„Ele aşteaptă lăsarea nopţii. Ascunse în case, îmbrăcate precum copiii sau acoperite de

voaluri transparente, pândind în spatele obloanelor luminate de numărul mare şi roşu, ori

aşezate în fotoliile adânci din salon, aşteaptă. Noaptea va fi lungă. Cu cizmuliţe înalte, corsaje

decoltate, buze roşii şi ochi incodeiati, coboară în stradă şi pun stăpânire, cu mersul lor

totodată lasciv şi voios, pe inimă oraşelor. Caută petele de lumină, cafenelel animate,

restaurantele deschise. Îşi ridică puţin fustele şi aruncă ocheade. Uneori i se adresează pe

neaşteptate unui bărbat şi, cu o voce mângâietoare, vorbesc despre dragoste şi bani. Jupoanele

sunt albe, privirile ademenitoare. Un efluviu al dorinţelor. Aceste femei sunt de vânzare şi o

afirmă. Carne oferită spre vânzare. Întotdeauna se poate negocia. Preţurile sunt libere. Ele

depind de oră, de înfăţişarea şi de amabilitatea clientului, de starea de spirit a fetei” (Laure

Adler, pg 15)

Laure Adler afirmă că „prostitutia este o afacere de cupluri.” Prostituţia este o afacere

care nu ar există dacă nu ar fi şi un „trup doritor”. Puţini sunt cei care afirmă acest lucru, toţi

aruncă toată vina pe prostituate. Se spune despre prostituate că ele sunt cele care provoacă

bărbatul. Nu cred că e adevărat, deoarece dacă bărbatul nu s-ar lăsa convins, prostituţia nu ar

exista, piaţa sexului ar fi doar un subiect tabu. (Ibidem)

Prostituţia este cea mai veche meserie, ea existând încă din Antichitate, femeia şi

bărbatul vânzându-şi trupul pentru bani. Vechile popoare nu numai că tolerau prostituţia, ci şi

o încurajau pentru că anumite scopuri să fie atinse. În Grecia Antică prostituatele erau egale

bărbaţilor, ele fiind singurele femei care se bucurau de acest privilegiu. Prostituţia aducea

beneficii atât celor ce o practicau cât şi oraşelor greceşti care aveau stabilite tarife şi impozite

speciale pentru această „meserie”. (Oxana Isac, pg. 241)

În Roma Antică prostituţia era văzută ca un „rău necesar”. Prostituţia era tolerată, dar

nu era considerată o profesie. Prostituatele erau acceptate doar pentru raporturi sexuale. Unui

senator nu îi era permis să se însoare cu o protituate, sau cu fiica uneia. Pentru a fi

recunoscute, şi mai ales pentru a nu fi confundate cu celelalte femei respectate, prostituatele

trebuiau să poarte „o togă scurtă şi o mitră asemănătoare unei bonete frigiene”.Imediat cu

liberalizarea moravurilor, în perioada imperială, prostituatele nu au mai fost nevoite să poarte

această ţinută, însă au adoptat alta, haine ţipător colorate, păr decolorat, model ce este adoptat

de prostituate şi în perioada contemporană. (Ibidem)

La evrei, în perioada creştinismului timpuriu, prostituţia era acceptată doar în cazul

practicantelor de altă naţionalitate. În Evul Mediu prostituţia a fost considerată un păcat,

conform normelor religioase, însă a fost practicată la scară largă. În perioada în care oraşele

medievale ale Europei au crescurt, sec. XI şi XII, prostituţia s-a răspândit, determinând

autorităţile laice şi religioase să adopte anumite măsuri. În secolul XVIII prostituţia a fost

văzută „ca un delict împotriva dreptului natural”. Tot în această perioadă s-au redactat ghiduri

speciale pentru preoţii care oferau spovedanie prostituatelor şi de asemenea le iertau păcatele.

În secolul XIV prostituţia a fost considerată o formă de concubinaj, care era sancţionat de

rege şi biserică. Astfel că prostituatele au fost obligate să poarte anumite culori, nu aveau voie

să frecventeze anumite zone ale oraşului, şi le era interzisă apropierea de casele respectabile.

În secilul XV, sancţiunile autorităţilor s-au diminuat. Bordelurile erau conduse de către

autorităţile municipale, ele aducând venituri cosiderente oraşelor. Prostituatele locuiau doar în

anumite zone ale oraşelor, erau obligate să poarte anumite semne distinctive, nu aveau dreptul

să facă parte din public în anumite sezoane, nu aveau dreptul să doarmă în hanuri sau taverne.

