţiune de stabilire a paternităţii şi aceea de copil adoptat.

Această soluţie este admisibilă şi în cazul unui copil recunoscut voluntar, cauza neconstituind pentru copil o piedică la pornirea acţiunii în stabilirea paternităţii. Apreciem că acţiunea în stabilirea paternităţii echivalează, în acest caz, cu o contestare a recunoaşterii, care poate fi făcută oricând de către copil.

4. Titularul dreptului la acţiune pentru stabilirea paternităţiiArt.59 din Codul familiei prevede că „acţiunea în stabilirea

paternităţii din afara căsătoriei aparţine copilului şi se porneşte în numele său de către mamă, chiar dacă este minoră, ori de reprezentantul lui legal”.

Sunt necesare însă unele PRECIZĂRI.Dispoziţia din Codul familiei este doar una de principiu, care se

referă la situaţiile cele mai frecvente, atunci când, din cauza lipsei capacităţii de exerciţiu, în numele său şi pentru el acţionează reprezentantul legal.

În ceea ce priveşte minorul în vârstă de până la 14 ani, acesta nu are capacitate de exerciţiu, fapt pentru care acţiunea nu poate fi

231

Page 232: Starea Civila Ed II Revizuita

pornită decât de mamă. Acţiunea în stabilirea paternităţii are un caracter strict personal şi nu poate fi pornită decât de mamă, chiar dacă este minoră. Doar în lipsa sau în cazul incapacităţii acesteia, acţiunea poate fi introdusă de reprezentantul desemnat al minorului.

Cu privire la minorul între 14 şi 18 ani, acesta se bucură de o capacitate de exerciţiu restrânsă, este titularul dreptului la acţiune pentru stabilirea paternităţii din afara căsătoriei, poate introduce acţiunea în nume propriu, însă numai cu încuviinţarea prealabilă din partea mamei sau a tutorelui.

Referitor la copilul adoptat, acesta are dreptul la acţiune pentru stabilirea paternităţii din afara căsătoriei, cu următoarele precizări:ü Pentru minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani acţiunea poate

fi pornită nu numai de mama adoptatului, ci şi de adoptator sau soţii adoptatori.

ü În situaţia în care copilul a depăşit vârsta de 14 ani, aceleaşi persoane urmează să-l asiste pe minor.

ü Dacă adopţia a survenit ulterior introducerii acţiunii în stabilirea paternităţii, vor fi introduşi în litigiu şi părinţii adoptatori, mama firească a copilului nepierzându-şi calitatea de a continua acţiunea.

ACŢIUNEA ÎN STABILIREA PATERNITĂŢII NU POATE FI FORMULATĂ ÎN NUMELE MINORULUI DE CĂTRE:a) Tatăl prezumtiv al copilului. În practică pot apărea situaţii când

tatăl prezumtiv să aibă interesul să stabilească existenţa unui raport de filiaţie faţă de o altă persoană, despre care pretinde că ar fi copilul său şi care a fost născut în afara căsătoriei.

În astfel de împrejurări, conform art.59 din Codul familiei, acţiunea pentru stabilirea filiaţiei din afara căsătoriei aparţine numai copilului şi se exercită de către mamă, atât timp cât copilul este minor. Deci, tatăl nu are la dispoziţie nici o cale procesuală în acest sens, întrucât nu poate fi conceput un litigiu în care o parte să figureze, în acelaşi timp, ca reclamant şi ca pârât. În momentul în care acţiunea introdusă de tatăl copilului a indicat toate datele necesare identificării acestuia şi s-a recunoscut pe sine ca tată al copilului, acţiunea sa reprezintă o mărturisire precisă, clară şi necondiţionată în ceea ce priveşte recunoaşterea copilului din afara căsătoriei.

232

Page 233: Starea Civila Ed II Revizuita

b) Moştenitorii copilului nu pot introduce acţiunea în stabilirea paternităţii, dacă autorul lor nu a acţionat în acest sens. Art.59 alin.2 din Codul familiei prevede: „dreptul de a porni acţiunea în stabilirea paternităţii nu trece asupra moştenitorilor copilului; ei pot continua acţiunea pornită de acesta”.

c) Terţele persoane (rudele minorului, indiferent de gradul de rude-nie, creditorii etc.) nu pot formula, în numele copilului, în timpul minorităţii acestuia, o acţiune în vederea stabilirii paternităţii sale din afara căsătoriei, indiferent de faptul dacă mama, prin pasivita-tea sa, ar putea aduce prejudicii minorului (ideea porneşte de la faptul că numai mama poate cunoaşte pe pretinsul tată şi numai ea poate acţiona în interesul copilului în timpul minorităţii aces-tuia); după ce acţiunea a fost promovată, conform art.59 alin.2 din Codul familiei, ea poate fi continuată de moştenitorii copilului.

d) Procurorul, în materie civilă, are creată o limită a legitimării procesuale a acesteia, întrucât nu este abilitat să formuleze acţiuni care au caracter strict personal.

ACŢIUNEA ÎN STABILIREA PATERNITĂŢII POATE FI ÎNDREPTATĂ ÎMPOTRIVA:– tatălui prezumtiv, ca subiect pasiv în litigiul privind stabilirea

paternităţii;– dacă tatăl prezumtiv a decedat, acţiunea se îndreaptă împotriva

moştenitorilor acestuia (art.59 alin.3 din Codul familiei), indiferent de faptul că decesul a avut loc înainte de introducerea acţiunii sau în cursul procesului; această acţiune va putea fi introdusă împotriva moştenitorilor şi în situaţia în care ei au renunţat la succesiune, întrucât acţiunea nu are caracter patrimonial, ci are ca obiect stabilirea legăturii de filiaţie între reclamant şi autorul moştenitorilor care au fost chemaţi în judecată;

– recunoaşterea voluntară de către autorul decedat a unuia sau a unora din copiii născuţi din afara căsătoriei nu îngrădeşte dreptul copiilor nerecunoscuţi de a chema în judecată pe cei recunoscuţi de defunct, pentru a li se recunoaşte acelaşi statut.

RENUNŢAREA LA ACŢIUNEA ÎN STABILIREA PATERNITĂŢII

ü Această posibilitate poate fi pusă în discuţie atunci când avem în vedere dreptul mamei de a renunţa la acţiunea în stabilirea pater-

233

Page 234: Starea Civila Ed II Revizuita

nităţii, introdusă de ea în numele minorului în vârstă de până la 14 ani, care este lipsit de capacitatea de exerciţiu.

Considerăm că o astfel de acţiune este strict personală, care aparţine numai minorului şi, atunci când este exercitată în numele său de mamă sau de reprezentantul său legal, aceştia nu pot renunţa la un drept care nu le aparţine fără încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. Avem în vedere faptul că desistarea este un act de renunţare la un drept, care presupune capacitatea de a dispune. Atunci când ea se face prin reprezentant (mandatar), acesta are nevoie de o împuternicire specială. Facem aceste precizări, întrucât astfel s-a pronunţat şi instanţa supremă.

ü Practica judiciară a demonstrat că această soluţie este aplicabilă şi în situaţia în care a intervenit o tranzacţie (înţelegere) între mamă şi pretinsul tată, care acordă o compensaţie bănească cu titlu de întreţinere în beneficiul copilului, pe durata minorităţii acestuia.

Şi pentru asemenea cazuri, instanţa supremă a îndrumat instanţele judecătoreşti să-şi exercite rolul activ şi să verifice ca orice cerere de a se da o hotărâre care să consacre o înţelegere a părţilor să nu urmărească scopuri contrare prevederilor legilor, intereselor statului sau ale terţilor (persoanelor care nu figurează ca parte direct sau prin reprezentare), sau să nu fie rezultatul unui viciu de consimţământ.

5. Termenul de introducere a acţiuniiDrepturile personale nepatrimoniale sunt indisolubil legate de

persoană, prin ele se ocroteşte şi garantează calitatea persoanei de a fi subiect de drept. Caracteristic drepturilor personale nepatrimoniale este că acestea sunt imprescriptibile şi netransmisibile.

Dreptul oricărei persoane de a stabili relaţia de filiaţie cu părinţii săi fireşti este un drept personal nepatrimonial, care ar trebui să fie imprescriptibil.

Totuşi, art.60 alin.1 din Codul familiei prevede că acţiunea în stabilirea paternităţii poate fi pornită în termen de un an de la naşterea copilului.

Această excepţie de la regula imprescriptibilităţii drepturilor personale nepatrimoniale are ca scop:– asigurarea stabilităţii raporturilor de familie,

234

Page 235: Starea Civila Ed II Revizuita

– consolidarea unei situaţii existente sau– clarificarea cât mai urgentă a unei situaţii discutabile.

Prelungirea nejustificată a termenului de exercitare a dreptului la acţiune face ca ea să fie ineficientă, existând posibilitatea dispariţiei sau pierderii probelor. Exercitarea acestui drept într-un termen cât mai scurt este, în primul rând, în interesul copilului, pentru a-i fi legalizată starea civilă, cât şi al ordinii publice, în vederea asigurării stabilităţii raporturilor de familie.

Termenul de un an este supus reglementărilor Decretului nr.167/1958 în ceea ce priveşte cauzele de suspendare, întrerupere şi repunere în termen, fiind un termen de prescripţie. În consecinţă, introducerea acţiunii peste acest termen şi respingerea sa ca tardiv introdusă nu înlătură posibilitatea ca pretinsul tată să recunoască voluntar copilul.

Cu privire la termenul de un an de la naşterea copilului, când instanţa poate fi sesizată, se impun unele PRECIZĂRI:ü În situaţia în care copilul din căsătorie şi-a pierdut această calitate

prin efectul unei hotărâri judecătoreşti (în tăgăduirea paternităţii), termenul de un an pentru pornirea acţiunii în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei va curge de la data când acea hotărâre a rămas definitivă, chiar dacă a trecut mai mult de un an de la naşterea copilului.

ü În cazul în care mama a convieţuit cu pretinsul tată ori dacă acesta din urmă a prestat întreţinere (fapte ce pot fi dovedite prin orice mijloace de probă), termenul de un an va curge de la încetarea convieţuirii sau a întreţinerii. În ceea ce priveşte întreţinerea, nu este necesar ca aceasta să aibă caracter de continuitate, ci intenţia celui care o prestează şi elementele din care să rezulte caracterul ei de continuitate.

ü Atunci când pretinsul tată încetează întreţinerea benevolă a copilului mai mult de un an şi apoi o reacordă (benevol), poate fi chemat în judecată pentru stabilirea paternităţii, în termen de un an de la data încetării ultimei întreţineri. Se consideră că reînceperea acordării întreţinerii înlătură termenul prescripţiei, întrucât numai în funcţie de această voinţă depinde introducerea acţiunii în stabilirea paternităţii.

ü Legea nu face deosebire între copilul minor şi cel major cu privire la termenul de introducere a unei acţiuni în stabilirea paternităţii.

235

Page 236: Starea Civila Ed II Revizuita

ü În situaţia în care soţul mamei copilului a dispărut o perioadă de timp situată în afara termenului maxim de concepţie a copilului, cuprins între a 300-a şi a 180-a zi dinaintea naşterii copilului, acţiunea în stabilirea paternităţii este admisibilă numai atunci când s-a obţinut anterior o hotărâre de declarare judecătorească a morţii, din care să rezulte că decesul se află în afara timpului legal de concepţie (exemple: fapte de război, cutremur, inundaţie, naufragiu, alte evenimente).

6. Competenţă, probe şi efecteÎn situaţia în care tatăl copilului se sustrage de la îndatorirea de

recunoaştere a copilului, stabilirea paternităţii se poate obţine numai prin hotărâre judecătorească, ca urmare a sesizării instanţei competente, cu cerere de chemare în judecată a pretinsului tată, iar după decesul acestuia a moştenitorilor săi.

Este competentă instanţa în a cărei rază teritorială domiciliază pârâtul.

Aşa cum am mai precizat, acţiunea aparţine copilului şi se porneşte în numele său de către mamă, chiar dacă este minoră, sau de către reprezentantul său legal.

Acţiunea se timbrează cu timbru fiscal şi timbru judiciar, separat pentru fiecare capăt de cerere, iar atunci când se cere şi încuviinţarea ca minorul să poarte numele pârâtului, acţiunea se timbrează în condiţiile legale.

Deşi dovada acţiunii în stabilirea paternităţii copilului care a fost născut în urma relaţiilor mamei în afara căsătoriei prezintă mari dificultăţi, nefiind dedusă decât din analiza probelor şi, în special, a folosirii prezumţiilor admisibile, legiuitorul nu admite vreo restricţie la probele care pot fi folosite în acţiunea de stabilire a paternităţii (înscrisuri, martori, expertize etc.).

Ca urmare a hotărârii cu privire la stabilirea paternităţii unui copil din afara căsătoriei se recunoaşte existenţa unui raport de filiaţie între copil şi tatăl său.

Cea mai importantă consecinţă a acestui fapt este aceea că, în conformitate cu art.63 din Codul familiei, copilul dobândeşte, prin asimilare, atât faţă de părintele său, cât şi faţă de rudele acestuia, situaţia legală a copilului din căsătorie.

236

Page 237: Starea Civila Ed II Revizuita

7. Contestarea recunoaşterii paternităţiiÎn situaţia în care recunoaşterea paternităţii nu corespunde

adevărului, ea poate fi contestată de către orice persoană interesată:– copilul recunoscut şi descendenţii lui, care au interesul să

stabilească adevărata filiaţie;– mama copilului recunoscut;– procurorul;– bărbatul care a făcut recunoaşterea, din eroare, deşi acesta nu

era tatăl copilului, cât şi moştenitorii săi.Această acţiune poate fi dovedită prin orice mijloace de probă

(martori, înscrisuri, expertiză etc.) şi trebuie să demonstreze că, în perioada de concepţie, mama a întreţinut relaţii cu un alt bărbat sau că cel care a recunoscut copilul nu poate fi tatăl acestuia, întrucât în perioada respectivă nu a întreţinut relaţii intime cu mama copilului, datorită unor cauze obiective (imposibilitate biologică de a procrea, a fost militar în termen, a fost arestat etc.).

