Societate civilăSocietatea civilă este ansamblul formelor de organizare care asigură "o solidaritate și o capacitate de reacție spontană a indivizilor și

a grupurilor de indivizi față de deciziile statului și, mai în general, față de tot ce se petrece în viața de zi cu zi a țării."(Nicolae

Manolescu)[1]

Dicționarul "Dictionary.com's 21st Century Lexicon"[2] definește societatea civilă ca

1. totalitatea organizațiilor și instituțiilor non-guvernamentale care exprimă interesele și voința cetățenilor

2. indivizii și organizațiile din societate independente de guvern.

Conceptul de societate civilă a luat varii forme de-a lungul timpului. El a apărut la sfârșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX, când

teoreticienii filozofiei și ai politicii au început sa facă o distincție intre stat și restul societății, ca urmare a transformării societății

medievale (strict ierarhice) în cea moderna (de indivizi liberi, reglementata de aparatul statului). La origine, conceptul de societate

civilă includea toate sferele societății formate din cetățeni liberi, deci și pe cea economica. Teoreticieni importanți ai conceptului au

fost: Hegel, Marx, Gramsci.

Descriere

Societatea civilă este organizata pe principiul voluntariatului, fiind independenta de autoritatile de stat. Unul din momentele

principale când societatea civila se implica este cel al alegerilor electorale (educarea electoratului, observatori la alegeri).

Noțiunea de "societate civila" descrie forme asociative de tip apolitic și care nu sunt părți ale unei instituții fundamentale ale

statului sau ale sectorului de afaceri. Astfel, organizațiile neguvernamentale - asociații sau fundații, sindicatele, uniunile

patronale sunt actori ai societății civile, care intervin pe lângă factorii de decizie, pe lângă instituțiile statului de drept pentru a le

influența, în sensul apărării drepturilor și intereselor grupurilor de cetățeni pe care îi reprezintă.

Cei mai multi oameni folosesc noțiunea de societate civilă în mod eronat sau restrictiv, referindu-se ori la noțiunea de civil (ca

opus al celei de militar) ori numai la organizațiile neguvernamentale. Astfel, în ultimii ani s-a simțit nevoia unei completări aduse

noțiunii, denumită acum sectorul nonprofit, sau cel de-al treilea sector al societății, unde primele două sunt instituțiile

fundamentale ale statului și sectorul de afaceri.

Societatea civilă este cel mai simplu termen pentru a descrie un întreg sistem de structuri, care implică cetățeanul în diferitele

sale ipostaze de membru într-o organizație neguvernamentală, într-un sindicat sau într-o organizație patronală.

Societatea civila este formată din cetățeni, asociați sub diferite forme, care au aceleași interese și care își dedică timpul,

cunoștințele și experienta pentru a-și promova și apăra aceste drepturi și interese.

Exemple de instituții ale societății civile:

organizații nonguvernamentale (ONG-uri)

organizații comunitare (engl.: Community-Based

Organizations)

asociații profesionale

organizații politice

cluburi civice

sindicate

organizații filantropice

cluburi sociale și sportive

instituții culturale

organizații religioase

mișcări ecologiste

media

Societatea civilă descrie un întreg sistem de structuri, care permit cetățenilor noi roluri și relații sociale, prin diferite modalități de

participare la viața publică.

Societatea modernă se structurează prin trei componente:

componenta economică

componenta politică (instituțiile fundamentale ale statului)

componenta societății civile, sectorul fără scop lucrativ, care legitimează sau amendează celelate două componente.

Societatea civilă de azi are Strategie de dezvoltare 2012-2015Legea privind aprobarea Strategiei de dezvoltare a societăţii civile pentru perioada 2012-2015 a intrat astăzi în vigoare prin publicare în Monitorul Oficial.

Strategia de dezvoltare a societăţii civile pentru anii 2012-2015 şi planul de acţiuni pentru implementarea acesteia  au fost aprobate de Legislativ, cu votul majoritar al deputaților, la  28 septembrie 2012.  Inițiativa a aparținut deputaților PLDM, iar proiectul a fost prezentat de vicepreședintele Parlamentului,  Liliana Palihovici.

Noua Strategie  continuă eforturile demarate în cadrul Strategiei precedente a dezvoltării a societăţii civile 2009-2011, adoptate prin Hotărârea Parlamentului nr. 267 din 11.12.2008.

Strategia a fost elaborată pentru a crea un cadru comun pentru toate eforturile de dezvoltare a societăţii civile în Republica Moldova prin acţiuni realiste şi concrete,  capabile să contribuie progresiv la dezvoltarea democratică a Republicii Moldova, să stimuleze coeziunea socială şi să dezvolte capitalul social.

În procesul implementării Strategiei dezvoltării societăţii civile pentru anii 2012-2015, va fi efectuată monitorizarea periodică a realizării acţiunilor şi evaluarea rezultatelor obţinute pentru ca, după caz, să fie operate modificările necesare.

Procesul de implementare a Strategiei şi a Planului de acţiuni va fi coordonat  de către Unitatea Responsabilă de Cooperare cu Societatea Civilă, care va întruni reprezentanţi din partea executivului şi a reprezentanţilor din partea societăţii civile. Ministerele relevante vor fi obligate să prezinte rapoarte Unităţii Responsabile de Cooperare cu Societatea Civilă, în baza cărora această structură va prezenta anual, până la data de 31 martie, Parlamentului raport privind executarea prevederilor Planului de acţiuni şi a Strategiei.

Sursele de finanţare pentru implementarea Strategiei vor fi din bugetul de stat (în limitele cheltuielilor alocate/aprobate instituţiilor implicate), din proiectele şi programe de asistenţă tehnică şi financiară externă din partea donatorilor și sponsorizări.

Potrivit datelor Strategiei de dezvoltare a societăţii civile pentru perioada 2012-2015 „actualmente în Republica Moldova sunt înregistrate peste 8200 de organizaţii ale societăţii civile (OSC). Majoritatea OSC înregistrate (aprox. 65%) sunt localizate în mun. Chişinău. Conform estimărilor, în regiunea Transnistreană a Republicii Moldova sunt înregistrate peste 1000 de OSC, care contribuie, intr-o anumită măsură, atât la reprezentarea intereselor cetăţenilor din regiune, cât şi la stabilirea de contacte între cele două maluri ale Nistrului. Republica Moldova are aproximativ 1,9 de OSC raportat la 1000 de locuitori, ceea ce reprezintă un anumit progres  comparativ cu Ucraina (1,2) şi Federaţia Rusă (1,6). Însă acest număr este excesiv de mic în comparaţie cu alte ţări din regiune, inclusiv România (2,9).”

Dreptul la asociere

Aşa cum s-a observat de-a lungul vremii, epoca modernă a adus în prim plan ideea şi nevoia de asociere. Emanciparea deplină a individului a dus şi la afirmarea tot mai puternică a dreptului la asociere. Specialiştii în domeniu apreciază că tinerii manifestă un grad de predispunere la asociere mult mai ridicat decât adulţii sau vârstnicii. Ceea ce denotă că tinereţea marchează dezvoltarea unor noi tipuri de relaţii conştiente şi puternic coezive, mai cu seamă cu membrii grupului celor de aceeaşi vârstă şi ai propriei generaţii, cât şi restructurarea relaţiilor cu ceilalţi membri ai societăţii. S-a observat o evoluţie distinctă în cursul adolescenţei, aşa-zisa „intensificare a relaţiilor de grup”. Tendinţa de asociere s-a accentuat în condiţiile anomiei sociale, când tineretul a acuzat un plus de marginalizare şi frustrare. În realitate însă, fenomenul asociativ în rândul tinerilor este şi continuă să se menţină la un nivel destul de firav. Într-un recent sondaj de opinie la nivel naţional, 49% dintre tineri îşi manifestaseră dorinţa de a face parte din asociaţii de tineret, însă în realitate s-a constatat că apartenenţa reală a acestora la asociaţii de tineret a fost estimată într-un procent de doar 1-2% din populaţia acestui segment de vârstă. Nici în ţările comunitare, cu toată îndelungata tradiţie a asocierii, cu toate facilităţile de care s-au bucurat aceste structuri, tineretul nu este cu mult mai atras de ele. Un sondaj de opinie la nivelul ţărilor Uniunii Europene, din 47,6% chestionaţi numai 7,4% au recunoscut că aparţin unei organizaţii de tineret. Pentru situaţia din ţara noastră există şi câteva motive în plus:

efectul inhibator al experienţei negative a organizării tineretului până la 22 decembrie 1989, nişte prelungiri ale partidului unic, cu scopul de a asigura controlul asupra tineretului şi a-i îndoctrina pe linia urmărită;

memoria colectivă reţine amintirea acelor experienţe traumatizante, asociate cu munca patriotică, obligatorie, cu cântecele revoluţionare şi patriotice, cu şedinţe, raportări şi drastice sancţionări;

o altă cauză o reprezintă sărăcia mijloacelor aflate la dispoziţia acestor grupuri care doresc să se asocieze, lipsa unui loc propriu de întâlnire, a unor mijloace de comunicare şi informare sau de deplasare, etc. 

Pornind de la experienţa specifică ultimilor ani, nu putem fi de acord cu acei actori care apreciază existenţa unei tendinţe sporite a tinerilor pentru asociere. Însă realitatea este cu totul alta, atracţia o prezintă mai mult micile grupuri de stradă sau de cartier, grupurile de prieteni. Acestea oferă un cadru mulţumitor, dar limitat ca posibilitate de acţiune; de cele mai multe ori nu există stimulentul ca asemenea grupuri să dobândească recunoaştere de acţiune şi să se angajeze în realizarea unor proiecte colective mai consistente. Organizaţii viabile, active, sunt cele axate pe proiecte concrete. În decursul anilor, promotorii unor asemenea tentative au realizat că chiar organizaţia în sine reprezintă un proiect şi că trebuie gândită ca atare, în termeni de realizare, adaptând modelele curente de parteneriat, dezvoltând mai departe conceptul de participare activă a tinerilor.

Ei trebuie să adopte, în următoarea ordine de preferinţă: * protejarea tinerilor împotriva drogurilor şi criminalităţii; * protecţia mediului; * activităţi pentru timpul liber; * activităţi cu tinerii şomeri; * activităţi cu tinerii handicapaţi; * activităţi cu orfanii sau cu familii tinere;

* încurajarea talentelor; * suport pentru contacte internaţionale între tineri; * sprijin pentru întreprinzători, ş.a.

Este tot mai clar că şcoala, cu toată reforma din învăţământ, nu mai poate să asigure prin ea însăşi succesul şi reuşita în viaţă. Ea rămâne necesară pe mai departe, dar nu este suficientă. Coagularea structurilor asociative sănătoase, active, implicate în dezvoltarea locală şi regională, trebuie să reprezinte o ţintă politică importantă. Societatea civilă nu se maturizează de la sine. Din nefericire, prea puţini sunt cei conştienţi de beneficiile în plan strict personal ale apartenenţei şi activităţii în cadrul unei asociaţii. Asociaţia este un cadru ce permite contacte umane preţioase şi reprezintă un canal de informare deosebit de util pentru tineri. Maturizarea se produce mai rapid şi mai lin, dar sigur, într-un asemenea mediu prielnic. În concluzie, asocierea nu poate să însemne decât un cadru favorabil pentru dezvoltarea personalităţii fiecărui tânăr în parte. Dreptul la asociere - drept consfinţit în Declaraţia Universală a drepturilor omului(ART. 20) , în Convenţia cu privire la drepturile copilului (art.15), ÎN Constituţia RM (ART. 41, 42).Articolul 20 din DUDO.

Orice persoana are dreptul la libertatea de întrunire si de asociere pasnica. Nimeni nu poate fi silit sa faca parte dintr-o asociatie.

Articolul15 din Conven ţ ia cu privire la DC. 1. Statele părţi recunosc drepturile copilului la libertatea de asociere şi la libertatea de intrunire

paşnică.

Dreptul la asociere constituie posibilitatea recunoscută ca cetăţenii să acţioneze prin

reuniunea competenţelor lor în scopul promovării unor interese de grup.

Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, sindicate, asociaţii non-guvernamentale.

Organizaţiile non-guvernamentale sunt organizaţii non-profit ceea ce înseamnă că

eventualele venituri obţinute trebuie cheltuite în întregime, ele nu pot fi capitalizate.

Sindicatele sunt asociaţii care contribuie la apărarea drepturilor salariaţilor; ele se pot

uni în confederaţii având dreptul de a organiza greve, mitinguri; ele semnează contracte

colective de muncă.

Alte forme de asociere: - comitetul de părinţi

- Asociaţii de locatari

- Asociaţii religioase

Codul Etic ONG PREFAŢĂ Organizaţiile non-guvernamentale sunt parte a societăţii civile şi joacă un rol important în soluţionarea multor probleme economice, sociale, culturale şi de altă natură contribuind astfel la realizarea unui echilibru în societate. Odată cu creşterea importanţei sporeşte şi responsabilitatea ONG-urilor. Ele au obligaţia de a fi transparente, oneste, responsabile, accesibile, respectuoase faţă de valorile etice, furnizând informaţie veridică şi exceptând manipulări de situaţie în beneficii particulare ale conducerii ori personalului. ONG-urile respectă principiul de a nu se implica în conflicte de discriminare rasială, religioasă, etnică, culturală şi politică. Ele sunt obligate să respecte drepturile fundamentale ale omului, ale fiecărei persoane. ONG-urile vor avea un sistem adecvat de guvernare, ele trebuie să fie corecţi în procesul administrării banilor publici, să manifeste o responsabilitate sporită, să nu facă abuz de mijloace publice în scopuri personale. ONG-urile au obligaţia de a nu se ralia sau a se opune unor guverne aparte, în scopuri pur-personale ori antisociale, la fel de a nu se supune dictatului unui organ guvernamental. Pe scurt, ONG-urile au responsabilitatea de a se consacra altora şi de a respecta cu cel mai profund anagjament principiile Codului conduitei etice. Codul Etică al ONG-urilor este destinat aplicării în comunitatea organizaţiilor non-guvernamentale din Republica Moldova. El este valabil indiferent de faptul, dacă organizaţia non-guvernamentală este de tipul beneficiul mutual, ori realizează o prestaţie in interesul societăţii. Codul este util şi în cazul organizaţiilor cu programe internaţionale, şi în cazul ONG-urilor ce realizează interesele comunităţilor locale, indiferent de amplasarea acestora. Standardele Codului sunt aplicate oricare ar fi aria de preocupări ale ONG-urilor: domeniul umanitar, avocacy, prevenirea conflictelor, cercetări, educaţie, monitorizarea drepturilor omului, protecţia sănătăţii şi mediului înconjurător. O structură eficace de guvernare şi un organ de conducere puternic şi activ reprezintă condiţia crucială pentru constituirea unei organizaţii şi capacitatea acesteia de a-şi exercita misiunea şi de a-şi atinge obiectivele propuse.În termenii prezentului Codul Etic, ONG-urile sunt cele stipulate în Legea cu privire la asociaţiile obşteşti, Lega cu privire la fundaţii şi Codul Civil (art. 188).

