Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

Universitatea din Oradea Facultatea de ISTORIE - GEOGRAFIE ŞI RELAŢII

INTERNAŢIONALE Departamentul de Geografie, Turism şi Amenajarea

Teritoriului Rezumat al tezei de doctorat

Starea actuală a mediului în

depresiunile Baia Mare şi Copalnic Coordonator ştiinţific, Prof. univ. dr. Gheorghe Neamu Doctorand, Miloiu Lia

2008, Oradea

În lucrarea de faţă mi-am propus să urmăresc starea actuală a factorilor de mediu din

zona depresionară Baia Mare – Copalnic. In acest scop am realizat o prezentare a poziţiei geografice a zonei analizate şi a

caracteristicilor principale a factorilor de mediu ai zonei, reliefând rolul acestora în sporirea sau în diminuarea concentraţiilor poluanţilor şi am identificat principalele surse de poluare ale zonei şi principalele categorii de poluanţi proveniţi de la acestea.

În continuare am realizat, pe baza datelor statistice, o analiză a stării de calitate a elementelor mediului, identificând nivelul concentraţiilor poluanţilor în cadrul acestora (medii multianuale şi anuale, medii lunare, maxime zilnice), precum şi frecvenţa de depăşire pentru fiecare indicator de poluare a concentraţiile maxime admise prevăzute de normele româneşti în vigoare pentru fiecare categorie de poluanţi.

De asemenea, am prezentat potenţialul de nocivitate a poluanţilor specifici zonei industriale Baia Mare asupra mediului şi asupra omului şi am identificat modul în care acţiunea acestora s-a răsfrânt asupra stării de calitate a elementelor mediului şi asupra stării de sănătate a populaţiei zonei.

INTRODUCERE ..........................................................................................................5 CAPITOLUL 1. POZIŢIA GEOGRAFICĂ ŞI LIMITELE DEPRESIUNILOR BAIA MARE ŞI COPALNIC .....................................8 CAPITOLUL 2. SCURT ISTORIC AL STUDIILOR ŞI CERCETĂRILOR ........................................................................................................12 CAPITOLUL 3. ELEMENTE DE ORDIN GEOLOGIC, GENETIC ŞI EVOLUTIV .......................................................................................21 CAPITOLUL 4. RELIEFUL .................................................................................24 4.1 Diviziunile reliefului .........................................................................................................24 4.2. Procese actuale de modelare a reliefui în depresiunile Baia Mare şi Copalnic .........28

4.2.1. Deplasările în masă .................................................................................................28 4.2.2. Modelarea versanţilor prin acţiunea intermitentă a apei din precipitaţii .............35 4.2.3. Modelarea reliefului sub acţiunea activităţilor umane .........................................39

CAPITOLUL 5. CARACTERISTICI CLIMATICE ALE DEPRESIUNILOR BAIA MARE ŞI COPALNIC .....................................42 5.1. Factorii climatogeni regionali şi locali (factorii radiativi, factorii dinamici, factorii fizico-geografici) ......................................................................................................................42

5.1.1. Factorii radiativi ................................................................................................42 5.1.2. Factorii dinamici (circulaţia maselor de aer ....................................................42 5.1.3.Factori fizico-geografici .....................................................................................44

5.2. Particularităţile principalelor elemente şi fenomene climatice ...................................46 5.2.1. Temperatura aerului .........................................................................................46 5.2.1.1.Temperatura medie anuală a aerului ...............................................................46 5.2.1.2. Valorile medii lunare ale temperaturii maxime zilnice a aerului ...................48 5.2.1.3. Valorile medii lunare ale temperaturii minime zilnice a aerului ....................48 5.2.1.4. Temperaturile extreme ....................................................................................50

5.2.1.5. Frecvenţa zilelor cu diferite temperaturi caracteristice .................................51

5.2.2. Umezeala relativă a aerului .............................................................................53 5.2.2.1. Variaţia anuală şi cea lunară a umezelii relative ...........................................54

5.2.2.2. Frecvenţa zilelor cu diferite caracteristici ale umezelii relative ……………....55

5.2.3. Nebulozitatea …………………………………………………………………………56

5.2.3.1. Nebulozitatea totală …………………………………………………………56 5.2.3.2. Frecvenţa zilelor cu cer senin, noros şi acoperit ……………………………57

5.2.4. Durata de strălucire a Soarelui ....................................................................................58

5.2.5. Precipitaţiile atmosferice ....................................................................................60 5.2.5.1.Cantităţile anuale de precipitaţii .....................................................................61 5.2.5.2. Cantităţile semestriale şi anotimpuale de precipitaţii ....................................61 5.2.5.2. Cantităţile lunare de precipitaţii ....................................................................62 5.5.5.4. Cantităţile maxime de precipitaţii în 24 de ore ..............................................65 5.2.5.5. Ploile acide .....................................................................................................65

5.2.6. Regimul vântului ..........................................................................................................66 5.2.6.1. Variaţia anuală a frecvenţei direcţiei vânturilor ............................................67 5.2.6.2. Viteza vântului pe direcţii ...............................................................................69 5.2.6.3. Viteza medie lunară şi anuală a vântului .......................................................71 5.2.6.4. Frecvenţa vitezei vânturilor ............................................................................73

5.2.7. Fenomene şi procese meteorologice .............................................................................76 5.2.7.1. Inversiunile de temperatură ............................................................................77 5.2.7.1.a. Frecvenţa inversiunilor de temperatură ......................................................77

5.2.7.1.b. Intensitatea inversiunilor de temperatură ....................................................77 5.2.7.1.c. Durata inversiunilor termice .......................................................................78

5.2.7.1.d. Evoluţia diurnă a inversiunilor de temperatură ..........................................80 5.2.7.1.e. Factori favorizanţi de producere a inversiunilor de temperatură în depresiunile Baia Mare şi Copalnic ............................................................................81

5.2.7.1.f. Inversiunile de temperatură – factor favorizant de poluare a aerului ........81 5.2.7.2. Ceaţa ...............................................................................................................82 5.2.7.3. Aerul ceţos .......................................................................................................82 5.2.7.4. Îngheţul……………………………………………………………………… 84

5.2.7.5. Viscolul ............................................................................................................85 5.2.7.6. Depunerile de gheaţă ......................................................................................85

5.2.7.7. Poleiul .............................................................................................................85 5.2.7.8. Stratul de zăpadă ............................................................................................85 5.2.7.9. Orajele ............................................................................................................86

CAPITOLUL 6. APELE …………………………………………………………88 6.1. Apele subterane ………………………………………………………………………..88

6.1.1. Apele freatice şi de adâncime …………………………………………………88 6.1.2. Apele minerale ………………………………………………………………...89

6.2. Râurile ………………………………………………………………………………….89 6.2.1. Caracterizarea principalelor organisme hidrografice din depresiunile Baia Mare şi Copalnic ……………………………………………………………………89

6.2.2. Regimul hidrologic al râurilor ………………………………………………93 6.2.2.1. Sursele de alimentare ……………………………………………………….93 6.2.2.2. Scurgerea medie .............................................................................................93 6.2.2.3. Scurgerea maximă …………………………………………………………..96 6.2.2.4. Scurgerea minimă …………………………………………………………..98

6.2.2.5. Regimul debitelor lichide ………………………………………………….100 6.2.2.5.a. Debitele medii .............................................................................................100 6.2.2.5.b. Debitele maxime .........................................................................................104 6.2.2.5.c. Viiturile .......................................................................................................108 6.2.2.5.d. Debitele minime ..........................................................................................119 6.2.3. Debitul solid ....................................................................................................123 6.2.4. Temperatura apei ...........................................................................................125 6.2.5. Fenomene de îngheţ ........................................................................................126

6.3. Lacurile ..........................................................................................................................131

CAPITOLUL 7. VEGETAŢIA ..........................................................................132

7.1. Consideraţii asupra vegetaţiei depresiunilor Baia Mare şi Copalnic ......................132 7.2. Tipurile de vegetaţie ......................................................................................................132

7.2.1. Pădurile de stejari mezofili şi submezofili-termofili ......................................132 7.2.2. Subetajul pădurilor de gorun şi de amestec cu gorun ...................................133 7.2.3. Subetajul făgetelor colinare …………………………………………………134 7.2.4. Pajiştile ………………………………………………………………………135 7.2.5. Zone protejate ………………………………………………………………..136

7.3. Suprafaţa reprezentată de spaţiile verzi în municipiul Baia Mare ………………..137 7.4.Cultura plantelor şi creşterea animalelor – factori potenţiali de presiune umană asupra mediului înconjurător .............................................................................................137

7.4.1. Cultura plantelor .............................................................................................137 7.4.2. Zootehnia .........................................................................................................138

CAPITOLUL 8. SOLURILE ………………………………………………….142

8.1. Factorii pedogenetici naturali ……………………………………………...………..142 8.1.1. Factorul litologic …………………………………………………………….142 8.1.2. Factorul climatic …………………………………………………………….142 8.1.3. Factorul biologic …………………………………………………………….143 8.1.4. Relieful .............................................................................................................143 8.1.5. Apa …………………………………………………………………………...143

8.2.Caracteristici ale solurilor din depresiunile Baia Mare şi Copalnic ……………….144 8.2.1. Clasa luvisoluri ……………………………………………………………....144

8.2.2. Clasa cambisoluri ……………………………………………………………145 8.2.3. Clasa protisoluri ……………………………………………………………..146

CAPITOLUL 9. AŞEZĂRILE UMANE – FACTORI GENERATORI DE PRESIUNE ASUPRA MEDIULUI ..................149 CAPITOLUL 10. SURSE DE POLUARE A MEDIULUI ÎN DEPRESIUNILE BAIA MARE ŞI COPALNIC ……………………...153 CAPITOLUL 11. STAREA CALITĂŢII FACTORILOR DE MEDIU ………………………………………………………………………………….175

11.1. Starea calităţii aerului ………………………………………………………………175

11.1.1. Poluarea aerului cu dioxid de sulf ………………………………………..175 11.1.2. Poluarea aerului cu dioxid de azot şi ammoniac …………………………………179

11.1.3. Poluarea aerului cu pulberi în suspensie …………………………………181

11.1.4. Poluarea aerului cu pulberi de plumb …………………………………….186 11.1.5. Poluarea aerului cu pulberi de cadmiu …………………………………...199 11.1.6. Poluarea aerului cu pulberi sedimentabile ……………………………….206

11.2. Starea calităţii apelor .................................................................................................206 11.2.1. Starea calităţii apei râurilor ..........................................................................207 11.2.1.1. Indicatori fizici şi chimici ai calităţii apelor curgătoare din bazinul Someşului aferent depresiunilor Baia Mare – Copalnic în perioada 2000-2005 ...212 11.2.1.1.a. Indicatori fizici .......................................................................................212 11.2.1.1.b. Indicatori ai regimului oxigenului .........................................................213 11.2.1.1.c. Nutrienţi ...................................................................................................217 11.2.1.1.d. Conţinutul de ioni generali şi salinitatea ...............................................221 11.2.1.1.e. Metale grele –concentraţie totală ..........................................................231 11.2.1.1.f. Substanţe toxice organice ........................................................................241

11.2.1.2. Determinări de metale grele şi cianură la sedimentele de râu .................246 11.2.1.3. Indicatori biologici .....................................................................................251

11.2.1.4. Indicatorii microbiologici ..........................................................................253 11.2.1.5. Accidentul ecologic de la iazul de decantare Transgold (Aurul) .............255 11.2.1.6. Implicaţiile accidentului ecologic de la iazul de decantare Aurul

(Transgold) asupra ecosistemului acvatic din zona Baia Mare ..........................................259 11.2.2. Calitatea apei lacurilor ................................................................................260

11.2.3. Calitatea apelor subterane ............................................................................261 11.3. Starea calităţii vegetaţiei ............................................................................................316

11.3.1. Starea calităţii pădurii ...................................................................................316 11.3.2. Starea calităţii pajiştilor ................................................................................324 11.3.3. Starea calităţii vegetaţiei de pe taluzurile iazurilor de decantare ………..325 11.3.4. Aspecte ale poluării cu metale grele a plantelor cultivate ..........................328 11.3.5. Aspecte ale stării calităţii unor zone protejate .............................................330

11.4. Starea calităţii solului .................................................................................................331 11.5. Poluarea fonică urbană …………………………………………………………......349 11.6. Efecte nocive ale diferiţilor poluanţi asupra sănătăţii populaţiei din zona Baia Mare ………………………………………………………………………………………..350

11.6.1. Oxizii de sulf ……………………………………………………………….. 350 11.6.2. Plumbul şi implicaţiile acestuia asupra sănătăţii umane …………………..351 11.6.3.Cadmiul ……………………………………………………………………...355

Concluzii ...............................................................................................................................358 Bibliografie ...........................................................................................................................364 Metode şi mijloace de cercetare

Fondul de date climatice - şirul de observaţii meteorologice de bază înregistrate la staţia meteorologică

Baia Mare, în intervalul 1961-2000 (pentru majoritatea dintre elementele şi fenomenele meteorologice analizate), considerată reprezentativă pentru zona depresionară analizată.

Fondul de date hidrologice

- şirul de observaţii hidrologice de bază a cuprins staţiile hidrometrice Ulmeni şi Cicârlău (pe râul Someş), Lăpuşel (pe râul Lăpuş), Copalnic (pe râul Cavnic), Baia Mare (pe râul Săsar), Sălsig (pe râul Sălaj), în perioada 1970-2003, iar pentru staţia hidrometrică Cicârlău în perioada 1981-2003.

