STAŢIUNEA DE CERCETARE – DEZVOLTARE

PENTRU POMICULTURĂ IAŞI Şos. Voineşti nr. 175, cod 707305, județul Iaşi,

România Tel.: 0232.214.810, 0232.215.065,

Fax: 0232.214.798 e-mail office@pomicolaiasi.ro

www.pomicolaiasi.ro SOIURI DE NUC OMOLOGATE LA SCDP IAŞI

Denumire soi: ANICA Anul omologării: 1999

FIŞA TEHNICĂ: Sinonime: Flămânzi 25 Origine: Soi autohton obţinut dintr-un biotop valoros de nuc depistat în localitatea Flămânzi, judeţul Botoşani, omologat în anul 1999. Autori: L. Petre şi E. Romingher. Este răspândit în bazele de cercetare ale SCDP Iaşi, în judeţul Botoşani şi în alte zone favorabile culturii nucului din ţară. FRUCTUL

Mărimea - fructele sunt mijlocii (indice de mărime IM=34,7), având o greutate medie de 12,3 g (82 fructe / kg).

Forma – ovoidală (indice de formă IF=0,91), simetrică, uşor ascuţită la vârf, baza rotunjită şi orificiul peduncular bine închis cu fascicole libero-lemnoase.

Culoarea: fructele au culoare galben-maronie. Endocarpul (coaja) – relativ subţire, cu suprafaţa regulată, casant, cu puţine

încreţituri şi adâncituri. Miezul – culoare alb-gălbuie, cu tegument de culoare galben-pai, lucios, foarte

aspectuos, umple bine cavitatea valvelor, se extrage uşor întreg, cu gust dulce-aromat, foarte plăcut.

Maturitatea – la mijlocul lunii septembrie (11-16). POMUL

Pomul – semiviguros, formează un trunchi drept, cilindric, de culoare cenuşie-deschisă.

Coroana - globuloasă, deasă, largă. Frunzele - imparipenat compuse, cu foliole mijlocii, ovoide. Inflorescenţele mascule – de lungime mijlocie, dispuse pe ramuri de doi ani,

de culoare galben verzuie, durata înfloritului 7-10 zile. Florile femeieşti – sunt dispuse terminal, durata înfloritului 4-8 zile, grupate

câte 2-3, pe un peduncul gros. Epoca şi tipul înfloritului - este tardivă, are caracter protandru.

PRODUCŢIA ŞI UTILIZAREA

Prin vigoarea mijlocie, longevitate, sănătate, potenţialul productiv, procentul mare de miez şi calităţile deosebite ale fructelor, merită să fie extins în plantaţiile noi din toate zonele favorabile culturii nucului.

Denumire soi: Miroslava Anul omologării: 1999

FIŞA TEHNICĂ: Sinonime: Miroslava 19. Origine: Este o selecţie de nuc depistată în localitatea Miroslava, judeţul Iaşi, omologat în anul 1994. Autor: L. Petre. Se întâlneşte frecvent în judeţul Iaşi, în bazele de cercetare ale SCDP Iaşi, dar şi în alte zone favorabile culturii nucului din România (Piteşti, Bistriţa etc.). Este înscris în Catalogul Oficial al soiurilor de plante de cultură din România şi brevetat OSIM (nr. 00172/2008). FRUCTUL

Mărime – fructele sunt mari (indice de mărime IM=39,6), având o greutate medie de 14,2 grame (70 fructe / kg).

Forma - rotund-elipsoidală, uşor alungită (indice de formă IF=0,77), rotunjită la capete, cu orificiul peduncular bine închis cu fascicule libero-lemnoase.

Culoarea- fructele au culoare gălbuie-maronie. Endocarpul (coaja) - este subţire, se sparge uşor în mână, suprafaţa acestuia

fiind netedă şi aspectuoasă. Miezul - umple bine valvele, se extrage uşor întreg, este foarte atractiv,

crocant şi are gust foarte bun. Maturitatea - timpurie, în prima decadă a lunii septembrie.

POMUL

Pomul - semiviguros, formează un trunchi drept, cilindric, de culoare cenuşie-deschisă.

Coroana - globuloasă, cu o densitate mare a ramurilor. Lăstarii - grosime şi lungime medie, de culoare brun–verzuie. Frunzele - imparipenat compuse, cu foliole mijlocii, ovoide. Inflorescenţele mascule - sunt dispuse pe ramuri de doi ani, durata înfloritului

4-9 zile. Inflorescenţele female - sunt dispuse terminal, durata înfloritului 4-7 zile. Epoca şi tipul înfloritului - este semi-tardivă, are caracter protogin.

PRODUCŢIA ŞI UTILIZAREA

Soiul Miroslava prin vigoarea medie, longevitate, sănătate, potenţialul productiv, mărimea fructelor şi calitatea deosebită a miezului merită să fie extins mult în cultură atât în N-E României cât şi în alte zone favorabile culturii nucului.

Denumire soi: OVIDIU Anul omologării: 2001

FIŞA TEHNICĂ:

Sinonime: Flămânzi 54. Origine: Este o selecţie de nuc depistată în zona Flămânzi, judeţul Botoşani, omologat în anul 2001. Autori: E. Romingher şi L. Petre. Se întâlneşte frecvent în judeţul Iaşi, în bazele de cercetare ale SCDP Iaşi şi judeţul Botoşani, dar şi în alte zone favorabile culturii nucului din România (Piteşti, Vâlcea, ş.a.). Este înscris în Catalogul Oficial al soiurilor de plante de cultură din România şi brevetat OSIM (nr. 00170/2008). FRUCTUL

Mărimea - fructele sunt mijlocii spre mari (indice de mărime IM=36,0), având o greutate medie de 13,2 g (76 fructe / kg).

Forma - ovoidală, alungită (indice de formă IF=0,85), rotunjită la capete, cu orificiul peduncular mijlociu, bine închis cu fascicole libero-lemnoase.

Culoarea - fructele au culoare alb gălbuie. Endocarpul (coaja) - subţire, se sparge uşor cu mâna, suprafaţa acestuia fiind

netedă şi fin ornamentată. Miezul - este de culoare alb-gălbuie, cu tegument de culoare alb-gălbui şi

curat, plin, se poate scoate întreg şi uşor, este dulce, plăcut, aromat. Maturitatea - a doua decadă a lunii septembrie.

POMUL

Pomul - semiviguros, formează un trunchi drept, cilindric, de culoare cenuşie-deschisă.

Coroana - globuloasă, cu o densitate mjlocie a ramurilor. Lăstarii - grosime şi lungime medie, de culoare brun–verzuie. Frunzele - imparipenat compuse, cu foliole mijlocii, ovoide. Inflorescenţele mascule - sunt dispuse pe ramuri de doi ani, durata înfloritului

4-10 zile. Inflorescenţele female - sunt dispuse terminal, durata înfloritului 4-6 zile. Epoca şi tipul înfloritului - este semi-tardivă, are caracter protandru.

PRODUCŢIA ŞI UTILIZAREA

Soiul Ovidiu, prin vigoarea mijlocie, longevitatea sa, sănătatea, potenţialul productiv al pomului, cât şi prin mărimea fructelor, aspectul plăcut şi calitatea bună a miezului, merită să fie extins mult în cultură mai întâi în judeţele din N-E ţării şi apoi şi în alte zone unde nucul găseşte condiţii favorabile de cultură.

Denumire soi: VELNIŢA Anul omologării: 1994

FIŞA TEHNICĂ: Sinonime: Velniţa 20. Origine: Este o selecţie de nuc depistată în zona Velniţa din comuna Deleni, judeţul Iaşi, omologat în anul 1994. Autori: I. Bodi, E. Romingher, L. Petre şi V. Vasilescu. Se întâlneşte frecvent în judeţul Iaşi, în zonele Deleni-Hârlău, Sârca şi Miroslava şi în alte zone favorabile culturii nucului din România (Piteşti, Vâlcea, ş.a.). Este înscris în Catalogul Oficial al soiurilor de plante de cultură din România şi brevetat OSIM (nr. 00171/2008). FRUCTUL

Mărimea - fructele sunt mari (indice de mărime IM=37,6), având o greutate medie de 13,5 g (74 fructe / kg).

Forma - fructele au formă rotund-ovoidă, (indice de formă IF=0,95), cu orificiul peduncular bine închis cu fascicole libero-lemnoase.

Culoarea - fructele au culoare cenuşiu-gălbuie. Endocarpul (coaja) - relativ subţire, suprafaţa de culoare cenuşie-gălbuie, cu

puţine încreţituri şi adâncituri. Miezul - plin, se poate scoate întreg, de culoare alb-gălbuie, cu tegument

gălbui, cu gust plăcut. Maturitatea - a doua decadă a lunii septembrie.