Dacă recunoaşterea copilului este contestată de mamă, de cel recunoscut sau de descendenţii acestuia, dovada paternităţii este în sarcina autorului recunoaşterii sau a moştenitorilor săi (art.58 alin.2 din Codul familiei). În mod indirect, cel care a recunoscut copilul este obligat să dovedească faptul că într-adevăr este tatăl copilului, exercitând o adevărată acţiune în stabilirea paternităţii. Acţiunea este imprescriptibilă, iar atunci când este admisă, hotărârea pronunţată de către instanţa judecătorească are caracter declarativ, în sensul că produce efecte şi pentru trecut, începând de la data naşterii copilului.

În cazul contestării recunoaşterii paternităţii, procedura jurisdicţională urmează să stabilească, pe bază de probe, dacă autorul recunoaşterii este sau nu tatăl celui recunoscut şi deci dacă recunoaşterea este sau nu conformă cu realitatea.

Presupusul tată, care iniţial a recunoscut copilul, poate contesta recunoaşterea, chiar dacă a cunoscut că este tatăl copilului pe care l-a recunoscut şi deci nu a fost în eroare când a făcut recunoaşterea paternităţii.

Atunci când acţiunea tatălui a fost respinsă, mama copilului are posibilitatea să introducă şi ea acţiune în contestarea recunoaşterii de paternitate (art.58 alin.2 din Codul familiei), fără a i se putea opune autoritatea de lucru judecat, întrucât nu există identitate de părţi în ceea ce priveşte calitatea lor procesuală.

237

Page 238: Starea Civila Ed II Revizuita

Contestarea recunoaşterii paternităţii necesită ca instanţa să fie sesizată printr-o cerere scrisă, cuprinzând toate elementele unei acţiuni civile în justiţie, fiind chemaţi în faţa instanţei cel care a făcut recunoaşterea şi cel recunoscut, în cazul în care ei nu sunt parte reclamantă.

Acţiunea civilă trebuie să precizeze motivul pe care se întemeiază, menţionându-se probele care urmează a fi administrate, pentru a dovedi că autorul recunoaşterii nu este în realitate tatăl celui care a fost recunoscut.

8. Înscrierea recunoaşterii sau stabilirii filiaţieiÎnscrierea menţiunii de stabilire a filiaţiei se face pe actul de

naştere şi, dacă este cazul, pe cele de căsătorie şi de deces– din oficiu sau,– la cererea celui interesat, pe baza actului de recunoaştere sau a

hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile.Recunoaşterea, la înregistrarea naşterii sau ulterior, de către tatăl

copilului născut în afara căsătoriei se face prin declaraţia scrisă a acestuia dată în faţa ofiţerului de stare civilă, prin înscris autentic sau prin testament.

Declaraţia de recunoaştere a unui copil din afara căsătoriei, autentificată, se poate depune, după înregistrarea naşterii copilului, la oricare primărie, care o va trimite la primăria ce are în păstrare actul de naştere al celui recunoscut, pentru a se face menţiunea de recunoaştere pe marginea actului respectiv.

În acelaşi mod se înscrie şi menţiunea de recunoaştere făcută de un cetăţean străin.

În cazul recunoaşterii prin testament, persoana interesată depune la primăria locului de la domiciliu o copie legalizată, în extras, a testamentului, cuprinzând textul prin care se face recunoaşterea.

Menţiunea de recunoaştere poate fi operată şi din oficiu, în baza comunicării biroului notarial care a efectuat autentificarea declaraţiei sau a testamentului.

Înscrierea hotărârilor judecătoreşti privind stabilirea paternităţii, contestarea recunoaşterii, încuviinţarea purtării numelui sau de tăgăduire a paternităţii ori a maternităţii (în legătură cu aceasta din urmă ne vom referi în capitolele următoare), se face la cererea

238

Page 239: Starea Civila Ed II Revizuita

persoanelor interesate, prin menţiune pe marginea actului de naştere al titularului acestuia.

După operarea menţiunii de recunoaştere, de contestare a recunoaşterii, de stabilire a filiaţiei sau de tăgăduire a paternităţii ori a maternităţii se retrage certificatul de naştere şi se eliberează alt certificat, cu noile date de stare civilă.

În situaţia în care ulterior, prin hotărâre definitivă şi irevocabilă, s-a încuviinţat purtarea numelui de familie al părintelui faţă de care s-a stabilit filiaţia, menţiunea se înscrie şi pe actele de naştere ale copiilor minori, iar în cazul copiilor majori, numai la cererea acestora.

D. Acţiunea în tăgăduirea paternităţii

1. Consideraţii generaleAcţiunea în tăgăduirea paternităţii reprezintă mijlocul procesual

aflat la dispoziţia soţului mamei copilului, prin care acesta urmăreşte negarea faptului că ar fi tatăl copilului şi are ca scop desfiinţarea statutului de care se bucură copilul născut de o femeie căsătorită.

Prin această acţiune se realizează răsturnarea prezumţiei de paternitate, care îşi găsea justificarea în faptul că mama era căsătorită la data naşterii copilului.

Conform art.54 din Codul familiei, paternitatea poate fi tăgăduită dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului.

Singurul obiectiv al acţiunii îl constituie deci stabilirea faptului că reclamantul nu poate fi tatăl copilului, deşi este soţul mamei. Tăgada paternităţii nu are ca scop să stabilească cine este tatăl copilului, ci numai că soţul mamei nu este tatăl lui, astfel că această acţiune face parte din categoria acţiunilor în constatare.

Acţiunea în tăgăduirea paternităţii are un caracter strict personal, aşa cum rezultă din prevederile art.54 alin.2 şi 3 din Codul familiei, în sensul că:– ea poate introdusă numai de soţul mamei copilului;– moştenitorii soţului pot continua acţiunea pornită de el;– dacă este pus sub interdicţie, acţiunea va putea fi pornită de

tutore, însă numai cu încuviinţarea autorităţii tutelare.

239

Page 240: Starea Civila Ed II Revizuita

2. Prezumţia de paternitateÎn conformitate cu dispoziţiile art.53 din Codul familiei, copilul

născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei.Dacă naşterea a avut loc după desfacerea, declararea nulităţii

sau anularea căsătoriei, copilul are ca tată pe fostul soţ al mamei, atunci când a fost conceput în timpul căsătoriei, iar naşterea sa a avut loc înainte ca mama sa să fi intrat într-o nouă căsătorie.

În conformitate cu prevederile art.61 din Codul familiei, termenul legal de concepţie este cuprins între a 300-a şi a 180-a zi dinaintea naşterii copilului.

Prezumţia legală de paternitate nu poate să opereze în situaţia în care copilul s-a născut după 300 de zile de la data desfacerii căsătoriei, a declarării nulităţii sau anulării acesteia.

Prezumţia legală de paternitate, conform prevederilor Codului familiei, nu are forţă absolută, întrucât pot exista situaţii care dovedesc imposibilitatea soţului mamei de a fi tatăl copilului. Acesta este motivul pentru care a fost realizată posibilitatea înlăturării sale pe calea unei acţiuni civile având ca obiect tăgada paternităţii.

În concluzie, copiii pot beneficia de prezumţia de paternitate în următoarele situaţii:ü Sunt născuţi în timpul căsătoriei. Beneficiază de această

prezumţie copiii care, în acelaşi timp, sunt concepuţi şi născuţi în timpul căsătoriei. Prezumţia are la bază faptul coabitării dintre soţi şi presupusa fidelitate a soţiei.

În discuţie poate fi pusă problema copiilor care, deşi sunt născuţi în timpul căsătoriei, au fost concepuţi înaintea căsătoriei mamei.

Deşi, la prima vedere, nu pare logic ca prezumţia de paternitate să fie recunoscută şi copiilor concepuţi anterior căsătoriei, dispoziţia art.53 din Codul familiei este categorică: indiferent de data concepţiei, copilul se bucură de această prezumţie, pentru considerentul că s-a născut în timpul căsătoriei mamei. Prezumţia are la bază o altă prezumţie subînţeleasă, acea de recunoaştere tacită a paternităţii din partea soţului mamei (ca urmare a faptului că acesta a cunoscut despre existenţa sarcinii şi a contractat căsătoria).

ü Sunt născuţi după desfacerea, declararea nulităţii sau anularea căsătoriei. Aceste evenimente nu pot afecta numai

240

Page 241: Starea Civila Ed II Revizuita

actul căsătoriei, ci au urmări şi cu privire la raportul de filiaţie dintre copii şi părinţii lor, indiferent de condiţiile în care au fost născuţi, fapt pentru care aceştia beneficiază, în principiu, de prezumţia de paternitate.

De această prezumţie poate beneficia copilul care:- a fost conceput în timpul căsătoriei;- naşterea sa a avut loc înainte de intrarea mamei într-o nouă

căsătorie.Prezumţia de paternitate, astfel cum este reglementată de art.53

din Codul familiei, este o recunoaştere a unor realităţi de care nu se poate bucura decât un copil rezultat din căsătorie.

3. Exercitarea acţiunii. Titularul acestui dreptPrezumţia de paternitate nu va putea fi înlăturată decât atunci

când a fost introdusă o acţiune de tăgăduire a paternităţii.În acest sens, dreptul la acţiunea în tăgăduirea paternităţii

aparţine numai soţului mamei.Dispoziţia legii este clară, astfel încât acţiunea în tăgăduirea

paternităţii are un caracter strict personal, care urmăreşte să răstoarne prezumţia de paternitate. Numai soţul mamei copilului poate să combată această prezumţie, deoarece el este singurul în măsură să aprecieze dacă a conceput sau nu copilul născut de soţia sa.

Exercitarea dreptului la acţiune în tăgăduirea paternităţii nu poate fi realizată de mama copilului, chiar dacă acesta a fost conceput cu un alt bărbat, şi nici de procuror, întrucât este o acţiune strict personală. Instanţele au înlăturat asemenea obiecţii, atât timp cât soţul mamei nu a introdus acţiunea în termenul legal.

Art.54 alin. din Codul familiei prevede, ca excepţie de la regula menţionată mai sus, cazul în care soţul este pus sub interdicţie şi acţiunea se exercită de către tutore, în numele interzisului, cu încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare.

Moştenitorilor tatălui nu le este recunoscut dreptul la acţiune, ci numai posibilitatea de a continua acţiunea ce a fost introdusă de autor înainte de deces.

Această posibilitate există numai atunci când, procedural, acţiunea este susceptibilă de a fi continuată. Acţiunea va putea fi continuată de moştenitori doar dacă, în timpul vieţii sale, reclamantul

241

Page 242: Starea Civila Ed II Revizuita

nu s-a desistat (renunţat) de la acţiune sau a lăsat-o în nelucrare şi s-a perimat (s-a stins în faţa instanţei prin trecerea unui termen legal).

Apreciem că se mai impune o ultimă precizare, respectiv faptul că înregistrarea copilului pe numele concubinului mamei nu are relevanţă. În astfel de cazuri, actul de naştere se va rectifica pe cale de hotărâre judecătorească, în baza căreia naşterea copilului se va reînregistra ca având tată pe soţul mamei. Numai după aceasta va putea opera instituţia tăgăduirii paternităţii.

4. Împotriva cărei persoane se poate exercita acţiunea în tăgăduirea paternităţii

Soţul mamei copilului poate să intenteze acţiunea:– direct împotriva copilului, dacă acesta este major;– împotriva reprezentantului său legal, când el este minor.

Mama copilului va fi citată în calitate de pârâtă, în toate cazurile (art.54 din Codul familiei). Deci, ea va avea poziţia de parte în litigiu, întrucât soluţionarea depinde de împrejurări pe care numai ea le cunoaşte şi le poate dovedi în interesul copilului şi al său personal.

În ceea ce priveşte prezenţa autorităţii tutelare în procesul de tăgăduire a paternităţii, părerile sunt diferite.

Deşi aparent aceasta este necesară, mai ales atunci când există interese contrare între copil şi tatăl său, considerăm că ea nu este obligatorie. Facem această precizare întrucât citarea autorităţii tutelare în faţa instanţei are loc în cazurile prevăzute de Codul familiei. Însă, pe de o parte, participarea sa nu este cerută în mod expres în cazul acţiunii în tăgăduirea paternităţii, iar pe de altă parte, există şi alte forme legale de apărare a intereselor minorului: prezenţa mamei ca reprezentant legal al acestuia ori instituirea unui curator, conform dispoziţiilor art.132 din Codul familiei.

5. Caracterul acţiunii în tăgăduirea paternităţiiAceastă acţiune poate fi exercitată numai ca acţiune principală,

astfel încât titularul acestui drept nu poate invoca nici o cale de excepţie în cadrul altor acţiuni (exemple: acţiunea de divorţ ori de plată a pensiei de întreţinere).

Totodată, în cazul unor astfel de litigii, invocând pretextul exercitării rolului său activ, instanţa nu va putea să pună în discuţia

242

Page 243: Starea Civila Ed II Revizuita

părţilor paternitatea copilului, chiar dacă există indicii că soţul mamei nu poate fi tatăl copilului.

Întrucât are caracter de acţiune principală, tăgăduirea paternităţii nu va putea fi făcută pe calea acţiunii reconvenţionale la acţiunea de divorţ.

6. Instanţa competentăAcţiunea se introduce prin cererea de chemare în judecată la

instanţa de la domiciliul pârâtului, care este copilul. Deci, atunci când mama nu domiciliază cu el, acţiunea se introduce la instanţa în a cărei rază teritorială domiciliază copilul, şi nu mama. Aceasta însă va fi citată.

7. Termenul de introducere a acţiuniiÎn conformitate cu prevederile art.55 din Codul familiei, termenul

de introducere al acţiunii în tăgăduirea paternităţii este de cel mult 6 luni de la data când tatăl a cunoscut naşterea copilului.

Atunci când, înainte de împlinirea acestui termen, tatăl a fost pus sub interdicţie, va curge un nou termen de 6 luni pentru tutore, de la data când el a aflat despre naşterea copilului.

Dacă acesta din urmă nu sesizează instanţa, acţiunea va putea fi pornită de tată, înăuntrul unui nou termen de la data când i s-a ridicat interdicţia.

Exercitarea dreptului la acţiune în tăgăduirea paternităţii, legat de data când reclamantul pretinde că a cunoscut despre evenimentul naşterii copilului, impune unele PRECIZĂRI:ü În situaţia în care căsătoria soţilor se desfăşoară în condiţii

corespunzătoare, în baza unei convieţuiri statornice, soţul are posibilitatea să cunoască mai uşor naşterea. Doar ascunderea voită de către mamă a sarcinii şi a naşterii pot justifica necunoaşterea evenimentului de către soţul mamei (acestea sunt probleme de fapt ce pot fi dovedite prin orice mijloace de probă).