Fondul de date privind poluarea aerului - şirul de măsurători privind concentraţiile indicatorilor de poluare a aerului

efectuate în 2-7 puncte de control din zona Baia Mare, în intervalul 1990-2006.

Fondul de date privind poluarea râurilor - şirul de măsurători privind concentraţiile indicatorilor de poluare a apei

râurilor în secţiunile Ulmeni şi Cicârlău (pe râul Someş), Lăpuşel (pe râul Lăpuş), Buşag (pe râul Lăpuş), Copalnic (pe râul Cavnic), Baia Mare (pe râul Săsar), în intervalul 2000-2005.

Fondul de date privind poluarea apelor subterane

- şirul de măsurători privind concentraţiile indicatorilor de poluare a apelor subterane la forajele de observaţie localizate pe raza localităţilor Baia Mare (1997-2005), Copalnic (1997-2005), Arieşu de Câmpie (1997-2005), Sălsig (1997-2005) şi a forajelor localizate în zona iazurilor de decantare: Tăuţii de Sus (2001-2005), Plopiş (2002-2005), Transgold (1999-2005), Bozânta (2001-2005), „Meda” (2000-2005) şi în zona uzinelor „Cuprom” (1999-2005) şi „Romplumb” (2001-2005).

Fondul de date privind poluarea solului

- determinări privind concentraţiile poluanţilor din probele de sol prelevate din perimetrul satului Săsar, din zona iazurilor de decantare, din zona exploatărilor miniere: Ilba, Băiţa, Baia Sprie, a uzinelor „Romplumb” şi „Cuprom” şi de pe platformele industriale ale acestora, în anii 2000 şi 2005.

Au fost determinate valorile medii lunare, anuale şi multianuale ale concentraţiilor poluanţilor, valorile maxime şi minime şi frecvenţa de depăşire a concentraţiilor maxime admise înregistrate de indicatorii de poluare. A fost evidenţiată evoluţia lunară, anuală, multianuală a valorilor concentraţiilor poluanţilor în funcţie de manifestarea factorilor antropici (regimul de funcţionare a surselor principale de poluare, accidente ecologice ş.a.) şi a celor naturali (meteorologici, hidrologici ş.a.). A fost reliefat gradul de toxicitate al poluanţilor specifici zonei Baia Mare pentru om şi mediu şi impactul acestora asupra mediului şi asupra omului.

Capitolul 1. Poziţia geografică şi limitele depresiunilor Baia Mare şi Copalnic

Depresiunile Baia Mare şi Copalnic aparţin Dealurilor Silvano-Someşene (subdiviziune a Dealurilor de Vest), fiind încadrate de munţii vulcanici Igniş (1307 m) şi Gutâi (1443 m) la nord, care le domină cu 800-900 de metri, Munţii Lăpuşului, Măgura Şatra (1041 m) şi Dealul Pietriş (601 m) în est, care le separă de Depresiunea Lăpuş, culmile cristaline Preluca (Vârful Florii, 810 m), Prisaca (Dl. Mare, 660 m) şi Dealurile Bârsăului (Dl. Chicera Mare, 569 m) la sud, Dealurile Sălajului în sud-vest şi Dealurile Asuajului la vest; spre nord-vest, pe aliniamentul Ardusat-Cicârlău, se face trecerea spre Câmpia Someşului.

Depresiunea Baia Mare, situată în partea de vest a acestei unităţi depresionare, este mai largă, având o suprafaţă de circa 675 km2. Depresiunea Copalnicului reprezintă o prelungire mai înaltă, spre est, a Depresiunii Baia Mare. Se extinde pe cca. 200 km².

Capitolul 2. Scurt istoric al studiilor şi cercetărilor Sub raport geografic regiunea depresionară Baia Mare - Copalnic a fost descrisă

pentru prima dată în anul 1931 de către Vintilă Mihăilescu. O primă încercare de delimitare a Depresiunii Baia Mare şi de abordare a regiunii sub

aspect geomorfologic a fost realizată de Petre Coteţ într-un articol apărut în 1958 în revista “Probleme de geografie” intitulat “Depresiunea Baia Mare (Observaţii geomorfologice)”.

Contribuţii importante la cunoaşterea complexă a regiunii Copalnicului din punct de vedere geomorfologic au fost aduse de Grigore Posea, prin publlicarea, în anul 1962, a tezei de doctorat intitulată “Ţara Lăpuşului - studiu de geomorfologie”.

Capitolul 3. Elemente de ordin geologic, genetic şi evolutiv Din punct de vedere geologic unităţile geografice analizate aparţin zonei maramureşan

– panonice, ce a funcţionat ca bazin marin (ca urmare a scufundării fundamentului cristalin), devenit mai târziu lacustru (Paucă, 1962), până în helveţian, când a avut loc inversiunea tectonică. Astfel, peste stratele cutate şi discontinui, paleogene, au fost dispuse cele neogene, transgresive, cu structură uşor monoclinală şi cele cuaternare.

Regiunea a fost exondată în a doua parte a pliocenului fiind antrenată la sfârşitul acestuia şi în cuaternar în mişcarea de ridicare carpatică şi supusă eroziunii.

Capitolul 4. Relieful

Diviziunile reliefului Relieful Depresiunii Baia Mare se dispune pe trei trepte: o fâşie marginală formată

din piemonturi, glacisuri şi porţiuni deluroase, urmată de câmpia înaltă (ce cuprinde terasele superioare şi mijlocii ale râurilor Someş, Lăpuş, Săsar, Bârsău) şi o treaptă joasă (care cuprinde luncile şi terasele joase ale râurilor menţionate) (Ion Mac, 1992). Fâşia marginală cuprinde Colinele Curtuiuşului, Culmea Groşilor, glacisul Baia Mare-Seini şi bazinetul deluros Rus-Şişeşti (Grigore Posea, 1980). Altitudinea medie a depresiunii este de 200 m.

Depresiunea Copalnic se caracterizează printr-un relief colinar, cu altitudini de 300-500 m, cuprinzând culmi interfluviale netede şi alungite pe direcţia nord-vest - sud-est, despărţite de văile largi ale Berinţei (Valea Mare), Cavnicului (Copalnic), Bloajei pe care s-au conturat mici bazine depresionare.

Procese actuale de modelare a reliefului în depresiunile Baia Mare şi Copalnic Deplasările în masă. Din această categorie de deplasări mai bine reprezentate în zona depresionară Baia Mare - Copalnic sunt alunecările de teren, la care se adaugă prăbuşirile

şi rostogolirile, solifluxiunea ş.a. Modelarea versanţilor prin acţiunea intermitentă a apei din precipitaţii Predominarea în cadrul depresiunilor Baia Mare şi Copalnic a rocilor friabile şi a

versanţilor cu pante medii, la care se adaugă păşunatul intensiv, formarea potecilor de vite şi a drumurilor de căruţă au facilitat acţiunea apei din precipitaţii.

Apele temporare acţionează asupra versanţilor prin pluviodenudare, eroziune de suprafaţă, eroziune prin şiroire şi torenţi.

Modelarea reliefului sub acţiunea activităţilor umane Prezenţa şi exploatarea de milenii a zăcămintelor de minereuri neferoase în unitatea

montană Igniş - Gutâi, situată în vecinătatea nordică a zonei depresionare Baia Mare –Copalnic, a condus la apariţia unor modificări importante în peisajul acesteia, legate în special de activităţile de prelucrare industrială a acestor zăcăminte.

Capitolul 5.Caracteristici climatice ale depresiunilor Baia Mare şi Copalnic

Temperatura aerului. Valoarea medie anuală a temperaturii aerului la Baia Mare în perioada 1961-2000 a fost de 9,5 ºC.

Regimul precipitaţiilor atmosferice. Media anuală a precipitaţiilor la Baia Mare a fost (în perioada 1961-2000) de 858,9 mm/an. Regimul pluviometric al zonei depresionare Baia Mare – Copalnic s-a evidenţiat prin caracterul mai puţin excesiv al acestuia, cantităţile de precipitaţii fiind caracterizate printr-o distribuţie mai uniformă în cursul anului în comparaţie cu alte regiuni ale ţării, caracterul de torenţialitate fiind mai puţin pronunţat, iar fenomenul de secetă mai atenuat.

În zona Baia Mare a fost semnalată producerea ploilor acide, ce a înregistrat o frecvenţă de producere de 4-8 cazuri pe an. Precipitaţiile acide se pot produce în orice lună în cursul unui an, în funcţie de regimul de funcţionare al agenţilor poluatori industriali, dar şi de frecvenţa producerii condiţiilor meteorologice nefavorabile dispersiei poluanţilor atmosferici anterioare producerii precipitaţiilor.

Regimul vântului. Caracteristica esenţială a zonei depresionare Baia Mare - Copalnic o reprezintă predominarea vânturilor foarte slabe şi slabe şi frecvenţa deosebit de mare a calmului atmosferic, în cursul unui an valoarea medie a acestui parametru depăşind 50 %.

Viteza medie anuală a vântului a înregistrat, în perioada 1961-2000, o valoare de doar 1,6 m/s În cursul anului viteza vânturilor din vest a prezentat valori, aproape în fiecare lună, mai mari decât cea a vânturilor din celelalte direcţii predominante, făcând posibilă reîntoarcerea acestora, prin bararea lor de către unităţile montane din nord-estul şi estul depresiunilor Baia Mare – Lăpuş, sub forma vânturilor estice (care înregistrează cea mai mare frecvenţă în cursul unui an, 13,9 %), favorizând antrenarea poluanţilor proveniţi de la uzinele Cuprom şi Romplumb, peste zona rezidenţială a oraşului Baia Mare. Predominarea vânturilor foarte slabe (0-1 m/s), care înregistrează o frecvenţă maximă în lunile de toamnă şi iarnă (peste 60 %, cu un maxim în ianuarie de peste 73 %) şi slabe (2-5 m/s), precum şi valoarea mare a calmului atmosferic reliefează caracterul de adăpost al acestui areal depresionar, ceea ce creează condiţii reduse de dispersie a poluanţilor.

Fenomene şi procese meteorologice cu rol favorizant în accentuarea poluării aerului. Din analizele realizate (1971-1980) s-a constatat că depresiunile Baia Mare - Copalnic

sunt afectate de inversiuni de temperatură într-un număr de 30-50 de zile pe an, având o frecvenţă, durată şi intensitate mai mari în lunile octombrie, noiembrie, decembrie şi ianuarie. Acestea au o influenţă negativă asupra mediului şi asupra stării de sănătate a populaţiei zonei prin blocarea poluanţilor în apropierea suprafeţei terestre, în straturile stabile de aer, contribuind astfel la sporirea concentraţiei acestora în atmosfera joasă.

Ceaţa. În zona Baia Mare – Copalnic frecvenţa medie anuală a ceţii este destul de însemnată, aceasta însumând 41,2 zile. În cursul anului, cele mai frecvente zile cu ceaţă se înregistrează în intervalul decembrie-ianuarie, fiind de 9,3 şi, respectiv, 8,9 zile. O frecvenţă relativ mare a acestui fenomen se consemnează şi în lunile februarie (6,0 zile) şi noiembrie (5,8 zile). Cel mai redus număr mediu lunar de zile cu ceaţă se înregistrează în intervalul aprilie-august, cu valori cuprinse între 0,4 şi 0,9 zile. Acest fenomen meteorologic favorizează menţinerea poluanţilor în apropierea suprafeţei terestre şi creşterea concentraţiei acestora în troposfera inferioară.

Aerul ceţos. În zona Baia Mare, frecvenţa aerului ceţos este ridicată, înregistrând 227,6 de zile. Cea mai mare frecvenţă a acestui fenomen este consemnată în semestrul rece al anului şi îndeosebi în lunile decembrie şi ianuarie, când se consemnează în medie 27,2 zile şi, respectiv, 27,9 zile cu aer ceţos.

Datorită prezenţei Văii Săsarului, care străbate oraşul de la est la vest, a apropierii lacului de acumulare Firiza şi a zonei industriale dezvoltate a oraşului, localizată în imediată

vecinătate a râului, în nord-estul oraşului, frecvenţa aerului ceţos se menţine destul de ridicată chiar şi în lunile de vară, înregistrând, în medie, 13,1-16,6 zile.

Acest fenomen contribuie considerabil la menţinerea în atmosfera inferioară a poluanţilor şi la creşterea concentraţiilor acestora (mărind riscul îmbolnăvirilor legate îndeosebi de căile respiratorii ).

Capitolul 6. Apele Sub aspect hidrografic depresiunile Baia Mare şi Copalnic aparţin bazinului râului

Someş. Râul Someş drenează Depresiunea Baia Mare de la sud la nord, pe o lungime de 42,7 km, prezentând un curs meandrat. Principalii săi afluenţi cu care confluează în unitatea depresionară menţionată amintim: Sălajul (afluent de stânga), Bârsăul, Lăpuşul (cu afluenţii: Cavnic, Săsar – cu Firiza-, Băiţa - cu Nistru ş.a.), Ilba ş.a.

Debitele medii. Râul Someş a prezentat, în perioada 1970-2003, un debit mediu multianual de 91,1 m³/s la intrarea în Depresiunea Baia Mare (la Ulmeni) şi de121,59 m³/s la Cicârlău, spre ieşirea din această unitate. Dintre afluenţii Someşului cu care acesta confluează în sectorul depresionar Baia Mare – Copalnic cel mai important sub aspectul aportului de apă adus este râul Lăpuş (19,45 m³/s), împreună cu principalii afluenţi ai acestuia, Cavnic (4,35 m³/s) şi Săsar (6,11 m³/s). Afluentul Someşului, Sălaj, prezintă un debit mediu multianual destul de redus (2,28 m³/s).