POMUL

Pomul - este de vigoare medie, formează trunchi drept, de culoare cenuşie-deschisă.

Coroana - este cilindro-conică, cu portul semi-erect. Lăstarii - de grosime medie, cu scoarţa de culoare verde-gălbuie, cu lenticele

mici şi dese, longitudinale. Frunzele - imparipenat compuse, cu foliole mijlocii, ovoide. Inflorescenţele mascule - au durata înfloritului 5-11 zile. Inflorescenţele female - sunt dispuse terminal şi lateral, durata înfloritului 6-10

zile. Epoca şi tipul înfloritului - este semi-tardivă, are caracter protogin.

PRODUCŢIA ŞI UTILIZAREA

Soiul Velniţa este valoros atât prin vigoarea medie, longevitate, sănătatea şi potenţialul productiv al pomului, cât şi prin mărimea fructelor şi calitatea bună a miezului. Merită să fie extins mult în cultură atât în NE României, cât şi în alte zone favorabile culturii nucului.

SOIURI NOI DE VIŞIN CREATE LA S.C.D.P. IAŞI DENUMIRE SOI: TIMPURII DE OSOI ANUL OMOLOGĂRII: 1990

FIŞA TEHNICĂ:

Origine: A fost obţinut prin selecţie pozitivă din populaţii locale existente în satul Osoi, comuna Comarna, judeţul Iaşi, omologat în anul 1990 şi brevetat în anul 1994. Autori: I. Bodi, C. Bazgan, Gh. Dumitrescu.

FRUCTUL

Mărimea - este mijlociu (cca. 4,9-5,3 g), Forma - sferic turtită, regulată, cu brazda ventrală superficială, slab evidentă. Culoarea - roşie închisă, lucioasă la maturitatea deplină. Pedunculul - scurt spre mediu, de grosime medie. Pieliţa - subţire, elastică, rezistentă, de culoare roşie, lucioasă la maturitatea

deplină. Sâmburele - mic, neaderent la pulpă. Maturitatea - timpurie, în prima decadă a lunii iunie.

POMUL

Vigoarea - vigoare medie, rodire pe buchete de mai şi ramuri mixte. Rezistenţa - Manifestă o rezistenţă medie la boli (Monilia fructigena şi

antracnoză) şi dăunători. Are o rezistenţă bună la factorii de stres climatic (ger şi secetă) şi crăparea fructului.

Înflorirea - timpurie şi este parţial autofertil.

PRODUCŢIA ŞI UTILIZAREA Caractere agronomice: Intră pe rod în anul 5 de la plantare şi are o

capacitate de producţie de 1,7 t/ha (714 pomi/ha). Utilizarea: rusticitatea pomului, vigoarea mijlocie, timpurietatea şi calităţile

deosebite ale fructelor îl face să fie recomandat pentru consum în stare proaspătă, dar mai ales pentru industrializare.

DENUMIRE SOI: BOTOŞANI ANUL OMOLOGĂRII: 1994

FIŞA TEHNICĂ: Sinonime: De Botoşani, Iaşi. Origine: Este o selecţie de vişin depistată în localitatea Tulbureni, lângă municipiul Botoşani, în anul 1982 şi omologat ca soi nou în anul 1994. Autori: L. Petre, E. Cârdei. Acest soi este răspândit în NE României, cu prioritate în judeţele Iaşi, Botoşani şi Vaslui.

FRUCTUL

Mărimea - este mare (7,2 g). Forma - sferic turtită la bază şi dorsoventral.

Culoarea - roşie-vişinie, cu pulpă suculentă, suc intens colorat. Suculenţa - bună. Pedunculul - scurt spre mediu, de grosime medie. Pieliţa - subţire, elastică, lucioasă, se dezlipeşte uşor de pulpă. Sâmburele - de mărime medie, cu pulpa semiaderentă la sâmbure. Maturitatea - semitârzie, în prima decadă a lunii iulie.

POMUL Vigoarea - vigoare medie, rodire pe buchete de mai şi ramuri mixte. Rezistenţa - Manifestă o sensibilitate medie la boli (Monilia fructigena şi

antracnoză) şi dăunători. Are o rezistenţă bună la ger şi secetă. Înflorirea - o înflorire mijlocie şi este parţial autofertil.

PRODUCŢIA ŞI UTILIZAREA

Caractere agronomice: Intră pe rod în anul 5-6 de la plantare şi are o capacitate de producţie de 1,7 t/ha (714 pomi/ha).

Utilizarea: rusticitatea pomului, vigoarea mijlocie, timpurietatea şi calităţile deosebite ale fructelor îl face să fie recomandat pentru industrializare.

DENUMIRE SOI: PITIC ANUL OMOLOGĂRII: 1978

FIŞA TEHNICĂ: Sinonime: Pitic de Iaşi. Origine: A fost obţinut prin polenizare liberă a soiului Plodorodnaia Miciurina şi omologat ca soi nou în anul 1978. Autor: I. Bodi. Acest soi este răspândit în NE României, cu prioritate în judeţul Iaşi.

FRUCTUL

Mărime - mică spre mijlocie. Forma - sferică, uşor alungită. Culoarea - roşie vişinie, roşie închisă la maturitatea deplină. Suculenţa - bună. Pedunculul - lung, de grosime medie. Pieliţa - subţire, elastică, lucioasă, se dezlipeşte uşor de pulpă. Sâmburele - relativ mare, cu pulpa semiaderentă la sâmbure. Maturitatea - foarte târzie, în prima decadă a lunii august.

POMUL Vigoarea - mică, cu port semierect, trunchi mic, drept, ramificare mare. Rezistenţa - Manifestă o sensibilitate medie la boli (Monilia fructigena şi

antracnoză) şi dăunători. Are o rezistenţă bună la ger şi secetă. Înflorirea - o înflorire foarte târzie şi este autofertil.

PRODUCŢIA ŞI UTILIZAREA

Caractere agronomice: Intră pe rod în anul 5-6 de la plantare şi are o capacitate de producţie de 1,2 t/ha (714 pomi/ha).

Utilizarea: rusticitatea pomului, vigoarea foarte mică şi maturarea târzie a fructelor îl face să fie recomandat pentru industrializare.

SOIURI NOI DE CIREŞ CREATE LA S.C.D.P. IAŞI

DENUMIRE SOI: GEORGE ANUL OMOLOGĂRII: 2007

FIŞA TEHNICĂ: Originea: a fost obţinut din hibridarea soiurilor Cireşe de Octombrie şi Fromm, la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Iaşi, în anul 2007, de către Ludovic Petre şi Gelu Corneanu. Primele descrieri ale noului soi apar în anul 2007 şi a fost introdus în România în acelaşi an, în zonele favorabile culturii cireşului din NE Moldovei şi României.

FRUCTUL

Mărimea - mare (6,7 – 7,8 g) Forma - cordiform alungită, cu punctul pistilar adâncit. Pieliţa - roşie, lucioasă, rezistentă la crăpare, cu mărimea lenticelelor

epidermei mici şi mijlocii ca număr. Pedunculul - lungime şi grosime mijlocie, cu suber prezent între

peduncul şi fruct, iar la detaşarea de fruct se desprinde uşor fără supurare.

Pulpa - roşie, fermă, suculentă, potrivit de dulce, uşor acidulată, cu suc colorat roşu.

Sâmburele - mijlociu, (6% din greutatea fructului), de formă eliptică îngustă, neaderent la pulpă.

Maturarea fructelor - în decada a II- III-a a lunii iulie (15-25). Este cel mai târziu soi românesc omologat, când nu mai există cireşe pe piaţă, la 15 zile după soiul Marina.

POMUL Vigoarea - mijlocie, de tip normal, port semierect, ramificare mijlocie,

cu un număr mijlociu de lenticele pe ramura de un an şi o pigmentaţie antocianică a lăstarului slabă.

Rezistenţa la boli - Soiul are o rezistenţă bună la bolile specifice cireşului (monilioză şi antracnoză), la ger, secetă şi crăparea fructelor.

Înflorirea - mijlocie, având ca buni polenizatori soiurile Stella, Van, Boambe de Cotnari şi Maria.

PRODUCȚIA ȘI UTILIZAREA

Caractere agronomice: este un soi precoce (intră pe rod din anul V de la plantare), rodeşte abundent şi constant. Fructele se maturează uniform şi se recoltează uşor.

Utilizarea: Tardivitatea, calităţile deosebite ale fructelor , lipsa altor soiuri de cireşe pe piaţă în această perioadă, pentru consum în stare proaspătă şi industrializare creşte valoarea acestui soi.

