P R O P R I E T A R :

SOC. AN. ..UNIVERSUL" BUCUREŞTI, BREZOIANU 23

DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU înscrisă zub No. 163 Trib' Ilfov

A B O N A M E N T E : L e i fJJ p e J fn . „ 120 pe 6 l u n i

A P A R E S Ă P T Ă M Â N A L

P R E Ţ U L 5 L E I

T E L E F O N ; 3.30.10

A N U L X L V I I I • Nr. 3

SÂMBĂTA 21 IANUARIE 1939

Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU

R e g i n a M a r i a Nu ştiu dacă Regina Maria

judeca aşa cum judecăm noi, că fapta care este o apoteoză a întregii Ei vieţi i-a fost hără­zită de istorie într'una din zile­le de Noembrie 1918, când a putut să intre în Bucureşti ală­turi de Regele Ferdinand, că­lări amândoi, ca nişte luptători ce fuseseră, în fruntea trupe­lor, după ce timp de doi ani, lungi, nesiguri si însângeraţi, biruinţa trebuise pregătită de­parte în Moldova. Vremurile care vor veni îi vor vedea me­reu, aşa cum i-am văzut noi a-tunci, înaintând încet prin ziua posomorită şi rece şi cu fiecare pas recâştigându-şi ţara, ca într'o nouă descălecare. Se uitau cu ochi înlăcrămaţi la tot ce-I întâmpina şi recunoşteau ca lu­cruri aproape de legendă, un colţ de stradă unde altădată, când treceau în trăsură Ia o ser­bare a Regelui Carol I, un copil de trei, patru anişori Ie întin­sese din braţele mame-sei un buchet de fori şi tot alaiul domnesc, şi în întâiul rând caii soldaţilor gărzii trebuiseră să se oprească sforăind şi neche­zând peste capetele Lor, cât Ei

să ia, la dorinţa Principesei, acel buchet de flori ; recuno­şteau o casă, unde fuseseră Ia o adunare literară şi zâmbiseră, pentrucă la intrare trebuiau să se strecoare pe sub un leu de piatră, ţinând la muchia zidu­lui delà al doilea cat laba lui grea pe un scut heraldic; astăzi leul, aşezat acolo sus parcă a-nume ca să-I vadă peste lumea alergată din toate părţile, avea coama mai mândră şi capul puţin întors, urmărindu-I, şi Ei s'au trezit uitându-se unul la altul cu ochii înlăcrămaţi şi zâmbindu-Şi ca odinioară. Po­porul, care niciodată nu se sim­ţise cât se simţea atunci, po­porul Regelui, Ii privea şi el, abia crezându-şi simţurilor, în­tr'o iubire şi evlavie mai mult de biserică. Steagurile lungi şi fără număr fâlfâiau la vânt şi acopereau în fâlfâitul lor oa­meni, Regi şi clipă de istorie. La o adiere îi arătau şi la cea­laltă adiere îi ascundeau din din nou.

Cu mulţi ani îndărăt, poate pe la 1900, Casa Regală se gă­sea într'o călătorie în susul Dumărei. Opreau Regele Carol

Doi ani delà moartea lui Anton Holban

de EMIL GULIAN

Mă urmărea intr'atât gândul morţii, încât au fost epoci in­trigi în care, când îmi dădeam seama că iubesc mai muit pe cineva, trebuia să mă gândesc deodată: ce-ar fi să moară?

De când a murit Anten Holban, aceiaşi obsesie revine. în­cerc din nou să-mi fixez asupra unora gândull: „...a murit, ...a murit!", dar mi se pare tot atât de neînţeles despre ei ca şi des­pre el, de par'că viata şi moartea ar fi tot una.

Câteodată îi şi văd surâsul, cu preciziune, alteori mi se pare că-mi vorbeşte, cu faţa animată. Atunci ştiu că nimic nu este adevărat, nici cu privire la el, că trâeşta, şi mă bucur. Numai in ziua când am auzit că a muirit, nu-i puteam reconstitui trăsă­turile, de par'că moartea spulberase şi amintirea imaginei lui omeneşti.

Spaima morţii îl tortura într 'una pe Holban, care se ştia bolnav si trupeşte şi se văita trecând pentru alţii drept ipohon­dru. De aici venea interesul iui pentru toate aspectele morţii, nevoia de a vorbi mereu despre ea, de a se agăţa ou desperare de viaţă, de dragoste.

Moartea şi dragostea au fost obsesiile lui de totdeauna. Dar şi altele. Era trist de zădărnicia literaturii şi a artei, de neinţe legerUe lui au dascălii, de răsunetul mic al literaturii lui faţă de totaă lumea care ar fi putut şi caire n'ar fi putut să-1 înţe­leagă, dar mai ales de relaţiile lui eu ruldelie care nu- i apreciau literatura sau erau numai indiferenţi şi îl umileau cu asta. Gânduri de felul acesta păreau că îl urmăresc într'una, că îi înfurie, îl crispează... In schimb presimţea imediat pe Cel cu care s'ar putea înţelege şi mai ales cunoştea dintr'o dată pe cineva care are ceva de preţ în el, o sinceritate sau o bună­tate. De multe ori mă gândeam: „Trebue să fie chiar în N. ceva sfânt, -dacă îi e prieten..."

De Anton Holban m'am apropiat, dându-mi totdeauna sea­ma că alături de el, pot uşor desvălui anumite lulcruri, fiindcă sunt şi ale lui. Multe lucruri complicate din mine se luminau primtir'o vorbă .a lui, iar înţelesul lor devenea evident printr'o singură frază pe care mă miram că n'am gânidiit-o eu. Şi pentru el era la fel. Ne minunam uneori zile întregi dei un cuvânt al celuilalt şi îl repetam la toţi cu aerul de a adăuga: „Vezi, aşa era, sigur că era aşa!' ; Şi făceam haz, ne bucuram. MKaduc a-minte ce plăcere i-a făcut când plângându-mi-se odată, ca profesor, de lipsa de înţelegere pentru literatură a elevilor, i-am spus că întotdeauna a fost aşa, dar că niciodată profesorul nu vorbeşte cu totul in zadar. „Mă gândesc:, i-am spus, că pe vre­mea noastră, într'o clasă era cel puţin unul, eram eu, care în­ţelegeam..." A spus-o şi elevilor ca pe o glumă bună, 1-a ur­mărit multă vreme...

Dar a fost mereu între noi o spaimă a ciocnirilor unor sen­sibilităţi uşor nevrozate. Parcă nu credeam niciodată cu serio­zitate că celălalt ţine cu adevărat să ne vadă şi totuşi încercam. Fixam întâlniri dar ne era frică că nu vom găsi momentul cei mai bun în care să ne întâlnim cu adevărat.

Pasiunea lui pentru muzică... De câte ori n'am vrut să mă auc să-i ascult plăcile rare — şi n'am reuşit! Se pare că trăia într'o atmosferă romantică, împreună cu un scatiu şi o pisică.

A fost în schimb odată sau de două ori, el la mine. Au fost dipe în care ne-am coborât ca pe un perete drept în prăpăstiile adevărului sufletesc. Ne-am regăsit, ne-am înţeles, dar n'am stăruit destul. Nu stăruia el, deşi altădată te căuta iar, cu dis­perare. Se ridica deodată brusc şi pleca ca gonit de ceva. Ii era par'că mereu teamă ide definitivare, de moarte. Nu putea sta mult într'un loc. II pândea neurastenia, boala...

* Când veneam de braţ pe Câmpineanu, pela teatru, delà S.

S. R. unde ne duseserăm să ne încasăm nişte biete premii. Glumeam. îmi vorbea de Dania, de care era îndrăgostit încă de pe vaporul care ne ducea la Constantinopal. îmi spunea de „Da­nia la telefon" (motiv proustian).

de EMANOIL BUCUŢA şi Regina Elisabeta, albi acum de ani, la fiecare port şi se bu :. curau, alături de Principii Mo­ştenitori, veseli de tinereţe şi de fericirea lor, de toată bucu­ria care le ieşea pretutindeni înainte. La Calafat s'au dat jos şi au trecut peste valea afundă până la măgura monumentului, unde plesnise la 1877, în luna Maiu, întâia bombă turcească la picioarele Domnitorului, ca să dea de veste, în sfărâmături de schijă şi în limbi de flăcări, neatârnarea României. Se adu­naseră acolo, în jurul pavilio­nului, care trebuia să apere de soare pe înalţii Oaspeţi, nu numai Olteni din oraş şi judeţ, dar şi Olteni de dincolo de flu­viu, din judeţul Vidinului, de sub stăpânirea bulgărească. Fără să-şi descopere vre-o vină către ţara unde trăiau, ei ve­neau să-şi vadă Regele, pe care II credeau, puţin ca în basme, şi ca al lor, de jvrenie ce ei erau Români, iar el Regele Românilor. Regele pământului putea să fie altul şi i se supu­neau, dar Regele sufletului era acesta şi alergau de oriunde să-1 înconjure şi să-1 cunoască. Intre acei Români se strecu­rase şi o fată de şcoală, de vreo zece, doisprezece ani. Se căsnea să descopere deaici, dé pe locul mai înalt, cula lor albă de dincolo de apă, din satul cu nume turcesc din lunca plină de sălcii. Făcea ochi mari la zidul cetăţii şi mai ales la tur­nul delà Baba Vida din Vidin, care arătau de partea ceastă­laltă altfel, decât le umblase ea singură sau cu tovarăşe de cla­să. I se părea că valea adâncă, pe a cărei mergine se afla, se-

(Urmare în ра,д. 7-а) Thomas Lawrence : Studiu dé portret

Scriitori contemporani : Vasile Băncilă

Soartă Decât să f iu cu g â n d u l p iatră grea, Mai b ine aripa f i inţe i pure Şi 'n loc de jocul sterp, c u vorbe sure, Logodna fapte i vii aş i vrea.

D i n u s c ă c i u n e a pielei moarte , l in, U n şarpe n o u a l u n e c ă spre soare Şi pes te -a ghieţ i i aspră r e n u n ţ a r e Foşneşte -a l mări lor dest in .

Despre premii şi valoarea lor de NICOLAE ROŞU

Toate operele de a n ă , întrucât sunt creaţiuni a le spiritului, reprezentând o va loa re incontestabilă, d e a s u p r a celorlalte, merită o distincţiune deosebi tă . A c e a s t a î n s e a m n ă a legere , s au cu un alt cuvânt, mai potrivit şi mai cuprinzător, selec­ţionare. Prin selecţ ionare se înţelege consac ra r ea printr 'o operă d e evidentă va loare , ca re însă, trebue să fie în ace l a ş timp reprezentativ r o m â n e a s c ă , căci de a c e e a îi zicem pre­miu naţ ional . Mai suni şi alte premii, de încurajare s au re-marcare , ca re s 'au dat tinerelor talente literare, s a u premiile de a r tă plast ică, ce se d a u în fiecare a n cu prilejul salonu­lui oficial. Unele se menţin, al tele cad, căci aces te premii de care vorbim acum, a u în vedere o anumi tă operă, nu to­tal i tatea operelor create de un autor, d u p ă cum prevede premiul na ţ ional de literatură şi ar tă .

-A fost o g reşea lă că s 'a desfiinţat premiul „Tekirghiol-Eloria", şi o p a g u b ă pentru li teratura noas t ră c ă Editura ,,Cultura Naţ iona lă" şi-a închis tiparniţa, chiar d a c ă vreunul din romane le p r e m i a t e - n u r ă s c u m p ă r a v a l o a r e a mora lă a premiului, şi poa te nici p e cea mater ia lă , — el pu tea ii cei mult suspenda t p â n ă la ivirea unui concurent vrednic de a-1 obţine, fără să compromită girul consiliului critic de lectură.

Un premiu dat unui tânăr scriitor î n s e a m n ă o distincţie şi o încurajare, chiar o r ă sp la t ă mater ia lă care-i întăreşte r â v n a si încrederea în sine. Noi ştim cum se citesc uvragii le ţinerile r scriitori, mai bine zis cum nu se cetesc, — pen­trucă cetitorul nu v rea să-şi a runce bani i pe o carie, când nu a ra certi tudinea că a cumpăra l o car te de va loare . Toc­mai prin a c e a s t a este necesar, piemiul, ca să semnaleze şi cetitorului o anumi tă carte şi un anumi t autor, - - şi s ă facă o judeca tă de va loare , comis iunea fiind responsabi lă de ho­tă râ rea pe care a luat-o. Uneori se în tâmplă ca a c e a s t ă ho tă râ re să n u fie p e gustul publicului cetitor ; ca un vo­lum di versuri sau un roman să în t runească sufragiile co­mitetului da r nu şi p e cele a le publicului. Nu de aici începe descura ja rea pentru unii s au pentru alţii, căci trebue să în­ţelegem că anumite cărţi nu pot fi de là început pe placul tuturor, d u p ă cum. anumite curente literare p â n ă a a junge la cunoşt inţa publicului şi a se impune ca atare , -— a u trăit o vreme, ca să zicem astfel, o v ia ţă subterana , — de a p r i g ă luptă cu inerţia şi numai atunci c â n d a u promovai valori incontestabile au intrai în circulaţ iunea curentă a culturii. Premiile a ş a da r mai a u şi rostul de a promova, de a des­chide orizonturi, de a limpezi şi de a îndruma spiritul critic al publicului, făcându-1 atent a s u p r a unor opere pe ca re el, nu din ignoranţă, ci din l ipsa unei aprehens iuni spontane, le p ierde din vedere . C a o d o v a d ă concludentă a v e m faptul de cu rând semnala t , că premiul "revistei „Universul Literar" se a d r e s e a z ă cetitorilor, ca re nu sunt nici publicişti, nici scriitori cunoscuţi în literatură.

Fundaţi i le Regale, a u dat şi ele o s e a m ă de premii pentru încura jarea tinerilor scriitori şi nu este surprinzător pentru nimeni faptul că unele din cărţile premia te nu s 'au cetit,

T o t v i a ţ a scri itori lor

de N. CREVEDIA

într'un articol trecut, co­mentam iniţiativa recentă de a se crea o Casă de pensii pen­tru scriitori. Şi lăudând înce­putul spuneam că odată cu el, trebuie să se purceadă şi la organizarea vieţii scriitoriceşti. In condiţiunile de astăzi, pu­ţini dintre noi vor mai putea a-puca etatea fericită a pensio­nării.

Arătam atunci mijloacele prin care s'ar putea face oa­menilor de litere condiţiuni prielnice de viaţă şi de crea­ţie.

Acum, prin noua instituţie a Rezidenţelor Regale, trebuie să vină o epocă de flori şi pen­tru făcătorii de vise. înnoiţii Rezidenţi regali ar trebui să se înconjure, ca nişte Ludovici, numai de artişti.

Bulgarii şi sârbii au găsit de cuviinţă să-i trimită pe scrii­tor prin legaţiile lor din strei-nătate, în calitate de ataşaţi de presă, secretari şi chiar miniş­tri, lovan Ducici, despre care se spune că ar fi Eminescu al Iugoslaviei, nu ştiu dacă ar fi putut să parvină pe acest munte, dacă ar fi rămas sim­plu slujbaş pe dealul Kalimeq-danului din Belgrad ! Mă în­doiesc, deasemeni, că d. Lu­cian Blaga ar fi compus ini monument filosofic atât de im­punător, dacă ar fi fost nevoii să facă mai departe gazetărie la Cluj. Marele umorist gei-man Roda Roda a fost minis­tru plenipotenţiar, iar Paul Claudel, culmea liricei fran­ceze de astăzi, e ambasador. Nicăeri ca în legaţii, unde me­diul omenesc şi spiritual e strălucit, „slujba" ia puţin timp, iar salariul adică condi-ţiunea vieţii e mulţumtoare •— nu e un loc mai pirelnic pen­tru desăvârşirea creaţiei lite­rare. Oare, un Ionel Teodorea-nu, în loc să pledeze colea procese de divorţ şi spargeri la mahala, nu ar scrie epopei şi mai pline, undeva în răcoa­rea unei ambasade ? Dar Per-pessicius. dascăl de verbe ne­regulate la liceul semi-evreesc „Matei Basarab" din Capitală? Am luat numai două cazuri...

Dacă nu mucezesc în arhiva unei percepţii ori într'o can­celarie, anii lor cei mai vii scriitorii şi-i irosesc în ziaris­tică, în această gazetărie coti-dană care te detună şi te sfar­mă şi te macină până la epui­zare. Am vrea să nu fim rău înţeleşi. Cuvântul scriitorului e necesar în presă, dar sub forma colaborării din când în când — gen Brătescu-Voineşti.

Scriitorii ar mai putea fi numiţi directori de biblioteci şi de muzee dar aşa ceva nu prea avem până acum.

Am pledat pentru casa pe care trebue s'o aibă orice scrii­tor şi cred că n'am prelins mult, astăzi când tendinţa e ca orice muncitor de fabrică să aibă un cămin al său cu grădiniţă cu flori, un cămin plătit în rate. Nouăzeci la sută dintre scriitori sunt chiriaşi, însuşi preşedintele scriitorilor români e chiriaş. S.S.R.-ul nu are un local al său..

S'a gândit cineva să-i îm­proprietărească pe scriitori cu pământ ? Literatura românea­scă n'a intrat încă decât timid în psihologia urbană. Rădăci­nile scriitorilor noştri cei mai de seamă sunt încă în pă­mânt : Sadoveanu, Rebreanu, Tudor Arghezi, Gala Galac-tion, Nichifor Crainic, Lucian Blaga etc.

Balcicul a fost impus de ar­tişti şi de cuvântul scris şi vor­bit al câtorva oameni de li­tere şi de gust. Şi, totuşi, din­tre deţinătorii condeiului, caia

(Urmare în pag, ultimă) I O N P I L L A T (Urmare în pag. 7-a) (Urmare în pag. 2-a)

2 UNIVERSUL LITERAR 21 Ianuarie 1939 =====

CRONICA LITERARA C R O N I C A MĂRUNTĂ de CONSTANTIN FANTANERU

A L ROSETTI : Istoria limbii române II Limbile balcanice

Fundaţia pentru literatură şi artă „Regele Carol I I " , Bucureşti, 1938 Cri t ica l i t e ra ră , se ap rop i e d e o ope ră

d e spec ia l i t a te şt i inţ if ică, c u m este Istoria limbii române, a d-lui prof. Al . Roset t i , p e l ini i le sa le de i n t e r e s p a r t i ­cu la re . L ă s â n d p e s e a m a special iş t i lor odrcina de a verif ica în a m ă n u n t m e t o da şi sus ţ ine r i l e au to ru lu i , r e c e n z e n t u l d in ca tegor ia noas t r ă va u r m ă r i în p r i ­m u l r â n d să v a d ă c u m a u fost f o rmu­la t e a d e v ă r u r i l e f u n d a m e n t a l e d in filo­logia r o m â n e a s c ă , şi apoi r e f e r i n d u - s e tot la condi ţ i i le fo rmale , va cerce ta ca­r a c t e r u l de p roză şt i inţ i f ică al scr ier i i . In p a r t e a în t â i a a „Is tor ie i l imbi i ro ­m â n e " , t i pă r i t ă a n u l t r ecu t , d. prof. Al. Rose t t i avusese de dovedi t n a t u r a e m i n a m e n t e l a t ină a l imbii , r ă m â n â n d p e n t r u v o l u m u l II . a p ă r u t acum, să de­m o n s t r e z e ca r ac t e ru l ei „ba lcan ic" .

Praf. Al. Rosetti

Nimic m a i i n t e r e s a n t , d i n t r ' u n a n u ­m e p u n c t d e v e d e r e , decâ t fraza p r i n ca re u n filolog a f i rmă l a t i n i t a t ea l imbi i n o a s t r e . Aceas t ă frază, d e p a r t e de a fi o s implă f o r m u l a r e ş t i inţ i f ică, r e ce şi ind i fe ren tă , con ţ ine în e l e m e n t e l e ei, v ib ra ţ i i d i n p a t e t i s m u l cu o a r e .am cu­ceri t , r â n d p e r â n d , a d e v ă r u r i l e p r iv i ­t o a r e la i s to r ia şi v ia ţa p o p o r u l u i n o s ­t ru . N u n u m a i i s tor ia noas t r ă a fost u rg is i tă , ci însăşi ş t i in ţa d e s p r e i s tor ie ! B ă t r â n u l c ronicar , î n c e p ă t o r al ş t i in ţe i d e s p r e noi înş ine , Mi ron Costin, se con­fesa cu s u t e de an i în u r m ă : „A lăsa ia­răş i nescr is , cu m a r e o c a r ă î n funda t n e a m u l acesta, de s a m ă de scr i i tor i , es te in imei d u r e r e . B i r u i t a - a u g â n d u l să m ă apuc de aceas tă os tenea lă , să scot l u m i i la v e d e r e feliul neamulu i . . . . "

Raze d in acest s e m n al „ d u r e r i i ini­m e i " . şi a l „ g â n d u l u i b i r u i t o r " , au că­lăuz i t g e n e r a ţ i i de ce rce tă to r i , p â n ă s'a a juns la scoa te rea din s g u r a minc inoa­să, Ia sc l ip i rea c u r a t ă a a d e v ă r u l u i , for­m u l a t astfel de d. prof. Al . Rose t t i : „ A -nal iza genea logică a l imbi i r o m â n e do­vedeş t e p â n ă la e v i d e n ţ ă l a t i n i t a t ea ei ; s t r u c t u r a l imbi i r o m â n e , ceea ce const i ­t u e „ s i s t emul înch i s " a l une i limibi, es te la t ină . Or icâ t s'a î n d e p ă r t a t l i m b a r o ­m â n ă de t ipu l l a t i n şi or icâ t d e m u l t s 'ar m a i î n d e p ă r t a d e dânsu l , î n cursu l evo lu ţ i e i sa le u l t e r i o a r e , n imic n u se va s c h i m b a p r i n aceas ta în r a p o r t u r i l e de f i l ia ţ iune d i n t r e l a t ină şi l i m b a r o m â n ă , aceas ta f i ind p u r şi s imp lu t r a n s f o r m a ­rea po t r iv i t î m p r e j u r ă r i l o r , a celei d in-t â i u " pag . 25.

N e r e a m i n t i m , în faţa e x p r i m ă r i i e-l e g a n t e şi s igure de s ine a d- lui prof. Al. Rose t t i , deopo t r ivă acea emo ţ io ­n a n t ă a r g u m e n t a r e a lu i Grigo-re U r e ­che, a s u p r a ace lu iaş subiec t al l a t in i ­tă ţ i i g r a i u l u i : „Aş i jde rea şi l i m b a noas -t r r ă d in m u l t e l imbi i es te făcu tă şi ni-i m e s t e c a t g ra iu l n o s t r u cu a vec in i lo r de p r i n p r e j u r , m ă c a r că de la R â m n e t r a g e m şi cu a l o r cuv in te le ni-s m e s ­teca te , c u m s p u n e şi la p r edos lov i a le ­top i se ţu lu i celui mo ldovenesc de toa t e p r e r â n d . Ce f i ind ţ a r a m a i de apoi, ca la o slobozie de p r i n p r e j u r v i ind şi des-călecând, d in l imbi le lo r s 'au a m e s t e ­cat a n o a s t r ă . De la R â m l e n i , ce l e zi­cem la t in i : p â i n e ,ei zic pan i s ; ca rne , ei zic oa.ro; găina , ei zic ga l ena ; m u e r e , m u l i e r ; femee, f emina ; p ă r i n t e , p a t e r ; al n o s t r u , nost er ; şi a l te le m u l t e din l i m b a la t inească , şi de a m socoti p r e a m ă n u n t u l , t oa t e cuv in t e l e l e -am î n ţ e ­lege!" E de a d m i r a t ca lmul c ron ica ru lu i în e n u n ţ a r e a u n u i a d e v ă r a t â t de i m ­p o r t a n t , c u m e ra af la rea or ig ine i l a t i ne a n e a m u l u i şi a l imbi i î n t r ' o v r e m e de to ta l ă n e ş t i i n ţ ă a s u p r a t r e c u t u l u i . Cu­v i n t e l e lu i au de a l t m i n t e r i f a r m e c u l nou t ă ţ i i , t ă r i a l o r a p a r ţ i n e î n c r e d i n ţ ă r i i

la p r i m u l con tac t ou a d e v ă r u l . G r i g o r e U r e c h e n u p o l e m i z a ,el a f i rma , n u m a i cu conv inge re dep l ină şi n e c o n t r o v e r ­sată , fă ră de a avea deci în v e d e r e o a l tă teor ie , con t r a ră , de c o m b ă t u t . N u a n ţ a ­rea po lemică , cu p rec i se c o n t u r u r i de a-m ă r ă c i u n e îşi face apa r i ţ i a imed ia t însă, şi-i c u p r i n d e m f r ă m â n t a r e a ch ia r d e la Mi ro n Cost in . O e l i b e r a r e d e p l i n ă de c o m b a t i v i t a t e n u s'a rea l i za t n i c i p â n ă în zi lele n o a s t r e , încâ t ch ia r în l i m p e d e a şi a r m o n i o a s a r e d a c t a r e a d- lu i prof. Al. Rose t t i , î n v ă ţ a t u l secolu lu i al X X -lea ca re s tud iază p r o b l e m a , o b s e r v ă m expres i i cu s o n o r i t a t e po lemică , v i zând u n a d v e r s a r î n d ă r ă t n i c , deşi n u r e d u ­tab i l . S e ş t i e - în t r ' adevăr că a d v e r s a r i i a d e v ă r u r i l o r f u n d a m e n t a l e d e s p r e i s ­tor ia şi l i m b a p o p o r u l u i nos t ru , se re ­c ru tează m a i a l e s d in ţ ă r i l e n e p r i e t e n e , u n d e s e cu l t ivă o pseudoş t i in ţă , c u m m a ­g i s t r a l a d e n u n ţ a t d. prof. G. B r ă t i a n u , î n l u c r a r e a t i p ă r i t ă n u d e m u l t : „Urne é n i g m e et u n mi r ac l e h i s t o r i que : le p e u p l e r o u m a i n " .