Capitolul 7. Vegetaţia

Tipurile de vegetaţie

Pădurea. În depresiunea Baia Mare pădurea ocupă o suprafaţă de 46.594 ha, iar în depresiunea Copalnicului, 9.509 ha.

Pădurile de stejari mezofili şi submezofili-termofili aparţinând zonei nemorale, ocupă unităţile de terase, îndeosebi din partea de nord (terasele Săsarului) şi de sud (terasele Someşului, extindere mai mare având Pădurea Bavna) a Depresiunii Baia Mare dar şi numeroase petice pe interfluviul Lăpuş - Bârsău, precum şi din Depresiunea Copalnicului, la altitudini de 150-350 metri.

Subetajul pădurilor de gorun şi de amestec cu gorun ocupă îndeosebi zonele interfluviale din depresiunile Copalnicului şi Baia Mare, precum şi trenele piemontane nordice şi glacisul de la contactul cu Dealurile Asuajului, la altitudini de 350-500 de metri.

Subetajul făgetelor colinare aparţinând etajului pădurilor de fag ocupă zonele de contact ale depresiunilor Baia Mare şi Copalnic cu unităţile vecine mai înalte (Munţii Gutâi - Ţibleş, Piemontul Şatra, Culmea Preluca, Dealurile Chioarului, Dealurile Asuajului), desfăşurându-se între 500-750 de metri altitudine.

Pajiştile. Pajiştile ocupă suprafeţe însemnate reprezentând 75,1 % (14,611 ha) din suprafaţa agricolă în Depresiunea Copalnicului şi 46,4 % (27,294 ha) din cea a Depresiunii Baia Mare.

Capitolul 8. Solurile

Interacţiunea strânsă şi permanentă dintre componentele naturale cu rol în pedogeneză (litologia, condiţiile climatice, relieful, apa, organismele vegetale şi animale ş.a.) şi maniera diferită de combinare locală a factorilor pedogenetici, la care se adaugă influenţa activităţii antropice, explică diversitatea tipurilor şi subtipurilor de sol apărute în zona depresionară analizată.

Solurile din zona depresionară Baia Mare – Copalnic aparţin predominant claselor: luvisoluri (incluzând următoarele tipuri de sol: preluvosolul tipic, luvosolul tipic şi pseudogleizat, luvosolul albic tipic şi pseudogleizat), cambisoluri (răspândire mai mare având tipul de sol eutricambosol), protisoluri (cu tipuri de sol precum: regosoluri, aluviosol, etiantrosol) ş.a.

Capitolul 9. Aşezările umane – factori generatori de presiune asupra mediului În zona depresionară studiată există 5 oraşe, toate aflându-se în Depresiunea Baia

Mare: Baia Mare (140581 locuitori, în anul 2006), Baia Sprie (16626 locuitori, în anul 2006, Şomcuta Mare (7715 locuitori, în anul 2006, Ulmeni (7356 loc., în anul 2006), Tăuţii Măgherăuş (6711 loc., în anul 2006). În cadrul depresiunii Baia Mare zona urbană ocupă o suprafaţă de 65.203 ha, având o populaţie urbană ce însumează 178.989 locuitori.

Capitolul 10. Surse de poluare a mediului în depresiunile Baia Mare şi Copalnic

Zona de contact dintre depresiunile Baia Mare şi Copalnic cu unitatea vulcanică

nordică (munţii Igniş şi Gutâi) este marcată de amprenta activităţilor de exploatare a minereurilor neferoase, care au aici un caracter tradiţional. Acestora li s-au adăugat mai târziu activităţile de prelucrare industrială a metalelor neferoase. Activităţile legate de exploatarea minereurilor neferoase, de preparare a acestora şi de obţinere a metalelor neferoase constituie şi principalele surse de poluare a mediului zonei depresionare Baia Mare – Copalnic.

Poluatori industriali. Cei mai importanţi poluatori industriali ai zonei depresionare analizate sunt reprezentaţi de cele două uzine de metalurgie neferoasă: S.C. Cuprom S.A. Bucureşti - Sucursala Baia Mare, situată în partea de est a oraşului Baia Mare, care are ca activitate de bază producerea cuprului rafinat şi a metalelor preţioase din concentrate miniere, dar şi a zincului, cadmiului, manganului, arsenului ş.a. şi S.C. Romplumb S.A. – Firiza, care produce plumb primar (dispune de instalaţie pentru obţinerea plumbului decuprat), situată în partea de nord-est a oraşului Baia Mare (pe valea râului Firiza, afluent al râului Săsar). Aceste uzine dispun de o bază tehnologică învechită şi puternic poluantă.

În anul 1999 s-a alăturat acestora uzina „Transgold”, având ca activitate extragerea metalelor preţioase din steril de flotaţie, utilizând în procesul tehnologic cianura de sodiu în cantităţi suprasaturate, între 200 şi 800 mg/l de apă, activitate ce se desfăşoară în mediu deschis, la o distanţă redusă de zona locuită.

Alte surse importante de poluare a mediului zonei analizate sunt reprezentate de unităţile de exploatare a minereurilor neferoase localizate în zona de contact a depresiunilor Baia Mare şi Copalnic cu unitatea montană vulcanică (Igniş-Gutâi): Baia Sprie, Herja, Săsar, Şuior, Nistru, Ilba care poluează mediul prin depozitarea la suprafaţa solului a haldelor de steril de mină şi prin apele de mină care se evacuează din galerii.

În zona menţionată există circa 140 de halde de steril de mină, dintre care 17 au fost active până în anii 2005-2006, celelalte aflându-se în conservare.

Uzinele de preparare a minereurilor neferoase, care au condus la apariţia unui mare număr de iazuri de decantare a sterilului de flotaţie, constituie alţi importanţi factori de poluare a mediului depresiunilor Baia Mare şi Copalnic. Apele reziduale rezultate din procesele de preparare a minereurilor neferoase şi sterilul de flotaţie sunt transportate prin conducte de hidrotransport sub formă de tulbureală către iazurile de decantare în vederea epurării apelor şi a depozitării sterilelor. Acestea conţin cantităţi deosebit de ridicate de impurificatori, dintre care menţionăm: cianuri (sub formă de cianură simplă de sodiu sau cianuri complexe ale metalelor), ioni de cupru, de zinc, de plumb, de fier, de mangan, resturi

de substanţe organice, sulfaţi în funcţie de caracteristicile minereurilor şi a reactivilor utilizaţi. Analizele efectuate asupra probelor prelevate la ieşirea apelor limpezite din anumite iazuri (Bozânta, Tăuţii de Sus, Plopiş – Răchiţele, Transgold ş.a.), ce se scurg în reţeaua hidrografică locală, au pus în evidenţă depăşiri grave ale concentraţiilor maxime admise impuse de normele româneşti privind calitatea apelor de suprafaţă la indicatori precum: cianuri, cupru, zinc, reziduu fix, sulfaţi, CCO-Mn ş.a.

În zona minieră Baia Mare - Cavnic există mai multe astfel de iazuri, dintre care şase sunt amplasate în spaţiul depresiunii Baia Mare şi două în spaţiul depresiunii Copalnic, unele active până în anul 2006, iar altele scoase din funcţiune şi, în puţine cazuri, aflate în conservare sau ecologizate. Menţionăm în acest sens, iazurile de decantare active până în 2006, Răchiţele - Plopiş , Tăuţii de Sus (din anul 2003, inactiv), iazul Tăuţii de Sus – vechi, Flotaţia Centrală, scos din activitate în urmă cu 20 de ani, iazul Bozânta (scos din funcţiune în anul 2006), iazul de decantare Săsar (scos din funcţiune în anul 1982), iazul de decantare Transgold. Mai pot fi amintite iazurile de decantare situate în vecinătatea spaţiului depresionar studiat, din zona Cavnic - Mălăini şi Vrănicioara (scos din funcţiune în anul 1977), Nistru şi Bloaja - vechi.

Iazurile de decantare a apelor reziduale de flotaţie reprezintă elemente antropice cu riscuri deosebite de poluare a mediului la nivel local, regional sau internaţional. La nivel local, acestea scot din circuitul agricol suprafeţele pe care sunt amplasate, iar prin apele de infiltraţie poluează solurile şi vegetaţia din vecinătatea lor, precum şi pânzele freatice. Prin apele limpezite insuficient epurate sau neepurate evacuate în reţeaua locală de râuri cauzează poluarea apei acestora, a sedimentelor de râu, a solurilor şi a vegetaţiei din luncile acestora. O altă cale a poluării de către iazurile de decantare a elementelor mediului o constituie aerul încărcat cu pulberi de metale grele provenite de la suprafaţa acestor halde în urma antrenării lor de către vânt crescând astfel riscul contaminării elementelor mediului pe suprafeţe mult mai mari.

Locuitorii acestor zone sunt expuşi atât contaminării directe prin inhalarea poluanţilor, sau prin consumul de ape contaminate, având în vedere că în general în mediul rural al zonei singura sursă de apă potabilă o constituie fântânile, cât şi prin intermediul lanţului trofic.

Capitolul 11. Starea calităţii factorilor de mediu Starea calităţii aerului În depresiunile Baia Mare şi Copalnic, şi îndeosebi în zona municipiului Baia Mare,

calitatea aerului este afectată în principal de activităţile legate de metalurgia neferoasă desfăşurate în zona Baia Mare, prin emisiile de poluanţi provenite de la S.C. Romplumb şi S.C. Cuprom Bucureşti - sucursala Baia Mare, reprezentate prin pulberi cu conţinut de metale grele: plumb, cadmiu, arsen, zinc, cupru, mercur, nichel, crom, arsen, seleniu ş.a., gaze cu dioxid de sulf, trioxid de sulf, vapori de acid sulfuric, dioxid de azot, amoniac ş.a. La acestea se adaugă pulberile cu conţinut de metale grele antrenate de la iazurile de decantare existente în zona depresionară Baia Mare - Copalnic, precum şi emisiile în atmosferă provenite din arderile de combustibil din procesele tehnologice şi de la centralele termice pentru producerea căldurii şi a apei calde menajere, traficul rutier, staţiile de mixturi asfaltice ce funcţionează cu instalaţii şi tehnologii vechi, emisiile de la rampa de deşeuri menajere ş.a.

Poluarea aerului cu dioxid de sulf Dioxidul de sulf este generat de activităţile de metalurgie neferoasă, în special de cea

desfăşurată la S.C. „Romplumb” Baia Mare unde, în prezent, întreaga cantitate de emisii de dioxid de sulf rezultată din procesele tehnologice este eliminată în atmosferă. Se adaugă S.C. „Cuprom” - sucursala Baia Mare, care constituia până în anul 2000 (când uzina şi-a încetat activitatea la principalele linii tehnologice poluante) principala sursă de emisie a acestui poluant, dar şi transportul rutier şi sistemele de încălzire pe bază de combustibili solizi.

Analizele efectuate în perioada 1990-2006 au indicat faptul că indicatorul a prezentat concentraţii foarte ridicate în aer în perioada 1990-1997 (maxima mediei anuale fiind înregistrată în anul 1994, cu o valoare de 264 µg/m³ (faţă de 60 µg/m³ CMA), înregistrând o frecvenţă de depăşire a valorii maxime admise de la peste 5 % în anul 1990, la peste 20 % în anul 1994. Valoarea medie anuală cea mai ridicată înregistrată în anul 1994 s-a datorat neefectuării unei revizii generale complete la S.C. „Cuprom” S.A., ceea ce a condus la dese întreruperi în funcţionarea instalaţiilor tehnologice, având ca rezultat evacuări de gaze pe durate variabile la nivelul solului şi la mare înălţime.

Prin punerea în funcţiune în luna mai 1995 la S.C. „Cuprom” a coşului de dispersie a gazelor cu o înălţime de 351,5 m s-a înregistrat o scădere semnificativă a valorilor concentraţiilor de dioxid de sulf semnalându-se, după acest an, depăşiri ale concentraţiilor maxime admise numai în 1-2 puncte, faţă de 5-7 puncte anterior, situate pe raza municipiului Baia Mare. Depăşiri importante s-au înregistrat într-un punct situat în apropierea platformei S.C. „Cuprom”, expus poluării la joasă înălţime. După anul 1998 valorile medii anuale ale concentraţiilor de dioxid de sulf, la nivelul oraşului Baia Mare, s-au situat sub limita maximă admisă, iar în anul 2002 nu s-a înregistrat nici o depăşire a CMA, mediile anuale situându-se, la cele 7 puncte de măsură, între 4 şi 30 µg/m³, iar media anuală la nivelul oraşului a fost de 16,5 µg/m³. În anul 2002 la indicatorul dioxid de sulf nu s-au înregistrat nici depăşiri ale CMA zilnice (CMA- 24 h=250 µg/m³). În perioada 2003-2006 valorile medii anuale s-au situat sub C.M.A. anuală, fiind de 17 µg/m³ în anii 2003 si 2004 şi de 14 µg/m³ în anii 2005 şi 2006.

