1 |

Studiu de geografie umana al Municipiului Giurgiu

Sorescu Angelo Bogdan

Grupa 114

Cartografie

2 |

Giurgiu (bulgară: Ghiurghevo (Гюргево),turcă:Yergöğü) este reședința și cel mai mare oraș al

județului Giurgiu, Muntenia,România. Este un port fluvial important și un punct de frontieră cu

Bulgaria.

Asezare geografica

Municipiul Giurgiu, reşedinţa judeţului cu acelaşi nume este situat în partea sudică a ţării, în lunca

şi pe malul stâng al Dunării, la altitudinea de 23-26 m. Teritoriul său este străbătut de paralela de 45

053’ latitudine nordică şi de meridianul de 25 059’ longitudine estică, desfăşurându-se pe 4’43”

latitudine şi 9’21” longitudine. Giurgiu se află la 64 km de capitala ţării, pe ruta Bucureşti - Sofia -

Atena sau Bucuresti - Istanbul. Dunărea ne leagă de Marea Neagră şi de Marea Nordului, iar

magistrala feroviară europeană care porneşte din Ostende trece prin Berlin, Praga, Budapesta,

Braşov, Bucureşti, Giurgiu, Sofia, Istanbul sau, prin Salonic, face legătura cu Atena.

Relief

In zona oraşului Giurgiu, Dunărea, în evoluţia ei, a părăsit mai multe terase pe malul stâng,ccare

apar retezate, pe când cele de pe malul drept sunt pronunţat dezvoltate. Acţiunea de erodare a

Dunării, începută la sfârşitul cuaternarului mediu, a îndreptat cursul fluviului spre sud, iar pe vechea

albie au apărut braţe şi bălţi. Teritoriul oraşului Giurgiu reprezintă unitatea geomorfologică cea mai

tânără a reliefului, în mare parte rezultat al acţiunii Dunării (în holocen), constituit fiind din luncă,

insule, bălti şi canale (braţe). Suprafaţa dintre fluviu şi Câmpia Burnazului, cu lăţimi de peste 10

km, este subdivizată în: grind, lunca internă, lunca externă şi uneori terasa de luncă, dispuse

longitudinal şi inegal dezvoltate; lângă albia minoră se desprinde fâşia grindurilor, cu înălţimi de 1-

5 m şi cu lăţimi de la câteva zeci până la câteva sute de metri. După o fâşie de tranziţie, se

conturează zona mai joasă a depresiunilor şi cuvetelor lacustre mai spre nord , la contactul cu

terasele detaşându-se uneori încă o fâşie. Prima terasă, situată la doar 3-4 m deasupra luncii, este

urmată de o a doua, ce se înalţă cu 13-14 m deasupra luncii, culminând cu cea mai înaltă, Câmpia

Burnazului, de 60-65 m, ce domină lunca fluviului. Depozitele au grosimi cuprinse între 15 m şi 35

m, fiind constituite structural din două complexe litologice: complexul bazal, alcătuit din nisipuri şi

pietrişuri şi complexul superior, predominant argilo-nisipos. În spaţiul municipiului Giurgiu lunca

are altitudini de 20-27 m, fiind îndiguită şi canalizată pe mari suprafeţe şi transformată în teren

agricol. În apropiere de Giurgiu se întâlnesc braţe şi canale, adaptate pe foste gârle, a căror utilitate

este legată de navigaţie, agricultură sau potenţial turistic .

3 |

Clima

Clima continentală, cu ierni reci şi veri călduroase, se caracterizează prin contraste termice de la zi

la noapte şi de la vară la iarnă, considerate printre cele mai mari din ţară. Temperatura medie anuală

este de 11,50 C. În luna iulie media termică depăşeşte 230C, iar în ianuarie oscilează între 1,50 C şi

– 5,40 C. Radiaţia solară depăşeşte 125 kcal/cm2, determinând peste 60 de zile tropicale în cursul

anului. Caracterul continental este dat şi de regimul precipitaţiilor, care, anual, înregistrează 500-

600 mm, având mare variabilitate în timp. Uscăciunea şi seceta sunt, de aceea, prezente aproape tot

anul. Zona oraşului Giurgiu se află sub influenţa deplasării unor mase de aer, a căror frecvenţă,

durată şi intensitate diferă de la o direcţie la alta. Astfel, Crivăţul, vânt puternic şi rece, bate iarna

dinspre nord-est şi determină geruri, îngheţuri intense, polei şi viscole. Austrul, cunoscut ca un vânt

uscat, bate aproape în toate anotimpurile dinspre sud sau sud-vest, aducând ger iarna şi secetă vara.

Băltăreţul, vânt umed specific bălţilor Dunării, bate mai ales toamna şi primăvara dinspre sud-est,

spre nordvest, fiind însoţit de nori groşi care aduc o ploaie măruntă şi caldă. Suhoveiul este specific

sezonului cald, bate cu frecvenţă mai mare dinspre est, şi fiind un vânt fierbinte şi uscat, provoacă

secetă, eroziunea solului şi furtuni de praf. Pentru zona strict limitată a oraşului Giurgiu, Valea

Dunării prezintă o influenţă parţial moderatoare în contextul microclimatului local, prin efectul său

de canalizare al curenţilor de aer. Pe vale se pot acumula însă şi mase de aer rece care, prin stagnare

şi poziţie, favorizează formarea inversiunilor termice.

