SÂRBII DIN VARIAŞ · SÂRBII DIN VARIAŞ 5 ÎN LOC DE PREFAŢĂ Orice câmpie a fost dintotdeauna...

SÂRBII DIN VARIAŞ

Lector: prof. Dora MunteanTehnoredactor: Adrian Nicolici-Schultz

SÂRBIIDIN

VARIAŞ

EDIŢIE ÎNGRIJITĂ DE:

IVO MUNCIAN şi MIROSLAV ROSICI

Versiunea în limba română:

IAVORCA MARCOV IORGOVAN

Variaş2012

4 Ivo Muncian, Miroslav Rosici

C.J.T. - Proiect cofinanţat de Consiliul Judeţean Timiş

© Autorii

ISBN 978-973-0-12651-8

SÂRBII DIN VARIAŞ 5

ÎN LOC DE PREFAŢĂ

Orice câmpie a fost dintotdeauna şi în veci rămânebinecuvântată de Dumnezeu. Vlăstarele care îşi aleg câmpiadrept loc de a-şi duce traiul nu pot fi nici cu privirileîncruntate, cum nu pot avea nici o fire capricioasă. Ci au unsuflet larg si curat ca palma şi iubitori de oaspeţi sunt. Şi faţale este mereu zâmbitoare precum cerul senin deasupracâmpiei. De aceea şi faima lor ajunge departe.

Am dat undeva peste o însemnare asemănătoare, amreţinut esenţa şi, fără să mai stăm pe gânduri, ne-am datseama: toate acestea sunt bine spuse despre Variaş şivărieşeni. Numai că, referindu-ne la Variaş, ar mai trebuiadăugat: să cunoşti localitatea şi să-i cunoşti oamenii, cel maibine ar fi să stai cu ei la masă până mănânci împreună cu eiun sac de sare. Adică, pe cât posibil, să te contopeşti cu ei.Dar, cel mai recomandabil ar fi să împarţi cu ei şi binele şirăul. Şi să simţi încăpăţânarea lor sârbească, să iei amintetoate cele care privesc hărnicia lor, care definesc cinstea şibinefacerile lor. Toate acestea la un loc. Şi tot ar mai fi cevade adăugat. Să cunoşti Variaşul şi să-i cunoşti pe vărieşeni,ar trebui să ai la îndemână nişte zări nesfârşite sub o cupolăcerească aparte, să-ţi apropii toate punctele cardinale posibileşi imposibile cu toate caracteristicile lor şi acestora să leadaugi un suflet. Şi când totul va fi gata, ar trebui...Ei, multear mai trebui. Şi încă nu ar fi suficient.

Cum ne este imposibil să le avem pe toate cele înşirate,s-o pornim, iubite cititorule - tu ca un excusionist şi noi în


calitate de ghizi – ca să concretizăm câte ceva, mai alesavând în vedere că în acest an avem parte de câteva…vârsterotunde ale Variaşului şi ale trăirii sârbilor din Variaş.

Odată pomenite aceste aniversări – căci despre ele estevorba – să le şi…nominalizăm. În acest an se împlinesc 460de ani de la atestarea documentară a Variaşului ca localitatesârbesacă; întâmplarea face ca cea mai veche cartebisericească aflată la Biserica Ortodoxă Sârbă din localitate(un Evangheliar) să fie tipărită acum 450 de ani; piatra detemelie a edificiului actual al Bisericii Ortodoxe Sârbe a fostpusă acum 190 de ani; alături de curtea Bisericii a fostconstruită Şcoala sârbească acum 150 de ani; primabibliotecă sârbească şi-a început activitatea acum 110 ani şitot acum 110 ani s-a constituit vestitul Cor Bisericesc “Orao”(Vulturul).

De aceea am considerat că e datoria noastră de onoaresă pregătim această cărticică, bineînţeles, folosindu-ne de di-verse izvoare. Această carte nu trebuie în nici un cazconsiderată ca o operă originală. Noi am adunat doar întrecoperţile ei datele prezente în mai multe lucrări. Ne-ampermis să folosim liber textele altor autori, având în vederecă această broşură se vrea doar a fi – cum am mai menţionat- un ghid, atât pentru cei care cunosc cât de cât realităţiledin Variaş şi, mai cu seamă, pentru cei care vin la Variaşîntâiaşi dată. Se înţelege că nu le-am cuprins pe toate aici.De aceea şi indicăm lista cărţilor pe care le-am folosit cuprecădre şi din care cei interesaţi se pot documenta în detaliu.Deci, ne-am folosit de umătoarele cărţi: Aron Rosici: “Variaş.Din sat în sat”, Editura Kriterion, Bucureşti, 1985, MiodragIovanovici: “Pictura în Eparhia Timişoarei”, Matica Srpska, NoviSad, 1997, Sava L. Ilici: “Corurile sârbeşti în Banat”, EdituraKriterion, Bucureşti, 1978, Stevan Bugarski: “Ortodoxia sârbă


în România”, Timişoara, Belgrad, Novi Sad, 1995, DuşanSablici: “Învăţământul sârbesc în România”, Uniunea Demo-cratică a Sârbilor şi Caraşovenilor din România, Timişoara,1996, Stevan Bugarski, Liubomir Stepanov: “Monumentele istoriceşi culturale ale sârbilor în Banatul românesc”, Uniunea Sârbilordin România, Timişoara, 2008, Duşan I. Popovici: “Istorialocalităţilor şi a populaţiei sârbilor în Banat până al sfârşitulsecolului al 18-lea”, Editura Narodna knjiga, Belgrad, 1955,Miodrag Milin, Liubomir Stepanov: “Golgota Bărăganului”,Uniunea Democratică a Sârbilor şi Caraşovenilor, Timişoara,1996, Andrei Milin, Miodrag Milin, Ţvetko Mihailov: “Sârbii dinRomânia în vremea comunismului”, Uniunea Sârbilor dinRomânia, Timişoara, 2011 sau Ivo Muncian: “Vulturul”,Uniunea Sârbilor din România, Timişoara, 2004.

Ne-am documentat, de asemenea, şi din articoleleapărute în paginile periodicelor sârbeşti “Temišvarskivesnik”, “Bilten Srpskog pravoslavnog vikarijata”, “Ba-natske novine”, “Glasnik”, “Naša reč” etc.

Folosim acest prilej pentru a mulţumi public tuturoracelora care ne-au fost de un real ajutor în documentare acăror nume nu le vom pomeni pentru că ei înşişi – dinmodestie – nu au dorit acest lucru. Mulţumim, de asemenea,instituţiilor şi persoanelor fizice care au asigurat resurselemateriale pentru tipărirea cestei broşuri şi a tuturor celorlaltemateriale.


DĂINUIRE VARIEŞANĂ

• Variaşul este o comună mare, vestită, frumoasă şi bogată situatăîn partea de nord a Banatului, în România, la o distanţă de 10kilometri de râul Mureş, la 40 de kilometri nord-vest deTimişoara şi 40 de kilometri sud-vest de Arad. Localitatea seaflă în blânda Câmpie a Torontalului, la cota de aproximativ 98de metri deasupra nivelului mării, având următoarele coordonategeografice: 46 de grade şi 1 minut latitudine nordică şi 20 degrade şi 58 de minute longitudine estică. Clima este în generaltemperată, cu o uşoară influenţă mediteraneană.

• Cel mai vechi document în care este pomenit satul datează dinanul 1333. Este vorba despre socotelile călugărilor benedictinidin cadrul Episcopiei Cenadului a Bisericii Catolice. Ca localitatesârbească Variaşul este atestat în anul 1552. Despre sat maigăsim notiţe din aniii 1560 şi 1597. Pe un act din 1735 se aflăsemnăturile: Milutin Senmihaljaţ, cneazul Jivan Savici, JovanSenmihaljaţ şi Teodor Radonjici.

• Prima locaţie a satului era în partea de nord a căii ferate faptpentru care – prin tradiţie – partea aceea a hotarului se numeşteşi azi Selişte.

• Tot potrivit credinţei locale se zice că satul s-a numit DonjeVranjevo (Vranjevo de Jos). Cum a survenit “mutarea” localităţiiacolo unde se află şi în ziua de azi – s-a schimbat şi numele ei.În acest context e mai puţin important să amintim toatedenumirile avute de-a lungul anilor. Important este că satul şi-amenţinut denumirea actuală: Variaş.

• Cât priveşte mărimea localităţii, să notăm că S. Borovski


menţionează că în anul 1561 ea avea 13 case, în 1564 – 22 decase, iar în 1581 – 31 de case. De atunci numărul caselor (şi agospodăriilor) este în continuă creştere. Există undeva notat căîn anii 1660 şi 1666 “Variaşul era o localitate importantă”. Sămai notăm că în anul 1786 existau la Variaş 270 de case, în1883 – 680, în 1910 – 910 case, în 1977 – 1333. Astăzi existăla Variaş 1376 de gospodării şi 3677 de locuitori: români, sârbi,maghiari, germani, ucrainieni, slovaci şi macedonieni.

• Despre sârbi se poate spune că sunt - după toate probabilităţile- şi o populaţie autohtonă, dar şi că o parte dintre ei au venitla Variaş cu ocazia diverselor migraţii. În anul 1753 se ştie căVariaşul este menţionat ca localitate sârbesacă, iar în anul 1786– este localitate sârbo-română. În orice caz, trebuie evidenţiatfaptul că în anul 1783 satul avea 2400 de locuitori, în 1810 –2660 (cea mai mare cifră), în anul 1900 – 2054. Toate cifrelese referă, desigur, la sârbi. După anul 1900 cifra locuitorilorsârbi din Variaş este în scădere. În anul 1930 numărul lor erade 1817, în 1966 – 1581, în anul 1977 – 914. La recesământuldin 7 ianuarie 1992 numărul sârbilor din Variaş era de 737, iarzece ani mai târziu recesământul ne indică 501 de suflete. Încursul anului 2011 s-a efectuat un nou recesământ în România.Numărul sârbilor este 401.

• Şcoala sârbească exista deja pe la mijlocul secolului al XVIII-lea. Cel mai vechi act care atestă existenţa şcolii sârbeşti esteînscrisul părintelui Luka Stefanovici în care se specifică faptul căel era aici învăţător la şcoala confesională în anul 1753. Nudispunem de date unde a funcţionat şcoala confesională sârbăpână la construcţia clădirii de pe lângă Biserica Ortodoxă Sârbă.Clădirea Şcolii sârbe a fost ridicată în anul 1862, iar clădireagrădiniţei în 1896. Interesant este faptul că şcoala îşi avea unsteag al său. Pentru a-l confecţiona, s-a constituit un fond alComitetului şcolar. Fondul s-a constituit din încasări la


spectacole culturale. Presa a notat că “În anul 1892 în ZiuaSfintei Vineri a fost sfinţit la biserică steagul şcolii care aveape o parte chipul Sfântului Sava, iar pe cealaltă parte –chipul lui Isus blagoslovind copiii. Ideea de a avea un steagal şcolii i-a venit tânărului comerciant Jovan Stoianovici,care a constituit în acest scop un comitet al tineretului.Pentru a strânge fonduri s-au prezentat – de ziua SfântuluiSava – în anii 1891 şi 1892 spectacole în urma cărora s-austrâns 49 de forinţi”.

• În legătură cu clădirea şcolii sârbeşti trebuie menţionat că ea aservit mai bine de un secol scopurilor instructiv-educaţionale. Afost dărâmată în anul 1979. S-a aflat – unde altundeva? – ciexact lângă Biserica Ortodoxă Sârbă, acolo unde astăzi estePoşta. Trebuie menţionat şi faptul că alături de şcoală exista şio clădire a grădiniţei sârbe – acolo unde astăzi este BisericaOrtodoxă Română. Dacă nu avem date mai detaliate privindconstrucţia şcolii, ni s-a păstrat momentul când acest edificiu afost dărâmat: “Şi am fost, recent, din nou la Variaş. În satul meunatal. Acolo unde picioarele mele au învăţat primii paşi, mâinilemele s-au deprins cu neliniştea din zori până-n amurg, la fel cumse întâmplă şi cu harnicii mei consăteni. Acolo unde gândurilemele au învăţat să viseze, ochii să asculte glasul înălţimilor…Şiam fost, cum vă spuneam, din nou la Variaş, dar această vizităîmi va rămâne mai adânc întipărită în amintire, va trăi mai mult.De ce? O să răspundem îndată: A murit bătrâna mea şcoală!Şcoala cea bătrână în care generaţii şi generaţii de vărieşeni audeprins alfabetul, clădirea de pe băncile căreia au pornit înîntâmpinarea înalturilor zeci şi zeci de ingineri, medici, profesori,scriitori, sute şi sute de muncitori…Nu mai există clădirea şcoliivechi! Recunosc: m-am oprit şi holbându-mi ochii am privit golulcare, atunci, îmi semăna cu gura căscată a unui balaur şi emanapustietate. Pereţii sunt una cu pământul. Şi am mai rămas mult,


mult timp uitându-mă la…nimic. Şi mi s-a părut că aud vocilemicuţilor, gălăgia aceea specifică, mi s-a părut că şi văd micuţiiaceia cum coboară treptele în goană în orele amiezii, când…Şim-am îndepărtat agale, îngâdurat”. Notiţa a fost publicată înziarul “Banatske novine” la 31 august 1979.