Faţă de aceste valori calculate la nivelul oraşului, în 7 puncte de măsură, trebuie menţionat faptul că există puncte, îndeosebi cele situate în apropierea platformelor industriale „Romplumb” şi „Cuprom”, în care concentraţiile medii zilnice, lunare şi anuale au continuat să depăşească frecvent concentraţiile maxime admise în lunile cu activitate la S.C. Cuprom şi după anul 1998, chiar dacă începând cu acest an valorile medii anuale la nivelul oraşului s-au situat sub nivelul concentraţiei maxime admise.

Poluarea aerului cu pulberi de plumb Principalele surse de poluare a aerului atmosferic cu pulberi de plumb sunt

reprezentate de S.C. Romplumb S.A. şi S.C. Cuprom Bucureşti - sucursala Baia Mare, la care se adaugă traficul rutier. În perioada 1990-2006 concentraţia plumbului în aer, în zona Baia Mare, s-a menţinut la un nivel ridicat. S-a semnalat o scădere a concentraţiei acestui indicator începând din anul 1995, în urma intrării în funcţiune a coşului de dispersie de la S.C. Cuprom S.A., însă valorile acestuia au continuat să depăşească concentraţiile maxime admise anuale de peste 2 ori. Între anii 1990 şi 1994 concentraţiile medii anuale de plumb au înregistrat valori cuprinse între 4,689 (în anul 1994) şi 8,169 (în anul 1991), faţă de CMA anuală de 0,5 µg/m³. Frecvenţele anuale de depăşire a concentraţiilor maxime admise zilnice (CMA zilnică = 0,70 µg/m³) la acest indicator au variat între 72,5 % şi 87,5 %. În perioada 1995-2006 concentraţiile de plumb calculate pentru punctele de măsură situate în zona de impact a surselor de poluare şi pentru punctul situat în zona rezidenţială, mediile anuale au înregistrat valori cuprinse între 3,177 µg/m³ (în anul 2002) şi 1,592 µg/m³ (în anul 1995), iar frecvenţele anuale de depăşire ale CMA zilnice (C.M.A. zilnică= 0,70 µg/m³) s-au situat între 49% şi 79%. Concentraţiile maxime zilnice anuale s-au situat între 13,921 µg/m³ (1999), depăşind de 19,8 ori CMA zilnică şi 51,58 µg/m³ (2002), depăşind de 73,6 ori CMA zilnică.

Se constată astfel că în perioada 1995-2006, concentraţiile de plumb în aer s-au menţinut, în continuare, la un nivel ridicat în perimetrul oraşului Baia Mare. Valorile concentraţiilor de plumb au prezentat variaţii mari la intervale scurte de timp fiind generate în mod determinant de modul de funcţionare al uzinei „Romplumb”- Ferneziu, dar şi de influenţa factorilor meteorologici. Prin analiza situaţiei poluării cu plumb (în perioada 1997-

2006) în punctele de control situate în zona de impact direct a surselor de poluare s-au constatat niveluri foarte ridicate, atât în ceea ce priveşte frecvenţa anuală de depăşire a concentraţiei maxime admise zilnice, cât şi a mediilor anuale şi maximelor zilnice anuale înregistrate.

S-a constatat o scădere semnificativă a concentraţiilor de plumb în aer în zona rezidenţială în comparaţie cu zonele aflate sub impactul direct al surselor de poluare, însă acestea continuă să înregistreze şi în această zonă o frecvenţă ridicată de depăşire a concentraţiilor maxime admise zilnice şi valori maxime zilnice ce depăşesc grav CMA zilnică, punând în pericol sănătatea populaţiei.

Poluarea aerului cu pulberi de cadmiu Acest indicator prezintă aceleaşi surse de poluare ca şi plumbul. Şi în cazul valorilor

medii anuale ale acestui poluant s-a observat, în zona Baia Mare, o tendinţă descendentă după anul 1995, valorile acestuia depăşind însă în continuare C.M.A. (raportat la 24 ore = 0,02 µg/m³), excepţie făcând anii 1998, 2000, 2003, când acestea s-au situat la nivelul C.M.A. şi anii 2001, 2004 si 2005, 2006, când acestea s-au situat sub nivelul C.M.A. În perioada analizată (1990-2006), cele mai ridicate valori ale concentraţiilor medii anuale de cadmiu s-au semnalat în anii 1994 (0,038 µg/m³), 1991 şi 1992 (când s-au înregistrat valori de 0,037 µg/m³). Cea mai scăzută valoare a fost consemnată în anul 2005, în ceea ce priveşte media anuală înregistrată (0,014 µg/m³) şi în 2006, în ceea ce priveşte frecvenţa anuală de depăşire a C.M.A. zilnică (fiind de 22,8%).

S-a constatat faptul că în vecinătatea surselor principale de poluare, îndeosebi în apropierea S.C. Romplumb, atât la indicatorul plumb, cât şi la cadmiu valorile concentraţiilor şi frecvenţele de depăşire s-au menţinut foarte ridicate, acestea situându-se la niveluri mult mai mari faţă de punctele de control din zona rezidenţială a oraşului. Analizele privind evoluţia concentraţiilor medii lunare şi zilnice ale poluanţilor în aer au reliefat variaţii importante ale acestora în funcţie de regimul de funcţionare al principalelor uzine poluatoare, semnalându-se amplificări ale valorilor acestora în sezonul rece al anului, ca urmare a instalării frecvente, în zona depresionară analizată, în această perioadă a anului, a inversiunilor de temperatură, a creşterii numărului de zile cu ceaţă şi aer ceţos, care determină menţinerea poluanţilor în imediata vecinătate a suprafeţei terestre şi, în consecinţă, creşterea concentraţiei acestora în aer, precum şi a creşterii şi mai accentuate, în acest sezon, a valorii calmului atmosferic, factor ce contribuie la împiedicarea dispersiei poluanţilor.

Starea calităţii apelor Starea calităţii apei râurilor. Determinările fizico-chimice efectuate pe râurile din

bazinul Someşului din sectorul depresionar Baia Mare – Copalnic, în perioada 1990-2005, au evidenţiat depăşiri ale concentraţiilor maxime admise la o serie de indicatori (amoniu, azotaţi, azotiţi, fenoli ş.a.) şi îndeosebi la indicatorul metale grele (cupru, plumb, zinc, cadmiu, mangan, fier ş.a.), acestea încadrând râurile din sectorul de bazin menţionat în limitele claselor III – V de calitate. Cel mai sever poluate sunt sectoare ale râurilor: Săsar (pe segmentul din aval de Baia Sprie, până la confluenţa cu râul Lăpuş, pe o lungime de 19 km.), Cavnic (sectorul situat între exploatarea minieră omonimă şi confluenţa cu râul Lăpuş, pe o lungime de circa 25 km), Lăpuş (sectorul situat între confluenţa cu râul Cavnic şi confluenţa cu râul Săsar, pe o lungime de 31 km şi de la confluenţa cu râul Săsar la confluenţa cu râul Someş, pe o lungime de 7 km, unde concentraţiile poluanţilor înregistrează o creştere şi mai accentuată), Băiţa, Ilba aparţinând bazinului Someş.

Astfel, în ceea ce priveşte concentraţiile ionilor de mangan total în apa râurilor din zona studiată, în perioada 2000-2005, acestea au prezentat valori medii anuale ce au depăşit, în toate secţiunile de pe râurile luate în discuţie concentraţia maximă admisă (0,05 mg/l), fiind cuprinse între 0,085 mg/l (râul Lăpuş, în secţiunea Lăpuşel, 2004) şi 2,84 mg/l (râul Săsar,

secţiunea Baia Mare, 2000). Valorile medii multianuale pe râul Someş, în secţiunile Ulmeni şi Cicârlău, au fost cuprinse între 0,182 şi 0,218 mg/l (depăşind de 3 şi, respectiv, 4,3 ori C.M.A), apa râului fiind încadrată în clasa a IV-a de calitate, în timp ce pe râul Lăpuş acestea s-au situat între 0,127 mg/l la Lăpuşel (clasa a IV-a de calitate) şi 1,61 mg/l în secţiunea Buşag (depăşind de peste 32 de ori valoarea maximă admisă, apa încadrându-se în clasa a V-a de calitate). Afluentul Lăpuşului, Copalnic, a consemnat o medie multianuală de 0,509 mg/l, apa acestuia înscriindu-se în clasa a V-a de calitate, iar Săsarul, în secţiunea Baia Mare, a înregistrat o valoare medie multianuală a concentraţiei de mangan de 1,546 mg/l, depăşind de peste 30 de ori concentraţia maximă admisă, apa acestuia fiind, de asemenea, încadrată în clasa a V-a de calitate. Râul Ilba, în amonte de vărsarea în râul Someş, a înregistrat în anul 2005 o medie anuală de 3,09 mg/l (depăşind de peste 60 de ori limita maximă admisă).

Atât din evoluţia medie anuală, cât şi din cea medie lunară s-a observat faptul că cele mai ridicate valori ale acestui parametru, cu depăşiri extrem de severe a concentraţiei maxime admise, au fost înregistrate pe râurile Săsar (secţiunea Baia Mare) şi Lăpuş (secţiunea Buşag). Valorile maxime ale concentraţiilor de mangan, în perioada analizată, au fost cuprinse între 0,76 şi 0,97 mg/l pe râul Someş, în secţiunile Cicârlău şi, respectiv, Ulmeni şi au atins valori extrem de ridicate pe râul Lăpuş în secţiunea Buşag, de 4,56 mg/l şi pe râul Săsar, în secţiunea Baia Mare, de 6,27 mg/l, valori ce au depăşit C.M.A de peste 91 şi, respectiv, 125 de ori. Valorile minime ale concentraţiilor de mangan pe râurile analizate au fost cuprinse între 0,008 mg/l (pe râul Someş, la Ulmeni) şi 0,353 mg/l (pe râul Lăpuş, la Buşag), depăşind în ultimul caz concentraţia maximă admisă de 3,5 ori.

Concentraţiile de fier total pe râurile analizate au înregistrat, în perioada 2000-2005, valori medii anuale cuprinse între 0,09 mg/l (râul Săsar, secţiunea Baia Mare, 2002) şi 0,502 mg/l (râul Lăpuş, secţiunea Buşag, 2004). Concentraţiile medii multianuale au oscilat între 0,187 mg/l şi 0,220 mg/l pe râul Someş (secţiunile Ulmeni şi, respectiv, Cicârlău), valori ce au depăşit de 1,8-2,2 ori C.M.A. (CMA=0,1 mg/l), au prezentat valori cuprinse între 0,162 şi 0,343 mg/l pe râul Lăpuş, în secţiunile Lăpuşel şi, respectiv, Buşag, cu depăşiri ale concentraţiei maxime admise de 1,6 şi, respectiv, 3,4 ori. Afluenţii Lăpuşului, Cavnic (secţiunea Copalnic) şi Săsar (secţiunea Baia Mare) s-au înscris cu valori medii multianuale de 0,234 mg/l şi, respectiv, 0,308 mg/l, înregistrând depăşiri ale C.M.A. de peste 2-3 ori. Apa râurilor în secţiunile analizate a fost încadrată în clasa a III-a de calitate, excepţie făcând secţiunile Buşag şi Baia Mare, care s-au înscris în clasa a IV-a de calitate.

Atât în evoluţia medie anuală, cât şi în cea medie lunară s-au constatat depăşiri ale concentraţiei maxime admise la acest parametru în toate secţiunile de râu analizate, excepţie făcând doar anul 2002 în secţiunea Baia Mare (pe râul Săsar) şi lunile mai şi iunie în secţiunea Ulmeni (pe râul Someş). Concentraţiile maxime de fier total, în perioada analizată, au fost cuprinse pe râul Someş între 0,64 mg/l (secţiunea Ulmeni) şi 1,71 mg/l (secţiunea Cicârlău), depăşind C.M.A. de 6-17 ori; pe râul Lăpuş valorile maxime atinse au fost de 0,89 mg/l şi 2,53 mg/l la Lăpuşel şi, respectiv, Buşag, depăşind C.M.A. de 8,9 şi, respectiv, 25,3 ori, iar afluenţii Lăpuşului, Cavnic şi Săsar, au înregistrat maxime ale concentraţiilor de fier total de 2,31 mg/l şi, respectiv, 1,76 mg/l. Aceste valori au înscris apa râurilor în clasa a V-a de calitate. Valorile minime ale concentraţiilor ionilor de fier au fost cuprinse pe râurile analizate între 0,02 mg/l şi 0,07 mg/l.

Conţinutul de cupru. Concentraţiile medii anuale de cupru au fost cuprinse, în perioada analizată (2000-2005), între 0,014 mg/l (râul Lăpuş, secţiunea Lăpuşel, 2001) şi 0,087 mg/l (râul Săsar, secţiunea Baia Mare, 2004). Valorile medii multianuale au variat pe râul Someş, în secţiunile Ulmeni şi Cicârlău, între 0,027 mg/l şi 0,025 mg/l, depăşind uşor concentraţia maximă admisă (C.M.A.=0,02 mg/l), aceste secţiuni fiind astfel încadrate în clasa a III-a de calitate. Afluentul Someşului, Lăpuş, a înregistrat concentraţii medii anuale de cupru total de 0,020 mg/l, în secţiunea Lăpuşel, situându-se la nivelul limitei maxime admise

şi de 0,055 mg/l în secţiunea Buşag, depăşind de 2,7 ori C.M.A., apa râului fiind încadrată în clasa a IV-a de calitate. Concentraţia medie multianuală de cupru total pe râul Cavnic în secţiunea Copalnic a atins 0,032 mg/l, depăşind C.M.A., iar pe râul Săsar, în secţiunea Baia Mare, aceasta a depăşit de 2,6 ori C.M.A., fiind de 0,052 mg/l, apa râului încadrându-se în clasa a V-a de calitate.