Conditii hidrografice

Teritoriul administrativ al municipiului Giurgiu este mărginit spre sud-est, pe distanţa de 7,3 km, de

fluviul Dunărea. Debitul mediu al acestuia este de cca. 5600 mc/s, atingând primăvara, după topirea

zăpezilor, peste 10 000 mc/s. În prezent, din Dunăre, în dreptul intravilanului municipiului, pornesc

canalele Cama şi Sfântul Gheorghe, precum şi, în extravilan, în aval de localitate, braţele Smârda şi

Ara. Din fostul braţ Veriga, modificat iniţial în 1905 prin realizarea portului în Ostrovul Ramadan şi

mai apoi, în penultimul deceniu al secolului XX prin amplasarea Combinatului Chimic, au mai

rămas trei ochiuri de apă stătătoare. Restul bălţilor se păstrează în Ostrovul Cioroiu (Lacul

Neamţului), Insula Mocanu (Lacul Lung şi Lacul Mare) la vest de canalul Sfântul Gheorghe, în

dreptul legăturii cu fluviul şi la vest de braţul Smârda (Lacul Ciobănaşul). Suprafaţa totală a luciului

de apă este de 423 ha, reprezentând 8,54% din teritoriul administrativ existent.

Conditii pedologice

Formarea şi evoluţia solurilor tipice oraşului Giurgiu se leagă de factorii climatici, biologici,

litologici, morfologici şi de timp. Tipurile de sol caracteristice sunt protosolurile aluviale şi solurile

aluviale, formate în condiţii de pajişti mezohidrofile şi păduri de şleau, unde materialul parental

predominant îl constituie depozitele aluviale sau aluvioproluviale, lipsite în general de structură.

Supraumezirea freatică a materialului litologic şi a solului este specifică zonei, iar efectul acesteia îl

reprezintă gleizarea unor orizonturi, producându-se, uneori, fenomenul de înmlăştinare

4 |

Vegetatie

Teritoriul oraşului Giurgiu este situat la contactul dintre silvostepa şi luncă. La nord de Lunca

Dunării se află pădurile de stejar pedunculat, stejar pufos, stejar brumăriu, garniţa, ulm, păr pădureţ,

arţar tătăresc, jugastru în amestec cu numeroşi arbuşti, în care frecvenţa cea mai mare o au lemnul

câinesc, sângerul, cornul. Pajiştile stepice primare şi derivate s-au restrâns datorită activităţii

omului, ocupând suprafeţe mai mari de-a lungul căilor ferate şi drumurilor sau la marginea

aşezărilor, constituind vegetaţia ruderală, în timp ce vegetaţia segetală însoţeşte mai ales culturile

agricole. Culturile de plante păioase mai des întâlnite sunt comunităţile de pir, jales, iarba şarpelui,

firuţa. Pe solurile sau aluviunile de luncă, cu umiditate mai mare, plantele ierboase din cuprinsul

pajiştilor sunt formate din graminee: iarba câmpului, coada vulpii, firuţa, pir şi jales. Pădurile de

luncă sunt constituite din specii lemnoase moi: salcia, plop, aninul negru întâlniţi mai ales pe

suprafeţele nisipoase mai înalte, rar inundabile sau în locurile joase ale luncii, în asociere cu specii

mezofile, higrofile sau halofile. În spaţiile înmlăştinate sau acoperite permanent cu apă se dezvoltă

stuful, rogozul, săgeata apei, vâscul de apă, nufărul, izma de baltă, papura, cucuta şi mătasea

broaştei

Fauna

Fauna este constituită în general din specii termofile. Ca formaţiuni faunistice zonale se distinge

mai întâi fauna stejăretelor: orbetele, şoarecele pitic, şoarecele de pădure, şobolanul de câmp,

turturica, privighetoarea, ciocănitoarea, gaia roşie, guşterul şi şopârla de pădure. Fauna pajiştilor de

luncă, a stufărişurilor şi zăvoaielor grupează un mozaic de formaţiuni animale a căror distribuţie

depinde atât de durata perioadei de vegetaţie, cât şi de raportul dintre celelalte elemente ale

mediului, un rol important avându-l inundaţiile. Aici îşi găsesc adăpost şi loc de cuibărit stârcul

cenuşiu, stârcul de noapte, broasca râioasă, şarpele de apă, broasca de lac, buhaiul de baltă, raţa

mare, fasa de câmp, nagâţul, gârliţa, piţigoiul de stuf, prepeliţa, raţa sălbatică, gaiţa, mierla, pupăza,

graurul şi cucul. Multe dintre aceste păsări atrag dupa ele răpitoare: gaia neagră, codalbul, şoimul

rândunelelor, acvila ţipătoare şi cucuveaua comună. Puţin variate, mamiferele se impun prin câteva

specii: mistreţul, dihorul, hârciogul, popândăul, şoarecele de câmp, iepurele şi vulpea. Zona de

păduri cuprinsă în extravilanul municipiului Giurgiu, întinsă pe 615,2 ha, este propusă ca zonă

naturală protejată (aceste păduri sunt de grupa I, având funcţiuni speciale de protecţie şi nu de

producţie). În intravilan, în perimetrul Zonei Libere, se află 40,8 hectare de pădure.

