SN Slide Uri

Sistemul nervos

Este format din totalitatea organelor în constituţia cărora intră predominant

ţesutul nervos (format din neuroni şi celule gliale)

Prin funcţia reflexă contribuie la asigurarea:

unităţii funcţionale a organismului

echilibrului dinamic dintre organism şi mediul înconjurător

Are rolul de - a recepţiona, transmite şi integra mesajele din mediu

- a elabora răspunsuri secretorii şi motorii adecvate

Recepţionarea informaţiilor se face graţie receptorilor:

exteroceptori (teloreceptori)

interoceptori (visceroceptori)

proprioceptori (receptori kinestezici)

Sistemul nervos

Este subîmpărţit în:

Sistem nervos al vieţii de relaţie (SN somatic) cu:

SN central (SNC) sau nevrax sau ax cerebro-spinal – măduva spinării + encefalul

SN periferic (SNP) – ganglioni nervoşi şi nervi (spinali şi cranieni)

Sistem nervos vegetativ (SN autonom) cu: SNV simpatic

SNV parasimpatic

Sistemul nervos

Sistemul nervos

Originea SN este în:

ectoderm → tubul neural şi crestele neurale latero-vertebrale → SNC, SNP şi SNV

mezodermul dimprejurul tubului neural → meningele

scheletul osos al SNC

unele celule gliale

Dezvoltarea SNC

Din partea anterioară a tubul neural → encefalul

Din restul tubului neural → măduva spinării

Vezicula cerebrală primitivă suferă 2 ştrangulări → prozencefalul

→ mezencefalul

→ rombencefalul

1.Prozencefalul se strangulează → telencefalul → emisferele cerebrale

→ diencefalul → diencefalul

2.Mezencefalul → mezencefalul

3.Rombencefalul se ştrangulează → metencefalul→cerebelul - posterior

→puntea lui Varolio -anterior

→ mielencefalul → bulbul rahidian

Dezvoltarea SNC

Din partea anterioară a tubul neural → encefalul

Din restul tubului neural → măduva spinării

Vezicula cerebrală primitivă suferă 2 ştrangulări → prozencefalul

→ mezencefalul

→ rombencefalul

1.Prozencefalul se strangulează → telencefalul → emisferele cerebrale

→ diencefalul → diencefalul

2.Mezencefalul → mezencefalul

3.Rombencefalul se ştrangulează→ metencefalul→cerebelul – posterior

→puntea lui Varolio -anterior

→ mielencefalul → bulbul rahidian

Dezvoltarea SNC

Celulele pereţilor tubului neural se înmulţesc şi se diferenţiază → neuroni şi celule gliale

Neuronii migrează - fie la periferia veziculelor → scoarţa (cerebrală, cerebeloasă)

- fie se grupează în anumite regiuni → nuclei sau centri nervoşi

Pericarionii neuronilor → substanţa cenuşie

Axonii neuronilor, din a 4-a lună de dezvoltare intrauterină, se mielinizează → substanţa albă

Cavitatea primară a tubului neural se modifică: - în telencefal (emisfere) → ventriculii I şi II

- în interiorul diencefalului → ventriculul III

- între TC şi cerebel→ ventriculul IV

Dezvoltarea SNP şi SNV

Crestele neurale latero-vertebrale (creste ganglionare) se segmentează metameric→

grupuri de neuroni→ ganglionii nervilor cranieni

→ ganglionii nervilor spinali

O parte din neuronii segmentelor metamerice migrază spre interiorul corpului formând

→ ganglionii simpatici paravertebrali

→ ganglionii previscerali parasimpatici (şi simpatici)

→ ganglionii intramurali parasimpatici

Neuronii migraţi - păstrează legătura cu formaţiunea de origine prin prelungirile lor

(axoni), care se înmănunchează → nervii

Meningele

Este un ansamblu de 3 foiţe conjunctive ce acoperă componentele SNC şi

căptuşeşte pereţii canalului vertebral şi craniului

Cele 3 foiţe sunt: duramaterul

arahnoida

piamaterul

Meningele

DURAMATERUL: Aderă intim de oasele cutiei craniene, dar este separat de pereţii canalului vertebral prin

spaţiul epidural plin cu ţesut conjunctiv lax

Este formată dintr-o lamă conjunctivă fibroasă acoperită pe ambele feţe de mezoteliu