ü Atunci când căsătoria este întreruptă în fapt, prin încetarea convieţuirii soţilor sau datorită lipsei soţului din diferite motive, ori atunci când copilul a fost născut după desfacerea căsătoriei, însă în timpul celei mai lungi perioade de concepţie, este mai greu pentru tată să cunoască naşterea.

243

Page 244: Starea Civila Ed II Revizuita

În aceste situaţii trebuie să intervină rolul activ al instanţei în stabilirea tuturor împrejurărilor care să ducă la cunoaşterea datei când tatăl a aflat despre naşterea copilului.

8. Procedură. Mijloace de probăPotrivit art.53 din Codul familiei, obiectul acţiunii în tăgăduirea

paternităţii îl constituie răsturnarea prezumţiei legale de paternitate.Pentru a dovedi că este cu neputinţă ca el să fie tatăl copilului,

soţul poate solicita orice mijloace de probă admise de lege: interogarea mamei copilului, înscrisuri, expertize, martori etc.

Recunoaşterea mamei că tată al copilului este un alt bărbat decât soţul său constituie o probă, însă insuficientă pentru dovedirea acţiunii, instanţa fiind obligată să solicite completarea ei cu alte mijloace de probă. Prin aceasta se urmăreşte înlăturarea posibilităţilor de înţelegere între soţi, care nu ar fi în interesul copilului.

Instanţa va putea lua în consideraţie cauzele invocate, care să fi existat în perioada concepţiei posibile, prevăzută de Codul familiei.

Din acest punct de vedere putem distinge:– cauze obiective, rezultate din imposibilitatea fizică de convieţuire

dintre soţi în perioada legală de concepţie (starea de arest a soţului, absenţa de la domiciliu a unuia dintre soţi prin plecarea lui din localitate, satisfacerea stagiului militar etc.).

– cauze subiective (starea de neputinţă fizică – impotenţa, dovedită prin examinări medicale).Cererea de chemare în judecată se redactează în dublu exemplar

şi se timbrează.

9. Efectele admiterii acţiuniiHotărârea judecătorească rămasă definitivă, prin care se admite

cererea soţului mamei şi se stabileşte că acesta nu este tatăl copilului, produce următoarele efecte:ü Se consideră că între reclamant şi copil nu au existat niciodată

relaţii de rudenie, izvorâte din raportul de filiaţie.ü Reclamantul nu mai are faţă de copil nici o obligaţie legală

derivând din filiaţie, toate drepturile dobândite de copil în temeiul acestui raport fiind anulate la cererea celor interesaţi (obligaţia de întreţinere a fostului tată, dreptul de succesiune etc.).

244

Page 245: Starea Civila Ed II Revizuita

ü Copilul este exclus din familia soţului mamei, cu care nu mai are relaţii de rudenie, astfel încât el pierde dreptul de a purta numele tatălui, dobândind numele mamei.

ü Copilul va purta numele respectiv numai în cazul în care mama lui îl avea la data naşterii sale.

ü Din momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, copilul pierde statutul de copil rezultat din căsătorie şi dobândeşte statutul de copil născut în afara căsătoriei.

ü De la data respectivă, copilul dobândeşte dreptul la acţiune împotriva prezumtivului tată.

ü De asemenea, ulterior pronunţării hotărârii de tăgăduire a paternităţii, copilul poate fi recunoscut, voluntar sau prin hotărâre judecătorească, de un alt bărbat.Având în vedere aceste consecinţe, instanţa judecătorească ce a

admis acţiunea are obligaţia să facă cunoscută serviciului de stare civilă modificarea produsă în statutul copilului, pentru efectuarea menţiunilor corespunzătoare şi eliberarea unui nou certificat.

E. Recunoaşterea voluntară ca mod de stabilire a filiaţiei

1. Consideraţii generaleDeşi regula generală în ceea ce priveşte modificarea statului civil

al persoanei stabileşte că aceasta este posibilă numai pe calea acţiunilor judiciare, este prevăzută prin lege şi posibilitatea modificării statutului civil al persoanei în baza unei declaraţii unilaterale de voinţă, concretizată sub forma actului juridic al recunoaşterii.

Astfel:ü Copilul născut din părinţi necunoscuţi va putea dobândi filiaţia

faţă de mamă ca urmare a recunoaşterii sale de către aceasta.ü Copilul născut în afara căsătoriei, prin recunoaşterea tatălui,

dobândeşte calitatea de copil al acestuia.Ca urmare a stabilirii raportului de filiaţie faţă de ambii părinţi, în

urma actului de recunoaştere, acesta este asimilat cu copilul născut în timpul căsătoriei (actul juridic al recunoaşterii produce aceleaşi efecte ca şi acţiunea în stabilirea paternităţii sau maternităţii).

Codul familiei, prin dispoziţiile art.48 şi 57, urmăreşte ca prin instituţia recunoaşterii să protejeze copilul, fără a se mai apela la

245

Page 246: Starea Civila Ed II Revizuita

procedura judiciară. Efectele recunoaşterii voluntare se răsfrâng şi asupra familiei declarantului.

Recunoaşterea presupune ca anterior să nu fi existat vreun raport de filiaţie între declarant şi copil, întrucât:ü Recunoaşterea copilului de către mamă nu poate avea loc decât

dacă naşterea nu a fost înregistrată în registrul de stare civilă, ori dacă copilul a fost trecut în registrul de stare civilă ca născut din părinţi necunoscuţi (art.48 din Codul familiei);

ü Recunoaşterea copilului de către tată poate avea loc numai în cazul copilului conceput şi născut în afara căsătoriei (art.57 din Codul familiei).

În aceste condiţii, sunt ineficiente şi nu produc efecte juridice:– recunoaşterea făcută de către bărbatul cu care mama copilului a

trăit în concubinaj sau a avut relaţii în afara căsătoriei, în timp ce era căsătorită, întrucât copilul beneficiază, în aceste condiţii, de prezumţia de paternitate, care nu a fost înlăturată, în condiţiile legii;

– recunoaşterea copilului care a fost recunoscut de către o altă persoană, recunoaştere care a fost constatată, raportul de filiaţie fiind dobândit faţă de primul declarant;

– recunoaşterea copilului de către o persoană care pretinde că este mama copilului, în timp ce în actul de naştere este trecută ca mamă o altă persoană.În aceste situaţii, chiar dacă recunoaşterea a fost făcută prin act

autentic sau testament, ofiţerul de stare civilă este obligat să refuze înscrierea unor asemenea declaraţii în actul de naştere al copilului.

În mod practic, declarantul va avea doar posibilitatea de a contesta o recunoaştere anterioară, atunci când raportul de filiaţie al copilului a fost stabilit pe baza acesteia.

Atunci când raportul de filiaţie rezultă din faptul unei maternităţi necontestate, ori din faptul naşterii copilului în timpul căsătoriei mamei, recunoaşterile ulterioare nu sunt admisibile, dacă nu s-a modificat statutul dobândit de copil la naşterea sa.

Recunoaşterea are caracter irevocabil, această regulă fiind instituită în interesul copilului, motivat de următoarele: atâta timp cât efectele recunoaşterii se întind în trecut, de la data naşterii copilului, admiterea revocabilităţii ar permite declarantului să desfiinţeze, prin

246

Page 247: Starea Civila Ed II Revizuita

simpla sa voinţă, fără nici un control, efectele pe care le-a produs recunoaşterea.

Singura posibilitate a declarantului este de a contesta recunoaşterea, atunci când nu corespunde adevărului, apelând la procedura judiciară a acţiunii în contestarea recunoaşterii,

2. Condiţii de valabilitateü Recunoaşterea voluntară este un act de voinţă unilateral, astfel

că pentru valabilitatea sa nu este necesară participarea beneficiarului recunoaşterii, personal sau prin reprezentant, ori acceptul acestuia.

ü Are caracter personal, declarantul neputând face mărturisirea decât în ceea ce îl priveşte pe el şi nu în numele ambilor părinţi.

ü Recunoaşterea prin mandatar este permisă numai atunci când mandatul rezultă dintr-o procură specială şi autentică.

ü Actul juridic al recunoaşterii trebuie să fie expresia unei voinţe neviciate.

ü Persoanele care nu au capacitate de exerciţiu nu pot face acte de recunoaştere voluntară valabile, anularea lor putând fi cerută de persoana care şi-a redobândit capacitatea de exerciţiu, de moştenitorii acesteia şi de parchet.

ü Persoanele cu capacitate de exerciţiu restrânsă pot face acte de recunoaştere voluntară, în condiţiile stabilite de reglementările legale pentru orice act juridic (cu încuviinţarea prealabilă a reprezentantului legal).

ü Recunoaşterea trebuie să privească o persoană care este în viaţă, fiind în beneficiul exclusiv al copilului.

ü După decesul copilului, acesta nu mai poate fi recunoscut, decât atunci când a lăsat descendenţi fireşti, care în calitate de continuatori ai autorului lor, pot beneficia de efectele recunoaşterii.

ü Recunoaşterea făcută de tată este valabilă atunci când copilul a fost conceput şi născut în afara căsătoriei.

ü Recunoaşterea făcută de mamă produce efecte numai când naşterea copilului nu a fost înregistrată în registrul de stare civilă sau copilul a fost trecut în registrul de stare civilă ca născut din părinţi necunoscuţi.

247

Page 248: Starea Civila Ed II Revizuita

ü Omisiunea înregistrării actului de naştere al copilului nu permite calea recunoaşterii voluntare, întrucât îndreptarea acestei situaţii se face prin procedura înscrierii ulterioare a actului de naştere.

ü Beneficiarul recunoaşterii poate fi atât copilul minor, cât şi majorul.

3. Efectul recunoaşteriiRecunoaşterea are ca principal efect modificarea statutului

copilului, acesta dobândind calitatea de copil al declarantului.În baza relaţiilor de filiaţie şi de rudenie, care anterior

recunoaşterii nu erau recunoscute, copilul va intra cu drepturi depline în familia declarantului.

Recunoaşterea implică existenţa unui raport de filiaţie preexistent acestui act de voinţă unilateral şi personal al declarantului, ceea ce presupune că beneficiarul recunoaşterii a avut filiaţia respectivă încă de la naşterea sa.

Legea nu prevede vreun termen în care poate fi făcută recunoaş-terea voluntară.

Ofiţerul de stare civilă va face menţiunea de recunoaştere pe actul original de naştere şi va emite noi certificate, conform noii situaţii juridice a copilului.

4. Modalităţile de recunoaştere voluntarăRecunoaşterea urmează să fie materializată numai în modalităţile

prevăzute de lege, exprimarea voinţei nelăsând loc echivocului sau dubiului.

Voinţa trebuie exprimată în mod expres, neputând exista o recunoaştere tacită.

În acest sens, modurile de recunoaştere voluntară a filiaţiei sunt:

a) DECLARAŢIA FĂCUTĂ ÎN FAŢA OFIŢERULUI DE STARE CIVILĂ, CONCOMITENT SAU POSTERIOR ÎNREGISTRĂRII NAŞTERII

Recunoaşterea posterioară înregistrării evenimentului naşterii este reglementată de art.76 alin.2 din Legea nr.119/1996, care prevede că „declaraţia de recunoaştere a unui copil din afara căsătoriei, autentificată, se poate depune, după înregistrarea naşterii, la orice primărie, care o va trimite la primăria care are în păstrare actul

248

Page 249: Starea Civila Ed II Revizuita

de naştere al celui recunoscut, pentru a se face menţiunea de recunoaştere pe marginea actului respectiv”.

Atunci când declaraţia de recunoaştere s-a făcut odată cu anunţarea evenimentului de stare civilă, ofiţerul de stare civilă trebuie să efectueze înscrierea numelui copilului, ţinând seama de următoarele reglementări din Codul familiei:ü Copilul din afara căsătoriei dobândeşte numele de familie al

aceluia dintre părinţi faţă de care filiaţia a fost mai întâi stabilită.ü În cazul în care copilul a fost recunoscut în acelaşi timp de ambii

părinţi, când aceştia nu au nume de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor reunite. În acest caz, numele copilului se va stabili prin învoiala părinţilor şi se va declara, odată cu naşterea copilului, la serviciul de stare civilă. În lipsa unei asemenea învoieli, autoritatea tutelară de la domiciliul copilului va hotărî, ascultând pe părinţi, dacă copilul va purta numele unuia dintre ei sau numele lor reunite.

b) RECUNOAŞTEREA VOLUNTARĂ FĂCUTĂ PRIN ÎNSCRIS AUTENTIC (art.57 alin.2 din Codul familiei)

Înscrisul autentic, conform art.1171 din Codul civil, este actul făcut cu solemnităţile cerute de lege, de către un funcţionar care are dreptul de a-şi exercita atribuţiile în locul unde s-a îndeplinit actul.

În acest sens, prin înscris autentic înţelegem:– actul autentic propriu-zis, întocmit în faţa notarului public;– declaraţia făcută în faţa instanţelor judecătoreşti care, în cadrul

proceselor, pot lua act de declaraţiile părţilor în legătură cu unele evenimente.În practică, aceste declaraţii se fac de regulă în cadrul unor

procese civile, la interogatoriul care i se ia în faţa instanţei uneia din părţile aflate în litigiu.

Respectivele declaraţii capătă caracter autentic, dat fiind faptul că răspunsurile sunt consemnate de judecător în procesul-verbal de interogatoriu, semnat de acesta, de secretarul de şedinţă şi de părţile din proces. Datorită condiţiilor în care a fost întocmit, procesul-verbal dobândeşte caracter de înscris autentic.

Recunoaşterea filiaţiei la interogatoriu, în cadrul unui proces de stabilire a paternităţii sau a maternităţii, atrage inutilitatea discutării acţiunii în continuare, întrucât aceasta a devenit lipsită de obiect.

249

Page 250: Starea Civila Ed II Revizuita

Dacă recunoaşterea filiaţiei copilului are loc în cadrul litigiilor cu alt obiect decât acela al stabilirii paternităţii (exemplu: cu ocazia împărţirii bunurilor dobândite în timpul concubinajului), la interogatoriu sau din proprie iniţiativă, atunci când mărturisirea are un caracter autentic, actul care consemnează aceasta va putea fi prezentat ofiţerului de stare civilă pentru înscrierea menţiunilor corespunzătoare.