Istorie

Atestarea documentara a localitatii o gasim prima data pe harta din Codex Latinus Parisinus,

databila 1395, apoi in Tratatul de Alianta intre Mircea cel Batran si regele Poloniei, Vladislav

Jagello (23 septembrie 1403). La sfarsitul secolului al-XIV-lea, odata cu ridicarea primei cetati in

insula de pe bratul Sf. Gheorghe, au aparut atributele vietii urbane, datorate infloririi asezarii de pe

malul Dunarii. Aceasta a devenit targ permanent, punct de vama, sediul administrativ al judetului

Vlasca, resedinta domneasca. Cucerit in anii 1417-1420, orasul – impreuna cu teritoriul inconjurator

avand o raza medie de 10 km – a fost transformat in Kaza otomana (numita impropriu „raia”). Timp

5 |

de 400 ani a suportat nenumarate asedii si distrugeri, fiind recucerit pentru scurte perioade de Dan

al-II-lea, Vlad Dracul, Vlad Tepes, Mihai Viteazul si Mihnea al-III-lea.

In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea a fost teatru de lupta principal in timpul razboaielor

ruso-austro-turce, cel din 1828-1829 ducand la retrocedarea orasului catre Tara Romaneasca. In

vremea ocupatiei otomane localitatea si-a pastrat atributele de viata urbana, cu elemente specifice

orientului. A continuat sa fie sediu militar, administrativ, judecatoresc, vamal si negustoresc. Din

putinele date cunoscute pana acum, stim de existenta unui santier naval, unei biserici crestine

semiingropate, unor bai turcesti ctitorite de Matei Basarab, unor hanuri si unui put. Prima lucrare de

aparare a targului, un sant si tabii de pamant pentru tunuri, a fost facuta dupa anul 1659. In 1770

generalul rus Staffel ii infrange pe turci la Giurgiu, arde cetatea, dar castelul San Giorgio ramane

necucerit. Generalul Olitz in anii urmatori ia cu asalt din nou cetatea, dar abandoneaza repede

intrega fortificatie, generalul Ponelman intra si el in celalalt an, 1773 in cetatea Giurgiu, dar vedem

ca si in 1779 Castelul San Giorgio se afla tot in mainile turcilor, inca mai bine fortificat. In 1807

intreaga cetate a Giurgiului se vede recuperata de turci si cu toate eforturilor lor rusii nu o mai pot

recuceri. Aceasta situatie ii determina pe turci sa refaca toate fortificatiile cetatii cu oameni

rechizitionati din satele raialei, pentru mantelarii aducandu-se piatra de la sud de Dunare. Din

aceasta perioada se deduce ca Cetatea Giurgiului cuprindea in ansamblul sau trei randuri de santuri,

pe cel mai apropriat dintre ele, spre partea orasului placat cu piatra aducandu-se piatra din Dunare.

Spre Dunare, Cetatea se inconjura cu ziduri puternice de piatra in care se afla intrarea Portii de Fier,

prin care se trecea de cealalta parte a fluviului. Alte trei porti asigurau legatura cu restul teritoriului,

cu Bucuresti, ca drumul cel mai important. Urmele santului din mijloc si ale santului din afara, si

ele pe unele locuri completate cu ziduri de piatra ne sunt bine cunoscute. Aceasta cetate nu a cazut

in timpul luptelor din 1828-1829 impreuna cu castelul San Giorgio, predarea fortului s-a facut mult

timp in urma, dupa incheierea pacii, in 1831, romanilor atribuindu-se numai dupa ce s-au daramat

toate zidurile si s-au astupat toate santurilor. Dupa pacea de la KuciuK Kainargi (1774) turcii

desavarsesc fortareata. Giurgiu este atacat din nou in anul 1790, de data aceasta de austrieci, care nu

reusesc sa cucereasca fortareata. Orasul din jurul fortaretei este aparat de un sant, iar in incinta se

aflau strazi stramte si nepavate, pe care erau ridicate case in majoritate din lemn. In timpul

razboiului ruso-turc (1806-1812) Giurgiu este iar tinta unor atacuri armate. Orasul cade in mana

rusilor, dar fortareata nu poate fi luata. Dupa pacea de la Bucuresti (1812) turcii dau pentru prima

data o importanta mai mare targului din preajma fortaretei prin pietruirea santului de aparare cel

mai apropiat si ridicarea unui zid de piatra. Alt razboi, razboiul ruso-turc din 1828-1829, alt

moment in dezvoltatrea localitatii, de fapt momentul in care se poate spune ca se pun bazele

realizarii orasului actual. In 1829 ofiterii rusi, dupa plecarea turcilor, au intocmit o schita releveu a

localitatii Giurgiu (cetatea din insula, fortareata si targul cu santurile si zidurile sale de aparare). In

urma eliberarii orasului, generalul Kisselev da dispozitii sa se darame zidurile cetatii, sa se asigure

alinierea si largirea strazilor, sa se extinda asezarea prin anexarea citflicului Smarda si sa se

desfiinteze celelalte sate turcesti din jurul cetatii, dupa care a trecut Giurgiu in stapanirea romanilor,

conform stipulatiilor tratatului de la Adrianopol.