• Credem că este de un real folos să notăm numele acelor sârbicare au trudit de-a lungul anilor pe tărâm instructiv-educaţionalla Variaş: Luka Stefanovici, magistrul Marko, Toma Cirin,Teodor Viladinovici, Ieftimie Popovici, Gheorghie Brancovici,Simeon Milincovici, Teodor Bocşanovici, Teodor Miladinovici,Toma Tuţacov, Giuca Pavlovici, Pavle Bibici, Aleksa Arno-vljevici, George Bogosav, Milan Pavlovici, Duşan Gaidaşevici,Milena Chirilovici, Sofia Neşcovici Vuicici, Costa Vuicovici,Petar Lechici, Liubiţa Petcovici, Stanimr Teodorovici, IulkaCiabdarici, Rada Adamov, Vasa Rosici, Giura Cherpenişan,Anghelina Savici Rosici, Velinca Georgevici, Aurelia Adamov,Catiţa Stankov, Olga Constantinov, Zorca Ghimboş, MelaniaBugarin, Novac Stankovici, Liubişa Petcovici, GoikoVucmirovici, Bogdan Petcovici, Voislav Şobici, Duşan Sablici,Blagoie Maletici, Dobrinca Maletici, Maţa Luchin, Milan Lichin,Anghelina Mitrov, Stefania Galetin, Anca Golici, Costa Peici,Sava Peici, Mileva Erdeljan, Sreda Giurici, Miriana Petrovici,Mihailo Ţmor, Nica Prodan, Mihailo Ilici, Sofia Anucin Petrov,Aleksandar Seculici, Marinko Iankici, Angelca Luchin, DragaLuchin, Duşan Vlaşcici, Vema Laţici, Ivanca Iovanov Stănică,Olga Lazarov Popov, Isa Popov, Adina Luchin Căpuşan,Radivoi Markov, Milan Belin, Delia Luchin, Vida Iovanovici,Vera Arsin, Borco Luchin, Radivoi Ţoţin, Gordana Petrov,Iadranca Lepoiev, Vladislava Stepanov Korneşcian, ZoraStepanov Călugăru, Radoica Popov Ciambur şi Sonia Zappl.

• Şi mulţi dintre primari la Variaş au fost, de asemenea, de naţio-nalitate sârbă. Inserăm aici numele lor, începând din anul 1660


şi până în zilele noastre: Iovan Vuici, Nicşa, cneazul Vuc, JivanSavici, Acim Peici, Acim Veljin, Gaja Rosici, preotul ArsenieNicolici II, Radovan Milutinovici, Radovan Rosici, ObradJupunschi, Marco Spasoiev, Jivco Ţoţin, Mişa Peici, ArsicaPeici, Iovan Jupunschi, Laza Marin, Duşan Luchin, Duşan Arsin,Mihailo Cirici, Tanasie Milovanov, Duşan Todorov, SavaErdeljan, Toşa Rosici, Vasa Latinschi, Duşan Acimov, IvanMilovanov, Sava Marici, Duşan Vlaşcici, Svetozar Strainov,Velimir Rancov şi Aleksandar Seculici.

• Din păcate în viaţa sârbilor din Variaş au existat şi multe mo-mente întunecate, zile mohorâte şi ani de chinuri. Răutăţileplurivalente au invadat şi ţinuturile Variaşului, iar sârbii din Variaşs-au pomenit a fi adesea ţinte, fără a avea vreo vină. Persoanelemai vârstnice îşi aduc şi azi aminte – din fericire numai dinrelatările predecesorilor – de un an când s-a revărsat Mureşulşi când puhoaiele au “ajuns” până la Biserica Ortodoxă Sârbă.Au, existat, însă – de nu s-ar mai întoarce! – şi alte vremuritulburi.

• Pe drumul care duce spre localitatea învecinată, Periam, estemarcat cu o cruce de lemn locul unde au fost executaţi prinîmpuşcare, fără a fi judecaţi, la data de 13 mai 1849 12 sârbi,participanţi la revoluţie. Printre ei s-a aflat şi învăţătorul TeodorMiladinovici.

• Plăci comemorative de pe peretele dinspre vest al BisericiiOrtodoxe Sârbe amintesc de victimele din Primul şi cel de alDoilea Război Mondial. Cea dintâi conflagraţie mondială a luatvieţile a 67 de sârbi din Variaş iar cea de a doua – 13. Plăcilecomemorative conţin numele tuturor celor căzuţi. Aceştia au fost:Duşan Jupunschi, Jivco Lepoiev, Ravosia Marici, VichentieNicolici, Pera Erdeljan, Jivco Crişan, Laza Cuzmanov, DuşanCuzmanov, Novac Belin, Aron Ilin, Rada Ilin, Duşan Mateievici,Jiva Stepanov, Svetozar Iovanovici, Tanacko Ţoţin, Mişa Ilin,


Marco Cradigaci, Mita Petrov, Panta Guţu, Liuba Milovanov,Costa Guţu, Arsa Muncian, Mişa Magda, Sava Savici, SvetozarJivanov, Gioca Erdeljan, Arsa Milutinovici, Duşan Milutinovici,Milan Miladinov, Vasa Miladinov, Duşan Iovanovici, StevaAdamov, Rada Adamov, Marinco Lepoiev, Svetozar Pavlişan,Mirco Acimov, Sovra Acimov, Duşan Moisici, Marco Acimov,Laza Luchin, Stefa Luchin, Milan Orbulov, Vlada Orbulov,Svetozar Şolmoşan, Toşa Belin, Ioţa Arsin, Sreda Perin, ArsaStepanov, Sava Ţoţin, Giura Pavlişan, Giuriţa Ristin, Giura Iosin,Giura Pavlişan, Svetozar Strainov, Liubomir Marin, Duşan Ţoţin,Mira Ţoţin, Laza Marin, Milan Iovanov, Obrad Iovanov, MilanDachin, Duşan Todorov, Vlada Lepoiev, Steva Erdeljan, JivcoRosici, Boga Rosici, Şteva Batanjaţ, respectiv – Arsa Rosici,Velimir Erdeljian, Dobromir Capetan, Duşan Mişcov, JivcoCorgeş, Milan Luchin, Miloş Luchin, Mişa Simeon, Milutin Miţin,Rada Nicolici, Sava Panin, Sava Rosici şi Toşa Ţoţin.

• Şi închisorile au fost, din păcate, companioni ai drumurilorvărieşenilor. În al şaselea şi al şaptelea deceniu al secoluluitrecut…”mătura care făcea curăţenie”, nu a ocolit nici Variaşul.Nevinovaţi ca deţinuţi politici au petrecut ani buni în temniţe şiDragomir Erdeljan, Sava Erdeljan,, Vitomir Chelici, Vlada (Vuli)Crstin, Dobromir Luchin, Lazar Marianov, Jovan Marici, MilivoiMarin, Mihailo Mişa Marin, Duşan Mateievici, NedeljcoMişcov, Costa Peici, Olga Peici, Mihai Perin, Toşa Rosici,Vidosava Remin, Milan Sablici şi Goico Vucmirovici.

* Este cunoscut faptul că în cea de a doua zi a Rusaliilor în 1951s-a întâmplat deportarea bănăţenilor în Bărăgan. Nici această“întâmplare” nu i-a ocolit pe sârbii din Variaş. Lista numelorcelor deportaţi din Variaş ar fi prea lungă ca s-o inserăm aici.Dar trebuie consemnat faptul că nici vărieşenii - ca şi cei dinalte sate – nu au fost deportaţi toţi într-o localitate, dacă sepoate numi aşa. Au fost răsfiraţi ici colo. Deci, cei din Variaş


au fost deportaţi la Pereţi (14 familii), Mărculeşti (8), Feteşti(50), Giurgieni (1), Tătar Bumbacu (1). Cum se şi vede clar,soarta ingrată a deportării au trăit-o peste 70 de familii de sârbidin Variaş. Şi, dacă presupunem că media membrilor unei familiidepoprtate era măcar de 3 persoane, reiese clar că au fostdeportate peste 200 de suflete. Dintre cei deportaţi, 12 sufletenu au mai supravieţuit. Interesant este faptul că în Bărăganulsârbilor din Variaş “avem” şi 2 căsătorii şi trei nou-născuţi.


BISERICA ORTODOXĂ SÂRBĂ

• Actualul lăcaş al Bisericii Ortodoxe Sârbe este, din câte secunoaşte, a treia clădire a Casei Domnului. Anume, o biserica afiinţat încă din a doua jumătate a secolului al XVI-lea.Tradiţiaspune că aceasta ar fi fost o casă de rugăciuni mai mare,construită din împletitură de nuiele şi tencuită cu lut. Ea s-ar fiaflat la aproximativ 300 de metri înspre răsărit faţă de actualabiserică. Deoarece această informaţie nu a fost, până în prezent,suficient de verificată şi, prin urmare, nu există dovezi mai clareşi mai palpabile, nu ne rămâne decât să ne supunem ”zicerilor”tradiţionale şi să le considerăm verosimile. Prin urmare, vomconsidera acest punct ca fiind locul pe care s-a aflat primaclădire a Casei Domnului din Variaş.

• Nici data când a fost construită “a doua biserică’” nu este cu-noscută. S-a păstrat, însă, o descriere a acelui edificiu. DimitrieRuvaraţ îl descrie după cum urmează: “Biserica, având hramulSfântului Nicolae, din cărămidă arsă, văruită în alb; 6 ferestre;acoperită cu şindrilă, podeaua din scânduri; 2 uşi lucrate detâmplari; turla din lemn acoperită cu şindrilă, în turn sunt douăclopote, curtea bisericii în dezordine.Altarul este pardosit cucărămidă, văruit; o cutie simplă este chivotul, a existat sfântulmir, antimisul a fost sfinţit la 3 noiembrie 1737 de cătreepiscopul de Timişoara Nicola Dimitrievici”. Biserica se afla în,,strada a treia”, iar după ce a fost demolată, pe locul unde seafla altarul, a fost înălţat un însemn împrejmuit. Acest monumentsui generis al existenţei şi dăinuirii sârbeşti poate fi văzut şi înzilele noastre în Variaş. Enoriaşii îl numesc simplu - Bisericuţa(Crkvica).


• Construcţia actualei biserici a început în anul 1823, după cumne informează o notiţă a fostului preot al Variaşului AlexandarGruici.De aici, de asemenea, rezultă că ea a fost sfinţită “în1827, decembrie 2, de către protopopul de Timişoara IovanVasici”. Însă, piatra de temelie a acestui Lăcaş al Domnului afost pusă în anul 1822 şi sfinţită de episcopul de Timişoara IosifPutnic. Despre aceast eveniment există o notiţă pe pagina 15 aSfintei Evanghelii din biserica vărieşană, citez: “Piatra detemelie a acestei biserici cu hramul Sfântului Nicolae,pentru obştea creştin răsăriteană neunită din Variaş; întruslava Sfintei şi Nedespărţitei Treimi a Tatălui şi Fiului şiSfântului Duh...În vremea Excelenţei Domnului Arhier.Episcop şi Mitropolit, a Cavalerului Ordinului Marii Crucia Majest. Imper. Leopold, Consilier de taină a Majest.Crăieşti şi apostoliceşti: Stefan Stratimirovici de Kulpin, cubinecuvântarea amintitului Arhiepiscop, Mitropolit deKarloviţ, preacucernic Protopop al Timişorii, VasiliiGheorghievici au depus, în prezenţa distinsului domn Tomade Biled, viceprefect şi parohi: Ieftimie Popovici şi ArsenieNicolici, în Variaş, 7 aug.1822 Atunci a fost capelan d.Maksim Milutinovici. Iar învăţătorul şcolii locale slavono-sârbeşti Simeon Milincovici, originar din Raţ-Aradaţ, 1822”.Dimensiunile actualului edificiu sunt - în exterior: lungime 36metri, lăţime 15 metri. Serviciul bisericesc poate fi ascultat deaproximativ o mie de persoane. Înălţimea turlei: 42 metri.Biserica a fost construită cu cheltuiala etnicilor sârbi din Variaş.Catapeteasma datează din anii 1861/62. Pictura a fost realizatăde renumitul Nicola Alexici. Sculptura a fost realizată de fraţiiMihailo şi Lazar Ianici din Arad, pe când poleiala cu aur agravurii a realizat-o Nicola Dereşce, originar din Pecica.Icoanele prăznicare au fost pictate pe tablă de Duşan, fiul luiNicola Alexici.