Dar , d u p ă cu a m prec iza t , obiec tu l pă r ţ i i a doua d in „ I s to r ia l imbi i r o m â ­n e " , a d-lui Rose t t i , îl fo rmează oarac-t e r u l „ba l can i c " al l imbi i . Limlba r o ­m â n ă se i n t e g r e a z ă în „ u n i u n e a l ingu-is t ică ba lcan ică" , î n care i n t r ă bu lga ra , a lbaneza , neog reacă şi m a i p u ţ i n sâ r -bo-ciraata. C a r a c t e r u l „ b a l c a n i c " a l l im­bi i n o a s t r e se s u s ţ i n e p r i n ap rop ie r i l e ei cu l imbi le d in „ u n i u n e " , ş i î n spe­cial cu a lbaneza , şi b u l g a r a . Fac to r i i car i au d e t e r m i n a t a p r o p i e r e a s u n t : e-x i s t e n ţ a u n u i s u b s t r a t c o m u n ca bază de f o r m a r e a l imbi lo r , conv ie ţu i r ea po ­p o a r e l o r î n oursu l e v u l u i med iu , civili­za ţ ia d in î n t r e a g a p e n i n s u l ă ba lcan ică . I a t ă t r ă s ă t u r i l e ca r ac t e r i s t i c e car i se expl ică î n l i m b a n o a s t r ă p r i n c r i t e r iu l „ b a l c a n i c " : 1) c r e a r e a lui „ă" , vo ­cală neaooen tua tă , cu t i m b r u a p r o a ­p e iden t i c în r o m â n ă a lbaneză şi b u l g a r ă . 2) î n c h i d e r e a t i m b r u l u i voca ­le i (â) g r u p a t e î n aceeaş s i l abă cu n şi p r e c e d â n d u - l , în l i m b a r o m â n ă şi al­baneză ; 3) f o r m a r e a p r e n u m e l o r n e d e ­f ini te şi adve rbe lo r , cu „ w e a " , — în r o m â n ă şi a l b a n e z ă ; 4) p o s t p u n e r e a a r ­t ico lu lu i definit , î n r o m â n ă şi a lbaneză ; 5) t e n d i n ţ a de a în locu i in f in i t ivu l cu sub jonc t ivu l , î n r o m â n ă , a lbaneză , bu l ­g a r ă şi neogreacă ; 6) î n t r e b u i n ţ a r e a conjunc ţ i i lo r d i fe r i t e la p r a p o z i ţ i u n i f inale şi comple t ive (pag. 117).

O d a t ă s tabi l i t -caracterul , , ba lcan ic" al l imbi i r o m â n e , se r i d i c ă p r o b l e m a loculu i ei de f o r m a r e , -care n u poa te fi a l tu l decâ t P e n i n s u l a Ba lcan ică „deci la sudu l D u n ă r i i , -într'o r e g i u n e de con­tac t cu t e r i t o r i u l r o m a n i z a t n o r d - d u -n ă r e a n " . Ia tă c u m fo-rmulează d. prof. Rose t t i şi acest a d e v ă r f u n d a m e n t a l : „ L i m b a r o m â n ă s'-a f o r m a t pe u n t e r i ­t o r i u în t ins n o r d şi s u d d u n ă r e a n ce cupr indea , în p a r t e a l u i mer id iona lă , ba s inu l ves t ic a l Dr ine i , 1-a s u d de Sko-plje, şi sud -ves tu l Bu lga r i e i , r eg iu ­n e a de -a lungu l D u n ă r i i , î n s p r e m a r e , B ă n a t u l , r e g i u n e a r o m a n i z a t ă d in A r ­d e a l şi Ol ten ie i sau, cu a l t e c u v i n t e : p rov inc i i l e Moes ia s u p e r i o a r ă şi infer i ­oară , Dacia şi P a n n ó n i a in fe r ioa ră" , (pag. 38).

I n ce p r i v e ş t e ca l i t ă ţ i l e de „ p r o z ă ş t i in ţ i f ică" a le luc ră r i i , e le d e c u r g din însăş i m e t o d a a d o p t a t ă d e a u t o r ca re e aceea a „ p r e z e n t ă r i i poz i t ive" . Astfel , au fost l ă sa t e afară , fă ră a m a i fi p o ­m e n i t e şi d i scu ta te , f ap te le ce n u au suf ic iente p u n c t e de sus ţ i ne r e î n a r g u ­m e n t ă r i l e b i zu i t e p e factor i i ba lcanic i . A u t o r u l a r e n u n ţ a t d e a s e m e n i la m u l ­t e exp l i ca ţ i i e t imologice , î n l ă t u r â n d to t m a t e r i a l u l nes igur , f ăcând e x p u n e r e a scu r t ă , c la ră şi d i r ec t ă .

S u n t cu a l te cuv in te , î n l u c r a r e a d-lui prof; Al . Roset t i , t oa t e a d e v ă r u r i l e e-sen ţ i a l e ce fo rmează ob iec tu l i s tor ie i l imbi i r o m â n e , — p u s e în l u m i n a au to ­r i t a r ă a u l t i m e l o r c e r c e t ă r i de specia l i ­t a t e , şi e n u n ţ a t e cu o academică şi a r ­mon ioasă c o m p e t e n ţ ă .

SALONUL OFICIAL

Ministerul cultelor şi artelor aduce la cunoştinţa artiştilor pictori şi sculptori, că salonul oficial de primăvară se va or­ganiza anul acesta mai devreme ca de obicei, deoarece în cursul lunei Mai se vor începe în pa­vilionul salonului oficial pregă­tirile pentru expoziţia de muncă şi voe bună a Străjei Ţării.

In consecinţă, juriul salonu­lui oficial a fixat zilele de Luni 6, Marţi 7 şi Miercuri 8 Martie, pentru prezentarea lucrărilor de pictură şi sculptură în pavilio­nul artelor din şoseaua Kiseleff, şi ziua de Sâmbătă 25 Martie, Buna Vestire, pentru deschide­rea salonului.

Totodată, întrucât anul acesta salonul oficial va avea pentru expunere un spaţiu mai mic de­cât de obicei, nu se vor putea

„Biserica neagră", de Victor Popescu In colecţia „Universul literar" va apare în cu­

rând volumul de nuvele „BISERICA NEAGRA" , al d-lui VICTOR POPESCU.

Felul cum d. Victor Popescu a înţeles să spri­jine literatura, este un certificat îndestulător spre a anunţa valoarea operei de debut a tânărului scriitor. Produs al unei sincere pasiuni pentru literatură, al credinţei luminoase în destinul nobil al artei, „Bise­rica Neagră" va constitui, în cadrul Jiteraturei celei mai tinere, un rar exemplu de inspiraţie curată, a-dâncă şi autentică. Debutul conducătorului revistei „Universul literar", va fi unul din semnele foarte fru­moase pentru literatura tânără.

Premiul c i t i tori lor j Am anunţat că „Universul literar" a instituit un premiu de 5 0 0 0 lei pentru cea mai bună analiză

prezenta spre a fi supuse ju-riu-j '' «'.critică a personagiilor: lui decât cel mult 3 lucrări de' V 1 ) Iki l a n k e l , din romanul F u n d a c u l V a r l a m u -pictură sau de sculptură d u ó lui , de Ionel Teodoreanu (ed. Cartea Românească) şi partea fiecărui artist. 1 2 ) M o i ş e D i n e r m a n , din romanul D o u ă c h e m ă r i ,

Se atrage atenţia că după de Octav Dessiia (ed. Cartea Românească). data de 8 Martie nu se vor mai primi sub nici un motiv lucrări prezentate pentru expunere.

CONCURSUL CU PREMII IN MEMORIA SCRIITORULUI

TH. D. SPERANTIA

Implinindu-se zece ani delà moartea lui Th. D. Sperantia, familia mult regretatului scrii­tor a hotărît să acorde o serie de premii în memoria lui.

Primele premii sunt destinate tineretului şi anume elevilor de curs secundar. Ele se vor îm­părţi în înţelegere cu redacţia ziarului „Universul literar" şi anume celor mai bune lucrări tratând despre „Anecdotele lui Th. D. Sperantia" (analiză li­terară).

Premiile sunt în număr de trei :

Premiul întăiu constă In suma de lei trei mii in nume­rar. Lucrarea premiată va fl publicată în „Universul lite­rar". Dacă ea va prezenta o de­osebită valoare va pute-a fl eventual, extrasă şi într'o mică broşură spre a fi difuzată prin librării.

Alte două premii de încura­jare, în sumă de câte o mie de lei, vor fi oferite altor două lu­crări merituoase. Din acestea, de va fi cazul, se vor publica în „Universul literar" fie întreg textul, fie părţile sale cele mai însemnate.

Dacă împrejurările ar cere-o, unul din cele două premii de-câte o mie de lei va putea fi împărţit spre a fi atribuit la doi concurenţi de merit egal.

întinderea textului va fl de cel mult (12) pagini (ministe­riale) dactilografiate.

Lucrările se vor depune sau trimite prin poştă la redacţia ziarului „Universul literar", menţionându-se pe plic că sunt destinate „Pentru premiul Th. D. Sperantia". Concurenţii mi-şi vor pune iscălitura pe lucrarea trimisă ci o vor înlocui cu un „motto", alăturând însă un mic plic închis pe faţa căruia se va scrie acelaş „imotfco" iar înăun­tru se va indica adevăratul nume al concurentului, adresa, şcoala la care urmează şi clasa.

Termenul ultim pentru pri­mirea lucrărilor este la 31 Mal, 1939. Rezultatele se vor publica la l Septembrie 1939.

Comisiunea care va ceti şl aprecia lucrările va fi alcătuită din trei persoane: un preşedin­te ales dintre cele mai cu vază personalităţi ale lumii noastre literare şi doi membri: un de­legat al '„Universului literar" şi unul din partea familiei Spe­rantia.

Lucrarea va constitui o singură compoziţie şi

Ionel Teodoreanu Oofcav Dessila

va fi predată redacţiei revistei până la 1 Martie a. c. Premiul este numit „PREMIUL CITITORILOR' 4 ,

fiindcă, instituindu-l, scopul revistei a fost să urmă­rească cum se răsfrâng operele de seamă din actua­litatea literară, în gustul şi spiritul critic al marelui public cititor.

ŞTEFAN STANESCU

publică în numărul pe Ianuarie al Rev. Fundaţiilor Regale, două poeme: Fratele bolnav şi Mă'n-torc în pămâinit, din care ultima am cetit-o fragmentar în Gân­direa de anul trecut. Fratele bolnav e o -poemă lungă, din care se desprinde un suflu de împăcare şi -de înţelegere largă a suferinţei omeneşti.

UMBRE ŞI LESPEZI versuri de George A. Petre

D. George A. Petre a mai pu­blicat până acum „Dumnezeu", poezii 1928 si ..Sânge şi Aur", versuri, 1Ѳ30.' Volumul „Umbre şi Lespezi", tipărit în 1938 la Oradea, cuprinde poemele com­puse de autor între 1931—1933, şi înfăţişează o inspiraţie ali­mentată viguros de forţele su­fletului rural, de credinţa şi să­nătatea ţărănească. Poetul măr­turiseşte frumos :

HARICLIA DARCLÉE

Dintre rarele nume de cântă­reţi, care vor dăinui în istoricul artei lirice, legate fiind de me­morabile creaţii şi acela al Ha-ricliei Dardée, repercutează a-supra noastră o faimă aducă­toare de măgulitoare cinste ar­tistică. In numele neamului ro­mânesc, Hariclia Dardée a cu­cerit cunună de triumfuri, a străbătut luminos drum în ma­rea artă a cântului, chemată şi aclamată cu fervoare în cele mai strălucite teatre -ale lumei.

Gounod, Puccini au omagiat cariera înălţătoare a Harioliei Dardée, încxedinţându-i creaţii capitale ale operelor lor şi ad­miraţia lor recunoscătoare, pen­tru covâffşitoafea ei artă.

Un gând pios al fiecăruia, se cade să fie îndreptat către a-ceastă mare misionară a noas­tră, dispărută dintre noi acum câteva zile, dar cu neputinţă de uitat, atât în paginile ce înscriu evoluţia eultutrei româneşti, cât şi în inimile româneşti de pre­tutindeni.

AL. RAICU-HRONIC

Săptămâna viitoare va a-pare cel de Ы 4-lea volum al „Colecţiei Universul Literar, „Hronic", versuri de Alexan­dru Raicu. Cartea va cuprin­de 30 de poeme cari oglindesc fidel, evoluţia poetului, delà „Vitralii", apărute în 1936. Inspirate în mare parte din lumea cronicilor şi a faptelor luminoase ale literaturei ve­chi, poemele d-lui Al. Raicu se caracterizează printfun bogat materiül emotiv de imagini şi tonalităţi. Versifi­caţia e limpede şi uneori a-tinge puritatea poeziei clasi­ce, lucru rar întâmplat în li. teratura poetică actuală. Ar­monia aceasta prozodică pe de o parte, frumuseţea şi ine­ditul subiectelor pe de altă parte, fac lectura poeziilor d-lui Al. Raicu, deosebit de atrăgătoare — ceeace ne în­dreptăţeşte să credem că „Hronic" se va bucura de un temeinic succes de critică şi de public.

JOCURILE ROMANEŞTI LA LIGA CULTURALA

Liga Culturală îşi ţine Sâm­bătă, 21 Ianuarie, orele 7 seara seria de lecţii şi jocuri româ­neşti, în sala teatrului sâu din b-dul Schitu-Măgureanu nr. 1 (intrarea prin gangul din calea Plevnei).

Conferinţa d-lui Romulus Seişanu

Cassililda Miracovici Autoportret

(Expoziţia „Universul" Ianuarie)

In seara de Duminică, 15 Ia­nuarie c, d. Romulus Seişanu a vorbit î n sala „Ateneului Ro­mân", despre „Istoria frontiere­lor".

D. Romulus Seişanu, după ce a expus, în amănunte, evoluţia frontierei în cursul veacurilor, a examinat diversele tipuri de frontiere ce au apărut în epoca modernă, fie din cauza marilor descoperiri de pământuri din sec. XV şi XVI, fie din cauza importanţei tot mai mari a factorului etnic în viaţa politi­că şi socială a naţiunilor civi­lizate.

In cadrul -conferinţei d-sale, d. Romulus Seişanu a aduis la cunoştinţa publicului un docu­ment necunoscut până acum, din сате reese că ungurii au au avut un plan întocmit în 1917, privitor l a o „rectificare a frontierei" carpatine şi de o organizare a unor circumscrip­ţii militare şi de c o l o n i E a r e , cu soldaţi şi invalizi maghiari, în zona frontierei proectate.

După indicaţiile prevăzute în acest plan — ce a fost supus

aprobării împăratului Austro -Ungariei, Ca. ol IV şi contelui Tisza István, şeful guvernului ungar din 1917, Ungaria urmă­rea să ne ia întreaga zonă nmn-toasă a Carpaţilor, cu regiunea petroliferă, limitând frontiera în Muntenia, la Est de T. Seve­rin, Sud de Brezoiu, Câmpina, Vălenii de Munte şi Cislău, linia frontierei t.ecea lângă Soveja, Momeşti, Vadurile şi Câmpu­lung.

In acelaş plan sunt limitate circumscripţiile — în număr de şase — din Transilvania şi Ba­nat, care corespund cu judeţele secueşti, judeţele Braşov, Făgă­raş, Sibiu, Hunedoara, Severin şi Timiş, destinate militarizării şi colonizării massive cu soldaţi şi invalizi maghiari. Această co­lonizare — a declarat d. Romu­lus Seişanu — s'ar fi operat prin izgonirea românilor din circum­scripţiile prevăzute în planul de „rectificare al frontierii", dm 1917. Victoria aliaţilor şi trium­ful dreptului naţionalităţilor au spulberat aceste proecte de expansiune teritorială ale -ma-ghiarimei, împotriva noastră.

Tot despre viaţa scriitorilor (Urmare din pag. 1-a)

la Baltic, o bcşcă simpatică, nu are decât d. Gh. D. Mugur. O villă oricât de modestă, pe litoral ori la munte, se face cu BANI. Şi scriitorilor nu le dă mâna să-şi facă o cocioabă nici în Bucureşti...

Provinciile noui trebuiau a-lipite şi prin factorul cel mai viu, prin creatorul de sim­ţire, scriitorul. Fostele par­tide politice au trimis acolo pescari electorali, au trimis pe surghiuniţi, au trmis chiar perfecţi „destoinici", dar n'au trimis pe agenţii spiritului ro­mânesc. Doamne, şi sunt aşa de setoase nouile provincii, să audă graiul naţional şi sa ia contact cu autorii. Amicii delà „Universul literar" mă infor­mează că şezătoarea lor tâ­

nără delà Sibiu a fost un de­lir — iar eu nu voi uita ni­ciodată primirile ce ni se fă­ceau acum căţwa ani prin ora­şele Banatului şi ale Transil­vaniei. Afară de Qhişinău, prin târgurile albe ale Basa­rabiei n'a călcat picior de scriitor român !

Şi poate aşa se şi explică ăece, după răsboi, provincia dintre Nistru şi Prut n'a dat niciun scriitor. Acolo unde a existat emulaţie culturală, scriitorii au eşit din pământ, ca ghioceii. Dovadă : Buco­vina. Banca Nordului, căreia trebuie să-i urmeze Banca Vestului şi a Răsăritului, ar fi trebuit însoţită de o tipografie care pusă sub direcţiunea unui Mircea Străinul ar fi tipărit

acolo la Cernăuţi, biletele al­bastre ale gândului. O mare editură nu s'a înfiripat aci, iar teatrele de stat au fost desfiin­ţate ! După 20 de ani, un par­ticular scotea capul, acum trei ani la Brad, — mai dă semne, oare, d. Minovici ? — iar anul trecut alt particular, d. Miron Neagu, şi-a propus la Sighi­şoara o editură românească. Abia după 20 de ani, e reînvia­tă „Tribuna"... Un critic, ieşan de-acum, ă. G. Călinescu, scria deunăzi îndemnând obştea ro­mână să citească măcar cât citesc servitoarele noastre unguroaice şi da exemplu chioşcurile Capitalei, pline de publicaţii şi de cărţi maghiare. Eu am auzit, cu groază, nu de­mult, din gura unui editor se­rios că Timişoara are • mai multe librării decât Bucureş­tii !

Ce-ar fi, oare, să se creeze şi nişte Rezidenţi culturali ?

Toate marile publicaţtuni,

toate editurile, toată mişcarea noastră real culturală, e în Capitală. Toţi scriitorii depe unde se află, vin şi se stabi­lesc în Capitală, în acest Bu­cureşti torid, în care idealurile cad pe asfalt şi deced neîmpli­nite.

Se vorbeşte insistent de a-părarea graniţelor. Intru acea­stă pază, muzele au, în timp de pace, rolul cel puţin al ar­melor în vreme de răsboi.

Cu ce să meargă scriitorul român la Orheiu şi la Satu-Mare, când el nu poate să se urnească până la Focşani ori la Turnu-Măgurele, fără să-l coste o mie de lei ?

De aci încolo, se deschide o mare şi urgentă necesitate : permise de călătorie PENTRU TOŢI membrii S.S.R.-ului!

Vom desbate, în articolul viitor şi această problemă im­perioasă.

N. CREVEDIA

21 Ianuarie 1939 UNIVERSUL LITERAR 3

G E L A L B E Y Scene din viaţa dobrogeană de altădată

de K E Z A M B A C C I A N Ilustraţii de ISER

înainte ds marele războiu se mai întâlnea prin Dobroge-a, câte o rară progenitură de Paşă sau înalt demnitar, ce a guvernat pe vremuri provincia noastră transdanubia-nà.

Stăpânind mii de hectare şi posedând ne­numărate proprietăţi, terenuri, hanuri, ma­gazii de cereale prin principalele oboare şa târguri, aceşti Bey îşi petreceau viaţa, con-sumându-şi averile într'o tihnită voluptate, ce nu era turburată cu nimic în epoca aceea de patriaihalism oriental, dar al cărei par­fum s'a risipit pe măsură ce o viaţă mai, a-pu-sană şi-a înt 'as aripile peste ţinuturile do­brogene

M" adia, centru important, situat la între-tăer'-îţ drumurilor principale ale provinciei, егь oraşul tentacular.

Centru administrativ, reşedinţă a Valiu-lui, cu un mare târg anual (pe turceşte Pa-nair), ce se ţinea în fiecare toamnă, Megidia era locul de întâlnire al în trag ei suflări do­brogene în timpul Panaiirului.

Cu acest prilej se revărsau în oraş tot soiul de oaimeni veniţi de prin toate ţările vecine, unii ca să desfacă mărfuri fabricate, alţii ca să cumpere, unii ca să-şi vândă vitele şi pro­dusele agricole, alţii oa să le exporte, în sfârşit tot felul de operaţiuni, un „alişveriş" general. Sătenii îşi rezervau aprovizionarea cu toate cele trebuincioase întregului an, pentru acest bâlciu, atraşi fiind de mulţimea de dugheni, de ceşitul (felul) variat al măr­furilor, de concurenţa negustorilor dubioşi ce se preparau pentru un faliment, în care scop alergau la bâlciuri pentru a desface cât de repede mărfurile, în sfârşit ei aveau o idee preconcepută că la iarmaroace totul e mai bun şi mai ieftin.

Gelai Bey

Pe de altă parte, ca în toate bâlciurile im­portante, distracţii berechet, circuri, menaje­rii, scamatorii, teatre de Karaghioz (mario­nete), lupte de Pehlivani (atleţi), apoi pa-, norame, hale de tir, fotografi, jocuri de no­roc, loterii etc., în afară de tripouri şi nenu­mărate spelunci cu dansuri ,.Kiocek" în care se produceau femei supersensuale, venite din toate colţurile Orientului, experte în tai­nele voluptăţii, ademenitoare prin inflexiu­nile languroase ale cântecelor orientale, prin supleţa mădularelor, prin jocul sânilor şi prin contorsiunea pântecelor.

Acest Panair era un prilej de petreceri prelungite, ce culminau în orgii şi desifrâu cu acele inevitabile scandaluri, jafuri, escro­cherii, rapturi de fete, crime şi sinucideri uneori; Poliţia nu se formaliza aşa de mult, mărginindu-se deobicei la o împăciui­toare intervenţie, deoarece Administraţia avea tot interesul să nu turbure vadul bâl­ciului, care tocmai prin aceste întâmplări senzaţionale, devenia cu atât mal atrăgător.

Această punere pe trai se prelungea şi după sorocul Panairului, încât Megidia îşi câştigă o reputaţie de „Batakhané" (loc de pordiţie), iar părinţii tremurau de teamă, când aflau că odraslele lor se aventurau prin partea locului.

Gelal Bey, fiu de Paşă, moştenitor al unei însemnate averi răspândită prin Megidia, Murfatlar şi Kiustenge (denumirea turcească a Constantái), primise educaţia şi instrucţia la Siambul, preigătiridu-se pentru cariera consulară.

La cursurile serale de literatură franceză, patronate de Ambasada Franţei, făcuse cu­noştinţa tatei, unde se înprieteniră.

Gelal Bey locuia la Megidia într'un fel de Caravanseral, o vastă clădiire cu o mulţime de atenanse.

Se căsătorise cu fiica unui mare demnitar delà Curtea Imperială, frumoasă femee brună cu ochi focoşi, figură rotundă, gât plinuţ. La-tiffé Hanum, soţia sa, îşi plimba languros trupul învelit în mătăsuri diafane, fără yaş-mak la faţă, eei-ac-e stârni-a nemulţumirea co­religionarilor mai fanatici, care nu se împă­cau cu acest sacrilej, nerespeotarea „Name-hramului" (secretul feţei).

Latiffé Hanum primise educaţia la „Ame­rican College for Girls", din Constantinopole şi cu toată severa sup-raveghiere a părinţilor ei, era destul de emancipată. întreţinea vi­zite cu unele familii creştine, le pri-mi-a până în pragul Hanemlicului, unde se conversa, se cânta la pian şi se jucau cărţi.

Gelal Bey se prevala în societate de edu­caţia şi instrucţia sa europeană .resamnân-du-se la o singură nevastă, cu atât maj mult cu cât prin aceasta dobândia încrederea şi mai mare, a socrului său, Şukri Paşa, de a cărui protecţie avea nevo-e.

Viaţa se desfăşura în opulenţă şi desfă­

tare, dar veniturile lui Gelal Bey începeau a se resimţi, prin faptul că nu producea nimic şi consuma mereu şi deficitul se îngroşă după trecerea Dobrogei sub stăpânire românească, în urma războiului din 1877.

Sub noua stare de lucruri, cu o altă orân­duire, în care cel puţin de formă, toţi locui­torii erau egali în faţa legii, Gelal Bey se simţi foarte stânjenit.

Unele privilegii se curmară, o mulţime de obligaţiuni de ordin municipal fură impuse, pe de altă parte Gelal Bey, care plătia cât vroia şi cum credea, impozitele, fu silit de astă dată să se pună în regulă cu fiscul, lu­cru care i se părea destul de vexatoriu, dar nu avea încotro.

Ca urmare acestei stări, Gelal Bey îşi văzu datoriile mărite şi pentru a le acoperi1, fu silit să vândă unele proprietăţi, cu atât mai mult că noi cheltueli erau de prevăzut cu trimiterea copiilor la şcoală la Stambul, unde trebuia să plece şi Latiffé Hanum pen­tru supravegherea şi îngrijirea lor.

Socrul său Şukri Paşa trecând la Ministe­rul Afacerilor străine, .ginerele Gelal Bey, fu numit Consul general al Imperiului otoman la Constanţa, cu o leafă de 50 lire pe lună, în afară de locuinţă plătită şi personal de serviciu în buget.

Această slujbă veni tocmai la timp, deoa­rece Gelal Bey îşi vedea veniturile scăzând, proprietăţile sale erau cam vechi, necesitând mari reparaţii şi unele chiar erau supuse dă­râmării fiind de Kerpici (paiantă).

Pe de altă parte Cadâna sa Latiffé Hanum, fiică de Paşă şi Ministru, nu înţelegea să-şi restrângă trena, iar soţul său îi făcea toate capriciile ,doar să-1 lase singur la Constanţa, unde Gelal Bey, întrevedea alte orizonturi, cu noi -tentaţiuni.