Tot din porunca generalului Kisselev polcovnicul rus Nilson realizeaza in 1830 primul proiect de

organizare urbanistica al localitatii Giurgiu, proiect aprobat in 8 ianuarie 1831. Se infiinteaza la

Giurgiu Comitetul de constructie pentru imbunatatirile de adus si infrumusetarea orasului. Sarcina

acestui comitet, din care facea parte si inginerul Moritz von Ott, era sa stabileasca alinierea ulitelor

si planul cladirilor dupa proiectul aprobat. In acelasi an 1831, inginerul Moritz von Ott se

insarcineaza cu ridicarea (trasarea) topografica a planului si navilatiei, care va sta la baza

reconstruirii orasului Giurgiu.

Tot din porunca generalului Kisselev polcovnicul rus Nilson realizeaza in 1830 primul proiect de organizare urbanistica al localitatii Giurgiu, proiect aprobat in 8 ianuarie 1831.

6 |

Se infiinteaza la Giurgiu Comitetul de constructie pentru imbunatatirile de adus si infru-musetarea orasului. Sarcina acestui comitet, din care facea parte si inginerul Moritz von Ott, era sa stabileasca alinierea ulitelor si planul cladirilor dupa proiectul aprobat. In acelasi an 1831, inginerul Moritz von Ott se insarcineaza cu ridicarea (trasarea) topografica a planului si navilatiei, care va sta la baza reconstruirii orasului Giurgiu.

Plan 1830 – Moritz von Ott

Inca din 1830 incepuse sa se vanda catre solicitanti loturi in vederea construirii dupa plan.

Se incheie conventia intre proprietari si comitet prin care primii se obliga sa construiasca conform plan-

ului, iar lucrarile sa se termine pana la sfarsitul anului 1835. In august 1831 are loc delimitarea islazului si marirea zonei de construire cu introducerea unei portiuni

din Smarda. Pana in 1837 o parte din Izlaz au fost plantate cu vii, aceste suprafete au crescut de la an la

an.

Pe langa cladirea turnului ceasornicului existent inca de pe vremea turcilor incep sa apara o serie de

cladiri ce vor deveni reprezentative pentru oras.

7 |

Extinderea din 1864 cu cartierul Smarda

Pana in preajma razboiului de la 1877, un alt moment istoric ce si-a spus cuvantul asupra existentei

orasului, au aparut unele constructii importante, care s-au mentinut pana in zilele noastre: - biserica

Sf.Nicolae -1830; - biserica sf.Gheorghe - 1840; - biserica Sf.Treime-1864; - biserica Adormirea

Maicii Domnului – 1852; - biserica; biserica Buna Vestire (Greceasca) – 1864; - scoala Ion Zalomit-

1868; - Gara Giurgiu cu depoul, turnul de apa si instalatiile de carbune - 1870 - Spitalul Vechi –

1871; - Cheiul de piatra 1876;

Dupa castigarea independentei s-a inceput inlaturarea stricaciunilor lasate de razboi si s-a continuat si mai intens realizarea de noi constructii din toate domeniile de activitate. Interesant este de urmarit aceasta diversificare de cladiri, ce vine sa sublinieze func-tiunile si directia de dezvoltare a orasului in perioada de timp 1877-1916. Constructiile de locuinte au fost realizate urmarindu-se intens de organismele de resort ale primariei respectarea regulamentelor stabilite anterior. Se dezvolta invatamantul local, apar scoli cu profiluri diverse pentru care s-au construit lacasu-ri proprii. Dintre aceste scoli s-au pastrat pana astazi scoala elementara Sf. Gheorghe (1890), Gimnaziul (liceul) Ion Maiorescu (1896) si scoala de pescuit si piscicultura (1900). Apar primele manifestari locale privind asistenta sociala, fapt dovedit prin construirea in anul 1900 a cladirii destinata „Orfelinatul Mihai Viteazul”.

8 |

Avantul activitatii economice a urbei are la baza atat comertul existent si in continuu progres prin realizarea noului port in insula Ramadan (1905), cat si aparitia unor unitati cu profil indus-trial, Fabrica de bere (1905) si atelierele de reparatii nave (1910). Toate aceste activitati industrial-comerciale au necesitat si dezvoltarea sistemului de transpor-turi si comunicatii. Odata cu realizarea noului port se pune in folosinta podul Bizetz (1905) peste canalul Sf. Gheorghe. Tablierul B.1 al podului a fost proiectat ca pod de cale ferata si a fost primul pod curb de acest gen din Europa. Proba a interesului fata de dezvoltarea localitatii si a prosperei sale activitati economice o con-stituie aparitia sucursalelor principalelor banci, Banca Agricola (1897) si Banca Nationala (1888), ultima cu local propriu inca din 1908 (local nepastrat pana astazi) si a cladirii Admin-istratiei publice in 1915. Edilii orasului s-au straduit sa asigure si buna servire a populatiei, astfel in sept. 1911 se da in functiune

alimentarea cu apa a orasului, uzina de apa fiind realizata inca din 1910. Pentru infrumusetarea

orasului se amenajeaza noi spatii verzi, Gradina din centru (1878), squarul Garii cu statuia Diana si

squarul Poarta de fier cu statuia Apolo (ambele in 1897). In razboiul din 1916-1918, cladirile din

centrul orasului si cele situate pe str. Garii, turnul ceasornicului, biserica Sf. Nicolae si Adormirea