• N-ar fi de prisos să adăugăm şi un amănunt cu privire laconstruirea Bisericii. Materialul necesar construcţiei a fosttransportat cu care trase de boi tocmai de la Szeged. Ca săpoată desfăşura, dar şi termina lucrările de construcţie, Consiliulbisericesc(12 membri) a împrumutat bani din bancă. Populaţia,însă, nu a putut achita la termen datoria faţă de bancă şi atunciaverea consilierilor (cu care s-a girat împrumutul) a fost scoasăla licitaţie. Lucrările propriu-zise înaintau anevoios din cauzamotivelor (citeşte neajunsurilor!) financiare. Într-un final,guvernatorul vastei moşii a Biledului le vine vărieşenilor în ajutorcu o donaţie în bani şi - zidurile bisericii sunt înălţate. Deasuprauşii din partea sudică stă încrustat în tencuială anul 1828. Sepoate conchide deci că tencuirea exterioară a bisericii a fostfinalizată în acel an.

• Clădirea este la exterior sub formă de navă, iar interiorul subformă de cruce, cu absida altarului neobişnuit de spaţioasă şi unturn înalt în continuarea pronaosului. Fiind o construcţie splidă,biserica rezistă bine în timp. Trebuie amintit şi faptul că în anul1909, cu ocazia unei reparaţii mai vaste, a fost înlăturată turlaveche, în locul ei construindu-se o turlă nouă, după planurilearhitectului Momcilo Tapaviţa. Tot atunci a fost curăţată catape-teasma (a lucrat Stevan Alexici), bolta deasupra soleei a fostrepictată, iar biserica zugrăvită din nou (zugrav AlexandruHodovany).

• Conţinutul tematic al iconostasului este următorul: Pe soclu:Ucidera cu pietre a Sfântului Ştefan, Rugul aprins, Jertfa luiAvram şi Tăierea capului Sfântului Ioan Botezatorul; Pe uşileîmpărăteşti: Bunavestire, Pe uşile laterale: Arhanghelii Mihailşi Gavril, Deasupra uşilor laterale: Naşterea Sfântului IoanBotezătorul şi Intrarea în Biserică a Preasfintei MaiciiDomnului; Icoane de pe catapeteasmă: Sfântul Nicolae,Maica Domnului, Mântuitorul şi Sfântul Ioan Botezatorul;


Icoane prăznicare: Naşterea, Botezul, Învierea, ÎnălţareaDomnului, Coborârea Sfântului Duh şi Schimbarea la Faţăa Domnului; Icoana centrală: Sfânta Treime; În arc compoziţiatematică a Răstignirii; În partea de jos a Crucii: RugăciuneaSfântului Potir; Lateral: icoanele Sfinţilor apostoli. Catape-teasma, cu gravură şi cu icoanele, se întinde şi peste spaţiulstranelor până la Tronul Maicii Domnului şi respectiv alarhiereului.

• Cel mai vechi liturghier este un Tetraevangheliar tipărit în 1562la mănăstirea Biserica lui Mrcşa (Mrkšina Crkva), iar celelaltecărţi bisericeşti datează din secolele XVIII şi XIX.

• Actuala biserică are patru clopote, iar sunetul clopotelor estereglat după tonul Fa minor.

• De-a lungul anilor biserica a fost reparată de câteva ori .Dupăcum am mai menţionat, în anul 1909 a fost zugrăvit din nouinteriorul bisericii, poleiala a fost retuşată, iar pe boltă a fostpictat: Savaot şi cei patru Evanghelişti. Şi exteriorul a fost, deasemenea, renovat, iar turla a fost acoperită cu tablă de cupru.În anul 1928 au fost puse ferestre cu rame de fier, iar în anul1932 biserica a fost acoperită cu tablă. Exteriorul bisericii a fostzugrăvit şi în anul 1961, iar în 1964/65 a fost reparat acoperişulde tablă. După 1977 s-au efectuat mai multe reparaţii la carenu ne vom mai referi, însă, ceea ce trebuie subliniat este faptulcă, de fiecare dată şi cu orice prilej, sârbii vărieşeni au fostaceia care au suportat cheltuielile, adică au finanţat lucrările.Ultima reparaţie a survenit, cu ajutorul lui Dumnezeu şi prinstăruinţa Consiliului parohial şi a părintelui paroh din Variaş, înanul 2002, când biserica a fost retencuită şi zugrăvită în exte-rior.

• Casa Domnului din Variaş a fost deservită de următorii preoţi:Petar, Vladislav, Ivan, Pavle Peici, Maksim Milutinovici, LucaStefanovici, Toma Viatovici, Toma Cirin, Mihailo Nicolici, Iovan


Milutinovici, Iovan Popovici, Ieftimie Popovici, MaksimMilutinovici II, Arsenie Nicolici I, Lazar Marcovici, ArsenieNicolici II, Pavle Ivcovici, Zaharie Stoianovici, AleksandarGruici, Milan Nicolici, Stevan Popovici, Voin Pasculovici şiMilan Iorgovan. Actualul paroh al Bisericii Ortodoxe Sârbe dinVariaş este Duşan Cliucear.

• Ar fi interesant să amintim faptul că, în decursul anilor, doar unnumăr mic de vărieşeni au ales să studieze în seminarii saufacultăţi teologice. Putem să concluzionăm că până acum doartrei au hotărât să fie slujitori ai Bisericii. Primul a fost protopopulMilivoi Stoin (1913-2005). El a absolvit Seminarul din SremskiKarlovţi (1936) după care a deservit parohiile din Stanciova,Pecica şi Cenei, iar după ieşirea la pensie a continuat să slujescăla Timişoara (la Catedrala sârbă).Următorii teologi sunt:protopopul Vasa Jupunschi, care de mulţi ani deserveşte parohiadin Rudna, Rada Arsin, actualul paroh din Cenad. În acest con-text trebuie amintit şi faptul că Radivoi Ţoţin (1965 – 2012) afost purtătorul rasei monahale.

• Este ştiut că, în decursul anilor, mulţi episcopi au vizitat Bisericadin Variaş, fie făcând vizitaţii, fie aflându-se în localitate cuocazia unor sărbători. Însă evenimentul de cea mai mareimportanţă în istoria existenţei sârbilor enoriaşi din Variaş,precum şi a Bisericii Ortodoxe Sârbe, s-a produs joi 2noiembrie 1995. Atunci Variaşul a fost vizitat de PreafericitulPatriarh al Bisericii Ortodoxe Sârbe, Domnul Pavle (acumadormit întru Domnul). Preafericitul s-a întâlnit cu enoriaşii, cumembrii Consiliului Bisericesc şi, normal, cu membri ai Corului,care - nici nu se putea altfel – au dat glas câtorva cânteceduhovniceşti în onoarea stimatului şi dragului lor Părinte Patriarh.


PICTURA LA VARIAŞ

În evul mediu şi Variaşul era parte dintr-un domeniu feudal.Într-o perioadă a aparţinut de domeniul lui Iovan Varjas, de undeşi denumirea. Zeloşii cercetători bănăţeni au descoperit că îndocumentele scrise localitatea este amintită pentru prima dată înanul 1333 şi anume în înscrisurile călugărilor benedictini, careadunau zeciuiala pentru episcopia romano-catolică din Cenad.

În perioada ocupaţiei turceşti ca lucrători pe vastele moşiiale spahiilor sunt amintiţi şi sârbii. După un secol şi jumătate turciipărăsesc aceste teritorii fiind izgoniţi de trupele armatei austriececomandate de Eugeniu de Savoya. Sârbii ortodocşi locuitori aiVariaşului au avut un lăcaş al lor de rugăciune încă din secolul alXVI-lea, lăcaş renovat, apoi, în anul 1731.Locul fostei bisericieste marcat, şi astăzi de o cruce aflată lângă bordura drumului,nudeparte de noua biserică cu hramul Sfântului Nicolae, care s-amenţinut până în prezent. Această biserică, reamintim, a fostconstruită între anii 1823-1828. Deşi erau în uz şi se construiauforme asemănătoare cu edificiul în formă de navă şi cu un înaltturn-clopotniţă încorporat în partea dinspre apus a bisericii,constructorii îndemânatici au ştiut să ofere soluţii de rezolvare aprofilelor şi volumelor fracţionate şi pompoase. Acest fapt îl găsimşi la Variaş. E adevărat că se poate spune, că, prin lucrările derenovare ale bisericii în 1909, arhitectul din Budapesta MomciloTapaviţa a modificat turla dând astfel o nouă ţinută întregii siluetea bisericii.

Piatra de temelie a bisericii noi a fost sfinţită de episcopulIosif Putnic. Nu ne putem îndoi de dorinţa episcopilor şi a


enoriaşilor vărieşeni ca biserica să fie cât mai repede pregătităpentru oficierea slujbelor religioase. Pregătirile au fost anevoioasedeoarece şi Variaşul a suportat ororile Revoluţiei maghiare de la1848. Crucea din mănoasa câmpie aminteşte şi azi de trista zi încare au fost împuşcaţi 30 de sârbi, surprinşi între scopurilepropriei etnii şi specifica ordine statală a altora.

Anii de după “revoltă” nu au fost benefici pentru zelulvărieşenilor de a finaliza interiorul bisericii. Aceste pregătiri audurat mai bine de un deceniu. Poate că această aşteptare a fostintenţionată pentru a putea fi angajaţi cei mai buni meşteri - cinealţii dacă nu arădenii Ianici şi Alecsici. Într-un final, în 1861 şi1862, mobilierul biserici vărieşene a fost finalizat. Ochiul treaz alobservatorului descoperă în permanenţă armonia, comuniuneastilistică şi programată a părţilor sculptate şi pictate. Poleitorului,din apropiata Pecica, Nicola Dereşcea nu i-a mai rămas decât săurmărească simbioza colaborării a doi artişti iscusiţi. Totul erealizat în maniera epocii, a miezului de secol al XIX-lea, când înarta bisericească a existat tendinţa de reînnoire a spiritului sintezei,a contribuţiei comune a tuturor disciplinelor artistice astfel încât săse realizeze o lucrare artistică unitară. Aşa au creat la Variaşconstructorul, sculptorul, poleitorul şi pictorul Nicola Alexici.

Numărul câmpurilor pictate în biserica din Variaş se potriveacu cel din Sânpetru (unde, a pictat, de asemenea, Nicola Alexici);asemănătoare este şi repartizarea icoanelor, mici diferenţe înprivinţa tematicii. Pentru zona inferioară, cea cu icoane prăznicare,nu au existat cerinţe deosebite. Scenele de pe soclu, de pe uşileîmpărăteşti, precum şi cele de deasupra lor - Naşterea şiIntrarea în biserică a Maicii Domnului - nu au încărcatingeniozitatea pictorului. În zona de mijloce, iarăşi cu mult spaţiupentru gravura dantelată a lui Ianici, există doar şapte icoane. Înmijloc - Sfânta treime, iar în lateral - Naşterea, Botezul şiÎnvierea lui Cristos, apoi Înălţarea, Coborârea Sfântului Duh


şi Schimbarea la faţă. Dacă a reuşit pictorul Alexici să păstrezeceva din spiritualitatea şi ierarhia ortodoxă pe icoanele de pecatapeteasmă, în scenele Marilor praznice pictorul s-a lăsat purtatde ofertele Bibliilor ilustrate şi de rezolvările compoziţionaleadunate încă din timpul studiilor sale vieneze. Aceasta a fostperioada unui realism intens influienţat de experienţa maeştrilorRenaşterii italiene, prin intermediul puternicei renaşteri a arteireligioase germane. Pictorii, foşti elevi vienezi, aparţinători aiimperiului Europei Centrale, fără deosebire de confesiune,împreună cu cei care comandau lucrările artistice, nu omiteaufrumuseţea acelei maniere coloristice şi, oarecum, dulcege. Dramaicoanei baroce este uitată, romantismul comunica exclamaţiilepatetice prin alte maniere, iar imaginea religioasă este lăsată să-şicaute calea spre rugaciune prin stări sufleteşti, atmosferă şitandreţe. Nicola Alexici a demonstrat şi la Variaş că toate acesteaîi sunt bine cunoscute.