Volnic, înalt, spătos, cu privire languroasă, purtând mustăţi în furculiţă după moda Kai-serului, făcând parte din lumea consulară a unui mare port cosmopolit, Gelal Bey care vorbia curent franţuzeşte, deveni răsfăţatul cucoanelor din elita bucureşteană, oare ve-niau de sezon ia Constanţa. Turcul cu fes roşu, galant, îndemânatec, pe deasupra şi frumos bărbat, era o curiozitate pentru ace­ste femei avide de senzaţii exotice.

Cine nu-şi aduce aminte de Constanţa de altă dată ? de vechiul Casino, cu terasă de lemn suspendată, de acele baluri şi Kermese, de seratele de la Hotel Caro-1, de trenul de plăcere ce ducea la vii, unde erau plaja şi băile înainte de amenajarea ţărmului delà Mamaia, în sfârşit cine nu a simţit fiorul contagios al vieţii de cochetărie şi petreceri ce se desfăşura atât de intim şi. duios, în timpul verii în Constanţa de altă dată ?

Parecă şi femeile erau mai frumoase atunci, deoarece amintirea lor mă umple de nostalgie.

Gelal Bey oferea cercului său feminin toate surprizele, distribuind cadouri' coman­date special la Stambul şi în fiecare săptă­mână sosiau caiete delà celebrul cofetar, fur­nizor al Curţii Imperiale, Hagi Beki-r, ale cărui bonboane şi rahat (locuim) erau „sans rival".

Din când în când Gelal Bey organiza şi se­renade pe mare la fereastra frumoaselor sale prietene, care locuiau în odăile dinspre mare ale marilor hoteluri.

Dar toate acestea se soldau cu mari chel­tueli, iar Gelal Bey se vedea după fiecare sezon obligat să mai vândă câte o fâşie de pământ, o casă sau o magazie de grâne.

în t runa din zile, Gelal Bey fiind la Megi­dia să-şi revadă proprietăţile, care aveau ne­voe de serioase reparaţii, a rămas ceva mai mult acolo, nu atât pentru supravegherea lucrărilor, cât pentru o neaşteptată descope­rire făcută într'una din proprietăţile sale, în care un mocan, Dragomir Poşircă, îşi făcuse un vad de cârciumă, rugându-1 stăruitor să-i vândă proprietatea.

Cârciuma mergea bine, cârciumă rea sa era încă frumoasă şi foarte pricepută în afaceri, fire comunicativă şi antrenantă, ştia să încurce muşteriii la consumaţie, dar minunea localului, era Viorica, fata lor.

Numai de 19 ani, sveltă, plinuţă, faţă roş­covană, ca o rodie, cu ochii verzui, cu sânii oa de piatră, era una din acele frumuseţi cari apar ca o fatalitate în viaţa unora.

Toţi feciorii de bani gata îi dădeau târ­coale şi întru cât nevoile de consumaţie ale localului o reclamau, Viorica ştia să fie gra­ţioasă, cu o şiretenie 'caracteristică femeilor ce stau zilnic în -societatea bărbaţilor, dealt­fel şi cârc-iu-măreasa pândia, intervenind la timp ca să potolească unele porniri mai în­drăzneţe ale aspiranţilor.

Gelal Bey rămase trăsnit de frumuseţea odraslei de crâşmar, şi acest „homme à femmes" care secerase atâtea suflete la Con­stanţa, se poticni la Megidia, aşa că Tur­cul îşi găsi pistolul.

Toată energia rasei sale, tot sângele ce a clocotit în neamul său, toată patima acumu­lată de strămoşii săi, făcură o erupţie în urma căreia Gelal Bey se simţi întinerit-

Pradă acestor sentimente, vizitele la Me­gidia se repetară săptămânal, uneori se pre-lungiau cu câteva zile şi cu fiecare prilej omagiile erau însoţite de cadouri, încât Viorica primi cu timpul, salbe de aur, bră­ţări, inele, pandantive, cercei, lingerie de olandă, rochii de mătase, flacoane de parfum şi felurite 'ape de lavandă.

In ultima vizită Gelal Bey îi aduse un fru­mos costum de cireasiană, de ştofă albă fină, brodată numai în fir, un şir de mărgări­tare, şi o pereche de pantofi de piele roşie, cu butoni de aur.

Gelal Bey, prezentând aceste cadouri, le explică obiceiul oriental, după care cel ce

aducea un asemenea dar, era obligat ca un suprem omagiu, să încalţe chiar el persoana, sărutându-i picioarele.

Cârciumăreasa consimţi la aceasta, cu un surâs plin de indulgenţă, după care Gelal Bey făcând un reverenţios selamalăk, înge-nunchie la picioarele frumoasei Viorica.

Apoi ridicând uşor picioruşele fetei, îi pi­păi cu dibăcie pulpele învoalte, depunând o lungă sărutare pe degete, după care mân­gâind binişor tălpile le încălţă cu pantofii roşi, cu ciucuri şi butoni de aur.

Pasiunea turcului nu cunoştea margine, dar fata, prin complicitatea experimentată & câroiumăresei, fără ca să respingă elanurile îndrăgostitului, ştia să le lîndiguiască, până ce într'o zi mama fetei socoti- nemer.it mo­mentul să regiseze acel „tete a tête" râvnit de Gelal Bey şi aşa, ca printr'o întâmplare, Viorica rămase singură în casă cu turcul

Ah ! ce fericită răsplată, trimisă de Cer, pentru bietul său suflet chinuit; se simţia acum înviorat, renăscut, mândru; întinzând braţele către frumoasa Viorica şi plin de do­rinţe, clocotind de pasiune, congestion-at, se repezi la ea şi luându-i -capul într'o mâna, o înăbuşi în sărutări pătimaşe apoi cuprin-zând-o în braţele sale atletice, reduse până la urmă rezistenţa fetei cu care căzu pe iatac.

La acest sgomot, cârciumăreasa care pân­dia în prag, .năvăli în odaie, însoţită de un subcomisar şi doi martori şi până ce turcul îşi veni în fire, redactarea procesului verbal de atentat la pudoare încăpuse.

Oricine îşi poate închipui scena ; Gelal Bey prins în ţarcul acestor făpturi interesate, era uluit. Văicărelile fetei, indignarea mamei

Latifé Hanum

care vocifera reclamând rapara-ţii, apoi sub­comisarul, ofiţer de poliţie judiciară, un virtuos al scrupulelor ingenios precupeţite, încolţiră pe Gelal Bey, care copleşit, epuizat şi frânt, consimţi la toate cele, iscălind şi un act de vânzare al clăd'irei către cârciumă­reasa, fără să mai discute oferta ei.

Dar o nenorocire nu vine nici odată sin­gură. Revoluţia junilor Turci schimbase sta­rea de lucruri la Stambul. Noul Guvern în­lăturând pe toţi favoriţii vechiului regim, odată cu socrul Kukri Paşa, fu demis şi gi­nerele, consulul .general din Constanţa.

Gelal Bey fu silit să-şi schimbe viaţa, îşi restrânse relaţiunile; de altei simţea că delà o vreme nimeni nu-1 mai prevenea cu acel surâs binevoitor, mulţi făceau pe distraţii când treceau pe lângă el, în sfârşit Gelal Bey crezu nimerit să ocolească centrul şi se resem­na ,1a relaţiunile cu câţiva prieteni autohtoni, între cari şi tata, pe care-1 cunoaştea din t i­nereţe, dape vremea când amândoi se en­tuziasmau la cursurile serale de literatură franceză patronate de Ambasada franceză de la Stambul.

Gelal Bey îşi găsea o reculegere în Coran şi literatură; trec-ea des pe la -noi, deobicei seara, după ce tata pă-răsia biroul său; amân­doi se retrăgeau lângă havuzul di-n grădină şi se cufundau în lungi convorbiri, înghiţind din când în când câte un păhărel de mastică de Chio-s, servită cu nişte felii subţiri de pas­trama de Gezareea.

Ciripitul păsărilor, canarul din colivie, cân_ tecul fermecător al unui „biulbiul" (privi­ghetoare), -murmurul apei ce ţâşnea din ha-

wiz, calmul şi briza -serii, primele stele, în­tregeau decorul feeric şi plin de poezie, în care se complăceau "aceşti prieteni contem­plativi prin instinct.

Vorbeau de tinereţe, de timpul ce se scurge aşa de repede, de toate bucuriile vieţii cari odată petrecute, se uită şi nu revin, Ge­lal Bey ofta evocând versurile lui Lamar­tine : O temps suspend ton vol....

Când se înnopta, razele lunei învăluind bos­chetul într'o lumină stranie, locul părea ca diin poveşti; prietenii rămâneau până în noapte târziu, încă un .păhărel de mastică, încă nişte felii de pastrama, mama le mai trimitea din casă şi sugiuk (un fel de salam de carne de vacă), ouă coapte şi cafele din belşug.

Apoi evocând acel rai, Bosforul, declamau: La lune était sereine et jouait sur les flots, La fenêtre enfin libre est ouverte à la brise, La sultane regarde et la mer qui se brise, Là bas, d'un flot d'argent brode les noirs ilôts.

La lune était sereine et jouait sur le flots.

Cu acest din urmă vers prietenii se pier­deau într'o reverie, din care nu-i trezea nici lătratul unor câini -asmuţiţi de ropotul cailor, nici trăsurile ce treceau în goană, nici serena­dele obicinuite ale palikarilor cari dădeau târcoale sub ferestrele fetelor din mahala.

Insă într'una din seri Gelal Bey fu cuce­rit de estudia-n-tina condusă de Cocio, o calfă a frizerului din colţ, excelent chitarist şi cu o voce de tenor plăcută; tata pofti cântăreţii în grădină, îi rugă să le cânte „Santa Lucia" ceia ce băeţii executară frumos.

Gelal Bey adresând în franţuzeşte tatălui meu, câteva cuvinte de admiraţie, Cocio se crezu obligat să le cânte şi în limba galantă a francilor; dar cum grecii din insule au accent particular, stâlcind multe cuvinte şi naputând pronunţa -unele sunete, versurile franţuzeşti răsunau curios :

Tou es belle comé la rosa Ma la rosa n'est pas bella Tou es belle pour „touzour" Ma la rosa pour un „zour"

(Se cântă pe aria La Chanson de Magali din opera „Mireille" de Gounod).

Nici n'apucă grecul să termine cântecul şi Gelal Bey bufni într 'un Aman ! Aman ! şi aplicând o lovitură de picior în turul gre­cului, goni pe cântăreţi.

Amatorii muzicanţi se îmiprăştiară şi în noaptea aceea nimeni nu mai turbură reveria celor doi prieteni. Gelal Bey privia la cer, iar tata mai turna câte un păhărel de mas­tică.

— Ascultă Hagop Effendi, acea „voie lac­tée", calea laptelui în româneşte, pe care Arabii o denumesc „calea spicului", iar chi­nezii „fluviul celest" e pentru Indienii' din America Centrală „calea sufletelor", iar pen­tru -unii francezi provinciali „Calea sfântului lacob", nu înţeleg deee ?

— Curios, răspunde tata, ce caută Sfântul lacob în puzderia asta de stele, ştiam că re­ligia noastră creştină nu se cam împacă cu Astrologia şi în afară de steaua care a călatu-zit pe Magi spre Bethléem, creştinismul nu ie ocupă cu lumea siderală.

— lus Allah ! lus Allah ! interveni Gelal Bey, vezi Hagop Effendi, Mohemedanismul îmbrăţişează toate cele, e religia universală, de altfel e „credinţa cea adevărată", şi evocă:

Allah ekber, Allah ekber, La Ilahi illallah, Muhameden resulullah !

(Dumnezeu e mare, Dumnezeu e mare, nu e un alt Dumnezeu şi Mohamed e profetul său !)

— Adevărait zici tu Gelal Bey, Dumnezeu e mare şi unul e Dumnezeu, dar sunt şi alţi profeţi afară de Mohame-d, iar Iisus Chri's-tos e fiul lui- Dumnezeu cel adevărat !

— Afedersiniz (să mă iertaţi) Hagop Ef­fendi, Creştinismul e religia celor slabi, e religia umilinţei şi a pocăinţei, pe când mo-

hamedanismul e religia bărbăţiei, a luptei care dă victoria. Vouă creştinilor vi se pro­mite totul pe lumea cealaltă1, dar nimeni nu ştie ce e acolo, pe -când Mohamed singurul care a comunicat cu Dumnezeirea, a -pregă­tit credincioşilor săi întinse bucurii pe lumea cealaltă, dar a orânduit şi pe cele pământeişti, raiul e o grădină în care poţi intra încă din viaţă !

— Gelal Bey tocmai D-t-a îmi vorbeşti aşa ? Deşertă-cium aci jos, toate sunt deşer­tăciuni' !

Iubirea aproapelui şi pocăinţa, iată preţul fericirei viitoare; credinţa e o înălţare sufle­tească, fără nimic cemun cu cele pămân­teşti şi mai cu seamă cu cele trupeşti.

Să ne înălţăm cu gândul şi cu sufletul că­tre Dumnezeu, care este unul şi acelaşi pentru toţi, indiferent de profeţii săi !

—• Uiţi prietene, că Universul e materie şi a-i nega virtuţile e semn de slăbiciune, de neputinţă.

Hagop, Effendi aziz do-sdum (sfânt prieten) ascultă-mi sfatul :

„Muslumanlăia laik sin, ghel şu hak dini kabulet".

(Eşti demn de religia musulmană, vino de treci la credinţa adevărată).

După un verset din Coran, fiecare moha­medán era obligat să propună de trei ori ce­lui mai intim prieten păgân împărtăşirea re­ligiei musulmane.

Acum Gelal Bey invoca pe lângă argu­mente teologice, frumuseţea şi avantajele acestei religii, care -asigură bărbatului atâtea privilegii, atâtea plăceri între care şi poliga­mia, practică dealtfel patriarhală, moştenită delà primii părinţi a-j umanităţii cari erau un fel de zeităţi.

El reproşa occidentalilor că vor să complice femeia, împovorând'o cu treburi ce covâr­şesc puterile ei, lucru care -nu e firesci, căci femeia rămâne oricum sexul slab şi bărbatul trebue s'o protejeze, fiind hotărît prin destin, oa femeia să se supună sexului tare.

Femeia trebue să rămâi© o operă de artă, un frumos covor pe care te odihneşti, un is-vor delà care ne adăpăm, o floare ce miro­sim, femeia trebue să rămână un lux, o fan­tezie.

Pe de altă parte Gelal Bey constată că, eu­ropenii cu toată monogámia legiferată!, prac­ticau în fond poligamia şi de ce atunci atâta făţărnicie ?

Cu toate aceste controverse, prietenii nu se certau, tata era înţelegător iar mucalitul de Gelal Bey avea haz.

Trecură aşa câţiva ani şi într'o zi prietenii fură siliţi să se despartă; i-sfouenise războiul, Constanţa era ameninţată, părinţii mei se refugiară, iar Gelal Bey rămase pe loc sub ocupaţie.

Armatele duşmane au devastat provincia, nici oraşul Constanţa nu fu cruţat; Gelal Bey încercă să ne salveze avutul, dar fu în za­dar, tot fu prădat şi ruinat.

Reîntorşi din pribegie nu am mai găsit ni­mic, până şi uşile şi ferestrele clădirilor, du­şumelele .acoperişul, ţevăriile de apă şi, ca­nal, totul fusese jefuit; trebuia acum refăcut totul.

Tata se reîntoarse slăbit din refugiu, avu­sese multe ©moţiuni în timpul revoluţiei ruseşti delà Odesa, pe de altă parte grija mea care eram pe front, legăturile poştale fiind un tim-p întrerupte, îl consumase.

Gelal Bey pierduse doi băeţi în luptele delà Dardanele, fiica sa măritată după un magistrat se afla departe prin Irak şi pier­duse urma lor, soţia sa Latiffé Hanum mu­rise; rămase singur, trist şi cu mijloace de trai sleite.

Amândoi prietenii erau de nere-ounoscut, dar tata slăbia mereu, până ce medicii ne mărturisiră boala care nu cruţă, cancerul.

Cu toate menajamentele luate de noi, tarta îşi da seama de gravitate şi într'o zi- mă che­mă, dându-mi ultimile sale dispoziţiuni.

Gelal Bey nu era uitat, tata presimţea că şi sfârşitul prietenului său va fi dur, mă rugă să niu-1 părăsesc, să-1 îngrijesc bine în caz de boală, să nu-1 las pe mâna cioclilor dala morgă în caz de moarte şi să-i facă o înmormântare demnă de o odraslă de Paşă.

Din când în când venia şi Gelal Bey să vadă pe tata; de astă dată nu mai stăteau în grădină lângă havuz, ci sus ja etaj, în camera de culcare a tatălui meu; nu ştiu -ce vor­beau, dar tata sta permanent la fereastră, privea senin şi tăcut la orizont. într 'o zi de Mai, natura fiind în plină renaştere, aerul înbălsămat de parfumul florilor, păsările ci­ripind pe crengi, copii siburdând de bucurie prin -curţi, tata nu se mai -trezi din vrajă şi trecu în lumea celor drepţi.

Ocupaţiile mă reţineau mai mult la Bucu­reşti, unde era sediul principal al întreprin­derilor noastre, dar venia-m des la Constanţa, unde pe lângă grija, proprietăţilor mă chema şi nostalgia locului natal. De fiecare dată, căutam pe Gelal Bey, reamintindu-i de vor­bele tatălui meu, dar prietenul ae arăta foarte discret ţi ooolia răspunsul.

Dar într'o zi desnădăjduit de a-i mai găsi,, aflu că se retrăgea ore întregi, într'o bodegă dintr'o stradă laterală, unde -rămânea tăcut şi visător în faţa unei sticluţe de duzico. Gă-sindu-1, mă apropiu respectuos de el, îl sa­lut şi Gelal Bey, reeulegându-se, mă privi cu un surâs şi-mi făcu semn să iau loc lân­gă dânsul.

(Urmare în pag. 6-a)

4 U N I V E R S U L LITERAR 21 lanarie 1939

C a r t e a s t r ă i n ă

PAUL NIZAN: „La conspiration" (roman) ( „ Gal l imard" — Paris, 1938)

de PAUL MIRACOVICI O stăruitoare miopie pare să carac­

terizeze pe cei ee apropie pictară la noi. Prea puţini — ca să nu spun nimeni — îşi dau osteneala să caute printre bu-ruenile plasticei româneşti planta rară a originalităţii. Cunoscătorii îşi feresc cu cea mai mare grijă capitaluri de locuri comune după care admiră sau judecă o operă. Pictura e pentru ei o veşnică enigmă, de aceea când parvin „după ureche" să admire, devin de o necrezută prezumţiczitate. Sulbieotivi, ei nu se pot ridica până la principiu, rămân la pre­ferinţă. După ei, nu există decât pictura pe care au „invăţat-o", nu sunt capabili să admire altceva, pentru ei pictura c o manieră nu o semnificaţie, o factură,, nu o emoţie. Noutatea, originalitatea le e suspectă, ii sperie. O exagerată subiec­tivitate e îngăduită unui artist, deşi aceasta ni se pare un semn vădit de in­ferioritate, dar când subiectivitatea e elementul principal al „cunoscătorului" al criticului şi în generau al cuiva din public, atunci devine odioasă. Ei nu are chemarea să spună sentenţios: nu es.e bun! E prost! Nu ane nici chemarea, nici priceperea şi nici sensibilitatea. E inimaginabil câte păreri şi sentinţe tre­bue să suporte un artist în timpul expo­ziţiei, din cauza detestabilei tradiţii ca artistul să-şi vândă singur tablourile. Nimeni nu aude mai multe prostii ca un tablou, a spus Goethe, şi era doar

Traian Bilţiu-Dăncuş Domniţă maramureşană

o vreme când nu se putea vorbi de o inflaţie artistică aişa euim e in zilele noastre când, şi „artiştii" şi cei ce „se pricep" s'au înmulţit într'un chip cu adevărat îngrijorător.

Ѳ Lipsa de spaţiu nu ne-a îngăduit să

scrim în cronica trecută despre expozi­ţia d-lui Traian Bilţiu Dăncuş. D-sa a trezit un bine meritat interes, ca şi multe controverse printre artiştii bucu-reştemi. D-sa a venit din Maramureşul său, cu toată candoarea ţăranilor de aeo'lo, pe eari i-a pictat cu aceeaşi can­doare dar şi, uneori, un fel greoiu pe care nu-l împărtăşim. Daşi e un nume nou, d. Bilţiu nu e un începător. Dimpotrivă, stilizările d-sale îşi au ră­dăcina într'o lungă contemplare în muzeele Occidentului, unde a fost în re­petate rânduri.

Par'că am fi vrut ca aceste frumoase calliităţi să fie datorite urnei arte în care instinctul să contribue în mai mare măsură. Atunci ne-ar fi fost mai uşor să înţelegem anumite brutalităţi de cu­loare, unele disonanţe ou adevărat su­părătoare. Pe. de altă parte — după mărturisirea însăşi a artistului,—stiliză­rile, viziunea d-sale, sunt punctul unor lungi şi laborioase eforturi de a trans­pune la noi învăţăturile, concluziile tra­se din studiul miniaturilor persane, in­diene şi din pictura modernă şi atunci avem dreptul să fim mai puţin îngădui­tori cu acel lest care-i îngreuiază opera. Suint, în expoziţia d-sale, două concep­ţii bine definite: o pictură decorativă, şi cealaltă de şevalet. Infailibil, de câte ori se compară, acele pânze cu tendin­ţe decorative sunt mult mai bune decât portretele, peisajele sau .naturile moarte. De altfel interesul pe care 1-a trezit d. Bilţiu, se datoreşte numai lucrărilor d-sale decorative. Pilitura de şevalet are legile ei, piotura decorativă de asemeni şi orice confuzie sau amestec între ele naşte o operă hibridă. Expoziţia actuală, dacă ar fi conţinut numai compoziţii şi iucrări decorative,, nu am nilcio îndoială eă nu ar fi suscitat nici o contradicţie, toată lumea ar fi fost de acord că ne aflăm in prezenţa unui artist dintre cei mai înzestraţi şi mai interesaţi.

Expoziţiile viitoare, dacă nu cea din­tâi, nădăjduim că nu vor desminţi a-ceste profeţii.

Un fel de înţelepciune — sau de „înţe-lepţire" — este aceea care vine cu vârsta, ca o răsplată inevitabilă şi un fruct al ex­perienţei. Aşa, de pildă, vorba compozito­rului Erik Satie, pe oare o citează Paul Leautaud undeva : „Mi se spunea, când eram mic: ai să vezi când vei fi mare. Sunt acum un bătrân domn respec­tabil: încă n'am văzut nimic". E acelaş su­net, păstrat în amintire, oa al catrenului voltaire-ian, pe care cine-1 mai uită, odată ştiut pe dinafară :

Nous tromper dans nos entreprises C'est à quoi nous sommes sujets ; Le matin je fais des projets, Et le long du jour des sottises.

Dar este şi altă înţelepciune, pe care tot Voltaire, într'un distih tot atât de cu­noscut ca şi versurile citate, o numeşte ,,1'esprit de son âge". A avea „spiritul vârstei sale" înseamnă a avea preocupă­rile corespunzătoare vârstei, fapt care dis­pensează de prejudecata precocităţii.

Ceeace-i face simpatici pe tinerii „cons­piratori" din romanul d-lui Paul Nizan, (relevat la sfârşitul anului trecut ou unul din premiile de mare prestigiu literar — premiul „Interaliat") este nu atât tinere­ţea lor, ca prilej de cunoaştere şi expe­rienţă a vieţii — deci oa etapă cu deose-bine interesantă prin bogăţia materialu­lui de construcţie epică — ci mai ales ac­centul just şi netravestit al părerilor ros­tite în decursul interminabilelor taifasuri ostenitoare, măciniş de vorbe umflate, pla­nuri ambiţioase de reformă a societăţii, dispreţ brutal faţă de morala familiiloir şi de compromisul burghez — toate acestea foarte „esprit de son âge". Vârsta lor, a lui Bernard Rosenthal, Philippe Laforgue, Bloyé, Jurien şi Serge Pluvinage, la sfâr­şitul anului 1928, când pun la cale cons­piraţia, este între douăzeci şi douăzeci şi patru de ani. Copilăria, adolescenţa, ti­nereţea sunt la modă încă în literatură. D-l Paul Niaan nu are fetişismul vârste­lor, pentru el tinereţea este ,,le mauvais âge". Suntem tot atât de departe, cu La Conspiration, de ironia amiabilă anatole-france- iană ca şi de imoralismul gide-ian. Cartea este de o amărăciune conţinută şi de un sarcasm oare o apropie mai degrabă, ca timbru, de scrisul lui L. F. Céline. Dar pe când acesta rămâne un pamfletar de geniu, un liric al invectivei, Paul Nizan este un moralist, u'n spirit aforistic, cu înclinare vădită către fragment şi stilul supraveghiat, fără a fi totuşi ceea ce în­ţelegem prin stilist. Datorită acestor în­suşiri, povestirea lâncezeşte în prima sută de pagini: avem impresia iritantă a unor ,,faux-départs". Cei cinci tineri par mai degrabă etichetele de reaunoaştere ale u-nor puncte de vedere care se confruntă dialectic, decât personaje de roman. Le lipseşte încă dimensiunea epică, a contac­tului fizic cu viaţa. Tinereţea lor •— tine­reţea în generali — nu este numai „le mauvais âge", vârsta provizoratului ; mai e şi timpul dezordinei, al disponibilităţii şi aşteptării zadarnice că se va împlini fă-găduiala (,,ai să vezi când vei fi mare') care va da un sens vieţii, împotriva im­presiei penibile de gratuitate a unei exis­tenţe nimănui folositoare. întâlnirile lor se prelungeau târziu după miezul nopţii, cei cinci veghind — cum scrie autorul — ,,comme pour multiplier leur chances". E

unul din momentele patetice ale tinereţii, această aşteptare fără un scop lămurit. Nimic nu are mai mult preţ în această e-pocă de provizorat ca libertatea, înţeleasă ca o putinţă absolută de nedeiermmare, de а nu alege, fie că e vorba de alegerea unei cariere, a unei femei sau a unui par­tid. A nu consimţi la ceea ce ar putea da vieţii „un chip definitiv" — iată morala clanului celor cinci cari vorbeau despre un fost camarad al lor, însurat la două­zeci de ani, ca de un mort, — „la trecut". Descoperirile care se fac la această vârstă — cărţile şi femeile — nu fac decât să întârzie contactul pieptiş ou viaţa. Ceea ce merită să fie subliniat este atitudinea es­tetizantă, livrescă a acestor tineri — ia­răşi o trăsătură „esprit de son âge" — de bună credinţă fiind, în faţa problemelor şi a spectacolului vieţii sociale: „Ei erau sensibili mai degrabă la dezordine, la ab­surditate, la scandalurile logice, decât la cruzime, la oprimare, şi burghezia din oare ieşiau li se părea chiar mai puţin crimi­nală de cât imbecilă (sublinierile sunt ale noastre). Programul revistei „Războiul ci­vil" pe care o fac să apară, poate fi rezu­mat în aceste două cuvinte ale lui Ber­nard, semnificative pentru atitudinea în­tregului grup: „profanarea ideilor" — ne­greşit a ideilor dala temelia aşezării bur­gheze a societăţii. Din această atitudine decurg în mod firesc, întâietatea acordată victoriei în spirit asupra victoriei în rea­litatea faptică, prestigiul de care se bucu­ră violenţa teoretică, şi preferinţa mioapă pentru simboluri, mituri şi terminologii — adică pentru diluările vieţii reale.