Maicii Domnului suporta din plin efectele bombardamentelor si incendiului. In afara refacerii

cladirilor afectate de primul razboi mondial, se realizeaza noi constructii atat in principalele zone

ale orasului cat si in zone noi lotizate.

Perimetrul la 1922

In 1922 se contureaza perimetrul urban prin delimitarea lui de catre calea ferata ,cu cele doua accese

spre port si captare apa la bratul Smarda.

9 |

Planul orasului Giurgiu la 1922 – impartirea pe cartiere

In intervalul 1935-1940 se dezvolta un nou cartier de locuinte cunoscut astazi de locuitorii giurgiuveni

sub numele de cartierul Teatrul de Vara. Cum era si firesc in acelasi timp apare si furnizorul principalu-

lui material de constructie – fabrica de caramizi, din care se mai pastreaza numai fosta cladire a admin-

istratiei (1940). Pe langa locuinte se dezvolta atat sectorul industrial fabrica de zahar Danubiana cu constructiile sale

aferente (locuinte, club si dotari sportive – 1920), instalatia ferry – boat cu gara sa (1939), portul pe-

trolier Cioroiu alimentat cu produse prin conducte (1940) cat si sectorul legat direct de servirea populatiei, baia publica (1930), tribunalul (1935), hala si

administratia pietei comerciale (1937), cladirea postei si cladirea telefoanelor (1940), cladirea Ateneului

(1940) si gara fluviala (1939-1945).

10 |

Planul orasului la 1939 – dupa ing.Paul Zeodorescu

Orasul Giurgiu primeste in anul 1935 rangul de municipiu, titlu pastrat pana in anul 1950 si regastigat in

1968, iar intre 1950-1968 a avut rangul de oras regional, ambele titluri marcand importanta sa in ierarhi-

zarea oraselor tarii. De la terminarea celui de-ai doilea razboi mondial pana in a doua jumatate a deceniului 7 din secolul

nostru, cu exceptia construirii podului peste Dunare, a garii Giurgiu Nord, a soselei ce lega podul de

DN5 si a construirii unor locuinte ieftine in afara vechilor bariere, orasul nu a avut dezvoltari

semnificative ale fondului construit.

11 |

Piata Centrala – „Farfuria”

In 1963 s-a facut interventia brutala asupra pietei Centrale („Farfuria”). Sistemul inelar radial al acesteia

a fost distrus prin aplicarea fortata a unui proiect de urbanism bazat pe sistemul rectangular al tramei

stradale. Se construiesc primele locuinte in blocuri P+4 si cladirea Casei de Cultura (azi teatrul Valah) si

ulterior blocul „Eva” cu P+M+10. Cu aceasta s-a marcat o noua etapa in evolutia urbanistica a orasului

caracteristica „epocii de aur”, de depersonalizare a orasului.

Dupa 1985 se manifesta migrarea spre nord a centrului administrativ al orasului: realizarea sediului nou

al Consiliului Judetean si Prefecturii si cel al Directiei Generale a Finantelor Publice, realizarea corpului nou al spitalului judetean, mutarea Primarie in cladirea

„Caminului de ucenici”, amenajarea parcului „Mihai Viteazul”.

Dupa 1990 s-a realizat o amenajare discutabila in zona Turnului, ca un rapel la situatia istorica. In lipsa

cladirilor pe contur piata nu este de fapt perceputa ca fiind circulara, in plus circulatia auto are de

suferit.

12 |

Amenajare zona Turnului – situatia actuala

13 |

Amenajarea din zona Turnului - imagine de pe blocul „Eva”

Dupa Revolutie in Giurgiu s-a manifestat cu pregnanta tendinta de dezindustrializare, in special pe plat-

formele industriale de nord si sud. In cadrul platformei Nord a aparut tendinta – oarecum surprinzatoare

– de convertire partiala in zona de locuit. In zona de sud au ramas numeroase cladiri abandonate iar am-

plasarea zonei libere nu s-a manifestat suficient ca un catalizator al zonei.

Populatia

In perioada 1992 - 2009 se manifesta o tendinta de descrestere a volumului populatiei stabile atat la

nivel national cat si la nivelul judetului si municipiului Giurgiu.In cifre comparative in intervalul 1992 –

2009 se inregistreaza o scadere a populatiei cu 5,6% la nivel national , 9,6% la nivelul judetului Giurgiu

si 8,45% la nivelul municipiului Giurgiu. Se observa ca tendinta de scadere a populatie in intervalul ana-

lizat, la nivelul municipiului si judetului Giurgiu este superioara scaderii inregistrate la nivel national.