Dacă ofiţerul de stare civilă refuză înregistrarea unui astfel de act, partea interesată are deschisă calea prevăzută de art.10 din Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă, respectiv de a sesiza judecătoria în raza căreia domiciliază.

c) RECUNOAŞTEREA VOLUNTARĂ FĂCUTĂ PRIN TESTAMENT

Recunoaşterea filiaţiei se poate realiza folosind oricare din cele trei forme de testament reglementate de art.858 şi urm. din Codul civil: autentic, olograf sau mistic.

Testamentul este un act solemn, a cărui valabilitate este condiţionată de respectarea formelor în care se concretizează, nesocotirea acestora ducând la nulitatea actului respectiv.

În ceea ce priveşte momentul când produce efecte recunoaşterea făcută sub forma testamentară, precizăm:ü În cazul testamentului autentic, efectul recunoaşterii se produce

imediat, el fiind cunoscut din momentul autentificării sale.ü Testamentul olograf produce efecte imediat, cu condiţia să fie

găsit şi să se iniţieze de către beneficiar o acţiune în constatare pe temeiul său.

ü Testamentul mistic (secret) produce efecte numai în momentul morţii depunătorului, când, ca urmare a procedurii judiciare, se procedează la deschiderea sa.

F. Acţiunea în contestarea recunoaşterii

1. Consideraţii generaleContestarea recunoaşterii filiaţiei aduce o modificare în statutul

civil al persoanei, ca urmare a unei proceduri judiciare contradictorii, prin care se dovedeşte că recunoaşterea filiaţiei nu corespunde adevărului.

Această acţiune face parte din categoria acţiunilor în contestare, întrucât litigiul urmăreşte în final modificarea statutului civil al

250

Page 251: Starea Civila Ed II Revizuita

persoanei, ca urmare a punerii în discuţie a existenţei raportului de filiaţie între reclamant şi copil.

Acţiunea are caracter imprescriptibil, astfel că partea interesată poate introduce acţiunea în contestarea recunoaşterii indiferent de tre-cerea timpului, spre deosebire de acţiunea în tăgăduirea paternităţii, care trebuie introdusă în termen de 6 luni de la recunoaştere (art.54 din Codul familiei), întrucât este o acţiune în reclamaţie.

2. ProcedurăNormele procesuale care se aplică acţiunii în contestarea recu-

noaşterii sunt cele prevăzute de dreptul comun, în ceea ce priveşte competenţa instanţei, precum şi formularea sau comunicarea acţiunii.

Acţiunea trebuie îndreptată împotriva copilului, precum şi a persoanei care a făcut recunoaşterea, mai puţin în cazul când contestarea se face de declarant.

În ceea ce priveşte sarcina probei, regula este că persoana care face o afirmaţie în faţa instanţei trebuie să o dovedească.

Dat fiind faptul că recunoaşterea odată consemnată în formele prevăzute de lege presupune că aceasta corespunde adevărului, persoana care o contestă trebuie să dovedească faptul că ea nu co-respunde adevărului, că un copil nu aparţine celui care l-a recunoscut.

Dovada diferă în funcţie de cine a făcut recunoaşterea, mama sau tatăl copilului, astfel:ü În cazul recunoaşterii făcute de mamă, aceasta poate fi stabilită

ca neadevărată, dacă se dovedeşte că naşterea copilului s-a produs într-o perioadă care nu coincide cu sarcina mamei.

ü Atunci când se contestă recunoaşterea făcută de tată, pot fi folosite aceleaşi mijloace de probă ca şi în cadrul acţiunilor de stabilire, respectiv de tăgăduire a paternităţii.

De regulă, probele în cadrul unor asemenea acţiuni se referă la:- întreţinerea de către mamă a unor relaţii cu o altă persoană, în

perioada concepţiei probabile;- imposibilitatea ca declarantul să fie tatăl copilului, ca urmare a

unor impedimente de ordin obiectiv.Ca o excepţie de la regula privind sarcina probei, care aparţine

celui ce face o afirmaţie în faţa instanţei, art.58 alin.2 din Codul familiei prevede: dacă recunoaşterea este contestată de mamă, de cel

251

Page 252: Starea Civila Ed II Revizuita

recunoscut sau de descendenţii acestuia, dovada paternităţii este în sarcina autorului recunoaşterii sau a moştenitorilor săi.

Dovada împrejurărilor invocate în acţiune se poate face prin toate mijloacele de probă admise de lege.

Practica judiciară şi literatura de specialitate au recunoscut că şi declarantul are calitatea procesuală de a contesta propria recunoaştere, când ea nu corespunde adevărului şi acest fapt este dovedit.

Titularul acţiunii în contestarea recunoaşterii, conform art.49 din Codul familiei, poate fi orice persoană interesată şi apreciem că acestea sunt:– copilul, care urmăreşte stabilirea adevăratei sale filiaţii;– moştenitorii acestuia, care au interesul să fie stabilită adevărata

filiaţie a autorului lor;– mama copilului, întrucât recunoaşterea filiaţiei de către o

persoană presupune afirmarea din partea ei că a întreţinut relaţii cu mama copilului, ceea ce i-ar putea aduce prejudicii acesteia (imposibilitatea pornirii unei acţiuni împotriva adevăratului tată);

– moştenitorii celui care a făcut recunoaşterea, care au un interes exclusiv patrimonial, urmărind înlăturarea de la succesiunea autorului lor a beneficiarului recunoaşterii;

– de asemenea, în calitatea sa de organ de supraveghere, procurorul poate contesta recunoaşterea, conform art.45 din Codul de procedură civilă, în interesul respectării ordinii de drept, cât şi al apărării drepturilor şi intereselor cetăţenilor.

3. Anularea recunoaşteriiCa orice act juridic, recunoaşterea este supusă regulii nulităţilor

prevăzute de lege.Anularea poate fi pronunţată numai pe calea acţiunii în anulare

sau în contestare a nulităţii actului juridic.Deşi Codul familiei nu se referă decât la posibilitatea contestării

recunoaşterii, ca orice act juridic este supus şi acesta aceloraşi reguli, în cazul încălcării dispoziţiilor legale sancţionate cu nulitatea.

Trebuie să facem distincţie între nulităţi absolute şi relative.

Se sancţionează cu NULITATEA ABSOLUTĂ:– recunoaşterea făcută de o persoană care nu are calitate;

252

Page 253: Starea Civila Ed II Revizuita

– recunoaşterea primită de la o persoană fără competenţă;– recunoaşterea cuprinsă într-un act ce nu corespunde condiţiilor

de formă, anume determinate, în care trebuie exprimată mărturisirea;

– recunoaşterea unui copil mort, care nu are descendenţi fireşti.

Constituie NULITĂŢI RELATIVE şi sunt supuse anulării următoarele fapte:– recunoaşterea a fost urmarea incapacităţii celui care a făcut acest

act;– actul respectiv este urmarea unui viciu de consimţământ;– eroarea în care s-a aflat declarantul;– folosirea unor mijloace dolosive (înşelăciune) sau ameninţări, ori

de constrângere a voinţei declarantului.

4. EfecteÎntrucât recunoaşterea filiaţiei are caracter declarativ şi nu

constitutiv de drepturi, efectele sale se produc şi pentru trecut, începând de la data naşterii copilului, întrucât acest act se referă la un fapt preexistent.

De asemenea, şi în ceea ce priveşte hotărârea de desfiinţare a recunoaşterii, ca şi cea de tăgăduire a paternităţii, întrucât ea nu a corespuns adevărului, nu poate avea decât caracter declarativ.

Aceasta înseamnă că efectele se produc şi pentru trecut, astfel că legăturile de filiaţie vor fi rupte cu efect retroactiv, socotindu-se că nu au existat niciodată raporturi de rudenie directă între copil şi cel care l-a recunoscut.

Consecinţele patrimoniale se răsfrâng asupra succesiunilor primi-te în virtutea acestei calităţi şi care vor fi restituite, precum şi asupra altor raporturi juridice născute datorită relaţiei de filiaţie (exemplu: donaţia făcută copilului în calitatea sa de fiu al declarantului, ce poate fi revocată).

De asemenea, urmează a fi restituite sumele de bani achitate reciproc, ca urmare a obligaţiei legale de întreţinere sau cu titlu de alocaţie de stat pentru copii.

În ceea ce priveşte raporturile personale, ca urmare a admiterii acţiunii, instanţa va dispune înscrierea menţiunii în registrul de stare civilă. În consecinţă, copilul îşi recapătă numele anterior recunoaşterii, îşi dobândeşte statutul său civil de la acea dată şi

253

Page 254: Starea Civila Ed II Revizuita

reintră în raporturile de familie pe care i le conferă faptul juridic al naşterii.

După operarea menţiunii, se retrage certificatul de naştere şi se eliberează alt certificat, cu noile date de stare civilă.

G. Acţiunea în stabilirea maternităţii

1. Consideraţii generalePrin această acţiune titularul dreptului cere recunoaşterea

existenţei unui raport de filiaţie faţă de o anumită femeie, pe care o consideră ca fiind mama sa.

Acţiunea în stabilirea maternităţii este o acţiune în reclamaţie, întrucât are ca obiect stabilirea raportului de filiaţie şi are un caracter strict personal, beneficiar fiind numai copilul.

În acest sens, art.52 din Codul familiei prevede că „acţiunea pentru stabilirea filiaţiei faţă de mamă aparţine numai copilului”. Dată fiind prevederea expresă, nici o altă persoană nu poate introduce acţiunea. Între aceste persoane este inclus şi procurorul, care nu este în măsură să promoveze o asemenea acţiune, conform art.45 din Codul de procedură civilă.

Din conţinutul art.52 alin 3 din Codul familiei rezultă caracterul imprescriptibil al acţiunii, întrucât poate fi introdusă „tot timpul vieţii copilului”.

2. Condiţii pentru exercitarea acţiuniiAcţiunea în stabilirea maternităţii necesită existenţa unei stări

obiective, care să determine imposibilitatea reclamantului de a dovedi existenţa unui raport de filiaţie faţă de o femeie pe care o consideră mama sa.

În astfel de situaţii, actul de naştere nu identifică pe femeia care a dat naştere copilului, respectiv când:– în actul de naştere reclamantul este trecut ca fiind născut din

părinţi necunoscuţi;– în actul respectiv a fost trecută o femeie faţă de care s-a

contestat şi s-a dovedit că nu este mama sa.Întrucât actul de naştere nu identifică pe femeia care a dat

naştere copilului, această stare obiectivă justifică acţiunea în stabilirea maternităţii.

254

Page 255: Starea Civila Ed II Revizuita

Deci, putem aprecia că această acţiune este posibilă numai în situaţiile în care maternitatea copilului nu este cunoscută.

Art.50 din Codul familiei reglementează condiţiile în care poate fi exercitată acţiunea:– în cazul în care, din orice împrejurări, dovada filiaţiei faţă de

mamă nu se poate face prin certificatul constatator al naşterii;– în cazul în care se contestă realitatea celor cuprinse în certificatul

constatator al naşterii.În aceste situaţii, dovada filiaţiei faţă de mamă se poate face în

faţa instanţei judecătoreşti, putând fi folosite orice mijloace de probă.Atunci când neprezentarea actului este determinată de o cauză

care poate fi înlăturată pe calea reconstituirii actului de stare civilă sau a înregistrării lui ulterioare, apreciem că nu se poate utiliza acţiunea în stabilirea maternităţii.

Exercitarea dreptului la acţiune implică următoarele condiţii în ceea ce priveşte reclamantul:– să aibă deplină capacitate de exerciţiu (să fi împlinit 18 ani, sau

femeia în vârstă de până la 18 ani să fie căsătorită în condiţiile legii);

– între 14 şi 18 ani copilul să fie asistat de tutorele său;– pentru copilul în vârstă sub 14 ani sau interzis (lipsit de capacitate

de exerciţiu) acţiunea trebuie introdusă de reprezentantul său legal.Dreptul la acţiune nu se transmite moştenitorilor, fiind un drept

personal, însă aceştia pot continua acţiunea pornită de autorul lor (numai dacă el nu a renunţat la acţiune sau nu a lăsat-o în nelucrare mai mult de un an şi atunci operează perimarea de drept).

Deşi în principiu acţiunea poate fi introdusă împotriva pretinsei mame, titularul are dreptul să formuleze acţiunea, după decesul acesteia, şi împotriva moştenitorilor, pe toată durata vieţii copilului.

3. Dovada acţiuniiDovada filiaţiei faţă de mamă necesită din partea copilului

efectuarea următoarelor probe:– stabilirea faptului că pârâta a fost însărcinată şi a dat naştere unui

copil;– sarcina pârâtei şi naşterea copilului s-au produs în perioada care

să poată justifica cererea;

255

Page 256: Starea Civila Ed II Revizuita

– constatarea faptului că respectivul copil născut de ea este una şi aceeaşi persoană cu reclamantul.Temeinicia afirmaţiilor reclamantului poate rezulta numai din

coroborarea acestora, iar mijloacele de probă folosite nu au nici o limitare: înscrisuri, martori, expertize medico-legale etc.

4. Efectele hotărârii judecătoreştiStabilirea maternităţii produce aceleaşi efecte ca şi în cazul

recunoaşterii voluntare.Copilul dobândeşte faţă de mamă şi rudele ei poziţia juridică a

copilului născut în afara căsătoriei, raportul de filiaţie fiind considerat ca preexistent de la naşterea copilului.

Atunci când stabilirea maternităţii se referă la o femeie căsătorită, în ceea ce priveşte dacă va deveni copilul şi beneficiar al prezumţiei de paternitate, distingem următoarele SITUAŢII:ü Când perioada concepţiei şi a naşterii se situează în afara

căsătoriei mamei, prezumţia de paternitate nu poate fi aplicată.ü Atunci când perioada concepţiei şi naşterea copilului reclamant

se plasează în timpul căsătoriei mamei, hotărârea îi este opozabilă soţului mamei, chiar dacă acesta nu a participat, direct sau indirect, la procesul privind stabilirea maternităţii (operează prezumţia de paternitate pentru copilul născut în timpul căsătoriei).