1. PRINCIPII DE BAZĂ

Fiecare ONG acţionează în baza principiilor fundamentale prevăzute de Cod sau pornind de la conţinutul acestuia. 1.1. Responsabilităţi, prestaţie şi recunoaştere publicăUn ONG, prin activitatea sa, îmbină propria dezvoltare cu prestarea de servicii altor entităţi, menţinând un echilibru între interesele proprii şi cele publice, urmărind creşterea continuă a calităţii şi deversificarea serviciilor oferite.1) Un ONG îşi desfăşoară activităţile în beneficiul altora, atât pentru întreaga societate, cât şi pentru unul dintre segmentele acesteia.2) Banii gestionaţi de ONG nu ar trebui să devină mijloc de abuzuri şi de realizare a unor interese personale.3) ONG ar trebui să fie conştientă de faptul că de comportamentul şi activităţile desfăşurate de ea depinde imaginea tuturor ONG-urilor şi că ea este responsabilă de credebilitatea de care se bucură sectorul asociativ în societate. 1.2. Drepturile omului

1) ONG nu lezează în nici un fel drepturile fundamentale ale omului, pornind de la faptul că toţi oamenii sunt liberi şi egali în drepturi.2) ONG activează în concordanţă cu statutul organizaţiei, colaborînd cu organizaţiile şi persoanele asociate la valorile şi scopurile comune.3) ONG respectă valorile morale şi religioase, la obiceiuri, tradiţii şi la cultura comunităţii în care activează. 1.3. Transparenţă şi responsabilitateONG este deschisă şi onestă în relaţiile din interior şi în cele cu donatorii, cu publicul, prezentând periodic, dări de seamă asupra activităţii sale.1) ONG stabileşte relaţii de cooperare cu guvernul, donatorii, asociaţiile şi cu alte părţi interesate, respectând confidenţialitatea datelor personale şi informaţiilor asupra proprietăţii private.2) ONG informează periodic opinia publică despre activităţie desfăşurate şi despre modul în care sunt gestionate resursele sale materiale şi financiare.3) ONG este responsabilă pentru deciziile luate nu numai în faţa donatorilor şi a legii, ci şi, în egală măsură, în faţa beneficiarilor săi, personalului şi membrilor organizaţiilor asociate, societăţii, în ansamblu. 1.4. Exactitate şi legalitateONG se cuvine să fie onestă şi corectă cu donatorii, beneficiarii proiectului, membrii colectivului, organizaţiile asociate, autorităţile publice, publicul, în general, respectînd legile oricărei jurisdicţii, în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea.Legi şi regulamente. Activitatea, gestionarea, alte acţiuni ale organizaţiei ar trebui să fie conform legilor şi regulamentelor naţionale şi locale, unde activează acest ONG.1) ONG recurg la efectuarea unei analize juridice periodice a documentelor organizaţiei în vederea atestării conformităţii acestora cu legislaţia în vigoare.2) ONG nu se implică în nici o activitate ce contravine legilor ţării, opunându-se ferm tentativelor de a stabili raporturi corupte şi altor incorectitudini ori încălcări ale disciplinei financiare.3) ONG promovează o politică care să asigure ca personalul şi voluntarii să prezinte rapoarte confidenţiale organului de conducere, cu privire la fraudele comise de oricare dintre persoanele asociate organizaţiei.4) ONG respectă toate obligaţiile, prevăzute de legislaţia naţională, cum ar fi regulile de fuzionare, de acumulare de fonduri, principiile unice de angajare în muncă, normele de sănătate şi de protecţie a muncii, regulile confidenţialităţii, legile cu privire la mărcile comerciale, legislaţia în domeniul dreptului de autor ş.a.5) ONG reacţionează prompt la încălcările depistate de personal, structurile administrative, voluntari, persoane angajate pe bază de contract sau de parteneri, donatori, organilor de control, etc.

2. INTEGRITATEA ONG

2.1. Non-guvernamental1. Non-guvernamental. Organizaţia nu trebuie să facă parte dintr-o autoritate publică sau agenţie interguvernamentală.2. Neafilierea politică. ONG îşi va asigura independenţa şi să nu fie părtinitoare, nici unuei formaţiuni politice. 2.2. Independenţă şi autonomie1. Independenţă. ONG, în activitatea sa, este independentă. Politica organizaţiei, viziunea şi activităţile ei nu sunt influenţate de vreo organizaţie comercială, donator, guvern, funcţionar de stat, partid politic, de oricare alt ONG.2. ONG îşi stabileşte structura sa de autoguvernare, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale în domeniu şi ale propriului Regulament/Statut. 2.3. VoluntariatulAderarea la un ONG se face exclusiv pe bază de liber consimţământ. Respectarea valorilor şi principiilor voluntariatului se cuvine să rămână în continuare forţă motrice de natură să asigure funcţionarea organizaţiei non-guvernamentale.

3. CONDUCEREA 3.1. Organizare 1. Aspectele de organizare. ONG trebuie să deţină un document de constituire, să organizeze un organ executiv, responsabilii pentru execuţie, să convoace şedinţe ordinare şi să desfăşoare activităţi.2. Documentele organizaţiei. Documentele organizaţiei (cum ar fi statutele, documentele de constituire scrise, ori acordurile de asociere) trebuie să stabilească clar misiunea, obiectivele, structura de guvernare, drepturile şi obligaţiile membrilor şi, după caz, regulile de procedură.Legalizarea. Aceste principii de organizare sunt aplicate, indiferent de faptul dacă legalitatea ONG este recunoscut de guvern.

3.2. Structura organului de guvernare 1. Membru responsabil de resurse. Organul de guvernare a l ONG-ui trebuie să fie compusa din persoane consacrate cauzei organizaţiei, dorind să pună timpul şi energia sa în serviciul misiunii, capabil să contribuie esenţial la prosperarea organizaţiei. Printre resursele pe care acesta poate să le aducă în serviciul organului de guvernare sunt experienţa şi bunul simţ, prestigiul, capacitatea de a atrage mijloace băneşti pentru organizaţie, calificarea profesională, în special, cea de jurist, contabil, administrator, colector de fonduri şi marketing.2. Evitarea legaturilor de rudenie. Organul de guvernare trebuie să fie compus din cel puţin trei membri nelegati de rudenie şi toodata compus de cel putin cinci membri. Relaţii de rudenie sunt acceptate nu mai mult decât între doi membri, iar în acest caz organul va avea 7 sau mai multi membri.3. Politica privind personalul. ONG trebuie să accepte o politică de limitare a componenţei personalului angajat, care votează componenţa membrilor organului de guvernare, în mod ideal nu mai mult de o persoană ori 10% din organul de guvernare. Persoana care este direct ori indirect remunerată nu trebuie să se afle in calitatea de presedinte sau trezorier al organului de guvernare.4. Termenele   limită. Termenele limită vor fi stabilite pentru membrii organului de guvernare. În majoritatea cazurilor, termenul stabilit pentru o persoană este de cel mult trei ani, fiind acceptate nu mai mult de trei termene consecutive şi nu mai puţin de un an trebuie să treacă până ce un membru va fi abilitat să fie reales după ce şi-a executat numărul limită de termene consecutive.5. Comitetul pentru numire. Procedura de numire a membrilor in organul de guvernare trebuie să fie cunoscut membrilor organului şi altor părţi interesate.6. Diversitate. Organul de guvernare trebuie să dispuna de o reprezentare larga, reflectind diversitatea constituentilor ONG-ului. ONG trebuie să susţină participarea reprezentanţilor din diferite localităţi, dacă documentele organizaţiei, legislaţia naţională ori locală prevede desfăşurarea şedinţelor prin intermediul tehnologiilor de teleconferinţă.7. Documentele statutare. Fiecare membru al organului de guvernare trebuie să dispuna de o copie a documentelor si sa ia act de documentele organizaţiei.

1. 8.Compensare. Membrii organului de guvernare nu sunt remuneraţi pentru activitatea in organul de guvernare. Ei pot solicita rambursarea cheltuielilor direct legate de exercitarea obligaţiilor.

3.3. Misiunea 1. Formularea. ONG trebuie să formuleze succint descrierea misiunii sale într-un document scris aprobat de organul de guvernare al ONG. Acest document trebuie să formuleze clar scopurile organizaţiei şi ce anume urmează aceasta să realizeze.2. Organul de guvernare (Bordul directorilor). Fiecare membru al organului de guvernare trebuie să conştientizeze şi să susţină întru totul misiunea organizaţiei.3. Disponibilitate publică. Misiunea ONG-ui trebuie pusa la dispoziţia tuturor persoanelor oficiale, membrilor, personalului, asociaţilor, donatorilor, beneficiarilor de programe şi publicului larg.4. Evaluare. Misiunea ONG trebuie să fie revizuită periodic (fiecare 2 ori 3 ani) pentru a stabili dacă mai este oportună. 3.4. Responsabilităţile organului de conducere 1. Formularea misiunii. Organul de guvernare trebuie să stabilească direcţiile de activitate ale ONG, atunci când procedează la alcătuirea ori adoptarea misiunii, periodic revizuit, cu scopul de a respecta exactitatea şi veridicitatea şi de a-l ajusta şi modifica la necesitate.2. Programe şi  conformitate. Organul de guvernare trebuie să stabilească programele şi serviciile ONG şi să monitorizeze corespunderea lor misiunii, la fel, caracterul lor efectiv şi eficient.

1. 3.4. Bugetul  anual şi  acumularea de fonduri. Organul de guvernare trebuie să aprobe bugetul anual şi să participe activ la procesul de acumulare a fondurilor. În procesul aprobării bugetului anual, organul de guvernare trebuie să verifice procentajul resurselor repartizate administrării şi cheltuieli efectuate pentru acumulare de fonduri în corespundere cu cheltuielile de program şi să încerce de a obţine în acest scop nu mai puţin de 65% din veniturile ce trebuie valorificate pentru programe, dar în mod ideal nu mai mare de 80 %.5. Gestionarea   resurselor. Organul de guvernare trebuie să gestioneze resursele în mod eficient, prin elaborarea unei proceduri de respectare a condiţiilor fiduciare şi legale.6. Angajare şi evaluarea profesională a Directorului executiv. Organul de guvernare trebuie să angajaze în funcţie directorul executiv printr-o procedură de selectare pentru a stabili cea mai potrivită pentru aceste scopuri persoană. Organul de guvernare trebuie să stabilească mărimea remunerării şi să se asigure că persoana numită posedă calităţile morale şi profesionale necesare pentru a atinge scopurile preconizate de ONG şi, periodic, să evalueze performanţele Directorului Executiv.7. Planificarea strategică. Organul de guvernare, de rând cu personalul, trebuie să participe la elaborarea planului strategic pe termen lung şi scurt, inclusiv să traseze scopuri şi obiective, să monitorizeze succesele ONG pe toată durata activităţii sale.

8. Codul de etică şi conduită. Organul de guvernare trebuie să aprobe Codul de Etică şi Conduită pentru ONG şi să asigure activitatea organizaţiei în conformitate cu acest Cod.2. Codul de etică. Acest organ aprobă Codul etic al ONG şi îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu acest Cod.3. Membrii conducerii. Organul de conducere al ONG (de regulă, Consiliul de administraţie) activeză pe bază de voluntariat, fără remunerare.

4. CONFLICTE DE INTERESE

În activitatea curentă a membrilor organului de conducere al ONG prevalează interesele comune faţă de cele personale. Membrii al organului de conducere nu pot participa la luarea deciziei asupra unei probleme în care aceştia sunt implicati, de exemplu, în cazul realegerii lor în acest organ, acordării de recompense etc.1. Divulgarea. Fiecare membru, inclusiv persoană cu funcţie de răspundere, ar trebui să facă public orice conflict de interese potenţial ori deja produs, inclusiv implicarea oricărei alte instituţii afiliate, pe care el ori ea poate s-o atragă în conflict (de exemplu, de a fi membru al organului de conducere al unui alt ONG cu obiective şi misiuni similare). După caz, organul de conducere al ONG prezintă membrilor şi angajaţilor săi un document scris asupra unui conflict de interese, semnat de către fiecare membru al organizaţiei.2. Politici scrise. Organul de conducere al ONG elaborează şi adoptă un mecanism, de soluţionare a conflictelor de interese adus la cunoştiinţa, contra semnătură, fiecărei persoane la înscrierea acesteia în rîndurile ONG sau, după caz, mai tîrziu. 5. RESURSE UMANE Din ONG pot face parte persoanele remunerate şi neremunerate, cu acelaşi drept de a participa la diverse activităţi, inclusiv la cele de luarea a unor decizii. ONG asigură membrilor săi condiţii de muncă corespunzătoare prevederilor Codului Muncii.1. Politici elaborate în domeniul resurselor umane. Organizaţia ar trebui să-şi elaboreze politici proprii în domeniul resurselor umane (sau un ghid de angajare) pentru personalul ei, care trebuie să prevadă aspecte privind angajarea (remunerarea, zile nelucrătoare, concedii medicale etc.), alte politici de bază, cum ar fi confidenţialitatea informaţiei, procedura înaintării de plângeri etc.2. Dezvoltarea   personalului. Organul de conducere al ONG asigură oportunităţi de creştere a nivelului de pregătire profesională a angajaţilor.3. Echitate şi drepturi. Fiecare membru al ONG se bucură de un tratament echitabil şi loial, fiindu-i garantant libertatea la asociere, de conştiinţă şi de opinie, revenindu-i totodată, răspunderea personală pentru activitatea desfăşurată, deciziile luate. 6. CREDIBILITATE ŞI TRANSPARENŢĂ Informaţia publică cu privire la ONG1. Exactitate şi oportunitate. Informaţia furnizată de către organizaţie donatorilor, membrilor, beneficiarilor săi şi publicului în general trebuie să fie exactă şi oportună.2. Raport   anual. De regulă, cel puţin o dată pe an, ONG întocmeşte şi prezintă o dare de seamă asupra activităţilor desfăşurate, aducîndu-le la cunoştinţa opinei publice. Acestea vor cuprinde date legate de modul în care au fost gestionate resursele financiare şi materiale ale organizaţiei în perioada de referinţă.3. Lista   conducerii   şi   persoanelor   cu   funcţie   de   răspundere   ale  organizaţiei. ONG face publică componenţa nominală a organului de conducere, informând opinia publică despre eventualele schimbări intervenite.4. Asocierile. ONG informează, de asemenea , asupra faptului de asociere a ei cu alte organizaţii.5. Confidenţialitatea. ONG respectă confidenţialitatea informaţiei pivind membrii şi clienţii acesteia, cu excepţia cazurilor când persoanele însăşi au renunţat la aceasta sau când divulgarea informaţiei este cerută de lege.6. Asigurarea accesului la informaţie. Organizaţia ar trebui să asigure o comunicare obiectivă cu societatea, posibilităţi de documentare asupra activităţii acesteia.7. Evaluare. Periodic activitatea ONG ar trebui examinată, pentru a determina relevanţa sa în raport cu misiunea, perspectivele derulării în continuare a programelor ori actualizării acestora, oportunitatea adoptări de noi programe şi servicii. În definitiv, urmează de a evalua:(1) dacă activităţile sunt conforme misiunii curente a organizaţiei sau dacă ele trebuie actualizate ori întrerupte în legătură cu modificarea misiunii; (2) caracterul efectiv şi eficient al programelor în raport cu obiectivele ONG; (3) efectul pentru beneficiarii programelor; (4) costul programelor în raport cu rezultatele şi (5) dacă se impune oferta unor noi servicii. Evaluarea trebuie să fie deschisă, onestă şi accesibilă tuturor persoanelor interesate. 8. Exactitate.  Informaţia pe care o furnizează organizaţia mijloacelor de informare în masă, elaboratorilor de politici sau publicului ar trebui să fie precisă şi permanentă.

9. Autoritatea afirmatiilor. Afirmaţiile ONG-ului ar trebui să reflecte doar punctul de vedere al organizaţiei. Un ONG de interes public nu ar trebui să se pronunţe în numele comunităţii pe care ea o deserveşte sau în numele întregului sector asociativ. 7. DOMENIUL FINANCIAR ONG-urile vor dispune de o procedură financiară legală, pentru a asigura donatorii, membrii şi publicul în general de faptul că fondurile alocate organizaţiei sunt utilizate corect.1. Responsabilitate fiscală. Membrii organului de guvernare al ONG-ului sunt responsabili de obligaţiile fiscale ale organizaţiei şi trebuie să cunoască modalităţile de calculare, specificate în dările de seamă financiare.2. Bugetul anual. Bugetul anual al organizaţiei trebuie să fie aprobat de organul de guvernare ONG-ului, şi trebuie să conţină cheltuielile preconizate pentru desfăşurarea programului, acumularea externă de fonduri şi cheltuielile pentru gestionarea organizaţiei. ONG-ul trebuie să activeze în baza bugetului aprobat.3. Raportul financiar intern. Raportul financiar intern trebuie să fie pregătit periodic şi prezentat organului de guvernare. Orice divergenţă dintre cheltuielile bugetare şi cele actuale, la fel, divergenţele dintre veniturile prevăzute de buget şi cele real obţinute, trebuie să fie aduse la cunoştinţa organului de conducere.4. Politica financiară. ONG trebuie să dispună de o politică financiară, care să corespundă proporţiei organizaţiei şi să reflecte acumularea şi distribuirea resurselor financiare, investirea activelor, achiziţiile efective, procedura de control, şi care nu vor contravene prevederilor legale naţionale.Audit-ul.  În cazul în care ONG a înregistrat un venit anual substanţial, acesta va face obiectul unui control de audit ce va fi executat conform standandelor internaţionale. În cazul unui venit nesemnificativ este suficientă efectuarea unui control intern.Standarde profesionale. Organizaţia trebuie să adere la toate standardele contabilităţii profesionale şi procedurile de audit, prevăzute de legislaţia naţională, respectând toate cerinţele de întocmire a rapoartelor financiare.