14 |

Structura pe sexe

Distributia pe sexe a populatiei Municipiului Giurgiu in ianuarie 2009 reflecta un relativ echilibru intre

ponderea populatiei feminine 52,2% - 35.431 femei si a celei masculine 47,8% - 32.511 barbati, situatia

fund comparabila cu cea observata la nivelul judetului Giurgiu - populatie feminina (51,2%) si populate

masculina (48,8%), neputandu-se vorbi de diferente semnificative. Raportul de masculinitate (numar de

barbati la 100 femei) are la nivelul zonei studiate valoarea de 91,8 fiind inferior celui calculat la nivelul

judetului Giurgiu care indica 95,3 barbati la 100 de femei.

Structura populatiei pe varste

La recensamantul populatiei (2002), datele evidentiaza, pe ansamblul municipiului, urmatoarea dis-

tributie pe principalele grupe de varsta: populatia cu varste cuprinse intre 0-14 ani - populatie tanara -

reprezenta 16,5% din total; populatia cu varsta cuprinsa intre 15-59 ani (cu varsta de munca) era de 69,1%, iar cei cu varste de peste

60 de ani - varstnicii - reprezentau 14,4%. La nivelul anului 2009, populatia pe grupe mari de varsta avea urmatoarea structura: ponderea populat-

iei tinere (0-14 ani) – 13,3%, ponderea populatiei in varsta de munca – 70,9% , iar a celei varstnice –

15,8%.

15 |

Comparativ cu anul 2002, ponderea populatiei tinere a cunoscut, pana in anul 2009, o scadere de 3,2

puncte procentuale, ceea ce reprezinta o pierdere de aproximativ 17% din populatia cu varste intre 0 si

14 ani.

Populatia stabilã pe grupe de vârstã si sexe la 1 ianuarie 2009

16 |

Piramida varstelor 2009

Structura etnica a populatiei

Populatia stabila pe etnii se repartizeaza la nivelul anului 2002 dupa cum este redat in tabelul 10.

Ponderea cea mai mare o are populatia de etnie româna care reprezinta peste 95,5% din totalul

populatiei municipiului Giurgiu. Circa 4,3 procente revin populatiei de etnie rroma. Altor etnii le revin

ponderi nesemnificative (sub 0,01%).

17 |

Structura populatiei dupa religie

Religia cu cea mai mare reprezentativitate atat la nivel de municipiu, cat si la nivel judetean este cea ortodoxa, ponderile inregistrate fiind comparabile la cele doua niveluri ( 98,5% - ju-detulGiurgiu; 98,2% - municipiul Giurgiu). Cu o pondere relativ scazuta sunt reprezentate si religia romano – catolica ( 0,45 %) , adventist de ziua a

saptea(0,41%) si crestina dupa evanghelie (0,21%)

Structura socio-economica a populatiei

Datele puse la dispozitie de Recensamantul Populatiei si Locuintelor 2002 privind distributia populatiei

pe grupe de varsta aratau ca in Municipiul Giurgiu proportia populatiei in varsta de munca (15-59 ani)

era de aproximativ 69% si totusi populatia activa ocupata reprezenta doar 32,8% din populatia totala a

municipiului . Populatia activa a municipiului reprezinta circa 24% din populatia activa a judetului

Giurgiu, fapt datorat rolului deosebit de important pe care il are municipiul Giurgiu in economia judetu-

lui. Municipiul dispunea de resurse umane numeroase si bine pregatite profesional si educational.

18 |

Se observa un spirit antreprenorial destul de scazut in randul populatiei active din municipiul Giurgiu, si

trebuie remarcat faptul ca acolo unde exista este orientat in principal inspre comert, transporturi, con-

structi si mult mai putin inspre industria prelucratoare si servicii Rata de dependenta economica pentru municipiul Giurgiu la nivelul anul 2002 este de 2,04 si reprezinta

numarul de persoane inactive economic pe care trebuie sa le sustina o persoana activa economic. Pentru

judetul Giurgiu aceasta are valoarea de 1,47 evidentiindu-se prin comparatie presiunea economica mai

ridicata care se exercita asupra unei persoane active din municipiu.

Miscarea naturala si migratorie

Cele doua tipuri de miscari care determina volumul si structura unei populatii sunt: miscare naturala cu

cele doua fenomene pe care le surprinde - natalitate si mortalitate - si miscarea migratorie.