Dorinţa vărieşenilor ca partea sculptată a mobilierului să fietransferată somptuos şi asupra pereţilor laterali ai bisericii, l-adeterminat pe Ianici să se folosească de prilejul ivit pentru unadevărat festin al lucrării de sculptură. Pompozitatea şi distincţiaparcă s-au surpins în dalta impetuosului maestru, l-au încântat şil-au determinat să depăşească însăşi destinaţia operei sale. Aurmat apoi Nicola Alexici ca, prin graiul liric, dar potolit şi calculatal catapetesmei sale, să ne amintească de duhovnicie şi rugăciune.Stranele şi tronurile au devenit în acest fel încă o confirmare acompletării armonioase a doi mari artişti.

În biserica din Variaş şi Mormântul lui Cristos este încă olucrare excepţională a gravorului şi a pictorului demonstrând cumşi ce creau Ianici şi Alexici. Au fost suficiente doar 6 icoane pentrua transmite mesajele necesare, în mod deosebit de Vinerea Mareşi de sărbătoare a Învierii Domnului – Paştele. Restul e lăsat lalatitudinea concepţiei arhitecturale a sculptorului.


La începutul secolului al XX-lea şi în biserica din Variaş afost terminată pictura murală. Prin corectitudinea cu care esteexecutată, putem s-o atribuim unuia dintre proaspeţii absolvenţi aiAcademiei de Arte din München. Este ştiut, totuşi, că în anul1909 biserica a fost “din nou zugrăvită”, catapeteasma curăţată,poleiala restaurată, iar pictorul Şandor Hodovany din Novi Sada realizat lucrările: Mântuitorul, în partea de sus a absideialtarului, precum şi Dumnezeu Tatăl cu Evangheliştii, în cupoladeasupra soleii.

În timpul lucrărilor de restaurare a bisericii din Variaş, înanul 1909, din fericire, aspectul său nu a fost deteriorat.Dimpotrivă, arhitectul Tapaviţa şi Şandor Hodovany au adus unplus de frumuseţe bisericii conservând particularităţile saleoriginale, particularităţi care, împreună cu contemporanii lor, aufost trasate de Mihailo Ianici şi Nicola Alexici.

Miodrag Iovanovici, (Fragment din cartea “Pictura Eparhiei Timişorii”)


CÂNTECUL - OGLINDA SUFLETULUI

Este bine cunoscut faptul că pe sârbii - oriunde s-ar aflaei – cântecul a fost acela care i-a ajutat să dăinuiască, să reziste.Prin cântec sârbii se exteriorizează; ei cântă când se bucură, darşi când jelesc, cântă când îşi exprimă gratitudinea, dar şi când cerajutor şi când blesteamă şi când ameninţă şi când...chefuiesc. Şicând plâng...Pe scurt, cântecul este reflexia şi oglinda sufletuluisârbesc. Excepţie de la această regulă, nu fac nici vărieşenii.Îndecursul anilor în Variaş cântecul s-a manifestat – dacă ne esteîngăduit să ne exprimăm aşa – într-o dublă ipostază: unaduhovnicească, de rugăciune, care s-a cultivat în sânul coruluibisericesc şi cealaltă - laică, dar care se auzea şi se aude în toatecelelalte ocazii.

CORUL BISERICESC

* Anul 1902 consemnează existenţa Corului Bisericesc încadrul Bisericii Ortodoxe Sârbe. Acest cor fiinţează şi în prezent.În decursul anilor dirijorii corului au fost: Rada Adamov Lungulov,Vasa Rosici, Stanislav Belin, Mladen(Bata) Crişan, Jivco Ciosicişi Milorad (Mima) Marin. Cum fiecare cor avea un nume, aceastăcarte de vizită a fiinţei sale, este de înţeles că nici corul vărieşannu a putut rămâne... fără identitate proprie, ori, cum niciun numela sârbi nu este dat întâmplător,vărieşenii şi-au numit formaţiacorală “Orao” (Vulturul).

* De ce “Orao”? La această întrebare...am găsit răspuns laînvăţătoarea din Variaş, Anghelina Rosici (1910-2002). Dumneaeine-a povestit că...s-au purtat multe discuţii legate de alegerea


numelui. Au existat mai multe propuneri, s-a ţinut, însă, cont deurmătoarele: numele trebuie să aibă legături puternice cu ţara-mamă Serbia.Trebuia ales un nume care este un simbol al sârbilor,dar şi un simbol al înălţării spirituale...Astfel, având în vederesimbolul de pe stema Serbiei, s-a găsit şi o rezolvare favorabilălegată de numele corului. Se va numi “Orao”. Bine-bine, dar înce an s-a petrecut acest lucru? La această întrebare nu se poaterăspunde cu uşurinţă. Remarcăm că într-un articol din presa vremiiexistă relatarea membrilor corului din Variaş că acest… botez aavut loc în anul 1919.

* Pe lângă nume, tot atât de important este şi simbolulfiecărei formaţii corale, şi anume - steagul, care era sfinţit de cătretoate corurile sârbeşti din Banat cu prilejul unei sărbători aparte.Pe steagul formaţiei corale din Variaş se vede clar anul -1926.Ceea ce înseamnă că steagul de atunci există şi tot atunci a fostsfinţit. Dar povestea acestui simbol al corului... nu se termină aici.Pentru că această formaţie nu are doar un steag, ci două!Considerând, probabil, că steagul din 1926 este deteriorat şi cănu “nu va mai avea viaţă lungă”, o familie de sârbi oneşti dinVariaş - Milivoi şi Darinca Pavlişan - donează corului bisericescun nou steag în anul 1974.

* Din viaţa formaţiei corale bisericeşti din Variaş trebuieremarcată încă o iniţiativă. Anume, din Variaş a purces pentruprima oară ideea organizării unor treceri în revistă ale formaţiilorcorale aici pe aceste meleaguri, la fel cum se organizau şi înpatria-mamă. Conştienţi de capacităţile lor interpretative, daravând şi o dorinţă puternică de a contribui la materializarea ideiide înfiinţare a Uniunii Formaţiilor Corale Sârbeşti din România,vărieşenii se pun în fruntea demersului organizării unei treceri înrevistă a corurilor sârbeşti şi... preiau şi rolul de gazdă al acesteiiniţiative. Această festivitate a avut loc în ziua de 15 aprilie 1934.În ce a constat această festivitate, care a fost atmosfera,cum s-


au simţit oaspeţii şi gazdele lor, precum şi alte detalii despre acesteveniment ne aduc… chiar participanţii. Cu acest prilej (e vorbadespre un document scris) iată relatarea din pana lui GeorgeKerpenişan, învăţător popular sârb (cum semnează el însuşi): ,,Înziua de 15 a.[ceastă] l.[ună] a avut loc prima trecere în revistăa F.[ormaţiilor] C.[orale] la Variaş. Dacă a avut vreodatăVariaşul nostru ocazia să vadă o frumoasă imagine, odeosebită celebrare şi o sărbătoare a societăţii şi a etniei sale,aceasta a fost cu siguranţă ceea ce am numit prima trecereîn revistă a corurilor, care ne-a oferit tuturor ocazia să vedemşi să simţim profund ce înseamnă pentru sârbii de aici o astfelde festivitate, ce înseamnă buna înţelegere şi colaborarea.Fără a exagera, această primă şi excepţională trecere înrevistă a formaţiilor noastre corale, care a avut loc la Variaşdupă părăsirea acestui ţinut de către armata regală sârbă, vaavea o frumoasă şi veşnică amintire despre noi vărieşenii, darşi o deosebită importanţă istorică, precum şi o valoaredidactică privind activitatea naţională a tuturor sârbilor dinzona Mureşană. Noi vărieşenii suntem mândri şi ne putemlăuda cu faptul că acest eveniment a avut loc cu toateimpendimentele care l-au anticipat. Ţi-a fost drag să priveşticum localnicii noştri se pregăteau să-şi întâmpine rudele,musafirii, să-i întâmpine pe toţi coriştii cu sufletul deschis şicu bucurie. Exact la nouă şi jumătate a început liturghia labiserică. Slujba religioasă a fost oficiată de bătrânul şineobositul nostru protopop Alexandar Gruici. La ecteniirăspundea corul nostru ,,Orao” dirijat de învăţătorul VasaRosici. După terminarea liturghiei toţi enoriaşii au trecut încurtea şcolii, unde fraţii noştri de la Checea i-au delectat cucântecele lor pe toţi cei prezenţi, întru bucuria şi destindereatuturora. Imediat după orele amiezii au început să soseascămusafirii, diferite formaţii corale, toţi binedispuşi, veseli, aşa


cum se cuvine când participi la o astfel de reuniune. Muzicatamburaşilor şi cântecele se auzeau din toate părţileVariaşului nostru. Se părea că se petrece ceva neobişnuit şinemaivăzut, într-un cuvânt - eram nespus de bucuroşi şimulţumiţi. Rare au fost casele care nu au avut musafiri. Toatăaceastă atmosferă era impresionantă. Pe fiecare faţă seoglindeau veselia şi deplina bunătate. După amiază, însă, înjurul orelor trei, când au sosit toate corurile şi s-au aşezatîntr-o lungă coloană cu steagurile ridicate, cu dirijorii şiconducătorii lor în frunte, urmând apoi coriştii, iar alături deei s-au înşiruit localnicii şi musafirii - imaginea a devenitdeosebit de frumoasă şi impunătoare. Un astfel de entuziasm,o astfel de manifestare nu ştiu când se va mai putea vedea şiurmări aici. După ce fotograful a imortalizat câtevainstantanee ale coloanei formate din coriştii veniţi la Variaş,s-a pornit către izlaz(în dialectul localnicilor – păşune sătească -nota autorului), unde coriştii noştri din Variaş au pregătit loculunde se va desfăşura această primă întrunire a formaţiilorcorale. Spectatori au fost în număr de peste 3000, astfel încâtnu au fost nici locuri suficiente.

Exact la orele patru învăţătorul Vasa Rosici deschideşi salută această reuniune, după care urmează programul înordinea stabilită:

1. Formaţia corală din Becicherecul Mic (dirijor PeraCostici, învăţător),

2. Formaţia corală din Cenadul Mare (Milan Giurici,învăţător),

3. Discursul lui Giura Cherpenişan despre activitatea şitrecutul corului “Orao” din localitate,

4. Checea (Voislav Veselinovici, învăţător),5. Ketfel (Gelu) - (Steva Petrovici,)6. Sânpetru (Liubomir Ivanov, preot),


7. Nacivala (Satu-Mare) - (Ivan Stamoran, învăţător),A urmat apoi şi corul “Orao” care a interpretat

următoarele compoziţii: Појмо песме (Să cântăm cântece),Хајд јунаци (Veniţi viteji) şi Ловачка песма (Cântecvânătoresc).”

În finalul aceluiaşi articol se menţionează că: “orchestra dinChecea a asigurat muzica la petrecere, în afara programului.”

* Evocând această trecere în revistă, trebuie să evidenţiemşi faptul că în perioada interbelică au avut loc încă trei asemeneareuniuni desfăşurate la Timişoara, Arad şi Sânnicolaul Mare. Latoate aceste întruniri Corul din Variaş a participat, prezentându-şirepertoriul la un înalt nivel artistic.

* Această manifestare a formaţiilor corale sârbeşti dinRomânia a fost reînnoită abia în 1993, organizatori fiind VicariatulOrtodox Sârb şi Uniunea Sârbilor din România. De atunci acesteîntruniri ale corurilor au loc în fiecare an la Timişoara. Aproape lafiecare trecere în revistă a corurilor sunt prezenţi şi vărieşenii.

• Din noianul de acţiuni la care a fost prezent şi Corul dinVariaş, cum ar fi diferite festivităţi, concursuri ori prezenţe lamănăstirea Bezdin de sărbătoarea Înălţării Sfintei Născătoare în28 august etc. în existenţa acestei formaţii ar trebui evidenţiate înmod deosebit două momente, ambele se referă la prezenţa coruluiîn Serbia.