8. ACUMULAREA DE FONDURI În scopul realizării proiectilor şi programelor, ONG colectează resurse financiare de la fundaţii, corporaţii, donatori individuali şi din partea administraţiei publice. Pentru a obţine asemenea fonduri este necesar ca ONG-ul să fie transparent şi responsabil, să utilizeze fondurile în corespundere cu intenţiile donatorului. De asemenea, activitatea de colectare a fondurilor să corespundă cu misiunea ONG-ului.8.1. Utilizarea fondurilor1. Utilizarea fondurilor (mijloacelor financiare şi de bunuri). Organizaţiile ar trebui să garanteze că fondurile vor fi utilizate în scopurile prevăzute de contractul de grant sau donaţie. Organizaţia ar trebui să asigure utilizarea eficientă a granturilor şi contribuţiilor.2. Consimţământul   obligatoriu   al   donatorului   pentru   operarea  modificărilor. ONG poate opera modificări în condiţiile prevăzute de grant numai după obţinerea acordului din partea donatorului.8.2. Relaţiile cu donatorii1. Monitorizarea cheltuielilor. ONG adoptă şi promovează un sistem de monitorizare a cheltuielilor.2. Rapoarte narative. Organizaţia ar trebui să întocmească rapoarte narative cu privire la utilizarea şi gestionarea fondurilor.3. Rapoartele financiare. ONG prezintă în cel mai scurt timp posibil rapoartele financiare la cererea donatorilor sau altor persoane interesate.4. Corectitudenea financiară. Organizaţia nu ar trebui să utilizeze fondurile obţinute în beneficiu personal sau în beneficiul rudelor, prietenilor, partenerilor, colegilor etc. ONG nu vor utiliza presiunea, constrângerea, sau alte măsuri neetice în procesul înaintării solicitărilor de finanţare. 9. PARTENERIAT, COLABORARE ŞI ACTIVITĂŢI ÎN COMUN ONG poate colabora cu alte organizaţii ale societăţii civile, agenţii guvernamentale şi interguvernamentale, societăţi comerciale, în scopul realizării obiectivelor propuse.9.1. Principii generale ale parteneriatului şi colaborăriiOrganizaţia poate stabili relaţii de colaborare cu o altă entitate în care acesta are misiuni similare. ONG-ul va colabora în baza principiului împărtăşirii valorilor, intereselor comune, în scopul realizării binelui societăţii, pe bază de echitate şi de beneficii mutuale egale. Colaborarea dintre ONG-uri va imprima transparenţă financiară şi schimb reciproc de informaţie, de idei şi de experienţă. Schimbările din cadrul colaborării ar trebui să fie discutate şi nu impuse de una dintre părţi.9.2. Relaţii cu alte ONG-uri sau organizaţii ale societăţii civile1. Schimbul   de   informaţii. ONG-urile va recurge la schimburi de informaţii pe marginea proiectelor cu alte ONG-uri şi organizaţii ale societăţii civile.2. Ajutor acordat altor ONG-uri. ONG-ul ar îşi va exprima solidaritatea cu proiectele şi acţiunile altor ONG-uri, să promoveze eficienţa şi succesul altor ONG-uri, dacă aceasta nu compromite integritatea şi valorile organizaţiei.

9.3. Relaţii cu agenţiile guvernamentale şi organe interguvernamentale1. Obiectivele   şi   independenţa   ONG-urilor. Organizaţia ar trebui să stabilească relaţii de colaborare cu organe guvernamentale, numai în scopul atingerii obiectivelor propuse de ONG şi nu trebuie să compromită independenţa şi autoguvernarea organizaţiei.2. Favoruri politice. Organizaţia nu ar trebui să-şi modifice politica sau esenţa echidistantă în scopul obţinerii unor favoruri politice.9.4. Relaţii cu organizaţii comercialeONG stabileşte relaţii de colaborare cu societăţi comerciale în scopul realizării obiectivelor sale, fără a-şi afecta independenţa şi autogestiunea. 10. DISPOZIŢII FINALE 1. Acceptarea Codului se face în baza deciziei organului de conducere al organizaţiiei neguvernamentale.Informaţia despre acceptarea Codului urmează a fi expediată la secretariatul Consiliului ONG şi înregistrată în baza de date.2. Orice organizaţie neguvernamentală sau persoană fizică este în drept să propună modiciări şi să propage ideile ce se conţin în prezentul Cod.3. Modificarea prezentului Cod se va face prin decizia Forumului ONG.

Organizaţiile obşteşti

Legea RM cu privire la asociaţiile obşteşti din 17.05.1996 stabileşte principiile de constituire, înregistrare, desfăşurare şi încetare a activităţii asociaţiilor obşteşti.

Scopul şi sarcinile asociaţiilor obşteşti sunt stabilite de statutul, regulamentul acestora. Asociaţiile obşteşti se consideră mişcările obşteşti, organizaţiile pacifiste şi de apărare a drepturilor

omului, organizaţiile de femei, de veterani, de invalizi, de tineret şi copii, societăţile ştiinţifice, tehnice, ecologiste, cultural – educative, sportive, alte asociaţii benevole, uniunile de creaţie, comunităţile naţional – culturale, alte asociaţii ale cetăţenilor.

Asociaţiile obşteşti se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în scopul realizării şi apărării drepturilor civile, economice, sociale, culturale, a altor drepturi şi libertăţi legitime; dezvoltării activismului social şi spiritului de iniţiativă al cetăţenilor, satisfacerii intereselor lor profesionale şi de amatori în domeniul creaţiei ştiinţifice, tehnice, artistice; ocrotirii sănătăţii populaţiei, antrenării acesteia în activitatea filantropică, în practicarea sportului de masă şi a culturii fizice; ocrotirii naturii, monumentelor de istorie şi cultură; educaţiei patriotice şi umanistice; extinderii contactelor internaţionale; consolidării păcii şi prieteniei între popoare; desfăşurării altor activităţi neinterzise de legislaţie.

Membri ai asociaţiilor obşteşti pot fi cetăţenii care au atins vârsta de 18 ani. Membri ai asociaţiilor obşteşti de tineret pot fi cetăţenii care au atins vârsta de 14 ani. Membri ai asociaţiilor obşteşti de copii pot fi cetăţenii care au atins vârsta de 10 ani.

Catalogul ONG- urilor din RMAgrar şi funciar (14) A rta , Cultura si Traditii Populare (21) Binefacere şi caritate (28) Comunicaţii şi tehnologii informaţionale (13) Culte şi organizaţii religioase (2) Dezvoltare regională şi comunitară (52) Ecologie(24) Economie şi contabilitate (9) Femei(12) Hobby şi interese profesionale (4) Integrare europeană (23) Mass-media(14) Ocrotirea sănătăţii şi a persoanelor cu handicap (19) Organizaţii a minorităţilor naţionale (14) Politici publice (5) Profil Juridic si Drepturile Omului (23) Sport, turism , odihnă şi agrement (8) Stiinţă , educaţie şi instruire neformală (27) Tineret şi copii (40) Voluntariat(16)

Organizaţii obşteşti ale tinerilor şi copiilor în RM Funcţionează circa 200 organizaţii de copii şi tineri , sau pentru aceştea.

Consiliul Naţional al Tineretului din Moldova întruneşte 38 ONG-uri şi 50 organizaţii locale de tineret. Membrii CNTM sunt activi în următoarele domenii: DO; participarea tinerilor în procese decizionale; dezvoltare comunitară; voluntariat; sănătate şi prevenirea excluderii sociale; in formare, mass-media; istorie; protecţia mediului; sport; cultură etc.

Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului Activităţi: Informarea copiilor şi tinerilor despre drepturile lor; Parlamentul Copiilor; Consiliile Locale ale Copiilor şi Tinerilor; Şcoli de vară pentru voluntari şi copii; Publicarea şi distribuirea materialelor informative privind drepturile copilului; Editarea Buletinului informativ De Ce?

Asociaţia Naţională a Tinerilor Istorici din Moldova (ANTIM) Activităţi: conferinţe, reuniuni, seminare, editare de materiale, şcoli de vară, programe de schimb european de tineret etc.

Asociaţia European Youth Exchange Moldova (EYEM) Scopul: de a dezvolta activităţi care promovează participarea copiilor şi tinerilor la procesele de luare a deciziilor la nivele local, naţional. Colaborează cu alte ONG-uri, cu instituţiile de stat responsabile pentru educaţia şi dezvoltarea copiilor şi tinerilor.

Societatea Independentă pentru Educaţie şi Drepturile Omului (SIEDO) Realizări: Programul Educaţie electorală pentru tinerii alegători, pr. Educaţie pentru Democraţie şi Drepturile Omului; editarea buletinului informativ Alternativa XXI, elaborarea manualelor de Educaţie civică pentru clasele V-XII, organizarea meselor rotunde, consultaţiilor, training-urilor, conferinţelor.

Republica Moldova

PARLAMENTUL

LEGE Nr. 837 din  17.05.1996

cu privire la asociaţiile obşteşti* (*Republicată în temeiul art. IV al Legii nr.178-XVI din 20 iulie 2007, 

cu renumerotarea elementelor şi corespunzător modificarea referinţelor.)

Publicat : 02.10.2007 în Monitorul Oficial Nr. 153-156BIS

Parlamentul adoptă prezenta lege.    Prezenta lege reglementează relaţiile sociale legate de realizarea dreptului de asociere al persoanelor şi stabileşte principiile de constituire, înregistrare, desfăşurare şi încetare a activităţii asociaţiilor obşteşti.

Capitolul IDISPOZIŢII GENERALE

    Articolul 1. Noţiunea de asociaţie obştească   (1) Asociaţia obştească este o organizaţie necomercială, independentă de autorităţile publice, constituită benevol de cel puţin două persoane fizice şi/sau juridice (asociaţii obşteşti), asociate prin comunitate de interese în vederea realizării, în condiţiile legii, a unor drepturi legitime.    (2) Asociaţii obşteşti se consideră asociaţiile pacifiste, de apărare şi de promovare a drepturilor omului, asociaţiile de femei, de veterani, de invalizi, de tineret şi de copii, societăţile ştiinţifice, tehnice, ecologiste, cultural-educative, sportive, uniunile de creaţie, comunităţile naţional-culturale, alte asociaţii ale persoanelor fizice şi/sau juridice (asociaţii obşteşti) legal constituite.    (3) Sub incidenţa prezentei legi nu cad partidele şi alte organizaţii social-politice, sindicatele, asociaţiile de patronat, organizaţiile religioase şi persoanele juridice create de acestea, organizaţiile create de autorităţile publice, organizaţiile cooperatiste şi alte organizaţii, modul de constituire şi funcţionare al cărora este prevăzut de legi speciale.    Articolul 2. Scopurile constituirii şi activităţii asociaţiilor                       obşteşti    (1) Asociaţiile obşteşti se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în scopul realizării şi apărării drepturilor civile, economice, sociale, culturale, a altor drepturi şi libertăţi legitime; dezvoltării activismului social şi spiritului de iniţiativă al persoanelor, satisfacerii intereselor lor profesionale şi de amatori în domeniul creaţiei ştiinţifice, tehnice, artistice; ocrotirii sănătăţii populaţiei antrenării acesteia în activitatea filantropică, în practicarea sportului de masă şi a culturii fizice; desfăşurării activităţii de culturalizare a populaţiei; ocrotirii naturii, monumentelor de istorie şi cultură; educaţiei patriotice şi umanistice; extinderii contactelor internaţionale; consolidării păcii şi prieteniei între popoare; desfăşurării altor activităţi neinterzise de legislaţie.

    (2) Asociaţiile obşteşti se împart în asociaţii ce urmăresc beneficiul public şi asociaţii ce urmăresc beneficiul mutual.    (3) Asociaţii obşteşti ce urmăresc beneficiul public sînt asociaţiile al căror obiect de activitate este în exclusivitate apărarea drepturilor omului, învăţămîntul, dobîndirea şi propagarea cunoştinţelor, ocrotirea sănătăţii, asistenţa socială, cultura, arta, sportul de amatori, lichidarea efectelor calamităţilor naturale, protecţia mediului înconjurător şi alte domenii cu caracter social-util.    (4) Asociaţiile obşteşti ce urmăresc beneficiul mutual se constituie în vederea satisfacerii intereselor particulare şi corporative ale membrilor acestor asociaţii.    (5) Asociaţiile obşteşti pot contribui, prin activitatea lor, la realizarea de către autorităţile publice a scopurilor şi sarcinilor de importanţă şi utilitate publice.    Articolul 3. Principiile de constituire şi de activitate                       ale asociaţiilor obşteşti    (1) Asociaţiile obşteşti sînt egale în faţa legii şi îşi desfăşoară activitatea conform programelor şi statutelor lor, în conformitate cu Constituţia şi cu legislaţia Republicii Moldova.    (2) Asociaţiile obşteşti se constituie şi îşi desfăşoară activitatea pe principiile liberului consimţămînt, autonomiei, autogestiunii, egalităţii în drepturi a tuturor membrilor. Activitatea asociaţiilor obşteşti trebuie să aibă un caracter transparent, informaţia cu privire la documentele de constituire şi cele programatice fiind accesibilă tuturor. Asociaţiile obşteşti sînt libere să-şi stabilească structura internă, să-şi aleagă scopurile, formele şi metodele de activitate.    (3) Participarea persoanei la activitatea asociaţiei obşteşti nu poate servi drept temei pentru limitarea drepturilor acestuia sau pentru acordarea de către stat a cărorva înlesniri şi privilegii, precum şi drept condiţie pentru încadrarea sau drept cauză pentru neîncadrarea într-o funcţie publică, cu excepţia temeiurilor prevăzute la art.4 alin. (4). Este inadmisibilă orice cerinţă de a indica în documentele oficiale calitatea de membru al unei sau altei asociaţii obşteşti.    (4) Activitatea asociaţiilor obşteşti bazată pe principiul supunerii necondiţionate a membrilor asociaţiei conducerii acesteia se interzice.    Articolul 4. Restricţii la constituirea şi activitatea                       asociaţiilor obşteşti    (1) Nu se admite constituirea şi desfăşurarea activităţii asociaţiilor obşteşti care îşi propun drept scop sau îşi aleg drept mod de acţiune schimbarea prin violenţă a regimului constituţional, subminarea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, propaganda războiului, violenţei şi a cruzimii, aţîţarea urii sociale, rasiale, naţionale sau religioase, alte fapte pasibile de pedeapsă în conformitate cu legislaţia. Stipularea în statutul asociaţiei obşteşti a clauzelor privind apărarea principiilor echităţii sociale nu poate fi considerată drept aţîţare a urii sociale.    (2) Se interzice constituirea asociaţiilor obşteşti paramilitare şi a formaţiunilor armate.    (3) Se interzice constituirea şi desfăşurarea activităţii asociaţiilor obşteşti care atentează la drepturile şi interesele legitime ale persoanelor, la sănătatea oamenilor şi la morala publică.    (4) Funcţionarii publici în obligaţiile de serviciu ale cărora intră înregistrarea asociaţiilor obşteşti şi controlul asupra activităţii lor nu pot fi fondatori ai asociaţiilor obşteşti. Fondatori ai asociaţiilor obşteşti şi membri ai organelor lor de conducere, executive, de control şi revizie nu pot fi membrii Guvernului şi funcţionarii publici în obligaţiile de serviciu ale cărora intră promovarea politicii de stat în domeniile prioritare, conform statutelor, pentru aceste asociaţii obşteşti. Prin lege pot fi stabilite şi alte restricţii la constituirea anumitelor tipuri de asociaţii obşteşti şi la intrarea în aceste asociaţii a unor categorii concrete de funcţionari publici.    Articolul 5. Asociaţia obştească    (1) Asociaţia obştească este constituită pe baza consemnării calităţii de membru, pentru desfăşurarea în comun a activităţii în vederea realizării scopurilor statutare ale persoanelor asociate şi apărării intereselor lor comune.    (2) Organul suprem de conducere al asociaţiei obşteşti este congresul (conferinţa) sau adunarea generală. Organul de conducere permanent al asociaţiei obşteşti este un organ colegial, eligibil, subordonat congresului (conferinţei) sau adunării generale, care după înregistrarea asociaţiei obşteşti exercită drepturile persoanei juridice în numele asociaţiei obşteşti şi îndeplineşte obligaţiile acesteia în conformitate cu statutul.    Articolul 6. Uniunile de asociaţii obşteşti    Asociaţiile obşteşti au dreptul să creeze pe baza liberului consimţămînt, în temeiul contractului de constituire, uniuni de asociaţii obşteşti, înfiinţînd astfel o nouă persoană juridică. Modul de organizare şi încetare a activităţii uniunilor de asociaţii obşteşti este stabilit de prezenta lege.    Articolul 7. Apărarea dreptului de asociere al                       persoanelor. Protecţia juridică a                       asociaţiilor obşteşti    (1) Dreptul de asociere al persoanelor este apărat în cadrul supravegherii de stat asupra respectării legalităţii, pe cale judiciară sau administrativă. Din iniţiativa persoanelor, acţiunile organelor şi organizaţiilor de stat, ale