DENUMIRE SOI: GOLIA ANUL OMOLOGĂRII: 2001

FIŞA TEHNICĂ: Originea: a fost obţinut din hibridarea soiurilor Van şi Boambe de Cotnari, la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Iaşi în anul 2001, de către Ludovic Petre şi Eugen Cârdei. Primele descrieri au apărut în anul 2001 şi a fost introdus în România după anul 2001, în zonele favorabile culturii cireşului din Moldova şi România.

FRUCTUL

Mărimea - mare (8 - 9 g în primii ani de rodire şi 7,5 –8 g în plină perioadă de rodire).

Forma - cordiform alungită, cu punctul pistilar adâncit. Pieliţa - roşie închisă, lucioasă, cu rezistenţă la crăpare. Pedunculul - lungime şi grosime medie, la detaşarea de fruct nu

supurează suc. Pulpa - pietroasă, crocantă, suculentă, potrivit de dulce, uşor acidulată

cu aromă fină şi suc intens colorat în roşu. Sâmburele - este mic, 4 - 5% din greutatea fructului, de formă larg

eliptică, neaderent. Maturarea fructelor - la sfârşitul decadei a II-a a lunii iunie, cu 7-8 zile

înaintea soiului Boambe de Cotnari.

POMUL Vigoarea - mică, cu o coroană globuloasă, cu şarpante larg deschise,

cu ramuri fructifere predominante de tip buchete de mai. Rezistenţa la boli - rezistenţă medie la antracnoză şi monilioză . Soiul

este rezistent la ger şi secetă. Are o rezistenţă superioară la crăparea fructelor comparativ cu cea a soiurilor Boambe de Cotnari, Stella şi Van. Este liber de virusul prunus necrotic ring spot.

Înflorirea - târzie, suprapunându-se cu a soiurilor Boambe de Cotnari, Hedelfinger, Bigarreau Napoleon, Marina şi Germersdorf.

PRODUCȚIA ȘI UTILIZAREA

Caractere agronomice: este un soi precoce (intră pe rod din anul III – IV de la plantare), rodeşte abundent şi constant şi se pretează pentru înfiinţarea de plantaţii cu densitate mare, de tip intensiv.

Utilizarea: Calităţile deosebite ale fructelor (mărime, culoare roşie intensă, fermitatea pulpei şi însuşirile gustative) fac din acest soi unul pretabil atât pentru consum în stare proaspătă pe piaţa internă şi la export precum şi pentru diferite forme de industrializare.

DENUMIRE SOI: IAŞIROM ANUL OMOLOGĂRII: 2006

FIŞA TEHNICĂ: Sinonime: HC 840819. Originea: a fost obţinut din hibridarea soiurilor Van şi Boambe de Cotnari, la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Iaşi în anul 2006 de către

Ludovic Petre şi Eugen Cârdei. Primele descrieri au apărut în anul 2006 şi a fost introdus în România în cursul aceluiaşi an, în zonele favorabile culturii cireşului din Moldova şi din alte zone ale României.

FRUCTUL

Mărimea: mare (7,7 – 8,1 g) Forma: cordiform aplatizat, cu punctul pistilar alungit. Pieliţa: roşie brună, cu mărimea bracteelor epidermei mici şi cu un

număr mic de lenticele. Pedunculul: lungime şi grosime mijlocie, cu suber prezent între peduncul

şi fruct, iar la detaşarea de fruct nu pierde suc. Pulpa: de culoare roşie spre roşie închisă, pietroasă, suculentă, potrivit

de dulce, cu aciditate mică şi suc de culoare roşie închisă. Sâmburele: mijlociu spre mare, 7% din greutatea fructului, de formă

eliptică, neaderent la pulpă. Maturarea fructelor : în decada a II-a a lunii iunie, în aceeaşi perioadă cu

soiurile Van, Maria, Stella şi Golia.

POMUL Vigoarea: medie, de tip normal, cu port semierect, cu ramificare mijlocie,

cu un număr mic de lenticele pe ramura de un an şi frunziş bogat şi sănătos.

Rezistenţa la boli: rezistenţă bună la Monilia fructigena şi medie la antracnoză. Manifestă o rezistenţă bună la ger, secetă şi crăparea fructelor.

Înflorirea: mijlocie având ca polenizatori soiurile Stella, Van, Boambe de Cotnari şi Maria.

PRODUCȚIA ȘI UTILIZAREA

Caractere agronomice: este un soi precoce (intră pe rod din anul iv – v de la plantare), rodeşte abundent şi constant. Fructele se maturează uniform şi se recoltează uşor.

Utilizarea: calitatea deosebită a fructelor recomandă acest soi pentru consum în stare proaspătă, pentru piaţa internă şi la export, dar şi pentru industrializare sub diferite forme de prelucrare.

DENUMIRE SOI: MARIA ANUL OMOLOGĂRII: 1999

FIŞA TEHNICĂ:

Originea: a fost obţinut din hibridarea soiurilor Van şi Stella, la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Iaşi, în anul 1999 de către Ludovic Petre şi Emil Rominger. A fost introdus în România după anul 2000 în zonele favorabile culturii cireşului din Moldova şi România.

FRUCTUL

Mărimea: mare (7,4 - 8,3 g). Forma: cordiform, uşor alungit, uşor turtit la partea ventrală cu punctul

pistilar adâncit. Pieliţa: roşie strălucitoare, cu rezistenţă medie la crăpare. Pedunculul: scurt (30 mm), destul de viguros, se detaşează uşor de fruct,

fără supurare.

Pulpa: fermă, crocantă, suculentă, potrivit de dulce, uşor acidulată cu o aromă fină, cu pulpa şi sucul de culoare roşie.

Sâmburele: de mărime medie, 6% din greutatea fructului, de formă larg eliptică, alungit.

Maturarea fructelor: în a doua decadă a lunii iunie, în aceeaşi perioadă cu soiurile Van şi Stella.

POMUL Vigoarea: medie, formează o coroană largă, ramificată, bine garnisită cu

ramuri mixte şi buchete de mai. Rezistenţa la boli: rezistenţă medie la antracnoză şi monilioză iar în anii

cu precipitaţii abundente fructele crapă. Soiul este rezistent la ger şi secetă şi liber de virusuri.

Înflorirea: timpurie, este un bun polenizator pentru soiurile cu înflorire timpurie şi medie. Este primul soi românesc autofertil, însuşirea de autocompatibilitate oferindu-i o valoare agronomică în plus.

PRODUCȚIA ȘI UTILIZAREA

Caractere agronomice: Intră pe rod timpuriu (anul IV – V de la plantare), rodeşte abundent şi constant an de an. Se recoltează uşor şi manifestă o bună rezistenţă la recoltare şi transport fiind foarte potrivit pentru export în stare proaspătă.

Utilizarea: Fructele răspund cerinţelor pentru consum în stare proaspătă dar şi pentru industrializare.

DENUMIRE SOI: MARINA ANUL OMOLOGĂRII: 2001

FIŞA TEHNICĂ:

Originea: a fost obţinut din hibridarea soiului Boambe de Cotnari cu hibridul HC 23/31 la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Iaşi în anul 2001 de către Ludovic Petre şi Eugen Cârdei. Primele descrieri au apărut în anul 2001 şi a fost introdus în cultură în România după anul 2001 în zonele favorabile culturii cireşului din Moldova şi România.

FRUCTUL

Mărimea: mare (7,6 - 8 g) Forma: cordiform alungită, cu punctul pistilar adâncit. Pieliţa: bicoloră, galbenă cu roşu predominant la maturitatea deplină, cu

puncte fine pe epidermă şi cu pondere slabă, cu o rezistenţă bună la crăparea fructelor, net superioară soiului Boambe de Cotnari.

Pedunculul: lungime medie (43 - 46 mm), de grosime medie, mediu rezistent la detaşarea de fruct, fără supurare.

Pulpa: fermă, crocantă, suculentă, de culoare alb-gălbuie, potrivit de dulce, uşor acidulată cu suc incolor.

Sâmburele: relativ mare (6,9% din greutatea fructului), neaderent, de formă larg eliptică alungită, cu suprafaţa netedă.

Maturarea fructelor: târzie (sfârşitul lunii iunie – începutul lunii iulie, uneori până la 15 iulie). Este soiul cel mai tardiv omologat în zona Moldovei, prelungind cu 10 – 12 zile perioada de maturare a cireşelor.

POMUL Vigoarea: mijlocie, port etalat, cu o densitate a ramurilor mijlocie şi

frunziş bogat. Coroana pomilor este piramidală, cu ramuri de schelet bine garnisite cu ramuri fructifere predominante de tipul buchetelor de mai şi a ramurilor mijlocii.

Rezistenţa la boli: rezistenţă medie la antracnoză şi monilioză. Soiul este rezistent la ger şi secetă. Este liber de virusul prunus necrotic ring spot.