Soţul mamei va avea doar posibilitatea de a apela la acţiunea de tăgăduire a paternităţii, termenul de introducere a acţiunii curgând de la data când titularul dreptului a luat cunoştinţă de hotărârea judecătorească cu privire la stabilirea maternităţii copilului faţă de soţia sa.

H. Acţiunea în contestarea filiaţiei faţă de mamă

Acţiunea în contestaţia filiaţiei faţă de mamă se încadrează în categoria acţiunilor în contestare, întrucât reclamantul contestă existenţa oricărui raport de filiaţie între copil şi mama lui, în felul în care aceasta este identificată prin actul de naştere al copilului.

Titular al dreptului la acţiune este orice persoană interesată, întrucât prin aceasta se realizează restabilirea unei situaţii care interesează, în special, ordinea de drept.

256

Page 257: Starea Civila Ed II Revizuita

Această acţiune are ca obiect îndreptarea unei situaţii care este urmarea înscrierii faptului că o anumită femeie a născut, când realitatea este alta, la bază fiind o declaraţie nesinceră. Se contestă astfel o filiaţie ce nu corespunde adevărului.

Printre cei interesaţi trebuie precizaţi, în primul rând, copilul şi părinţii săi, al căror interes nepatrimonial nu poate fi pus în discuţie, precum şi procurorul, care poate folosi calea prevăzută de art.45 din Codul de procedură civilă.

Acţiunea în contestarea filiaţiei faţă de mamă este imprescriptibilă şi poate fi introdusă în tot timpul vieţii copilului.

Sarcina probei revine contestatorului, iar mijloacele de probă sunt cele prevăzute de dreptul comun, fără restricţii.

În acest sens, se pune în special problema dovezii maternităţii şi a puterii probatorii a actului de stare civilă în care a fost înregistrat faptul naşterii.

Codul familiei prevede, la art.47, că filiaţia faţă de mamă rezultă din faptul naşterii, care se dovedeşte prin certificatul constatator al naşterii.

Actul de naştere al copilului face atât dovada maternităţii (a faptului naşterii), cât şi dovada identităţii acestuia.

I. Acţiunea în contestarea filiaţiei din căsătorie

Această acţiune are ca scop demonstrarea faptului că premisele prezumţiei de paternitate nu au existat.

Între această acţiune şi cea în tăgăduirea paternităţii sunt unele asemănări, însă aparente, ele neputând fi confundate, întrucât au OBIECTIVE deosebite:ü Contestarea filiaţiei din căsătorie are ca scop stabilirea

inexistenţei oricărei legături de filiaţie între copil şi tatăl prezumtiv, rezultate din căsătorie.

ü Tăgăduirea paternităţii urmăreşte să înlăture prezumţia de paternitate de care se bucură copilul, atunci când sunt îndeplinite condiţiile legale din care să rezulte această prezumţie.În ceea ce priveşte titularul dreptului la acţiune:

ü Acţiunea în contestarea filiaţiei din căsătorie poate fi pornită de orice persoană interesată, chiar şi de copil, dreptul de exercitare fiind imprescriptibil.

257

Page 258: Starea Civila Ed II Revizuita

ü Acţiunile în tăgăduirea paternităţii, cu privire la titularul dreptului şi la prescripţie, aşa cum am precizat anterior, sunt supuse unor restricţii.

J. Principalele modele orientative de cereri de chemare în judecată

1. Acţiune de rectificare a unui act de stare civilă

MODELJudeţul ______________

Primarulcomuneimunicipiului ______________oraşului

Nr._____ din ______________

Domnule Preşedinte,Primarul comunei (oraşului, municipiului) __________ judeţul

______________, ofiţer de stare civilă, conform prevederilor art.68 lit.„p” din Legea nr.215/2001, modificată, formulez prezenta acţiune, prin care vă rog să dispuneţi rectificarea actului de naştere (căsătorie, deces) nr._____ din ______________, înregistrat la primăria comunei (municipiului, oraşului) ______________, judeţul ______________, privind pe ______________, în sensul că la rubrica ______________ să se treacă ______________ în loc de ______________, cum din eroare s-a înregistrat.

Motivele acţiunii sunt următoarele:ÎN FAPT:Din eroare, ofiţerul de stare civilă a trecut în actul de naştere

(căsătorie, deces), înregistrat la primăria comunei (municipiului, oraşului) ______________ sub nr._____ din ______________, la rubrica (numele, prenumele, localitatea etc.) ______________, în loc de ______________.

ÎN DREPT: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art.23 din Decretul nr.31/1954, art.57 din Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă şi art.101, 102 şi 104 din Metodologia pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr.119/1996.

Depun prezenta acţiune, precum şi copii de pe actul de naştere (căsătorie, deces) nr._____ din ______________ a cărui rectificare o cer, copii de pe actul de ______________ din ______________ (se vor

258

Page 259: Starea Civila Ed II Revizuita

depune copii după orice acte care pot fi folosite în sprijinul motivării acţiunii), în dublu exemplar.

Primar, ______________

Domnului Preşedinte al Judecătoriei ______________

2. Acţiune de completare a unui act de stare civilă

MODELJudeţul ______________

Primarulcomuneimunicipiului ______________oraşului

Nr._____ din ______________

Domnule Preşedinte,

Primarul comunei (oraşului, municipiului) ____________ judeţul _____________, ofiţer de stare civilă, conform prevederilor art.68 lit.„p” din Legea nr.215/2001, modificată, formulez prezenta acţiune, prin care vă rog să dispuneţi completarea actului de naştere (căsătorie, deces) nr._____ din ______________ înregistrat la primăria comunei (municipiului, oraşului) ___________, judeţul ___________, privind pe ______________, în sensul că la rubrica ______________ (numele, prenumele, data naşterii, domiciliul etc.), rămasă din eroare necompletată, se va completa cu (datele rezultate din actele prezentate la înregistrarea faptului sau actului de stare civilă) ______________.

Motivele acţiunii sunt următoarele:ÎN FAPT:În actul de naştere (căsătorie, deces) nr.____ din ___________

privind pe ______________, ofiţerul de stare civilă, din eroare, a lăsat necompletată(e) rubrica (rubricile) ____________ (numele, prenumele etc.) şi care urmează a fi completată(e) cu ______________, aşa cum rezultă din documentele prezentate la declararea actului sau faptului de stare civilă.

ÎN DREPT: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art.23 din Decretul nr.31/1954, art.57 din Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă şi art.101, 102 şi 104 din Metodologia pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr.119/1996.

Depun prezenta acţiune, precum şi copii de pe actul de naştere (căsătorie, deces) nr._____ din ______________, a cărui completare o cer, copii de pe actul de ______________ din ______________ (se vor depune copii după orice acte care pot fi folosite în sprijinul motivării

259

Page 260: Starea Civila Ed II Revizuita

acţiunii), în dublu exemplar.

Primar, ______________

Domnului Preşedinte al Judecătoriei ______________

3. Acţiune de anulare a unui act de stare civilă

MODELJudeţul ______________

Primarulcomuneimunicipiului ______________oraşului

Nr._____ din ______________

Domnule Preşedinte,

Primarul comunei (oraşului, municipiului) ____________ judeţul ____________, ofiţer de stare civilă, conform prevederilor art.68 lit.„p” din Legea nr.215/2001, modificată, formulez prezenta acţiune, prin care vă rog să dispuneţi anularea actului de naştere (căsătorie, deces) nr.___ din ____________, înregistrat din eroare la primăria comunei (oraşului, municipiului) __________, judeţul ____________, act privind pe ___________.

Motivele sunt următoarele:

ÎN FAPT:Din eroare, ofiţerul de stare civilă a înregistrat în registrul de

născuţi (căsătoriţi, decedaţi) al primăriei comunei (municipiului, oraşului) _____________, judeţul _____________, actul de naştere (căsătorie, deces) nr.___ din ____________, în următoarele împrejurări ______________ (nerespectându-se prevederile legale la întocmirea actului de stare civilă, inexistenţa faptului de stare civilă, întocmirea unui act ce nu trebuia să fie încheiat).

ÎN DREPT: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art.23 din Decretul nr.31/1954, art.57 din Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă şi art.101-103 din Metodologia pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr.119/1996.

Depun prezenta acţiune, precum şi copii de pe actul de naştere (căsătorie, deces) nr.___ din ___________, a cărui anulare o cer, copii de pe actul de ______________ din ____________ (se vor depune

260

Page 261: Starea Civila Ed II Revizuita

copii după orice acte în sprijinul motivării acţiunii), în dublu exemplar.

Primar, ______________

Domnului Preşedinte al Judecătoriei ______________

261

Page 262: Starea Civila Ed II Revizuita

4. Acţiune privind stabilirea paternităţii

MODEL

Domnule Preşedinte,

Subsemnata _____________, domiciliată în ______________, în numele şi ca reprezentantă legală a minorului(ei) ____________, care este fiul meu, chem în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâtul ______________, domiciliat în ______________, pentru

STABILIREA PATERNITĂŢII

în sensul că prin hotărârea ce veţi pronunţa să stabiliţi că sus-numitul minor este copil din afara căsătoriei al pârâtului şi în baza art.86 raportat la art.107 din Codul familiei, să-l obligaţi să plătească minorului(ei) pensie de întreţinere, ţinând seama de dispoziţiile art.94 din Codul familiei.

În baza art.274 din Codul de procedură civilă, cer obligarea pârâtului şi la plata cheltuielilor de judecată şi a onorariului de avocat.

Vă rog, de asemenea, să dispuneţi comunicarea hotărârii de admitere a prezentei acţiuni de stare civilă la ______________ pentru a opera menţiunea stabilirii filiaţiei în actul de naştere.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

ÎN FAPT (spre exemplificare):

Pârâtul a convieţuit cu mine începând cu data de ___________ până la ___________. Din această relaţie s-a născut, la data de ______________, copilul nostru ______________, a cărui naştere a fost înregistrată în registrul stării civilă din cadrul primăriei ______________ sub nr.____ din ___________.

În actul de naştere, întocmit cu această ocazie, s-a trecut numele meu ca mamă, iar în ceea ce priveşte tatăl copilului, s-a trecut menţiunea de necunoscut. De la naşterea copilului şi până la data la care pârâtul a încetat să convieţuiască cu mine, acesta din urmă s-a comportat ca tată al copilului, îngrijindu-se de creşterea şi întreţinerea lui, oferindu-i mijloacele necesare în acest scop.

262

Page 263: Starea Civila Ed II Revizuita

Dat fiind că epoca de concepere a copilului coincide cu perioada de convieţuire a pârâtului cu mine şi ţinând seama de faptul că pârâtul s-a comportat timp de ____ ani ca tată al copilului meu, sunt întrunite condiţiile necesare pentru stabilirea paternităţii.

În ceea ce priveşte termenul de introducere a acestei cereri, menţionez că ea este făcută înăuntrul timpului de un an de la data la care pârâtul a încetat să convieţuiască cu mine şi să mai întreţină pe copil.

ÎN DREPT: îmi întemeiez această acţiune pe dispoziţiile art.56, 59, 60 şi 86 din Codul familiei.

Înţeleg să mă folosesc de interogatoriul pârâtului, care urmează a fi citat cu această menţiune , de proba cu acte şi anume de certificatul constatator al naşterii fiului (fiicei) meu (mele) şi de scrisorile pârâtului prin care recunoaşte paternitatea copilului, precum şi de dovada cu martori, pentru care propun pe: _____________.

Depun prezenta acţiune, precum şi copii de pe actele de care înţeleg să mă servesc, în dublu exemplar, din care unul pentru instanţă şi altul pentru a fi comunicat pârâtului.

Data depunerii Semnătura reclamantului ______________ ______________

Domnului Preşedinte al Judecătoriei ______________

263

Page 264: Starea Civila Ed II Revizuita

5. Acţiune pentru contestarea recunoaşterii paternităţii

MODEL 1

Domnule Preşedinte,

Subsemnatul _____________, domiciliat în ______________, chem în judecată şi personal la interogatoriu pe ______________, domiciliat în ______________, în nume propriu şi ca reprezentant legal al minorului ______________, pentru ca prin hotărârea ce veţi pronunţa să constataţi că recunoaşterea de către pârât a paternităţii asupra numitului minor, recunoaştere constatată prin actul autentificat de ___________ sub nr.____ din ____________, nu corespunde realităţii şi să dispuneţi anularea menţiunii făcute în acest sens în registrul de stare civilă al ______________.

Cer, de asemenea, cheltuieli de judecată şi onorariu de avocat.Motivele acţiunii sunt următoarele:ÎN FAPT (spre exemplificare):Subsemnatul sunt fiul pârâtului, născut din căsătoria sa cu

______________. Prin actul autentic sus-menţionat, tatăl meu a recunoscut, însă, că ar fi tată al minorului ______________, născut în afara căsătoriei, din relaţiile sale cu ______________.

În realitate, această declaraţie este cu totul necorespunzătoare situaţiei adevărate, întrucât, la data concepţiei minorului, tatăl meu se găsea în străinătate, lipsind din ţară în perioada _____________, iar minorul s-a născut la data de ______________.

ÎN DREPT: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art.58 din Codul familiei.

Înţeleg să mă folosesc de interogatoriul pârâtului, care urmează a fi citat cu această menţiune, de proba cu acte (certificatele constatatoare a naşterii mele şi a naşterii minorului recunoscut), precum şi de proba cu martori, pentru care propun pe: ______________.

Depun prezenta acţiune, precum şi copii de pe actele menţionate mai sus, în dublu exemplar, din care unul pentru instanţă şi altul pentru a fi comunicat pârâtului.

Data depunerii Semnătura reclamantului ______________ ______________

Domnului Preşedinte al Judecătoriei ______________

264

Page 265: Starea Civila Ed II Revizuita

MODEL 2

Domnule Preşedinte,

Subsemnatul _____________, domiciliat în ______________, chem în judecată pe pârâta ______________, domiciliată în ______________, pentru

CONTESTAREA RECUNOAŞTERII PATERNITĂŢII

minorului(ei) ______________, născut(ă) la ____________, făcută de mine la data de ______________, pentru că nu corespunde adevărului, tatăl minorului(ei) fiind un alt bărbat.

Cer, de asemenea, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată pe care le voi face cu ocazia acestui proces.