persoanelor cu funcţii de răspundere care creează dificultăţi la constituirea asociaţiilor obşteşti şi desfăşurarea activităţii lor legitime pot fi reclamate în justiţie sau petiţionate.    (2) Apărarea judiciară sau administrativă poate avea ca urmare restabilirea dreptului violat, curmarea acţiunilor organelor şi organizaţiilor de stat, ale persoanelor cu funcţii de răspundere care creează dificultăţi la exercitarea dreptului de asociere al persoanelor, repararea prejudiciului cauzat prin violarea acestui drept.    (3) Statul garantează asociaţiilor obşteşti apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime.    (4) Problemele ce aduc atingere intereselor asociaţiilor obşteşti se soluţionează, în cazurile prevăzute de legislaţie, de organele de stat, cu participarea reprezentanţilor asociaţiilor respective sau de comun acord cu aceştia.    (5) Apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale asociaţiilor obşteşti, precum şi a intereselor de importanţă publică, se realizează pe cale judiciară, dacă legislaţia nu prevede altfel.    (6) Amestecul neîntemeiat al organelor şi organizaţiilor de stat, al persoanelor cu funcţii de răspundere în activitatea asociaţiilor obşteşti, precum şi amestecul asociaţiilor obşteşti în activitatea organelor şi organizaţiilor de stat, a persoanelor cu funcţii de răspundere nu se admite, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de legislaţie.    (7) Lucrătorii aparatului asociaţiilor obşteşti cad sub incidenţa legislaţiei muncii, precum şi a legislaţiei cu privire la asistenţa socială şi la asigurarea socială. Asistenţa socială şi asigurarea socială a lucrătorilor din aparatul asociaţiilor obşteşti - cetăţeni străini, care nu-şi au domiciliul în Republica Moldova, se efectuează în modul prevăzut de Legea cu privire la concesiuni.    Articolul 8. Relaţiile dintre stat şi asociaţiile obşteşti.                       Sprijinul acordat de stat asociaţiilor obşteşti    (1) Statul poate să acorde sprijin asociaţiilor obşteşti prin finanţarea cu destinaţie specială, la cererea acestora, a unor programe sociale, ştiinţifice şi culturale, prin încheierea unor contracte pentru executare de lucrări şi prestare de servicii, precum şi prin plasarea, pe bază de concurs, a unor comenzi sociale de realizare a diferitelor programe de stat unui număr nelimitat de asociaţii obşteşti. Statul contribuie la desfăşurarea activităţii asociaţiilor obşteşti ce urmăresc beneficiul public, colaborînd cu acestea şi promovînd faţă de ele o politică fiscală preferenţială. În relaţiile cu asociaţiile obşteşti care desfăşoară activitate în acelaşi domeniu, organele de stat nu trebuie să acorde preferinţe nici uneia din ele.    (2) Asociaţiile obşteşti ce urmăresc beneficiul public pot fi scutite parţial sau integral de plata unor impozite în conformitate cu legislaţia fiscală şi cu prezenta lege. Arendarea de către asociaţiile obşteşti ce urmăresc beneficiul public a încăperilor şi clădirilor proprietate publică se face în condiţii preferenţiale, în modul stabilit de Guvern. Scutirea asociaţiilor obşteşti de impozite şi acordarea, cu titlu individual, a altor înlesniri şi privilegii nu se admite.    (3) Asociaţiile obşteşti de tineret şi de copii beneficiază de sprijinul material şi financiar al statului. Statul acordă organizaţiilor de copii dreptul de a folosi gratuit sau în condiţii preferenţiale încăperile şcolilor, liceelor, colegiilor şi instituţiilor extraşcolare, căminele culturale, palatele şi casele de cultură, amenajările sportive.    (4) Asociaţiile obşteşti şi persoanele lor juridice care, în perioada alegerilor autorităţilor publice, desfăşoară agitaţie pro sau contra partidelor politice, organizaţiilor social-politice, blocurilor şi candidaţilor aparte sînt private de dreptul la sprijin financiar de stat cu destinaţie specială, la impunere, finanţare şi creditare preferenţială. Mijloacele financiare primite de ele în conformitate cu programele speciale de stat, în calitate de granturi şi subvenţii urmează să fie restituite la bugetul de stat, în temeiul hotărîrii judecătoreşti, în conformitate cu legislaţia. Organele de conducere ale asociaţiei obşteşti, în numele căreia membrii asociaţiei sau alte persoane au desfăşurat agitaţie preelectorală fără ştirea şi asentimentul acestor organe, urmează să declare, fără întîrziere, neparticiparea asociaţiei pe care o conduc la aceste acţiuni, iar organul de informare în masă, prin al cărui intermediu s-a făcut agitaţie, este obligat să difuzeze în cel mai scurt timp dezminţirea. Persoanele care acţionează în numele asociaţiei obşteşti fără sancţiunea organelor de conducere poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.    (5) Asociaţiile obşteşti şi persoanele lor juridice nu au dreptul să utilizeze mijloacele băneşti şi valorile materiale, primite de la persoane fizice şi juridice străine, autohtone, precum şi de la stat, pentru susţinerea partidelor politice, organizaţiilor social-politice, blocurilor şi candidaţilor aparte în cadrul alegerilor autorităţilor publice. Încălcarea acestor restricţii se pedepseşte conform legislaţiei în vigoare. Mijloacele băneşti şi valorile materiale utilizate în scopurile menţionate urmează să fie expropriate, cu titlu gratuit, în venitul bugetului de stat, în temeiul hotărîrii judecătoreşti.    Articolul 9. Categoriile de asociaţii obşteşti    (1) Pe teritoriul Republicii Moldova se constituie şi îşi desfăşoară activitatea asociaţii obşteşti: republicane, locale şi internaţionale.    (2) Se consideră asociaţie obştească republicană, asociaţia obştească a cărei activitate, în conformitate cu scopurile şi sarcinile statutare, se extinde asupra întregului teritoriu al Republicii Moldova sau asupra majorităţii raioanelor, oraşelor şi municipiilor ei ori care are fondatori sau structuri organizatorice în aceste unităţi administrativ-teritoriale.    (3) Se consideră asociaţie obştească locală, asociaţia obştească a cărei activitate se extinde asupra teritoriului unei sau al cîtorva unităţi administrativ-teritoriale.

    (4) Se consideră asociaţie obştească internaţională, asociaţia obştească a cărei activitate se extinde asupra teritoriului unui sau al cîtorva raioane, oraşe şi municipii ale Republicii Moldova sau asupra întregului ei teritoriu, precum şi asupra teritoriului unui sau al cîtorva state străine, şi care are sau intenţionează să aibă, conform statutului, structuri organizatorice peste hotare. Se consideră filiale (secţii, reprezentanţe) ale asociaţiilor obşteşti internaţionale, asociaţiile obşteşti (neguvernamentale, nonprofit) constituite în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, care în propriile statute sînt consacrate ca filiale (secţii, reprezentanţe) ale asociaţiilor obşteşti internaţionale respective şi consfinţesc documentar supremaţia statutelor asociaţiilor internaţionale. În cazul în care asociaţia obştească internaţională a cărei filială (secţie, reprezentanţă) se înregistrează în Republica Moldova nu are statut, drept temei pentru acordarea statutului de filială (secţie, reprezentanţă) serveşte adresarea în scris a organului de conducere al asociaţiei obşteşti internaţionale respective către organul de înregistrare din Republica Moldova.    Articolul 10. Legislaţia cu privire la asociaţiile obşteşti    (1) Legislaţia cu privire la asociaţiile obşteşti se constituie din prezenta lege şi din alte acte legislative.    (2) Uniunile internaţionale de asociaţii obşteşti se constituie, îşi desfăşoară şi îşi încetează activitatea pe teritoriul Republicii Moldova în modul prevăzut de prezenta lege pentru asociaţiile obşteşti.   (3) Filialele, secţiile, reprezentanţele şi alte structuri organizatorice ale asociaţiilor obşteşti străine (negu-vernamentale, nonprofit) se constituie, îşi desfăşoară şi îşi încetează activitatea pe teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu prezenta lege şi cu alte acte legislative.    (4) Activitatea filantropică şi de sponsorizare în sfera de activitate a asociaţiilor obşteşti se reglementează de Legea cu privire la filantropie şi sponsorizare şi de legislaţia fiscală.    (5) Actele subordonate legii, care reglementează modul de realizare a dreptului de asociere al persoanelor şi stabilesc statutul unor tipuri distincte de asociaţii, în partea în care contravin prevederilor prezentei legi, nu au putere juridică.

Capitolul IICONSTITUIREA ASOCIAŢIILOR OBŞTEŞTI

    Articolul 11. Constituirea asociaţiilor obşteşti    (1) Asociaţiile obşteşti se constituie din iniţiativa fondatorilor care pot fi persoane fizice - cetăţeni cu capacitate de exerciţiu deplină şi persoane juridice - asociaţii obşteşti.    (2) Fondatori ai asociaţiilor obşteşti de tineret şi de copii pot fi persoanele fizice cu capacitatea de exerciţiu deplină sau asociaţiile obşteşti prevăzute la alin.(1) din prezentul articol.    (3) Autorităţile publice nu pot fi fondatori, membri ai asociaţiilor obşteşti.    (4) Cetăţenii străini şi apatrizii domiciliaţi în Republica Moldova pot fonda asociaţii obşteşti pe aceleaşi baze ca şi cetăţenii Republicii Moldova, dacă legislaţia cu privire la tipurile distincte de asociaţii obşteşti nu prevede altfel .    (5) La constituirea asociaţiilor obşteşti, fondatorii devin de drept membri ai acestora, titulari ai drepturilor şi obligaţiilor respective, stabilite prin statutele asociaţiilor obşteşti.    (6) Decizia de constituire a asociaţiei obşteşti se adoptă la congresul (conferinţa) sau adunarea generală a iniţiatorilor constituirii asociaţiei, concomitent cu aprobarea statutului, alegerea organelor de conducere, de control şi revizie şi desemnarea persoanei (persoanelor) învestite să reprezinte asociaţia în procesul înregistrării.    Articolul 12. Membrii asociaţiilor obşteşti    (1) Membri ai asociaţiilor obşteşti pot fi cetăţeni ai Republicii Moldova, cetăţeni străini şi apatrizi, dacă legislaţia cu privire la tipurile distincte de asociaţii obşteşti nu prevede altfel.    (2) În asociaţiile obşteşti, calitatea de membru este consemnată.    (3) Membri ai asociaţiei obşteşti sînt persoanele fizice şi juridice (asociaţii obşteşti) interesate în realizarea scopurilor şi sarcinilor asociaţiei respective, care dobîndesc calitatea de membru prin depunerea unei cereri individuale sau prin întocmirea unui alt document.    (4) Membri ai asociaţiilor obşteşti pot fi persoanele fizice cu capacitatea de exerciţiu deplină.    (5) Membri ai asociaţiilor obşteşti de tineret pot fi persoanele care au atins vîrsta de 14 ani.    (6) Membri ai asociaţiilor obşteşti de copii pot fi persoanele care au atins vîrsta de 10 ani.    (7) Asociaţiile obşteşti pot intra, cu drepturi de membru, în componenţa altor asociaţii obşteşti, dacă astfel este prevăzut de statutele asociaţiilor.    (8) Membrii asociaţiei obşteşti participă la activitatea asociaţiei pe principii de egalitate şi în conformitate cu bunele principii ale democraţiei.    Articolul 13. Conducătorii asociaţiilor obşteşti    (1) Conducători ai asociaţiilor obşteşti, precum şi membri ai organelor de control şi revizie ale asociaţiilor obşteşti pot fi persoanele fizice cu capacitatea de exerciţiu deplină, domiciliate în Republica Moldova.    (2) Membrii organelor de conducere ale asociaţiilor obşteşti nu pot fi concomitent şi membri ai organelor de control şi revizie.    Articolul 14. Denumirea şi simbolica asociaţiei obşteşti

    (1) Asociaţia obştească participă la raporturile juridice numai sub denumirea proprie, indicată în actul de constituire şi înregistrată în modul stabilit.    (2) Denumirea asociaţiei obşteşti trebuie să includă forma sa juridică de organizare, scrisă în limba de stat.    (3) Asociaţia obştească nu poate folosi în denumirea sa cuvinte sau abrevieri care ar induce în eroare cu privire la forma sa juridică de organizare.    (4) Denumirea, steagurile, emblemele, fanioanele şi alte simboluri ale asociaţiei obşteşti, dacă acestea există, trebuie să difere de denumirea şi simbolica altor persoane juridice deja înregistrate, inclusiv ale acelora care, în conformitate cu prevederile art.36 alin.(4), au fost dizolvate prin hotărîre judecătorească şi şi-au încetat activitatea.    (5) Simbolica asociaţiei obşteşti nu trebuie să coincidă cu simbolica de stat a Republicii Moldova sau a unor state străine, nici cu cea a organismelor internaţionale recunoscute. Folosirea stemei de stat pe ştampilele şi foile cu antet ale asociaţiilor obşteşti nu se admite.    (6) Denumirea şi simbolica asociaţiei obşteşti nu pot servi la propagarea scopurilor şi modurilor de acţiune indicate la art.4 alin.(1).    (7) Asociaţia obştească are dreptul să folosească în denumirea sa numele unei persoane fizice numai cu consimţămîntul acesteia, iar în caz de deces al persoanei respective, în temeiul unui testament autentificat de notar. Dacă nu există un testament, numele persoanei decedate poate fi folosit cu consimţămîntul comun al tuturor moştenitorilor.    (8) Simbolica asociaţiei obşteşti se aprobă de către organele de conducere ale acesteia în conformitate cu statutul asociaţiei şi se înregistrează de către organul de stat care înregistrează (a înregistrat) asociaţia obştească.    (9) Pentru înregistrarea simbolicii asociaţiei obşteşti se încasează o taxă de stat în mărime de 90 de lei, cu excepţia cazurilor în care simbolica este înregistrată concomitent cu statutul asociaţiei.    Articolul 15. Sediul asociaţiei obşteşti    (1) Asociaţia obştească dispune de un sediu, a cărui adresă este indicată în actele de constituire.    (2) Stabilirea şi schimbarea sediului asociaţiei obşteşti sînt opozabile părţilor din momentul înregistrării de stat a asociaţiei.    (3) Adresa poştală a asociaţiei obşteşti este cea a sediului. Asociaţia obştească poate avea şi alte adrese pentru a purta corespondenţă.    (4) Toate documentele intrate în sediul asociaţiei obşteşti se consideră ca fiind recepţionate de către asociaţia obştească.    Articolul 16. Statutul asociaţiei obşteşti    (1) Statutul asociaţiei obşteşti trebuie să prevadă:    a) forma juridică de organizare a asociaţiei;    b) denumirea asociaţiei;    c) sediul asociaţiei şi teritoriul în limitele căruia ea îşi desfăşoară activitatea;    d) scopurile şi sarcinile asociaţiei, metodele de realizare a acestora, durata activităţii asociaţiei obşteşti;    e) condiţiile şi procedura de primire a noi membri în asociaţia obştească, precum şi cele de retragere din rîndurile ei;    f) drepturile şi obligaţiile membrilor asociaţiei obşteşti;    g) structura asociaţiei obşteşti, procedura de constituire, denumirea exactă, structura, competenţa şi durata mandatului organelor de conducere, organelor executive, ale celor de control şi revizie ale asociaţiei, sediul acestora;    h) procedura de adoptare, de modificare şi completare a statutului;    i) sursele, modul de formare şi de folosire a proprietăţii şi a altor bunuri ale asociaţiei obşteşti; cuantumul cotizaţiilor de membru; organul care este în drept să ia decizii cu privire la procurarea, distribuirea şi înstrăinarea proprietăţii;    j) procedura şi termenele de convocare a adunărilor generale, conferinţelor, congreselor;    k) procedura de constituire, statutul, structura şi metodele de activitate ale organizaţiilor primare ale asociaţiei obşteşti;    l) parametrii principali ai dării de seamă financiare şi modul în care aceasta este dată publicităţii;    m) procedura de reorganizare şi de încetare a activităţii asociaţiei obşteşti.    (2) Statutul asociaţiei obşteşti poate să conţină descrierea simbolicii asociaţiei.    (3) Statutul asociaţiei obşteşti poate să conţină şi alte prevederi referitoare la activitatea asociaţiei, care nu contravin legislaţiei.    (4) Statutul este semnat de către toţi fondatorii asociaţiei obşteşti în momentul constituirii acesteia.    Articolul 17. Înregistrarea statutului    (1) Statutul asociaţiei obşteşti urmează să fie înregistrat de către organul de stat autorizat. Asociaţia obştească este în drept să nu-şi înregistreze statutul.    (2) Capacitatea juridică a asociaţiei obşteşti, în calitatea sa de persoană juridică, intervine de la data înregistrării statutului asociaţiei de către organul de stat autorizat. Asociaţia obştească care nu şi-a înregistrat statutul nu are