Înflorirea: târzie, această fenofază suprapunându-se cu cea a soiurilor Boambe de Cotnari, Hedelfinger, Golia şi Germersdorf.

PRODUCȚIA ȘI UTILIZAREA

Caractere agronomice: este un soi precoce, rodeşte abundent şi constant şi are calităţi deosebite cu perspective de a înlocui din sortimentul actual al zonei soiul Boambe de Cotnari faţă de care este net superior.

Utilizarea: Fructele acestui soi constituie o excelentă materie primă pentru industria alimentară în special pentru prelucrarea sub formă de compot şi confiate.

DENUMIRE SOI: ŞTEFAN ANUL OMOLOGĂRII: 2006

FIŞA TEHNICĂ: Sinonime: HC 841703. Originea: a fost obţinut din hibridarea soiurilor Van şi Boambe de Cotnari la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Iaşi, în anul 2006 de către Ludovic Petre şi Eugen Cârdei. Primele descrieri au apărut în anul 2006 şi a fost introdus în România în cursul aceluiaşi an, în zonele favorabile culturii cireşului din Moldova şi din alte zone ale României.

FRUCTUL

Mărimea: mare (7,7 – 8,1 g) Forma: cordiform aplatizat, cu punctul pistilar alungit. Pieliţa: roşie brună, cu mărimea bracteelor epidermei mici şi cu un număr

mic de lenticele. Pedunculul: lungime şi grosime mijlocie, cu suber prezent între peduncul

şi fruct, iar la detaşarea de fruct nu pierde suc. Pulpa: de culoare roşie spre roşie închisă, pietroasă, suculentă, potrivit

de dulce, cu aciditate mică şi suc de culoare roşie închisă. Sâmburele: mijlociu spre mare, 7% din greutatea fructului, de formă

eliptică, neaderent la pulpă. Maturarea fructelor: în decada a II-a a lunii iunie, în aceeaşi perioadă cu

soiurile Van, Maria, Stella şi Golia.

POMUL Vigoarea: medie, de tip normal, cu port semierect, cu ramificare mijlocie,

cu un număr mic de lenticele pe ramura de un an cu frunziş bogat şi sănătos.

Rezistenţa la boli: rezistenţă bună la Monilia fructigena şi medie la antracnoză. Manifestă o rezistenţă bună la ger, secetă şi crăparea fructelor.

Înflorirea: mijlocie, având ca polenizatori soiurile Stella, Van, Boambe de Cotnari şi Maria.

PRODUCȚIA ȘI UTILIZAREA

Caractere agronomice: este un soi precoce (intră pe rod din anul IV – V de la plantare), rodeşte abundent şi constant. Fructele se maturează uniform şi se recoltează uşor.

Utilizarea: Calitatea deosebită a fructelor recomandă acest soi pentru consum în stare proaspătă, pentru piaţa internă şi la export, dar şi pentru industrializare sub diferite forme de prelucrare.

DENUMIRE SOI: TEREZA ANUL OMOLOGĂRII: 2006

FIŞA TEHNICĂ: Sinonime: HC 830204. Originea: a fost obţinut din hibridarea soiurilor Van şi Ebony, la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Iaşi în anul 2006 de către Ludovic Petre şi Eugen Cârdei. Primele descrieri au apărut în anul 2006 şi a fost introdus în România în cursul aceluiaşi an, în zonele favorabile culturii cireşului din Moldova şi din alte zone ale României.

FRUCTUL

Mărimea: mare (7,5 – 7,8 g) Forma: cordiform aplatizat, cu punctul pistilar alungit. Pieliţa: roşie închisă, lucioasă, rezistentă la crăpare, cu mărimea

bracteelor epidermei şi a numărului lenticelelor mic. Pedunculul: lungime şi grosime medie, cu suber prezent între peduncul

şi fruct, iar la detaşarea de fruct nu pierde suc. Pulpa: de culoare roşie închisă, pietroasă, suculentă, potrivit de dulce,

uşor acidulată, cu suc intens colorat (roşu închis). Sâmburele: este mic (5% din greutatea fructului), de formă eliptică

îngustă, neaderent la pulpă. Maturarea fructelor: se maturează la mijlocul lunii iunie, cu 10 zile

înaintea soiului Boambe de Cotnari.

POMUL Vigoarea: slabă spre mijlocie, cu fructificare de tip spur, cu port

semierect, cu ramificare mijlocie, pe ramurile de un an, cu un număr mic de lenticele şi cu o slabă pigmentaţie antocianică a vârfului.

Rezistenţa la boli: medie la antracnoză, monilioză şi crăparea fructelor şi bună la ger şi secetă.

Înflorirea: mijlocie având ca polenizatori soiurile Stella, Van, Boambe de Cotnari şi Maria.

PRODUCŢIA ŞI UTILIZAREA

Caractere agronomice: este un soi foarte precoce (intră pe rod din anii III – IV de la plantare), rodeşte abundent şi constant. Se pretează pentru înfiinţarea de plantaţii intensive cu densitate mare de pomi la ha (500 pomi/ha).

Utilizarea: Calităţile fructului şi ale pomului recomandă acest soi pentru consum în stare proaspătă, pentru piaţa internă şi la export dar mai ales pentru industrializare.

DENUMIRE SOI: ALEX 1 ANUL OMOLOGĂRII: 2014

FIŞA TEHNICĂ: Sinonime: HC 871815. ORIGINE: A fost obţinut prin polenizarea liberă a soiului Lijana, la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Iaşi, omologat în anul 2014. Autorii acestui soi sunt: Margareta Corneanu, Gelu Corneanu, Ludovic Petre, Elena Iurea. FRUCTUL

Mărimea: foarte mare de 8,3-11,7 g. Forma: cordiformă, uşor aplatizată, turtită dorso ventral, cu vârful plat. Pieliţa: roşie închisă, la maturitate completă aproape neagră. Pedunculul: de lungime şi grosime mijlocie, de culoare verde, cu suber

prezent între peduncul şi fruct. Pulpa: roşie, de fermitate medie, suculentă, cu gust semidulce, mijlociu

acidulată, cu aromă şi gust plăcut. Sâmburele: de mărime medie spre mare (0,6 g), eliptic mijlociu,

neaderent la pulpă. Maturitatea: în decada a II- III- a lunii iunie, începutul lunii iulie.

POMUL

Vigoarea: Poate atinge înălţimea de 4-5m, formează un trunchi drept, cu o grosime de 14,4 -16,1 cm, cu scoarţa netedă de culoare cenuşie roşietică.

Rezistenţa la boli: medie la antracnoză, monilioză şi bună la ger, secetă şi crăparea fructelor.

Înflorirea: mijlocie având ca polenizatori soiurile Stella, Van, Boambe de Cotnari şi Maria.

PRODUCŢIA ŞI UTILIZAREA

Caractere agronomice: este un soi foarte precoce (intră pe rod din anii III – IV de la plantare), rodeşte abundent şi constant. Se pretează pentru înfiinţarea de plantaţii intensive cu densitate mare de pomi la ha (500 pomi/ha).

Utilizarea: Calităţile fructului şi ale pomului recomandă acest soi pentru consum în stare proaspătă, pentru industrializare pentru piaţa internă şi la export.

DENUMIRE SOI: GALATA ANUL OMOLOGĂRII: 1994

FIŞA TEHNICĂ: Sinonime: Amar Galata. Originea: este o selecţie de cireş amar depistată în zona Galata, lângă oraşul Iaşi. A fost omologat ca soi nou în anul 1994 la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Iaşi de către Ludovic Petre. Primele descrieri ale soiului au apărut în anul 1994 şi a fost introdus în cultură în România după anul 1994 în zonele favorabile culturii cireşului din Moldova şi România.

FRUCTUL Mărimea: mijlocie spre mare pentru cireşe amare (4,7 g), cu D = 16 mm;

d = 15 mm; H = 17 mm. Forma: sferic – alungită, uşor turtit la bază, puţin alungită la vârf, cu

punctul pistilar plat. Pieliţa: bicoloră (roşu aprins pe fond galben), cu puncte pe epidermă

uşor vizibile, cu pondere slabă. Pedunculul: de lungime medie spre mare (45 – 47 mm), destul de

viguros, mediu rezistent la desprinderea de fruct, iar la detaşare nu pierde suc.

Pulpa: semipietroasă, galben-albicioasă, suculentă, potrivit de dulce, uşor acidulată , cu un fin gust amar.

Sâmburele: de mărime medie, 5,1% din greutatea fructului, semiaderent, de formă larg eliptică, alungit.

Maturarea fructelor : târzie, în prima decadă a lunii iulie, la 12 zile după Amara şi 7 – 8 zile după Amar Maxut.