Motivele acţiunii sunt următoarele:ÎN FAPT: la data de ______________, am intrat în relaţii de

concubinaj cu pârâta şi aceasta, la data de ______________, a dat naştere minorului(ei) ______________, a cărui(ei) naştere am declarat-o în faţa ofiţerului de stare civilă, dată la care am recunoscut că eu sunt tatăl minorului(ei) respectiv(e).

La data de ______________ m-am căsătorit cu pârâta.Ulterior, la data de ______________, am efectuat o expertiză

medico-legală care a stabilit că eu niciodată nu am avut şi nu voi avea capacitatea de procreare, astfel că recunoaşterea mea că sunt tatăl minorului(ei) ______________ nu corespunde adevărului, întrucât tatăl copilului este un alt bărbat.

De aceea, înţeleg să contest recunoaşterea paternităţii minorului(ei) ______________, care nu corespunde adevărului.

ÎN DREPT: îmi întemeiez această acţiune pe dispoziţiile art.58 alin.1 din Codul familiei.

Dovada acţiunii o fac cu interogatoriul pârâtei, acte, martori şi expertiză medico-legală.

Depun prezenta acţiune, precum şi copii de pe actele menţionate mai sus, în dublu exemplar, din care unul pentru instanţă şi altul pentru a fi comunicat pârâtei.

Data depunerii Semnătura reclamantului ______________ ______________

Domnului Preşedinte al Judecătoriei ______________

265

Page 266: Starea Civila Ed II Revizuita

6. Acţiune în tăgăduirea paternităţii

MODEL

Domnule Preşedinte,

Subsemnatul __________, domiciliat în ____________, chem în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâta ____________, domiciliată în ______________, în nume propriu şi ca reprezentantă legală a copilului minor ______________ pentru

TĂGĂDUIREA PATERNITĂŢII

astfel ca prin hotărârea ce veţi pronunţa să constataţi că este cu neputinţă ca eu să fiu tatăl copilului minor ______________, născut la data de ______________ şi să anulaţi menţiunea făcută în acest sens în actul de naştere înregistrat sub nr.____ din ___________ în registrul din acel an al Serviciului de stare civilă al ____________.

Cer, de asemenea, cheltuieli de judecată şi onorariu de avocat.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

ÎN FAPT: am fost căsătorit cu pârâta de la ______________ până la ______________, când prin sentinţa civilă nr._____ din ___________ a ___________ a fost admisă acţiunea mea de divorţ.

În timpul căsătoriei, soţia mea a născut pe minorul pârât, a cărui naştere a fost înregistrată sub nr._____ din ______________ la Serviciul de stare civilă al ______________, cu menţiunea numelui meu ca tată.

În realitate însă, subsemnatul am lipsit din ţară, fiind plecat în ______________, între datele de la ______________ până la ______________, perioadă care, după cum se poate constata, include şi depăşeşte timpul cuprins între a 300-a şi a 180-a zi dinaintea naşterii copilului, fiind evident că eu nu pot fi tatăl minorului pârât.

266

Page 267: Starea Civila Ed II Revizuita

ÎN DREPT: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art.54 şi 55 din Codul familiei.

Înţeleg să mă folosesc de interogatoriul pârâtei, care urmează a fi citată cu această menţiune , de proba cu acte şi anume de certificatul constatator al subsemnatului cu pârâta, de certificatul constatator al naşterii minorului pârât şi de adeverinţa eliberată de ______________ din care rezultă că în perioada menţionată am lipsit din ţară, precum şi de dovada cu martori, pentru care propun pe: ______________.

Depun prezenta acţiune, precum şi copii de pe actele sus-menţionate, în dublu exemplar, din care unul pentru instanţă şi altul pentru a fi comunicat pârâtei.

Data depunerii Semnătura reclamantului ______________ ______________

Domnului Preşedinte al Judecătoriei ______________

267

Page 268: Starea Civila Ed II Revizuita

7. Acţiune în stabilirea filiaţiei faţă de mamă

MODEL

Domnule Preşedinte,

Subsemnatul _____________, domiciliat în ______________, chem în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâta ______________, domiciliată în ______________, pentru ca prin hotărârea ce veţi pronunţa să stabiliţi că sunt fiul pârâtei.

Fără cheltuieli de judecată.Motivele acţiunii sunt următoarele:ÎN FAPT: sunt născut la data de _____________ în localitatea

_____________, judeţul _____________, naşterea fiind înregistrată sub nr.____ din ______________ la Serviciul de stare civilă al ______________, făcându-se menţiunea că sunt născut din părinţi necunoscuţi.

Menţiunea cu privire la filiaţia faţă de mamă nu corespunde realităţii, pentru următoarele considerente:

– pârâta mi-a acordat îngrijirea şi creşterea pe care ar fi acordat-o propriului copil timp de _____ ani, stabilindu-se între noi raporturi fireşti mamă-copil;

– în perioada anterioară naşterii mele, pârâta a fost însărcinată şi nu se cunoaşte să fi născut un alt copil sau să fi pierdut sarcina;

– pârâta a recunoscut în mai multe rânduri, faţă de persoanele apropiate, că subsemnatul sunt copilul pe care l-a născut în afara căsătoriei.

ÎN DREPT: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art.50, 51 şi 52 din Codul familiei.

Înţeleg să mă folosesc de interogatoriul pârâtei, care urmează a fi citată cu această menţiune , certificatul de naştere şi de proba cu martori, pentru care îi voi propune în şedinţa publică.

Depun prezenta cerere, precum şi copii după certificatul constatator al naşterii mele, în dublu exemplar, din care unul pentru instanţă şi altul pentru a fi comunicat pârâtei.

Data depunerii Semnătura reclamantului ______________ ______________

Domnului Preşedinte al Judecătoriei ______________

268

Page 269: Starea Civila Ed II Revizuita

8. Acţiune în contestarea recunoaşterii copilului de către mamă

MODEL

Domnule Preşedinte,

Subsemnatul _____________, domiciliat în ______________, formulez prezenta acţiune civilă prin care chem în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâta ______________, domiciliată în ______________, în nume propriu şi ca reprezentantă legală a minorului ______________ pentru ca prin hotărârea ce veţi pronunţa să constataţi că recunoaşterea făcută de către pârâtă a numitului minor nu corespunde realităţii.

Cu cheltuieli de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

ÎN FAPT: subsemnatul sunt născut din căsătoria pârâtei, iar după decesul tatălui meu (soţul pârâtei), pârâta a recunoscut, prin declaraţie autentificată sub nr.____ din ______________ la notarul public ______________, maternitatea minorului ______________ născut la data de ______________.

Acest minor este rezultatul relaţiilor intime pe care le-a avut pârâta în afara căsătoriei.

În registrul de stare civilă al primăriei ______________, sub nr._____ din ______________, minorul este înregistrat ca născut din părinţi necunoscuţi.

În realitate, recunoaşterea filiaţiei faţă de mamă nu corespunde realităţii pentru următoarele motive:

– copilul recunoscut nu a folosit şi nici nu foloseşte starea civilă a pârâtei;

– copilul recunoscut a fost crescut şi îngrijit de către ___________ (sora, fratele etc.), cu domiciliul în ______________;

269

Page 270: Starea Civila Ed II Revizuita

– pârâta a prezentat, în perioada anterioară naşterii copilului recunoscut, toate semnele unei sarcini, fără să se cunoască dacă a născut un copil sau nu;

– pârâta a afirmat, fără precizarea unor martori, că, în realitate, copilul recunoscut de ea este nepotul şi nu fiul ei.

ÎN DREPT: îmi întemeiez această acţiune pe dispoziţiile art.49 din Codul familiei şi art.274 din Codul de procedură civilă.

Înţeleg să mă folosesc de interogatoriul pârâtei, care va fi citată cu această menţiune, proba cu înscrisuri (certificatul de naştere al subsemnatului, certificatul de naştere al minorului recunoscut, scrisori ale pârâtei etc.), proba cu martori, pentru care propun pe: ______________.

Anexez prezentei copii pentru comunicare şi copii după actele de care înţeleg să mă folosesc, în dublu exemplar, precum şi onorariul de avocat.

Data depunerii Semnătura reclamantului ______________ ______________

Domnului Preşedinte al Judecătoriei ______________

270

Page 271: Starea Civila Ed II Revizuita

Capitolul XVIII.

Eliberarea certificatelor de stare civilă. Măsuri ce se impun a fi luate în vederea asigurării securităţii documentelor de stare civilă şi a prevenirii dispariţiei în alb a certificatelor de stare civilă de la primării

1. Eliberarea certificatelor de stare civilăÎn conformitate cu prevederile art.13 din Legea nr.119/1996 cu

privire la actele de stare civilă, dovada stării civile se poate face „cu actele întocmite în registrele de stare civilă, precum şi cu certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora”.

Din acest text de lege rezultă că atât înscrierile din registrele de stare civilă, cât şi certificatele eliberate în baza acestora au aceeaşi putere doveditoare.

Certificatele de stare civilă se eliberează persoanelor îndreptăţite, odată cu întocmirea unui act în registrele de stare civilă – de naştere, căsătorie ori deces – sau ulterior, pe baza cererii depuse de titular sau de alte persoane îndreptăţite.

Prin „alte persoane îndreptăţite”, în înţelesul legii, sunt asimilaţi părinţii copilului în vârstă de până la 14 ani şi soţul supravieţuitor ori descendenţii persoanei decedate sau reprezentanţii legali, în cazul celor puşi sub interdicţie.

Atât la înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă, cât şi ulterior, în cazul eliberării la cerere a certificatelor, ofiţerul de stare civilă va avea în atenţie ca solicitantul să aibă asupra sa un act de identitate valabil, care poate fi cartea de identitate, cartea de identitate provizorie – pentru cetăţenii români cu domiciliul în ţară, paşaportul – pentru cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, cetăţenii străini şi apatrizii care au acte înregistrate în ţară, sau carnete de identitate şi legitimaţii provizorii – pentru cetăţenii străini cu domiciliul sau

271

Page 272: Starea Civila Ed II Revizuita

reşedinţa în România (valabile până la punerea în circulaţie a noilor documente).

În conformitate cu prevderile H.G nr. 1016/2003 privind stabilirea formei şi conţinutul permiselor de şedere şi ale documentelor de călătorie care se eliberează străinilor (M.Of. Nr.637/08.09.2003), străinilor cărora li s-a aprobat stabilirea domiciliului în România li se vor elibera PERMISE DE ŞEDERE PERMANENTĂ, iar celor cu reşedinţă temporară în România li se vor elibera PERMISE DE ŞEDERE TEMPORARĂ. Autoritatea pentru străini, prin formaţiunile sale teritoriale, poate elibera, la cerere, TITLU DE CĂLĂTORIE, pentru cetăţenii aflaţi pe teritoriul României, care nu mai sunt în posesia unui paşaport naţional şi, din motive obiective, nu pot obţine un document de călătorie de la reprezentanţa diplomatică a statului lor, precum şi PAŞAPORT PENTRU PERSOANĂ FĂRĂ CETĂŢENIE, pentru apatrizii cu domiciliul în România şi pentru apatrizii de origine română care sunt repatriaţi în baza unor înţelegeri internaţionale la care România este parte, cu condiţia să fi împlinit 14 ani (cf. prevederilor art. 110 din O.U.G. nr 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, M.Of. nr.201/08.03.2004).

În cazul cetăţenilor români cu domiciliul în ţară, când aceştia se prezintă la oficiile de stare civilă solicitând eliberarea unui certificat de stare civilă şi nu au asupra lor un act de identitate valabil, ofiţerul de stare civilă va îndruma persoana ca, în prealabil, să se prezinte la formaţiunea de evidenţă informatizată a persoanei pentru eliberarea unei cărţi de identitate provizorii şi numai după aceea va proceda la eliberarea certificatului.

Solicitarea eliberării certificatelor se poate face atât la primăria care are în păstrare registrele în care au fost înregistrate actele, cât şi la primăria locului de domiciliu al solicitantului.

Ofiţerul de stare civilă care primeşte o astfel de cerere solicită, în termen de 3 zile, primăriei care are în păstrare registrul de stare civilă să expedieze certificatul solicitat. Acesta va fi expediat, în plic recomandat, în termen de 5 zile de la primirea cererii.

Ofiţerul de stare civilă care primeşte certificatul de stare civilă completat invită petiţionarul, în termen de 48 de ore, pentru a-l ridica, sub luare de semnătură. În cazul în care petiţionarul nu se prezintă, în termen de 3 luni, pentru eliberarea certificatului, acesta se restituie la primăria emitentă, pentru anulare.

În cazul în care registrul de stare civilă este distrus, ofiţerul de stare civilă va solicita un extras de pe exemplarul aflat în păstrarea

272

Page 273: Starea Civila Ed II Revizuita

consiliului judeţean, respectiv Primăria Municipiului Bucureşti, în baza căruia va completa certificatul solicitat.

Pentru situaţiile în care, după trecerea a 100 de ani de la completarea registrelor de stare civilă, ele au fost înaintate spre păstrare la direcţiile judeţene ale Arhivelor Naţionale, în baza extraselor pentru uz oficial eliberate de acestea se poate completa un certificat care va fi înaintat petiţionarului.

În cazul pierderii, furtului sau distrugerii certificatelor de stare civilă, titularului sau persoanei îndreptăţite i se poate elibera, la cerere, un nou certificat, percepându-se taxa legală de timbru. La completarea cererii, trebuie să se arate în mod amănunţit împrejurările în care certificatul a fost pierdut, furat sau distrus, iar dacă ofiţerul de stare civilă are suspiciuni în legătură cu cele declarate de reclamant va solicita verificări din partea unităţii de poliţie.

La eliberarea unui certificat de stare civilă, pe cerere şi în rubrica specială din cotorul certificatului, vor fi trecute seria şi numărul actului cu care petiţionarul se legitimează.

Certificatele de stare civilă care prezintă urme de modificări vor fi reţinute şi înaintate primăriilor emitente, care le vor anula şi vor proceda la eliberarea unor noi certificate.

Odată cu eliberarea unui certificat de stare civilă, seria şi numărul acestuia vor fi trecute în rubrica specială din registrul de stare civilă, pe cererea petentului, iar în registrul de eliberare a certificatelor se vor completa toate rubricile corespunzătoare certificatului eliberat, solicitantul semnând în registru şi pe cotorul carnetului de certificate.