În evoluţia medie lunară se constată valori constant ridicate ale concentraţiei cuprului în apă cu depăşiri severe ale concentraţiei maxime admise pentru apele de suprafaţă în aproape toate secţiunile de râu analizate şi cu deosebire pe râurile Săsar (secţiunea Baia Mare), Lăpuş (secţiunea Buşag), Cavnic (secţiunea Copalnic) ş.a.

Concentraţiile maxime de cupru total în secţiunile de râu analizate au atins pe râul Someş valori cuprinse între 0,148 mg/l şi 0,109 mg/l în secţiunile Ulmeni şi, respectiv, Cicârlău, iar pe afluentul acestuia, Lăpuş, concentraţiile maxime au atins niveluri extrem de ridicate, fiind cuprinse între 0,116 mg/l şi 0,286 mg/l în secţiunile Lăpuşel şi, respectiv, Buşag, acestea depăşind de 5,8 şi, respectiv, 14,3 ori C.M.A. Râul Săsar, la Baia Mare, a înregistrat, de asemenea, o valoare ridicată a concentraţiei maxime de cupru total, de 0,178 mg/l (depăşind de 8,9 ori C.M.A), iar râul Cavnic, la Copalnic, o concentraţie maximă de 0,152 mg/l. Aceste valori maxime ale concentraţiei de cupru total au încadrat apa râurilor în clasa a V-a de calitate.

Concentraţiile minime de cupru total au înregistrat valori cuprinse între 0,004 mg/l (la Ulmeni) şi 0,017 mg/l (la Buşag), situându-se sub concentraţia maximă admisă.

Concentraţiile medii multianuale de plumb total înregistrate, în perioada analizată (2000-2005), pe râurile din bazinul Someşului (din sectorul depresionar Baia Mare – Copalnic au prezentat valori cuprinse între 0,020 mg/l şi 0,017 mg/l pe râul Someş în secţiunile Ulmeni şi, respectiv, Cicârlău, depăşind de peste 4 şi, respectiv, 3 ori C.M.A. (CMA=0,005 mg/l), apa râului fiind înscrisă în clasa a IV-a de calitate. Concentraţiile medii multianuale pe râul Lăpuş s-au situat între 0,018 mg/l (în secţiunea Lăpuşel, depăşind de peste 3 ori C.M.A., secţiune încadrată în clasa a IV-a de calitate a apei) şi 0,029 mg/l (în secţiunea Buşag, depăşind de peste 5 ori C.M.A., apa fiind încadrată în clasa a V-a de calitate). Concentraţiile medii multianuale de plumb total au prezentat valori ridicate şi pe râul Cavnic (secţiunea Copalnic), fiind de 0,023 mg/l (cu depăşiri ale C.M.A. de peste 4 ori), încadrând apa râului în clasa a IV-a de calitate şi pe râul Săsar, în secţiunea Baia Mare, fiind de 0,027 mg/l, cu depăşiri ale C.M.A. de 5 ori, apa fiind înscrisă în clasa a V-a de calitate.

În evoluţia medie lunară a concentraţiei acestui indicator se observă, de asemenea, valori constant foarte ridicate în toate secţiunile de râu analizate, cu depăşiri severe ale concentraţiei maxime admise pentru apa potabilă. Concentraţiile maxime de plumb total s-au situat la niveluri foarte ridicate, depăşind între 6 (în secţiunea Cicârlău) şi 33 de ori (în secţiunea Baia Mare) concentraţia maximă admisă. Astfel, acestea au înregistrat valori de 0,040 mg/l şi 0,034 mg/l pe râul Someş în secţiunile Ulmeni şi, respectiv, Cicârlău, valori cuprinse între 0,080 mg/l şi 0,066 mg/l pe râul Lăpuş, în secţiunile Lăpuşel şi, respectiv, Buşag. Afluentul acestuia, Săsarul, a consemnat concentraţia maximă cea mai ridicată de 0,167 mg/l (secţiunea Baia Mare), iar Cavnicul, la Copalnic, s-a înscris cu o maximă a concentraţiei de plumb total de 0,097 mg/l. Concentraţiile minime s-au situat între 0 mg/l, în perioadele în care activitatea principalilor poluatori a fost întreruptă şi 0,01mg/l (pe râul Lăpuş, la Buşag), valoare ce a depăşit de 2 ori C.M.A.

În perioada 2000-2005, indicatorul zinc total a prezentat, în secţiunile de râu analizate, concentraţii medii multianuale ce au depăşit de 1,4 - 6 ori concentraţia maximă admisă (0,1 mg/l), excepţie făcând secţiunea Ulmeni de pe râul Someş, unde concentraţia medie multianuală s-a situat la nivelul valorii maxime admise. Astfel, valorile medii multianuale ale concentraţiilor de zinc total au variat pe râul Someş între 0,105 mg/l în secţiunea Ulmeni, unde apele au fost încadrate în clasa a II-a de calitate şi 0,286 mg/l, la Cicârlău, secţiune

încadrată în clasa a IV-a de calitate. Râul Lăpuş a prezentat concentraţii medii multianuale ce au însumat 0,148 mg/l (clasa a III-a de calitate) la Lăpuşel şi 0,646 mg/l, în secţiunea Buşag, unde apa râului s-a înscris în clasa a V-a de calitate pentru ape de suprafaţă. Afluentul Lăpuşului, Cavnicul, a înregistrat la Copalnic o concentraţie medie multianuală de 0,566 mg/l, iar Săsarul, în secţiunea Baia Mare, o concentraţie medie de 0,584 mg/l, apele acestora fiind înscrise în clasa a V-a de calitate. Concentraţiile medii anuale de zinc au fost cuprinse între 0,075 mg/l (râul Săsar, secţiunea Baia Mare, 2001) şi 1,093 mg/l (râul Săsar, secţiunea Baia Mare, 2004), înregistrând depăşiri grave ale CMA, pe secţiunile analizate, excepţie făcând secţiunea Ulmeni (pe Someş) unde acestea au fost depăşite doar în anul 2004. Concentraţii medii anuale foarte ridicate au fost semnalate pe secţiunile de râu Baia Mare (pe râul Săsar), Copalnic (pe râul Cavnic), Buşag (pe Lăpuş), Cicârlău (pe Someş), acestea accentuându-se în anii 2004 şi 2005. Valorile maxime ale concentraţiilor de zinc total pe râurile analizate au depăşit între 4,6 (la Ulmeni, pe râul Someş) şi 33,8 ori (secţiunea Baia Mare, pe râul Săsar) concentraţia maximă admisă, apa acestora fiind în toate cazurile încadrată în clasa a V-a de calitate. Acestea au atins valori de 0,464 mg/l şi 2,156 mg/l pe râul Someş la Ulmeni şi, respectiv, Cicârlău, valori maxime cuprinse între 0,763 mg/l şi 1,638 mg/l pe râul Lăpuş în secţiunile Lăpuşel şi, respectiv, Buşag şi valori ale concentraţiilor maxime de zinc total de 2,156 mg/l pe râul Cavnic (secţiunea Copalnic) şi de 3,382 mg/l pe râul Săsar (secţiunea Baia Mare). Valorile minime ale concentraţiilor de zinc total au fost cuprinse pe secţiunile de râu analizate între 0 mg/l (înregistrate pe râul Someş la Ulmeni, în lunile octombrie şi decembrie 2003 şi pe râul Lăpuş la Lăpuşel, în luna noiembrie 2003) şi 0,218 mg/l (râul Lăpuş în secţiunea Buşag), aceasta din urmă depăşind concentraţia maximă admisă de peste 2 ori, apa râului fiind încadrată în clasa a IV- a de calitate. În toate celelalte secţiuni analizate valorile minime ale concentraţiilor de zinc total s-au situat sub nivelul C.M.A.

Concentraţiile medii anuale de cadmiu au prezentat, în perioada 2000-2005, valori ce s-au situat peste concentraţia maximă admisă (0,001 mg/l) pe râurile Lăpuş, Cavnic şi Săsar. Astfel, pe râul Lăpuş în secţiunea Buşag concentraţiile medii anuale au înregistrat o valoare de 0,005 mg/l (depăşind de 5 ori C.M.A), apele râului în această secţiune fiind încadrate în clasa a IV-a de calitate. Cea mai ridicată medie anuală, din perioada analizată, 2000-2005, s-a înregistrat în anul 2005, aceasta fiind de 0,007 mg/l. În secţiunea Baia Mare, râul Săsar a înregistrat o medie multianuală de 0,004 mg/l, apele acestuia înscriindu-se în clasa a IV-a de calitate. Râul Cavnic a înregistrat în secţiunea Copalnic o medie multianuală la acest parametru de 0,002 mg/l, apele râului fiind înscrise în clasa a III-a de calitate. Este de menţionat faptul că în această secţiune de râu nu a fost semnalată prezenţa ionilor de cadmiu în anii 2000 şi 2001, cele mai multe depăşiri lunare ale C.M.A. fiind observate în anul 2005 (în 11 luni), valoarea medie a concentraţiei de cadmiu fiind în acest an de 0,008 mg/l. În celelalte secţiuni de râu analizate, concentraţiile medii anuale de cadmiu s-au situat sub C.M.A., fiind cuprinse între 0,0002 mg/l şi 0,0008 mg/l pe râul Someş (secţiunile Ulmeni şi, respectiv, Cicârlău) şi atingând valoarea de 0,0005 mg/l pe râul Lăpuş, la Lăpuşel. În această secţiune nu a fost semnalată prezenţa în apa râului a ionilor de cadmiu în anii 2000, 2001 şi 2003, numărul cel mai mare de depăşiri lunare a C.M.A. (6 luni) fiind evidenţiate, de asemenea, în anul 2005, acestea fiind cuprinse între 0,002 mg/l şi 0,006 mg/l, media acestui an situându-se însă la nivelul C.M.A. (0,001 mg/l), apa râului fiind încadrată în clasa a II-a de calitate. Valorile maxime ale concentraţiilor de cadmiu total au depăşit C.M.A. în toate secţiunile de râu analizate. Cele mai ridicate valori ale acestora au fost semnalate, de asemenea, pe râurile Lăpuş (secţiunea Buşag), Cavnic (secţiunea Copalnic) şi Săsar (secţiunea Baia Mare), acestea fiind cuprinse între 0,013 mg/l (la Buşag) şi 0,019 mg/l (la Copalnic). În perioadele de întrerupere a activităţii agenţilor poluatori concentraţiile de cadmiu, se reduc foarte mult, mergând până la valori ce nu mai pot fi măsurabile.

Creşterile accentuate ale concentraţiilor poluanţilor în apele râurilor analizate sunt dictate de regimul de funcţionare a agenţilor economici poluanţi, de modul de exploatare a staţiilor de epurare a apelor uzate, de perioada de administrare a îngrăşămintelor chimice, de oscilaţiile debitelor râurilor (debitelor scăzute corespunzându-le cele mai ridicate concentraţii ale poluanţilor) şi de frecvenţa producerii inundaţiilor (când mobilitatea ionilor de metale grele din solurile poluate din luncile inundate creşte), dar şi de intensitatea ploilor care, în cazul râurilor în bazinele cărora se află halde de steril de mină, iazuri de decantare, terenuri poluate cu metale grele şi alţi poluanţi, influenţează gradul de antrenare a poluanţilor în râuri.

Calitatea apelor subterane În perioada 2000-2005, calitatea apelor freatice a fost asemănătoare cu cea din anii

precedenţi, consemnându-se în continuare, la anumite foraje, depăşiri frecvente ale concentraţiilor maxime admise la indicatori precum: mangan, fier, cupru, plumb, cadmiu, amoniu, zinc, cianuri, reziduu fix, calciu, arsen, sulfaţi, cloruri, CCO-Mn ş.a. Depăşiri severe ale concentraţiilor admise pentru apa potabilă au fost semnalate îndeosebi la forajele amplasate în zona iazurilor de decantare a sterilului de flotaţie existente în zona analizată şi a haldelor de mină, ca şi în zona unităţilor Cuprom Bucureşti - sucursala Baia Mare, Romplumb – Firiza, Transgold SA., S.N.P. Petrom - sucursala Maramureş ş.a.

Calitatea apelor subterane în zona iazului Transgold a prezentat la indicatorul cupru, în perioada 2001-2005, valori medii anuale, la cele 9 foraje analizate, cuprinse între 0,682 mg/l (2003) şi 2,588 mg/l (2001), depăşind concentraţia maximă admisă pentru apa potabilă între 6,8 şi 25,8 ori. Valoarea concentraţiei medii multianuale a fost de 1,65 mg/l, depăşind de 16,5 ori C.M.A. Valorile maxime au oscilat, în perioada analizată, între 0,020 mg/l şi 29,99 mg/l ,cu depăşiri ale C.M.A. pentru apa potabilă în ultimul caz de aproape 300 de ori. Concentraţiile minime de cupru au prezentat valori cuprinse între 0 mg/l (forajele Aurul EP2 şi EP6) şi 0,034 mg/l (foraj EP7), nedepăşind C.M.A. pentru apa potabilă. La indicatorul cianuri, apele subterane au prezentat în perioada 1999-2005, concentraţii medii anuale cuprinse între 0,01 mg/l (2003) (situându-se la nivelul C.M.A.) şi 0,142 mg/l (2000) (depăşind de 14,2 ori C.M.A.), urmare a accidentului ecologic produs în luna ianuarie a acestui an la iazul de decantare “Transgold”. Media multianuală a fost de 0,033 mg/l, depăşind nivelul C.M.A. pentru apa potabilă de 3,3 ori. Valorile maxime ale concentraţiei de cianuri au oscilat, în perioada analizată, între 0,028 mg/l şi 3,79 mg/l, depăşind concentraţia maximă admisă pentru apa potabilă între 2,8 şi 379 de ori. Concentraţiile minime au fost cuprinse între 0 mg/l şi 0,005 mg/l.