POMUL Vigoarea: mică spre medie, coroană globuloasă, cu ramuri fructifere

predominante de tipul buchetelor de mai. Rezistenţa la boli: rezistenţă bună la monilioză şi medie la antracnoză.

Soiul este rezistent la ger şi secetă. Înflorirea: târzie, suprapunându-se cu cea a soiurilor Germersdorf, Sam,

Marina şi Bigarreau Dönissen.

PRODUCŢIA ŞI UTILIZAREA Caractere agronomice: Intră pe rod timpuriu (anul IV – V de la

plantare), rodeşte abundent şi constant. Se recoltează uşor şi are o capacitate de producţie deosebită.

Utilizarea: Este un excelent soi pentru industria alimentară în special pentru dulceţuri şi fructe confiate.

DENUMIRE SOI: MAXUT ANUL OMOLOGĂRII: 1994

FIŞA TEHNICĂ:

Sinonime: Amar Maxut. Originea: Este o selecţie de cireş amar depistată în zona Maxut, comuna Deleni din judeţul Iaşi. A fost omologat ca soi nou în anul 1994 la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Iaşi de către Ludovic Petre şi Emil Rominger. Primele descrieri ale soiului au apărut în anul 1994 şi a fost introdus în cultură în România după anul 1994 în zonele favorabile culturii cireşului din Moldova şi România.

FRUCTUL Mărimea: mijlocie pentru soiurile amare (4,5 g), cu D = 15 mm; d = 14

mm; H = 16 mm. Forma: cordiform, tipic. Pieliţa: neagră, cu puncte pe epidermă puţin vizibile, cu pondere slabă,

lucioasă, rezistentă la crăpare. Pedunculul: de lungime medie (42 – 45 mm), cu punct pistilar adâncit,

subţire, mediu rezistent la detaşarea de fruct, nu picură suc. Pulpa: intens colorată, suculentă, sucul roşu închis, cu fermitate medie,

cu 21 % substanţă uscată, 14,2% zahăr, 0,7% aciditate, 48,7 mg la 100 g vitamina C şi un intens gust amar, fin aromat.

Sâmburele: mărime mică, de formă larg eliptică, semiaderent. Maturarea fructelor: în decada a III-a a lunii iunie, la 7 – 10 zile după

soiul Amara.

POMUL Vigoarea: mijlocie, cu port etalat şi o densitate mijlocie a ramurilor, cu

frunziş bogat. Rezistenţa la boli: Soiul este rustic, rezistent la ger, secetă, monilioză şi

tolerant la antracnoză. Înflorirea: timpurie, fiind un bun polenizator pentru soiurile cu înflorirea la

început de sezon.

PRODUCŢIA ŞI UTILIZAREA Caractere agronomice: Intră pe rod timpuriu, rodeşte abundent şi

constant. Se recoltează uşor, în perioadele secetoase şi la maturitatea deplină, fructul se desprinde uşor de peduncul fără supurare.

Utilizarea: Este un excelent soi pentru industrializare, folosit pentru dulceţuri, lichioruri, sucuri naturale etc.

DENUMIRE SOI: ANDA 1 ANUL OMOLOGĂRII: 2014

FIŞA TEHNICĂ:

Sinonime: HC 871845. Origine: A fost obţinut din polenizarea liberă a soiului Lijana la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Iaşi, omologat în anul 2014. Autorii acestui soi sunt: Gelu Corneanu, Ludovic Petre, Margareta Corneanu, Sorina Sîrbu.

FRUCTUL

Mărimea: foarte mare, cu o greutate medie de 9,5-9,9 g în primii ani de rodire.

Forma: reniformă uşor alungită spre vârf. Culoarea: galbenă-albicioasă, uniformă, pe partea însorită galbenă-

intensă. Pedunculul: de lungime şi grosime mijlocie, verde-gălbui, cu suber

prezent între fruct şi peduncul. Pulpa: de culoare crem, pietroasă, crocantă, suculentă, cu aciditate

mijlocie, gust semidulce, slab aromată. Sâmburele: de mărime mijlocie spre mare (0,55-0,6 g), eliptic mijlociu,

neaderent la pulpă. Maturitatea: în ultima decadă a lunii iunie.

POMUL

Vigoarea: atinge înălţimea de 4-5 m, formează un trunchi drept, cu o grosime de 16,1-17 cm, cu scoarţa netedă de culoare cenuşie–roşietică.

Rezistenţa la boli: rezistenţă medie la monilioză şi antracnoză. Soiul este rezistent la ger, secetă şi crăparea fructului.

Înflorirea: spre sfârşitul sezonului de înflorire a cireşului având ca polenizatori soiurile Stella, Van, Lapins, Boambe de Cotnari şi Maria.

PRODUCŢIA ŞI UTILIZAREA

Caractere agronomice: este un soi foarte precoce (intră pe rod din anii III – IV de la plantare), rodeşte abundent şi constant. Se pretează pentru infiinţarea de plantaţii intensive cu densitate mare de pomi la ha (500 pomi/ha).

Utilizarea: Calităţile fructului şi ale pomului recomandă acest soi pentru consum în stare proaspătă, pentru piaţa internă şi la export, dar mai ales pentru industrializare.

DENUMIRE SOI: ANDREI 1 ANUL OMOLOGĂRII: 2014

FIŞA TEHNICĂ: Sinonime: HC 893706. Originea: a fost obţinut din hibridarea soiurilor HC. 27/4 şi Boambe de Cotnari, la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Iaşi în anul 2014 de către Margareta Corneanu, Ludovic Petre, Gelu Corneanu şi Elena Iurea.

FRUCTUL

Mărimea: mare spre foarte mare (8-8,4 g). Forma: cordiform alungită, uşor turtită dorso-ventral cu vârful plat. Culoarea: roşie brună, la maturitatea deplină aproape neagră, uniform

repartizată pe suprafaţa fructului. Pedunculul : scurt, mai rar mijlociu, având în medie 29 mm lungime, de

grosime mijlocie, de culoare verde, iar pe partea însorită brun-roşiatică, bine prins de ramură şi fruct; la smulgere nu apare pătare de suc.

Pieliţa: groasă, lucioasă, elastică, rezistentă şi aderentă la pulpă. Pulpa: roşie mijlocie, fermă, suculentă, dulce accentuat, plăcut acidulată,

foarte plăcută la gust; se desprinde uşor de sâmbure.

Sâmburele: mare având 0,6 g, de formă eliptic mijlocie, neaderent la pulpă.

Maturitatea: mijlocie, în decada a doua a lunii iunie.

POMUL Vigoarea: medie, atinge înălţimea de 4-5 m la vârsta de 9 ani şi

formează un trunchi drept cu diametrul de 11,9-14,3 cm. Rezistenţa la boli: Soiul este rezistent la ger, secetă, monilioză şi

crăparea fructului. Înflorirea: medie având ca polenizatori soiurile Stella, Van, Lapins,

Sunburst, Boambe de Cotnari şi Maria.

PRODUCŢIA ŞI UTILIZAREA Caractere agronomice: este un soi foarte precoce (intră pe rod din anii

III – IV de la plantare), rodeşte abundent şi constant. Se pretează pentru înfiinţarea de plantaţii intensive cu densitate mare de pomi la ha (500 pomi/ha).

Utilizarea: Calităţile fructului şi ale pomului recomandă acest soi pentru consum în stare proaspătă, pentru piaţa internă şi la export.

DENUMIRE SOI: BUCIUM ANUL OMOLOGĂRII: 2006

FIŞA TEHNICĂ: Sinonime: HC 840803. Originea: a fost obţinut din hibridarea soiurilor Van şi Boambe de Cotnari, la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Iaşi, în anul 2006 de către Ludovic Petre şi Gelu Corneanu. Primele descrieri ale noului soi au apărut în anul 2006 şi a fost introdus în România în cursul aceluiaşi an, în zonele favorabile culturii cireşului din NE Moldovei şi în alte zone ale României.

FRUCTUL Mărimea: mare spre foarte mare (8 – 8,5 g) Forma: cordiform aplatizat, cu punctul pistilar adâncit. Pieliţa: roşie închisă, lucioasă, rezistentă la crăpare, cu mărimea

bracteelor epidermei şi a numărului lenticelelor mici. Pedunculul: lungime şi grosime medie, cu suber prezent între peduncul

şi fruct, iar la detaşarea de fruct nu pierde suc. Pulpa: de culoare roşie spre roşie închisă, fermă, suculentă, potrivit de

dulce, uşor acidulată, cu suc intens colorat în roşu. Sâmburele: mijlociu, (6% din greutatea fructului), de formă eliptică

îngustă, neaderent la pulpă. Maturarea fructelor: în decada a III-a a lunii iunie, în aceeaşi perioadă cu

soiul Boambe de Cotnari.