Dar, ou toată violenţa profanatoare a scrisului lor, tinerii publicişti nu izbutesc să atragă atenţia Procurorului Republicii şi îşi dau curând seama că sub regimul li­bertăţilor democratice din Franţa anului 1929, activitatea lor, în lipsa oricărei con­strângeri, este lipsită de orice risc, deci şi de răspunderea ce i-ar putea angaja şi compromite pe deamtregul, în mod irever­sibil. E momentul convertirii lor la mis­tica faptei, la violenţa practică. Sau, cum ar spune Bernard: „o raţiune de a trăi nu este un element de confort spiritual pe care-1 foloseşti seara, ca să adormi în lă­turile bunei conştiinţe". Raţiunea lo-r de a trăi este Revoluţia, în care cred, pe care o aşteaptă şi o voesc „tehnică". Depăşind stadiul în care violenţa teoretică îi satis­făcea, li se pune acum problema de a trece la acte, nu numai pregătitoare ale Revoluţiei dar şi ireparabile, angajându-le întreaga răspundere fără putinţa unei reveniri. Vor face spionaj, dar în mod cu totul dezinteresat, spionaj pentru spionaj, nu în solda vreunei ţări străine şi nici a vreunui partid politic. Vor exercita, ast­fel, purificată de orice interese temporale, una din formele aotivităţii spiritului, ca oricare alta, legată însă de toate riscurile pe care le comportă spionajul comun. U-nul din foştii tor camarazi de studii, care îşi face tocmai serviciul militar, este câş­tigat cauzei „conspiratorilor" şi i se dă misiunea să scoată copii după planurile secrete de apărare a Parisului, aflate în cassa de bani a regimentului. Le va tri­mite lui Bernard, care la rândul lui le va

da o întrebuinţare asupra căreia încă n'au stibilit nimic...

Dar „conspiraţia" eşuiază într'un mod ridicol. Tânărul militar, după ce trimisese două rânduri de côpii lui Bernard, la a treia încercare este prins pe când umbla în dulapul ou planuri. Anchetatorii lui nu au altă dorinţă decât să-1 creadă pe cu­vânt, să primească cea dintâi versiune cu aparenţă logică, a nevinovăţiei „spionu­lui". Acestuia nu-i este greu să fie crezut că îşi lua note pentru un roman pe care avea de gând să-1 scrie (de fapt, habar n'avea de întrebuinţarea ce urma să fie dată documentelor trimise de el lui Ber­nard), astfel că scapă cu câteva zile de închisoare. (In acest timp, Laforgue îşi procurase şi el schiţele unor perfecţio­nări tehnice la cazanele cu aburi ale unei locomotive, din uzinele al căror director era tatăl lui).

Astfel că, încercarea lui Bernard de a da vieţii lui „un chip definitiv", angajân-du-se într'o acţiune ireversibilă, ratează. De altfel, înainte de sfârşitul lamentabil al „conspiraţiei" el avea să găsească pri­lejul intrării în scena realităţii, îndrăgos-tindu-se de Catherine, cumnata lui, care-i cedează mai lesme poate decât el însuşi se aştepta.

A doua sută de pagini, care formează fragmentul întitulat „Catherine" poate sta alături, ca intensitate dramatică şi ritmi­că febrilă a întâmplărilor, învălmăşin-du-se către desnodământul pe care-1 pre-simţim inevitabil, implacabil ca un destin, delà începutul lor, — cu acel faimos pro­log „Histoire de Mouchette" din prima carte a lui Georges Bernanos.

înainte de a fi fost îndrăgostit, Bernard îşi avea ideile lui despre fericire, pe care nu le uitase. Dar el gresia încercând să o constrângă pe Catherina să fie fericită, potrivit acestor idei. Obişnuinţa lui de a nu primi viaţa decât punâ.ndu-i condiţii, a-vea să-1 facă să piardă tot, în timp ce Ca­therina o acceptase cu tot cei dădea, a-dică şi dragostea, „cu ochii închişi". Când legătura lor culpabilă este descoperită, se ţine un consiliu de familie solemn. Scan­dalul trebue înăbuşit, sub aparenţele păs­trate onorabile. Revolta lui Bernard îm­potriva ipocriziei acestei morale se izbe­şte de rezistenţa masivă şi solidară a fa­miliei, inclusiv a fratelui încornorat care, plin de abnegaţie, primeşte rolul sublim al victimei iertătoare, şi a Catherinei, oaia rătăcită şi pocăită... pentru motive de confort.

Bernard îşi închipuie că a fost învins de toate puterile coalizate ale miturilor, ale societăţii omeneşti şi ale destinului. Că prima lui experienţă despre viaţă e şi cea definitivă. Că femeia iubită întâia oară e unică. El confundă încăpăţânarea lui de a rămâne credincios Catherinei, cu însăşi fidelitatea dragostei. Se consideră angajat şi definitiv compromis, fără po­sibilitatea unei reveniri, în înţelesul ară­tat mai înainte, al angajării prin acţiune, iar când îşi dă seamă, în sfârşit, în cli­pele de luciditate şi calm eare-i precedă agonia, că nu o mai iubea pe Catherina, că ar fi putut şi trebuit să trăiască şi că „avea să moară furat", e prea târziu, fiind^că otrava nu mai poate fi împiedi­cată să-şi producă efectul.

MIHAI NICULESCU

ui rofeza Rochiţă verde, umerii de floare; Cu pas mărunt şi ochii de azur; Cu dinţi de nea şi păr de aur pur : Un ram de piersic, clătinat în soare.

Să mă despart în viaţă nu mă 'ndur; Mi-atât de dragă firea^i zâmbitoare ! Mi-i tâmpla grea şi inima mă doare, Când raza ochiului nu pot să-i fur.

La întâlniri subită, ca din ape Apare 'n vânt... Şi mâna ei de brumă Atinge 'n mine, lin, atâtea clape !...

E sora mea... iubita mea... mi-i mumă. Iar când o strâng, mi-i frică să nu-mi scape, Căci mi se pierde 'n braţe ca o spumă....

PAVEL P. BELU

Sfârşit de poem Un fluviu galben îşi întinde spuma Tot mai amară, ca să-mi umple gura Cu pământoasele-i arome şi cu ura, Din care creşte ruga mea de-acuma.

Eu tac cum tace creanga, fără soare, Şi cânt cu frunza versuri necântate ; Mănânc o pâine plină de păcate, Când feriga din mine n u mai moare.

Sur, munte le mă chiamă ca şi marea, Un sbor năuc spre alte cl ime dulci, De amăgiri, ca'n seara când te culci Să-ţ i ungă fruntea, somnul şi uitarea.

Atâta tot. Şi n'am dorit mai mult . Din tot ce-am spus, podoabe fără rost, N'a mai rămas nimic şi câte-au fost Streine-mi sânt, zadarnic le ascult.

EMIL VORA

N O T I Ţ E S I E C O U R I N u t o t d e a u n a o c a r t e d e

a m i n t i r i î n s e a m n ă ceva d in p u n c t de v e d e r e a l i n t e r e ­s u l u i ce pot t rez i s au din p u n c t d e v e d e r e s t r ic t l i te ­r a r . Mai cu s e a m ă î n t r ' o e-pocă, în ca re , d u p ă o p r e g ă ­t i r e î nde lungă , m e m o r i i l e a u deven i t u n ob işnu i t g en l i te­r a r .

S u n t însă u n e l e v o l u m e car i isbutesic să c reeze ceva nou c u tot cup r in su l l o r vechiu . D i n t r e aces tea face p a r t e , cred, o s impa t i că lu ­crare , a d o a m n e i A r a b e l l a Y a r k a . î m i v i n e g r e u să scr iu aci d e s p r e ea. N u ş t iu c u m să exp l ic şi a l to ra că aceas tă c a r t e es te i n t e r e san ­tă. E s t e scr isă în l i m b a f r an ­ceză. F r u m o a s a l i m b ă , care m ă u m p l e de a d m i r a ţ i e când o citesc, nu este însă l imba

noas t ră . D a r t r e c â n d p e s t e acest m ic defect, i n t r ă m , d e a l u n g u l filelor, î n t r ' o ser ie de f rumoasă l i t e r a tu r ă , de fineţe şi s imţ i r i .

Au jour de jour, astfel se n u m e ş t e a d u n a r e a de rea ­min t i r i a d o a m n e i A r a b e l l a Yarka , es te m a i m u l t decât u n j u r n a l i n t i m cum p a r e să fie. Es t e u n r o m a n ade ­vă ra t în sensu l p e c a r e tot l imba f ranceză ni-1 p o a t e da, une histoire vraie, u n r o m a n p u t e r n i c de v ia ţ ă pas ionan tă î n t r ' o epocă pa s ionan t ă . Dacă a m d r e p t u l să fac a n u ­m i t e observa ţ i i , sun t convins că e l i m i n â n d a n u m i t e pasa -gii p r e a l ega te de adevă r , cu mic i şi a p r o a p e n e î n s e m n a t e modif icăr i de n u m e , „Au jour de jour", se t r a n s f o r m ă într'un remarcabil roman.

Ceeace cu a l t e c u v i n t e se poa t e s p u n e că es te u n r o ­m a n de o ca l i t a te supe r ioa r ă , însă că posedă p rec i z iun i inu t i l e .

P r i v i t însă din a m b e l e p u n c t e de v e d e r e , adică, d in p u n c t u l de v e d e r e al r o m a ­n u l u i şi d in p u n c t u l de ve ­d e r e al j u r n a l u l u i in t im, Au jour de jour c apă t ă u n î n ţ e ­les adânc . Es t e o ope ră de m a r e a r t ă . Posedă , î n in t i ­m i t a t e a u n o r a m i n t i r i suf lul de m a r e a n v e r g u r ă al v ie ţe i i n t e n s e şi suf le teş t i ce au­toa rea a t r ă i t în v r e m e a de d ina in t e de războiu , şi d e a ­l u n g u l c r u d e i epoci . F r a z a es te a m p l ă şi a rmonioasă , obse rva ţ i i l e s u n t j u s t e şi i n ­t e r e san t e . P r e o c u p ă r i l e mo­r a l e f rumoase , i ron i i l e sub­tile. Cartea, un jurnal in t im

d e m n de a deven i u n în­d r e p t a r de v ia ţă . F i indcă au­toa rea a sufer i t m u l t şi n e a d u c e u n p r e ţ i o s m a t e r i a l educa t iv , ca să s p u n e m aşa, p e n t r u cei ce n u ş t im des­tu l , ce î n s e a m n ă să ascunzi o d u r e r e şi să fie n e î n ţ e l e a ­să. C a r t e a d o a m n e i Ya rka , p o a t e n e c u n o s c u t ă încă, va deven i des igu r foa r t e c u r â n d o ope ră c i t i tă şi d i scu ta tă . A t â t d in p u n c t de v e d e r e l i t e r a r cât şi d in p u n c t de v e d e r e is tor ic , m e r i t u l f i ind a l au toa re i , c a r e a ş t iu t a t â t de m i n u n a t să î m b i n e cali­tă ţ i l e l i t e r a r e s u p e r i o a r e cu n a r a ţ i u n e a i s tor ică î n t r ' u n tot un i t a r , i n t e r e s a n t şi de î na l t ă valoare.

— V. p . —

Bernardino Mol inar i la „F i la rmonica"

de ROMEO ALEXANDRESCU De câte ori a urcat la pupitrul „Filar­

monicei", Bernardino Molinari a obţinut rezultate muzicale memorabile, în decur­sul activităţii primei noastre orchestre simfonice- La fiecare dată coeficientul de vitalizare a execuţiunilor ei a sporit, vi­guros. Agerimea atacului a apărut re­confortată. Siguranţa şi oportunitatea mişcărilor s'au întronat, hotărît. Intensi­tatea în ritm şi caracterizări a crescut impresionant, totul răspunzând îndemnu­rilor calde şi imperioase ale înflăcăratu-lui dirijor Bernardino Molinari, care este într'adevăr un mare animator.

Mare pentrucă la baza excepţionalelor facultăţi de dinamizare dirijorală ale temperamentului său, la baza pornirilor frenetice pe care le propagă orchestrei stârnindu-i furtunos forţele stă chezăşie o largă şi statornicita cuprindere a artei muzicale, pe care Bernardino Molinari o stăpâneşte măestrit şi o apără cu întrea­ga tărie a unei nobile conştiinţe de muzi­cian.

Molinari reuşeşte de aceea nu numai să comunice puternic fluxul emotiv al pagi­nilor ce transmite, dar să construiască în deplină certitudine, să reconstituie con­secvent acţiunea muzicală, să desprindă, fără excepţie, ecoul unor intenţii ferme şi categorice.

Astfel cum a făcut din nou în întreg concertul de acum.

Acest concert a putut aduce, odată cu răsfrângerea puternică a acestor mari în­suşiri de conducător, aspecte noi din mu­zica italiană, interesant alese de maestrul Molinari.

„Cântul mlaştinei" de Renzo Rosselini zugrăveşte în mers domol de armonii di­fuze, uneori străbătute de câte o creştere sonoră, sugestive privelişti, evocând via­ţa mocnită dar fremătând de învăluitoare impresii, a bălţei.

„Simfonia italiană" de Giovani Salvil-luci, lucrare ascultată la noi tot pentru prima dată, e scrisă cu viguroase efecte de orchestră si susţinută de elemente te-

Bernardino Molinari matice pline de energie şi desvoltate cu deosebit avânt.

Lângă aceste compoziţii ale muzicii ita­liene contimporane, pe care, din câte măr­turii îi cunoaştem, o putem găsi sănătoa­să în elan şi priceput meşteşugită în scrie­re, au făcut parte din progam o simfonie de Haydn, preludiul la „Lohengrin" de Wagner, tabloul „Iarna" din anotimpurile lui Antonio Vivaldi, compoziţie de o am­ploare expresivă şi o elevaţiune de stil pe cât de impunătoare, pe atât de emo­ţionantă şi „Pini di Roma" de Ottorino Respighi, în care virtuozitatea orchestrală de strălucitoare expansiune şi rară inten­sitate a compozitorului a găsit în dirijo­rul Bernardino Molinari, un interpret vi­brant. „CASA OU TREI FETE" IN RELUARE

LA OPERA ROMANA însăilată din crâmpeie răsleţe împru­

mutate din felurite compoziţii ale lui Schubert, „Casa cu trei fete" este de sigur ilustrarea unui procedeu destul de nepios şi de neartistic de exploatare după liberul plac, a unor ' bunuri muzicale străine-

Farmecul plin de duioşie al melodiei Schubertiene, poezia ce emană spontan, introducerea unui subiect deosebit de generos pentru marele public, au putut da un amalgam atrăgător, rnozaicând aceas­tă operetă în condiţii care s'au dovedit de un succes teatral autentificat pe di­verse scene, în ciuda confecţionării ei factice.

„Opera română" a reluat „Casa cu trei fete", care fusese acum câţiva ani monta­tă cu fast deosebit şi frumos studiată. Câteva schimbări în distribuţie sunt de amintit.

Schubert a revenit de data aceasta d-lui Dinu Bădescu. Jocul d-sale s'a do­vedit inteligent apropriat rolului, deşi de un gen nou pentru d-sa. Cedând mai puţin ca de obiceiu tendinţei d-sale de a-şi tărăgăna glasul delà un sunet la al­tul şi de a folosi maniérisme de stil du­bios, d. Dinu Bădescu a putut face mai statornic apreciat frumosul d-sale glas liric, care condus întotdeauna cu un gust mai bine controlat, ar putea deveni un adevărat element interesant la activul o-perei române.

D. Lucian Nanu, prin felul talentului d-sale, în atâtea rânduri pus la folositoare contribuţie, nu era indicat pentru rolul Schober. L-ar fi animat mult mai cu brio pe al lui Vogi, al d-lui Algazi, iar un Schober excelent ar fi fost d. Chicideanu.

D-na Guţianu are o creaţie vie, comu­nicativă, desemnată cu fineţe şi vioiciune. Cântul d-sale a fost de asemeni ou totul in notă, condus fiind curgător în muzica­litate şi expresivitate.

D-na Virginia Miciora şi d. G. Oprişan au cântat şi interpretat rolurile părinţilor cu resurse artistice care au fost într'ade­văr printre primele elemente de succes al interpretării.

D-na Maria Filotti, cu ingenioasă fan­tasie şi măestrie bogată de scenă a inter­pretat cu mult duh rolul cântăreţei Grisi-D-rele Irina Dogeanu şi Zoe Corfescu. d-nii Alger, Borneanu, Sirnlonescu au ţi­nut mulţumitor alte roluri.

Corpul de balet, pregătit de d-na Flo­ria Ca/psali a contribuit apreciabil la reu­şita spectaculară.

p

21 Ianuarie 1939 U N I V E R S U L LITERAR

S 9 A P R Ă B U Ş I T UI \ V I S (Fragment de nuvelă din volumul „Biserica Neagră", care va apare în colecjia „Universul Literar")

de VICTOR POPESCU

Se simţea abătută. Petrecerea lumii din jur, petre­cerea ei chiaT, erau par'că nişte poveşti pe cari nu le înţelegea. Vedea pe faţa tuturor vesel ie . Unii surâ-deau ; alţii dansau : câţiva jucau cărţi înir'un colţ ; privea la toţi, blând, înţelegător, cu privirea blajină şi iertătoare a unui părinte iubitor, dar ochii ei nu mai a v e a u viaţă.

A învilat-o la dans Dinu Demion. S'a lăsat dusă de braţele lui.

Se cunoşteau de mult. Copii iiind, se întâlneau foarte des. Casa în care locuiau părinţii lui Dinu se aila într'o curte mare, cu arbori stufoşi. Era o clădire lungă, cu un singeur cat, bătrânească. Ferestrele, vara, se împodobeau cu glastre de flori de toate cu­lorile. Doamna Demion era iscusită în creşterea a tot felul de plante. Le îngrijea cu mâna ei. Ar fi fost în stare să se certe cu cine îi era mai drag, dacă-i strica o singură frunză de răsad mititel şi timid.

Aveau o seră în fundul curţii. Nu odată, ea intrase nevăzută de nimeni, printre

spărturile gardului, — locuia cu părinţii, în spatele casei lui Demion, cu vederea la altă stradă, dar casa lor era mai puţin atrăgătoare, mai mare, mai rece, neprimitoare, făiă pomi, fără flori; — şi aici, printre viitoarele plante îi p lăcea s ă viseze. Ar fi putut face acest lucru şi în grădină, afară. Chiar mai nimerit. O atrăgea însă misterul serei, unde nu avea i voe să intri, unde se păstrau taine, unde, dacă te prindea... Vai, vai ce spaimă trăsese când, într'o zi, d-na De­mion intrase, fără să aibă timp s'o audă mai întâlu. Se ascunsese sub nişte scânduri, peste qhivece sparte, într'un ungher retras. Tremura ca varga şi se ruga florilor, prietenele ei şi Maicii Domnului, care ajută pe fetiţele dragi.

N'a prins'o atunci. Râdea cu hohote rămasă sin­gură şi săruta petalele, mângâia tulpiniţele plăpân­de. Scumpele floricele ; de mul! o fermecau şi pe ea .

Era cald şi bine în seră. Mirosea frumos. A par­fum din corole minunate, a pământ umed şi închis, a apă, a lemn. A ce nu mirosea ?.. De atâtea ori se întrebase a ce mirosea mai mult. Trăgea aer pe nas pană nu mai simţea nimic, şi nu afla. Mirosea a multe si mirosea bine. Ii venise în minte odată, că în raiu a ş a trebuie s ă miroasă. De atunci, sera se popula cu îngeri numai de ea văzuţi. A v e a fie care locul lui ; se ducea la fiecare să vorbească, şi florile îşi plecau .capetele, când o auzeau vorbind cu smeritele figuri cereşti.

îngeraşii din seră nu-i mai dădeau pace. Voia si ea să fie ca ei. Cu aripioare, mică, iubită. Dar e a avea s ă fie mai târziu un înger. Fiindcă era pioasă şi se ruga totdeauna micului Iisus. Şi i amintea de părinţi, de săraci, de cei iubiţi, de cei ce o iubeau. De toţi. Câteodată îi şi uita de mulţi ce erau, şi se r-cula noaptea din somn să-i reamintească Dom­nului.

Dar oare putea fi e a înger? O întrebase pe mama ei. Aceasta nu pricepea ce voia fetiţa.

— După ce mor mamă, pot fi înger ? — Nu mai vorbi prostii... Ce să mori ! — Nu acum, mamă. Dar când o să fiu bătrână.

Nu ca matale. Ca mam'mare... — O să fii, dacă eşti cuminte. — Şi cum s ă fiu cuminte ? — Să asculţi de noi, de cei ce-ţi vrem binele, să

nu ne superi. — Dar când o să iiu ca mam'mare, de cine să

ascult ? — Ei, şi tu ! Atunci să asculte de tine alţii. — Şi-i... tot m ă fac înger? — CvVn s ă nu. A doua zi se duse la maica-mare în odaie. — Maicămare , matale te faci înger ?

? !.. — Mama zicea că dacă asculţi şi eşti cuminte te

faci înger.

N e b u n Când m'a c h e m a t d in întuner ic , v iaţa N'ar fi crezut vre-odată m a m a b lândă Că s'a lăsat de u n d e v a o sândă Pe suf le tu-mi s e n i n ca d imineaţa .

Dar a m vorbit î n n o a p t e c u p ă m â n t u l Şi a m ciopl i t d in gândur i , poezie. Pe ochi eu m ' a m spă la t c u apă vie Şi norilor l e -am în ţe l e s cuvântu l .

Pe m i n e g â n d u l m'a p u r t a t departe , Pe căile s en ine 'n car de stele. . . M'au părăs i t şi v isuri le rele, Şi a m cit i t în n o a p t e ca 'ntr'o carte.

Am co l indat c u g â n d u l m e u alături Cărările de n i m e n e a umblate . . . Copacii toţ i e rau a t u n c i pa la te Şi norii pes te ceruri, par'că, pături .

Iar suf le tu-mi , ca r a m u r a de-a lun , S'a aplecat de -a tâ ta bogăţ ie Şi a u căzut d in el comori pe glie, De au svonit ai mei că s u n t n e b u n .

TRA1AN LA LE SCU

— Bine, puişor ! Dacă vrei tu, m ă fac.

— Nu dacă vreau eu, dacă te faci ?

— Sigur, sigur mă fac si te chem şi pe tine la mine, acolo.

— După ce mor ? — După ce mori ! O clipă de tăcere. — Dar o să ai aripioare ? — Da, de argint. — Şi o să fii... aşa.. . mică...

ca un înger ? — Da !... Nu prea pricepea cum ma'-

mare are să se micşoreze. — Şi o să ai păr blond ?

— Păr blond. — Cu zulufi ? — Cu zulufi. — Frumoasă o să fii, mam'mare ! Ce copil fericit era pe-atunci. Ţoale i se p ă i e a u

cu zulufi, cu aur, cu argint. Şi câte auzise ea, şi le credea. Le credea mai mult chiar decât ce vedea în faţă.

Vorbind cu un înger, i se păruse că are şi e a aripi.

— Mamă, întrebase la masă, eu a ş putea a v e a aripi ?

— Ana-Maria, cred că vorbeşti fără să-ţi dai sea­ma ce spui, o mustră mama ei, o femee îndeobşte severă.

— Bine, dar eu am avut azi dimineaţă. — Destul ! — Da, mamă. A doua zi o dusese la un doctor. Acesta era un

om bătrân şi înţelept. A surâs blând şi a bătut-o pe obraji :

— N'aveţi grije, doamnă, spusese el. E copil şi visează mai mult decât .rrăeşte.

Si reîncepuse să se ducă în seră, pe ascuns. Cu Dinu se întâlnea rar în seră. El nu pricepea

visurile ei. Era mai violent. Era băiat, şi făcea pe vi­teazul.

Ana-Maria îl puses odată în faţa unei flori şi i şoptise tainic la ureche :

— Vezi tu, aici stă un înger frumos şi deştept. El mi-a spus ce minunat e raiul. Şi mi-a povestit isto­rioare frumoase. Cu păduri mari, cu păsări cari cântă, cu licurici.

— Ţi-a spus el asta ? Şi în ce limbă ? — Ei, şi tu ! Avem noi l imba noastră în care ne

înţelegem. Am învăţat-o de când tot stau cu el... Vrei să te învăţ şi pe tine ?..

— Pe ,mine ? ! — Da, pe tine ! — Dar ce, eu sunt copil să cred în bazaconiile

tale ? Voi, fetele, credeţi în toate poveştile. Iacă, eu nu cred.

Şi până să aibă timp să apere floarea. Dinu o rupsese.

— Potfim îngerul. Să vedem acum ce-o mai spune.

Ana-Maria se supărase cumplit. II privise cu nişte ochi aspri pe Dinu şi cât ai clipi, îi arsese o palmă răsunătoare. Apoi plecase în fugă. El încă ţintuit, nu pricepuse decât atunci când uşa, trântită cu un Bgomot scurt, îl trezise la realitate, cât de prost se, purtase.