• Prima oară corul s-a aflat în Serbia imediat după tragiculatentat asupra regelui sârb Alexandru I la Marsilia. Ca şi alţi sârbişi membri Corului “Orao” s-au dus în Serbia ,,la mormântulViteazului Rege Alexandru I Unificatorul ca să se închinememoriei Regelui Martir”, după cum se prezintă acţiunea într-un articol al ziarului vremii ,,Temišvarski vesnik”. Această vizităare loc în zilele de 9 şi 10 mai 1935. În prezenţa a peste 500 depersoane la Oplenaţ s-a ţinut o slujbă de pomenire, iar corul carea cântat a fost ,,Orao” din Variaş. În aceeaşi zi, la orele serii, a


avut loc un concert în sala Fundaţiei Kolaraţ din Belgrad, concertcare ,, a fost transmis în direct de postul de radio”. Cum afost acel concert - iată un citat dintr-un articol din “Temišvarskivesnik”: ,,Concertul a fost deschis prin interpretarea imnuluiiugoslav de către corul ,,Orao” din Variaş... apoi puncteleprogramului s-au succedat unul după altul, unul mai frumosdecât celălalt. Interpretările corurilor noastre noastre dinVariaş, Becicherecul Mic şi Timişoara – Mehala, precum şimelodiile grupului sîrbo-croat de tamburaşi din Checea aufost bine primite, iar, prin aplauze, se cereau mereu şi mereureveniri...Invitată la acest concert a fost şi solista opereibelgrădene, de altfel compatrioata nostră, mezzosopranaMelania Bugarinovici precum şi d-l Dobriţa Milutinovici, ac-tor marcant al Teatrului Naţional din Belgrad”.

• Nu a consemnat în mod laudativ această prezenţăparticiparea la festivităţile amintite, doar presa de aici. Acelaşilucru l-a făcut şi presa din Serbia.Avem ocazia – în premieră –să cităm cum a relatat în paginile sale ziarul “Politika” din Belgraddespre acest eveniment. În numărul din 11 mai 1935 sub titlul“Sârbii din partea românească a Banatului la Oplenaţ”printre altelestă scris: “…550 de membri ai Partidului Regnicolar Sârbescdin România ,din Timişoara şi din partea românească aBanatului cu preşedintele partidului d. dr. Mihailo Cirici,secretar general d. dr. Spasoie Nicolici, un mare număr dereprezentanţi ai organizaţiilor locale şi ai filialelor partiduluis-au închinat memoriei Regelui Viteaz la Oplenaţ. Cu ei auvenit şi corurile din Variaş, Timişoara-Mehala şi BecichereculMic. După sosire, în criptă, s-a ţinut o slujbă de pomenire, iarla ectenii a răspuns corul vărieşenilor. Pe mormântul Regeluia fost depusă o coroană mare de laur împodobită cu crengide palmier, trandafiri şi liliac. Coroana avea şi o panglică cutricolorul românesc cu o dedicaţie. La mormânt a vorbit d.


dr. Spasoie Nicolici. Din delegaţie mai fac parte şireprezentantele Asociaţiei Caritabile a Femeilor Sârbe dinTimişoara, care au depus o minunată coroană de trandafirialbi cu tricolorul românesc şi cel iugoslav, în numeleAsociaţiei”

• A doua zi, deci în numărul său din 12 mai 1935, acelaşiziar ,,Politika” sub titlul ,,Concert reuşit al sârbilor din România”se referă la concertul care a avut loc în sala fundaţiei ,,Kolaraţ”din Belgrad. Pe lângă altele,în acest articol, se specifică: ,,Dupăce s-au închinat la mormântul regelui la Oplenaţ,reprezentanţii Partidului Regnicolar Sârbesc din Timişoara,care sunt de câteva zile oaspeţi dragi ai Belgradului, auprezentat un concert de muzică duhovnicească. Formaţiacorală ,,Orao” din Variaş, corul sârbesc din Becicherecul Micşi cel din Timişoara-Mehala au interpretat melodiile lui[Davorin] Jenko, [Dimitrie] Slavianski, [Isidor] Baici, [Iosif]Marincovici etc. În program au participat şi doamna MelaniaBugarinovici şi domnul Dobriţa Milutinovici. Concertul a avuto reuşită totală, iar oaspeţii au fost aplaudaţi cu căldură.Dintr-un public ales, în primele rânduri au fost observaţidomnul dr. Mih.[ailo] Cirici, preşedintele Partidului Regnicolar,domnul Spasoie Nicolici (care a organizat în mod exemplaraceastă călătorie la Belgrad), domnul dr. Vladimir Stoişici,domnul Manoilo Popov, domnul Velimir Popov şi multe altepersonalităţi din Timişoara”. La toate acestea am mai adăugacă dl.dr. Mihailo Cirici, preşedintele Partidului Regnicolar Sârbescdin România, a fost vărieşan.A fost doctor în drept şi unul dintrecei mai de vază sârbi din perioada interbelică. Consemnăm, cupărere de rău,că şi domnul dr.Cirici a pătimit de pe urma teroriicomuniste - i-a fost dat să treacă şi prin Golgota Bărăganului.

• Un alt moment de neuitat, din activitatea corului ,,Orao”din Variaş datează din anul 1992 ,,când la invitaţia


Preasfinţitului episcop de Şumadia şi administrator alEparhiei Timişorii, dr. Sava Vukovici, coriştii din Variaş aufost oaspeţii oraşelor Kraguievaţ şi Gorni Milanovaţ, undeinterpretarea lor i-a entuziasmat pe gazde, iar cei din Variaşau cules un mănunchi de cele mai frumoase amintiri”- dupăcum e consemnat într-un articol din ziarul “Naşa reci” despreaceastă vizită. Până în ziua de azi, de altfel, această vizită este oplăcută aducere aminte pentru fiecare membru al formaţiei corale.Iată doar o părticică din ce ne-a spus actualul dirijor alcorului,Milorad Mima Marin: ,,Am fost onoraţi că am avutocazia...să ne prezentăm în Serbia. Şi acum îmi aduc aminte,profund impresionat, de slujba de pomenire în Parcul Şumariţe,unde naziştii au executat o clasă de elevi, ai liceului din Kraguievaţ,în timpul celui de al Doilea Război Mondial. La fel mi-a rămasîntipărită şi primirea călduroasă a gazdelor, când am interpretatcâteva cântece pe o scenă, în aer liber. Nu este un faptneînsemnat ca o formaţie corală dintr-un sat din afara Serbiei săcânte la Liturghie într-o biserică din Kraguievaţ! Frumoase amintiriavem din localităţile Savinaţ şi Knici. Păi, fraţilor, noi am trăitdeparte, departe de Serbia,deşi Serbia ne era în inimiîntotdeauna.”

* Se înţelege că în decursul anilor componenţa corului s-aschimbat mereu. Mereu veneau şi veneau cei mai tineri. Aşa cumam subliniat şi în monografia publicată anterior, era o mare onoarepentru fiecare vărieşan să devină membru al corului bisericesc.Dar numele lor - care sunt? - se va întreba de drept cititorul. Înmonografia Variaşului, al cărei autor este, Aron Rosici îi numeşte:Dobromir Acimov, Vasa Acimov, Giura Acimov, Ioţa Belin,Dobromir Belin, Lazar Belin, Lazar Belin II, Stanislav Belin, PaiaErdelian, Ivan Erdelian, Rada Jupunski, Sima Jupunski, Laza Ilici,Aron Ilin, Lazar Iorgovan, Milan Iovanovici, Rada Constantinov,Duşan Crişan, Giura Crişan, Mladen Crişan, Bogdan Lazarov,


Sava Lazarov, Ioţa Luchin, Ceda Luchin, Svetozar Luchin, VasaLepoiev, Velimir Luchin, Arsa Luchin, Ceda Luchin II, ArsaLepoiev, Rada Marcov, Laza Marin, Milan Marincovici, SvetozarMateievici, Mişa Mişcov, Aron Marcov, Mima Marin, ArsaNicolici, Iaşa Nincov, Ilia Ostoin, Borislav Ostoin, Sreda Pavlişan,Mita Paraon, Liubomir Peici, Milco Pavlişan, Milivoi Pavlişan,Miloş Paraon, Sava Pavlişan, Vlada Petrov, Bojidar Petrov, DuşanPetrov, Vasa Rosici, Svetozar Rosici, Arsa Rosici, Toşa Rosici,Krsta Radovan, Vasa Rosici II, Sava Savici, Sava Stoianov,Dragomir Stochici, Mişa Savici, Svetozar Strainov, LazaTeodorovici, Jivco Ciosici, Duşan Cirici, Milivoi Ţoţin, MişaŢoţin, Slavco Ţoţin, Laza Ţoţin, Dobrivoi Ţveici.Şi... desigur,există multe nume, mult mai multe...Încercând ,,să facem puţinăordine”, cu ajutorul parohului din Variaş Duşan Cliucear,...amconceput un tabel. Şi, iată, de exemplu, numele membrilor coruluidin 1935: tenor I: Milivoi Muncian, Jivco Ciosici, Jivco Pavlişan,Giura Acimov, Mija Ostoin, Vlada Crstin, Milan Peici, SvetozarLuchin, Rada Marici; tenor II: Ioţa Belin, Doba Belin, CedomirLukchin, Ravosie Acimov, Giura Jupunschi, Jivco Pavlişan, MilcoPavlişan, Arsa Rosici, Ioţica Teodorovici, Ilia Ostoin; bariton: ToşaRosici, Liuba Peici, Rada Marcov, Vasa Arsin, RadaConstantinov, Sreda Pavlişan, Lazar Belin, Bora Ostoin, SvetozarRosici, Arsa Rosici; bas: Bogdan Lazarov, Vlada Luchin, MişaCostreş, Lazar Belin, Mita Paraon, Laza Acimov, SvetozarMateievici, Sava Panin, Laza Iorgovan, Ioţa Luchin, Paia Erdelian,Vasa Rosici.

• Care a fost componenţa corului în 1954? Din opisul pecare ni l-a pus la îndemână domnul Duşan Cliucear ,,aflăm” cănume noi s-au alăturat membrilor corului, după cum urmează: tenorI: Dobrivoi Ţveici, Laza Marin, Boja Petrov, Milan Marincovici,Mişa Ţoţin, Bora Belin, Krsta Radovan, Laza Ţoţin; tenor II:Sava Lazarov, Slavco Ţoţin, Rada Jupunschi, Miloş Constantinov,


Sava Pavlişan, Arsa Nicolici, Dobromir Acimov, LazaTeodorovici, Velia Luchin, Milan Pavlişan; bariton: Vasa Lepoiev,Taţa Nicolici, Duşan Cirici, Milivoi Pavlişan, Milorad Marin, AronMarcov, Iva Erdelian, Milan Iovanovici. Mergând “pe firul anilor”,să vedem acum cine au fost membri ai corului bisericesc în anul2004. Iată, deci, numele lor: Vasa Rosici, Jivco Crişan, LazaLuchin, Vasa Guran, Rada Ilin, Laza Teodorovici, Jivco Acimov,Arsa Lepoiev, Aron Ilin, Dragoslav Luchin, Milosav Sărac, DuşanBelin, Svetozar Strainov, Mişa Savici, Milan Iovanovici, DragoslavLuianov, Laza Ţoţin, Svetozar Ţoţin, Bogdan Acimov, GoranAcimov, Dragan Ilin, Rada Petrovici,Borko Luchin, MladenLazarov, Dragomir Mişcov, Draga Stochici, Rada Petrov, ToşaLuchin şi, bineînţeles, dirijorul Mima Marin. Lor li se ,,alătură” caun original membru de onoare şi Milutin Peici.

* După cum este lesne de constatat, numărul membrilorcorului este într-o continuă scădere. Motivul? Şi numărul sârbilordin Variaş este pe o panta descendentă. Însă, fie cum o fi, im-portant este că formaţia corală se menţine, există şi reprezintă -putem afirma cu certitudine, în sensul simbolic al percepţiei - oinstituţie culturală, care a dăinuit necontenit şi dăinuie, iată, depeste 110 ani. Vom evidenţia în continuare pe actualii membri aicorului. Aceştia sunt: Milorad (Mima) Marin, Dragoslav Luchin,Bogdan Acimov, Miodrag Erdelian, Rada Petrov, Borco Luchin,Milivoi Petcov, Vita Chelici, Svetozar Strainov, Dimitrie Peici,Dragomir Ciobin, Iovan Teodorovici, Rada Ilin, Vasa Guran,Tomislav Belin, Mata Radovan, Milosav Sărac, Duşan Stamoran,Arsa Lepoiev, Dragan Ilin şi Jivco Crişan. ...şi, bineînţeles, nutrebuie să-i uităm pe cei care din motive de sănătate nu potparticipa activ la activităţile corului,dar care sunt cu sufletul alăturide acesta.Aceştia sunt: Laza Teodorovici, Dragomir Stochici,Milan Iovanovici, Aron Ilin şi Toşa Luchin.


