Sociologia Identitatii - Cursul 4 Cercetarea Stiintifica a Identitatii

Obiectivele cercetării ştiinţifice sunt

legate de realizarea de descrieri sau de

oferirea unor explicaţii generale în forma

unor legi despre clase de fenomene.

Sunt căutate diferenţe numerice între

grupuri.

Exemplu:

Identitatea naţională: câţi români au studii

superioare, care este venitul mediu pe

cap de locuitor, care este numărul

mediu de copii în familii etc.

Florentina Scârneci

Identitatea este un fenomen static.

Definirea şi descrierea identităţii se face pe baza criteriilor obiective, exterioare actorului:

- origine comună,

- limbă,

- cultură,

- religie,

- psihologie colectivă.

Identitatea e dobândită o dată pentru totdeauna.


Plecând de la o astfel de concepţie

asupra identităţii, cercetarea ei se

realizează cu ajutorul metodelor şi

tehnicilor structurate.

Includem aici experimente, anchete cu

aplicarea de chestionare, teste,

inventare şi scale de atitudine, interviuri

structurate, observaţii structurate şi

analiza documentelor sociale cu ajutorul

tehnicilor cantitative.


Rolurile pe care le jucăm ne modelează

comportamentele şi atitudinile (foarte

vizibil la rolurile care implică deţinerea

de putere sau supunerea).

Vezi portarul, secretarele etc.

Internalizarea rolurilor

Atribuiri situaționale mai degrabă decât

dispoziționale ale comportamentelor


Cât este de dificil să transformăm o

persoană într-una cu o nouă identitate?


Oamenii pot destul de uşor să renunţe la

principiile etice şi morale când li se cere

de către o autoritate să le încalce.

Teoria conformismului: un subiect care

nu are capacitatea de a lua decizii, mai ales într-o situație de criză, va lăsa

decizia în seama grupului și a ierarhiei lui.


Iluţ descrie o serie de teste, inventare şi

scale de atitudine care au fost utilizate în

studierea sinelui şi a identităţii.

Ele au fost grupate de autor în teste

directe şi indirecte dată fiind importanţa

criteriului în studierea unui subiect relativ

sensibil cum este identitatea.


Testul stimei de sine elaborat de M. Rosenberg: Alegeţi dintre variantele total acord, de acord, dezacord, total dezacord,

în funcţie de cum apreciaţi că următoarele propoziţii vă caracterizează:

1. Cred (simt) că sunt o persoană valoroasă, cel puţin la fel ca alte persoane.

2. Cred (simt) că am un număr de însuşiri bune.

3. Una peste alta, sunt înclinat să cred că sunt un ratat.

4. Sunt capabil să fac lucruri la fel de bine ca majoritatea oamenilor.

5. Cred (simt) că nu am cu ce să mă mândresc prea mult.

6. Am o atitudine pozitivă faţă de mine însumi.

7. Aş dori să pot avea mai mare respect faţă de mine însumi.

8. Câteodată mă gândesc că nu sunt bun de nimic.

9. Pe ansamblu, sunt satisfăcut de mine însumi.

10. Cu siguranţă câteodată mă simt nefolositor.

Scorul stimei de sine este dat de suma itemilor. Itemii 1,2,4,6, 9 sunt cotaţi 4 pentru total acord, 1 pentru total dezacord, iar itemii 3,5,7,8,10 invers. Cu cât scorul este mai mare cu atât stima de sine e mai înaltă.


Testul celor 20 de propoziţii sau testul W-A-Y

("Cine eşti dumneata?") care relevă

dimensiuni ale sinelui:

Răspundeţi cu 20 de cuvinte, expresii sau

propoziţii diferite la întrebarea „cine eşti

dumneata?”.


Zurcher (1977) aplicând testul la studenţii din colegiile americane a clasificat răspunsurile în patru categorii:

a. identificarea cu atribute fizice exterioare, cum ar fi: sunt blondă, am ochi căprui, am 1.65 metri înălţime, sunt din Chicago;

b. identificarea cu statusuri şi roluri sociale: student, catolic, căsătorit;

c. răspunsuri ce descriu stări şi comportamente relativ independente de structuri, statusuri şi roluri sociale: îmi place muzica clasică, sunt o fire optimistă, sunt o persoană fericită, sunt irascibil;

d. răspunsuri foarte generale care nu aduc informaţii propriu-zise despre individul respectiv: sunt o fiinţă umană, sunt o părticică din univers.

Răspunsurile de tip b reprezintă sinele instituţional, iar cele de tip c, sinele intim, spontal, impulsiv.

Rezultatele obţinute au confirmat ipoteza lui Turner anume că faţă de deceniile trecute trăsăturile ce ţin de sinele intim, spontan sunt mai frecvent invocate în raport cu cele ale sinelui instituţional.