POMUL Vigoarea: mijlocie, de tip normal, port erect, ramificare puternică, cu un

număr mic de lenticele pe ramura de un an şi o pigmentaţie antocianică a vârfului lăstarilor mijlocie, cu frunziş bogat şi sănătos.

Rezistenţa la boli: bună la Monilia fructigena şi antracnoză. Manifestă o rezistenţă bună la ger, secetă şi crăparea fructelor.

Înflorirea: mijlocie, având ca buni polenizatori soiurile Stella, Van, Lapins, Kordia, Boambe de Cotnari şi Maria.

PRODUCŢIA ŞI UTILIZAREA

Caractere agronomice: este un soi precoce (intră pe rod din anul V de la plantare), rodeşte abundent şi constant. Fructele se maturează uniform şi se recoltează uşor.

Utilizarea: Calitatea deosebită a fructelor recomandă acest soi pentru consum în stare proaspătă, pentru piaţa internă şi la export, dar şi pentru industrializare sub diferite forme de prelucrare.

DENUMIRE SOI: CĂTĂLINA ANUL OMOLOGĂRII: 2001

FIŞA TEHNICĂ:

Sinonime: HC 840820. Originea: a fost obţinut din hibridarea soiurilor Van şi Boambe de Cotnari, la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Iaşi în anul 2001 de către Ludovic Petre şi Emil Rominger. A fost introdus în plantaţii după anul 2001 în zonele favorabile culturii cireşului din Moldova şi România.

FRUCTUL Mărimea: mijlocie spre mare (6,8 –7,8 g). Forma: cordiform alungită, cu punctul pistilar adâncit. Pieliţa: roşie aprinsă, roşie închisă la maturitatea deplină, cu puncte pe

epidermă puţin vizibile, cu pondere slabă. Pedunculul: lungime medie spre mare (47 – 50 mm), de grosime medie,

mediu rezistent la detaşare, cu o uşoară supurare a sucului. Pulpa: semipietroasă, suculentă, potrivit de dulce, uşor acidulată de

culoare roşie. Sâmburele: de mărime medie spre mare (6,5% din greutatea fructului),

neaderent, larg-eliptic alungit. Maturitatea de recoltare: semitimpurie, în prima decadă a lunii iunie, la 8

– 10 zile după soiul Cetăţuia şi la aceeaşi dată cu soiul Ramon Oliva.

POMUL Vigoarea: medie, cu creşteri moderate. Începe să rodească din anul 5 –6

de la plantare. Rezistenţa la boli: rezistenţă medie la antracnoză şi monilioză şi

rezistenţă bună la ger şi secetă. Are o rezistenţă superioară la crăparea fructelor comparativ cu cea a soiurilor din care provine, având o maturare uniformă. Este liber de virusul prunus necrotic ring spot (PNRSV) şi prune dwarf (PDV).

Înflorirea: timpurie, având ca polenizatori soiurile Cetăţuia, Early Rivers, Bigarreau Burlat, Bigarreau Moreau, Rivan şi Maxut.

PRODUCŢIA ŞI UTILIZAREA

Caractere agronomice: rodeşte abundent şi constant, are o productivitate superioară soiurilor din aceeaşi epocă de maturare, fiind apreciat pentru calitatea deosebită a fructelor.

Utilizarea: Este destinat în special pentru consum în stare proaspătă, dar spre maturarea deplină poate fi utilizat şi pentru industrializare.

DENUMIRE SOI: CETĂŢUIA ANUL OMOLOGĂRII: 1999

FIŞA TEHNICĂ:

Sinonime: HC 840831. Originea: a fost obţinut din hibridarea soiurilor Van şi Boambe de Cotnari, la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Iaşi în anul 1999, de către Ludovic Petre şi Emil Rominger. Primele descrieri au apărut în anul 1999 şi a fost introdus în România după anul 2000, în zonele favorabile culturii cireşului din Moldova şi din alte zone ale României.

FRUCTUL Mărimea: mijlocie (5,9 g) Forma: reniformă aplatizată pe margini, cu puncte pe epidermă uşor

vizibile şi pondere slabă, cu punctul pistilar adâncit. Pieliţa: roşie închisă spre neagră la maturitatea deplină, cu sensibilitate

medie la crăpare dar mare în anii ploioşi. Pedunculul: scurt (30 mm) şi gros, mediu rezistent la detaşare, fără

supurare. Pulpa: semipietroasă, aproape crocantă, suculentă, potrivit de dulce şi

uşor acidulată, cu 16% substanţă uscată, de culoare roşietică, cu suc slab colorat în roşu.

Sâmburele: mărime medie, 6,5% din greutatea totală a fructului, de formă rotund - alungită, semiaderent la pulpă.

Maturarea fructelor: timpurie (ultima decadă a lunii mai), imediat după soiul Timpurii de mai.

POMUL Vigoarea: mijlocie, de tip spur cu port etalat şi o densitate mijlocie a

ramurilor. Dezvoltă o coroană larg piramidală şi rodeşte predominant pe ramuri mijlocii şi buchete de mai.

Rezistenţala boli: medie la antracnoză şi monilioză. Manifestă o rezistenţă bună la factorii de stres climatic (ger şi secetă). Este liber de virusuri.

Înflorirea: timpurie şi are ca polenizatori soiurile Rivan, Maxut şi Cătălina. PRODUCŢIA ŞI UTILIZAREA

Caractere agronomice: intră pe rod timpuriu, rodeşte abundent şi constant. Fructele se maturează uniform şi se recoltează în fenofaza de pârgă avansată.

Utilizarea: În principal pentru consum în stare proaspătă, fiind printre primele fructe care apar pe piaţă.

DENUMIRE SOI: COCIU 1 ANUL OMOLOGĂRII: 2014

FIŞA TEHNICĂ: Sinonime: HC 840934. Origine: A fost obţinut din hibridarea soiurilor Boambe de Cotnari şi Bigarreau Moreau, la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Iaşi, omologat în anul 2014. Autorii acestui soi sunt Ludovic Petre, Gelu Corneanu, Margareta Corneanu, Sorina Sîrbu

FRUCTUL

Mărimea: foarte mare, având H = 25,8 mm, D = 26,4 mm, d = 22,5 mm şi o greutate medie de 10 -11,4 g în primii ani de rodire.

Forma: reniformă, turtită dorsoventral, uşor alungită la vârf. Culoarea: roşie închisă, aproape neagră la maturitatea deplină. Pedunculul: de lungime şi grosime mijlocie având în medie 35 mm

lungime, de culoare verde gălbui, glabru, relativ slab prins de fruct, cu suber prezent între peduncul şi fruct.

Pieliţa: de grosime mijlocie, lucioasă, aderentă la pulpă. Pulpa: de culoare roşie spre roşie închisă, fermă, crocantă, cu suculenţă

medie, cu gust dulce accentuat, uşor acidulată, cu suc intens colorat în roşu şi cu aromă fină.

Sâmburele: mijlociu (0,4-0,5 g), eliptic mijlociu, neaderent la pulpă. Maturitatea: în decada a II-a a lunii iunie, cu 5-6 zile înaintea soiului

Boambe de Cotnari.

POMUL Vigoarea: mijlocie, cu diametrul mediu de 14,4-15,1 cm, cilindric, cu

scoarţa cenuşie-roşietică, cu crăpături longitudinale superficiale cu puţine lenticele prezente pe toată suprafaţa pomului.

Rezistenţa la boli: medie la antracnoză, monilioză şi crăparea fructului. Manifestă o rezistenţă bună la factorii de stres climatic (ger şi secetă).

Înflorirea: medie şi are ca polenizatori soiurile Van, Boambe de Cotnari, Stella, Lapins, Kordia şi Maria.

PRODUCŢIA ŞI UTILIZAREA

Caractere agronomice: este un soi foarte precoce (intră pe rod din anii III – IV de la plantare), rodeşte abundent şi constant. Se pretează pentru înfiinţarea de plantaţii intensive cu densitate mare de pomi la ha (500 pomi/ha).

Utilizarea: Calităţile fructului şi ale pomului recomandă acest soi pentru consum în stare proaspătă şi industrializare, pentru piaţa internă şi la export.

DENUMIRE SOI: IOSIF 1 ANUL OMOLOGĂRII: 2014

FIŞA TEHNICĂ: Sinonime: HC 883504. ORIGINE: A fost obţinut din hibridarea soiurilor Van şi Lapins la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Iaşi, omologat în anul 2014. Autorii acestui soi sunt Gelu Corneanu, Ludovic Petre, Margareta Corneanu, Elena Iurea.

FRUCTUL

Mărimea: mare (9 g), având în medie: H= 26,5 mm; D= 27 mm şi d= 23,5 mm.