Concentraţia medie multianuală la indicatorul zinc, în perioada 2001- 2005, a fost de 25,3 mg/l, depăşind de 5 ori C.M.A., prezentând valori medii anuale cuprinse între 10,44 mg/l (2002) şi 38,04 mg/l (2001), înregistrând depăşiri ale C.M.A. pentru apa potabilă de 2-7,6 ori. Concentraţiile maxime de zinc au atins valori cuprinse între 10,3 mg/l şi 212,4 mg/l, depăşind C.M.A. de 2-42,4 ori. Concentraţiile minime au oscilat între 0,2 mg/l şi 3,02 mg/l, nedepăşind C.M.A. pentru apa potabilă.

La indicatorii fier, mangan, plumb, cadmiu au fost efectuate determinări la forajele analizate din zona “Transgold” în lunile februarie 2001 şi septembrie 2003, iar la arsen şi nichel în luna septembrie 2003 şi, respectiv, februarie 2001. Astfel, indicatorul fier a prezentat valori ale concentraţiilor medii anuale cuprinse între 0,94 mg/l şi 195,7 mg/l în februarie 2001, cu depăşiri ale concentraţiilor maxime admise pentru apa potabilă cuprinse între 4,7 şi 978,5 ori şi între 1,8 mg/l şi 650 mg/l în septembrie 2003, cu depăşiri ale C.M.A. pentru apa potabilă între 9 şi 3250 de ori.

Concentraţiile medii anuale de mangan conţinute de apele subterane din zona iazului “Transgold”, în perioadele menţionate, au fost cuprinse între 0,061 mg/l şi 441 mg/l,

înregistrând depăşiri ale concentraţiei maxime admise pentru apa potabilă între 1,22 şi 8820 de ori.

Indicatorul plumb a înregistrat la cinci dintre forajele analizate, la care au fost efectuate determinări la acest indicator, valori ale concentraţiei de 0,01 mg/l în luna februarie 2001 (situându-se la nivelul C.M.A.) şi între 0,02 mg/l şi 0,32 mg/l în luna septembrie 2003 (depăşind C.M.A. pentru apa potabilă de 2-32 ori.

Valorile concentraţiilor de cadmiu determinate în februarie 2001, la patru dintre forajele analizate, au fost cuprinse între 0,005 mg/l (la nivelul C.M.A. pentru apa potabilă) şi 0,51 mg/l (depăşind de 102 ori nivelul C.M.A. pentru apa potabilă) şi între 0,022 mg/l şi 0,25 mg/l în septembrie 2003 (depăşindu-se C.M.A. pentru apa potabilă de 4,4-50 de ori), incluzând apele subterane în clasa a V-a de calitate pentru ape de suprafaţă.

Concentraţiile de arsen determinate în septembrie 2003 la patru dintre forajele analizate, la care s-au efectuat determinări la acest parametru, au prezentat valori care au oscilat între 0,001 mg/l (situate sub nivelul C.M.A. pentru apa potabilă) şi 0,057 mg/l (depăşind de 5,7 ori pragul C.M.A. pentru apa potabilă), iar cele de nichel au avut valori cuprinse (februarie 2001) între 0,03 mg/l şi 0,33 mg/l, depăşind de 1,5- 16,5 ori nivelul C.M.A. pentru apa potabilă.

Valorile medii anuale ale pH-ului apei subterane la nivelul forajelor analizate au cuprinse, în perioada 1999-2005, între 4,53 (2005) şi 5,75 (2004), înregistrând o medie multianuală de 5,18, indicând existenţa unor ape acide.

Calitatea apelor subterane în zona iazului Bozânta. Evoluţia concentraţiilor la indicatorul zinc a fost analizată în perioada 2002 – 2005, când concentraţiile medii anuale la acest parametru, la cele patru foraje, au prezentat valori cuprinse între 0,83 mg/l (2005) (sub nivelul C.M.A. pentru apa potabilă) şi 5,67 mg/l (2002) (depăşind concentraţia maximă admisă pentru apa potabilă). Concentraţiile maxime au variat între 8,7 mg/l şi 48 mg/l, depăşind grav valoarea concentraţiei maxime admise pentru apa potabilă. Valorile medii multianuale au fost cuprinse între 0,07 mg/l (Bozânta F2) şi 0,139 mg/l, depăşindu-se astfel concentraţia maximă admisă pentru apa potabilă la toate cele patru foraje analizate. Valorile maxime ale concentraţiei de cianuri au fost cuprinse între 0,56 mg/l şi 2,46 mg/l, depăşindu-se în aceste cazuri C.M.A. pentru apa potabilă între 56 şi 246 de ori. Concentraţiile de plumb conţinute de apele subterane la nivelul celor patru foraje de control din zona Bozânta, analizate în perioada 2002-2004, au prezentat concentraţii medii anuale ce au variat între 0,014 mg/l (2002) şi 0,03 mg/l (2003), depăşind C.M.A. pentru apa potabilă şi încadrând apele subterane în clasele IV -V de calitate pentru apele de suprafaţă. Valorile medii multianuale au fost cuprinse între 0,013 mg/l şi 0,029 mg/l, depăşind C.M.A. pentru apa potabilă. Concentraţiile maxime înregistrate la acest indicator au variat între 0, 09 mg/l şi 0,11 mg/l, consemnând depăşiri severe ale C.M.A. pentru apa potabilă.

Concentraţiile de cupru conţinute de apele subterane, la nivelul forajelor de control analizate, au prezentat valori medii anuale (2002-2005) cuprinse între 0,373 mg/l (2002) şi 0,870 mg/l (2005), depăşind C.M.A. pentru apa potabilă de 3,7-8,7 ori, apele subterane fiind încadrate în clasa a V-a de calitate pentru apele de suprafaţă. Valorile medii multianuale la cele patru foraje au fost cuprinse între 0,502 şi 0,745 mg/l depăşind de peste 5-7 ori C.M.A. pentru apa potabilă. Valorile maxime ale concentraţiilor de plumb au fost cuprinse între 3,4 mg/l şi 10,64 mg/l, cu depăşiri deosebit de grave ale C.M.A. pentru apa potabilă.

Indicatorul mangan a prezentat la cele patru foraje analizate, în anul 2002, concentraţii medii anuale cuprinse între 1,87 mg/l şi 27,88 mg/l, ce au înregistrat depăşiri ale C.M.A. pentru apa potabilă cuprinse între 37 şi 557 de ori. Media concentraţiei de Mn la cele patru foraje de control a fost de 12,57 mg/l (depăşind de peste 251 de ori C.M.A. pentru apa

potabilă). Valorile maxime ale concentraţiilor de Mn au fost cuprinse între 6,18 mg/l şi 52,66 mg/l, depăşind deosebit de sever valorile maxime admise pentru apa potabilă.

Calitatea apelor subterane în zona uzinei „Cuprom” – sucursala Baia Mare Indicatorul pH a consemnat în perioada analizată, 1999-2005, la cele şase foraje de

control analizate, valori medii anuale scăzute, cuprinse între 3,42 (1999) şi 4,64 (2002), indicând existenţa unor ape subterane foarte acide. Valorile medii multianuale ale pH-ului apelor subterane înregistrate la cele şase foraje, în perioada analizată, au fost cuprinse între 1,29 şi 6,29, înregistrând o medie la nivelul acestora de 4,61.

Indicatorul fier total a consemnat, la forajele luate în discuţie, concentraţii medii anuale foarte ridicate, având valori cuprinse între 61,46 mg/l (2001) şi 424,29 mg/l (2005), depăşind valoarea maximă admisă pentru apa potabilă între 307,3 şi 2121,4 ori. Concentraţiile medii multianuale, la forajele analizate, au prezentat valori cuprinse între 0,877 mg/l şi 988,8 mg/l, depăşind C.M.A. pentru apa potabilă între 4,3 şi 4944 ori. Concentraţia medie multianuală la indicatorul Fe, la nivelul celor şase foraje, a avut valoarea de 216,44 mg/l, depăşind de 1082,2 ori C.M.A. pentru apa potabilă. Concentraţiile maxime de Fe au atins, la forajele analizate, valori cuprinse între 10,6 mg/l şi 8230 mg/l, depăşind foarte grav valoarea maximă a concentraţiei admise (între 53 şi 41150 de ori), iar valorile minime s-au situat sub nivelul C.M.A. pentru apa potabilă, excepţie făcând două foraje, unde valorile minime au depăşit uşor acest nivel.

Indicatorul cupru a prezentat în intervalul analizat,1999-2005, de asemenea, valori foarte ridicate ale concentraţiei la forajele amintite. Astfel, concentraţiile medii anuale, la forajele analizate, au înregistrat valori cuprinse între 535 mg/l (2002) şi 3600,05 mg/l (1999), înregistrând depăşiri ale nivelului maxim admis pentru apa potabilă între 5350 şi 36000 de ori. Cele mai ridicate valori medii anuale au fost semnalate la forajul Cuprom EP 1A, acestea fiind cuprinse între 2916,05 mg/l (2003) şi 11641,25 (2005), cu depăşiri deosebit de grave ale concentraţiei maxime admise pentru apa potabilă ,cuprinse între 29160 şi 116412 de ori. Concentraţiile maxime atinse de indicatorul Cu, la forajele de control analizate din zona uzinei Cuprom, au înregistrat valori deosebit de ridicate, ce au depăşit extrem de grav valoarea maximă admisă la acest indicator (între 125 şi 499330 ori), acestea fiind cuprinse între 12,5 mg/l şi 49933 mg/l. Valorile minime înregistrate au depăşit concentraţia maximă admisă între 0 şi 8056 ori, acestea prezentând valori cuprinse între 0,09 mg/l şi 805,6 mg/l.

Concentraţii foarte ridicate, la forajele din zona uzinei „Cuprom”, au fost semnalate şi la indicatorul zinc. Acesta a prezentat valori medii anuale ale concentraţiei, în intervalul analizat, la nivelul forajelor analizate, cuprinse între 5,55 mg/l (2002) şi 112,6 mg/l (1999), depăşind C.M.A. pentru apa potabilă de peste 1-22 de ori.

Concentraţiile medii multianuale la cele şase foraje au fost cuprinse între 0,99 mg/l (sub C.M.A. pentru apa potabilă) şi 105,73 mg/l (cu o depăşire de 21 de ori a C.M.A. Concentraţiile maxime de Zn, la nivelul celor şase foraje, au avut valori ce s-au situat între 8,36 mg/l şi 1205 mg/l, depăşind foarte grav concentraţia maximă admisă pentru apa potabilă la acest indicator (între 1,7 şi 241 ori), iar cele minime s-au situat sub nivelul C.M.A.

Indicatorul plumb a evoluat, în intervalul analizat la cele şase foraje din zona uzinei Cuprom, cu valori medii anuale care au oscilat între 0,96 mg/l (1999) şi 8,19 mg/l (2001), depăşind C.M.A. pentru apa potabilă între 96 şi 819 ori. Concentraţiile medii multianuale au fost cuprinse între 0,12 mg/l şi 9,59 mg/l, depăşind C.M.A. pentru apa potabilă între 12 şi 959 ori. Concentraţiile maxime înregistrate de acest indicator la cele şase foraje de control au atins valori cuprinse între 0,57 mg/l şi 47,2 mg/l, depăşind sever C.M.A. pentru apa potabilă, iar cele minime au fost de 0 mg/l, excepţie făcând două foraje, unde au atins 0,01 mg/l (situate la nivelul C.M.A.).

Indicatorul arsen (As) a prezentat, de asemenea, valori ridicate ale concentraţiilor, înregistrând la nivelul forajelor analizate concentraţii medii anuale cuprinse între 29,9 mg/l

(2000) şi 172 mg/l (1999), depăşind valoarea maximă admisă pentru apa potabilă între 2990 şi 17200 de ori.Concentraţiile medii multianuale la cele şase foraje de control au avut valori cuprinse între 0,041 mg/l şi 212,4 mg/l, depăşind C.M.A. pentru apa potabilă la acest indicator între 4,1 şi 21240 de ori. Concentraţiile maxime înregistrate la acest parametru au fost cuprinse între 0,08 mg/l şi 3000 mg/l, cu depăşiri deosebit de grave ale C.M.A. pentru apa potabilă, iar cele minime între 0 şi 35 mg/l.

Se constată astfel că în zona uzinei Cuprom apele subterane au fost sever afectate de poluarea industrială, acestea înregistrând depăşiri deosebit de grave ale concentraţiilor maxime admise la toţi parametri analizaţi. Concentraţiile cele mai ridicate de poluanţi au fost puse în evidenţă la forajele situate în imediata vecinătate a uzinei menţionate. Evoluţia calităţii apelor subterane în zona uzinei „Romplumb” Baia Mare a fost urmărită la nivelul a patru foraje de control localizate în zona acesteia.