capacitatea juridică a persoanei juridice, este o asociaţie neformală de persoane particulare, care nu cade sub incidenţa prezentei legi.    (3) Statutele asociaţiilor obşteşti republicane, precum şi statutele asociaţiilor obşteşti internaţionale (inclusiv ale filialelor şi reprezentanţelor acestora) sînt înregistrate de către Ministerul Justiţiei.    (4) Statutele asociaţiilor obşteşti locale se înregistrează de către organele administraţiei publice locale în a căror rază teritorială se constituie asociaţiile.    (5) Pentru înregistrarea statutului, asociaţia obştească prezintă, în termen de 1 lună de la data aprobării statutului, la organul de stat respectiv, următoarele documente, a căror listă nu poate fi extinsă:    a) cererea, semnată de toţi membrii organului de conducere al asociaţiei obşteşti, în care se va indica domiciliul fiecăruia;    b) statutul, în două exemplare;    c) două copii de pe procesul-verbal al congresului (conferinţei) de constituire sau adunării generale la care a fost adoptat statutul asociaţiei obşteşti. Procesul-verbal trebuie să conţină date despre constituirea asociaţiei obşteşti, aprobarea statutului, alegerea organelor de conducere, de control şi revizie şi despre desemnarea persoanei (persoanelor) învestite să reprezinte asociaţia obştească în procesul înregistrării;    d) lista fondatorilor asociaţiei obşteşti, autentificată prin semnăturile acestora, cu indicarea numelui, datei naşterii, domiciliului, cetăţeniei fiecăruia şi cu anexarea copiilor de pe actele de identitate ale acestora (în cazul persoanelor fizice); în cazul în care fondator este o persoană juridică (asociaţie obştească), se prezintă copia de pe certificatul de înregistrare de stat a acesteia şi extrasul din procesul-verbal al şedinţei organului său de conducere autorizat, în care este consemnată decizia de constituire a unei noi asociaţii obşteşti;    e) declaraţia prin care persoanele indicate la art.14 alin.(7) consimt la folosirea numelui persoanei fizice în denumirea asociaţiei obşteşti;    f) documentul prin care se adevereşte stabilirea sediului;    g) documentul bancar care face dovada achitării taxei de înregistrare în mărime de 90 de lei;    h) avizul organului de specialitate al administraţiei publice, în cazurile prevăzute de legislaţie.    (6) Modificările şi completările în statutul asociaţiei obşteşti se înregistrează conform aceleiaşi proceduri şi în aceleaşi termene ca şi statutul. Pentru înregistrarea modificărilor şi completărilor condiţionate de modificarea legislaţiei nu se percepe taxa de înregistrare.    (7) Statutul secţiei (filialei) locale a asociaţiei obşteşti se ia la evidenţă de către organul administraţiei publice locale, în temeiul documentelor enumerate la alin.(5) lit.a)-c) şi f) din prezentul articol, autentificate de organul central de conducere al asociaţiei obşteşti, precum şi al copiei de pe certificatul de înregistrare de stat a statutului asociaţiei respective.    (8) Pentru înregistrarea statutului asociaţiei obşteşti, a modificărilor şi completărilor se percepe taxa de înregistrare, în mărime de 90 de lei, în modul prevăzut de legislaţie. Pentru folosirea în denumirea asociaţiei obşteşti a denumirii statului “Moldova”, “Republica Moldova”, precum şi a denumirilor de localităţi, taxa nu se percepe.    Articolul 18. Decizia privind înregistrarea statutului    Organul de stat de înregistrare este obligat să adopte, în termen de 1 lună, una din următoarele decizii: să înregistreze statutul asociaţiei obşteşti şi să elibereze fondatorilor certificatul de înregistrare de stat; să amîne înregistrarea statutului; să refuze înregistrarea statutului.    Articolul 19. Certificatul de înregistrare de stat    (1) Documentul ce atestă înregistrarea statutului asociaţiei obşteşti este certificatul de înregistrare de stat, care se perfectează de către organul de înregistrare, în termen de 3 zile de la adoptarea deciziei de înregistrare a statutului. Formularul certificatului este aprobat de Guvern.    (2) Înregistrarea statutelor asociaţiilor obşteşti de tineret şi de copii şi eliberarea certificatelor de înregistrare de stat se fac numai în cazul în care în organele de conducere ale acestor asociaţii sînt alese persoane fizice cu capacitatea de exerciţiu deplină.    Articolul 20. Amînarea înregistrării statutului    Înregistrarea statutului asociaţiei obşteşti poate fi amînată pe un termen de pînă la 3 luni, dacă a fost încălcată procedura de constituire a asociaţiei, prevăzută de prezenta lege. În decizia de amînare a înregistrării trebuie să fie menţionate cauzele din care se amînă înregistrarea statutului. Fondatorilor asociaţiei obşteşti li se comunică în scris, în termen de 3 zile, despre adoptarea acestei decizii.    Articolul 21. Refuzul de a înregistra statutul    (1) Înregistrarea statutului asociaţiei obşteşti se poate refuza din următoarele motive excepţionale:    a) statutul contravine Constituţiei Republicii Moldova, prezentei legi şi altor acte legislative;    b) cerinţele expuse în decizia de amînare a înregistrării statutului nu sînt îndeplinite în termen de 3 luni;    c) anterior a fost înregistrat statutul unei asociaţii obşteşti cu aceeaşi denumire;    d) cererea de înregistrare a statutului asociaţiei obşteşti a fost depusă înainte de expirarea unui an din ziua rămînerii definitive a hotărîrii instanţei de judecată privind încetarea activităţii asociaţiei respective;

    e) organul de înregistrare constată că documentele prezentate de asociaţie conţin informaţie neautentică;    f) denumirea asociaţiei obşteşti atinge morala publică, sentimentele naţionale şi religioase ale persoanelor.    (2) Refuzul de a înregistra statutul pe motivul inoportunităţii constituirii asociaţiei sau în legătură cu faptul că sediul pus la dispoziţia asociaţiei obşteşti este domiciliul unei persoane, nu se admite.    (3) În cazul în care înregistrarea statutului se refuză, fondatorilor asociaţiei obşteşti li se comunică despre aceasta în scris, în termenul stabilit pentru înregistrare, indicîndu-se motivul refuzului.(4) Refuzul de a înregistra statutul nu poate fi un obstacol pentru depunerea repetată a documentelor pentru înregistrare.(5) Examinarea adresării repetate către organul de înregistrare şi adoptarea deciziei respective se fac pe baze generale, în modul prevăzut de prezenta lege, percepîndu-se taxa de înregistrare.    Articolul 22. Exercitarea căii de atac împotriva refuzului                         de a înregistra statutul    Refuzul de a înregistra statutul asociaţiei obşteşti în termenul stabilit sau pentru motive pe care fondatorii le consideră neîntemeiate poate fi atacat în instanţa de contencios administrativ competentă în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei de refuz.    Articolul 23. Registrul de stat al asociaţiilor obşteşti    (1) Ministerul Justiţiei ţine Registrul de stat al asociaţiilor obşteşti.    (2) Organele administraţiei publice locale ţin registrul asociaţiilor obşteşti locale. Datele privind înregistrarea acestor asociaţii se transmit, în termen de 10 zile, la Ministerul Justiţiei. Evidenţa obligatorie a verigilor structurale primare ale asociaţiilor obşteşti republicane şi internaţionale se ţine, de asemenea, de organele administraţiei publice locale în a căror rază teritorială se află aceste verigi structurale.    (3) Datele din Registrul de stat al asociaţiilor obşteşti pe anul calendaristic precedent se publică în mod obligatoriu pe site-ul Ministerului Justiţiei pînă la sfîrşitul trimestrului 2 al fiecărui an calendaristic.

 Capitolul IIIDREPTURILE, OBLIGAŢIILE ŞI CONDIŢIILE 

ACTIVITĂŢII ASOCIAŢIILOR OBŞTEŞTI    Articolul 24. Drepturi    Asociaţia obştească are dreptul:    a) să difuzeze liber informaţia despre activitatea sa;    b) să fondeze mijloace de informare în masă proprii;    c) să desfăşoare activitate editorială;    d) să reprezinte şi să apere interesele legitime ale membrilor săi în organele şi organizaţiile de stat;    e) să obţină de la autorităţile publice informaţia necesară pentru desfăşurarea activităţii statutare, cu omisiunile reglementate de legislaţie;    f) să creeze, în funcţie de necesităţi, pe contul mijloacelor proprii, subdiviziuni structurale locale;    g) să desfăşoare o activitate economică ce rezultă nemijlocit din scopurile prevăzute în statut, inclusiv cu ajutorul unor societăţi comerciale şi cooperative create în acest scop;    h) să participe la concursuri naţionale şi internaţionale în vederea obţinerii de comenzi sociale şi dotaţii din partea statului, precum şi în vederea obţinerii de granturi şi burse de la alte ţări, de la fundaţii şi organizaţii naţionale , străine şi internaţionale şi de la persoane particulare;    i) să încheie cu persoane fizice şi juridice acorduri bilaterale şi multilaterale de colaborare tehnico-ştiinţifică, economică, financiară şi de producţie, de executare de lucrări şi de prestare de servicii în vederea realizării scopurilor şi sarcinilor statutare;    j) să încheie cu persoanele fizice şi juridice contracte de utilizare a obiectelor de proprietate intelectuală care le aparţin cu drept exclusiv;    k) să execute lucrări de cercetare ştiinţifică, de proiectare, să efectueze expertiza obştească a proiectelor şi programelor de importanţă socială, să participe la lucrările comisiilor mixte atunci cînd se examinează aceste proiecte, cu condiţia stipulării acestor activităţi în statut;    l) să aibă denumire şi simbolică proprie;    m) să exercite în volum deplin atribuţiile care nu contravin legislaţiei cu privire la asociaţiile obşteşti, conferite persoanelor juridice de Codul civil şi Codul de procedură civilă;    n) să organizeze, în condiţiile legii, întruniri şi alte acţiuni publice.    Articolul 25. Obligaţii    (1) Asociaţia obştească este obligată:    a) să respecte Constituţia şi legislaţia Republicii Moldova, normele de drept internaţional referitoare la domeniul de activitate al asociaţiilor obşteşti, precum şi normele prevăzute de statutul asociaţiei;    b) să introducă modificările necesare în documentele de constituire, în cazul modificării legislaţiei sau constatării necorespunderii acestor documente cu legislaţia;

    c) să informeze anual organul de înregistrare asupra continuării activităţii asociaţiei, indicînd denumirea, sediul organului de conducere, datele privind conducătorii asociaţiei, care se trec în Registrul de stat al asociaţiilor obşteşti;    d) să verse la bugetul public naţional impozitele şi alte plăţi obligatorii, în conformitate cu legislaţia.    (2) Neprezentarea datelor noi, în vederea trecerii în Registrul de stat al asociaţiilor obşteşti, precum şi neinformarea în decurs de 2 ani a organului de înregistrare asupra continuării activităţii asociaţiei atrag excluderea asociaţiei obşteşti din Registrul de stat şi pierderea de către asociaţie a calităţii de persoană juridică, prevăzută de prezenta lege, în temeiul hotărîrii judecătoreşti.    Articolul 26. Activitatea economică a asociaţiei obşteşti    (1) Asociaţia obştească este în drept să desfăşoare activitate economică ce rezultă nemijlocit din scopurile prevăzute în statut în exclusivitate pentru realizarea scopurilor şi sarcinilor statutare.    (2) Pentru a practica o activitate economică, ce nu rezultă nemijlocit din scopurile prevăzute în statut, asociaţia obştească poate fonda societăţi comerciale şi cooperative.    (3) Asociaţia obştească are dreptul să procure complexuri patrimoniale necesare desfăşurării activităţii tehnico-ştiinţifice, pedagogice, cultural-educative, sportive, de întremare, activităţii de întreprinzător şi altei activităţi permise de legislaţie. Asociaţiile obşteşti de invalizi sînt în drept să creeze întreprinderi specializate în scopul utilizării forţei de muncă a invalizilor, în conformitate cu Legea privind protecţia socială a invalizilor. Se consideră întreprinderi specializate ale asociaţiilor obşteşti de invalizi întreprinderile create pentru realizarea scopurilor statutare ale acestor asociaţii şi în care nu mai puţin de 50% din numărul total de salariaţi sînt invalizi    [Ar.26 al.3) modificat prin LP18-XVI din 15.02.08, MO55-56/18.03.08 art.182]    (4) Întreprinderile asociaţiilor obşteşti îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi şi cu statutele asociaţiilor care le-au creat.    (5) Veniturile realizate de asociaţia obştească din activitatea economică nu pot fi distribuite între membrii acestei asociaţii şi se folosesc în exclusivitate pentru realizarea scopurilor şi sarcinilor statutare. Se permite folosirea veniturilor în scopuri filantropice, chiar dacă acest lucru nu este stipulat în statut.    (6) Persoanele juridice cu scop lucrativ fondate de către asociaţiile obşteşti varsă la buget plăţile în modul şi în cuantumul stabilite de legislaţie.    (7) Pentru a desfăşura activitate economică, prevăzută în statut, asociaţiile obşteşti şi persoanele juridice fondate de ele sînt obligate să obţină licenţe pentru activităţile care se desfăşoară pe bază de licenţă.

Capitolul IVPROPRIETATEA ASOCIAŢIILOR OBŞTEŞTI ŞI

ADMINISTRAREA BUNURILOR    Articolul 27. Proprietatea    (1) Proprietatea asociaţiei obşteşti este protejată de lege.    (2) Asociaţia obştească poate avea în proprietate orice bunuri necesare pentru asigurarea materială a activităţii prevăzute de statutul asociaţiei, inclusiv obiecte de proprietate intelectuală (invenţii, modele de utilitate, soiuri de plante, topografii ale circuitelor integrate, denumiri de origine a produselor, mărci de produse şi de servicii, desene şi modele industriale, opere literare, de artă şi de ştiinţă, secretul comercial (know-how) etc.). Fac excepţie obiectele care, conform legislaţiei sau acordurilor internaţionale, se pot afla numai în proprietatea statului.    (3) Asociaţia obştească poate avea în proprietate întreprinderi, organizaţii, instituţii (inclusiv edituri), localuri pentru acţiuni de binefacere, realizate sau achiziţionate pe contul mijloacelor asociaţiei în conformitate cu scopurile şi sarcinile statutare.    (4) Întreprinderea asociaţiei obşteşti are dreptul să gestioneze nestingherit bunurile atribuite. Raporturile dintre asociaţia obştească - proprietar şi întreprinderea ei se bazează pe contractul încheiat între acestea.    Articolul 28. Sursele de formare a proprietăţii    Proprietatea asociaţiei obşteşti se formează din:    a) taxe de aderare şi cotizaţii;    b) donaţii şi granturi;    c) încasări din organizarea lecţiilor publice, expoziţiilor, loteriilor, licitaţiilor, acţiunilor sportive şi de altă natură;    d) venituri realizate din activitatea economică;    e) venituri realizate din actele juridice civile;    f) venituri realizate din activitatea economică externă;    g) mijloace materiale şi financiare donate de sponsori şi filantropi în conformitate cu Legea cu privire la filantropie şi sponsorizare;    h) alte încasări neinterzise de legislaţie.    Articolul 29. Titularul dreptului de proprietate în asociaţia                         obştească

    (1) Titular al dreptului de proprietate asupra tuturor bunurilor asociaţiei obşteşti este această asociaţie care are personalitate juridică. Persoanele fizice, membrii asociaţiei obşteşti, nu au dreptul de proprietate asupra cotei de bunuri.    (2) Titular al dreptului de proprietate asupra tuturor bunurilor asociaţiei obşteşti cu mai multe verigi este această asociaţie în ansamblu. Subdiviziunile structurale (secţiile locale) ale acesteia au dreptul de administrare operativă a bunurilor atribuite de proprietar.    (3) În asociaţia obştească cu mai multe verigi care reuneşte asociaţiile teritoriale, în calitate de subiecte independente, într-o uniune, titular al dreptului de proprietate asupra bunurilor care aparţin asociaţiei obşteşti în ansamblu este uniunea. Asociaţiile teritoriale sînt proprietari ai bunurilor care le aparţin.