Iluţ: Răspunsurile pe două loturi de studenţi români (a câte 90) de la secţii socioumane la un interval de 15 ani:

- A crescut numărul răspunsurilor de tip b (identificări cu statusuri sociale) - după ’89 diferenţierea pe latura socială este mult mai puternică.

- A crescut numărul răspunsurilor de tip a şi a scăzut numărul răspunsurilor de tip d - în regimul totalitar se încerca uniformizarea sub cât mai multe aspecte, iar identificarea cu trăsături fizice, exterioare, dar diferenţiatoare nu era de dorit; se evitau identităţi particulare şi se refugiau în spaţiul anonimului absolut, de „fiinţă umană”, „parte a cosmosului”.

Tip de răspuns 1982 1997

a 4% 25%

b 18% 25%

c 32% 34%

d 46% 16%


Gordon în 1968 folosind tehnica cine eşti tu a cerut unui număr de 156 de studenţi să furnizeze 15 răspunsuri.

Cele mai frecvente răspunsuri au indicat vârsta (82%) şi sexul (74%).

Autorul a diferenţiat mai multe categorii de răspunsuri mergând de la polul social la cel personal al identităţii:

• apartenenţe ale individului dobândite la naştere (sex, moştenire rasială şi naţională, categorii religioase);

• roluri în familie (tată, frate etc.), apartenenţe politice şi profesionale;

• identificări abstracte, existenţiale şi convingeri ideologice;

• interese şi activităţi;

• caracteristici ale personalităţii incluzând valorile morale, autonomia, percepţia unităţii personale şi competenţele individuale.


Gordon arată că apar variaţii în utilizarea diferitelor categorii de definire a sinelui.

- femeile menţionează mai des categoria apartenenţei sexuale decât bărbaţii,

- negrii îşi indică apartenenţa lor rasială mai des decât albii,

- iar evreii apartenenţa lor religioasă.

Apartenenţa la o minoritate sau la clasa dominată generează în indivizi o conştiinţă mai acută a categoriei (sau categoriilor) care îi pun în poziţia de minoritari sau dominaţi.


Am aplicat şi eu testul „Who are you”. Am

încercat descoperirea felului în care se

identifică managerii comparativ cu non-

managerii. Testul a fost completat de

184 persoane (dintre care 99 manageri).


- managerii, spre deosebire de non-manageri, se definesc mai mult prin statusuri (profesionale şi familiale) şi mai puţin prin aspecte fizice exterioare;

- managerii, spre deosebire de non-manageri, se definesc mai mult prin comportamente (de petrecere a timpului liber, de acumulare – sunt curioşi, învaţă, nu pierd timpul – sau prosociale – sunt altruişti, dau, ajută) şi mai puţin prin caracteristici temperamentale;

- managerii, spre deosebire de non-manageri, se definesc mai puţin prin defecte (managerii se declară mai ales comozi şi impulsivi, iar non-managerii mai ales încăpăţânaţi, răi, nerăbdători, nervoşi, egoişti şi naivi).


Metoda ştiinţifică surprinde staticul,

identitatea aici şi acum.

Identitatea şi sinele sunt, însă, procese,

ele se construiesc şi reconstruiesc

permanent de-a lungul timpului.


Standardizarea instrumentelor de

cercetare poate aduce pericolul omiterii

unor aspecte esenţiale în studierea

identităţii.

Validitatea este considerată slabă şi

datorită preformulării răspunsurilor. Se

consideră că acestea nu pot surprinde

în totalitate şi fidel aspectele delicate

ale identităţilor.


Munca de postcodificare şi realizarea de

tipologii este deschisă erorilor atunci

când testele conduc la colectarea unor

date calitative (aşa cum se întâmplă la

testele verbale proiective, de exemplu)


Metodele standardizate, în general,

ridică şi problema înţelesului,

semnificaţiei diferite pe care o acordă

subiecţii aceluiaşi cuvânt, propoziţii sau

întrebări.

În cazul studierii identităţii limita este şi

mai evidentă dat fiind că fenomenele

puse în discuţie sunt mai degrabă

abstracte şi complexe.


• problemă ce poate apărea odată cu

folosirea metodelor directe de cercetare

a identităţii şi sinelui (Iluţ):

"în ce măsură subiectul, conştient fiind de

ceea ce urmărim în cercetare, îşi

dezvăluie "autenticul" din reprezentarea

de sine şi din valorile şi atitudinile sale”.

! dezirabilitatea socială


metodele indirecte aduc în discuţie o

nouă limită: "cu cât o tehnică este mai

indirectă, cu atât se interpun mai multe

variabile necontrolate, şi deci cu atât

identificarea unei anume reprezentări

sau valori este mai nesigură“ (Iluţ).


Sociologia Identitatii - Cursul 4 Cercetarea Stiintifica a Identitatii

Documents

Transcript of Sociologia Identitatii - Cursul 4 Cercetarea Stiintifica a Identitatii