CÂNTECUL ÎNTR-O ALTFEL DEIPOSTAZĂ A TRĂIRII

Cum am mai şi menţionat, este greu să ţi-i imaginezi pesârbi fără cântec, oriunde îşi duc ei traiul. Nici Variaşul, desigur,nu face excepţie de la această regulă. Şi aici cântecul a fost şieste însoţitorul existenţei omului nostru. Totuşi,una e să cânţipentru sufletul tău şi alta e să poţi dărui fărâme din acest talentsemenilor tăi, spre bucuria şi satisfacţia lor.

• Tradiţia din Variaş precizează că printre primeleinstrumente muzicale,cunoscute aici,a fost cimpoiul şi nu guzla.Memoria vărieşenilor a reţinut faptul că, la începutul secolului alXX-lea, pe săteni îi înveseleau la petreceri cimpoierii Jiva Farcaşşi Radoico Cirin. Nici după trecerea lor la cele veşnice, cânteculcimpoiului nu s-a stins. Până spre finele veacului trecut a trăit aicişi a cântat, drept e - că în ultimii ani - doar pentru sine şi pentruşi cei care au ştiut să aprecieze vechimea cântecului, cunoscutulcimpoier Duşan Zarin. Acest instrumentist a fost doar un amator,dar trebuie să constatăm cu părere de rău că de acest instrumentnu s-a mai interesat nimeni...şi astfel s-a stins la noi cânteculcimpoiului.

• În decursul anilor în Variaş au existat, cu certitudine, mulţisolişti talentaţi, care îi înveseleau şi pe localnici şi oaspeţii veniţiaici cu ocazia sărbătorilor. Cântatul, însă, le-a fost doaro...preocupare tangenţială şi din acest motiv, fără supărare, nu-ivom mai aminti aici. Dar au existat şi vărieşeni căroracântecul...le-a devenit profesie. Această ,,profesionalizare” s-aprodus la mijlocul secolului trecut prin înfiinţarea Ansamblului Sârbde Stat din Timişoara, când au purces spre această instituţie cei


mai mulţi dintre talentaţii sârbi din România. Din Variaş aceştia aufost: Miliţa Savici, Darinca Petrov şi Duşan Petrov (care a realizatşi câteva înregistrări pentru Radio Timişoara, iar cel mai maresucces i-a rămas interpretarea cântecului Kad sam mlađan lovacbio ja (Când eram eu vânător tinerel). Apoi ,deşi n-a fost uninterpret profesionist, ar fi de dorit să amintim şi numeleacordeonistului şi solistului vocal Duşan Belin, care a fost pe scenăşi în 6 aprilie 1969, atunci când Radio Belgrad realiza la Variaşemisiunea “Selo veselo” (Satul vesel). În anii 70-80 ai secoluluitrecut, încă un vărieşan s-a impus printre soliştii vocali sârbi dinRomânia ,prin calitatea vocii sale şi printr-o interpretareexcepţională a cântecelor populare sârbeşti. .Acesta este TomislavLazarov. La început a cântat singur, iar apoi în duet cu AniţaVidac (care îi va deveni şi soţie).Au activat împreună în cadrulgrupurilor Mladost şi Zora din Timişoara. Pe lângă multe apariţiipe scenă ei au făcut şi înregistrări pentru Radio Timişoara. Înprezent a există iar… un Duşan Belin... voce recunoscută şiapreciată nu numai de vărieşeni, ci şi de întreaga comunitate sârbădin România. Apariţiile sale pe scenă sunt de cele mai multe oriacompaniate de orchestre de tamburaşi. Are o mulţime deînregistrări pentru radio şi televiziune. Trebuie consemnat că eleste nepotul acelui Duşan Belin, care a participat la emisiunea“Selo veselo”.

• Frumos este să cânţi, dar să cânţi fără acompaniamentultamburei sau al acordeonului, parcă nu e ceea ce aştepţi. ÎnVariaş au existat încă din vechime tamburaşi. Printre cei maibătrâni care au rămas în memoria noastră îi amintim pe BogdanLazarov, Sava Gruin, Duşan Mateievici, Laza Luchin şi GiuraGiuchin. Cu timpul, tamburaşii au început să se grupeze şi anumedupă afinităţi, prietenii, după armonie sau respectând alte criterii.Astfel s-au creat primele ,,bande” de tamburaşi. Cele de demultnu se mai ştiu, dar se cunosc cele care au activat în perioada


interbelică şi se ştie că...au fost... “în vogă”. Şi se mai ştie că nua existat vreo petrecere fără participarea lor, cu atât mai mult cucât ei cântau la nunţi, botezuri şi petreceri şi în alte localităţi.

• Dintre aceste ,,bande” este cunoscută cea care a începutsă activeze, oarecum mai organizat, abia după anul 1920 înurmătoarea componenţă: Duşan Nicolici, Milan Nicolici, IoţicaPuta, Arcadie Giurca, Giurca Giuchin şi Triful Puta.Mai târziu lorli se alătură: Rada Nicolici, Milan Popov, Velia Todorov şi RachilaPopov. Odată cu trecerea anilor, această formaţie de tamburaşidevine tot mai cunoscută şi nu s-a pomenit vreo petrecere undeei nu erau invitaţi.Dar, tot aşa,cum anii trec şi ,,lumea se schimbă”.

• În anii 30 ai secolului trecut, muzicanţii care nu făceauparte din amintita ,,bandă” înfiinţează un grup nou pe care-lconduc, însă, tot de ,,bătrânii meşteri” Sava Gruin şi BogdanLazarov. Alături de ei sunt şi Ioţa Luchin, Miloş Paraon, LazaAcimov, Jivco Todorov, Arsa Nicolici, Duşan Stefanovici şi IvanPetrov. Dacă urmărim numele acestor muzicanţi vom observa cădoi dintre ei vor deveni, mai târziu, membri ai Ansamblului Sârbde Stat de Cântece şi Dansuri Populare.

• În ajunul celui de al Doilea Război Mondial apar noi şitalentaţi tamburaşi şi...ia fiinţă încă o ,,bandă” de tamburaşi. Aiciîi găsim pe Sava Dosin Stamoran, Rada Nicolici, Mişa Simeon şiStanislav Belin, cel care mai târziu va deveni nu doar membru, cichiar şeful orchestrei (concert-maestru, cum s-ar numi înprezent)al Ansamblului Sârbesc de Stat din Timişoara.

• Dacă mai zăbovim o clipă asupra temei care îi priveştepe muzicanţii vărieşeni, trebuie evidenţiat faptul că şi după cel alDoilea Război Mondial tamburaşii îşi continuă activitatea. Astfelîn 1953 prinde viaţă orchestra compusă din Stanislav Belin,Milutin Peici, Sava Peici, Arsa Nicolici, Milan Luchin, LazarAcimov şi Pera Luchin. Şi din acest grup trei vor deveni membriai Ansamblului Sârbesc de Stat.


• Interesant este faptul că în aceeaşi perioadă apare încă oorchestră, dar care cântă melodii moderne şi nu muzică populară.Spre deosebire de orchestrele de până acum aceasta are şi unnume “Paia Patak” (Donald Răţoiul). Aici activează Milutin Peici,Mihailo (Braţa) Ostoin, Vasa Guran, Svetozar Nicolici, MilanIanoşev, Pera Luchin şi Borislav Belin.Solistul formaţiei era DuşanPetrov.

• ...anii trec, anii trec, iar în Variaş, încetul cu încetul, parcădispar şi voinţa şi puterea, dar şi elanul de altădată. Există înVariaş şi acordeonişti cunoscuţi, muzicanţii vârstnici sunt încă aici,dar lipseşte cineva care să-i unească. Această stare caracterizeazăanii 50-60 ai secolului trecut, când sunt încă aici Miloş Paraon,Arsa Nicolici, Svetozar Nicolici, Vasa Guran; şi când a seevidenţiază ca acordeonişti talentaţi Milan Stefanovici, Mihailo(Braţa) Ostoin şi Neboişa Crişan. Acest fapt a fost observat deneobositul stimulator de talente Stanislav Belin. Acesta a strâns ungrup de entuziaşti şi, în anii 70, a format o orchestră, care aactivat apoi sub conducerea şi îndrumarea lui Tomislav Giurici.Din orchestră făceau parte Dragan Ilin, Vuiţa Ilin, Jivco Crişan,Mişa Savici, Milan Lazarov, Jivco Stevanov şi Vasa Jurcov.Soliştii erau Zoia Cuzmanov şi Toşa Iosin.

• Din păcate, timpul a luat cu sine tributul său şi aceastăorchestră (deşi mulţi dintre membri acesteia sunt şi astăzi locuitoriai Variaşului) îşi ,,încheie” activitatea, dar acest fapt nu înseamnăcă la Variaş a secat izvorul muzicanţilor talentaţi. În anii 70 aexistat o orchestră populară. Din orchestră făceau parte MilanLuchin, Duşan Belin, Radivoi Marcov, Duşco Luchin, LazarAcimov şi Dragomir Pau. Mai târziu, în componenţa ansamblului“Zora” din Timişoara îi găsim pe talentatul Duşco Popovici sauDarco Acimov – ca să amintim doar două nume. Dar, cu părerede rău, trebuie constatat faptul că şi azi se aşteaptă ,,naşterea”unei orchestre adevărate în Variaş.


• Trebuie evidenţiat însă faptul că tocmai din rândurileacestor muzicanţi semiprofesionişti, mulţi au…luat caleaprofesionismului, cum se ivea prima ocazie. Iar ocazia oferită afost cea a înfiinţării Ansamblului Sârbesc de Stat de Cântece şiDansuri Populare din Timişoara unde, precum şi în cazul soliştilorvocali, printre alţii se angajează Stanislav Belin, Ivan Petrov, MilanStefanovici, Pera Luchin, Lazar Acimov.

* Deşi vărieşenii nu sunt cunoscuţi ca dansatori de clasă(cum sunt cei din Clisura Dunării ,de exemplu) au existat şi dinVariaş dansatori profesionişti, adică dansatori care au fost cooptaţiîn formaţiile Ansamblului Sârb de Stat, precum:Radoico Iosim,Milan Ianoşev şi Duşan Acimov. În acest context trebuie spusecâteva cuvinte despre Milan Ianoşev. El s-a format ca dansatorla Variaş, devenind pe parcurs, cum am mai menţionat, dansatorprofesionist. Când a fost suprimată activitatea Ansamblului, aactivat într-o petrioadă ca şi coregraf al unei formaţii aCooperativei Meşteşugăreşti din Timişoara, apoi a fost coregrafal echipei de dansuri populare sârbeşti ai Ansamblului “Zora” alla Casa de Cultură a municipiului, un lung şir de ani(până lapensionare).

• * În acest context trebuie amintit şi faptul că la Variaşapăreau – e adevărat, mai rar - ca o formă de exprimare pe plancultural şi formaţii de teatru. Scotocind prin noianul amintirilorvom nota că prin anii 50 a fost jucată cu succes comedia lui IovanSteria Popovici “Pokondirena tikva” (Tărtăcuţa parvenită). Piesaa fost interpretată de un grup de cadre de la şcoala sârbă deatunci Alexandar Seculici, Sava Peici, Mila Dachin, Anca Golicişi Stefania Galetin.


ALTE FORME ALE SPIRITUALITĂŢII

Pretutindeni, deci şi în Variaş, sârbii erau buni prieteni aicuvântului scris.Din toate timpurile şi până în prezent.

* Această prietenie sui generis se regăsea în sălile de lecturăale localităţii. Prima sală de lectură a fost deschisă în anul 1902.Fondatorii ei au fost:Alexandar Gruici şi Iovan Jupunschi.Funcţiona în cârciuma lui Dimitrie Peici. A funcţionat până în anul1946 şi avea un fond de aproximativ 400 de volume.