Forma: cordiform-obtuză, uşor turtită. Culoarea: roşie închisă iar la maturitate deplină aproape neagră, cu

reflexe roşietice. Pedunculul: lung, potrivit de gros, uşor îngroşat către fruct, de culoare

verde, iar pe partea însorită brun-roşiatic, foarte bine prins de ramură şi fruct, iar la desprindere nu supurează suc.

Cavitatea pedunculară : largă, destul de adâncă, cu marginile regulate. Pulpa: roşie, tare, crocantă, suculentă, cu gust dulce accentuat, uşor

acidulată, foarte plăcută, se desprinde uşor de sâmbure. Sâmburele: mijlociu ca mărime (0,5 g), eliptic mijlociu, cu un raport

mijlociu între greutatea fructului şi greutatea sâmburelui. Maturitatea: în a doua sau a treia decadă a lunii iunie.

POMUL

Vigoarea: mijlocie, cu înălţimea de 5-6 m la vârsta de 20 ani, formează un trunchi drept cu diametrul de 16,6 – 18 cm, cu scoarţa netedă şi cu crăpături superficiale.

Rezistenţa la boli: Manifestă o rezistenţă bună la factorii de stres climatic (ger şi secetă), boli şi crăparea fructului.

Înflorirea: medie şi are ca polenizatori soiurile Van, Boambe de Cotnari, Stella, Lapins, Kordia şi Maria.

PRODUCŢIA ŞI UTILIZAREA

Caractere agronomice: este un soi foarte precoce (intră pe rod din anii III – IV de la plantare), rodeşte abundent şi constant. Se pretează pentru înfiinţarea de plantaţii intensive cu densitate mare de pomi la ha (500-1250 pomi/ha).

Utilizarea: Calităţile fructului şi ale pomului recomandă acest soi pentru consum în stare proaspătă, pentru piaţa internă şi la export dar mai ales pentru industrializare.

DENUMIRE SOI: LUDOVIC 1 ANUL OMOLOGĂRII: 2014

FIŞA TEHNICĂ: Sinonime: HC 840810. Origine: A fost obţinut din hibridarea soiurilor Van şi Boambe de Cotnari, la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Iaşi. A fost omologat la în anul 2014.

Autorii soiului sunt Ludovic Petre, Elena Iurea, Gelu Corneanu, Margareta Corneanu, Sorina Sîrbu.

FRUCTUL

Mărimea: foarte mare, având H = 25,8 mm, D = 26,4 mm, d = 22,5 mm şi o greutate medie de 10,5 -11,4 g în primii ani de rodire.

Forma: reniformă, turtită dorsoventral, uşor alungită la vârf. Culoarea: roşie închisă, aproape neagră la maturitatea deplină. Pedunculul: de lungime şi grosime mijlocie având în medie 35 mm

lungime, de culoare verde gălbui, glabru, relativ slab prins de fruct, cu suber prezent între peduncul şi fruct.

Pieliţa: de grosime mijlocie, lucioasă, aderentă la pulpă. Pulpa: de culoare roşie spre roşie închisă, fermă, crocantă, cu suculenţă

medie, cu gust dulce accentuat, uşor acidulată, cu suc intens colorat în roşu şi cu aromă fină.

Sâmburele: mijlociu (0,4-0,5 g), eliptic mijlociu, neaderent la pulpă. Maturitatea: în decada a II-a a lunii iunie, cu 5-6 zile înaintea soiului

Boambe de Cotnari.

POMUL Vigoarea: mijlocie, cu înălţimea de 4-5 m, formează un trunchi drept,

mijlociu ca vigoare, cu diametrul mediu de 14,4-15,1 cm, cilindric, cu scoarţa cenuşie-roşietică.

Rezistenţa la boli: Manifestă o rezistenţă bună la factorii de stres climatic (ger şi secetă) şi crăparea fructului şi o rezistenţă medie la boli şi dăunători.

Înflorirea: medie şi are ca polenizatori soiurile Van, Boambe de Cotnari, Stella, Lapins, Kordia şi Maria.

PRODUCŢIA ŞI UTILIZAREA

Caractere agronomice: este un soi foarte precoce (intră pe rod din anii III – IV de la plantare), rodeşte abundent şi constant. Se pretează pentru infiinţarea de plantaţii intensive cu densitate mare de pomi la ha (500 – 1250 pomi/ha).

Utilizarea: Calităţile fructului şi ale pomului recomandă acest soi pentru consum în stare proaspătă şi pentru industrializare pentru piaţa internă şi la export.

DENUMIRE SOI: MARGO 1 ANUL OMOLOGĂRII: 2014

FIŞA TEHNICĂ:

Sinonime: HC 871619. Origine: a fost obţinut prin polenizarea liberă a soiului Van, la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Iaşi, omologat în anul 2014. Autorii acestui soi sunt: Margareta Corneanu, Ludovic Petre, Gelu Corneanu, Sorina Sîrbu.

FRUCTUL

Mărimea: foarte mare având H = 24,2 mm, D= 23,5 mm, d=21,4 mm şi o greutate medie de 8,9-9,5 g în primii ani de rodire.

Forma: cordiformă tipică, turtită dorso-ventral, alungită la vârf.

Culoarea: galbenă-albicioasă, uniformă, uneori pe partea însorită devine galbenă intensă cu o uşoară tentă roşietică.

Pedunculul: lung, de grosime mijlocie, de culoare verde-gălbui, bine prins de ramură, cu suber prezent între peduncul şi fruct dar cu o desprindere uşoară de fruct fără supurare.

Pieliţa: de grosime mijlocie, elastică, luciosă, aderentă la pulpă. Pulpa: are culoare crem, cu fermitate mare, crocantă, suculentă, gust

semidulce, cu aciditate slabă, cu aromă fină. Sâmburele: de mărime mijlocie spre mare (0,5-0,65 g), larg eliptic,

neaderent la pulpă. Maturitatea: în decada a III- a lunii iunie, începutul lunii iulie.

POMUL

Vigoarea: mică, cu înălţimea de 4 m, formează un trunchi drept, mijlociu ca grosime, cu diametrul de 14,5-16,8 cm, cilindric, cu scoarţa cenuşie roşietică.

Rezistenţa: Manifestă o rezistenţă bună la factorii de stres climatic (ger şi secetă) şi crăparea fructului şi o rezistenţă medie la boli şi dăunători.

Înflorirea: târzie şi are ca polenizatori soiurile Van, Boambe de Cotnari, Stella, Lapins, Kordia şi Maria.

PRODUCŢIA ŞI UTILIZAREA

Caractere agronomice: este un soi foarte precoce (intră pe rod din anii III – IV de la plantare), rodeşte abundent şi constant. Se pretează pentru înfiinţarea de plantaţii intensive cu densitate mare de pomi la ha (500-1250 pomi/ha).

Utilizarea: Calităţile fructului şi ale pomului recomandă acest soi pentru consum în stare proaspătă, pentru piaţa internă şi la export, dar mai ales pentru industrializare.

DENUMIRE SOI: MIHAI 1 ANUL OMOLOGĂRII: 2014

FIŞA TEHNICĂ:

Sinonime: HC 893409. Origine: A fost obţinut din hibridarea soiurilor Pietroasă de Geoagiu şi NY 9801, la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Iaşi, omologat în anul 2011. Autorii acestui soi sunt: Margareta Corneanu, Ludovic Petre, Gelu Corneanu, Sorina Sîrbu.

FRUCTUL

Mărimea: mare (7-8 g), având în medie: H= 21,6 mm; D= 20,5 mm şi d= 18,1 mm.

Forma: cordată, uşor turtită. Culoarea: roşie brună, neagră la maturitate deplină. Pedunculul: lung, potrivit de gros, uşor mai îngroşat către fruct, de

culoare verde, foarte bine prins de ramură şi fruct, iar la desprindere nu supurează suc.

Pieliţa: subţire, lucioasă, elastică, rezistentă şi aderentă la pulpă. Pulpa: roşie-mijlocie, crocantă, suculentă, cu gust mijlociu de dulce şi cu

aciditate mijlocie. Sâmburele: mijlociu ca mărime (0,55 g), eliptic mijlociu. Maturitatea: la mijlocul lunii iunie.

POMUL

Vigoarea: medie, cu înălţimea de 4 - 5 m la vârsta de 9 ani, formează un trunchi drept cu diametrul de 10,4 – 13,0 cm, cu scoarţa netedă şi cu crăpături superficiale.

Rezistenţa: Manifestă o rezistenţă bună la Monilia fructigena şi medie la antracnoză. Are o rezistenţă bună la factorii de stres climatic (ger şi secetă) şi crăparea fructului.

Înflorirea: medie şi are ca polenizatori soiurile Van, Boambe de Cotnari, Stella, Lapins, Kordia şi Maria.

