SPIROCHETE PATOGENETreponema pallidum- Agentul cauzal al

Bolii :

SIFILIS

Caracteristica GeneralaSpirochetele fac parte din familia Spirochaetaceae.

Reprezinta niste microorganisme subtiri incurbate, corpul carora consta din firul axial si citoplasma spiralata in jurul lui-ceea ce le aseamana cu un burghiu. La cercetarea sectiunilor ultrafine a fost observata membrane externa tristratificata. Spirochetele nu formeaza flageli, capsule, spori. Sunt microorganisme mobile.

Poseda 4 tipuri de miscare:progresiva,flexorie,ondulatorie si de rotatie.

Au dimensiuni cuprinse intre 5-500mcm in lungime, 0,3-0,75mcm in latime.

Clasificarea si Rolul in Patologia UmanaSpirochete patogene:1. Treponema – agentii sifilisului si frambeziei2. Borrelia- agentii patogeni ai febrei

recurente,epidemic,tifos3. Leptospire- agentii leptospirozelor Interes medical prezinta:T.pallidum, cu 3 biotipuri diferentiate numai prin

caracterele epidemiologice ale bolilor determinate: biotipul pallidum,cauza a sifilisului, biotipul endemicum, cauza a sifilisului endemic(bejel), cu transmitere nonveneriana,si biotipul pertenue,cauza a pianului,treponematoza nonveneriana,cu poarta de intrare cutanata

Caracterele Morfobiologice

T.pallidum(G-) reprezinta fibre spiralice cu ondulatii mici uniforme.Nr ondulatiilor atinge 12-14. Capetele treponemelor sunt ascutite si rotunjite.

Poseda 4 tipuri de miscare . Dupa metoda Romanovki-Giemsa se

coloreaza roz-pal,de aceea ele au fost numite T.pallidum. Culoarea slaba este determinata de continutul redus de nucleoproteide.

Sub influenta factorilor de mediu si preparatelor medicamentoase formeaza glomerule inchistate acoperite de o membrana impremeabila de tip mucinic, persistente in stare latenta .

In conditii favorabile chisturile -> in granule,apoi in treponeme spiralate tipice. Formarea de chisturi constituie una din formele de protectie ale treponemelor,care le permite sa reziste la actiunea preparatelor aplicate in tratatea bolnavilor de sifilis.

Caractere de Cultura Treponema palida este foarte pretentioasa.Ea nu creste pe medii

de rutina,se dezvolta la t0=350 C(34-400) in conditii anaerobe pe medii ce contin tesut renal sau cerebral. Se dezvolta bine de tesut corionalantoic de la embrionul de gaina,in serul sanguin de iepure cu aditie de fragmente de tesut cerebral sub un strat de ulei de vaselina.

Cultivarea indelungata a treponemelor face ca ele sa piarda din virulenta. Asemenea culturi adaptate la mediul de cultura se numesc culturale,spre deosebire de cele tisulare, care isi pastreaza caracterele de patogenitate chiar in conditii de laborator in timpul pasajelor pe iepuri sau crescute pe embrionii de gaina.

Tulpinile culturale ale agentului difera intre ele dupa o serie de caractere: modificarea pH-ului mediului,gradul de anaerobioza,formarea de indol,producere de hidrogen sulfurat,atitudinea fata de glucide. Numeroase tulpini culturale cauzeaza hemoliza hematiilor de om,berbec,cal,iepure,cobai.

Factori de Patogenitate

La T.pallidum pot fi considerati factori de patogenitate urmatoarele capacitati:

De aderenta la receptori celulari (fibronectina) si ai matricei intercelulare (laminina si colagen)

De eludare temporara a raspunsului imun prin mascare cu molecule plasmatice (Ig,complement) sau molecule de clasa I ale complexului HLA fixate pe membrana externa

Depresia temporara ,in primele stadii ale infectiei,a raspunsului imun celular

Raspuns autoimun al gazdei la cardiolipina( Ag comun treponemelor si tesuturilor animale), la fibronectina, laminina si colagen

Rezistenta la Factorii Mediului Inconjurator T.palide sunt slab rezistente. La t0 de 45-550 C ele pier peste 15 minute. Sunt

rezistente la t0 reduse. In stare inghetata se pastreaza pana la un an. Sunt sensibile la sarurile metalelor grele (mercur,bismut,arseniu) precum si la desicare.