• O altă sală de lectură - Cazinoul sârbesc – a fostînfiinţată în anul 1928 şi îşi avea sediul în localul lui DobromirLazin (până în nul 1934), iar apoi în localul lui Miloş Rosici, pânăîn 1946, când a fost suspendată. Ar fi interesant de amintit căziarul de Variaş “Nedeljne novosti” (Ştirile săptămânale) n-a ratatocazia de a-şi informa cititorii de existenţa Cazinoului sârbesc.Iată ce consemnează în numărul său din 7 martie 1930 sub titlul“Cazinoul sârbesc din Variaş”: “Tribunalul din Timişoara aaprobat sub numărul 3080 din 1928 regulamentul cu titlul demai sus, prin care [sala de lectură] poate să-şi exercitemisiunea culturală printre membrii săi. Meritul pentruînfiinţarea acestui Cazinou l-au avut: Milan Galetin, DuşanMarici senior, Laza Spasoiev, Jivco Marici, Sava Peici, VladaMarici junior, Milivoi Marici, Milan Peici, Dobromir Ceazin,Ivan Arsin, Ivan Nincov, Duşan Nincov, Milorad Marici ş.a”.

• A treia sală de lectură nu a avut un nume. A fost înfiinţatăîn 1925 de către Partidul Naţional Ţărănesc, iar sediul l-a avut încasele lui Sreda Radici, Iulca Teodorovici şi Ioţa Lazin. Şi aiciactivitatea s-a încheiat în 1945.


• A patra sală de cultură a fost Sala de lectură a sârbilormeseriaşi, înfiinţată în anul 1936. Sediul l-a avut la început încârciuma lui Velco Şolmoşan, iar apoi la Jiva Erdelean, MilanMarincovici, Toşa Rosici şi Marinco Erdelean. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial nu a funcţionat. Şi-a reluat activitateaîn ianuarie 1946 avându-l ca preşedinte pe Bora Ostoin, dar încurând, prin aderarea la Uniunea Asociaţiilor Culturale DemocrateSlave din România, activitatea acesteia se dispersează.

• În a doua jumătate a secolului al XX-lea bibliotecile îşidesfăşoară activitatea fie în cadrul şcolilor fie în cadrul Căminuluicultural. Dar acestea nu sunt doar sârbeşti, iar în fondul de carteexistă şi cărţi în limba sârbă. În prezent biblioteca funcţionază laşcoala din localitate, iar bibliotecară este Nada Cirici. Bibliotecaare şi cărţi în limba sârbă.

*• Variaşul se poate lăuda şi cu faptul că în perioada

interbelică era singura localitate rurală sârbească din România careavea propriul ziar. Anume, din ianuarie până în aprilie 1930, înVariaş apărea ziarul Nedeljne novosti (Ştiri săptămânale). Demenţionat că au apărut doar 15 numere. Ziarul este tipărit cu literechirilice. Din păcate, ziarul se stinge din lipsă de mijloacefinanciare.

** Pe lângă cărţile liturgice care există în Variaş, trebuie

amintit şi faptul că Aron Rosici a păstrat un manuscris o Culegeremedicală, despre care se susţine că provine din pana preotuluilocal Maxim Milutinovici.(Acest manuscris a fost publicat deStevan Bugarschi, cu aparatura ştiinţifică adecvată). Manuscrisulnu este complet; îi lipsesc şi începutul şi sfârşitul. De găsit au fostgăsite doar 11 foi ale manuscrisului. Conţinutul lucrării nu este unulexclusiv medical, el conţine poveţe şi din alte domenii. Cine esteautorul acestui manuscris? - rămâne o enigmă. Să fie, oare,


numitul preot?! Dacă da, atunci nu se ştie care dintre ei. Aceastadeoarece avem o problemă! La Variaş au slujit doi preoţi cu acestnume: Maxim Milutinovici, primul între 1740 – 1756 şi al doileaîntre 1791 – 1831. Se presupune că manuscrisul e din pana luiMaxim Milutinovici cel tânăr.

** Din totdeauna au fost şi exista-vor, sperăm, la Variaş sârbi

slujitori ai cuvântului scris. Primul nume despre care se ştie esteGoico Vucmirovici (1906-1991), învăţător originar din Serbia,care a publicat câteva lucrări literare în ziarul “Temišvarski vesnik”şi în almanahul literar “Jivot” în perioada interbelică. * Deşi niciel nu este originar din Variaş, urmează, în ordine cronologică, VoinPasculovici (1908-1999), cel care a fost ani de-a rândul paroh alVariaşului şi care îşi înscrie numele printre slujitorii slovei scrise.În perioada interbelică a publicat numeroase poezii în “Temišvarskivesnik”, iar apoi – într-o culegere de poezii pentru copii intitulatăNemărginirea florilor (Nedogledi cveća), culegere publicată deeditura “Kriterion” din Bucureşti, în anul 1980. * Cronologic arurma Milivoi Stoin (1913-2005). În cazul lui, de fapt, nu avemde a face cu un autor de beletristică ci de un autor a douăculegeri de predici: Cuvântări (Besede) şi Predică, părinte(Svešteniče propovedaj). Ambele cărţi sunt publicate după cepărintele a împlinit vârsta de 90 de ani. * În perioada interbelicăse înscrie şi debutul literar al lui Lazar Ilici (1914-1982). El seafirmă, însă, în a doua jumătate a secolului al XX-lea când publicătrei culegeri de poezii (Poezii alese/Izabrane pesme,Pe drumullui octombrie/Putem oktobra şi Zile fericite/Srećni dani), şaptecărţi de proză (Povestiri/Pripovetke, Scântei roşii/Crvene iskre,Prin cotiturile satului/Seoskim vijugama, Nopţi furtunoase/Burne noći, Când apele neîncepute susură/Kad mlade vodezažubore şi Pe valea Mureşului/Dolinom Moriša), romanulDorinţa/Želja şi o culegere de memorialistică - Drumuri lungi/


Dugi putevi. * Aron Rosici (1929-1994) este autorul uneimonografii a Variaşului publicată în anul 1985 la Editura“Kriterion” în cadrul colecţiei “Din sat în sat”/”Iz sela u selo”. *Din pana compozitorului şi muzicologului Sava L.Ilici (1935-1989)avem cărţi de literatură muzicală: Antologia de cântece popularesârbeşti/Antologija srpskih narodnih pesama, Corurile sârbeştidin Banat/Srpski horovi u Banatu şi Timpul deplineirecunoaşteri/Doba potpunog priznanja. Prin grija muzicologuluiJelena Jovanović şi având ca material brut manuscrisul lui SavaIlici,manuscris ce se află în Arhivele Institutului de Muzicologie alAcademiei Sârbe de Ştiinţe şi Arte, în anul 2006 “Matica srpska”îi publică culegerea Moştenirea muzicală a sârbilor, şokţilor şia caraşovenilor din România. * Duşan Ciosici (1937) esteautorul unei cărticele cu anecdote şi glume culese în satul natal. *Mihailo Ilici (1940) a publicat o culegere de poezii Şoaptaochilor tăi/Šapat očiju tvojih. Dar Mihailo (Mişa) Ilici nu-şiarată talentul doar pe tărâm literar. El se manifestă şi ca graficeanşi sculptor. * Ivo Muncian (1943) este,cu siguranţă, cel maiprolific.A publicat peste 60 de cărţi de poezie, proză, eseuri şimonografii. * Miodrag Todorov (1944-2009) este autorul culegeriide poezii Gajul iubirii/Zalog ljubavi, al unui volum de povestiriPovestiri/Pripovetke şi al romanului Năluca/Snoviđenje. *Miroslav Rosici (1955) are două culegeri de poezii Păsări înpalmă/Ptice u šaci şi Palma înflorită/Rascvetana šaka. *Poezie scrie şi Neda Petrov (1978). Ea a debutat într-un volumcolectiv Nu aş ierta nici zeroului tăcerea/Ne bih ni nuli ćutnjuoprostio, cu mini-culegerea Ceaiul de muşchi/Čaj od mahovine.* Goran Mrachici (1979) debutează tot în volumul colectiv Nuaş ierta nici zeroului tăcerea/Ne bih ni nuli ćutnju oprostio,iar după aceea publică două volume de poezie Chirurgieromantică/Romantična hirurgija şi Balade huliganice/Huli-ganske balade şi o culegere de aforisme Rădăcinile hard


sârbeşti/Srpski hard koreni. * Dacă e să facem o…trecere în revistă a scriitorilor din

Variaş, trebuie să amintim şi faptul că şi Duşan Petrovici (1938)este originar din Variaş. El scrie în limba română (actualmentetrăieşte în Germania) şi este considerat ca unul dintre poeţii românide prim rang. Dintre culegerile sale de poezii notăm: Lebede aleputerii, Obelisc, Neînceputa mireasmă, Obiecte pierdute,Clima temperată, Autobiografie ermetică, Zaruri de apă sauNopţi westfalice. * Tot în limba română a publicat romanulUndeva în Europa şi fostul elev al Şcolii sârbe din Variaş GeorgeMiţin Vărieşescu (1936) care, actualmente, trăieşte în Australia.

*Sârbii din Variaş au avut reprezentanţi şi în alte domenii ale

artei.* Pare-se că primele cochetări (cel puţin dintre cele

cunoscute) cu artele plastice se înregistrează abia în secolul alXX-lea. Este cunoscut talentatul Lazar Acimov (1916-1976)preocupat de pictură.

• Cel mai cunoscut nume în domeniul creaţiei plastice a fostNeboişa Rosici (1933-1995), apreciat caricaturist, deţinător anumeroase premii atât în ţară cât şi în străinătate. Deşi înregistranumeroase succese pe plan internaţional (printre altele fiind opermanenţă în paginile revistei Ariciul/Jež din Belgrad), NeboişaRosici a avut doar o singură expoziţie, la Biblioteca Sârbească dinTimişoara.Expoziţia a fost vernisată la 1 aprilie 1994, în prezenţanumeroşilor iubitori ai artei sale. Deşi era un autor prolific, artistuls-a decis cu greu să-şi etaleze lucrările într-o expoziţie (rămasă,din păcate, şi singura). Vom cita aici doar spusele artistul plasticSlobodan Krecikovici despre lucrările expuse: “NERO (aşa îşisemna lucrările Neboişa Rosici) ne oferă o psihogramă acaracterului de bază a poporului nostru - îndărătnicia. Prin limbajulcaricaturii el se opune celor care aşează lumea invers, luptă pentru


dreptate şi adevăr, pentru frumuseţea sufletului uman, critică şiînfierează instinctele noastre neadecvate, îşi eliberează sufletul desub povara suferinţelor şi a nenorocirilor. Este necesar, deasemenea, să amintim şi faptul că, prin grija mamei artistuluiAnghelina şi a soţiei Olga, Stevan Bugarschi a publicat postmortem un album care conţine un mănunchi de lucrări aletalentatului caricaturist.

• De pictură a fost pasionat şi Slavoliub Farcaş-Yoyo(1935-1993). * Mai multe copii artistice a realizat şi MilanAcimov (1949-2010). * Preocupări pentru peisagistică şi lucrăripe teme religioase are Daniţa Lepoiev Ilin (1948). Ea a expus înspaţiul aceleaşi Biblioteci a sârbilor din Timişoara, iar desprelucrările expuse au vorbit, apreciindu-le, artistul pastic SlobodanKrecicovici şi scriitorul Neboişa Popovici. * Catiţa Stamoran Toth(1951) a pictat pe lemn. * Actualmente un disigner apreciat esteVera Ilin(1977).

* Între compozitori locul de frunte îl ocupă deja amintitulSava L.Ilici (1935-1989), autor a numeroase compoziţii corale,vocal-simfonice şi simfonii (Cetatea de foc, Suită simfonicădupă motive populare sârbeşti), şi a unei operete (Urciorul denuntă). Trebuie amintite, de asemenea, şi numeroasele salecompoziţii destinate copiilor, multe dintre ele puse pe versurilepoeţilor sârbi din România. Ar trebui evidenţiată şi o foartedocumentată monografie despre el - Sava Ilin. Viaţa şi scrierilemuzicale - pe care a publicat-o distinsul muzicolog OvidiuGiulvezan. * Amintim aici că şi Milutin Peici a compus peste 100de romanţe.

* Cum şi fotografia este de mult considerată ca o artă,trebuie să amintim că, în decursul anilor, şi sârbii din Variaş auavut fotografi talentaţi. Este adevărat că nu se ştie exact cine afost primul care s-a aşezat în spatele camerei foto pentru aimortaliza un eveniment (deoarece fotografii nu semnau pe reversul


fotografiilor), însă cert este că fotografiile există şi dăinuie în timpca o mărturie. Cu toate acestea vom aminti că în Variaş, şi nunumai, erau şi sunt consideraţi maeştri ai fotografiei MarincoErdelean, Rada Petrovici şi Miroslav Rosici.