La încheierea căsătoriei sau ulterior, certificatul de căsătorie se eliberează unuia dintre soţi sau, la cerere, ambilor.

În certificatele de deces este interzis să se înscrie, prin menţiune, cauza decesului.

La cerere, pentru motive întemeiate, se pot elibera certificate de stare civilă cu menţiuni.

Dacă un copil este născut viu, dar a decedat până la data înregistrării naşterii, la cererea părinţilor, ulterior înregistrării naşterii, se poate elibera un certificat de naştere, cu menţiunea „DECEDAT”.

Cu ocazia aplicării menţiunii referitoare la adopţie pe marginea actului de naştere iniţial al adoptatului, la rubrica „certificate eliberate”, se va face menţiunea „nu se va mai elibera nici un certificat”, menţine care va fi barată doar în cazul anulării sau desfacerii adopţiei.

273

Page 274: Starea Civila Ed II Revizuita

În cazuri deosebite, în care certificatul este solicitat în folosul unei persoane grav bolnave, netransportabile, sau ocrotită într-o unitate sanitară şi de protecţie socială, procurarea se poate face şi de către alte persoane, cu aprobarea primarului.

Persoanele cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate, care au acte de stare civilă înregistrate în ţară, pot solicita procurarea certificatelor corespunzătoare fie pe cale diplomatică, fie prin împuternicit cu procură specială.

2. Măsuri ce se impun a fi luate în vederea asigurării securităţii documentelor de stare civilă şi a prevenirii dispariţiei în alb a certificatelor de stare civilă de la primării

Asigurarea tuturor măsurilor de securitate a documentelor de stare civilă, registre cu acte, certificate de stare civilă şi acte primare, constituie o obligaţie care revine, în primul rând, ofiţerilor de stare civilă, dar şi primarilor şi prefecţilor, care au obligaţia să ia măsuri pentru conservarea şi păstrarea în spaţii cât mai sigure a acestor documente.

Pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii de stare civilă şi, implicit, de asigurare a securităţii documentelor de stare civilă, factorii cu responsabilităţi în acest domeniu trebuie să asigure, în primul rând, spaţii special destinate, în care să se desfăşoare doar activităţi de stare civilă şi care să cuprindă încăperi pentru lucrul cu publicul şi locuri speciale pentru păstrarea arhivelor.

Încăperile destinate lucrului cu publicul trebuie să asigure accesul solicitanţilor astfel încât aceştia să aibă cât mai puţin contact cu documentele de stare civilă. Ele vor trebui obligatoriu să fie prevăzute cu gratii la ferestre şi uşi, sesizoare de fum şi de mişcare şi să fie dotate cu mijloace de stingere a incendiilor. De asemenea, vor fi prevăzute cu fişete metalice cu sistem de închidere, în stare de funcţionare, pentru asigurarea certificatelor şi registrelor cu acte de stare civilă atât în timpul, cât şi după încheierea programului cu publicul.

Încăperile destinate arhivei trebuie, de asemenea, asigurate cu spaţii pentru depozitarea arhivei, constituite din rafturi şi rastele pe mai multe nivele, în care actele vor fi aşezate în ordinea anilor şi pe categorii de lucrări, după ce în prealabil au fost îndosariate, cusute şi inventariate, la sfârşitul fiecărui an. Aceste spaţii vor trebui să aibă posibilitate de ventilaţie naturală sau mecanică, în scopul prevenirii

274

Page 275: Starea Civila Ed II Revizuita

fenomenului de mucegăire a hârtiei, iar o dată la doi ani se va face igienizarea podelelor şi a părţilor constituite din material lemnos, în scopul prevenirii propagării focului.

Este interzisă depozitarea arhivei în poduri, pe holuri sau în alte spaţii neamenajate.

Distribuirea către delegaţii de stare civilă a certificatelor de către cel ce păstrează gestiunea acestora se face pe bază de menţiune într-un registru special, în care se şi semnează de primire.

Pentru corecta gestionare şi manipulare a certificatelor de stare civilă, vor fi respectate următoarele REGULI:

a) LA RIDICAREA DOCUMENTELOR DIN DEPOZITUL DIRECŢIEI GENERALE DE EVIDENŢĂ INFORMATIZATĂ A PERSOANEI:ü reprezentantul consiliului judeţean confruntă cantităţile de

certificate consemnate în actul de primire cu numărul de pachete ridicate, verificând integritatea acestora şi concordanţa între seriile înscrise în act şi seriile certificatelor ridicate;

ü transportă certificatele la sediul consiliului judeţean, unde le înregistrează în registrul special pentru gestiunea certificatelor.

b) LA DISTRIBUIREA DOCUMENTELOR CĂTRE OFICIILE DE STARE CIVILĂ:ü reprezentantul primăriei, care, de obicei, este ofiţerul de stare

civilă, împuternicit prin delegaţie, se prezintă la serviciul (biroul) de stare civilă, de unde ridică certificatele solicitate, pe care le evidenţiază în registrul de gestiune, specificând numărul certificatelor ridicate, cu seria şi numărul de început şi de sfârşit;

ü verifică integritatea carnetelor, prin numărare filă cu filă;ü se deplasează la primărie asigurând în permanenţă supraveghe-

rea certificatelor.

c) LA PRIMĂRIE:ü după ajungerea la destinaţie, ofiţerul de stare civilă va desfăşura

certificatele primite în registrul de eliberare, în partidele corespunzătoare fiecărui tip de certificat, urmând ca celelalte rubrici să fie completate odată cu eliberarea certificatelor.

d) ALTE REGULI CE VOR FI RESPECTATE:ü la predarea-primirea gestiunii, în cazul delegării unei alte

persoane care va desfăşura activitatea de stare civilă, va

275

Page 276: Starea Civila Ed II Revizuita

participa, în mod obligatoriu, şi un reprezentant al serviciului (biroului) de stare civilă de la consiliul judeţean;

ü la plecarea şi la întoarcerea din concediul de odihnă sau medical, gestiunea registrelor şi a certificatelor se predă, pe bază de proces-verbal, persoanei împuternicite de primarul localităţii să desfăşoare această activitate;

ü cu ocazia controalelor pe linie de stare civilă, se va verifica, în mod obligatoriu, gestiunea certificatelor, urmărindu-se dacă acestea au fost eliberate cu respectarea prevederilor legale;

ü ofiţerii de stare civilă îşi vor desfăşura activitatea, în măsura posibilităţilor, singuri în încăpere;

ü la ieşirea din birou, se va proceda la asigurarea uşii şi la invitarea persoanelor străine să părăsească încăperea;

ü certificatele greşite la completare se anulează, prin barare, se face menţiunea în registrul de distribuire şi se înaintează, odată cu cărţile de identitate (buletinele de identitate) ale decedaţilor şi comunicările de naştere, formaţiunii de evidenţă informatizată a persoanei competente.

ÎN CAZUL SESIZĂRII DISPARIŢIEI ÎN ALB A UNOR CERTIFICATE DE STARE CIVILĂ, vor fi luate de urgenţă următoarele măsuri:ü informarea imediată a reprezentanţilor consiliului judeţean şi ai

serviciului de evidenţă informatizată a persoanei, care se vor deplasa la faţa locului şi vor executa primele cercetări;

ü în caz de forţare a sistemelor de asigurare a certificatelor, la faţa locului se va deplasa şi echipa operativă a poliţiei, care va face cercetarea la faţa locului şi va întocmi planşa fotografică;

ü serviciul judeţean de evidenţă informatizată a persoanei va lua măsura raportării prin telex a evenimentului şi a primelor măsuri luate la D.G.E.I.P., care va dispune darea în urmărire a certificatelor dispărute la toate oficiile de stare civilă şi la formaţiunile de evidenţă informatizată a persoanei din ţară.În toate cazurile, lucrările având un astfel de obiect vor fi

înregistrate la penal, dosarele urmând a fi soluţionate în colaborare de către formaţiunile de evidenţă informatizată a persoanei, ordine publică şi poliţie criminală.

La soluţionarea din punct de vedere penal a cauzei, dacă certificatele nu au fost recuperate sau din cercetări nu reiese că au

276

Page 277: Starea Civila Ed II Revizuita

fost distruse (în aceste cazuri solicitându-se revocarea urmăririi), acestea vor rămâne în continuare în urmărire.

277

Page 278: Starea Civila Ed II Revizuita

Bibliografie

Constituţia României.

Codul familiei, adoptat prin Legea nr.4/1953 (B.Of. nr.1/04.01.1954), republicat în B.Of. nr.13/18.04.1956, cu modificări şi completări ulterioare.

Codul civil român.

Codul de procedură civilă.

Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă (M.Of. nr.282/ 1996), modificată prin Legea nr.23/1999 (M.Of. nr.35/28.01.1999), prin Legea nr.479/2002 (M.Of. nr.523/18.07.2002) şi prin Legea nr 94/2004 (M.Of. nr 326/15.04.2004).

Legea nr.21/1991 a cetăţeniei române, republicată (M.Of. nr.98/ 2001), cu modificările şi completările ulterioare.

Legea nr.396/2002 pentru ratificarea Convenţiei europene asupra cetăţeniei, adoptată la Strasbourg la 06.11.1997 (M.Of. nr.490/ 09.07.2002).

Legea nr.105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internaţional privat (M.Of. nr.245/01.10.2002).

Legea nr.215/2001, a administraţiei publice locale (M.Of. nr.207/ 23.04.2001), cu modificările şi completările ulterioare.

Ordonanţa Guvernului României nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice (M.Of. nr 68/02.02.2003), aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 323/2003 (M.Of. nr.510/2003).

Convenţia privind drepturile copilului.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului României nr. 25/1997 privind regimul juridic al adopţiei (M.Of. nr.120/12.06.1997), aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 87/1998 (M.Of. nr. 168/29.04.1998).

Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice.

278

Page 279: Starea Civila Ed II Revizuita

Decretul nr.32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice (B.Of. nr.9/31.01.1954), modificat.

Metodologia pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă, nr.1/13.10.1997 (M.Of. nr.318 bis/ 1997)

Norme Metodologice comune (M.I., D.A.P.L., M.J. şi M.A.E.) pentru stabilirea conţinutului, fluxului documentelor şi a nomenclatoarelor unitare, care să asigure ţinerea în actualitate a evidenţei şi a Registrului permanent de evidenţă a populaţiei, nr.1/07.07.1997 (M.Of. nr.177 bis/30.07.1997).

Norme Metodologice comune (M.I., D.A.P.L., D.C.S.) privind atribuirea, înscrierea şi gestionarea codului numeric personal, nr.261.956/1979.

Îndrumar consular, editat de M.A.E. – Direcţia Relaţii Consulare, 1996, cu modificările şi completările ulterioare.

Dicţionar de drept civil, E.S.E., Bucureşti, 1980.

Dicţionar de dreptul familiei, Gh.Tomşa – coordonator, 1984.

Codul stării civile, adnotat, sub conducerea dr. în drept Mircea Anghene, Bucureşti, 1945.

Materiale documentare puse la dispoziţie de M.A.E.-Direcţia Generală Afaceri Consulare şi Direcţia Generală Uniunea Europeană.

Infogramă Circulară a M.A.E.-Direcţa Generală Afaceri Consulare nr. E Vll/9840 (realizată împreună cu Direcţa de evidenţă a popuaţiei).

Gh.Beleiu – Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Casa de editură şi presă „Şansa” S.R.L., Bucureşti, 1998.

Gh.Beleiu – Drept civil. Persoanele, 1982 şi 1987.

I.P.Filipescu – Tratat de dreptul familiei, Ed.All, Bucureşti 1998.

I.P.Filipescu – Adopţia şi protecţia copilului aflat în dificultate, Ed.All, Bucureşti 1997.

D.Lupulescu – Actele de stare civilă, E.S.E.,Bucureşti, 1980.

A.Iorgovan – Tratat de drept administrativ, vol.I şi II, Ed.Nemira, Bucureşti, 1996.

279

Page 280: Starea Civila Ed II Revizuita

Colectiv – Starea civilă, Editura Moldogrup, Iaşi, 1998.

I.P.Filipescu – Despre acţiunea de stat şi acţiunea în rectificarea unei înregistrări în registrul de stare civilă, R.R.D. nr.6/1987, p.37-40.

V.Ciorbea – Probleme juridice privind stabilirea şi schimbarea stării civile a persoanei în situaţii speciale (1), în S.C.J. nr.3/1987, p.236-242.

D.N.Lupu – Codul numeric personal, atribut de identificare a persoanei fizice, în „Dreptul” nr.9/1997, p.51-52.

Gh. Grosu- Nume de botez(prenume)-origine, semnificaţii, în revista „Pentru Patrie” nr. 4/1992.

Cornel Vişoiu – Ghidul juridic al consulului, Ed. Lumina Lex, 2003.