Concentratiile obisnuite ale substantelor dezinfectante omoara treponemele in cateva minute. Ele sunt sensibile la benzilpenicilina,bicilina etc. Sub actiunea unor medicamente antibacteriene,ele pot forma chiste.

Structura Antigenica

T.pallidum contine cateva complexe antigenice:polizaharidic,lipidic si proteic care manifesta caractere antigenice destul de complicate. Variante serologice nu sunt stabilite.

Mod de Transmitere si Evolutia Bolii

Mod de transmitere:- in peste 90% din cazuri - transmitere pe cale sexuala - intepaturi, taieturi, muscaturi, sarut, prin placenta de la mama la fat - foarte rar: prin leziuni deschise ale altor afectiuni ale pielii, prin urina, sperma, saliva, sange - foarte, foarte rar: prin obiecte contaminate (agentul infectios este foarte sensibil in mediul extern)

Evolutia bolii

1. Sifilisul primar - dupa o perioada de incubatie (dezvoltare) de aproximativ 21 zile pana la aparitia primelor semne si simptome (perioada este intre 19 - 90 zile), boala incepe sa se exprime si are durata de 4 - 8 saptamani. Principalul semn - aparitia sancrului sifilitic impreuna cu adenopatia satelita.

Sancrul sifilitic reprezinta o leziune (ulceratie) frecvent superficiala, unica, rotund-ovalara, mica in dimensiuni (0,3-2.5 cm) care este de culoare rosie, nu are secretii, si mai ales NU DOARE!!! Este localizat la nivelul locului de inoculare - la nivel genital cel mai frecvent. Alte localizari rare - buza, amigdala, limba, san, degete. La barbati se observa mult mai usor, pe cand la femei, leziunile pot fi ascunse datorita existentei lor la nivel vaginal sau la nivelul colului uterin.

Adenopatia satelita este reprezentata de cresterea in volum a ganglionilor de la nivel inghinal de o singura parte sau de ambele parti. Acestia sunt duri, NEDUREROSI, si se misca usor cand sunt palpati. Apar la aproximativ o saptamana de la aparitia sancrului sifilitic.

Sifilis secundar Este cea de-a doua perioada de evolutie a bolii. Aceasta

perioada incepe daca NU a existat tratament antibiotic adecvat sub STRICTA supraveghere medicala (dermatologie) la aproximativ 6 - 8 saptamani de la aparitia primei leziuni.

In aceasta perioada apar leziuni sub forma de pete mici, rotunde-ovalare, rozii, slab delimitate, care impanzesc corpul si partea superioara a bratelor si a coapselor. Nu sunt insotite de mancarime ca intr-o alergie.O alta leziune care poate aparea sunt tot ulceratii rotund-ovalare la nivelul gurii, mucoasa genitala si anala.

La nivelul fetei, genital, palme si talpi apar mici denivelari, rosu inchis care, la fel ca precedentele, sunt nepruriginoase si evolutia lor este ondulatorie, atunci cand dispar lasa in urma mici pete inchise la culoare. 

In aceasta perioada de evolutie a bolii sunt afectate majoritatea organelor interne - inima, stomac, ochi, ficat, invelisurile creierului, par, unghii. Toate acestea pot fi insotite de febra, scadere in greutate, dureri de oase, de articulatii si muschi, dureri rebele de cap.

Sifilisul latentDupa manifestarile sifilisului

secundar, daca nici acum nu s-a facut un tratament simplu cu antibiotice (Penicilina) se instaleaza o perioada lipsita de orice manifestare, dar in care agentul infectios exista in organism si se poate transmite.

Sifilisul tertiar Se manifesta dupa aceasta

acalmie care poate dura intre 2 si ...30 ani!!!

In aceasta perioada apare la nivelul pielii numerosi noduli duri, NEDUREROSI, rosii inchis, grupati cuprinzand cu predilectie fata, spatele si membrele.