* Cinematograful a fost adus la Variaş de un neamţ. Filmula devenit, însă, rapid o plăcută distracţie, şi mai mult decât atât,a unui mare număr de vărieşeni.La cinematograf se venea des.Erau unii care vizionau acelaşi film de mai multe ori. În decursulanilor responsabili ai cinematografului au fost şi sârbi precum:Sava Erdelean, Laza Ilici, Svetozar Strainov şi Vlada Marici.


VARIEŞENII SPORTIVI

Activitatea sportivă la Variaş fie că şi-a făcut apariţia cuocazia concursurilor spontane cu prilejul diferitelor sărbători ori înceasuri de odihnă, cum ar fi – spre exemplu – lupta cu coarda,fie că oamenii s-au apucat să facă sport pentru a se distra, certeste că şi vărieşenii şi-au “măsurat forţele” în diferite disciplinesportive.

• Se ştie că jocul de popice era una dintre distracţiilepreferate în după amiezile de duminică; este, apoi, cunoscut faptulcă mulţi iubitori de şah îşi petreceau o bună parte din timpul liberîn jurul tablei cu 64 de pătrăţele; nu s-au şters din amintire nici“concursurile” sporadice de sărituri în lungime sau în înălţime, darîn nici o “poveste” nu se pomeneşte că vărieşenii făceau şi cros.

• Jocurile cu mingea au fost cele care au atras cei mai mulţivărieşeni. Avem în vedere jocul de volei (mai rar întâlnit totuşi şimai ales la orele de educaţie fizică, dar care nu “a prins”), negândim la handbal (practicat în general de germani – prin aniicincizeci a existat o echipă combinată din Variaş şi Periam - învechea formulă cu 11 jucători şi pe terenul de fotbal – a activatîn prima divizie a campionatului României), dar avem în vederemai ales fotbalul.

• În ce îi priveşte pe sârbi, dacă în celelalte jocuri cumingea se distingeau prin… lipsă, la fotbal au fost… capete deafiş. Când s-a jucat primul meci de fotbal, nu se ştie, cum nu seştie cine a adus prima minge de fotbal la Variaş. Se ştie, însă, câîn perioada interbelică exista o ochipă de fotbal, a cărei prezenţăîn diverse campionate (de regulă de categorii inferioare – sătesc,judeţean) a fost şi a rămas continuă. Ceea ce se ştie cu exactitate


este că în prima jumătate a secolului al XX-lea exista o echipăde fotbal. Se numea “Orao” (Vulturul). După cel de al DoileaRăzboi Mondial, asemenea tuturor echipelor care activau în mediulrural, şi echipa din Variaş s-a numit “Recolta”. Din fericire, acestnume nu s-a păstrat mult. Întâmplarea a făcut ca pe la mijloculdeceniului al şaselea, iubitorii de fotbal (în majoritate sârbi)hotărăsc, la o întrunire, schimbarea numelui echipei în “SteauaRoşie”, ceea ce autorităţile din acea vreme au şi aprobat,nebănuind că ar fi vreo aluzie la vestita echipă omonimă dinBelgrad (a cărei susţinători erau în marea lor majoritate şifotbaliştii din Variaş din acea perioadă). În ceea ce priveştenumele, e greu a face o “listă” completă acum cu jucătorii careau apărat culorile echipei locale, dar dintre sârbi (unii dintre ei nusunt născuţi la Variaş) rămân în memorie nume ca: Vasa Rosici,Liubomir Peici, Costa Peici, Svetozar Vlaşcici, Jivco Milutinovici,Maksa Anucin, Stevan Luchin, Lazar Teodorovici. Mita Marcov,Aleksandar Seculici, Ilia Iovin, Duşan Ţveici, Vasa Lepoiev,Duşan Vlaşcici, Mişa Cuzmanov, Taţa Rosici, Duşan Arsin,Miroslav Arsin, Toşa Şolmoşan, Radoico Iosim, Laza Panin,Radioslav Constantinov, Stanco Arsin, Milan Marincovici, JivcoErdeljan, Milorad Erdeljan, Jivco (Bata) Mitrov, Marinco Ianchici,Neboişa Pavlişan, Dragoslav Luchin, Toşa Lichin, Milivoi Petcov,Novac Erdeljan, Radislav Erdeljan, Duşan Jurcov, DuşanNevrencean, Mile Ţoţin, Toşa Iosin, Cvetco Erdeljan, JovanTeodorovici, Radivoi Marcov, Toşa Ţoţin, Sava Beljin, DragaErdeljan, Paia Stoianov, Miloş Savici, Marius Pavel, Paja Arsin,Darco Ţmor. Intenţionat am lăsat la urmă un nume care…a ajunscel mai vestit. E vorba de componentul naţionalei României SrgianLuchin, care este…tot vărieşan.

• Ne-am referit şi la jocul de şah. Să ne fie iertat că nuvom insera un număr mai mare de nume, dar ni se pare că înacest domeniu s-au remarcat Rada Jichici, Draga Stochici, Duşan


Jurcov ori Svetozar Cuzmanov. Aici trebuie, de asemenea, amintitşi maestrul internaţional Neboişa Ilijin, de mai multe ori partici-pant la finalele pentru cucerirea titlului de campion al României. Eadevărat că el nu e născut la Variaş, dar (din partea mamei) îşiare originile la Variaş, aici şi-a petrecut o bună parte a copilărieila bunici şi se poate spune că “aici a şi deprins jocul de şah”.

• Şi tenisul de masă s-a dovedit a fi atractiv pentru sârbiidin Variaş. Argument: şi acum filiala locală a Uniunii Sârbilor dinRomânia organizează în fiecare primăvară un concurs de tenis demasă. În acest domeniu – pe locuri fruntaşe se situează şi MişaTerşanschi, Joţa Luchin, Milivoi Petcov sau Toşa Ţoţin.


MICĂ ANTOLOGIE POETICĂ

VOINPASCULOVICI

AVERTISMENT DE PRIMĂVARĂ

Însorită-i primăvara,Zăpezile s-au topit,Rândunica-şi face cuibulŞi berzele au venit.

Şi natura se trezeşte,Florile-s ca un chilim,Iarba moale ne îmbiePeste câmp să hoinărim.

După zile mohorâtePetrecute tot prin casă,E plăcut să stai afară,Să te-ntinzi în iarba deasă.

Dar, culcat în iarba moale,Poţi răci la o adică.Ca să fie totul bine,Întinde şi-o păturică.


LAZARILICI

CE NE ADUC LUNILE ANULUI

Ianuarie ne aduce gerFebruarie – vânt stingher,Martie-al soarelui fiori,Aprilie-i plin de flori.

Mai e-al bucuriei dar,Iunie e cireşar,Iulie ne dă bucate,August – toate celelalte.

În septembrie culegem,Holda-n octombrie ne-o dregem,,Chiciură-n noiembrie avem,Porcii în decembrie tăiem.

DUŞANPETROVICI

LEBEDE ALE PUTERII

Lebede ale puterii pe buza-mi uşoarăadormire de rănidar sângele se face orb şi muşcă priveliştipentru cine voi face semn de apropierepe cine voi izgoni din vechi brocarturişi dacă se face os fluture în palma meacu cine voi megre de mână


MIHAILOILICI

ŞOAPTELE OCHILOR TĂI

Culorile viiîţi conferăşoapte de singurătate.

Şi elanul inimiimi-l simttrezindu-se prin vise.

Preaplin de dorîmi estesufletul.Toate le-am întins pe paletăpictândculorile cele viidin şoapteleochilor tăi.


IVOMUCIAN

DE SFINŢII ARHAGHELIMIHAIL ŞI GAVRIL

Suntem cu toţii împreună,La masa festivă:Acolo, în sat,Bunicul, aflat pe lumea cealaltă,Ridică paharul cu bonomie;Bunica, aflată pe aceleşi meleaguri,Îşi şterge o lacrimă cu colţul baticului;În stepă tata îşi oblojeşte ranaDobândită în războiul pe care nu şi l-a dorit;Rămasă văduvă, mama,De-acum şi ea dusă pe alte tărâmuri,De acolo din sat,Ne mângâie, tăcută, pe creştet;În oraş, nevastă-mea şi cu mine,Rostim Tatăl NostruStrăbătând cu gândul munţi, şi râuri, şi văiSpre copiii noştri;Într-un alt oraşFiul, nora şi nepotul nostru,Ortodocşi printre cei de altă credinţă,Rostesc aceeaşi rugăciune.

Fulgi mari dansează-n ferestrele casei pustii,Din biserică oamenii se îndreaptă spre casele lorŞi clopotele sună, sună.

Cu toţii suntem împreună…


MIODRAGTODOROV

DRUMUL

Mi-e teamă să mă şi gândesccum voi arătadupă treizeci de ani.Poate voi semănacu un bătrânel gârbovitcare, sprijinindu-se pe un toiag,se-ncăpăţâneazăsă-şi lungească zilele.

Dacă nu voi avea putereasă-mi realizez acestea,căutaţi-măîntr-o altă lumedacă ştiţi drumulspre o altă galaxie.

MIROSLAVROSICI

TEAMĂ

îmi este teamă să păşescsă mă aştern la drumcă nu ştiuce Dumnezeu mă aşteaptă


îmi este teamă în zorisă-mi deschid ochiică are să mă doarăplecarea ta

îmi este teamă-n miez de zisă-mi răvăşesc amintirilecă are să mă doarăiertarea ta

îmi este teamă la ceas de searăsă-mi închid pleoapelecă are să mă doarăorice şoaptă de-a ta

NEDAPETROV

CHIPURILE TRĂIESC

Zorii zilei nu se aratăcelor ce sunt acum doar fluturişi mâine hârtoape fi-vor

Să iau aminte ziua de mâineori să mă abandonezculorilor aripilorpe care mi le devoră furnicuţele.


GORANMRAKICI

NOAPTEA ÎN CARE MOŞ VITUŞCANI L-A ADUS PE SFÂNTUL PETRULA CINĂ

Moşul Vituşca a coborât din cer precum din podcărându-l pe Sfântul Petru în cârcăprecum un săculeţ de făină.Baba Boica întindea-n farfurii de tablăfasolea de postaducând şi două scaune vechipăstrate pentru zile festive.Moşul Vituşca sorbea pe-ndelete zeamade parcă ar hoinări pe-o mare liniştităîn ochii Sfântului,iar eu m-am ghemuit lângă sobăprintre cocenii de porumbîngurgitând cuvine în locul cinei.Baba Boica şi-a mai făcut încă odată cruceşi-a pogorât în cavouprecum mergea în pivniţă după vin.


Cuprins

ÎN LOC DE PREFAŢĂ ............................................................ 5DĂINUIRE VARIEŞANĂ ......................................................... 8BISERICA ORTODOXĂ SÂRBĂ .......................................... 15PICTURA LA VARIAŞ ........................................................... 20CÂNTECUL - OGLINDA SUFLETULUI ............................. 24

CORUL BISERICESC ................................................... 24CÂNTECUL ÎNTR-O ALTFEL DE IPOSTAZĂ ATRĂIRII ........................................................................... 34

ALTE FORME ALE SPIRITUALITĂŢII ............................... 39VARIEŞENII SPORTIVI ......................................................... 46MICĂ ANTOLOGIE POETICĂ ............................................. 49


Стара разгледницаO vedere din vechime


Наставници Српске школе, 1959.Cadrele didactice ale şcolii sârbe, 1959

Певачко друштво, 1968.Corul bisericesc, 1968


Певачко друштво “Орао” седамдесетих годинаCorul bisericesc “Orao” prin anii 70

Народни оркестар, 1971.Orchestra populară, 1971


Тамбураши оркестар, 1973.Orchestra de tamburaşi, 1973

Пре утакмице Варјаш-Српски СемартонEchipa de fotbal la debutul meciului

cu Sânmartinul Sârbesc


Варјашка “Црвена звезда”, 1983.“Steaua Roşie” Variaş, 1983

Поглед на главну улицуPanorama străzii principale


Владика Сава (Вуковић) у Варјашу, 1984.Vlădica Sava (Vucovici) la Variaş, 1984

Певачко друштво са парохом Миланом ЈоргованомCorul bisericesc cu preotul paroh Milan Iorgovan

SÂRBII DIN VARIAŞ · SÂRBII DIN VARIAŞ 5 ÎN LOC DE PREFAŢĂ Orice câmpie a fost dintotdeauna...

Documents

Transcript of SÂRBII DIN VARIAŞ · SÂRBII DIN VARIAŞ 5 ÎN LOC DE PREFAŢĂ Orice câmpie a fost dintotdeauna...