Natalitatea, ca fenomen demografic, este masurata prin rata natalitatii care reprezinta numarul de copii

nascuti vii la 1000 de locuitori intr-o perioada determinata (un an calendaristic). In anul 2008, conform

datelor furnizate de INSSE (Baza Tempo-Online), in municipiul Giurgiu rata natalitatii avea valoarea de

8,9%o. Mortalitatea se masoara tot cu ajutorul unei rate care reprezinta numarul celor decedati la 1000 de locui-

tori intr-o perioada determinate (un an calendaristic), iar importanta acestui fenomen demografic deriva

din faptul ca el este si un indicator al calitatii vietii, fiind direct influentat de factori socio-economici,

precum accesul la serviciile de sanatate si nivelul de educatie, dar si de factori ecologici. Rata mor-talitatii in municipiul Giurgiu avea in 2008 valoarea de l0,4%o. Sporul natural este un indicator care reflecta echilibrul existent intre cele doua fenomene: natalitate si

19 |

mortalitate. El evidentiaza cresterea naturala a unei populatii si se calculeaza ca diferenta intre numarul

de nasteri si cel de decese care au avut loc intr-un an raportata la volumul populatiei. Pentru municipiul

Giurgiu, valorile atinse in anul 2008 sunt negative, respectiv (– 1,5).

Rata mortalitatii infantile reprezinta frecventa deceselor sub un an, raportata la totalul nascutilor vii

dintr-o perioada determinata (de obicei un an calendaristic). Pentru anul 2008 , la nivelul municipiului

Giurgiu a fost calculata o rata medie a mortalitatii infantile de 9,8%o..

Evolutia volumului populatiei este influentata nu doar de miscarea naturala a acesteia, ci si de miscarea

migratorie.

Migratia reprezinta totalitatea stabilirilor si plecarilor cu domiciliu inregistrate la nivelul unei unitati

administrativ-teritoriale.

Valorile inregistrate atat la nivel judetean cat si la nivelul municipiului Giurgiu sunt prezentate in

continuare

20 |

Soldul negativ al sporului natural combinat cu soldul negativ al miscarii migratorii au determinat o

scadere a populatiei orasului.

Infractionalitate

In municipiul Giurgiu se poate constata o cresterea fenomenului infractional , dupa cu apare in tabelul

de mai jos.

De asemenea se constata, pe fondul crizei economice, cresterea semnificativa a infractiunilor contra

patrimoniului.

O alta mentiune care merita facuta este concentrarea sesizarilor privind tulburarea linistii publice in

anumite perimetre: Zona cuprinsa intre B-dul CFR, B-dul Bucuresti, strazile Tineretului, Negru Voda, 1

Decembrie 1918, zona sos.Alexandriei, sos.Sloboziei in zona Istru.

21 |

Economia. Competitivitatea economica a municipiului Giurgiu in contextul

Judetului Giurgiu

In perioada 2007 – 2008 au depus bilanturi si au inregistrat activitate la nivelul municipiului Giurgiu un

numar de 4.384 respectiv 4.809 societati comerciale asa cum reiese din tabelele alaturate:

Domenii de activitate prioritare

22 |

Din punct de vedere al domeniului de activitate inregistrat de firmele active din municipiul Giurgiu la nivelul anului 2008 se pot concluziona urmatoarele :

o 7,74% industria prelucratoare;

o 1,68% industria alimentara;

o 0,36% distributia apei, slubritate, gestionarea deseurilor;

o 0,32% producerea si furnizarea de energie electrica si termica, faze, apa calda

profesionale, stiintifice si tehnice;

1,96% activitati de sevicii suport;

1,59% alte activitati de servicii;

Numărul mic de companii existente în judeţul Giurgiu , respectiv in municipiul Giurgiu este generat atât de o slabă cultură antreprenorială cât şi de migraţia companiilor către Bucureşti.. De asemenea, structura firmelor la nivelul judeţului si municipiului Giurgiu este în principal ori-entată în zone de comerţ şi logistică, elemente favorizate de localizarea judeţului Giurgiu ca punct nodal de transport la nivel regional şi naţional.

23 |

Judeţul Giurgiu si municipiul Giurgiu nu punctează favorabil la indicatorul cultură antrepreno-rială, un indicator relevant în acest sens fiind numărul scăzut al firmelor la o mie de locuitori. În judeţul Giurgiu, există un număr de 12,51 de firme la 1000 de locuitori, în acest caz ocu-pând antepenultimul loc la nivel regional, judeţele cel mai puţin antreprenoare fiind Dâmboviţa şi Teleorman. In municipiul Giurgiu , la nivelul anului 2008 exista un numar de 32,3 firme la 1000 de locuitori.

Zona de influenta

Giurgiu este situat in extremitatea sudica a judeţului Giurgiu, . Aflat la numai 64 km de capitala ţării Bucureşti, localitatea Giurgiu este cunoscută ca o poartă de trecere încă din secolul al XIX–lea, când constituia principalul punct prin care se realiza legătura Occidentului cu Peninsula Balcanică. Teritoriul său este străbătut de paralela de 45 grade şi 53 minute latitudine nordică şi de meridianul 25 grade şi 59 minute longitudine. Ca urmare a stadiului actual de dezvoltare, în conformitate cu Planul de Amenajare a Teritorial Naţional, Secţiunea IV- Reţeaua de localităţi, municipiul face parte din localităţile urbane de rangul ll - municipii de importanţă interjudeţeană, judeţeană sau cu rol de

echilibru în reţeaua delocalităţi.