Mai pot aparea noduli si la nivelul limbii, mucosei bucale, buza, inima, ficat, splina, oase (generalizat) si cel mai important - creierul determinand chiar dementa.

Sifilis Congenital Riscul de infectare a fetusilor este mai mare

in primele stadii ale bolii. Treponema pallidum traverseaza placenta si

infecteaza fatul, incepand cu luna a V-a de sarcina.

Perioada cea mai periculoasa pentru transmiterea unei infectii luetice pe cale transplacentara, o reprezinta sifilisul recent, virulent al mamei, riscul fiind maxim in primul an al infectiei sifilitice.

Daca mama se infecteaza in ultimele 2 luni de sarcina, deci inainte de producerea unei bacteriemii masive cu spirochete, este posibila transmiterea unei infectii mai atenuate fatului, care se poate naste in aparenta sanatos, dar poate face sifilis congenital tardiv.

Investigatia Etiologica a Sifilisului Microscopia Directa : Preparatul nativ intre lama si lamela la

microscopul cu fond intunecat Preparate colorate : frotiul se fix.10-15

min cu alcool metilic,apoi se coloreaza 30 min cu sol.Giemsa. La microscopul cu imersie se observa treponemele colorate usor in rosu-roz

Preparate colorate prin impregnarea argentica Fontana-Tribondeau (pe fonul galben al frotiului treponemele apar colorate in negru-brun)

Coloratia imunofluorescenta directa: mai putin accesibila,dar evita riscul confundarii T.pallidum cu treponemele genitale comensale. Se trateaza frotiurile cu conjugat fluorescent al Ac specifici anti-T.pallidum. La microscopul fluorescent numai treponemele sifilisului apar fluorescente,cu morfologie tipica

Diagnosticul Serologic:

Reactia Wassermann: Reactia se efectueaza dupa principiul reactiei de fixare a complementului. Poate fi aplicat Ag nespecific,de ex. Extrasul din inima de bovine,numit cardioantigen. Datorita nepecificitatii anticorpilor,care reactioneaza cu acest antigen,ei sunt numiti reagine. Reactia cu ag nespecific se explica ca in serul sanguin al bolnavulu se ridica continutul globulinelor si se schimba gradul dispersiei lor. Globulinele,fiind in contact cu extrasele lipidice,formaza un complex care fixeaza complementul,din care cauza hemoliza nu are loc. Lipsa hemolizei indica reactia pozitiva,ceea ce este o confirmare serologica a sifilisului. La efectuarea reactiilor serologice e necesar de folosit ag specifici din treponemele tisulare si din cele culturale.Reactiile de Precipitare: 1)reactia Kahn: Serul bolnavului se inactiveaza la 560 C timp de 30 min. La Ag(extract de lipide din inima de bovine) se adauga 0,6% colesterina pentru marirea sensibilitatii reactiei. 2)reactia Sachs-Witebski: reactie citocolica de sedimentare- reprezinta o modificare a reactiei Kahn- se foloseste ag mai concentrat+ colesterina pentru a grabi formarea precipitatului.Reactia de Imobilizare a Treponemelor: este cea mai specifica reactie in diagnosticare sifilisului. Susp.de treponeme se obtine din testicul macerat de iepure infectat si se pastreaza in mediu special,care nu inhiba activitatea treponemelor. In eprubeta se toarna: 1,7 ml susp.treponeme tisulare + 0,2 ml ser cercetat si 0,1 ml complement proaspat. Martori: in I eprubeta-ser obtinut din sangele persoanei sanatoase(in loc de ser cercetat),in eprubeta II – ser inactivat de cobai. Toate eprubetele- in exicator, amestec de gaze, termostat la 350 C. Materialul se aplica pe lama si se examineaza mobilitatea treponemelor la microscopul cu fond intunecat. Serul bolnavului de sifilis in prezenta complementului inhiba motilitatea treponemei. Se determina % treponemelor imobilizate: rezultat+ daca numarul de treponeme imobilizate depaseste 50%, de la 30-50% rezultatul este considerat slab pozitiv,mai mic de 20%-negativ.Testul de floculare VDRL (Venereal Disease Research Laboratory)Reactia de Hemaglutinare IndirectaReactia de Imunofluorescenta indirecta

Statistica