În ceea ce priveşte conţinutul de fier din apele subterane din zona uzinei Romplumb acesta a prezentat, în perioada 2001-2005, valori medii anuale cuprinse între 0,22 mg/l (2005) şi 3,08 mg/l (2003), depăşind concentraţia maximă admisă de peste 1- 15 ori. Concentraţiile maxime atinse de acest indicator la forajele analizate au variat între 0,97 mg/l şi 20,6 mg/l, depăşind grav concentraţia maximă admisă. Concentraţiile minime s-au situat între 0 mg/l şi 0,13 mg/l.

Indicatorul cupru a consemnat valori medii anuale de 1,04 mg/l în anul 2004 şi de 0,31 mg/l în anul 2005, depăşind valoarea concentraţiei maxime admise pentru apa potabilă de peste 3-10 ori. Valorile maxime ale concentraţiilor de Cu au fost cuprinse între 0,097 mg/l şi 2,74 mg/l, depăşind C.M.A. pentru apa potabilă între 0 şi 27,4 ori, iar cele minime între 0,011 mg/l (sub limita C.M.A.) şi 0,251 mg/l (peste limita C.M.A.).

Nivelul concentraţiilor de plumb, la cele patru foraje, a înregistrat valori medii anuale cuprinse între 0,287 mg/l (2001) şi 1,337 mg/l (2004), depăşind C.M.A. pentru apa potabilă între 28 şi 133 ori. Concentraţiile maxime de plumb au atins valori cuprinse între 0,61 mg/l şi 4,564 mg/l, depăşind sever C.M.A., iar cele minime între 0,01 - 0,13 mg/l, situându-se, de asemenea, peste nivelul C.M.A.

Concentraţiile de cadmiu conţinute de apele subterane din zona uzinei Romplumb au consemnat, în perioada 2003 – 2005, concentraţii medii cuprinse între 0,011 mg/l şi 0,111 mg/l, depăşind C.M.A. pentru apa potabilă între 2 şi 22 de ori. Valorile maxime ale concentraţiilor de Cd au fost cuprinse între 0,062 mg/l (Romplumb F2) şi 0,713 mg/l (Romplumb F1), depăşind C.M.A. între 12 şi 142 de ori, iar concentraţiile minime au înregistrat valori cuprinse între 0,001 şi 0,022 mg/l. Starea calităţii vegetaţiei

Pădurile din zona Baia Mare sunt afectate de poluarea industrială pe o suprafaţă de 1352,7 ha, din care pe 1133,7 ha gradul de manifestare a poluării este slab, pe 38,9 ha acesta este moderat, iar pe 180,1 ha este puternic.

Poluarea cu metale grele şi dioxid de sulf din zona industrială Baia Mare afectează şi vegetaţia de pajişte din zonă, pe o suprafaţă de peste 5000 ha.

În zona Baia Mare este afectată de poluare o suprafaţă de circa 1200 ha de livezi. Poluarea cu metale grele afectează în zona Baia Mare şi plantele anuale cultivate.

Determinările efectuate asupra boabelor de porumb în puncte de control reprezentative din zonă, au indicat depăşiri ale valorilor maxime admise în cazul concentraţiilor unor metale grele.

Starea calităţii solurilor. Analizele efectuate asupra probelor de sol din spaţiul depresionar Baia Mare – Copalnic au reliefat existenţa, în zona Baia Mare, a unei poluări cumulative şi remanente a solurilor cu metale grele (cupru, plumb, zinc, mangan, cadmiu, arsen).

O altă problemă privind calitatea solurilor o reprezintă acidifierea, care afectează solurile din zona Baia Mare, reducând capacitatea de afânare a solului şi astfel fertilitatea acestuia. În această zonă valorile pH-ului se situează între 4,5 şi 6,5. Acidifierea solurilor favorizează creşterea mobilităţii ionilor metalelor grele în sol, ceea ce a condus la degradarea solului prin depăşirea valorilor de intervenţie la conţinutul de metale grele până la adâncimi de circa 100 centimetri. Influenţa poluării asupra stării de sănătate a populaţiei. Poluarea mediului în zona Baia Mare şi-a pus amprenta şi asupra stării de sănătate a populaţiei. Astfel, studiile efectuate asupra grupurilor de risc privind poluarea cu plumb, cadmiu, arsen (Maarten et al., 1996, Verberk et al., 1991, 1996) au indicat valori ale concentraţiei poluanţilor în organismul uman ce au depăşit cu mult nivelurile de referinţă îndeosebi la indicatorul plumb (plumbul în sânge fiind principalul parametru de analiză pentru indicarea concentraţiei plumbului în organismul uman), fapt ce explică valorile de incidenţă crescute ale morbidităţii specifice în zona analizată, privind bolile aparatului respirator, digestiv, renal, bolile endocrine şi metabolice ş.a.

Saturnismul, cea mai cunoscută maladie provocată de plumb, ocupă locul trei ca număr de cazuri în cadrul bolilor profesionale specifice zonei analizate. Primele două locuri sunt ocupate de silicoză şi sindromul Raymond. Saturnismul are cea mai mare incidenţă de îmbolnăvire în rândul persoanelor ocupate în industria metalurgică neferoasă din zonă. Astfel, numai în anii 2005-2006 au fost înregistrate 18 cazuri noi de saturnism cronic (10 cazuri, înregistrate în 2005 şi 8 cazuri, în 2006), toate înregistrate la S.C. Romplumb” S.A. Baia Mare. De asemenea, în aceeaşi perioadă au fost semnalate 13 cazuri de colică saturniană (3 cazuri în 2005 şi 10 cazuri în 2006).

De asemenea, datele statistice, indică pentru zona Baia Mare, o frecvenţă mai mare faţă de alte regiuni ale ţării a avitaminozei D2, a afecţiunilor hipertensive, a cariilor dentare, a afecţiunilor căilor respiratorii, a bolilor cardiovasculare şi maligne ş.a. Cele mai vulnerabile categorii de populaţie expuse acestor riscuri fiind copiii şi bătrânii. Concluzii

Poluarea mediului se conturează, tot mai clar, ca fiind una dintre principalele

probleme ale lumii contemporane însă gradul de conştientizare a riscurilor majore pe care poluarea le implică la nivelul tuturor geosferelor şi la nivelul sănătăţii populaţiei şi adoptarea unor strategii şi politici de mediu riguroase şi energice în ceea ce priveşte reducerea acesteia, variază de la un stat la altul. Fenomenul de poluare a mediului înconjurător nu mai poate fi privit ca având un caracter local sau regional, ci unul global, cu implicaţii deosebite asupra întregului geosistem. Pentru prima oară în istoria omenirii influenţa negativă a intervenţiei agresive a omului în mediul geografic este evidentă, fiind manifestată tot mai vizibil prin modificările climatice ce au loc la nivel planetar, exprimate prin creşterea temperaturii globale, valuri de căldură repetate, ierni mai calde, perioade mai frecvente şi mai lungi de secetă, furtuni violente, inundaţii catastrofale cu efecte negative imediate asupra resurselor de apă potabilă şi asupra producţiei de hrana, dar şi prin creşterea nivelului Oceanului Planetar, ca urmare a înregistrării unui proces mai accentuat de topire a gheţarilor de calotă şi a celor montani, ca şi prin creşterea cantităţilor radiaţiilor UV, ca urmare a subţierii stratului de ozon stratosferic, înmulţirea agenţilor patogeni şi a organismelor transmiţătoare ai acestora ş.a.

Zona analizată nu face excepţie de la efectele negative ale poluării asupra mediului geografic. Poluarea din zona depresionară Baia Mare - Copalnic a fost identificată prin teledetecţie în urmă cu peste 30 de ani (1971) – când în cadrul Programului Naţiunilor Unite

pentru Dezvoltare şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii în colaborare cu Institutul Meteorologic şi Hidrologic Bucureşti s-a construit, la Baia Mare, Observatorul Meteorologic de Supraveghere a Poluării, însă aceasta este mult mai veche, confundându-se cu perioada de apariţie a localităţii Baia Mare, când în zona de contact a depresiunilor analizate cu munţii Igniş – Gutâi, a început exploatarea minereurilor neferoase. Despre poluare severă în zona Baia Mare se poate vorbi însă, mult mai târziu, fiind legată de apariţia uzinelor de preparare a minereurilor neferoase şi a iazurilor acestora, a uzinelor de metalurgie neferoasă “Cuprom” şi “Romplumb”, a uzinei de exploatare a metalelor preţioase din steril de flotaţie “Transgold” ş.a. Activităţile de exploatare a minerurilor neferoase şi preţioase, precum şi cele de preparare a acestora şi cele metalurgice au condus, în timp, la modificări importante în mediul geografic al zonei analizate, reprezentate prin apariţia unor forme de relief antropic (halde de steril de mină, galerii, puţuri de exploatare, tuneluri, ramblee, diguri, iazuri de decantare a apelor reziduale de flotaţie ş.a.), dar şi printr-o poluare severă a tuturor factorilor de mediu (sol, ape de suprafaţă şi de adâncime, sedimente de râu, aer, vegetaţie, animale ş.a.), afectând lanţurile trofice şi sănătatea populaţiei zonei.

Uzinele “Cuprom” şi “Romplumb” dispun de o bază tehnologică învechită şi puternic poluantă, iar până în anul 1995 au funcţionat fără a dispune de nici un fel de echipament de protecţie a mediului, acestea emiţând anual în atmosferă peste 25.000 tone de dioxid de sulf şi peste 1000 tone de pulberi în suspensie (cu conţinut de plumb, zinc, cadmiu, arsen, cupru şi alte metale grele), afectând o suprafaţă de peste 200 km² şi o populaţie de peste 180.000 de locuitori. După 1995, nivelul emisiilor poluante a cunoscut o oarecare diminuare prin introducerea unor sisteme de filtrare instalate la cei doi poluatori principali (turn de dispersie de 351,5 metri la Cuprom S.A. şi de 120 metri la Romplumb S.A.), concentraţiile poluanţilor prezenţi în aer înregistrând o micşorare a valorilor, continuând însă să depăşească concentraţiile maxime admise de 2-4 ori la plumb şi de 1-2 ori la dioxid de sulf, iar în situaţii atmosferice deosebite (inversiuni de temperatură, calm atmosferic, ceaţă, aer ceţos etc.), precum şi în situaţii de neefectuare la timp a reviziilor la instalaţiile tehnologice la uzinele menţionate, depăşirile normelor admisibile ale poluanţilor au fost mai mari de 10 ori.

Datorită uzurii fizice şi morale a echipamentelor utilizate în procesul de producţie, uzina „Cuprom” şi-a suspendat activitatea la principalele linii tehnologice poluante, din luna iunie a anului 2000, în prezent prelucrând doar deşeuri de cupru.

Uzina „Transgold”, utilizează în procesul tehnologic cianura de sodiu (pentru dizolvarea metalelor preţioase conţinute de steril) în cantităţi suprasaturate, între 200 şi 800 mg/l de apă, activitate ce se desfăşoară în mediu deschis, la o distanţă redusă de zona locuită.

Unităţile de exploatare a minereurilor neferoase, din zona montană vulcanică din nordul depresiunilor Baia Mare şi Copalnic: Baia Sprie, Herja, Săsar, Şuior, Nistru, Ilba, Cavnic, reprezintă factori de poluare ai mediului prin depozitarea, la suprafaţa solului, a haldelor de steril de mină (în zona studiată există circa 140 de halde de steril de mină, dintre care 17 au fost active până în anii 2005-2006, celelalte aflându-se în conservare) şi prin apele de mină care se evacuează din galerii.

Menţionăm că până la sfârşitul anului 2006 s-a încheiat procesul de închidere a unităţilor miniere ca şi a uzinelor de preparare a minereurilor şi a iazurilor de decantare ale acestora din zona minieră Baia Mare, conform caldendarului asumat în contextul procesului de aderare la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Haldele de steril de mină şi iazurile de decantare necesită însă ample procese de ecologizare, pentru care agenţii economici în proprietatea cărora se află nu dispun de fondurile financiare necesare.

Uzinele de preparare a minereurilor neferoase, care au condus la apariţia unui mare număr de iazuri de decantare a sterilului de flotaţie (Plopiş – Răchiţele, Bozânta, Săsar, Tăuţii de Sus, Tăuţii de Sus - vechi, Transgold, Flotaţia Centrală ş.a.) constituie alţi importanţi

factori de poluare ai depresiunilor Baia Mare şi Copalnic. Apele reziduale rezultate din procesele de preparare a minereurilor neferoase şi sterilul de flotaţie sunt transportate prin conducte de hidrotransport sub formă de tulbureală către iazurile de decantare în vederea epurării apelor şi a depozitării sterilelor. Acestea conţin cantităţi deosebit de ridicate de impurificatori, dintre care menţionăm: cianuri (sub formă de cianură simplă de sodiu sau cianuri complexe ale metalelor), ioni de cupru, de zinc, de plumb, de fier, de mangan, resturi de substanţe organice, sulfaţi, în funcţie de caracteristicile minereurilor şi a reactivilor utilizaţi. Analizele efectuate asupra apelor limpezite, la evacuarea acestora din iazuri au evidenţiat însă, în multe cazuri, depăşiri deosebit de severe ale concentraţiilor maxime admise (Ord. 1146/2002) la o serie de indicatori, precum: mangan, zinc, fier, cupru, plumb, sulfaţi, reziduu fix, calciu ş.a., care conduc la contaminarea apei organismelor hidrografice în care se deversează, a sedimentelor de râu, a solurilor şi a vegetaţiei din luncile acestora.