Ana-Maria şi cu el nu s'au văzut câteva ziîe. Până când s'au întâlnit inevitabil. Atunci privirea ei, înfuriată, s'a lovit cu a lui, umilită. Şi ca în­totdeauna, ea, ca femee a cedat. A ştiut să fie mă-rinimoasă. I-a întins mâna. El i a strâns-o. Şi s'au împăcat. Sub un pom, el şi-a cerut iertare. Ea i-a spus că-1 iartă, dacă o sărută. Şi-a sărutat-o pe a-mândoi obrajii, şi apoi pe colţul gurii. Prima săru­tare. Avea şapte ani, iar el nouă. *

Placa de pe gramofon se isprăvi. Dinu Demion îi sărută mâna.

— Eşti tristă în astă seară, Ana-Maria. — Nu ! Mă doare capul ! — Ai răcit. Ce putea spune altceva. Ah ! Cum un bărbat nu

ştie ce să vorbească cu o femee, mai ales când e bărbatul cu care ai voi să vorbeşti altceva. El e pro­zaic, când vrei poezie şi e liric când tu doreşti să te priceapă.

Din nou muzica de dans răsună în cameră. Ci­neva pusese altă placă. Curios, cum avea lumea grije, în loc ca ea, gazdă, să se ocupe. II simţia pe Dinu alaiuri. El surâdea. Fără îndoială, se gândea Ia ea . Ce amuzant, îi veni în minte, să ştii că eşti centrul preocupărilor cuiva care stă lângă tine şi nu ţi-o spune.

Ii simţi degetele pe braţul ei. Se lumină la faţă. Caută să mă mângâie . Ce o fi zicând lumea din jur, când ne vede aici singuri şi când îl vede pe Dinu aşa de îndrăzneţ.

De mult nu-şi mai pusese întrebarea asta. Ana Maria, încă fată tânără, abia începuse să

iasă în lume. Cavalerul ei. Dinu. Oare am fost eu fată tânără odinioară ? îi trecu

prin minte. Dar ce, acum sunt bătrână ? Douăzeci şi şeapte de ani, douăzeci şi şeapte şi irei luni. Puţin. De ce să m ă îngrijorez. Şi sunt destul de frumoasă. N'are ce căuta acum falsa modestie.

Dar atunci era fericită. Ce băiat drăguţ era Dinu. Parcă o iubea puţin. Şi acum o iubeşte, probabil. Dar atunci, dar atunci mai spera să-i fie soţie. Şi ea credea.

De mici copii fuseseră împreună doar. într'un pom, chiar, a v e a u casa lor. El tata, e a mama şi ni­şte păpuşi, copiii. Se înţelegeau de minune. El vânà cu arcul şi aducea de mâncare acasă . Ea creştea copiii şi-i făcea de mâncare lui. Şi-şi povesteau unul altuia întâmplările mai importante petrecute în lip­sa fiecăruia.

Câţiva ani au dus menaj comun. Până într'o zi, când el a descoperit că e a e frumoasă şi că a deve­nit femee, iar ea a descoperit că el e bărbat şi că-i place. Atunci s'au sărutat şi s'au certat. A doua oa­ră că s'au certat.

Au fost supăraţi mai multe săptămâni şi apoi s'au împăcat, fiindcă se iubeau. Dar n'au mai făcut me­naj comun, fiindcă le era ruşine. De cine? N'o ştiau. Poate de lume, cum le-a fost de atâtea ori şi cum

ar trebui să le fie şi acum. Uf ! Dar cum tace Dinu lângă ea. E teribil. — De ce taci a ş a ? — Te privesc. — Şi asta este un motiv ca să taci? — Probabil. — Ca să continuăm discuţia, nu pot spune alt­

ceva decât: De ce? — Crezi că e util s ă continui discuţia? — Sunt sigură. — De ce? — Iată că ai ajuns şi tu la un „de ce". Au pufnit în râs amândoi. De ce au râs? Cum poţi

dintr'un nimic să te satisfaci... Depinde de ce nimic... O distra să v a d ă privirea soţului ei, care o urmă­

rea din când în când. Un mic şi util spionai... Ce-o fi gândind când m ă vede tot mereu cu Dinu? Dar ce gândesc eu? Ce pustiu mi-e capul, ce pustiu...

Se plictisea îngrozitor. Cu toate că era cu Dinu, nu izbutea s ă se distreze. II strânse lângă ea, mai aproape. Dinu, imediat se aplecă deasupra ei.

Ce uşor e să atragi un bărbat. S ă i treci pe la nas puţin din carnea ta şi se arată mai calin. Dacă eşti îndurerată în suflet. Doamne, Doamne, cum nu te pricepe!...

Poate ar fi fost fericită cu el, ca bărbat. Poţi şti oare. Ea-1 iubea, el o iubea. O fi destul. Prea mult. Unde sunt căsătoriile din iubire multa, sinceră, veş­nică... romantism.

O durea trupul. Fără rost. Şi totuşi, probabil că ar fi fost fericită. Atâţia ani s'au înţeles, până când el a plecat în străinătate. Apoi au început să se uite.

Sera nu mai era plină de visuri; îngerii erau plecaţi pe alte plaiuri. Glastrele din fereştile doam­nei Demion se părăginiseră. Florile erau ofilite şi pale . Plângeau moartea stăpânei lor. Prin peluze nu mai era încântare. într'un colţ unde ea, mică fetiţă, îşi făcuse o grădiniţă, numai a ei, acum zăceau gu­noaie. Arborii cei mari se sbârciseră.

într'o seară, se urcase într'un pom, cu greu. Ro­chia o incomoda. Trupul nu-i mai era de copil ager. Acolo unde fusese căminul lor de odinioară, stătuse ceasuri plângând. Fericită copilărie. Minunate tim­puri, când totul se poate şi totul e soare.

Oare a v e a să-i vină şi ei odată fericirea? O aş­tepta. O preocupa. Nu mai era liberă.Nu mai făcea ce voia. Nu se mai putea strecura prin seră, ori să se ascundă cu Dinu prin pivniţi, ori să încurce ser­vitorii, ori să sperie orătăniile.

Nu mai g ă s e a basme în cărţi. Era o domnişoqră; Purta un nume; Şi trebuia să

se mărite. De ce? Pentrucă iubea? Aş! Pentrucă aşa trebuia.

Dinu era departe. Ce putea el pricepe din frămân­tările ei! Ce-a priceput!

Şi s'a coborît în seara aceea din pom, mai me lancolică şi mai pierdută ca oricând. Se înoptase deabinelea. Stelele luciau pe cer. îşi reamintise de licuricii copilăriei, de flori, de îngeraşi...

Mergea cu paşi tăcuţi prin iarbă, târând picioa­rele prin verde, fără a atinge par'că pământul. Ca­sa Demion era întunecată. N'o mai locuia nimeni. Casa lor era luminată. Familia venise să discute cererea în căsătorie, pe care o persoană importantă, şi prin urmare demnă de iubii, o făcuse. Surâse la gândul că acei oameni hotărăsc soarta ei.

„Ana-Maria eşti de vânzare". Se v e d e a într'un târg de sclave, pe vremuri. In lanţuri. Câţiva negus» tori, cu surâsul pe buze o despuiau şi o prezentau mulţimii. Poftiţi, poftiţi! E fată tânără. Costă puţin!... Şi mulţimea se uita cu ochii mari şi dădea preţul. Unii o pipăiau. Ah! S'a trântit în iarbă. Ce grozăvie. Şi n'am cum să scap. Dinu e departe Poate nici nu se gândeşte la rnine. Bărbaţii m ă cer în căsătorie. Sunt femee şi m ă căsătoresc cum se căsătoresc a-tâtea alte femei.

Dar de ce, de ce trebuie! Lacrimile îi curgeau şi­roaie. A ş a vrea societatea, a ş a vrea familia. Şi la urma urmei, altceva ce-aş faice? Să privesc stelele?

Se ridicase de jos, plecând din nou spre casă . In­trase în curtea lor prin spărtura delà gard, pe care o întrebuinţase de atâlea ori în copilărie, dealungul aventurilor ei teribile prin parc, printre pomi, în jun­gla lor, a ei şi a lui Dinu.

Se lipise de gard şi-1 sărutase. O sărutare lungă, lungă din inimă. Un adio delà copilărie, un adio delà fericire.

Din nou îi întrerupea cineva gândurile. Curios! In loc s ă fie mulţumită că o desparte de nostalgia trecutului, era supărată. Dar mai cu s e a m ă era su­părată, fiindcă nu-şi dădea s e a m a ce i. se spune. Auzea crâmpeie de fraze tot atât de confuze ca şi murmurul celor ce vorbeau prin saloane, „Trebuie s ă fie vorba de vreo întâmplare obişnuită din lu­mea noastră", îşi zise ea, luând un surâs înţelegă­tor pe faţă.

— Câta dreptate aveţi, spuse într'o doară interlo­cutoarei. Se nimerea? Nu se nimerea? Puţin îi păsa . De m'ar invita cineva la dans a ş scăpa, cine ştie, de asta, îi străfulgera prin minte. Cu ochii, şi-a cău­tat soţul. El a făcut un semn de disperare. A price­put probabil, fiindcă s'a apropiat de ea .

— Mă iertaţi doamnă că v ă întrerup, dar aşi dori să dansez cu soţia mea. Ne-am văzut atât de rar în astă seară.

— Cum să nu. Vă înţeleg. Si privi mai mult sau mai puţin inteligent. S'au depărtat. — Dansăm dragă? — Nu Ionel. Să mergem într'un colţ, s ă nu ne va­

dă. Sunt obosită, obosită. Nu mi-e bine de loc. El o luă de braţ. Se uita la

e a întrebător. Ce putea să ai­bă. Era o fire melancolică, dar astăzi, mai mult ca oricând, părea pe altă lume.

— Vrei să-ţi aduc o limona­da rece delà bufet? Aşteaptă o clipă.

Se duse. Tot aşa de pierdută era şi

în seara aceea, când a intrat în casă spre a ş i oferi trupul la vânzare. Dar atunci cei­

lalţi,— ah ce proastă e lumea şi mai cu s e a m ă cunoscuţii, — credeau că iubesc. Şi culmea, tocmai pe viitorul ei soţ.

Mă priveau cu ochii galeşi şi-au început să-mi laude calităţile lui.

— In fond, spunea un unchiu, le ştii tu prea bine, din moment ce eşiţi atât de des împreună.

— Ştii, te-a cerut în căsătorie. Par'că n'a auzit bine cuvântul. Dar a tresărit totuşi. Cerută în căsă­torie. Iată că se împlinea şi sorocul ei.

Devenea femee, nevasta unui om cu vază, poate îl iubea. Se vedeau des, se cunoşteau bine, el ţinea la ea ! In sfârşit. Multe fapte ar fi putut s'o convingă de fericirea viitoare.

Un singur lucru nu. Intuiţia ei. Era convinsă în fundul sufletului c ă s e v a nenoroci. Simţea, simţea cum îi creşte grozăvia unui lung calvar de sufe­rinţă.

Iubirea nu se ordonă. Iubirea nu se cumpără. Şi fără iubire cum poţi trăi alături de un om. Pentru toată viaţa. In fiecare zi. In fiecare noapte.

0 treceau fiorii. Să mă căsătoresc pentrucă poate îl voi iubi?... Dăduse un răspuns evasiv. Se va gândi. S ă vor­

bească şi cu el. O să vadă . Toţi o priveau cu înţelesuri. Plânsese toată noaptea, singură, in pat. Lumina

zilei venise cu stropi din ceruri. — Plâng şi îngerii mei! Dulcii de ei. Se mai gân­

desc la mine! Ä surâs. Cu fruntea lipită de geam, ochii erau uscaţi de

lacrimi, s'a uitat cum târnăcoapele aliniau strada din curtea copilăriei.

Casa lui Demion se păbuşea. Câţiva arbori scrâş­neau, răniţi de ferăstrae. Noroi prin iarbă. Pămân­tul răscolit, desvelea umed, urâţenia neîngrijirii.

Florile, sera, nu mai erau. Din cehii Anei-Maria a mai putut eşi o lacrimă

stingheră. A prins-o în mână. Şi s'a legat faţă de ea să se

căsătorească. — Iată o limonada. Bea încet să nu fii încălzită. — Mulţumesc ! L-a privit. „E omul meu. Cu el trăesc. Cu el voiu

trăi. M'am hotărît pe mormântul copilăriei". Ce bună era licoarea. O bea cu nesaţ, pătrunsă

ca de o mare taină. O sorbea printr'un paiu lunq şi subţire. Paharul scădea . In curând avea să fie gol şi din nou v a intra în deprimare.

Ionel îi ţinea capul cu mâinile. — Eşti fierbinte Ana-Maria. Ce e cu tine. — Cum? Nu auzise bine întrebarea. Cu toate să acum era

mai conştientă de ce face. — De ar pleca lumea, să m ă pot îngriji şi de tine.

Stai liniştită aci. Vrei să chem pe Adela sau pe Di­nu, să discutaţi împreună, retraşi? Eu nu pot sta. Trebue să văd de invitaţi.

1 se părea că se l egănau candelabrele, în rit­mul muzicii. Câtă lumină, câtă lumină. Să vină Di­nu ? El ar fi putut veni altă dată ; Când trebuia să vină.

— Nu! Mai bine rămân singură. Să fi venit înainte ca ea să se mărite. De ce s'a

măritat?... De ce?... In primele vremuri g ă s e a un răspuns. Pentrucă

voiu fi fericită. Acum nu mai g ă s e a decât o între­bare : De ce ? O întrebare crudă şi repetată. Veşnic râsunându-i în urechi, ca sunetul de nicovală. Se trezea noaptea din somn, pentru a se întreba: De ce? Soţul ei dormea, aruncându-i un răspuns. Iată scopul.

Să dormi cu el ! Nu ! S ă doarmă el cu tine. Ce pasionant!

Se retrase tăcută până la o uşă dosnică, ieşi, şi se îndreptă spre camerele ei. Printre pereţi răsbea un sgomot nelămurit. Voci, tacâmuri lovite, muzică.

Pe unde trecea era întunerec şi o atmosferă de nelinişte, ca întotdeauna acolo unde are loc împre­jur o petrecere.

Delà e a din cameră nu mai auzea nimic. Aprinse lampa de pe toaletă. O lumină mică se răspândi. Ce palidă era. Se vedea în oglindă.

Tot are e a ceva în astă seară. Nu se poate să fie numai deprimare. îşi duse mâna la frunte. Caldă, fierbinte. Ochii îi străluceau.

Voi lua un piramidor şi-mi va trece, îşi spuse. Un sgomot nelămurit îi vâjia prin urechi.

Douăzeci şi şapte de ani şi trei luni. Se păstrase bine. Nu părea mai bătrână. Nici nu era!

Ţinându şi capul în mâini se duse spre balcon. Deschise uşa. Eşi la aer.

Ce frumos era afară! Zăpada a lbă şi proaspătă. Pomii îngreuiaţi de fulgi. Unul cu ramurile albe şi plecate strălucea la lumina becului electric aşezat în spate. Era minunat ca un superb decor de teatru pe care un regisor de talent l-ar fi pus acolo.

Pe dram se vedeau urmele trăsurilor întipărite în lungi făgaşuri. Nu prea adânci. La a c e a oră târzie nu trecea nimeni. Era linişte. Se lungeau lumini din geamurile lor, peste stradă. In casa de alături era întuneric. Doarme lumea!

Unele femei au amanţi. Sunt mulţumite. Cine ştie dacă n'au dreptate. Dar vezi. O femee care-şi înşeală bărbatul se numeşte adulteră.

Unii te privesc urât. Dacă se ailă... Un ЬатЬаі e numai craiu în acest caz.

Ce fericiţi sunt bărbaţii. Ne cumpără, sunt sau nu sunt crai. Cum le este dorul.

Privea în zare. Se gândea din nou la Dinu. Poate că el nu se gândea câtuşi de puţin la ea . Ce nebuna era în astă seară. Auzi, să sară de pe balcon.

6 UNIVERSUL LITERAR 21 Ianuarie 1939

- J U R N A L -de GABRIEL BALANESCU

P R E T E X T E . Notiţele a ce s t ea a r trebui s â poar te un infinit n u m ă r d e da t e an­

terioare. Un infinit n u m ă r d e explicaţii inutile. De fapt nu există nimic îna in tea lor. Ba da, ar fi, — da r n u m a i „chestiuni" c iudate , indiferente o

trompetă care a r ă suna t în u r echea unei păsă r ic i s a u înjurătura perfectă a unui birjar, în faţa unui inevitabil shoot sentimental .

Lucrurile mari , c a şi cele mici a ş a încep : indiferent. Şi sfârşesc catastrofal.

Pa rcă Dumnezeu a suflat p e s ta tuia d e lut pentru c a s ă facă u n neamţ , un indian s a u un ovreiul Nu! Nu! a dorit — sunt sigur — s ă facă u n om. A creiat un A d a m exper imenta l pent ru viitoarele pretexte a le copiilor din flori.

C e a mai perfectă, c e a m a i s tab i lă şi ma i fericită c rea tu ră a lui Dumnezeu r ă m â n e Diavolul, p e ca re noi oamenii , socotindu-1 fără egal , l-am luat s ă n e pa t roneze frica, plictiseala, mila şi alte atribute dobitcceşti .

Nesupăra t nici de întuneric, nici de lumină, nici de moarte, ci n u m a i d e legende , mici răutăţi a le oamenilor.

Plictiseala este d e n a t u r ă pur d r ă c e a s c ă . Dracul ignorând esen­ţele, ignorând metafizica — (o „prob lemă" ca re pentru noi oameni i de mult a început s ă dev ină un supliciu) — a re priză directă, ne-a tenua iă , în viaţă , în trăirile pământeş t i . AD MAJOREM DEI GLORIAM.

M ă înspă imân tă a m e n i n ţ a r e a mtunerecului . Mă îngrozeşte adică , non-rezistenţa m e a în faţa mtunerecului . De pi ldă noap tea , ca re este un întunerec minor, s a u d a c ă vreţi n u m a i u n preludiu al a d e v ă r a ­tului întunerec, n u mi-a schimbat nic iodată sensa ţ ia oribilă a lipsei de păca t . Nu este a s t a c e a mai perfectă non — rezistenţă. A h !... lu­n e c a r e a noas t ră spre prostituţia luminii...

Intunerecul este singurul p e d a g o g a l vieţii mele . Intunerecul trezeşte adevă ra t e l e e lemente a l e vieţii, le învie. Raskolnikof şi-a consumat toată v ia ţa în a m e n i n ţ a r e a mtunere­

cului. Depar te d e soa re . Depar te de soare le c a r e l-ar fi obosit într'o adora ţ ie falsă, depar t e d e sprijinul unu i Dumnezeu p e ca re nu l-am cunoscut şi nu-l vom cunoaşte .

Lumina trivializează totul sfâşietor. Marşul funebru a l lui Beet­hoven, îmi pa re , c â n d îl ascult la lumină, ziua, neînchipuit d e ri­dicol.

In schimb, chiar în existenţa minoră a mtunerecului , n o a p t e a •— îmi s t rânge l â n g ă mine toate nimburile usca te a l e îngerilor, toate degete le a rse a l e dracilor. Simt p ă m â n t u l sguduit d e toate emoţiile lui Dumnezeu, d in timpul zilei.

De a c e e a sunt convins că d e s p e r a r e a cerului, „ p r ă p ă d u l pă­mântu lu i" v a fi ce lebra t ziua.

Pentru c a s ă n e înduioşăm unul d e altul într 'a tâ ta de lumină încât s ă renunţe la ea . însuşi Dumnezeu te cons t rânge p â n ă la u r m ă s'o uiţi, s ă te dăru i mtunerecului nepieritor.

Iată, a m în faţă „Torsul" Miliţei Petrccşeusau „Electra". Niciodată nu mi-am închipuit sensibil i tatea lor în funcţie d e lumină. N ' a m recunoscut acel „cult al formei pline, legată de spaţiu şi de lumină" cum aprec iau cronicarii plastici ai revistelor. Cred c ă „Electra" nu cau tă de loc „ lumina şi privirea o m e n e a s c ă " . Pentru c ă a b i a atunci ai deveni direct o s tatuă. Ar fi cu alte cuvinte o ne îndo ioasă cola­bora re intre prostituţia luminii şi prostituţia concepţii lor noas t re ar­tistice.

Ar fi un bloc de p ia t ră mode la t ă în loc să lie un instinct viu al vieţii ce n e ebiaimă.

Ar fi o vizită inoportună în loc să fie o c h e m a r e căt re visul de dincolo, către adevă ra tu l spaţ iu a l lui Dumnezeu, al liniştei Lui d e întunerec şi d e în spă imân ta re o m e n e a s c ă .

Vom merita noi v reoda tă intunerecul la oare n e ch i amă per­manen t cerul ?

Trebue s ă m ă îngrijoreze echilibrul d e astăzi între întunerec şi lumină.

Va triumfa s ta tuia si „cultul formei p l ine" în locul umbrelor mtunerecului ce ne s t ăpâneş te dest inul .

Şi c ândva , — dincolo — vom pretinde s ă n u fie văzute mâini le încrucişate şi a b u r e a l a ochilor inutili. ORGOLIUL LUMINII.

Nu ştiu d a c ă s ingură ta tea a r a v e a p r e a multă lumină, ce rost ar ma i a v e a rugăc iunea în s ingurătate , mărtur is i rea .

Refugiul în s ingurătate , într'o noap te dep l ină s au în moarte , es te acelaş i .

De ce ne c r a m p o n ă m atunci (cu a t â t a desperare} în v ia ţă? O a r e nu ne-a plictisit înfăţ işarea ce ne-o d ă lumina şi l ipsa ei de

esenţe s tabi le ? Adică l ipsa de orice esenţă , de orice echilibru în c e e a c e t rebue s ă deven im la sfârşitul sfârşitului.

G r a n d o a r e a luminii, universal i ta tea ei precisă, ne îndoioasă , o-croiitoare, ne-a capt ivat .

Dar lecţia cu care ne pregă teş te me reu n o a p t e a n 'o l u ă m în s e a m ă .

Faptul nopţii şi faptul zilei nu sunt categorii de e lemente ci în­suşi sensul si a p a r e n ţ a sensului d e v ia ţă şi creaţ ie .

Este atât d e uşor să observi cum n o a p t e a îşi de svă lue cerul şi înălţimile, iar ziua le orbeşte acoperindu-le.

Ziua n e d ă sensa ţ i a falsă a coborîrii cerului, cu ca r e ne mulţu­mim încântaţ i de o n o a r e a ce ni se face.

Lumina este înspă imântă tor d e superficială. La lumină t răesc şi rodesc oameni i mediocri. La întunerec, geniile şi stafiile, spiri­tele lor.

Arogan ţa zilei, orgoliul fără s e a m ă n a l luminii m ă desgus tă . Dulcegării le lor mi-au răpit e lanul şi înc rederea în Dumnezeu. Mi le voiu r e c ă p ă t a numa i d u p ă moar te , s a u „într'o a l tă copi­

lăr ie". „Toate luminile m ă dor" şi voiu p l e c a spre nouile porţi, numai

cu „cântecul orbului în p a l m ă " . Să-1 dăruesc , Iadului, Raiului, s ă m ă c r eadă , s ă m ă p r imească .

A C U L

Kairefl Ceapek

Marele scriitor ceh Karel Ceapek a decedat, zilele trecute, la Praga. Zia­rist, romancier şi autor dramatic, Ceapek, a cărui operă a avut o puter­nică înrâurire asupra generaţiei ce-hosovace de după război, a fost un adevărat îndrumător spiritual al acesteia.

Ca prozator, a scris un volum de nuvele filosofice poveşti chinuitoa­re", romanele filozofice „Uzina abso­lutului" şi „Krakatil", „Scrisori din Italia", „Scrisori din Anglia", „Ex-cursiuni în Spania", trei volume de „Convorbiri cu Masaryk" şi numeroa­se nuvele şi schiţe umoristice.

Celebritatea i-a adus-o însă teatrul său. Dintre numeroasele lui piese, cele mai apreciate sunt „R. U. R." (Rossum's Universal Robots) şi „Mama". Amândouă au fost jucate şi la Bucureşti.

Publicăm, mai jos, o schiţă б,ш bo­gata operă literară a marelui scriitor decedat. — E d r e p t că n ' a m a v u t n ic ioda tă de a

face c u t r i buna l e l e , s p u n e d. Kos te lecky , d a r t r e b u e să v ă m ă r t u r i s e s c că îmi p lace m u l t p r o c e d u r a j udecă to r ea scă : i n t e r o g a ­tor i i le , a p ă r a r e a , a m â n ă r i l e şi m ă r u n ţ i ş u ­r i le la care se opresc judecă to r i i . T o a t e a-ces tea duc la doved i rea a d e v ă r u l u i .

C â n d ţii î n m â n ă b a l a n ţ a jus t i ţ ie i , să fie exac t ă ca o b a l a n ţ ă de fa rmac ie , i a r cpnd r idic i sabia , să fie ascu ţ i t ă ca b r i ­ciul ! Aceas t a î m i a d u c e în m e m o r i e o î n t â m p l a r e p e t r e c u t ă p e s t r a d a n o a s t r ă :

O gospodină , a n u m e d o a m n a Maşkova , c u m p ă r ă delà u n b ă c a n v r e o d o u ă - t r e i chifle şi, c u m muşcă , cu pof tă , d i n t r ' u n a d in ele, o î n ţ e a p ă ceva î n ceru l gur i i ; cu­coana scu ipă b u c a t a în p a l m ă şi, găs ind în ea u n ac, t r e să r i îngroz i tă :

— „ D o a m n e D u m n e z e u l e , — spuse ea,— p u t e a m să îngh i t acul, c a r e m i - a r fi g ă u r i t m a ţ e l e !... Aces t l u c r u a r fi p u t u t să m ă ducă la o opera ţ ie , la m o a r t e . D a r las ' c ' am să le a r ă t eu aces tor c r imina l i c u m să se joace cu v ia ţ a c l ien ţ i lor lor. . ." Ea l u ă acul şi chifla î n c e p u t ă şi s e duse la po­li ţ ie .

Po l i ţ i s tu l cerce tă p e băcan , apoi p e b r u ­tar , d a r nici unu l , nici a l tu l nu-ş i r ecu ­noscu vina . La pol i ţ ie s e înche ie u n act , ca re fu î n a i n t a t la t r i buna l , cu m e n ţ i u n e a că e v o r b a de u n delict : o uşoară l ez iune corpora lă .