Capitolul VSTATUTUL DE UTILITATE PUBLICĂ

    Articolul 30. Activitatea de utilitate publică    (1) În sensul prezentei legi, activitatea de utilitate publică este activitatea asociaţiei obşteşti desfăşurată în interes general sau în interesul unor colectivităţi locale, care, fiind realizată în mod gratuit sau la preţ redus pentru persoanele sau grupurile dezavantajate, contribuie la dezvoltarea sau susţinerea:    a) educaţiei şi instruirii persoanelor, difuzării şi acumulării de cunoştinţe;    b) ştiinţei;    c) culturii şi artei;    d) sportului pentru amatori, educaţiei fizice şi turismului social;    e) ocrotirii sănătăţii;    f) protecţiei sociale a persoanelor cu dizabilităţi, a pensionarilor, copiilor, adolescenţilor, persoanelor strămutate, familiilor cu mulţi copii şi/sau socialmente vulnerabile, a altor persoane defavorizate;    g) creării noilor locuri de muncă;    h) eradicării sărăciei;    i) promovării păcii, prieteniei şi înţelegerii între popoare, prevenirii şi depăşirii conflictelor civile, sociale, etnice şi religioase;    j) apărării şi promovării democraţiei şi drepturilor omului;    k) protecţiei mediului;    l) protejării patrimoniului cultural şi a monumentelor istorice;    m) prevenirii criminalităţii şi contribuirii la contracararea acesteia.    (2) La decizia Comisiei de certificare, pot fi considerate de utilitate publică şi alte activităţi decît cele menţionate la alin. (1).    Articolul 301. Condiţii pentru atribuirea statutului                           de utilitate publică     (1) Statutul de utilitate publică se atribuie asociaţiei obşteşti care întruneşte următoarele condiţii:     a) are statut de asociaţie obştească şi activează de cel puţin un an;     b) statutul asociaţiei obşteşti prevede exclusiv scopuri ce vizează desfăşurarea activităţilor de utilitate publică;    c) beneficiari ai rezultatului activităţii de utilitate publică a asociaţiei căreia i s-a atribuit statut de utilitate publică nu pot fi persoane care au calitatea de fondator, membru sau angajat al acestei asociaţii, precum şi persoane care se află în relaţii de rudenie pînă la gradul III inclusiv sau de afinitate pînă la gradul II inclusiv cu una din persoanele nominalizate, cu excepţia membrilor asociaţiilor fondate în baza principiului de interes mutual care fac parte din categoria persoanelor socialmente vulnerabile, dacă este adoptată în acest sens decizia Comisiei de certificare.    (2) Statutul asociaţiei obşteşti care solicită atribuirea statutului de utilitate publică trebuie să conţină dispoziţii care să prevadă:    a) imposibilitatea distribuirii proprietăţii şi a venitului între membrii şi fondatorii săi, inclusiv în caz de reorganizare sau lichidare, şi folosirea proprietăţii şi a venitului exclusiv în scopuri statutare;    b) imposibilitatea susţinerii în cadrul alegerilor autorităţilor publice a vreunui concurent electoral sau candidat la funcţii din cadrul autorităţilor publice, precum şi imposibilitatea folosirii venitului sau activelor sale pentru finanţarea acestora.    (3) Structura organizaţională a asociaţiei obşteşti care solicită atribuirea statutului de utilitate publică trebuie să corespundă cerinţelor legale şi să întrunească următoarele condiţii:     a) să fie asigurate supravegherea de către consiliu şi auditul de către organul de control şi revizie al asociaţiei obşteşti;    b) organul de supraveghere (consiliul) al asociaţiei obşteşti care solicită statutul de utilitate publică trebuie să fie format din cel puţin 3 persoane care nu sînt afiliate (rude sau afini pînă la gradul III inclusiv) şi să respecte regulile de evitare a conflictului de interese; membrii organului de supraveghere (consiliului) nu trebuie să fie concomitent şi membri ai organului executiv al aceleiaşi asociaţii;     c) organul de control şi revizie trebuie să verifice activitatea asociaţiei la necesitate, însă nu mai rar de o dată pe

an.    (4) Asociaţia obştească care solicită statutul de utilitate publică trebuie să-şi desfăşoare activitatea în mod transparent, ceea ce se va manifesta în special prin publicarea în mijloacele de informare în masă (inclusiv pe pagina web a asociaţiei) a rapoartelor sale anuale şi prin prezentarea acestora către organul de înregistrare în cel mult 3 luni de la expirarea anului. Raportul anual trebuie să conţină:    a) raportul de activitate conform modelului aprobat de Comisia de certificare, care va conţine şi categoriile de beneficiari ai rezultatului activităţii de utilitate publică;    b) declaraţia financiară, care va include raportul financiar pentru ultimul an de activitate întocmit potrivit standardelor contabile, informaţia despre sursele de finanţare a asociaţiei obşteşti, inclusiv despre mijloacele financiare şi/sau materiale obţinute, precum şi date despre folosirea acestor mijloace, inclusiv cheltuielile generale şi cheltuielile administrative.    (5) Asociaţia obştească care solicită statutul de utilitate publică nu trebuie să aibă datorii la bugetul public naţional.    (6) Condiţiile prevăzute la alin. (1)–(5) trebuie să fie îndeplinite cumulativ.    Articolul 31. Comisia de certificare    (1) Comisia de certificare este organul împuternicit să atribuie şi să certifice statutul de utilitate publică. Comisia activează pe lîngă Ministerul Justiţiei în baza unui regulament aprobat de Guvern.    (2) Comisia de certificare este alcătuită din 9 membri, dintre care 3 sînt desemnaţi de Preşedintele Republicii Moldova, 3 de Parlament şi 3 de Guvern. Membrii Comisiei de certificare sînt desemnaţi în urma unui proces de selecţie deschis şi transparent. Cel puţin 2 din cei 3 membri desemnaţi de fiecare organ menţionat trebuie să fie reprezentanţi ai unor asociaţii obşteşti de utilitate publică care au acest statut de cel puţin 3 ani. Membrii Comisiei de certificare desemnaţi în calitate de reprezentanţi ai asociaţiilor obşteşti de utilitate publică sînt selectaţi pentru desemnare din lista comună de candidaţi propuşi de cel puţin 3 asociaţii obşteşti de utilitate publică.    (3) Candidat la funcţia de membru al Comisiei de certificare poate fi persoana care:    a) cunoaşte limba de stat;    b) are domiciliul în Republica Moldova;    c) se bucură de o reputaţie ireproşabilă;    d) nu este funcţionar public;    e) este susţinută printr-o recomandare de cel puţin două asociaţii obşteşti de utilitate publică.    (4) Mandatul de membru al Comisiei de certificare încetează în caz de:    a) expirare a duratei mandatului;     b) revocare;    c) demisie;    d) deces.    (5) Revocarea membrului Comisiei de certificare se face în cazul:    a) condamnării, în baza hotărîrii definitive şi irevocabile a instanţei de judecată, pentru comiterea unei infracţiuni;    b) imposibilităţii, din motive de sănătate, de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 4 luni consecutive;    c) declarării dispariţiei fără urmă, în conformitate cu legea;    d) activităţii în cadrul unui partid politic sau al unei organizaţii social-politice.    (6) Membrii Comisiei de certificare sînt desemnaţi pe un termen de 5 ani şi îşi exercită mandatul pînă la intrarea în funcţie a noilor membri.    (7) Preşedintele Comisiei de certificare este ales prin vot secret dintre membrii ei, cu majoritatea voturilor acestora.    (8) Membrii Comisiei de certificare pot deţine cel mult două mandate.    (9) Ţinerea lucrărilor de secretariat ale Comisiei de certificare este asigurată de către Ministerul Justiţiei.    (10) Comisia de certificare se întruneşte în şedinţe nu mai rar de o dată pe lună. Şedinţele comisiei sînt publice. Data şi ora desfăşurării şedinţelor se stabilesc de preşedintele comisiei după consultarea membrilor. Această informaţie se aduce la cunoştinţă membrilor comisiei şi publicului larg, în special prin afişarea acesteia de către secretarul comisiei (funcţionar al Ministerului Justiţiei) la loc vizibil şi pe site-ul Ministerului Justiţiei, cu cel puţin 15 zile înainte de data stabilită pentru şedinţă.    (11) În termen de 3 luni după expirarea fiecărui an, Comisia de certificare publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi pe site-ul Ministerului Justiţiei raportul său de activitate pe anul expirat, precum şi lista actualizată a asociaţiilor obşteşti de utilitate publică.    (12) Deciziile Comisiei de certificare cu privire la acordarea şi retragerea statutului de utilitate publică se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi pe site-ul Ministerului Justiţiei.    Articolul 311. Atribuţiile Comisiei de certificare    (1) Comisia de certificare este independentă în luarea deciziilor şi are următoarele atribuţii:    a) examinează rapoartele şi documentele asociaţiilor obşteşti care solicită statutul de utilitate publică şi atribuie

acest statut;    b) primeşte şi examinează petiţii în problemele ce ţin de competenţa sa;     c) avertizează asociaţiile obşteşti de utilitate publică în cazul în care acestea încalcă legislaţia;     d) iniţiază procedura de retragere a certificatului de utilitate publică dacă asociaţia nu corespunde condiţiilor de atribuire a statutului de utilitate publică sau dacă documentele prezentate conţin informaţii false;    e) informează Ministerul Justiţiei şi alte autorităţi competente despre asociaţiile obşteşti cărora li s-a atribuit ori li s-a retras statutul de utilitate publică;     f) elaborează reguli, formulare, instrucţiuni, recomandări şi modele de documente ce ţin de atribuirea statutului de utilitate publică şi le prezintă spre aprobare Ministerului Justiţiei, care le face publice;     g) elaborează şi înaintează subiecţilor cu drept de iniţiativă legislativă propuneri privind perfecţionarea legislaţiei;    h) instituie consilii consultative şi grupuri de experţi pentru analiza şi dezbaterea unor probleme ce ţin de activitatea asociaţiilor obşteşti de utilitate publică;    i) publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi pe site-ul Ministerului Justiţiei, în termen de 3 luni după expirarea fiecărui an, raportul său de activitate pe anul expirat, precum şi lista actualizată a asociaţiilor obşteşti de utilitate publică.    (2) Membrii Comisiei de certificare au acces liber la dosarele asociaţiilor obşteşti care au sau solicită statutul de utilitate publică.    Articolul 32. Documentele necesare pentru                         solicitarea statutului de utilitate publică     Asociaţia obştească care solicită statutul de utilitate publică prezintă Comisiei de certificare următoarele documente:    a) cererea;    b) copiile de pe statut şi de pe certificatul de înregistrare;    c) raportul de activitate pe anul precedent (în cazul solicitării statutului de utilitate publică pentru prima dată) sau pentru ultimii trei ani (în cazul asociaţiilor care au deţinut statutul de utilitate publică), care va conţine informaţii referitoare la proiectele realizate şi activităţile desfăşurate, la valoarea mijloacelor financiare şi/sau a celor materiale obţinute şi folosite pe parcursul perioadei raportate, la categoriile de beneficiari, la mijloacele utilizate pentru acoperirea cheltuielilor administrative;    d) declaraţia financiară, care va include:    – raportul financiar pentru anul precedent de activitate, întocmit conform standardelor contabile;    – informaţia despre sursele de finanţare a asociaţiei, inclusiv granturile primite pentru perioada anterioară depunerii cererii, dar nu mai mare de 3 ani;    – datele despre folosirea mijloacelor financiare şi/sau materiale primite, inclusiv despre cheltuielile generale şi cheltuielile administrative;    e) dovada privind publicarea în mijloacele de informare în masă (inclusiv pe pagina web a asociaţiei) a rapoartelor sale anuale privind activitatea statutară;     f) certificatul de la Serviciul Fiscal de Stat privind lipsa datoriilor la bugetul public naţional.    Articolul 321. Procedura de examinare a solicitării                           privind atribuirea statutului de utilitate                           publică     (1) Comisia de certificare, în termen de 30 de zile calendaristice de la data depunerii cererii şi a documentelor indicate la art. 32, examinează solicitarea privind atribuirea statutului de utilitate publică şi eliberarea certificatului de utilitate publică şi adoptă, după caz, una din trei decizii:    a) atribuirea statutului de utilitate publică şi eliberarea certificatului de utilitate publică;    b) amînarea examinării solicitării privind atribuirea statutului de utilitate publică şi eliberarea certificatului de utilitate publică;    c) respingerea solicitării privind atribuirea statutului de utilitate publică şi eliberarea certificatului de utilitate publică.     (2) Decizia de atribuire a statutului de utilitate publică şi de eliberare a certificatului de utilitate publică se adoptă dacă solicitantul a respectat condiţiile prevăzute la art. 30, 301 şi 32.     (3) Decizia de amînare a examinării solicitării privind atribuirea statutului de utilitate publică şi eliberarea certificatului de utilitate publică se adoptă dacă documentele prezentate Comisiei de certificare sînt incomplete. În acest caz, Comisia acordă solicitantului un termen de cel mult 30 de zile pentru înlăturarea neajunsurilor.    (4) Decizia de respingere a solicitării privind atribuirea statutului de utilitate publică şi eliberarea certificatului de utilitate publică se adoptă în cel mult 30 de zile de la prezentarea documentelor prevăzute la art. 32 dacă solicitantul nu a respectat condiţiile prevăzute la art. 30, 301 şi 32.    (5) Decizia Comisiei de certificare se motivează şi se comunică în scris solicitantului în termen de 5 zile de la adoptare.

    (6) Reprezentanţii solicitantului au dreptul să asiste la şedinţa Comisiei de certificare şi să intervină cu explicaţii privind solicitarea depusă. Secretarul comisiei este obligat să invite în scris solicitantul cu cel puţin 7 zile calendaristice înainte de data stabilită pentru şedinţă. Absenţa reprezentantului solicitantului invitat la şedinţa de examinare nu poate servi drept temei pentru amînarea examinării sau respingerea solicitării.     (7) Asociaţia obştească căreia i s-a atribuit statutul de utilitate publică primeşte certificatul de utilitate publică, eliberat de Comisia de certificare, în termen de 5 zile de la data adoptării deciziei.     (8) Asociaţia obştească dobîndeşte statutul de utilitate publică din data adoptării deciziei privind atribuirea acestui statut.    (9) Decizia de amînare sau respingere a solicitării privind atribuirea statutului de utilitate publică şi eliberarea certificatului de utilitate publică poate fi atacată în conformitate cu Legea contenciosului administrativ.     Articolul 322. Certificatul de utilitate publică    (1) Certificatul privind atribuirea statutului de utilitate publică (denumit în continuare certificat) este un act oficial prin care se atestă statutul de utilitate publică şi caracterul de interes public al activităţii asociaţiei obşteşti. Modelul certificatului se aprobă de Guvern.    (2) Certificatul se eliberează pe un termen de 3 ani.    [Art.322 al.(3) abrogat prin LP178 din 11.07.12, MO190-192/14.09.12 art.644; în vigoare 14.09.12]    Articolul 323. Subregistrul asociaţiilor obşteşti de                           utilitate publică    (1) Subregistrul asociaţiilor obşteşti de utilitate publică (denumit în continuare subregistru) este parte integrantă a Registrului de stat al organizaţiilor necomerciale, în care se înregistrează toate asociaţiile obşteşti de utilitate publică din Republica Moldova.    (2) Subregistrul este ţinut de Ministerul Justiţiei.    (3) În subregistru se introduc următoarele date:    a) denumirea asociaţiei obşteşti de utilitate publică;    b) data eliberării certificatului şi numărul acestuia;    c) adresa şi datele de contact ale asociaţiei obşteşti de utilitate publică;    d) numele şi prenumele conducătorului asociaţiei obşteşti de utilitate publică;    e) datele de identificare ale membrilor organului de supraveghere (consiliului) al asociaţiei obşteşti de utilitate publică;    f) data prelungirii termenului pentru statutul de utilitate publică, a expirării termenului sau, după caz, a retragerii statutului de utilitate publică.    (4) Subregistrul se ţine în limba de stat.    (5) Subregistrul şi datele care se conţin în el sînt publice.    (6) Ministerul Justiţiei păstrează toate dosarele asociaţiilor care au solicitat statutul de utilitate publică. Dosarele conţin toate documentele referitoare la asociaţie, inclusiv cele depuse la solicitarea statutului de utilitate publică, cele pe care le întocmeşte Comisia de certificare şi cele pe care asociaţia le prezintă ulterior, pe parcursul activităţii.    Articolul 324. Retragerea certificatului     (1) Pe perioada deţinerii certificatului, asociaţia obştească este obligată să respecte condiţiile care au stat la baza atribuirii statutului de utilitate publică.    (2) În cazul depistării abaterilor de la condiţiile prevăzute la art. 30 şi 301 pentru acordarea statutului de utilitate publică, Comisia de certificare va avertiza asociaţia respectivă cu privire la abaterile depistate şi va cere înlăturarea acestora în cel mult 60 de zile. În cazul în care asociaţia nu a înlăturat în termenul menţionat abaterile depistate, comisia va adopta decizia de retragere a certificatului. Decizia de retragere a certificatului poate fi atacată în conformitate cu Legea contenciosului administrativ.    (3) În cazul în care decizia de retragere a certificatului a fost contestată în baza Legii contenciosului administrativ, decizia menţionată se suspendă pînă la adoptarea unei hotărîri definitive de către instanţa de contencios administrativ.    [Art.324 al.(4) abrogat prin LP178 din 11.07.12, MO190-192/14.09.12 art.644; în vigoare 14.09.12]    (5) Comisia de certificare va informa Serviciul Fiscal de Stat despre adoptarea hotărîrii judecătoreşti de retragere a certificatului. Din momentul retragerii certificatului încetează facilităţile acordate în legătură cu statutul de utilitate publică.    Articolul 325. Controlul conformării la statutul de                           utilitate publică    (1) Controlul privind respectarea statutului de utilitate publică se efectuează de către Comisia de certificare.    (2) În exercitarea funcţiilor de control, Comisia de certificare este în drept:     a) să solicite informaţii referitoare la activităţile asociaţiei obşteşti ce ţin de statutul de utilitate publică;    b) să ceară  explicaţii scrise organelor asociaţiei obşteşti şi membrilor ei;    c) să sesizeze organele abilitate despre efectuarea de controale asupra respectării legislaţiei, inclusiv a celei fiscale;