Pagina de web a D.G.E.I.P. : www.dgeip.kappa.ro

280

Page 281: Starea Civila Ed II Revizuita

Cuprins

Prefaţă la ediţia a ll-a.(Prof. univ. dr. Pavel Abraham)............................................... 3Prefaţă la ediţia I (Dr. Grigore Stamate) ............................................. 5Din partea autorilor ............................................................................. 7

Capitolul I. Istoricul stării civile în România .................................. 9

Capitolul II. Necesitatea identificării persoanei fizice ................. 211. Noţiunea de identificare a persoanei fizice ........................................ 212. Clasificarea drepturilor personale nepatrimoniale ............................. 213. Mijloacele de identificare a persoanei fizice ...................................... 22

Capitolul III. Starea civilă a persoanei. Consideraţii generale .... 261. Noţiune .............................................................................................. 262. Conţinut ............................................................................................. 263. Delimitarea stării civile faţă de alte noţiuni juridice ............................ 274. Caracterele juridice ale stării civile .................................................... 30

Capitolul IV. Actele de stare civilă ................................................ 311. Sensurile expresiei „act juridic civil” ................................................... 312. Definirea şi natura juridică a actelor de stare civilă ........................... 313. Proba (dovada) stării civile ................................................................ 324. Autorităţi publice cu competenţe în domeniul stării civile .................. 35

Capitolul V. Înregistrările de stare civilă ...................................... 381. Definiţia înregistrărilor de stare civilă ................................................. 382. Felurile (categoriile) înregistrărilor de stare civilă .............................. 383. Organizarea înregistrărilor de stare civilă .......................................... 394. Regulile înregistrărilor de stare civilă ................................................. 415. Reconstituirea şi întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă ......... 42

Capitolul VI. Înregistrarea naşterii ................................................ 441. Competenţă ....................................................................................... 442. Termenul pentru declararea şi înregistrarea naşterii ......................... 443. Condiţii ............................................................................................... 444. Procedură .......................................................................................... 445. Numele de familie al copilului ............................................................ 456. Înregistrarea gemenilor ...................................................................... 47

281

Page 282: Starea Civila Ed II Revizuita

7. Copilul născut viu şi decedat, a cărui naştere nu a fost înregistrată .......................................................................... 47

8. Copilul născut mort ............................................................................ 479. Copilul găsit ....................................................................................... 4810. Copilul abandonat în spital ................................................................ 4811. Completarea actului de naştere în cazul copilului găsit

sau abandonat în spital .......................................................................49 12. Înregistrarea tardivă a naşterii ........................................................... 4913. Înregistrarea naşterii cetăţenilor români care s-a produs

în străinătate ...................................................................................... 5014. Menţiuni care se înscriu pe actele de naştere în cazuri speciale ...... 5015. Atribuirea, înscrierea şi gestionarea codului numeric

personal (C.N.P.) ............................................................................... 51

Capitolul VII. Numele persoanei fizice – atribut de identificarea acesteia şi element al actului de stare civilă ............................ 55

1. Consideraţii generale ......................................................................... 552. Dobândirea numelui de familie .......................................................... 633. Dobândirea prenumelui ..................................................................... 674. Modificarea numelui de familie .......................................................... 715. Schimbarea numelui pe cale administrativă ...................................... 686. Înscrierea de menţiuni privind schimbarea numelui şi/sau prenumelui

primite din străinătate .........................................................................807. Înscrierea numelui sau a prenumelui din altă limbă în limba

maternă sau cu ortografia altei limbi ...................................................818. Reglementări existente în ţările Uniunii Europene pe linia

dobândirii şi schimbării pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice.................................................................................83

Capitolul VIII. Căsătoria ................................................................. 90A. Consideraţii generale .................................................................. 90B. Condiţiile de fond ale căsătoriei .................................................. 92C. Impedimente la căsătorie ............................................................ 99D. Condiţiile de formă ale căsătoriei .............................................. 105

1. Formalităţile premergătoare încheierii căsătoriei ............................. 1062. Formalităţile concomitente încheierii căsătoriei ............................... 112

E. Efectele căsătoriei ..................................................................... 1171. Efecte personale .............................................................................. 1182. Efecte patrimoniale .......................................................................... 119

F. Desfiinţarea căsătoriei ............................................................... 1211. Nulitatea absolută ............................................................................ 1212. Nulitatea relativă .............................................................................. 1253. Dispoziţii comune privind nulitatea căsătoriei .................................. 127

282

Page 283: Starea Civila Ed II Revizuita

4. Căsătoria putativă ............................................................................ 129

G. Încetarea căsătoriei ................................................................... 132H. Desfacerea căsătoriei ............................................................... 134

1. Consideraţii generale ....................................................................... 1342. Competenţă ..................................................................................... 1353. Procedură ........................................................................................ 1354. Hotărârea de divorţ .......................................................................... 1395. Căile de atac .................................................................................... 1366. Efectele divorţului ............................................................................ 140

I. Înscrierea divorţului, a anulării ori încetării căsătoriei ................ 1421. Declararea nulităţii ori anulării căsătoriei ......................................... 1422. Încetarea căsătoriei ......................................................................... 1423. Înscrierea divorţului .......................................................................... 1424. Alte precizări .................................................................................... 1445. Obligaţiile ofiţerului de stare civilă faţă de formaţiunea

de evidenţă informatizată a persoanei ............................................. 144

Capitolul IX. Înregistrarea decesului .......................................... 1451. Competenţă ..................................................................................... 1452. Termen de declarare a decesului .................................................... 1453. Declaraţia de deces ......................................................................... 1454. Acte necesare .................................................................................. 1455. Decesul datorat unei sinucideri, unui accident sau altor

cauze violente, precum şi în cazul găsirii unui cadavru ................... 1496. Înregistrarea şi comunicarea menţiunilor ......................................... 1517. Adeverinţa de înhumare sau incinerare ........................................... 1518. Hotărârea judecătorească declarativă de moarte ............................ 1539. Menţiuni care se înscriu în actele de stare civilă în legătură

cu decesul ........................................................................................ 154

Capitolul X. Înregistrarea naşterii, căsătoriei sau decesului în cazul când au loc în tren, pe o navă sau aeronavă ............... 155

1. Înregistrarea naşterii sau a decesului ce au avut loc în tren, pe o navă sau aeronavă în timpul unei călătoriiîn interiorul graniţelor ţării ................................................................ 155

2. Înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă care au loc pe nave sau aeronave în timpul unei călătorii în afara graniţelor ţării ................................................................................... 156

Capitolul XI. Întocmirea actelor de stare civilă ale cetăţenilor români aflaţi în străinătate. Înregistrarea actelor încheiate în străinătate ..................................................................................... 158

1. Înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă ale cetăţenilor români aflaţi în străinătate .............................................. 158

283

Page 284: Starea Civila Ed II Revizuita

2. Înregistrarea actelor încheiate în străinătate ................................... 1653. Elemente de noutate în materia înscrierii în registrele

de stare civilă române, de la misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carieră ale României, a certificatelor de stare civilă eliberate de autorităţile străine .................................. 167

Capitolul XII. Înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă în caz de mobilizare, război ori participare la misiuni de menţinere a păcii sau în scop umanitar ...................172

1. Consideraţii generale ....................................................................... 1722. Competenţa în exercitarea atribuţiilor de stare civilă ....................... 1723. Registrele de stare civilă şi modul de folosire .................................. 1734. Reguli privind înregistrările şi eliberarea certificatelor

de stare civilă ................................................................................... 1735. Eliberarea adeverinţelor doveditoare ale actelor şi faptelor

de stare civilă ................................................................................... 1756. Înregistrarea naşterii ........................................................................ 1757. Înregistrarea căsătoriei .................................................................... 1778. Înregistrarea decesului .................................................................... 177

Capitolul XIII. Verificările ce se întreprind de formaţiunile de evidenţă informatizată a persoanei în materie de stare civilă, la cererea instanţelor judecătoreşti şi a autorităţilor administraţiei publice locale ....................................................... 178

1. Consideraţii generale ....................................................................... 1782. Modalităţi practice de efectuare a verificărilor ................................. 1793. Modul de materializare a verificărilor şi procedura de răspuns ....... 189

Capitolul XIV. Procurarea şi transmiterea în străinătate a certificatelor de stare civilă, a unor informaţii înscrise în actele de stare civilă ori cu privire la domiciliul sau reşedinţa unei persoane .............................................................. 190

1. Generalităţi ...................................................................................... 1902. Procurarea şi transmiterea în străinătate a certificatelor şi

extraselor de pe actele de stare civilă ............................................. 1913. Activităţi ce se execută în vederea procurării şi transmiterii în

străinătate a certificatelor de stare civilă .......................................... 1934. Transmiterea de date referitoare la domiciliul sau reşedinţa unor

persoane fizice ................................................................................. 1945. Operaţiuni ce se execută în vederea transmiterii datelor

referitoare la domiciliul sau reşedinţa unor cetăţeni români ............ 195

Capitolul XV. Adopţia ................................................................... 1961. Reglementarea legală....................................................................... 196

284

Page 285: Starea Civila Ed II Revizuita

2. Definiţie ............................................................................................ 1983. Scopul adopţiei ................................................................................ 1994. Felurile adopţiei ............................................................................... 1995. Condiţiile încheierii şi încuviinţării adopţiei ...................................... 2006. Efectele adopţiei .............................................................................. 2017. Desfiinţarea şi desfacerea adopţiei .................................................. 2028. Înscrierea adopţiei, a anulării sau a desfacerii adopţiei ................... 202

Capitolul XVI. Acţiunile de stare civilă. Prezentare generală . . . 2071. Definiţia acţiunilor de stare civilă ..................................................... 2072. Clasificarea acţiunilor de stare civilă ................................................ 207

Capitolul XVII. Acţiuni privind statutul civil al persoanei ......... 209A. Anularea, modificarea, rectificarea ori completarea actelor

de stare civilă şi a menţiunilor de pe acestea ............................ 2091. Reglementare .................................................................................. 2092. Definiţii, terminologie şi domeniu de aplicare .................................. 2103. Procedura anulării, modificării, rectificării ori completării actelor

de stare civilă şi a menţiunilor de pe acestea .................................. 212

B. Rectificarea actelor de stare civilă ............................................ 2131. Generalităţi ...................................................................................... 2132. Competenţă ..................................................................................... 2153. Condiţii ............................................................................................. 2164. Cazurile în care pot fi rectificate actele de stare civilă ..................... 2215. Procedura rectificării actelor de stare civilă ..................................... 2246. Anularea, modificarea sau completarea actelor de stare civilă

şi a menţiunilor ................................................................................. 226

C. Acţiunea în stabilirea paternităţii ............................................... 2271. Stabilirea filiaţiei faţă de tată ............................................................ 2272. Condiţii ............................................................................................. 2293. Efectele adopţiei şi ale recunoaşterii cu privire la exercitarea

acţiunii în stabilirea paternităţii ......................................................... 2304. Titularul dreptului la acţiune pentru stabilirea paternităţii ................. 2315. Termenul de introducere a acţiunii .................................................. 2346. Competenţă, probe şi efecte ............................................................ 2367. Contestarea recunoaşterii paternităţii .............................................. 2368. Înscrierea recunoaşterii sau stabilirii filiaţiei ..................................... 238

D. Acţiunea în tăgăduirea paternităţii ............................................. 2391. Consideraţii generale ....................................................................... 2392. Prezumţia de paternitate .................................................................. 2393. Exercitarea acţiunii. Titularul acestui drept ...................................... 2414. Împotriva cărei persoane se poate exercita acţiunea în

tăgăduirea paternităţii ...................................................................... 241

285

Page 286: Starea Civila Ed II Revizuita

5. Caracterul acţiunii în tăgăduirea paternităţii .................................... 2426. Instanţa competentă ........................................................................ 2427. Termenul de introducere a acţiunii .................................................. 2438. Procedură. Mijloace de probă .......................................................... 2439. Efectele admiterii acţiunii ................................................................. 244

E. Recunoaşterea voluntară ca mod de stabilire a filiaţiei ............. 2451. Consideraţii generale ....................................................................... 2452. Condiţii de valabilitate ...................................................................... 2463. Efectul recunoaşterii ........................................................................ 2474. Modalităţile de recunoaştere voluntară ............................................ 248

F. Acţiunea în contestarea recunoaşterii ....................................... 2501. Consideraţii generale ....................................................................... 2502. Procedură ........................................................................................ 2503. Anularea recunoaşterii ..................................................................... 2524. Efecte ............................................................................................... 253

G. Acţiunea în stabilirea maternităţii .............................................. 2531. Consideraţii generale ....................................................................... 2532. Condiţii pentru exercitarea acţiunii ................................................... 2543. Dovada acţiunii ................................................................................ 2554. Efectele hotărârii judecătoreşti ........................................................ 255

H. Acţiunea în contestarea filiaţiei faţă de mamă ........................... 256I. Acţiunea în contestarea filiaţiei din căsătorie ............................ 257J. Principalele modele orientative de cereri de chemare

în judecată ................................................................................ 2581. Acţiune de rectificare a unui act de stare civilă ................................ 2582. Acţiune de completare a unui act de stare civilă ............................. 2593. Acţiune de anulare a unui act de stare civilă ................................... 2604. Acţiune privind stabilirea paternităţii ................................................ 2615. Acţiune pentru contestarea recunoaşterii paternităţii ....................... 2636. Acţiune în tăgăduirea paternităţii ..................................................... 2657. Acţiune în stabilirea filiaţiei faţă de mamă ....................................... 2678. Acţiune în contestarea recunoaşterii copilului de către mamă ........ 268

Capitolul XVIII. Eliberarea certificatelor de stare civilă. Măsuri ce se impun a fi luate în vederea asigurării securităţii documentelor de stare civilă şi a prevenirii dispariţiei în alb a certificatelor de stare civilă de la primării .................................. 270

1. Eliberarea certificatelor de stare civilă ............................................. 2702. Măsuri ce se impun a fi luate în vederea asigurării securităţii

documentelor de stare civilă şi a prevenirii dispariţiei în alb a certificatelor de stare civilă de la primării ......................................... 273

Bibliografie ..................................................................................... 277

286

Page 287: Starea Civila Ed II Revizuita

Mulţumim pentru sprijinul acordat:

S.C. AUSTROREAL IMOBILIARE S.R.L.S.C. FILIP INERNAŢIONAL COMPANY S.R.L.

S.C. TREXIMCO S.R.L.S.C. HARD CONSTRUCT S.R.L.

E.A.S. CARANDAS.C. V.I.P. INVEST GROUP S.R.L.

S.N.P. PETROM S.A.S.C. IFANTIS ROMÂNIA S.R.L.

S.C. ILDU S.R.L.S.C. CBN INTERNATIONAL EUROPE S.R.L.

S.C. KAVIAR HOUSE S.R.L.S.C. SUPER MICROTOP PRODCOM S.R.L.

S.C. ROMGUARD GRUP S.A.S.C. TIP TOP FOOD INDUSTRY S.R.L.

NEW STAR FOTOS.C. ROMAERO S.A.

S.A.I. MUNTENIA INVEST S.A.FUNDAŢIA ROTARY ROMÂNIA

S.C. BANC POST S.A.FLANCO INTERNATIONAL

FRANKE ROMÂNIAPRORAM ENGINEERING

S.C. UNIVERSAL TRADE COMPANY S.A.Domnului ION AVRAM

Domnului DOREL BRÄHMERDomnului MIHAI CICEOI

Domnului dr. GHEORGHE FELEADomnului GEORGE GALBENU

Domnului NICOLAE IOSUBDomnului LIVIU LUPU

Domnului CĂTĂLIN NĂSTASEDomnului PANDELE SIMA

Domnului VALI TRIFU

Tipărit la DANEROM GRAPHICS S.R.L.

287