J u d e c ă t o r u l de ins t ruc ţ i e , u n om s c r u p u ­los şi p e d a n t , ascu l tă şi el p e b ă c a n şi pe b r u t a r , ca r i se j u r a u p e v iu l D u m n e z e u că n ' a u cunoş t in ţ ă de m o d u l în ca re a c u l a n i m e r i t în chiflă. A t u n c i j u d e c ă t o r u l de i n s t r u c ţ i e se duse la b ă c ă n i e şi ce rce tă t oa t e chiflele, apoi h o t ă r î să v a d ă c u m se p r e g ă t e s c chiflele la b r u t a r . P e t r e c u o n o a p t e la b r u t ă r i e , să afle c u m se p r e ­p a r ă a lua tu l , c u m creş te şi c u m se coace p â n ă c a p ă t ă cu loarea a u r u l u i . In acest mod , se p u t u conv inge că la fabr ica rea chif lelor n u se î n t r e b u i n ţ e a z ă nici u n fel d e ace.

N ' a v e ţ i i d e e ce l u c r u m a r e e fabr ica rea chif lelor şi, m a i ales, a pâini i . U n b u n i c al meu , răposa t , a avu t o b r u t ă r i e şi delà el ş t iu (şi să şt i ţ i şi dv.) că f ab r i ca rea pâ in i i c u p r i n d e t r e i t a i n e m a r i , aş s p u n e ch ia r sf inte . Cea d in tâ i e a t u n c i când se p u n e d ro jd ie : d i n făină şi apă se n a ş t e î n chip mis te r ios o celulă vie, adică p l ă m a d a . Apoi a l u a t u l se f r ă m â n t ă î n t r ' o covată . Aceas t a p a r e o s lu jbă re l ig ioasă . D u p ă a-ceea, a l u a t u l se a c o p e r e şi se lasă să c rea­scă. A c u m se p r o d u c e a doua s c h i m b a r e mis t e r ioasă : a l ua tu l se r idică m ă r e ţ şi creş te . Aceas t a e f rumos şi m i n u n a t ca şi n a ş t e r e a u n e i f i inţe. D e fapt , a m a v u t

G E L A L B E Y (Urmare din -pag. 3-a)

V o r b i r ă m m a i m u l t e , de una , de al ta, s i m ţ e a m însă că Gela l Bey avea ceva p e l i m b ă şi se c a m codea să-rni s pună , în sfârş i t v r o i n d să afle cu cât a m v â n d u t t e r e ­n u l d i n c e n t r u , d e l â n g ă G e a m i e , m ă î n t r e b ă dacă e a d e v ă r a t că aşi fi c u m p ă r a t cu aceşt i b a n i u n t a b l o u la Par i s , u n m i c t a b l o u cu u n n u d d e fet i ţă .

Af lase m u l t e d e s p r e p a t i m a m e a de co lec ţ ionar de a r t ă , i s e p o v e s t i s e f e lu r i t e l u c r u r i , u n e l e a d e v ă r a t e , a l t e le fantezi i . Ii se p l â n s e s e r ă b ă t r â n i i n o ş t r i chir iaşi , ca r i p e aces te v r e m u r i g r e l e abea s t r â n g e a u ban i i de chi r ie şi eu în loc să le scad chir ia , r i s ip i am p e b les te ­m ă ţ i i de p â n z ă , ban i i a d u n a ţ i aşa de g r e u de ei.

P â n ă şi r u d e l e m e l e îi a r ă t a s e r ă i n d i g n a r e a lor, mă-tuş i le m e l e cel p u ţ i n au r u p t v iz i te le , . căci r evo l t a t e , s p u n e a u că n u e ra chip să i n t r i î n casa aceea, u n d e pă­t r u n s e s e d u h u l r ău , căci p e to ţ i p e r e ţ i i ş i î n toa te în­c ă p e r i l e t e lovia i d e femei u r â t e şi goale , î n poze i n d e ­c e n t e .

Gela l Bey n u e r a scanda l iza t a t â t ide n u d i s m , cât de l a t u r e a e f e m e r ă a pas iun i i m e l e . El e ra în ţe legă to r , foar te emanc ipa t , cu t o a t e că e ra d i n t r ' o g e n e r a ţ i e cu m ă t u ş i l e m e l e r eca l c i t r an t e , to tuşi , m ă s fă tu ia la p l a s a m e n t e m a i pa lpab i le , b u n ă o a r ă s e compe t i ţ i ona t o c m a i l a P a r i s , prermuil d e frumuseţe, o m u l ţ i m e de fete ce păreau

r u p t e d in ra i , e r a u a d u n a t e acolo, î m i a r ă t ă şi o r ev i s t ă cu fotografi i le lor.

— Ei b ine , p e n t r u ban i i cât te-a cos ta t p â n z a aceea d e câ ţ iva c e n t i m e t r i , a i fi p u t u t avea p e Miss E u r o p a !

Apoi j ena t , p ă r e a că o b ă n u i a l ă se s t r e c u r a s e în su­fletul său, îmi vorb i însă n e t e d :

— Ascu l t ă d r a g u l m e u , ş t iu că eşt i om. de in imă, n ic i n u - m i î nch ipu i a l t fe l pe fiul l u i H a g o p Effendi , m ă r u l n u cade d e p a r t e de pom, ş t iu că ai făgădui t t a t ă l u i t ă u să t e îngr i j e ş t i de m i n e , î n caz de boală , de n e p r e v ă z u t ; d a r la ce b u n s ' a ş t e p t ă m n e p r e v ă z u t u l , nu- i m a i b ine să l i ch idăm acuma , peş in , e v e n t u a l ceva m a i pu ţ in , da r acum.. . L a c e b u n după. . . şi dacă o fi să mor , să m ' a r u n -ca ţ i la câini !

B ine în ţe les că a r g u m e n t e l e b ă t r â n u l u i Gela l Bey, fi ind conc luden te , a m p leca t i m e d i a t cu dânsu l la b a n c ă şi m ' a m e x e c u t a t . , ,Afer im" mi-a s p u s el, în s e m n de m u l ţ u m i r e .

P e s t e u n an, î n a m u r g u l u n e i zi le d e t o a m n ă 1-am î n m o r m â n t a t to tuş i ca p e u n m a r e ' demni ta r şi astfel Gela l Bey, fostul consul g e n e r a l al I m p e r i u l u i o t o m a n la K i u s t e n g é a t r e c u t în l u m e a a m i n t i r i l o r .

K. H. Z A M B A C C I A N

t o t d e u n a i m p r e s i a că a l u a t u l e ca o fe­m e i e în să rc ina tă . I a r cea de a t r e i a t a ină e coacerea, adică t r a n s f o r m a r e a u n u i a lua t m o a l e şi pa l id î n t r ' u n p r o d u s copt . D o a m n e l i suse şi S fân tă Fec ioară , când scoţi cu lopa t a aces te p â i n i roş i i -aur i i şi m i ros i ­toa re , — a r o m a lor a r face ca, m a i ales, copii lor g u r a să le lase apă, — c r e d că în t i m p u l celor t r e i s c h i m b ă r i d in b r u t ă r i i , a r t r e b u i să se t r a g ă c lopotele , aşa c u m se face la biser ică , la Crăc iun .

D a r ce e ra să s p u n ă ? Astfel şi j u d e c ă ­t o r u l de i n s t r u c ţ i e se p o m e n i în fa ţa u n e i p r o b l e m e d e nedes l ega t . Cu toa te aces tea , t r e b u i a să facă o s fo r ţ a re ş i s'o rezo lve . M a g i s t r a t u l l uă acul şi se duse la u n la­b o r a t o r d e ch imie să-1 ana l izeze sp r e a afla dacă l uc ru l cu p r i c i n a fusese i n t r o d u s în chiflă î n a i n t e s au d u p ă coacere . I n adevă r , o m u l u i îi es te î ngădu i t să consu l t e ş t i in ţa şi să se î n c r e a d ă în ea.

P e v r e m e a aceea, l a b o r a t o r u l acela avea u n p rofesor foa r t e e rudi t , cu b a r b ă r o t u n ­dă şi care se n u m e a U h e r . î n d a t ă ce văzu acul, p ro fesoru l î ncepu să s t r ige , î n j u r â n d jus t i ţ i a , p e n t r u că îi r ă p e ş t e t i m p u l cu l u ­c ru r i de n imic . P e când u n l a b o r a t o r de ch imie a r e d e făcut ana l i ze şi e x p e r i e n ţ e compl ica te , ă ş t i a îi a d u c u n ac.

Totuş i , d u p ă ce c u g e t ă p u ţ i n , p rofesoru l găs i că n ' a r e d r e p t a t e . De fapt , şi acest ac nenoroc i t p o a t e să r e p r e z i n t e ceva din p u n c t de v e d e r e ş t i inţ i f ic . Dacă, to tuş i , a-cest a c p r o v o a c ă o r e a c ţ i u n e ch imică a-tunc i când e p u s î n t r ' u n a lua t c rud sau în t i m p u l coacer i i ? P o a t e se fo rmează u n acid o a r e c a r e sau a l t compus , în p â i n e ? Cine ş t ie : poa te , la mic roscop , s 'a r p u t e a găsi ceva n o u ?... Şi astfel p r f e s o r u l se p u ­se p e luc ru .

în tâ i , c u m p ă r ă o s u t ă de ace n o u i ; l e ce rce tă cu m u l t ă l u a r e - a m i n t e ; şi p o r u n c i să i se aducă d ro jd ie şi p l ă m ă d e a l ă p e n t r u chifle. (Se p r e a p o a t e ca să-i fi adus la l a b o r a t o r şi u n sac de făină, o covată , ş. a., ş i d. U h e r să fi f ăcu t s i n g u r t o a t ă ope-

de KAREL CEAPEK

ra ţ ia ) . L a p r i m a expe r i en ţ ă , p u s e câ t eva ace î n dro jd ie , ca să v a d ă ce i n f l u e n ţ ă a r e a s u p r a lor p rocesu l de acr i re . L a a doua e x p e r i e n ţ ă p u s e ace le î n t r ' u n a lua t n e d o ï -pi t , la a t r e i a e x p e r i e n ţ ă , î n t r ' u n u l dos­pi t . D u p ă aceea u n e l e chifle a u fost coapte , a l t e le l ă sa t e c rude . I n r ă s t i m p , , chiflele e r a u s u p u s e u n u i e x a m e n me t i cu los .

P e scur t , t i m p de pa i sp rezece zile, în la­b o r a t o r n u s 'a făcut n imic a fa ră de chifle cu ace. Astfel , în p r i m e l e două zile, p r o ­fesorul , docen tu l , cei p a t r u as i s ten ţ i şi omu l de se rv ic iu a u f r ă m â n t a t m e r e u a-l u a t u l şi au copt chifle, d e p u n â n d a^ele l â n g ă microscop . P e n t r u e x a m i n a r e a aces­to ra au m a i t r e b u i t câ teva zile. L a u r m ă s'a s tab i l i t ş t i in ţ i f iceş te că a c u l fusese in ­t r o d u s în chiflă d u p ă coacere, p e n t r u că mic roscopu l doved i se că acul adus deia cab ine tu l d e i n s t r u c ţ i e e r a i den t i c cu acela care a fost scos d i n t r ' o chiflă coaptă .

P e t e m e i u l aces te i dovezi , j u d e c ă t o r u l de i n s t ruc ţ i e s tabi l i că acul fusese i n t r o ­dus în chiflă sau la b ă c a n s au p e d r u m de la b r u t a r l.a băcan . Ş t i in ţ a n u m i n t e d o a r ! Scăpa t de aceas tă gri jă, b r u t a r u l spuse că ce rce tase coşul de chifle. S p r e sfârşi t , d i s ­t r i b u i t o r u l m ă r t u r i s i că i n t r o d u s e s e acu l ca să se r ă z b u n e p e p a t r o n u l său. Aface­rea se sfârş i ou o a m e n d ă de c inc i sprezece coroane . Aceas t a a r a t ă că jus t i ţ i a n u ' g r e -şeş te !

De al tfel , aces t caz a m a i avu t o u r ­m a r e , da to r i t ă f ap tu lu i că b ă r b a ţ i i s u n t sau mâneăc ioş i sau van i toş i : chiflele fă­c u t e în l a b o r a t o r u l de chimie, e rau foa r te gus toase ; de aceea, aces to r s avan ţ i li s'a p ă r u t că n i m e n i n u p o a t e să- i î n t r e a c ă nic i în aceas tă înde le tn ic i re . Ei au scos ace le din chifle, le-au p r e s ă r a t pe aces tea d in u r m ă cu susan , cu z a h ă r sau cu s a r e şi le-au m â n c a t v r e m e î n d e l u n g a t ă . De a-t u n c i s'a r ă s p â n d i t svonu l că chifle m a i g u s t o a s e ca ace lea delà l a b o r a t o r u l de chi­mie n u se găsesc în toa tă P r a g a .

Traducere de R. DONICI

Cronica ideilor G a s t o n Bachelard, cunoscut p r i n lu­

c ră r i l e sale de ps ihologie , aduce în u l -t ina car te , a p ă r u t ă r e c e n t („La P s y c h a ­n a l y s e d u feu", G a l l i m a r d , Pa r i s , 1938) o c o n t r i b u ţ i u n e des igu r i n t e r e san t ă , deşi t e m e r a r ă , cu pirivire la m i t u l p r o m e t e i c . Es t e s i m p t o m a t i c să o b s e r v ă m că, ex ­c e p t â n d p e J u n g şi Ad le r , m a i to ţ i p s i ­hologi i m o d e r n i s u n t obseda ţ i de ps iha-n a l i s m u l lu i F r e u d , ap roape to ţ i po r ­n i n d la ana l i za t e m e i p e ca re şi-o p r o ­pun , delà obsesia e ro t icu lu i . B a c h e l a r d es te u n ce rce t ă to r a t e n t , cu pos ib i l i tă ţ i

•de i nves t i ga ţ i e suf ic iente , n i s'a p ă r u t însă, încă d e la l e c t u r a acelei „La va­l e u r i n d u c t i v e d e la r e l a t i v i t é " , l ipsi t de o r ig ina l i t a t e . Af i rma ţ i a noas t r ă , evi­den t că n u t r e b u e p r i m i t ă t a le qua l e . Es te foar te adevărat , că în filosofie n u ex i s t ă o r ig ina l i t a t e p r o p r i u zisă, nici o c o n t r i b u ţ i e nef i ind spo rn ică decâ t în c o n t i n u a r e a ace lora p r e c e d e n t e . R ă m â ­n e ne îndo ios însă, c ă m a i c u s e a m ă în psihologie, c â m p u l ana l i t i c f i ind acela al p r o p r i e i sub iec t iv i tă ţ i , e s te posibi lă şi necesa ră o v a r i e r e a p u n c t u l u i de v e ­de re . I n n o u a sa l u c r a r e , B a c h e l a r d d iscu tă t e m a focului , c o m b ă t â n d p u n c ­tu l de v e d e r e obiect iv is t -ş t i in ţ i f izant , cu a r g u m e n t e p r e a s t r â n s l e g a t e de ps iha ­nal iza sexua l i s t ă a lui F r e u d .

Ca or ice ps iho log m o d e r n , B a c h e l a r d e s t e u n induc t iv i s t , deace ia n e a p a r e nef i rească a f i rma ţ i a că focul, dacă n u es te u n „obiect ş t i in ţ i f ic" , el t r e b u e so­coti t ca o , ,va loare fenomenolog ică" . E s t e nef i rească p e n t r u u n ps iholog i n ­duct iv is t , aceas tă def ini ţ ie , când se cu­n o a ş t e de c ă t r e î n t r e a g a g â n d i r e con­t e m p o r a n ă accep ţ iunea de ş t i in ţă eide­tică (a esenţe lor , deduse p r i n reducţie logică) p e ca re H u s s e r l a r ec l ama t -o p e n t r u fenomenolog ie . B a c h e l a r d t r e ­bu i a să fie cu a t â t ma i p r u d e n t în în­t r e b u i n ţ a r e a t e r m e n u l u i , de v r e m e ce, ca u n fidel e x p o n e n t al c u r e n t u l u i p s i -hologicis t m o d e r n , se s i tu iază împo t r i ­v a o r i c ă r u i r a ţ i ona l i sm. „ E v i d e n ţ a p r i ­m ă n u es te u n a d e v ă r f u n d a m e n t a l " ' gă s im scr is u n d e v a , în p r i m e l e pag in i a le căr ţ i i . Aşa da r n u p r i n t r ' o e l imina re ( reducere) succes ivă de a d e v ă r u r i v o m a j u n g e la c u n o a ş t e r e a f enomenu lu i , în sens husse r l i an , d a r p r i n i nduc ţ i a în imed ia t , p r i n s t a r e a de r e v e r i e , p r i n -t r ' u n con tac t a l i nconş t i en tu lu i c u rea­l i tă ţ i le . I a t ă ooncluz iuni le lui Bache ­l a rd : „ A r fi locu l să n e g â n d i m la o ps ihana l i ză i nd i r ec t ă , s ecunda ră , ca re să c a u t e .mereu i nconş t i en tu l s u b con­ş t i in ţă , va loa rea sub iec t ivă d e d e s u b t u l ev iden ţe i obiect ive , r eve r i a s u b e x p e ­r i en ţ ă . N u se p o a t e s tud ia decâ t ceiace a m t r ă i t m a i î n a i n t e în s t a r e de r e v e ­r i e " (pg. 50). A f i r m a ţ i u n i l e de acest gen, f ă ră să fie nouă , n u s u n t l ips i te d e j u s t e ţ e .

N u trebuA r ^ n t ' ^ b l ă va loa rea şi ope­ra i n c o n ş t i e n t u l u i ch ia r a s u p r a descope­r i r i lo r s t r ic t ş i i inc iuce , d impo t r ivă , t r e ­b u e r e l e v a t ă şi sus ţ inu tă . N u s u n t e m de acord însă cu B a c h e l a r d în ceiace p r i v e ş t e concepţ ia f enomenu lu i . Bache ­l a r d îl socoate o to ta l i t a t e de i n d u c ţ i -uni , de n u d e impres i i , i a r n u o esen ţă a t u t u r o r deduc ţ i un i l o r pos ib i le c u p r i ­v i r e la r ea l i t a t e . î n c â t exp re s i a de „fe-

de MIRCEA MATEE SCU

n o m e n " ca re t r e b u e anal iza t ,,în toa tă i n g e n u i t a t e a l u i " — c u m n u m e ş t e ps i ­ho logul f rancez focul, s 'ar p u t e a să fie insuf ic ien t gând i t ă .

Dacă n u es te u n fenomen , a t u n c i ce es te focul?

Să p r e z e n t ă m suges t i i l e lu i Bache ­l a rd făcând abs t r ac ţ i e de tot ceiace se cunoaş t e cu p r i v i r e la „ c o m p l e x u l p ro -m e t h e i c " • ~ Schlegel şi-a da t s e a m a de impos ib i l i ­t a t e a exp l ică r i i focului , p e cale r a ţ io ­nală , la p r imi t iv i . Adică , aşa c u m s'a p re t in s , p r i n f reca rea a două l e m n e usca te . P e n t r u c ă î n t r e b a r e a pe c a r e o p u n e G a s t o n Bache l a rd , ca u n au t en t i c discipol al lu i F r e u d şi al l u i Bergson , es te u r m ă t o a r e a : c e 1-a d e t e r m i n a t p e o m u l p r i m i t i v să facă acest luc ru , c u m şi de ce a i svor î t în conş t i in ţa lui r u d i ­m e n t a r ă , ideea f recăr i i celor două l em­ne? Dacă Max Muller î n „Origine et dé­ve loppement de la Rel igion" (p. 190) sc r ie că „focul es te fiul a d o u ă bucă ţe l e de l e m n e " , , B a c h e l a r d se g r ă b e ş t e să adaoge : „de ce fiul ? Cine es te sedus de aceas tă v i z iune g e n e t i c ă ? " (op. ci t . pg. 54). Des igur , o m u l p r imi t i v . „ E s t e v o r ­ba de e x p e r i e n ţ a i n t i m ă a u n e i f lăcăr i m a i t a n d r e , c a r e i n f l amează corpu l iu ­b i t " (pg. 55). Cu a l t e cuv in te , n a ş t e r e a obiect ivă a focului îşi s t ab i l e ş t e o r ig ina în sub iec t iv i smul sexua l i s t al p r i m i t i ­vu lu i . R â n d u r i l e u r m ă t o a r e n u fac d e ­cât să pa ra f razeze t e m a lui F r e u d : „de î n d a t ă născut , focul devo ra p e t a t ă l şi m a m a lui, adică cele două p iese de l emn , ceiace încă o d a t ă e x p r i m ă com­p l e x u l Oedip. . . Ma i î n a i n t e de a fi fiul l emne lor , focul es te fiul o m u l u i " , (pg. 55—56). „Dvnamn-ffemia r i t m a t ă " a p r i ­m i t i v u l u i îşi s t ab i l e ş te o r ig ina ps iholo­gică în sensua l i t a t ea lui . B a c h e l a r d a-m i n t e ş t e în acest s e n s de „ r i t m a n a l i -za" lui Pinheiro dos Santos, ca re n e în­d e a m n ă de a n u aco rda realitate tem­porală de cât l a ce iace v i b r e a z ă " .

Aşa da r focul n u t r e b u e exp l ica t n ic i p r i n ideia utilităţii n ic i p r i n ideia nece­sităţii 2 ) , da r p r i n ace ia d e agreabil. P r i ­m i t i v u l a însoţ i t m u n c a d e agreabi l . I a r agreab i lă e r a p e n t r u el a m i n t i r e a acelor t e n d i n ţ e v i t a l e imed ia t e , c a r e îl obsedau, l a m u n c ă . „ I n r e a l i t a t e focul a fost s u r p r i n s în noi (în n a t u r a p r o ­p r i e a omului ) m a i î n a i n t e de a fi s m u l s d in ce r" (pg. 67).

In capi to lu l „Ps ihana l i ză şi p r e i s t o ­r i e " B a c h e l a r d n u m e ş t e aceas tă con­cepţ ie a focului „Complexul Novalis", i n t e r p r e t â n d ope ra p o e t u l u i p r i n t r ' o conş t i in ţă a u n e i c ă l d u r i i n t i m e , p r i ­m â n d î n t o t d e a u n a c u n o a ş t e r e a s t r ic t v izua lă a lumin i i .

In orice caz, u r m ă t o a r e a î n c h e e r e a ps iho logu lu i f rancez t r e b u e admisă : „es te b ine să ses izăm şi să r e c u n o a ş t e m o s t a r e ps ihologică excepţ iona lă , de o foa r te n u a n ţ a t ă afec t iv i ta te , la o r ig inea o r ică re i descoper i r i ob iec t ive" .

1) Vd. ,.La dialectique de la Durée", ,,L'Expérience de l'Espace dans la Physi­que contemporaine", etc.

2) Vd. I. G. Frazer : ,,Le Rameau d'or" şi „Mythes sur l'origine du feu".

21 Ianuarie 1939 UNIVERSUL LITERAR 7

R E G I N A M A R I A

C R O N I C A D R A M A T I C A B u c u r o ş i i

TEATRUL N A Ţ I O N A L : „ D U D U C A SEVASTIŢA", COMEDIE IN TREI

ACTE, D E ION SÄN-GIORGIU

Regret d in to t su f le tu l că o p iesă a teatrului N a ţ i o n a l să se p r e z i n t e a t â t de slab. Scena aceas ta a d o b â n d i t p e n t r u noi u n p r e s t i g i u la a că ru i z d r u n c i n a r e nu p u t e m p r i v i f ă ră melanco l ie , o m e ­lancolie d u r e r o a s ă , t r ag ică , î n fa ţa d e ­presiunilor. F i i ndcă o p iesă m e d i o c r ă înseamnă p u r şi s i m p l u o d e p r e s i u n e în activitatea t e a t r a l ă . D e a l t fe l no i s u n ­tem obişnui ţ i cu d r a m e , comedi i şi a l t e opere dub ioase .

Dar s u n t e m ob işnu i ţ i la t e a t r e l e ce le ­lalte, la o r i ca re t e a t r u , n u însă la t ea ­trul Na ţ iona l .

T rebue să f im s incer i şi obiect iv i .

Marioara Zimniceanu

în anal iza aces te i p iese . Să r ecunoa ­ştem ca l i tă ţ i le ei şi să i e r t ă m defec te le . Dacă es te ceva s u p e r i o r î n aceas tă p i e ­să, es te i n t e r p r e t a r e a .

Un g r u p de a r t i ş t i t a l e n t a ţ i car i aduc un aport î n s e m n a t la r i d i ca rea mora lu ­lui spec t a to ru lu i şi p iesei . A u fost a-plauze la s cena deschisă . L e - a m auzi t . Am ap lauda t şi eu . S 'a r p ă r e a că s u n t în contrazicere cu m i n e însu -mi când subevaluez piesa . To tu ş i n u . F i i ndcă au fost a p l a u d a ţ i ac tor i i .

A fost a p l a u d a t ă d j r a E l v i r a Godea-nu, care a p u s m u l t suf le t în i n t e r p r e ­tarea r o l u l u i ce i s'a î n c r e d i n ţ a t .

A fost a p l a u d a t d. Gr . Mărcu lescu , şi el, d e p u n â n d e fo r tu r i i m e n s e p e n t r u a scoate efecte m e l o d r a m a t i c e d in n imic .

A fost a p l a u d a t ă î n special d-na Ma­rioara Z i m n i c e a n u , c a r e a j uca t p e a-locuri s u p e r b .

In p r i v i n ţ a fondu lu i ap l auze l e s u n t mai p u ţ i n m e r i t u o a s e .

In „ D u d u c a S e v a s t i ţ a " n u se î n t â m ­plă n imic , m o r a l a ex i s t ă ca în toa te piesele, sp i r i t e l e sun t n e s ă r a t e şi to tuş i piesa es te p r e z e n t a t ă d r e p t comedie .

Ac ţ iunea se p e t r e c e la ţ a r ă , la cona­cul lui T e l e m a c Ţ a ţ o m i r . O î m p e r e c h e ­re r idicolă de n u m e . Aces t a e s t e u n bă­trân pe r sonag iu , ca re , cu t o a t e ins i s ten­ţele fiicei lui , c r e scu tă la o raş , cul tă , sportivă, n u r e n u n ţ ă la m o r a v u r i l e sa le pa t r ia rha le .