    d) să ceară şi să primească de la autorităţile publice informaţia necesară pentru control;    e) să solicite asociaţiilor obşteşti copii de pe documente şi/sau, după caz, documentele în original;     f) să asiste la activităţile asociaţiilor obşteşti;    g) să exercite alte drepturi prevăzute de actele normative.    (3) Pentru exercitarea controlului asupra activităţii asociaţiilor obşteşti de utilitate publică, Comisia de certificare este în drept să instituie grupuri de control, inclusiv cu specialişti în domeniu.     (4) Asociaţia obştească de utilitate publică este obligată să prezinte anual Comisiei de certificare raportul de activitate, copia de pe declaraţia pe venit prezentată Serviciului Fiscal de Stat şi copia de pe rapoartele prezentate Biroului Naţional de Statistică pentru anul fiscal precedent, semnate de conducătorul asociaţiei şi avînd ştampila acesteia. Prezentarea la Comisia de certificare a documentelor menţionate scuteşte asociaţia de utilitate publică de obligaţia de a prezenta Ministerului Justiţiei raportul anual.    Articolul 33. Principiile şi formele de susţinere                          a asociaţiilor obşteşti de utilitate publică    (1) Politica statului de susţinere a asociaţiilor obşteşti de utilitate publică se bazează pe următoarele principii:    a) asigurarea dreptului asociaţiilor obşteşti de utilitate publică de a participa la formarea şi realizarea politicilor publice;    b) asigurarea realizării eficiente a programelor şi a proiectelor publice prin implicarea activă a asociaţiilor obşteşti de utilitate publică;    c) transparenţa şi publicitatea procedurilor de oferire a suportului sub orice formă, în special prin organizarea concursurilor deschise, transparente şi publice, şi în condiţii egale de participare la asemenea proceduri;    d) acordarea de facilităţi fiscale asociaţiilor obşteşti de utilitate publică în condiţiile legii;    e) planificarea bugetară a cheltuielilor destinate suportului asociaţiilor obşteşti de utilitate publică;    f) controlul din partea autorităţilor publice privind utilizarea la destinaţie a mijloacelor bugetare alocate asociaţiilor obşteşti de utilitate publică.    (2) Autorităţile publice centrale şi locale sprijină activitatea asociaţiilor obşteşti de utilitate publică prin:    a) implementarea mecanismelor de deducere şi redirecţionare a impozitelor pe venit;    b) închirierea, în condiţii preferenţiale, de spaţii pentru activităţi sau darea lor în folosinţă gratuită;    c) finanţarea şi subvenţionarea programelor, proiectelor şi activităţilor propuse de asociaţiile obşteşti de utilitate publică;    d) plasarea de comenzi sociale.    (3) Autoritatea publică poate desfăşura, în comun cu asociaţia obştească de utilitate publică, activităţi de interes public în domeniul social şi în alte domenii în baza acordurilor de colaborare. Această formă de susţinere nu presupune în mod obligatoriu transferul de mijloace financiare către asociaţie.    Articolul 331. Procedura de acordare a suportului                           financiar sau material asociaţiilor de                           utilitate publică    (1) Decizia asupra solicitării de susţinere financiară sau materială a asociaţiei obşteşti de utilitate publică se adoptă, în urma desfăşurării unui concurs public, de către o comisie formată din reprezentanţi ai autorităţii publice, din reprezentanţi ai asociaţiilor de utilitate publică care nu participă la concursul de finanţare şi din experţi independenţi.    (2) Autorităţile publice asigură publicitatea şi transparenţa procesului de organizare a concursului de obţinere a susţinerii financiare sau materiale. Anunţul şi condiţiile de desfăşurare a concursului se publică în mijloacele de informare în masă cu cel puţin 2 luni înainte de data limită pentru depunerea programelor, proiectelor şi propunerilor pentru activităţi.    (3) Criteriile generale de evaluare a solicitărilor de susţinere financiară sau materială sînt următoarele:    a) caracterul şi gradul de utilitate publică ale scopurilor şi sarcinilor invocate în solicitarea de susţinere financiară sau materială;    b) importanţa şi eficienţa acţiunilor propuse de asociaţia obştească de utilitate publică pentru realizarea scopurilor expuse în condiţiile de organizare a concursului;    c) suficienţa capacităţilor umane, tehnice şi financiare ale asociaţiei obşteşti de utilitate publică pentru îndeplinirea acţiunilor propuse.    (4) Susţinerea financiară sau materială a programelor, a proiectelor şi a activităţilor asociaţiilor de utilitate publică se efectuează în bază de contract, semnat cu autoritatea publică care a adoptat decizia de susţinere financiară sau materială. Contractul va conţine clauze cu privire la sumele sau bunurile acordate, la termenele de valorificare a susţinerii financiare sau materiale, la obligaţiile părţilor (inclusiv la obligaţia de folosire la destinaţie a mijloacelor şi la obligaţia de prezentare a rapoartelor) şi la consecinţele neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale.    Articolul 332. Comanda socială

    (1) Comanda socială este una din formele de realizare a programelor sociale organizate de autorităţile publice. Ea reprezintă o totalitate de contracte privind executarea de lucrări şi/sau prestarea de servicii în interesul comunităţii.     (2) Autoritatea publică întocmeşte lista şi planifică volumul de lucrări şi servicii care urmează a fi efectuate/prestate prin comandă socială. Comanda se finanţează de la bugetul autorităţii publice care o iniţiază.     (3) Comanda socială se face prin concurs public, conform legislaţiei cu privire la achiziţii publice, cu particularităţile stabilite de prezenta lege. La concursurile de plasare a comenzii sociale participă doar asociaţiile obşteşti de utilitate publică.    (4) Asociaţiile obşteşti de utilitate publică care participă la concursul de plasare a comenzii sociale trebuie să dispună de condiţiile necesare pentru executarea comenzii ce se plasează, inclusiv de utilaje şi de alte bunuri, de personal calificat şi cu experienţă în domeniu şi de o bună reputaţie, capabilă să atragă voluntari şi mijloace suplimentare.    (5) La plasarea comenzii sociale nu se solicită garanţii pentru ofertă şi măsuri de asigurare a contractului.    Articolul 333. Răspunderea pentru utilizarea                           frauduloasă a suportului oferit de stat    (1) Asociaţiile obşteşti de utilitate publică şi persoanele cu funcţii de răspundere din cadrul acestora care încalcă legislaţia la utilizarea suportului oferit de stat răspund în conformitate cu legea.     (2)  Organul care a sancţionat o asociaţie obştească de utilitate publică pentru utilizarea frauduloasă a suportului oferit de autorităţile publice este obligat să înştiinţeze despre aceasta Comisia de certificare în termen de 15 zile de la data aplicării sancţiunii. Dacă sancţiunea a fost contestată în instanţa de judecată, organul respectiv este obligat să înştiinţeze despre aceasta Comisia de certificare în termen de 5 zile de la data rămînerii definitive a hotărîrii judecătoreşti.    (3) Asociaţia obştească de utilitate publică căreia i s-a retras certificatul din cauza deturnării de destinaţie a suportului acordat de autorităţile publice nu poate avea statut de utilitate publică timp de 3 ani de la data aplicării sancţiunii.    [Capitolul V în redacţia LP111 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.445]

Capitolul VIÎNCETAREA ACTIVITĂŢII ASOCIAŢIILOR OBŞTEŞTI

    Articolul 34. Încetarea activităţii asociaţiilor obşteşti    (1) Asociaţia obştească îşi încetează activitatea în cazul:    a) reorganizării prin fuziune, dezmembrare sau transformare;    b) dizolvării.    (2) Procedura de încetare a activităţii asociaţiei obşteşti se stabileşte de fondator (fondatori) şi este stipulată în statutul asociaţiei.    Articolul 35. Reorganizarea    (1) Asociaţia obştească se reorganizează prin decizie a congresului (conferinţei) sau adunării generale a membrilor asociaţiei. Înregistrarea statutului asociaţiei obşteşti nou-constituite se face în modul stabilit la art. 17.    (2) În cazul reorganizării asociaţiei obşteşti, patrimoniul ei se transmite persoanelor juridice nou-constituite în modul prevăzut de Codul civil.    Articolul 36. Dizolvarea    (1) Asociaţia obştească se dizolvă prin decizie a congresului (conferinţei) sau adunării generale a membrilor asociaţiei, la expirarea termenului pentru care a fost constituită, sau prin hotărîre a instanţei de judecată.    (2) Bunurile rămase după dizolvarea asociaţiei obşteşti şi executarea creanţelor creditorilor sînt folosite pentru realizarea scopurilor şi sarcinilor statutare, iar în caz de lipsă a capitolelor respective în statut, sînt folosite pentru realizarea scopurilor şi sarcinilor stabilite prin decizia de dizolvare adoptată de congresul (conferinţa) sau adunarea generală a membrilor asociaţiei sau prin hotărîrea pronunţată de instanţa de judecată.    (3) Dacă, la lichidarea asociaţiei obşteşti, congresul (conferinţa) sau adunarea generală a membrilor asociaţiei nu a soluţionat problema folosirii bunurilor rămase, atunci, după executarea creanţelor creditorilor, prin decizie a organelor de conducere ale asociaţiei obşteşti, aceste bunuri sînt folosite pentru realizarea scopurilor şi sarcinilor statutare ale asociaţiei obşteşti lichidate. Decizia privind folosirea bunurilor rămase se publică în presă.    (4) Asociaţia obştească poate fi dizolvată prin hotărîre a instanţei de judecată în cazurile de:    a) pregătire şi/sau înfăptuire a acţiunilor de schimbare prin violenţă a regimului constituţional sau de subminare a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova;    b) pregătire şi/sau înfăptuire a acţiunilor de răsturnare a autorităţilor publice legal constituite;    c) aţîţare a urii şi discordiei sociale, rasiale, naţionale sau religioase;    d) violare a drepturilor şi libertăţilor legitime ale persoanelor;    e) creare a formaţiunilor paramilitare;    f) avertizare repetată a asociaţiei obşteşti asupra necesităţii lichidării încălcărilor legislaţiei, făcută, în decursul unui an, de organul care a înregistrat asociaţia, în cazul în care încălcările nu au fost lichidate.

    (5) Bunurile asociaţiei obşteşti dizolvate prin hotărîre a instanţei de judecată, rămase după executarea creanţelor creditorilor, se trec, cu titlu gratuit, în proprietatea statului, pentru a fi utilizate în scopuri de caritate.    (6) Activele şi mijloacele financiare rămase în urma dizolvării asociaţiei obşteşti de utilitate publică după executarea creanţelor se transferă, la decizia organului care administrează procesul de dizolvare, unei alte asociaţii obşteşti de utilitate publică cu scopuri similare celor ale asociaţiei dizolvate.    [Art.36 al.(6) introdus prin LP111 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.445]    Articolul 37. Exercitarea căii de atac împotriva hotărîrii                         instanţei de judecată privind dizolvarea                         asociaţiei obşteşti    (1) Hotărîrea instanţei de judecată privind dizolvarea asociaţiei obşteşti poate fi atacată, de către organul ei de conducere, în instanţa de judecată ierarhic superioară, în modul stabilit de legislaţie.    (2) Recunoaşterea hotărîrii instanţei de judecată cu privire la dizolvarea asociaţiei obşteşti ca fiind în contradicţie cu prezenta lege atrage anularea acestei hotărîri şi repararea, în modul stabilit, a prejudiciului cauzat.

Capitolul VIIRĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI

    Articolul 38. Controlul asupra activităţii asociaţiilor                          obşteşti    (1) Controlul asupra corespunderii activităţii asociaţiei obşteşti scopurilor şi sarcinilor statutare îl exercită organul care a înregistrat asociaţia. Persoanele cu funcţii de răspundere din acest organ au dreptul să obţină informaţii referitoare la toate aspectele activităţii asociaţiei, să ia cunoştinţă de documentele asociaţiei şi să asiste la toate acţiunile ei.    (2) Controlul asupra surselor de venit, cuantumului mijloacelor obţinute, plăţii impozitelor şi asupra altei activităţi financiare a asociaţiei obşteşti îl exercită organele financiare şi fiscale de stat. Modul de efectuare a controlului asupra activităţii financiare a asociaţiei obşteşti este stabilit de legislaţie.    (3) Alt amestec în activitatea asociaţiei obşteşti este interzis.    Articolul 39. Temeiurile răspunderii    (1) Încălcarea legislaţiei cu privire la asociaţiile obşteşti atrage răspunderea disciplinară, materială, administrativă, penală şi de altă natură în conformitate cu legislaţia.    (2) Temeiurile şi procedura tragerii la răspundere disciplinară, materială, administrativă şi penală sînt reglementate de codurile respective.    Articolul 40. Egalitatea temeiurilor răspunderii    (1) Statul, în persoana autorităţilor publice, agenţii economici, asociaţiile obşteşti şi persoanele fizice aparte poartă în egală măsură răspundere pentru încălcarea legislaţiei cu privire la asociaţiile obşteşti.    (2) Statul, în persoana autorităţilor publice, agenţii economici, asociaţiile obşteşti şi persoanele fizice aparte, ale căror drepturi acordate de prezenta lege au fost lezate, sînt în drept să adreseze instanţei de judecată şi organelor administrative o cerere (petiţie) pentru tragerea vinovaţilor la răspundere.    Articolul 41. Răspunderea autorităţilor publice pentru                         încălcarea legislaţiei cu privire la asociaţiile                         obşteşti    Autorităţile publice, precum şi persoanele cu funcţii de răspundere care înregistrează asociaţiile obşteşti şi exercită controlul asupra activităţii lor sau influenţează în alt mod asupra constituirii şi activităţii acestor asociaţii poartă răspundere disciplinară, materială, administrativă, penală şi de altă natură, prevăzută de legislaţie, pentru încălcarea legislaţiei cu privire la asociaţiile obşteşti.    Articolul 42. Răspunderea asociaţiilor obşteşti pentru                         încălcarea legislaţiei    (1) Asociaţia obştească, în cazul în care încalcă legislaţia, poartă răspunderea prevăzută de această legislaţie.    (2) Asociaţia obştească care, prin acţiunile sale nelegitime, a cauzat persoanelor fizice sau juridice prejudicii materiale sau morale este obligată să le repare în condiţiile legii.    (3) În cazul în care asociaţia obştească a întreprins acţiuni prin care se încalcă legislaţia, organul care a înregistrat statutul asociaţiei obşteşti poate avertiza în scris organul de conducere al asociaţiei.    Articolul 43. Suspendarea activităţii asociaţiei obşteşti    (1) În cazul în care asociaţia obştească a fost avertizată de organul care i-a înregistrat statutul, cerîndu-i-se să lichideze încălcările de legislaţie depistate, şi nu a îndeplinit această cerinţă în termen de 10 zile, activitatea asociaţiei

obşteşti, la propunerea organului care a înregistrat statutul asociaţiei, poate fi suspendată prin hotărîre a instanţei de judecată, pe un termen de pînă la 6 luni.    (2) Suspendarea activităţii asociaţiei obşteşti atrage suspendarea exercitării următoarelor drepturi:    a) de a fonda mijloace de informare în masă;    b) de a organiza congrese, conferinţe, întruniri, mitinguri, demonstraţii, pichetări şi alte acţiuni publice;    c) de a folosi toate tipurile de depuneri bancare, cu excepţia cazurilor cînd sînt necesare decontări cu contractanţii, în cadrul activităţii economice productive şi altei activităţi de întreprinzător, decontări aferente contractelor individuale de muncă, precum şi decontări privind repararea prejudiciilor cauzate prin acţiunile asociaţiei obşteşti, privind plata amenzilor (penalităţilor, despăgubirilor).

Capitolul VIIIRELAŢIILE INTERNAŢIONALE ALE

ASOCIAŢIILOR OBŞTEŞTI    Articolul 44. Dreptul la relaţii internaţionale   Asociaţia obştească, în conformitate cu statutul său, poate intra în organizaţii obşteşti internaţionale (neguvernamentale, nonprofit), stabili legături şi avea contacte internaţionale directe, încheia acorduri respective, precum şi participa la acţiuni care nu contravin obligaţiilor internaţionale ale Republicii Moldova.    Articolul 45. Acordurile internaţionale    (1) Dacă prin acordul internaţional la care Republica Moldova este parte sînt stabilite alte norme cu privire la asociaţiile obşteşti decît cele prevăzute de legislaţia ei, se aplică dispoziţiile acordului internaţional.    (2) Acordurile internaţionale ratificate de Republica Moldova pot prevedea pentru asociaţiile obşteşti drepturi şi obligaţii suplimentare în sfera respectivă de activitate.