În secolul XVII s-au adoptat măsuri mai stricte cu privire la prostituţie. Opinia publică a

început să conştientizeze faptul că prostituţia este o acţiune ruşinoasă şi trebuie interzisă cu

ajutorul unor măsuri legale. Bordelurile au început să fie închise în mai multe oraşe din

Europa. Virginitatea a fost declarată o valoare sacră, iar prostituţia a fost astfel condamnată,

ea fiind considerată o formă de destrăbălare. În timpurile moderne, între prostituată şi client

nu există nici o legătură de cunoaştere personală, singura legătură dintre ei doi având caracter

anoim. (Idem, pg. 241-244)

Unii sociologi plasează prostituţia la fenomene normale însă alţii consideră că ea este o

problemă socială. Emil Durkheim spunea că prositutia apare ca urmare a presiunilor existente

într-o societate, precum şi ca urmare a apartenenţei unei persoane la o subcultură. Orice

instituţie, inclusiv prostituţia, există datorită sentimentelor favorabile din societate. (Emil

Durkheim apud Oxana Isac, pg. 237)

Prostituţia este o problemă socială din cauză că implică imoralitate, adică două persoane

care nu se cunosc întreţin relaţii sexuale, deoarece corpul femeii este exploatat doar pentru

plăcerile bărbatului. Riscul de răspândire a bolilor venerice şi a bolii SIDA în societate, este

ridicat datorită existenţei prostituţiei. (Oxana Isac, pg. 237-238)

G. May caracterizează prostituţia cu ajutorul a trei componente:

1. Plată, care constă în bani sau daruri şi este primită în urma actului sexual;

2. Caracterul imoral al acestei relaţii, caracter ce este luat asupra persoanei în cauză în

mod voluntar;

3. indiferenţă emoţională care rezultă din primele două componente. (G May apud

Oxana Isac, pg. 239)

Pentru explicarea cauzelor şi motivaţiilor prostituţiei au fost adoptate următoarele

teorii:

„1. Teoria alienării, care a luat ca premisă exploatarea femeii şi a prostituatei în

societatea capitalistă şi, implicit, „instrainarea” prostituatelor de societatea legitimă.

2. Teoria asocierii diferenţiate şi învăţării subculturale, care priveşte prostituţia că un

rezultat al iniţierii de către membrii acestei subculturi, al familiarizării treptate cu normele,

valorile şi cu stilurile ei de viaţă.

3. Teoria controlului social, care explică prostituţia că un efect al atitudinilor

contradictorii faţă de o asemenea instituţie, existând ţări, cum este cazul Statelor Unite, unde

în unele state (ex: Nevada) ea este permisă şi în altele interzisă. Supusă unor influenţe şi

presiuni contradictorii, angajarea în prostituţie implică alegerea unei căi ilegitime, dar

susţinută totuşi, cel puţin tacit, de o parte din public şi tolerată chiar de autorităţi.” (Oxana

Isac, pg. 245)

Părerea mea este că prostituţia va exista întotdeauna indiferent dacă această practică

este legală sau nu, sau considerată de alţii morală şi de alţii imorală. După cum am menţionat

şi în istoricul din prima parte a referatului, prostituţia este cea mai veche meseria. Ea există

încă din Antichitate, şi a fost practicată indiferent dacă în anumite perioade a fost interzisă iar

în altele acceptată.

Consider că cei din Antichitate ştiau să câştige de pe urma acestui viciu. Prostituatele

plăteau anumite taxe şi impozite speciale, iar meseria lor nu era considerată a fi ilegala. Cu

toate că trebuiau să poarte anumite ţinute distincte, pentru a nu fi confundate cu o femeie

respectată în societate, ele îşi desfăşurau activitatea în deplină siguranţă. Pe când în ziua de

azi, în unele ţări, pe lângă faptul că riscă să fie prinse şi amendate de organele de specialitate,

ele riscă să fie infectate sau să contamineze clientul cu boli venerice, SIDA. Acest lucru se

întâmplă şi datorită faptului că unele prostituate nu se protejează, sau acceptă să nu se

protejeze pentru a câştiga mai mulţi bani. Un alt motiv este şi faptul că ele provin din familii

dezorganizate şi au defieciente în ceea ce priveşte cultura şi educaţia.