Adică n u r e n u n ţ ă de a avea r e l a ţ i u n i cu d u d u c a Sevas t i ţ a , m e n a j e r a lu i , care-şi b a t e joc d e el, n u r e n u n ţ ă la pr ie tenul său Cocrişel , vec in de moş ie , nu r e n u n ţ ă la n imic .

Şi d u p ă ce, t i m p de t r e i ac t e n u r e ­nunţă , fa ta lu i p leacă s u p ă r a t ă şi fur ioa­să pe el, că se face d e r â s ( s inguru l e-lement r izibi l al piesei) i a r la conacu l lui T e l e m a c Ţ a ţ o m i r , v i a ţ a îş i r e i a cursul n o r m a l şi b a n a l de p â n ă a tunc i .

L u m e a r â d e , d in când în când , a l te ori ap l audă .

In fond, m o r a l a es te u r m ă t o a r e a : Să nu de ran jez i m o r a v u r i l e t r a d i ţ i o n a l e

d e l a conacur i , cu ide i m a r i , f i indcă n u i sbu te ş t i .

D a r m a i p o a t e fi şi a l t a : P â n ă la u r ­m ă î n v i n g e r e l a ţ i u n e a i m o r a l ă .

S a u încă î n t r ' u n fel : D in m o m e n t ce u n o m se s i m t e b i n e n ' a r e i m p o r t a n ­ţă dacă r e l a ţ i u n i l e l u i s u n t sau n u s u n t decen t e .

Deci , f e lu r i t e i n t e r p r e t ă r i posibi le . R e v e n i n d la p a r t e a s u p e r i o a r ă d in

piesă , t r e b u e să r e l ev jocul i n t e l i gen t al d -ne i M a r i o a r a Z i m n i c e a n u . I n t e r ­p r e t e a z ă cu m u l t ă î n ţ e l e g e r e şi p r o ­funz ime, ro lu l u n e i f emei coche te şi s imple , a junsă „ c i n e v a " p r i n g ra ţ i i l e s t ă p â n u l u i său, b ă t â n d u - ş i c u m p l i t joc de el.

D. Gr . M ă r c u l e s c u î n t r e b u i n ţ e a z ă t oa t ă g a m a d e accen t e d r a m a t i c e şi v io len te , p e n t r u a d a v ia ţ ă ro lu lu i său . Ş i r e u ş e ş t e î n d e a j u n s p e n t r u a se r e l e ­va p e s ine .

In a l t e p iese aşi s p u n e că e s t e exa ­ge ra t . A c u m însă nu , d in m o t i v e uşo r d e în ţe les .

D- ra E l v i r a G o d e a n u joacă cu gra ­ţ ie şi însuf le ţ i r e .

D. D e m e t r i u n u es te î n n o t a j u s t ă . E ceva fals, ne f i resc în i n t e r p r e t a r e a domnie i - sa l e .

U n spor t iv , — ro lu l p e care-1 joacă, — e m a i s p o r t i v şi m a i p u ţ i n p re ţ io s , m a i p u ţ i n afec ta t .

D. S o r e a n u , corec t şi adesea i n t e r e ­san t .

Reg ia d-lui V. E n e s c u s'a a r ă t a t se ­rioasă, d in m o m e n t ce a î nchega t i n t e r ­p r e t a r e a m ă n u n c h i u l u i de ac to r i j astfel încâ t jocu l lor să fie a t r ă g ă t o r .

VICTOR POPESCÜ

„ A D R I E N N E LECOUVREUR" de S A R A H B E R N A R D T

N e v o i n d să se î m p a c e cu g â n d u l că f a ima e x t r a o r d i n a r ă d e ca r e s'a bucu ­r a t în v i a ţ ă v a înce t a în m o d f i resc o-d a t ă cu î n c e t a r e a v ie ţ i i sale, S a r a h B e r n h a r d t a scr is o p iesă de t e a t r u cu o e ro ină c ro i tă p e m o d e l u l pe r soane i sa le d e m a r e t r a g e d i a n ă . C r e d e m că n u s u n t e m d e p a r t e de adevă r , t ă l m ă c i n d în acest fel, a p a r i ţ i a , u n e i l u c r ă r i d ra ­ma t i ce , că re i a g r e u i s ' a r p u t e a găs i o a l tă jus t i f i ca re .

P i e sa e s t e a l că tu i t ă c am aşa c u m îşi c o m p u n e Hochepot d i n Etajul VI d e G e h r i , r o m a n e l e sa l e p o p u l a r e . Cu s in­g u r a d e o s e b i r e că pe r sonag i i l e pr inci ­pa l e n ' a u fost t r a s e la so r ţ i d i n t r ' u n r e ­g i s t r u conven ţ iona l , ci au fost a lese cu m u l t ă ch ibzuia lă ch ia r d i n a n a l e l e i s to ­r ice, p e n t r u ca să se p o a t ă t i c lu i p e u r ­m ă o ac ţ i une cu to tu l f avorab i l ă pe r ­sonag iu lu i cen t ra l , p e r s o n a g i u apo teo­za t în p e r s p e c t i v ă i s tor ică .

I n t r ' a d e v ă r , a c ţ i unea e s t e p l a s a t ă în­t r ' u n secol t r ecu t , p e n t r u ca p iesa să câş t ige şi p r e s t i g iu l e x t e r i o r a l u n o r t i ­t l u r i şi r a n g u r i socia le d e m o n e t a t e în epoca au toa re i . Deci o p i e să „cu b la ­zon" . I a r pe r sonag i i l e p r i n c i p a l e şi func ţ i a lo r î n economia p iese i s u n t u r ­m ă t o a r e l e : I n r â n d u l î n t â i m a r e a t r a ­ged iană . A d r i e n n e L e c o u v r e u r care , p e l â n g ă p re s t ig iu l t a l e n t u l u i ei a r t i s t ic , m a i a r e şi a p a n a j u l u n o r a lese ca l i tă ţ i suf le teş t i , cu a t â t m a i p r e ţ i o a s e cu câ t ele î nzes t r ează o f i in ţă ţ i n u t ă d e con­ven ţ i i l e socia le p e o t r e a p t ă in fe r ioa ră . P e n t r u ca aces te ca l i t ă ţ i să iasă şi m a i m u l t î n relief, A d r i a n n e i i s'a d a t şi o soră, c a r e n u se ca rac t e r i zează nic i p r i n b u n ă t a t e , n i c i p r i n p r e a m u l t ă d iscre ţ ie şi b u n ă cuv i in ţ ă ! P r i n t r e p ro t ec to r i i a-

ces te i ac t r i ţ e şi a d m i r a t o r i i a r t e i sa le , s e af lă însuş i m a r e l e Vol ta i re , p e r s o n a ­g iu l cel m a i pres t ig ios , s u b r a p o r t spi­r i tua l , d in î n t r e g v e a c u l X V I I I f rancez . In v ia ţ a sa p a r t i c u l a r ă , A d r i e n n e i u b e ­ş t e şi e s t e i ub i t ă . C ine c r ede ţ i că e s t e i ub i t u l ei ? î n s u ş i con te le d e Saxa , su­p r a n u m i t M a r e ş a l u l d e S a x a ca re , p e l â n g ă f ap tu l că es te v l ă s t a r d o m n e s c , m a i a r e şi v r e d n i c i a de a fi u n u l d in cei m a i fa imoşi ibeliduci ai v r e m i i sale . Bi ­ne în ţ e l e s , A d r i e n n e a r e şi o r iva lă , ca re es te ducesă d e Boui l lon , s p r e a n u fi ma i p r e j o s de nob i lu l şi v i t eazu l ei a-m a n t .

Ev iden t , s 'ar p u t e a s p u n e că aici au­t o a r e a a da t d o v a d ă d e o a r e c a r e mo­dest ie , căci a r fi p u t u t a lege d e a m a n t al ce leb re i a c t r i ţ e u n cap încorona t , i a r r iva la ei d e a s e m e n e a a r fi p u t u t fi o r e ­g ină s a u o î m p ă r ă t e a s ă . C u m e r a g r e u însă să fie a d u s e la P a r i s p e n t r u o s im­p lă a v e n t u r ă a m o r o a s ă a s e m e n e a p e r ­sonagi i cu r o s t u r i b i n e def ini te , e d e la s ine în ţe les de ce a u t o a r e a s'a m u l ţ u ­mit , t o tuş i , cu o p e r e c h e p r inc i a r ă .

M a i r ă m â n e a , în s fârş i t , o u l t i m ă m a r e i n s t i t u ţ i e a epocii d e anga ja t în lup tă , ş i a n u m e biser ica . N ' a scăpa t n ic i ea, căci n i s e s p u n e că A d r i e n n e n u e ra a g r e a t ă d e C a r d i n a l u l Pa r i su lu i , i a r u n p r e o t refuză să-i dea des l ega rea în u l t i m a c l ipă a v ie ţ i i ei, de s igur d i n p r e j u d e c a t a v r e m i i ş i a ins t i tu ţ i e i , pe care o r e p r e z e n t a p r e o t u l , fa ţă de p r o ­fes iunea ac tor icească .

Aces t ea s u n t pe r sonag i i l e şi s t r u c t u ­ra p iese i Adrienné Lecouvreur. Deci , t oa t e e l e m e n t e l e concurează s p r e a for­m a fa ima şi p r e s t i g i u l p e r s o n a l al ac­t r i ţe i , şi în acelaş t i m p s p r e a câş t iga s impa t i a şi — ca î n t r ' o ve r i t ab i l ă m e ­l o d r a m ă — c h i a r mi la s p e c t a t o r u l u i fa ţă de dânsa . O u m b r ă m o d e s t ă a lu i Vol ta i re , a p a r e m e r e u î n scenă, fo r ţ ân -du-se să fie s p i r i t u a l s a u i ronic , p r i n ana log ie cu o m o n i m u l s ă u i s tor ic . Bi ­se r ica şi n o b i l i m e a a p a r în p o s t u r ă u -mi l i toa re , s p r e acelaş i scop p r i m o r d i a l . Ca să nu m a i v o r b i m şi d e ro lu l apa ra ­t u l u i de s ta t , a s e r v i t cu to tu l u n o r în­t r e p r i n d e r i p e r s o n a l e .

P i e s a a fos t t r a d u s ă şi p u s ă î n scenă de d. Ion Tâ lvan , şi i n t e r p r e t a t ă î n ro­lu r i l e p r i n c i p a l e de d-nele M a g d a Tâ l ­v a n , J e n n y M o r u z a n şi d-nii D . M o r u -zan, G. Aure l i an , L. D iva r iu s , Al . Eco-n o m u şi D. Cons t an t ine scu .

OLIMPIU BOITOŞ

(Urmare din pag. 1-a) mana aidoma cu una din spatele Coşavei,

satul unde avea rude şi care se vedea cu casele şi cu biserica lui pe celălalt mal. Se bucura aşa, copilăreşte, amestecat şi de toate, până a zărit în pavilionul cu steaguri o femee nespus de frumoasă. Avea faţa înaltă şi albă, ochii albaştri ca lumina, părul de aur, ieşit cârlionţi pe frunte de sub pălărie, aşa cum nu şi le putuse în­chipui decât aplecată pe cărţile de basme, care pătrundeau până acasă în străină­tatea lor, aduse cu grijă delà noi. S'a apropiat cu teamă, făcându-şi loc, întâiu prin altă lume ca ea, şi pe urmă prin lumea mai subţire şi prin soldaţii şi ofiţe-rimea din apropiera Regilor, până a putut ajunge, nici ea nu mai ştia cum, mai târ­ziu, când povestea ca de o minune toată această întâmplare, până îndărătul fe­meii, care o uimise şi o furase pentru tot-dauna. Stătea în picioare, rezemată într'o umbreluţă de soare, cu dantelă, înălţându-se ca să vadă tot. Fetei i se părea că se uita peste Dunărea, care licărea de lua ochii, la ea în sat. Spunea câte un cuvânt fără înţeles, aşa cum trebue să fie cuvin­tele din basme, unuia şi altuia din apro­piere. Avea o rochie deschisă de borangic străin, cu flori mari colorate. Fata i-ar fi vorbit, dar îşi simţea limba legată. Ar fi îmbrăţişat-o, dar prea i se părea o altă fiinţă, fără trup. Şi tot ce a îndrăsnit şi a putut face a fost să întindă pe furiş mâna şi să mângâe nesimţită un colţ al acelei rochi de borangic străin, cu flori mari co­lorate.

Fata nu ştia pe cine văzuse atunci şi ce icoană luase cu ea în suflet. Peste câţiva ani, când s'a mutat din ţara străină la noi şi trecea intr'o zi pe uliţa Victoriei, cu aceiaşi ochi mari delà ea de la sat, a văzut deodată, într'o caleaşca largă şi cu vizitii cu fireturi pe capră şi la spate, tot ca în basme, pe zâna copi­lăriei ei, poate de al cărei drag, fără să-şi dea seama, venise de peste Dunăre. Abia acum a aflat că femeia fără asemănare, delà Dunărea plină de soare de altădată, era Principesa Maria a României. Peste ani şi ani i-a fost dat, împinsă de aceeaşi dorinţă care o ajutase la serbările delà 1900, să ajungă între cunoscutele Reginei de mai târziu. I-a povestit cu sfială vechea întâmplare, ..Atât de frumoasă am fost !" zicea Regina Maria râzând, şi-i întindea mâna Ei mică cu inele, femeii acum, care o privea cu aceeaşi îmbătare. Ii plăcea să o cheme, ca o oglindă în care se putea privi. Nimic nu-i putea vorbi mai limpede şi mai cald de frumuseţea, care izbise şi îndrăgostise pentru totdeauna un întreg popor. Amândouă s'au isprăvit în acelaş an. Parcă şi călătoarea din lumea cea multă s'a dus numai decât după călătoarea re­gească, anume ca să-I spună şi pe tărâ­murile cu stele unde plutesc, de farmecul şi de frumuseţea Ei, şi ca să n'O lipsească nici acolo de amintirea, care ne-a lăsat îndureraţi şi frânţi.

Regina Maria era o [scriitoare încă înainte să izbucnească răsboiul. Dar era o scriitoare aşa cum preţuia Goethe pe scriitor în Cântăreţul, balada lui medie­vală, care cânta ca pasărea. Cânta cum picta, cum schiţa planuri de grădini şi de oase, sau modele de rochi şi de baluri cos­tumate, dintr'un prisos de înzestrare şi dintr'o bucurie de viaţă. Era o artistă,

Cinematografe le ARO : „ULTIMATUM"

In cinematograf sa pot uşor distinge mai multe genuri, cum ar fi : „filmul de dragoste", „filmul poliţist", „filmul cu pro­cese" (ăsta-i un gan special al francezilor), „comedii bune", „comedii proaste" (i-aţi văzut pe fraţii Marx ?), ^filmele de răz-boiu" şi, în sfârşit, filmele de spionaj". Neexîstând o prea mane abundenţă de „genuri" şi, daci, nici de subiecte,, e normal ca regisorii să fie mereu în căutareiai unei noui forimulle, aducă în căutarea unei haine noui în care să fie îmbrăcat un subiect cunoscut, aşa ca să nu fie banal şi să pară, dacă se poate, nou. Iată, de pildă, acest „Ultimatum" e o veche poveste, în care joacă roluri importante datoria, prietenia şi, mai ales, gelozia. Era foarte greu ca să

Despre premi i şi v a l o a r e a lor (Urmare din pag. 1-a)

iar premiul d e poezie a fost suspenda t , chiar n u m a i pentru o buca tă d e vreme.

Trebue s ä înţelegem d e aici c a poezia so află în declin ? Nici decum. Ci numa i sä cons ta tăm faptul c a r e a re şi s\ o semnificaţie : c ă un premiu nu se d ă or icând şi oricui, numai pentru dorinţa d e a se da . O carte d e m a r e va loare , „Fata moar t ă " a d-lui Ion Missir a obţinut a n u l trecut dis-tincţiunea ,,Soc. Scriitorilor Români" , — dosi autorul n u este nici membru a l Societăţii pomeni te şi nici obişnui : client a l cafenelelor bucuireştene.

Se dau însă une le premii fără se r ioasă chibzuinţă, — şi din a c e a s t ă pricină noii laureaţ i nu se pot a ş e z a p e t reapta celora ca r e prin sufragiu i-au c h e m a t în rânduri le lor. Pro­blema a c e a s t a s 'a p u s din plin anu l trecut c â n d a fost de­cernat premiul na ţ iona l d e literatură. S'a săvârş i t în primul rând o indelicateţe, căci n u a u fost poftiţi în forul Acade­miei, la a legere , toţi laureaţi i , oi n u m a i o par te din ei.

Să mi se î n g a d u e deci s ă vorbesc aluziv, fără a intra în a m ă n u n t e . Nu d e frica vreunei replici, c a r e n ' a r fi decâ t o ridicolă b r a v a d ă , ci pen t rucă aces t capitol, cu toate me­tehnele lui, îl socotim încheiat, d e v r eme ce ministerul Cul­telor şi Artelor a alcătui t un proect d e lege r ându ind în alt chip condiţiunile de decernare a premiului naţional. Mai

întâi, v a l o a r e a premiului în b a n i se v a ridica de l à o sută. de răii, la d o u ă sute d e mii lei. Nu-i de prisos să începem cu aceas ta , deoa rece cu a c e a s t ă s u m ă s e poa t e face ma i mult decâ t c u cealal tă , şi d e b u n ă s e a m ă că statul n u ar fi fost păgub i t chiar d a c ă s 'ar fi da t mai mult. Vreau să s p u n c ă a c e a s t ă r ă sp l a t ă ma te r i a l ă s ă echivaleze în b a n i cu o casă , c a să n u mai v e d e m laureaţ i ai premiului na­ţional în trista bă t râne ţe a chiriaşului fără locuinţă. în a fară de as ia , premiul de literatură se v a d a din doi în doi ani , iar cel d e poezie din pat ru în pa t ru ani . C e e a ce î n s e a m n ă c ă d e a b e a în anu l 1940 vom ma i a v e a un laurea t na ţ iona l a l literaturii, iar poeziei îi v a veni r ându l tocmai în 1941... A ş a se şi cuvine să fie, căci a l ă t u r e a de d-nii Brătescu Voineşti, Oc tav ian G o g a şi Ion Pillât n u se cuvine să s tea oricine a căpă t a t sufragiile cafenelei s a u a l e f rancmasone­riei. S e m e r s e s e p r e a depar te , încât glasuri de protest s 'au ridioat chiar din rânduri le scriitorilor laureaţ i .

D-1 Nichifor Crainic b u n ă o a r ă , c e r ea „ s a l v a r e a prestigiu­lui literaturii r o m â n e " prin „ supr imarea premiului naţ ional" , — • c e e a ce d e v e n e a indispensabi l d a c ă Ministrul Artelor n u a d u c e a un corectiv prin noul proect d e lege.

NICOLAE ROŞU

se facă din acest prea banal subiect, ceva pé gustul publicului.

Regisorul filmului, linsăi, s'a folosit de un mic truc, ce mi-a amintit surprinderea cu care constatam, când eram mic, că un om privit de sus în jos, nu se aseamănă aproape de loc cu acelaş om privit de jos în sus. Aşa şi regisorul, n'a mai privit su­biectul, cinstit, în faiţă(„ ci s'a urcat pe scările imaginaţiei, renunţând într'un film de spionaj, l a . obişnuitul document care trebue neapărat găsit, într'un film de dragoste, la amant, şi într'un film cu prie­teni, la sacrificiu.

Documentul e doar bănuit, amantul e aşteptat, iar sacrificiul, până la, urmă, nu este aidmiis.

In schimb e privită, în toate1 amănuntele ei, aşteptarea războiului mondial care tre­buia să isbucnească din clipă în clipă. Oamenii sunt încă oameni. N'au devenit duşmani. încearcă să se obişnuiască cu situaţia aceasta, nouă pentru ei, de ina­mici. Nu izbutesc însă. Diferitele fapte de omenie pe cari le fac toţi, nu vestesc încă bestia pe care a clădit-o mai târziu răz­boiul în oameni. Un pod desparte două ţări străine care vor fi paste câteva clipe duşmane. Cât timp acest pod există, străinii se cunosc, se iubesc. In clipa însă în care podul e aruncat în aer şi izbucneşte războiul, vechii prieteni se vor omorî unul pe altul. E unul din multele lucruri neîn­ţelese ale războiului. Nici-o scenă a filmu­lui nu se petrece pe front, printre soldaţi.

Sbuciumul din afară răzbate până la urechile eroilor noştri, cari încep să pre­vadă războiul), căruia nu-i dau mai mult de două săptămâni. E amuzantă scena în care diplomaţia fac pronosticuri despre du­rata războiului, tot aşa cum amuzantă a fost şi scena din ultimul film al lui Sacha Guitry, în care strămoşii noştri, văzând un chibrit socoteau că băţul cu fosfor e cul­mea civilizaţiei. In rolul unei femei tru­dite, Dita Palrlo (nu e un calambur) ie minunată.

TRAIAN LALESCU

pentrucă se născuse aşa şi împărţea arta în jurul Ei, cum ar fi împărţit flori şi zâm­bet, fără gând că ar putea să facă din ele o unealtă |sau o armă. La fel a fost o femeie menită să poarte coroană şi pregă-tindu-Se să se arate hieratică şi simbolică în toată măreţia şi seninătatea de Regină poporului uimit, până când răsboiul, cu prăpăstiile lui, a luat-o deodată în vârtej şi i-a cerut silinţele supraomeneşti şi, ori­cum, peste puterile unei femei, din care trebuia să iasă unirea tuturor Românilor. A fost o mamă plină numai de bucuriile şi de mândriile materne, până când tot răsboiul i-a smuls un copil drag şi a umplut-0 cu desnădejdile morţii, în pro­pria carne şi în propriul suflet. A fost scriitoarea jucându-se cu condeiul ei, din care ieşeau ca la un descântec, făpturi de poveste sau regi şi eroi din palate ogivale nordice, trăitori numai în legende, până când din nou răsboiul i-a umplut scrisul de gemete sau de chemări de biruinţă.

îmi închipui numai, ce răsunet a avut o carte ca Ţara Mea, apărută în Moldova, în traducere, după ce vorbise străinătăţii, despre ce avem şi ce suntem vrednici. Dar ştiu, pentrucă n'ani nevoie decât să-mi aduc aminte, ce a însemnat pentru noi, în pământul cotropit şi încăput vre­melnic sub altă stăpânire, unde a străbătut ca o solie oprită, în ciuda puştilor, tunu­rilor şi spionilor. Văd încă acea carte mică, în format de catechism, cu coperta şi hârtia de culoare turbure de cenuşe, ca din trecerea prin mii şi milioane de mâini, citită prin colţuri şi ascunsă prin funduri de săltare, împrumutată şi urmărită cu zgârcenie prin mâinile celorlalţi cititori, ca nu cumva să se piardă, pentrucă parcă trebuia cu ea să ni se piardă atunci nă­dejdile şi norocul. Ea a dat încredere cât o mare biruinţă, a fost cât un corp de armată dăruit apărării ţării şi neamului, de Regina scriitoare, îndurerată până la lacrimi şi frângerea mâinilor, în singură­tate, dar neşovăitoare şi mereu la dato­rie, în mijlocul chiar al celor mai crâncene încercări. Regina Maria s'a dovedit atunci şi rămâne pentru noi o luptătoare, ceeace împrejurările de paşnică desvoltare din întâia parte a vieţii ar fi ţinut, dacă s'ar fi păstrat, ascuns pentru totdeauna sub zâmbetul regal şi sclipirea pietrelor co­roanei.

Regina Maria şi-a povestit propria viaţă, mai bine şi mai frumos decât ar fi putut s'o încerce orice istoric al viitorului. Tot ce mai putem face noi, martori uimiţi şi recunoscători ai trecerii Ei pe pământ, într'o zi ca aceasta de amintire, este să culegem câte o ţandăra pierdută, în care bate viaţa noastră, şi care altminteri ar fi rămas necunoscută celorlalţi, şi s'o adu­cem la picioarele Marelui Monument. Ea nu adaogă la lumină, dar îi dă un fior nou, de lucruri trăite, alături de străluci­rea, care începe să fie de istorie şi rece, a arhitecturii visate şi aduse la îndepli­nire de Marea Artistă. Dar mai ales, să deschidem însăşi această carte, care a vor­bit deodată în toate limbile pământului şi s'a răspândit pretutindeni, pretutindeni primită cu cea mai aprigă luare aminte, povestind în acelaş timp de o fiinţă rară şi de un popor delà Răsărit şi de ursita lui cea binecuvântată. Până într'atât viaţa Ei se revărsase în viaţa noastră şi această „Poveste a Vieţii Mele" este şi povestea ţării, scrisă cu degetele de Regină, ca nici­odată în tot cursul viforos al istoriei Ro­mânilor ! Poveste şi nu istorie, pentrucă întâmplările sunt, fără putinţă de tăgadă, minunate şi mai presus de orice prevedere, atât ale Reginei cât şi ale poporului Ei, în toate aceste foi, peste care suflă şi le în­toarce un adevărat vânt de Biblie, plin de pasul turmelor de oi ale patriarhilor, de palatele de cedru şi de psalmii regilor, de înfrângeri şi de biruinţe, de stele şi de îngeri.