Capitolul IXDISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

    Articolul 46    (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.    (2) Înregistrarea asociaţiilor obşteşti care au depus, la organele de stat autorizate, cererile de înregistrare înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi se face în modul aplicat pînă la adoptarea ei. În acelaşi mod sînt înregistrate asociaţiile obşteşti enumerate la art.1 alin.(3).    (3) Asociaţiile obşteşti care cad sub incidenţa prezentei legi, înregistrate înainte de intrarea în vigoare a acesteia, urmează să fie reînregistrate conform dispoziţiilor ei, în termen de 18 luni. Totodată, asociaţiile obşteşti îşi menţin dreptul la denumirea, simbolica, conturile bancare şi la alte elemente de identificare anterioare, iar în certificatul de înregistrare de stat se notează data constituirii în fapt a asociaţiei. În aceste cazuri, taxa de înregistrare nu se percepe. Asociaţiile obşteşti care nu s-au reînregistrat în decursul unui an de la data intrării în vigoare a prezentei legi pierd statutul de persoană juridică.    (4) Sindicatele şi asociaţiile de patroni înregistrate anterior vor activa, pînă la adoptarea legilor respective, în baza certificatelor de înregistrare de stat eliberate la data constituirii acestora.    (5) Guvernul:    în termen de 3 luni, va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege;    în termen de 18 luni:    va efectua reînregistrarea asociaţiilor obşteşti care cad sub incidenţa prezentei legi în conformitate cu dispoziţiile acesteia;    va elabora şi va prezenta Parlamentului proiectele de legi care reglementează constituirea şi activitatea instituţiilor şi fundaţiilor necomerciale, sindicatelor şi asociaţiilor de patroni;    la elaborarea proiectelor bugetului de stat pe anul 1997 şi pe anii următori, va prevedea înlesniri fiscale şi alte înlesniri pentru asociaţiile obşteşti care urmăresc beneficiul public.

    PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI                           Petru LUCINSCHI

    Nr.837-XIII. Chişinău, 17 mai 1996. 

Rolul societăţii civile O societate democratică reală se construieşte în timp îndelungat. Un prim pas însă pentru o democraţie funcţională îl reprezintă instituţiile şi mecanismele democratice, iar societatea civilă, în acest context, acţionează ca mecanism reglator pentru societăţile democratice.

Instituţiile societăţii civile sunt necesare şi în ţările cu o puternică tradiţie democratică, dar în special în ţările în care democraţia se construieşte. Nu de puţine ori, politicienii şi oamenii de afaceri pun interesele de partid sau de afaceri înaintea intereselor populaţiei. În astfel de situaţii, cine este chemat să “facă dreptate” şi să corecteze disfuncţionalităţile?

Societatea civilă are dreptul şi datoria de a influenţa deciziile politice, economice sau de interes public. Reacţiile societăţii civile faţă de politicile administrative sau economice care vin in contradicţie cu interesele sale sunt variate: manifestaţii, campanii de presă. mesaje de protest etc. Cum astfel de acţiuni sunt dificil de organizat şi au adesea impact pe termen scurt, este necesară apariţia unor structuri paralele cu cele ale statului – : organizaţii non-guvernamentale, asociaţii profesionale, sindicate, patronate etc. -, care să monitorizeze activitatea instituţiilor statului şi modul de soluţionare a revendicărilor şi care să menţină o presiune constantă asupra factorilor de decizie. Acestea trebuie să colaboreze cu structurile implicate în administrarea societăţii, pentru a găsi soluţiile potrivite şi a ameliora continuu calitatea vietii.

Societatea civilă trebuie să se implice într-o gamă largă de probleme, cum ar fi guvernarea unei ţări, relaţiile internaţionale, dezvoltarea economică sau protejarea mediului înconjurător. În acest scop, este necesar să fie constituită din cât mai multe organizaţii “specializate” în cât mai multe domenii care privesc organizarea şi administrarea societăţii umane. Aceste instituţii trebuie să cunoască politicile curente şi propunerile de politici, pentru a monitoriza modul în care factorii politici sau economici respectă interesele majorităţii populaţiei în domeniile respective.

Dreptul de a vota

Alegerile sunt unul dintre cele mai importante instrumente cu ajutorul caruia cetatenii pot influenta procesul decizional public. Votul este o expresie formala a preferintei cetateanului in privinta unui candidat sau a unei propuneri normative. Alegerile se produc, in general, la scara larga - nationala sau regionala - dar o de o importanta similara pentru indivizi si guvernanti sunt si alegerile locale, organizate la nivel de comunitati mici.

1. Cine are dreptul de a alege în Republica Moldova?Dreptul de a alege îl au cetatenii Republicii Moldova care au împlinit, inclusiv în ziua alegerilor, vîrsta de 18 ani, cu exceptia persoanelor recunoscute incapabile prin hotarîre definitiva a instantei de judecata.

2. Unde am dreptul sa-mi exercit dreptul de vot?În cazul alegerilor locale generale, dreptul de vot se exercita în localitatea în care alegatorul îsi are domiciliul. În cazul în care alegatorul are si domiciliu, si resedinta, în perioada valabilitatii resedintei, el voteaza doar în localitatea în care îsi are resedinta.

3. În baza caror acte se poate vota?În cazul alegerilor locale generale, participarea la votare este permisa în baza urmatoarelor acte:

a) buletinul de identitate al cetateanului Republicii Moldova, cu fisa de însotire în care se indica domiciliul sau resedinta alegatorului pe teritoriul sectiei de votare;b) pasaportul de tip ex-sovietic modelul anului 1974 cu mentiunea privind cetatenia Republicii Moldova, numarul de identificare de stat al persoanei fizice (IDNP) si înregistrarea la domiciliu;c) pasaportul de tip ex-sovietic modelul anului 1974 fara numar de identificare de stat (IDNP) cu mentiunile: “valabil pe un termen nelimitat”, cetatenia Republicii Moldova si înregistrarea la domiciliu - pentru persoanele care au renuntat la actele de identitate ale Republicii Moldova din considerente religioase;d) actul de identitate provizoriu de tip F-9 cu mentiunile privind cetatenia Republicii Moldova, domiciliul titularului;

4. În ce conditii alegatorul poate verifica lista electorala?

Listele electorale se fac accesibile în localurile sectiilor de votare cu 20 de zile înainte de ziua alegerilor iar alegatorii au posibilitatea de a verifica corectitudinea întocmirii lor. Ei au dreptul sa faca contestatii împotriva neincluderii lor în lista sau excluderii din ea, precum si împotriva altor erori comise la înscrierea datelor despre sine sau despre alti alegatori cel tîrziu în ziua precedenta zilei alegerilor. Biroul electoral al sectiei de votare va examina contestatia depusa în decurs de 24 de ore.

5. Alegatorul nu este inclus în lista electorala, dar doreste sa voteze. Ce trebuie de facut în aceasta situatie?În ziua alegerilor, alegatorii care din anumite motive nu sînt înscrisi în lista electorala si cetatenii care s-au stabilit cu traiul pe teritoriul sectiei de votare dupa completarea listei electorale, se înscriu într-o lista suplimentara la prezentarea documentului ce atesta domicilierea lor în perimetrul sectiei de votare în cauza.

6. În ce cazuri alegatorul este exclus din lista electorala?Alegatorul se exclude din lista electorala în baza actelor oficiale (sau a copiilor de pe acestea), care se anexeaza la lista electorala, în urmatoarele cazuri:- de deces sau de declarare a persoanei decedata prin hotarîre judecatoreasca;- de încorporare în serviciul militar;- de declarare a incapacitatii de exercitiu prin hotarîre judecatoreasca;

7. Cetatenii aflati peste hotarele tarii pot participa la alegerile locale generale?Nu. Cetatenii Republicii Moldova aflati peste hotarele tarii pot participa doar la alegerile parlamentare si la referendumurile republicane.

8. Unde pot vota studentii?În cazul alegerilor locale generale, studentii si elevii pot vota doar în localitatea în care îsi au domiciliul sau resedinta. În cazul în care studentul are si domiciliu, si resedinta, în perioada valabilitatii resedintei, el voteaza doar în localitatea în care îsi are resedinta.

9. Daca alegatorul din motive temeinice (ex.: boala) nu poate veni în localul de votare, el poate vota la locul aflarii?În conformitate cu art. 55 alin. (4) din Codul electoral, în cazul în care alegatorul, din motive de sanatate sau din alte motive temeinice, nu poate veni în localul de votare, biroul electoral al sectiei de votare desemneaza, la cererea scrisa a acestuia, cel putin doi membri ai biroului care se deplaseaza cu o urna de vot mobila si cu materialul necesar votarii la locul unde se afla alegatorul pentru ca acesta sa voteze. Votarea la locul aflarii poate fi solicitata doar de persoanele care domiciliaza în perimetrul sectiei de votare corespunzatoare iar cererile urmeaza a fi facute în scris,  începînd cu 2 saptamîni înainte de ziua votarii si pîna la ora 18.00 a zilei precedente votarii. În ziua votarii, cererile pot fi facute în scris pîna la ora 15.00 daca se prezinta si certificat medical.

10. Cum se completeaza buletinele de vot pentru alegerea primarului, consilierilor locali si raionali(municipali)?Alegatorul aplica stampila cu inscriptia „Votat” în interiorul cercului unui singur patrulater din fiecare buletin de vot primit, ceea ce înseamna ca a votat pentru concurentul electoral corespunzator. Cercurile din celelalte patrulatere trebuie sa ramîna curate. Buletinele de vot se completeaza de catre alegator numai în cabina pentru vot secret.

Alegatorul care nu este în stare sa completeze de sine statator buletinul, are dreptul sa invite în cabina o alta persoana, cu exceptia membrilor biroului sectiei de votare, reprezentantlor concurentilor electorali si a persoanelor autorizate sa asiste la operatiile electorale.

11. Ce trebuie sa faca alegatorul daca considera ca a completat gresit unul din buletinul/buletinele de vot?Daca alegatorul a completat gresit buletinul, biroul electoral al sectiei de votare, la cererea lui, anuleaza acest buletin si îi elibereaza imediat, o singura data, un nou buletin de vot. Asemenea cazuri se mentioneaza în procesul-verbal cu privire la rezultatele numararii voturilor si în lista electorala.

12. Unde voteaza alegatorii care nu au viza de domiciliu si nici de resedinta?În cazul alegerilor locale generale, alegatorii care nu au viza de domiciliu ori de resedinta nu pot participa la vot.

Concluzii la ONG

În urma unei analize minuţioase a chestionarelor parvenite de la organizaţiile neguvernamentale active în domeniul drepturilor omului putem constata următoarele: Majoritatea ONG active în domeniul drepturilor omului sunt concentrate �în capitala Republicii Moldova, acestea din urmă activând la nivel naţional. În mare parte organizaţiile naţionale nu au capacitatea de acoperire �naţională în materie de promovare şi monitorizare a drepturilor omului. Majoritatea organizaţiilor locale au fost create relativ recent şi au desfăşurat �puţine iniţiative de promovare a drepturilor omului la nivel local. Majoritatea organizaţiilor neguvernamentale locale nu au cunoştinţele şi �abilităţile necesare pentru o intervenţie sistemică şi eficace în domeniul promovării şi apărării drepturilor omului la nivel local. O bună parte a organizaţiilor neguvernamentale locale nu dispun de �echipamentul şi resursele logistice necesare pentru o bună implementare a programelor pe care le realizează. Majoritatea ONG naţionale cât şi locale nu sunt suficient de dezvoltate sub �aspect instituţional şi organizaţional. Majoritatea ONG-urilor locale sunt membre ale unor alianţe şi reţele �constituite la nivel naţionale şi regional precum: Reţeaua Sociala, Reţeaua pentru prevenirea HIV/SIDA, „Coaliţia 2005” pentru alegeri libere şi corecte, Forumuri civice regionale, alianţe de promovare a drepturilor unor categorii sociale ca: tineri, femei, copii, bătrâni, etc. Cu toate acestea, organizaţiile încă nu dispun de abilităţile necesare pentru o conlucrare eficientă în cadrul acestor uniuni. Organizaţiile neguvernamentale în domeniul drepturilor omului încă nu au �reuşit să-şi coordoneze eficient eforturile, în consecinţă acţionând difuz şi cooperând de multe ori ocazional. Au fost create diverse centre regionale pentru promovarea drepturilor unor �categorii sociale defavorizate precum, tineri, femei, persoane cu dezabilităţi, victime ale traficului de fiinţe umane, bătrâni, etc. În pofida acestui fapt rezultatele prezentate de acestea sunt imediate fără un impact vizibil şi de durată.

Recomandări Propunem organizaţiilor finanţatoare ca în elaborarea politicilor de susţinere a iniţiativelor ONG în domeniul drepturilor omului să ia în consideraţie următoarele: Susţinerea iniţiativelor organizaţiilor neguvernamentale locale care au �demonstrat viabilitate şi angajament în domeniul promovării şi apărării drepturilor omului; Susţinerea dezvoltării capacităţilor liderilor ONG în domeniul promovării �şi apărării drepturilor omului, precum şi în domeniul dezvoltării organizaţionale şi consolidării instituţionale; Încurajarea parteneriatelor dintre organizaţiile neguvernamentale în �implementarea programelor de promovarea a drepturilor omului. Această abordare ar duce la eliminarea concurenţei neloiale dintre ONG şi amplificarea eforturilor pentru soluţionarea problemelor sociale. Încurajarea colaborării dintre ONG, APL şi APC pentru asigurarea �durabilităţii şi sporirea angajamentului instituţiilor de resort ale statului. Susţinerea iniţiativelor ONG şi sub aspect tehnic, o cauză a lipsei resurselor �tehnice regăsindu-se şi în elaborarea politicilor donatorilor prin intemediul căreia se permite doar închirierea resurselor tehnice, nu şi procurarea acestora. Elaborarea unor programe de granturi care ar cere prezentarea impactului �social, nu doar a rezultatelor imediate.

Concluzia centrală a acestei cercetări reflectă faptul că societatea civilă din Republica Moldova se află într-o situaţie dificilă din punct de vedere instituţional, financiar, legal şi chiar de imagine. În pofida acestor carenţe sectorul neguvernamental continuă să activeze în interesul public, chiar dacă opinia publică este ignorantă şi reticentă faţă de acesta. De asemenea, în cadrul cercetării s-a constatat faptul că ONG-urile din Moldova înregistrează diferite niveluri de dezvoltare şi de aceea ar avea nevoie de suportul, experienta şi cunoştinţele liderilor din domeniu.

La vot aveam încredere în mine,Mi s-a promis că voi trăi mai bine,Acum... e clar că nu m-am înşelat:Trăiesc (mai bine nu aş fi votat)!.

Înscrişi, că votul lor contează,Pe nişte liste-n voia sorţii,Zic Da! şi cei ce nu voteazăŞi uneori, desigur... morţii!

Zăresc o rază de luminăÎn votul ce-o să schimbe tot,Dar mi-este teamă c-o să vinăApocalipsa... pân' la vot!

Când din sondaje afli totul,Chiar şi atunci când mare-i mizaTe întrebi: Ce rost mai are votulŞi mai ales, unde-i surpriza?

Nu-s aşa de turmentant,Să nu ştiu să fac un blat;E-o metodă cunoscută:Dau un vot şi... iau o sută.

Înainte de votare:- Vă fac pensia "mai mare"!?După ce-aţi votat, îndată,Or s-o facă "şi mai lată!"

Eu n-am înţeles vreodatăCum, la patru ani o dată,Noi votăm mereu ca proştiiŞi-i alegem tot pe foştii...

L-am votat pe-un deputatCu figura prea umilăŞi-amândoi am "prosperat":Eu, şomer, el, încă-o vilă...

Ajuns-am, iată, la strâmtoare,Poporul e total dezamăgit,Căci de un timp noi la votareAlegem între-un hoţ şi-un necinstit.

E clar ca Soarele şi Luna -O spun şi nu-i cu supărare:Cu mâna lui, întotdeaunaŞi-o face omul la votare.

Cum femei în ţară-s multe- Mai simpluţe sau mai culte -,În alegeri, la votare,Sexul slab devine tare.

Un car cu proşti s-a răsturnatÎntr-un oraş destul de mare,Dar unde-anume s-a-ntâmplat...Vom şti precis după votare.

În cojocul de mioară,Munţi de iarbă promiţând,L-au votat, din prima oară,Oile pe... lupul "blând".

La noi corupţia-i în floare,Iar cei corupţi sunt peste tot:I-avem în evidenţe clareÎn buletinele de vot!

Vin alegerile iarăFi-vom la urne chemaţi:După atâta apă chioarăVoi cu cine mai votaţi?

Am văzut nişte fetiţe,Democratice, socot,Ce purtau nişte rochiţe,Cât un buletin de vot.

Sunt drepturi sacre şi eterneCe după moarte se păstrează,Deşi de mult e mort bunicul...El la alegeri tot votează!

Pe crucea lui de muritorMai bine-ar ţintui, socotO carte de alegătorSă aibă drept şi el de vot.