Prostituatele sunt asociate cu păsări de noapte sau alte asocieri şi sunt văzute cu ochi

răi de societate. Statul tolerează prostituţia cu toate că este ilegală. Cu toate că adoptă unele

măsuri pentru ca acest fenomen să se diminueze, consider că nu se implică destul, şi din

această cauză fenomenul încă va fi prezent. Cred că statele de astăzi ar trebui să adopte

modelul statelor din Antichitate sau a celor din Europa sec XV şi astfel şi ei au de câştigat şi

prostituatele nu vor mai fi nevoite să se ascundă, sau să rişte să fie traficate. În Republica

Moldova, tocmai datorită crizei economice, multe femei sunt traficate şi ajung să se

prostitueze. Pentru reducerea cazurilor de infectare cu HIV s-au adoptat programe de schimb

de prezervative. Acest program constă în acordarea prostituatelor prezervative, pentru ca

acestea să nu mai infecteze clientul cu HIV, sau de ce nu, să nu mai fie ele infectate. Acest

program funcţionează cu succes deoarece el nu încearcă să prindă prostituatele ci doar să

prevină infecţia cu HIV. Acest gen de program funcţionează mai bine decât cele care încearcă

să combată prostituţia, deoarece el le ajută şi nu le sigmatizeaza.

Eu nu consider că prostituţia este ceva rău, atâta timp cât femeia îşi doreşte acest lucru,

şi bineînţeles atâta timp cât ţara în care este acceptă acest fenomen. În acest caz, văd

prostituţia ca o oricare altă meserie. Consider că prostituţia există şi datorită bărbatului, pentru

că atâta timp cât există bărbaţi care îşi doresc să meargă la prostituate, unele femei nu vor

renunţă la această meserie.

Am vorbit mai sus despre ţinuta prostituatelor din Antichitate care trebuia să fie

distinctă faţă de cea a femeilor respectate. Acest lucru îl regăsim şi astăzi, cu toate că nu e o

lege scrisă. Prostituatele adoptă un stil de îmbrăcăminte provocator, pentru a putea ademeni

uşor bărbaţii. Şi ca urmare se diferentiaza de restul persoanelor de gen feminin.

Banii pe care îi primesc prostituatele diferă de la o femeie la alta, adică dacă o femeie

este frumoasă, arată bine, este îngrijită, câştiga mult mai bine decât una care are un aspect

neîngrijit. Astfel putem face distincţia dintre prostituatele de lux şi cele care fac asta la orice

colţ de stradă. Prostituatele de lux nu sunt prezente la orice colţ de stradă, ele sunt „inchiriate”

pentru o noapte şi sunt plătite mult mai bine că cele care stau la colţ de stradă. Prostituatele de

lux nu acceptă orice client, ci îi acceptă doar pe cei prezentabili, care au ce să le ofere.

Japonezii fac distincţia între prostituate şi aşa numitele gheişe. „Onsen geisha”,

prostituate, sunt acele femei care nu au o pregătire artistică şi oferă servicii sexuale bărbaţilor.

„Geishele” sunt acele femei care au o pregătire artistică, muzică, dans, ceremonia ceaiului,

conversaţii cu bărbaţii pe care îi întreţineau. Gheişele erau pregătite încă de mici, uneori fiind

chiar vândute caselor de gheişe pentru o bună pregătire. În timpul celui de-al Doilea Război

Mondial, unele femei tinere doritoare să strângă bani, ofereau servicii sexuale militarilor

americani, pretinzând că sunt gheişe. Din această cauză s-a făcut confuzia între gheişe şi

prostituate.

În concluzie prostituţia este o meserie care va fi mereu practicată indiferent de lege sau

de societate. Imaginea lor însă diferă de la o societate la alta. În Olanda, spre exemplu, unde

prostituţia este legală, prostituatele sunt văzute ca ceva normal nefiind stigmatizate, pe când în

România, unde prostituţia este ilegală, ele sunt stigmatizate şi vânate de organele de poliţie, şi

îşi riscă şi sănătatea.

Bibliografie:

1. Laure Adler. (2004). Casele de Toleranţă între 1830 şi 1930 – Viaţa cotidiană,

Bucuresti, ed. Corint

2. Oxana Isac.(2004). Sociologia devianţei – note de curs, Chişinău, ed. Tipografia

Centrală