Tot aşa, cum în aceeaşi zi de amintire, nu putem să stăm departe, cel puţin cu mintea, de Balcicul, unde Regina Maria şi-a găsit, la acest loc al întâlnirii dintre Apus şi Răsărit şi dintre Miază noapte şi Miază zi, cu urme, elineşti şi scitice, cu viscole de crivăţ şi cu flori de migdal, ostro­vul de linişte şi de visare, delà care i se pă­rea mai uşor să treacă, fără să bage prea bine de seamă, într'o bună zi, din lumea aceasta frumoasă de bisericuţe din zilele evangheliştilor, de căderi de apă şi de flori, în lumea cealaltă plină de taine, dar tre­buind în multe să fie asemenea de vreme ce toate frumuseţile sunt înrudite şi vor­besc sufletului acelaş grai. Mintea Ei s'a răspândit din belşug în vorbe şi fapte, "în istoria lumii şi în literatura unei vremi, dar inima Ei a vrut s'o dea acestui oraş delà Mare. Ea stă într'o urnă de aur, pă­zită de toate sfintele mucenice şi de în­gerii firavi şi albaştri ai frescelor Iui De-mian, aproape de ţărmul Mării, care i-a fost atât de drag şi la care vom vedea-O totdeauna în lunga fâlfâire de văluri, ca o principesă nordică abia debarcată şi ame­ţită de soare, din zarea cu neguri osianice de-acasă. Fapta Ei din urmă a trebuit să fie, nu numai o faptă de iubire şi de fru­museţe, ca atâtea altele pe vremuri, ci o faptă de luptă şi de apărare. Inima Re­ginei Maria bate de acum deapururi în pământul Dobrogei şi stă de veghe acolo, la graniţa de Miazăzi, de unde ne-au venit soarele, marmorele greceşti şi cuvântul Domnului, dar de unde au venit şi furtu­nile etnice.

Este ziua de amintire a Reginei. Să tă­cem, ca să ascultăm în pământul ţării, bătăile inîmei EI !

17 Ianuarie, 1939. EMANOIL B U C U Ţ A

8 UNIVERSUL LITERAR 21 Ianuarie 1939

Ş e z ă t o a r e a U n i v e r s u l u i l i t e r a r ş a p t e j u n i m â n u i t o r i de oondeiu. Ai fi p u t u t s p u n e , p a r a f r a z â n d pe Eschyl , Cei ş a p t e c o n t r a S ib iu lu i .

E r a m acolo, s t r â n ş i în j u r u l ace lu iaş crez l i t e r a r şi ace loraş i st icle d e „Ca­b ine t Rhe in" , d in v a g o n u l r e s t a u r a n t . D a n Bot ta , poe tu l „Eula l i i lo r" , Vic­tor Popescu , en tuz i a s tu l conducă to r al c a r a v a n e i ; C o n s t a n t i n F â n t â n e -ru, a u t o r u l r o m a n u l u i „ I n t e r i o r " , po­recl i t A r ţ ă g o s u l p e n t r u ser ioase ase­m ă n ă r i cu ch ipul p i t i cu lu i c rea t d e W a l t D i sney ; Ion Bă lan , j u n e poe t s ib ian; T e o d o r Al. M u n t e a n u , c â n t ă r e ţ u l „vio­r i lor de l u t " ; T r a i a n Lalescu, P râ s l ea , fiul m a r e l u i m a t e m a t i c i a n , apa r i ţ i e sua ­vă de m i m o z ă şi î n f ine s u b s e m n a t u l .

P e la S l a t i na a m zăr i t la o a l tă m a s ă pe d. p rofesor Biber i . L - a m i n v i t a t şi i -am a d u s a m i n t e de zicala l a t ină „P r i -m u m bibere" cu v a r i a n t a sa ad -hoc „ P r i -m u m Bibe r i " . D in p ă c a t e , la P i a t r a - O l t vagonu l nos t ru „d i rec t S i b i u " a fost a-

l a S i b i u

Iarna ta Sibiu

Sibiu! „ C e t a t e a z idur i lo r g r ă i t o a r e " , cum, cu iz a rha ic , i-a zis conf ra te le în t r u d e p l a s a r e Nicolae Ciuc ianu . Sibiu , o raş al cu l tur i i , al amint i r i lor . . . . mele , al fe te lor f rumoase , al mun ţ i l o r , al sa­l amulu i . . . d e Mediaş . In aces t m i n u n a t o raş , u n d e d in p r i m a clipă te s imţ i acasă, i-a fost da t c a r a v a n e i „ U n i v e r s u ­lu i l i t e r a r " să î n r eg i s t r e ze p r i m u l suc­ces de provincie. D u p ă o şeză toa re la S tud io -u l T e a t r u l u i N a ţ i o n a l d in B u ­cureş t i c a r e a u m p l u t p â n ă la refuz sala, — în aşa fel î ncâ t i n t e n d e n t u l c lă­dir i i , în pan ică , a ape l a t la for ţa publ ică s p r e a evacua o p a r t e d i n aud i to r i i su-

Viictor Potpiescu

t a şa t a l tu i t r e n astfel că n e - a m văzu t si l i ţ i să p ă r ă s i m p e d. B ibe r i ca re s in­gu r a p u t u t cons t a t a m a i d e p a r t e adân­c imea în ţ e l epc iun i i l a t ine .

Reven i ţ i în c o m p a r t i m e n t u l de fumă­t o r i d in ca re e v a d a s e m „ în m a s ă " ne^am r e l u a t f i rul g â n d u r i l o r î n c e p u t la p le­ca rea d in u r b e a lu i B u c u r .

P e m i n e g â n d u l m ' a m â n a t înapoi cu 16 ani , la v r e m e a c â n d e r a m e lev în clasa IV a l i ceu lu i „ G h e o r g h e L a z ă r " din Sib iu . P r o f e s o r u l de i s to r i e n e spu­nea a t u n c i că „ L u d o v i c a l X I V s'a sui t pe vâ r fu l a p o g e u l u i " i a r d e s p r e „lelea

Dan Botta

p r a n u m e r a r i , a că ro r p r e z e n ţ ă în exce­siv n u m ă r , la balcon, a m e n i n ţ a v ia ţ a celor delà p a r t e r , — „ U n i v e r s u l l i t e r a r " a p u r c e s la o c a m p a n i e de şeză tor i în p rov inc ie .

A l e g e r e a S ib iu lu i ca p u n c t de p l e c a r e s 'a doved i t , p e s t e or ice a ş t ep t ă r i , ferici­tă . U n p u b l i c select , n u m e r o s şi ca re n ' a d a t n ic i u n s e m n de obosea lă în d e c u r s u l celor 3 o re cât a d u r a t şeză­toarea , a r ă sp l ă t i t cu ap l auze n e p r e c u ­pe ţ i t e r â v n a şi d ragos tea de f r u m o s a noas t r ă a celor din j u r u l „ U n i v e r s u l u i l i t e r a r " ca şi a m e m b r i l o r g r u p ă r i i „Thes i s " d in Sibiu . Thes iş t i i a u a v u t a-m a b i l i t a t e a să n e i nv i t e şi să se ocupe d e o r g a n i z a r e a şezător i i . L e m u l ţ u m i m aci p e n t r u d r a g o s t e a f ră ţească ce n e - a u a r ă t a t î n s o ţ i n d u - n e p r e t u t i n d e n i şi fă-c â n d u - n e d in ş ede rea la S ib iu zi de ne ­u i ta t .

Aşa da r a m p leca t S â m b ă t ă 14 I a n u a ­rie din B u c u r e ş t i cu r a p i d u l Carpa ţ i ,

C. Fântân«ru

M ă r i a " (Tereza) că „o î m p ă r ţ i m în d o u ă " (v r ând să facă aceas tă d iv iz iune în activitatea şi n i c i d e c u m în fizicul ei, aşa cum, rău tăc ioş i c o m p l e t a m noi în bănci) .

Mi-au veni t i a răş i în m i n t e o m u l ţ i ­m e de năzbâ t i i a le copi lăr ie i din care câ teva m e r i t ă să fie cunoscu t e .

I a t ă de p i ldă p e a m i c u l m e u , să-i zi­cem S igh i şo reanu , f i indcă a v e a u n nu­m e de oraş . Ş m e c h e r , nu-ş i î n v ă ţ a n ic i oda tă lecţ i i le . L a teze copia, i a r la ora l avea u n d a r deosebi t de „a p r i n d e d in suf la t" . I a r eu a v e a m u n da r to t aşa de p re ţ ios de a „suf la" .

Lecţ i i î n t r e g i le s p u n e a S igh i şo reanu d u p ă mine , fă ră să se o b s e r v e n imic .

C â t e oda t ă însă su f l eu ru l avea chef de farse. Aşa de p i ldă î n t r ' o o ră de is tor ie , o p r i n d u - m ă d u p ă oe i -am spus d e s p r e un d o m n i t o r că la a n u l c u t a r e s'a suit p e t ron , colegul m e u se î n toa r s e î n t r e ­b ă t o r s p r e m i n e . P r o f e s o r u l î ncepu să dev ie n e r ă b d ă t o r .

— Ei şi ce-a m a i făcut apoi. Nie iun r ă s p u n s . I n cele d in u r m ă îi

suflai conv ingă to r : — S'a d a t jos de pe t r o n .

Si amicu l r e p e t ă rad ios . A l t ă d a t ă , la i t a l i ană , a v e a m o doam­

nă profesoară a căre i fiică, Olga, făcea să ofteze, zada rn i c , p e m u l ţ i d i n colegii mei . P ro fe soa ra îl î n t r e b ă pe Sighişo­reanu , c u m face s u b j u n c t i v u l p r e z e n t delà v e r b u l cogliere, care , p a r e - m i - s e , e ra cam aşa :

Che io colgo, che t u cogli, ch' egli cogle...

Ii şopti i a t u n c i şi el r e p e t ă :

Che io cu Olga. Che t u cu Olga. Che egli cu Olga.

Delà p e r s o a n a d o u a s ingu la r d o a m n a profesoară se roşi s p r e a s ch imba apoi t oa t e n u a n ţ e l e de g a l b e n şi ve rde , ins i s ­t ând .

— M u l ţ u m e s c , m u l ţ u m e s c , ajunge!. . . B ă i a t u l v r e a să a r a t e i n să că ş t ie lec­

ţ ia şi c o n t i n u ă i m p e r t u r b a b i l :

Che no i cu Olga. Che voi cu Olga . Che egl ino cu Olga.

P e când g â n d u l z b u ­ra astfel cu ani m u l ţ i înapoi , t r e n u l îşi făcea meser ia , t r e c â n d pes te Drăgăşan i , Govora , R.-Vâ lcea s p r e a se opr i gâfâ i to r la S i b i u , c u r e spec t iva în tâ rz ie re . . . de sezon.

In ga ră , d-nii Al . Di-ma , Mi rcea Alex iu , I o ­ne l N e a m t z u , N. C iu ­

c ianu au fost p r imi i r e p r e z e n t a n ţ i ai osp i ta l i tă ţ i i s ib iene . N e - a u l ua t î n p r i -jn i r e şi, d in m a ş i n a pusă la dispozi ţ ie de d. p r i m a r S e v e r P o p , a m desc ins la r e s t a u r a n t u l Bou leva rd .

Aci v e n i r ă p e r â n d poe tu l I lea, d. Li­eu P o p , e tc .

U N D U E L

La u n m o m e n t da t îşi făcu apa r i ţ i a d-1 M a r d a n , p rofesor la Po l i t echn ica d in T e -mişoa ra şi r e p u t a t e-p ig ramis t . L - a m p r i ­mi t cu m u l t ă bucu -

Irie şi a m deschis în c u r â n d focul a s u p r a d-sa le cu aceas tă e-p i g r a m ă :

Avându-l între noi la masă Şi fiindcă i se duse buhul, Că e epigramist de rasă, II aşteptăm să-şi dee... duhul.

La ca re domnia - sa mi-a r ă s p u n s p r o m p t :

Virgil Carianopotl

R. A. Sterescu

Doi ani delà moartea lui Anton (Urmare din pag. 1-a)

Dania era o cochetă şi-1 chinuia îngrozitor. Beneficia şi de aparenţele unei educaţii de (mănăstire. Nu concepea să meargă cu el la cinematograf sau în Cişmigiu. Se vedeau numai în ma­gazine.... Cearta lui cm un prieten pentru Dania... Insulte... Toate s'aai şters...

Dar care era motivul tristeţii? Căutând mereu- să găsească raţiunea fiecărui Huaru, Anton Holban transmitea şi femeii acest viţiu contaigiias all .analizei! şi deci al" incertitudinii, şo-văelii şi descompunerii, făcând-o să-şi distrugă, dragostea,, in detrimen­tul tot al lui, care-i puse>se la îndemână metoda. Şi el suferea..

La Giurgiu, la şezătoarea literară la care nu m'am dus, citind visurile lui depe vapor despre Dania, a pomenit că la Constantinopol am fost împreună. Nu era numai prietenie pen­tru mine. Simţea nevoia să apună aista atunci — cum mi-a măr­turisit — să se lege prin mine de Giurgiu. Simţea mereu nevoia să se lege de cineva, să aibă o certitudine, mai ales mereu sa iubească o fată. Era un ineorijibil vilsător, un nevrozat roman­tic, agitat, nestabil. De prieteni se plângea într'una. că, îl oco­lesc, cânld în realitate el ocolea. Căci avea în acelaş timp ne­voia apropierii, dar şi dorinţa să fie liber, singur, să poată cânta altceva, alt moment căruia să-i sustragă esenţa unilcă, alt prie­ten cu ,ailt peisagiu sufletesc. Mereu atent la toată curgerea in­terioară a oamenilor, atent să întregească din mici observaţii ale momentelor fugitive un tot unitar, căruia să descopere ce ii e propriu.

Anton Halban sgribulit în palton, cu gulerul ridicat, cu un fular de lână beige, înfăşurat 'de mai multe ari în jurul gâtu­lui, în acea dimineaţă de ploaie, în faţa geamului Capsei, unde eu aşteptam. Mi-a spus, înainte de a mă lăsa să deschid gura : „Aştepată, aşteaptă, de câte ori nu mi s'a întâmplat şi mie să stau în idrum..."

Altădată înăuontinu la Capsa, ou Vlaicu Bârna, când discu­tam toţi trei despre poezie şi inoercam să-1 depărtam (pe „el analistul pe viu, pe neartistic şi pe -suferinţă) de uiiDdie formule

de poezie pură, care îl epataseră. Ii spuneam unele luor-uri de care parcă se mira că sunt aşa...

Imagine reală, precisă (e curios cum timpul începe să-nu preicizeze din nou figura lui) Holban pe bordul vaporului care ne ducea, la Comistantinopol.

In zori, lumină albă, metalică, de dimineaţă pe mare şi do vapor vopsit igris-bleu. Obosiţi după o noapte de nesomn, sau de isomn pe covoarele saloanelor milei de fumat, căci nu existau cabine pentru cei o mie de pasageri, Holban imi arăta o dom­nişoară legaită la caip cu turban roşu, pe 'care o iubea în mo­mentul acela (deşi ,se gânkfea la... Dania... al dărui păr resifirat îl vedea în fumul vaporului) înldtemnându-mă în faţa ei să văd cât e de 'frumoasă, să-i admir profilul ifin. Fata privea puţin mirată, îndoinidu^se poate de integritatea mintală a interlocu­torului, puţin măgulită şi totuşi rece, foarte departe... Puţin după acelea Holbam piiimbându-sa pe după coşuri, mesteca nişte frimituri (de covrig rămase în buzunar de ou seara, cu candoare, plivind marea îmbătat, înebiunit, dar parcă şi cu teaima de a nu-i surprinde cineva sărăcia, sau ou pudoarea instinctivă a omului simplu când mănâncă. Văd şi acum uluitor de precis urmele covrigilor sfărâmaţi, cum îi sităteau între dinţi şi pe gingii, când râdea mestecând.

Anton Holban neliniştit, timid şi firav, cu mari contraste intre Chinul iui şi momente de bucurie spontana copilărească. Atât<â rămas din el: o amintire de om stângaciu, cu râs uneori prea-sgomotos, cu ochi luminaţi de o scurta sclipire nedecisă, cânld ironică ou îngăduinţă, când iscoditoare, entuaiastă

Iată că avea motive să se teamă ide moarte. A fost într'ade­văr momentul cel mai de seamă al vieţii lui: i-a întrerupt scri­sul. Şi totuşi acest eveniment i^a lăsat destul răgaz ca să ne dăruiască pentru totdeauna în cărţile lud, documentul dureros al sensibilităţii lui palpitând*, al vieţii luă chinuite, în veşnică agitaţie.

TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL", BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU, 23

de RADU A. STERESCU

Aş comite-o epigramă, Dar, mă tem, va fi o dramă. Şi-şi va pierde toată stima P e n t r u mine , d o m n u l Dima.

A m rep l ica t a tunc i cu aceeaş i p r o m p ­t i t u d i n e :

Că n'ai comis o ep ig ramă , E, recunosc, o'ntreagă dramă. De-o comiteai însă bădie, Era curată t r aged ie .

D-1 M a r d a n m i - a r ă s p u n s cu în ţe­l eap tă zicală :

C ine scoate sabia, d e sab ie va p ie r i " . (Matei , n u ş t iu care capi to l ) .

La aceas ta a m repl ica t :

D. Mardan imi -spune, cu aer epi.gr am atic, că cine scoate sabia de sabie va pie:i.

înţelepciunea lui Matei Tu mi-o citaşi ca pe o poantă. De spadă nu e rău să piei Când spada, însă, nu e boantă.

Şi p e n t r u c ă e p i g r a m a d-lui M a r d a n se lăsa a ş t ep t a t ă , a d ă u g a i :

Răspunsu 'ntârziind să vie Răutăcios, am b ă n u i t Că pentru altă... tragedie Aşteaptă un răspuns plătit.

La a m â n d o u ă e p i g r a m e l e m e l e M a r d a n mi-a ripostat

d-1

EMIL G ULI AN

Că e boantă a mea spadă, O fi, dar n'o las să cadă... Şi chiar de-ai mai scrie-un vraf Tot Mardan te face praf !

De u r g e n ţ ă i -am t r imis aceas tă ul­t imă săgea tă :

I n c h e e r e ! ?

Mi-am vârât în teacă spada Şi'n centură o agăţ. Fiindcă e nedreaptă sfada Intre sabie şi... băţ.

r ă m a s ă , d in păca te , fără u r m a r e .

LA RĂŞINARI

A d o u a zi de 'd imineaţă , d u p ă u n „ f r u ş t u c " l ua t la d. R e g m a n , fost p r e ­fect a l S ib iu lu i , a m p l e c a t c u toţ i i la Răş ina r i .

F r u m o a s e l e a m i n t i r i -din s a tu l lui Goga şi al lu i Ş a g u n a nu-ş i găsesc ech i ­v a l e n t decâ t în r e g r e t u l d e a n u fi pu ­t u t s ta m a i m u l t acolo. A m fost, la R ă ­ş inar i , oaspeţ i i d-lui l a cob Ciuc ianu , ta ­tă l co legulu i Nicu lae , om în v â r s t ă d a r d e o t ine rească v igoare , o a r e ne -a „ o -m e n i t " aşa c u m n u m a i d-sa ş t ie s'o fa-iá.

A m vizi ta t , în fugă, m o r m â n t u l lui Ş a g u n a , s t r ă ju i t de doi lei de p i a t r ă şi casa lui Goga A m v ă z u t acolo bă t r â ­n u l b r a d s u b ca re p o e ­tu l a scr is „ D o m n u l n o ­t a r " şi n e - a m descope­r i t î na in t ea locur i lor a-

Ştefan Bachi ce lora s f in te şi t r i s t e . L a biser ică , l u m e

m u l t ă . Bărba ţ i i , în faţă, ş o p t e a u „ C r e ­zul" , t r a n s f i g u r a ţ i d e c r e d i n ţ a cea a-d e v ă r a t ă , i a r f emei le cu capu l p l eca t a scu l t au p ioase s lujba . P o e t u l Bo t t a e r a g â t u i t de emoţ ie . A m s u r p r i n s în ochii lu i l ac r imi . De b u c u r i e , de t r i s t e ţ e , de emo ţ i e ? Şi a m s imţ i t şi eu, s u b gea­nă, p i c ă t u r a s fântă .

Câ teva m i n u t e n ' a m p u t u t ros t i n ic i ­u n cuvân t . A m în ţe l e s însă că acolo e n ă d e j d e a n e m u l u i nos t ru , de secole urgisi t . Tă r i a î n c red in ţă , p u r i t a t e a su­f le tească a R ă ş i n ă r e n i l o r v o r r ă m â n e ne ş t e r s e d in a m i n t i r e a noas t r ă .

ŞEZĂTOAREA

L a cinci şi j u m ă t a t e d u p ă amiază (cu o m i n i m ă în tâ rz ie re ) ş eză toa rea a înce­pu t . Sa l a a rh ip l i nă . Profesor i , mi l i t a r i , avocaţ i , îna l ţ i func ţ ionar i , e levi , e leve . Mai a les e leve . Sa la p re fec tu r i i g e m e a d e l u m e . J u n i i poe ţ i şi p roza to r i îşi a ş ­t e p t a u r â n d u l p e scaune , înş i ra ţ i mi l i -t ă r e ş t e p e d o u ă r â n d u r i .

D. p r i m a r Sever Pop a ros t i t câ teva cuv in t e d e b u n sosit cu aceeaş i că ldu ră pe care a m î n t â m p i n a t - o p r e t u t i n d e n i . Din spuse le domnie i sa le se obse rva i n ­t e r e su l deoseb i t pe c a r e î n ţ e l e p t u l pă­r i n t e a l m u n i c i p i u l u i S ib iu îl a r a t ă man i f e s t ă r i l o r l i t e r a r e .

D o m n u l p rofesor Dima a a r ă t a t apoi n u m e r o a s e l e af in i tă ţ i ca r i l eagă g r u p a ­rea Thes i s d in S ib iu de „ U n i v e r s u l l i ­t e r a r " şi şi-a m ă r t u r i s i t u n ro l p ro toco­la r (deosebit de p lăcut , a a c c e n t u a t d-sa).

Modest , d. D i m a a u i t a t să a d a u g e că d-sale îi r e v i n e m e r i t u l de a fi o r g a n i ­

zat şeză toarea . Facem, deci, cuven i t a rec t i f icare .

P o e t u l D a n Bot ta , cu voce ca ldă şi s t r ă b ă t u t ă d e f iorul pas iuni i , a vorb i t apoi d e s p r e „Condi ţ i a poeziei l i r i ce" .

G lasu l său, ro s t ind aces te v e r s u r i , de­ven i se cân t ec :

Patience, patience, Patience dans l'azur. Chaque atome de silence Est la chance d'un fruit mûr.

La fel de m o d e s t ca şi p r e d e c e s o r u l său, d. B o t t a şi^a a semui t causer ia cu u n p r e l u d i u î n ca r e v i r tuoş i i îşi acordă i n s t r u m e n t e l e , î n n e a t e n ţ i a gene ra l ă .

D. Vic to r Popescu, d u p ă câ t eva cu­v i n t e d e m u l ţ u m i r e p e n t r u f rumoasa p r i m i r e , a cit i t u n f r a g m e n t d in „Bise­rica n e a g r ă " oare a cules n u m e r o a s e ap lauze .

Ştefan Baciu, a spus o „Autob io ­g ra f i e " şi a s p a r t i n m ă s e l e câ ţ i va luce­feri. „Poe tu l t â n ă r " şi-a cucer i t r e p e d e şi def ini t iv audi tor i i .

Din F r u n z i ş u l t oam­nei lui, Carianopol a s m u l s „Nu ,mă u i t a " , „Note la m o a r t e a Ioa­n e i " şi, r e c h e m a t , a ma i citit două poezii d i n „ C a r t e p e n t r u d o m n i ţ e " .

Colegul Fântâneru a cit i t apoi d idac t ic u n f r a g m e n t mas iv din r o m a n u l în p r e g ă t i r e

Traian Lalescu ± A „Moar t ea A n o t i m p u ­

rilor". Ilea a s pus câ t eva poezii , car i au

e n t u z i a s m a t sala. î ndeoseb i a fost a-p l a u d a t ă „ F a t a a r d e l e a n ă " .

Mircea A l e x i u a cit i t o a d m i r a b i l ă n u v e l ă „ N e g u ţ ă t o r u l d e s lovă" .

E p i g r a m i s t u l M. Ar. Dan a sp icui t câ ­t e v a e p i g r a m e d in cele t re i v o l u m e a-p ă r u t e . P r i m a săgea tă şi-a înf ipt-o în i n ima p r o p r i e , î n t r e b â n d u - s e ca re es te ro s tu l d-sale î n t r e sc r i i to r i i t iner i . Şi şi-a r ă s p u n s că „dacă n u e t â n ă r e însă t â n ă r sc r i i to r" . Ap lauze l e a u sub l in ia t f iecare p o a n t ă a d - lu i M a r d a n .

D. I. V. Spiridon a cit i t o „ T o a m n ă " şi t r e i r e u ş i t e e p i g r a m e , i a r d. prof. Lieu P o p u n f r a g m e n t d i n t r ' o l u c r a r e d e s p r e „ U n i t a t e a E u r o p e i " .

T â n ă r u l c ron ica r c inematogra f i c -al „ U n i v e r s u l u i l i t e r a r " d. Traian Lalescu a cucer i t apoi sala ou candoa rea debu ­tu lu i , s t r ă l uc i t s 'a r p u t e a spune .

Vocea lu i p ă r e a cân tec t r i s t de m a n ­dol ină cu p a n g l i c u ţ e , în ca re gr-aseiarea p u n e a a c o r d u r i -foarte p l ăcu t e p u b l i ­cului .

D. N. Ciucianu a vo rb i t d e s p r e „Va­lor i le s p i r i t u a l e a le R ă ş i n a r u l u i " . D-sa a spus î n t r e a l te le , că r ă ş i n ă r e n i i s u n t o a m e n i in te l igen ţ i , ceea ce a p rovoca t o e p i g r a m ă d in p a r t e a d^lui M a r d a n :

Doamne / cât voiu mai fi viu Nu mai viu pe la Sibiu Căci, cum văd, m'am ars

amar Că nu mi 's din Răşinar.

Teodor Al Munt-eiainiu

Ion Bălan, în s u r d i ­nă, a citit două poe­

zii de b u n ă ca l i ta te i a r d. Grigore Buga rin a

s t â r n i t e n t u z i a s m cu cele t r e i poezii a le sale, d i n t r e care una în gra i b ă n ă ţ e a n

Ul t imu l a fost s u b s e m n a t u l . D i n t r u începu t a m spus acest epi taf la o moar ­te sub i t ă :

Aci zace Radu A. Sterescu, care Pe Mardan s'ascutte a avut răbdare.

Şi a p o i a m citit sp r e d i s p e r a r e a au­d i to r i lo r car i s t ă t u s e r ă înco rda ţ i t i m p de două o re şi j u m ă t a t e u n r e p o r t a j a-s u p r a Iaş i lor lui P ă s t o r e l .

Zidurile „grăitoare"

Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P.T. T. Nr. 44908-938