Rolul polarizator al municipiului Giurgiu la nivelul judetului este distorsionat de pozitia excentrica a

acestuia in teritoriu si de prezenta municipiului Bucuresti la limita razei polarizatoare normale.

Accesul direct la doua coridoare europene – coridorul VII naval si coridorul IX rutier si feroviar ofera

municipiului Giurgiu o pozitie favorabila.

Legaturile rutiere

Legaturile rutiere sunt asigurate prin principalele drumuri europene, naţionale şi judeţene, după cum urmează :

- Bucureşti : portiune a drumurilor europene DE 70 şi DE 85 – drum moderni-zat, pe patru benzi

- Ghimpaţi ce asigura legătura cu DN 6 şi DN 61

- Zimnicea

– Alexandria (prin Ghizdaru)

– Alexandria (prin Vieru)

– Gostinu (prin Oinacu) Este asigurat transportul în comun pe DN5 si DN5C, care fac legătura cu principalele localitati din judet si cu municipiul Bucureşti. Sunt propuse rezervari de terenuri pentru realizarea unor drumuri ocolitoare situate la limita intravilanului (destinate traficului de tranzit) si este propusa realizarea unor drumuri colectoare paralele cu drumurile nationale. Zona de protectie a drumurilor nationale in zonele nou construite, zonele de extindere si in afara acesteia este de max. 22,00 m din axul acestora.

24 |

Legaturi navale

Port la Dunare, municipiul Giurgiu accede la Canalul Rin-Main-Dunare, finalizat in 1992, care este

legatura navigabila cea mai scurta intre Marea Nordului si Marea Neagra pe raurile Rin, Main, canalul

Main-Dunare, Dunare si canalul Dunare-Marea Neagra.

Complexul portuar Giurgiu se afla la km fl.493 pe malul stang al Dunarii si intre km fl.489 si 497 include: - sectorul Ramadan cu functiuni de acostare la Dunare, cu functie mixta marfuri/pasageri, cu acces direct din senalul navigabil, adancime de acostare 3,50 m; in zona exista cca 1100 ml cheuri pereate dar 450 m apartin Intreprinderii de Prefabricate Beton. Din restul de 650 ml 250 m (2 dane) sunt utilizate pentru operarea marfurilor di 400 m (4 dane) pentru acostarea navelor de pasageri. Capacitate trafic: 435 mii t/anPortul dispune de facilitati reduse – in prim-ul rand nu poate opera transcontainere. - Bazinul Plantelor cu acces din canalul Plantelor, bazin natural cu cca 1100 ml fronturi ame-najate cu cheu vertical si pereu, cu adancime de acostare 2,0 m, utilizat pentru operarea de marfuri: agregate minerale si cereale de siloz. Capacitate trafic 1320 mii t/an. Are cca 850 m de fronturi neamenajate. Utilizat partial, in special pentru produse de balastiera. - Portul petrolier din Ostrovul Cioroiu are acces direct din senalul navigabil, adancime de acostare 3,50 m; front de acostare de 680 ml; operatiile se realizau prin pompare din rezervoarele aflate pe mal. In prezent portul este neutilizat iar conductele care il alimentau sunt „in conservare”.

- Bazinul Veriga, avand adancimi de cca.2,50 m, latimi de 120-150 m si o gura de acces de 40-50 m. Aici se afla Santierul Naval (inglobat in Zona Libera) ce dispune ca dotari de un syn-crolift pentru nave de 5000 t, cheuri de armare, hale de productie si reparatii. Tot aici se afla si ferry-boat-ul – scos din functiune in prezent.

25 |

Schema Complexului portuar Giurgiu, conform CN APDF SA

In portul Giurgiu sunt operate barje de maxim 2000 t. Portul este administrat de Administratia Porturilor Dunarele Fluviale SA Giurgiu. Operatori principali: SCAEP Giurgiu Port, SC DUNAPREF SA, CNF Giurgiu Nav SA.

26 |

Concluzie

Surse de documentare

Strategia locala de dezvoltare durabila a municipiului Giurgiu Planul Integrat de Dezvoltare Urbana al Municipiului Giurgiu - 2010

Strategia Dunarii

Strategia de dezvoltare a judetului Giurgiu pentru perioada 2008-2013

Euroregiunea Giurgiu-Ruse - Plan de actiune cuprinzand proiecte pe termen mediu si lung

Ortofotoplanuri sc.1:5000 din anul 2005 puse la dispozitie de Primaria Municipiului Giurgiu

Planul Urbanistic General Municipiul Giurgiu, proiect nr. 1420/1997 elaborat de SC PROIECT GIURGIU S.A.. Planul Integrat de Dezvoltare Urbana al Municipiului Giurgiu - 2010

Strategia Dunarii

Strategia de dezvoltare a judetului Giurgiu pentru perioada 2008-2013

Euroregiunea Giurgiu-Ruse - Plan de actiune cuprinzand proiecte pe termen mediu si lung

Ortofotoplanuri sc.1:5000 din anul 2005 puse la dispozitie de Primaria Municipiului Giurgiu

27 |

Planul Urbanistic General Municipiul Giurgiu, proiect nr. 1420/1997 elaborat de SC PROIECT GIURGIU S.A..