Rezultatele analizelor efectuate asupra exfiltraţiilor din iazurile de decantare, au evidenţiat, de asemenea, gradul ridicat de încărcare la indicatorii reziduu fix, calciu, sulfaţi, plumb, cadmiu, zinc, fier ş.a. La nivel local, acestea scot din circuitul agricol suprafeţele pe care sunt amplasate, iar prin apele de infiltraţie poluează solurile şi vegetaţia din vecinătatea lor, precum şi pânzele freatice.

O altă cale a poluării de către acestea a elementelor mediului o constituie aerul încărcat cu pulberi de metale grele provenite de la suprafaţa acestor halde în urma antrenării lor de către vânt, crescând astfel riscul contaminării elementelor mediului pe suprafeţe mult mai mari. Locuitorii acestor zone sunt expuşi atât contaminării directe prin inhalarea poluanţilor, sau prin consumul de ape contaminate, având în vedere că în general în mediul rural al zonei, singura sursă de apă potabilă o constituie fântânile, cât şi prin intermediul lanţului trofic.

Analizele fizico-chimice efectuate asupra apei râurilor din bazinul Someşului din sectorul depresionar Baia Mare – Copalnic, în perioada 1990-2005, la indicatorul metale grele (cupru, plumb, zinc, cadmiu, mangan, fier), au încadrat râurile din sectorul de bazin menţionat, în limitele claselor III – V de calitate, indicând prezenţa unor ape degradate. Aceasta este, aşa cum s-a arătat, o consecinţă a evacuării în cursurile de apă din zonă a apelor uzate insuficient epurate sau neepurate, provenite din activităţile de exploatare a minereurilor neferoase (ape de mină), a celor rezultate din activităţile de procesare a acestora, precum şi a celor provenite din industria metalurgică, dar şi din activităţi menajere. Instalaţiile de epurare chimică a apelor de mină prezintă o uzură tehnică şi morală avansată, nemaifăcând faţă la cantitatea ridicată de suspensii solide specifică acestor ape, decantoarele se colmatează repede, astfel încât filtrele nu reuşesc să facă faţă, înregistrând-se astfel dese întreruperi în funcţionarea acestora. Cel mai sever poluate sunt sectoare ale bazinelor râurilor: Săsar, Cavnic, Lăpuş, Băiţa, Ilba aparţinând bazinului Someş.

Calitatea apelor freatice, în perioada 2000-2005, a prezentat o situaţie asemănătoare cu cea din anii precedenţi, consemnându-se în continuare, la anumite foraje, depăşiri frecvente ale concentraţiilor maxime admise pentru apa potabilă la indicatori precum: mangan, fier, cupru, plumb, cadmiu, amoniu, zinc, cianuri, reziduu fix, calciu ş.a. Depăşiri deosebit de severe ale concentraţiilor admise pentru apa potabilă au fost semnalate îndeosebi la forajele amplasate în zona iazurilor de decantare a sterilului de flotaţie existente în zona analizată şi a haldelor de mină, ca şi în zona unităţilor “Cuprom” Bucureşti - sucursala Baia Mare, Romplumb – Firiza, „Transgold” S.A., S.N.P. Petrom - sucursala Maramureş ş.a. Este de menţionat faptul că fundamentul haldelor de steril de flotaţie şi de mină, excepţie făcând iazul Transgold, nu este impermeabilizat artificial.

Poluarea din zona Baia Mare a afectat şi asociaţiile vegetale din acest areal. Astfel, pădurile din zona menţionată sunt afectate de poluarea industrială pe o suprafaţă de 1352,7 ha, din care pe 1133,7 ha gradul de manifestare a poluării este slab, pe 38,9 ha acesta este

moderat, iar pe 180,1 ha este puternic. Aceasta a afectat aparatul foliar al plantelor lemnoase cu efecte negative asupra creşterilor anuale (pierderile însumează 42 % în cazul gradului puternic de manifestare), însă una dintre cele mai grave consecinţe ale poluării industriale a zonei asupra vegetaţiei este uscarea. Acest fenomen afectează într-o proporţie mai mare cvercineele şi făgetele şi poate fi observat la numeroase exemplare situate îndeosebi în pădurile din vecinătatea celor două surse principale de poluare amintite. Acest fenomen se manifestă cu o mare amploare şi în cadrul arboretului de castan comestibil situat pe trena piemontană din nordul Depresiunii Baia Mare. Acesta este generat de cancerul de scoarţă cauzat de ciuperca Cryphonectria parasitica.

Speciile arbustive Sambucus nigra şi Cornus sanguinea, mai sensibile la poluarea cu metale grele, cunosc, în prezent, o reprezentare scăzută în zonă, iar plantele ierboase sunt reduse ca număr de specii (46) şi prezintă indici de abundenţă-dominanţă scăzuţi.

Valori ridicate ale concentraţiilor de metale grele au fost puse în evidenţă în cazul vegetaţiei dezvoltate în urma cultivării sau a celei apărute spontan pe taluzurile iazurilor de decantare înţelenite, sau pe podurile acestora, constituite din materiale mai vechi de depunere (sau pe porţiunile acoperite cu pământ de împrumut) reprezentate prin ierburi perene (Festuca, Poa, Agrostis tenuis, Tusilago farfara, Trifolium repens, Trifolim pratense, Genista tinctoria ş.a.), salcâm, plop negru, arbuşti (Alnus glutinosa, Betula verrucosa, Robinia pseudacacia ş.a.), viţă-de-vie şi a vegetaţiei cultivate pe taluzurile haldelor de steril de mină din zona minieră Baia Mare, după aplicarea îngrăşămintelor naturale (Trifolium, graminee ş.a.).

În zona Baia Mare este afectată de poluarea cu dioxid de sulf şi metale grele o suprafaţă de circa 1200 ha de livezi. Analizele efectuate asupra cojii şi lemnului lăstarilor, în vârstă de un an, au evidenţiat faptul că cele mai mari valori ale concentraţiilor metalelor grele se află în coaja acestora. Analizele efectuate cu scopul determinării concentraţiilor de metale grele din mere (în anul 1992) au pus în evidenţă valori ale concentraţiilor apropiate de conţinuturile normale din fructe. Determinările efectuate asupra boabelor de porumb în perioada 1987-1992 (Ciobanu C. et al, 1998), în puncte de control reprezentative din zonă, au indicat însă depăşiri ale valorilor maxime admise în cazul concentraţiilor unor metale grele (plumb, zinc).

Analizele efectuate asupra probelor de sol prelevate din zona Baia Mare au reliefat înregistrarea unor concentraţii foarte ridicate de metale grele în sol evidenţiate până la adâncimi de 40 cm, adâncimi până la care s-au făcut determinări, cu depăşiri grave ale pragului de alertă, dar şi de intervenţie la indicatorii determinaţi (Cu, Pb, Cd, Zn). În orizonturile superioare ale profilului de sol au fost puse în evidenţă concentraţiile medii cele mai ridicate de metale grele, acestea înregistrând creşteri considerabile în apropierea surselor de poluare, precum zona haldelor de steril de flotaţie şi de mină şi îndeosebi în zona din jurul platformelor industriale ”Romplumb” şi „Cuprom”, în punctele situate la distanţe de 0,2-1,5 km de acestea. În vecinătatea uzinelor menţionate concentraţiile maxime ale poluanţilor în sol au consemnat depăşiri ale pragului de intervenţie de peste 32 de ori la plumb, de peste 7 ori la cupru, de 3,8 ori la cadmiu şi de 1,5 ori la zinc. S-a constatat o mobilitate şi mai accentuată a ionilor de cupru, cadmiu şi zinc în vecinătatea uzinei Romplumb unde, la adâncimi de 20-40 cm, valorile maxime ale concentraţiilor înregistrate au fost uşor mai ridicate faţă de concentraţiile consemnate în orizonturile de suprafaţă ale solului.

Poluarea cu metale grele are un caracter cumulativ, ceea ce înseamnă că poluanţii se acumulează lent, fiind rezultatul unei expuneri permanente şi de lungă durată a solului la acţiunea acestor poluanţi, fără a se descompune şi fără ca acestea să poată fi înlăturate, de unde caracterul remanent al acestora. Odată poluate, solurile nu se mai pot regenera decât foarte greu şi astfel are loc reducerea fertilităţii acestora.

Acumularea metalelor grele în sol are implicaţii ecologice deosebite prin toxicitatea acestora şi a compuşilor lor, dar şi prin forma de legătură chimică care influenţează reacţia

solului. Poluarea cu metale grele a solului creşte posibilitatea de reacţie a acestuia apărând pericolul ca noii compuşi ai metalelor grele să ajungă odată cu apele de infiltraţie în apele subterane, precum şi de preluare a acestora de către plante şi pătrunderea lor în lanţul trofic.

Poluarea mediului în zona Baia Mare şi-a pus amprenta şi asupra stării de sănătate a populaţiei. Astfel, studiile efectuate asupra grupurilor de risc privind poluarea cu plumb, cadmiu, arsen (Maarten et al., 1996, Verberk et al., 1991, 1996) au indicat valori ale concentraţiei poluanţilor în organismul uman ce au depăşit cu mult nivelurile de referinţă îndeosebi la indicatorul plumb (plumbul în sânge fiind principalul parametru de analiză pentru indicarea concentraţiei plumbului în organismul uman), fapt ce explică valorile de incidenţă crescute ale morbidităţii specifice în zona analizată, privind bolile aparatului respirator, digestiv, renal, bolile endocrine şi metabolice ş.a.

Bibliografie selectivă 1. Baciu, Dorina (2001), Tratarea apelor uzate analiză critică a soluţiilor şi tehnologiilor adecvate, Fundamentarea sistemului decizional pentru managenentul capitalului natural şi calitatea mediului, Editura Universităţii de Nord, Baia Mare. 2. Ciobanu, C., Dumitru, M., Bud, V., Samenţ, Eugenia (1998), Studiu-caz privind poluarea solurilor şi vegetaţiei cu metale grele şi compuşi ai sulfului în zona Baia Mare şi măsuri de reconstrucţie ecologică, I.C.P.A., Monitoringul stării de calitate a solurilor din România, Bucureşti. 3. Cordos, E., Raţiu, R., Roman, C., Ponta, M., Ferenţiu, T., Sarkany, A., Fodorpataki, L., Mackalic, K., McCormick, C., Weiss, D. (2003), The European Journal of Mineral Processing and Environmental Protection, vol. 3, No. 3, 1303-0868, pp.324-335. 4. Coteţ, P. (1958), Depresiunea Baia Mare (Observaţii geomorfologice), “Probleme de Geografie”, V, p. 141-156. 5. Macklin, M., Brewer, P., Bălteanu, D., Coulthard, T., Driga, B., Howard, A., Zaharia, S. (2003), The Long term fate and environmental signifiance of contamninant metals released by the January and March 2000 minimg tailings dam failures in Maramures Country, upper Tisa Basin, Romania, Applied Geochemistry 18, 241-257. 6. Măhăra, Gh. (1992), Fenomenul de îngheţ şi brumă pe teritoriul României, Terra, Anul XXIV (XLIV), Nn 3-4 7. Mihai, Elena, Teodoreanu, Elena, Neamu, Gheorghe (1971), Influenţa reliefului asupra advecţiei unei mase de aer rece din nord-est. Inversiunea de temperatură din perioada 11-19 ianuarie 1965, HGAM 16,1, p. 31-35, 3 fig., Rez. 8. Mititelu D,. Dorca Mariana (1987), Flora şi vegetaţia din împrejurimile municipiului Baia Mare, Univ. Cluj-Napoca, Grădina Botanică, Contribuţii botanice, Cluj Napoca. 9. Neamu, Gh, Mihai, E., Teodoreanu, E, (1968), Unele cazuri de inversiuni termice în depresiunile intracarpatice Petroşani, Braşov şi Câmpulung Moldovenesc, HGAM, XIII, 5. 10. Petrea, D. (2005), Potenţial natural, resurse şi reconversie teritorială în aria de impact a activităţilor miniere din munţii Igniş, Gutâi şi Văratec, Revista de Politica Ştiinţei şi Scientometrie – Număr Special –ISSN – 1582 – 1218. 11. Posea, Gr. (1962), Ţara Lăpuşului. Studiu de geomorfologie, Editura Ştiinţifică, Bucureşti. 12. Verberk, M., de Wolff, F., Verplanke, A. (1992), Metale şi nesănătate la Baia-Mare, Romania; cercetare orientativă. Report to the Prefecture and Health Service of Maramureş. Amsterdam, Coronel Laboratorium, Report 92-07. 13. Verberk, M., deWolff, F., Verplanke, A. (1992), Expunerea la metale neferoase a populaţiei din Baia-Mare, Romania; cercetare orientativă. Medicina.

14. Zaharia, I. (1999), Studii de ecologie – Influenţa poluării chimice asupra covorului vegetal din România, Editura Economică, Bucureşti. 15. *** Geografia României (1992), „Regiunile pericarpatice”, vol. IV, Editura Academiei Române, Bucureşti. 16. Date Statistice de la staţiile meteorologice şi hidrologice Baia Mare, de la Agenţia de Protecţie a Mediului Maramureş, de la Ocolul Silvic Baia Mare, de la O.C.O.T. Baia Mare, de la Primăria Municipiului Baia Mare - Biroul de Monitorizare şi Protecţie a Mediului.