PRODUCŢIA ŞI UTILIZAREA

Caractere agronomice: este un soi foarte precoce (intră pe rod din anii III – IV de la plantare), rodeşte abundent şi constant. Se pretează pentru înfiinţarea de plantaţii intensive cu densitate mare de pomi la ha (500 pomi/ha).

Utilizarea: Calităţile fructului şi ale pomului recomandă acest soi pentru consum în stare proaspătă, pentru piaţa internă şi la export, dar mai ales pentru industrializare.

DENUMIRE SOI: PAUL 1 ANUL OMOLOGĂRII: 2014

FIŞA TEHNICĂ: Sinonime: HC 960704. Origine: A fost obţinut din hibridarea soiurilor Bigarreau Drogan şi Fromm la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Iaşi, omologat în anul 2014. Autorii acestui soi sunt: Ludovic Petre, Margareta Corneanu, Gelu Corneanu şi Elena Iurea.

FRUCTUL

Mărimea: foarte mare (9,1-9,9 g), având în medie: H= 27 mm; D= 28 mm şi d= 24 mm.

Forma: reniformă. Culoarea: roşie aprinsă pe fond galben pal (bicolore). Pedunculul: de lungime şi grosime medie, cu suber prezent între

peduncul şi fruct, bine prins de ramură şi fruct, iar la desprindere nu supurează suc.

Pieliţa: de grosime intermediară, elastică, aderentă la pulpă. Pulpa: de culoare crem, tare, crocantă, suculentă, semidulce, plăcut

acidulată, răcoritoare, cu sucul foarte puţin colorat; se desprinde uşor de sâmbure.

Sâmburele: mare, având 0,6 g, de formă circulară, cu suprafaţa uşor încreţită.

Maturitatea: în decada a doua sau a treia a lunii iunie.

POMUL Vigoarea: medie, cu înălţimea de 4 - 5 m la vârsta de 9 ani, formează un

trunchi drept cu diametrul de 17,8 – 19 cm, cu scoarţa netedă, cu crăpături superficiale.

Rezistenţa: Manifestă o rezistenţă bună la boli (Monilia fructigena şi antracnoză) şi dăunători. Are o rezistenţă bună la factorii de stres climatic (ger şi secetă) şi crăparea fructului.

Înflorirea: medie, recomandându-se ca soiuri polenizatoare Bigarreau Dönissen, Bigarreau Drogan, Stella, Lapins şi Boambe de Cotnari.

PRODUCŢIA ŞI UTILIZAREA

Caractere agronomice: este un soi foarte precoce (intră pe rod din anii III – IV de la plantare), rodeşte abundent şi constant. Se pretează pentru infiinţarea de plantaţii intensive cu densitate mare de pomi la ha (500 pomi/ha).

Utilizarea: Calităţile fructului şi ale pomului recomandă acest soi pentru consum în stare proaspătă, pentru piaţa internă şi la export dar mai ales pentru industrializare.

DENUMIRE SOI: LUCIA ANUL OMOLOGĂRII: 2007

FIŞA TEHNICĂ: Sinonime: PUTNA. Origine: A fost obţinut din hibridarea soiurilor Van şi Muncheberger fruhe la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Iaşi, omologat în anul 2007. Autorii acestui soi sunt: Ludovic Petre şi Eugen Cârdei.

FRUCTUL

Mărimea: mare spre foarte mare ( 7,7-8,6 g) Forma: cordiform aplatizată. Culoarea: roşie închisă, lucioasă. Pedunculul: de lungime şi grosime medie, cu suber prezent între

peduncul şi fruct, bine prins de ramură şi fruct, iar la desprindere nu supurează suc.

Pieliţa: de grosime intermediară, elastică, aderentă la pulpă. Pulpa: de culoare roşie închisă, fermă, suculentă, semidulce, plăcut

acidulată, răcoritoare, cu sucul intens colorat. Sâmburele: mediu ca mărime, având 6% din greutatea fructului,

neaderent la pulpă. Maturitatea: în decada a doua sau a treia a lunii iunie.

POMUL

Vigoarea: slabă spre medie, cu înălţimea de 4 - 5 m la vârsta de 9 ani, formează un trunchi drept cu diametrul de 17,8 – 19 cm, cu scoarţa netedă, cu crăpături superficiale.

Rezistenţa: Manifestă o rezistenţă bună la boli (Monilia fructigena şi antracnoză) şi dăunători. Are o rezistenţă bună la factorii de stres climatic (ger şi secetă) şi crăparea fructului.

Înflorirea: medie, recomandându-se ca soiuri polenizatoare Van, Ştefan, Stella, Lapins şi Boambe de Cotnari.

PRODUCŢIA ŞI UTILIZAREA

Caractere agronomice: este un soi foarte precoce (intră pe rod din anul V de la plantare), rodeşte abundent şi constant. Se pretează pentru înfiinţarea de plantaţii intensive cu densitate mare de pomi la ha (500 - 1250 pomi/ha).

Utilizarea: Calităţile fructului recomandă acest soi pentru consum în stare proaspătă, pentru piaţa internă şi la export, dar şi pentru industrializare.

DENUMIRE SOI: OANA ANUL OMOLOGĂRII: 2007

FIŞA TEHNICĂ: Sinonime: Sârca. Origine: A fost obţinut prin hibridarea intraspecifică, dirijat controlată, între soiurile Van şi Boambe de Cotnari, omologat în anul 2007 şi brevetat în anul 2010 cu denumirea de Sârca. Autori: L. Petre, E. Cârdei.

FRUCTUL

Mărimea: mare (7,5-7,9 g). Forma: reniformă. Culoarea: roşie închisă, lucioasă. Pedunculul: de lungime şi grosime medie, cu suber prezent între

peduncul şi fruct, bine prins de ramură şi fruct, iar la desprindere nu supurează suc.

Pieliţa: de grosime intermediară, elastică, aderentă la pulpă. Pulpa: de culoare roşie închisă, fermă, suculentă, semidulce, plăcut

acidulată, răcoritoare, cu sucul intens colorat. Sâmburele: mediu ca mărime, având 5% din greutatea fructului,

neaderent la pulpă. Maturitatea: în decada a doua a lunii iunie.

POMUL

Vigoarea: medie, rodeşte pe buchete de mai şi ramuri mijlocii Rezistenţa: Manifestă o rezistenţă medie la boli (Monilia fructigena şi

antracnoză) şi dăunători. Are o rezistenţă bună la factorii de stres climatic (ger şi secetă) şi crăparea fructului.

Înflorirea: medie, iar ca polenizatori se recomandă soiurile Stella, Van, Lapins, Radu şi Bucium.

PRODUCŢIA ŞI UTILIZAREA

Caractere agronomice: este un soi foarte precoce (intră pe rod din anul V de la plantare), rodeşte abundent şi constant.

Utilizarea: Calităţile soiului sunt productivitatea şi calitatea fructului fiind recomandat pentru consum în stare proaspătă, dar şi pentru industrializare.

DENUMIRE SOI: RADU ANUL OMOLOGĂRII: 2007

FIŞA TEHNICĂ: Sinonime: HC 840836. Origine: A fost obţinut prin hibridarea între soiurile Van şi Boambe de Cotnari, omologat în anul 2007 şi brevetat în anul 2010. Autori: L. Petre, G. Corneanu.

FRUCTUL

Mărimea: mijlocie spre mare (6,6-7,6 g). Forma: reniformă. Culoarea: roşie închisă, lucioasă.

Pedunculul: scurt şi cu grosime medie, cu suber prezent între peduncul şi fruct, iar la desprindere nu supurează suc.

Pieliţa: de grosime intermediară, elastică, aderentă la pulpă. Pulpa: de culoare roşie închisă, fermă, suculentă, semidulce, plăcut

acidulată, răcoritoare, cu sucul intens colorat. Sâmburele: mic, având 4% din greutatea fructului, neaderent la pulpă. Maturitatea: în decada a doua a lunii iunie.

POMUL

Vigoarea: medie, de tip normal. Rezistenţa: Manifestă o rezistenţă medie la boli (Monilia fructigena şi

antracnoză) şi dăunători. Are o rezistenţă bună la factorii de stres climatic (ger şi secetă) şi crăparea fructului.

Înflorirea: medie, iar ca polenizatori se recomandă soiurile Stella, Van, Lapins, Maria şi Bucium.

PRODUCŢIA ŞI UTILIZAREA

Caractere agronomice: este un soi foarte precoce (intră pe rod din anul V de la plantare), rodeşte abundent şi constant.

Utilizarea: Calităţile soiului sunt productivitatea şi calitatea fructului fiind recomandat pentru consum în stare proaspătă, dar şi pentru industrializare.