Lateral, în canalul vertebral, se întinde până la găurile intervertebrale, învelind nervii

spinali

Formează o teacă cilindrică în interiorul căreia măduva se mişcă liber

Rol: protecţia măduvei şi encefalului şi amortizarea şocurilor

Meningele

ARAHNOIDA: Se găseşte sub duramater, de care este separată numai în perioada fetală prin spaţiul

subdural, după care aderă de aceasta

Este formată dintr-o teacă conjunctivă acoperită pe ambele feţe de mezoteliu

Este avasculară

Are aspect e pânză de păianjen

Sub ea este piamaterul de care este separată prin spaţiul subarahnoidian plin cu lichid

cefalorahidian

Rol: protecţie mecanică şi trofic pentru SNC

Meningele

PIAMATERUL: Foiţa care stabileşte contacte intime cu suprafaţa organelor nervoase

Este formată din ţesut conjunctiv bogat vascularizat acoperit pe ambele feţe de mezoteliu

Pătrunde în neregularităţile organelor nervoase, formează pânzele şi plexurile coroide ce

secretă şi resorb lichidul cefalorahidian

Rol: protector şi trofic pentru nevrax

Meningele - hernie

Măduva spinării

Adăpostită în canalul vertebral, de la orificiul occipital (vertebra C1) până la vertebra L2

Nu ocupă tot canalul vertebral datorită creşterii mai rapide a coloanei vertebrale

Se termină cu conul medular continuat cu filum terminale până la vertebra coccigiană 2

Filum terminale + nervii lombari şi sacrali în drumul lor spre găurile intervertebrale→

coada de cal

Măduva spinării – configuraţie externă

Formă de cilindru turtit antero-posterior

Lungime medie de 43 cm (la femei), 45 cm (la bărbaţi)

Are 4 regiuni: cervicală, toracală, lombară şi sacrală ce nu corespund regiunilor coloanei

vertebrale

De la aceste regiuni pleacă nervii spinali: 8 cervicali, 12 toracali, 5 lombari,

5 sacrali, 1 coccigian


Are două umflături (intumescenţe): cervicală (de origine a nervilor plexului brahial)

lombară (de origine a nervilor plexului lombar)


Suprafaţa este brăzdată de şanţuri longitudinale: fisura mediană anterioară (cea mai largă şi adâncă)

şanţul median posterior (continuat de un sept de celule gliale)

şanţurile antero-laterale (pe unde ies rădăcinile anterioare ale nervilor spinali)

şanţurile postero-laterale (pe unde intră rădăcinile posterioare ale nervilor spinali)

şanţul intermediar posterior (între fasciculul Goll şi Burdach)

Măduva spinării – structură internă

Subtanţă cenuşie - dispusă central

Substanţă albă - dispusă la periferie

Măduva spinării – substanţa cenuşie

are forma literei H sau fluture

e formată din:

2 coarne anterioare (ventrale):

late, scurte, depărtate

cu neuroni somatomotori radiculari (α şi γ)

reprezintă→zona somatomotoare

2 coarne posterioare (dorsale): înguste, lungi, ascuţite

cu neuroni somatosenzitivi şi de asociaţie

reprezintă→zona somatosenzitivă

au: bază, cap

zona gelatinoasă Rolando, despărţită de

periferia MS prin zona marginală

2 coarne laterale-mai evidente toracal şi lombar:

are neuroni viscerosenzitivi în 1/2 posterioară

are neuroni visceromotori în 1/2 anterioară

coarnele privite pe axul lor lung→ coloane

Măduva spinării – substanţa cenuşie

substanţa reticulată: reţea laxă de neuroni

amplasată între coarnele laterale şi posterioare

împrejurul canalului ependimar

comisura cenuşie: bara transversală a H-ului

central are canalul ependimar

canalul conţine lichid cefalo-rahidian

substanţa cenuşie e alcătuită din:

pericarioni şi prelungirile lor amielinice

celule gliale - mai ales astrocite protoplasmatice

multe capilare

Măduva spinării – substanţa albă

este alcătuită din fibre nervoase mielinice

este dispusă la periferia MS sub forma a 3 perechi de cordoane: anterioare

laterale

posterioare (cu fasciculele Goll şi Burdach)

fibrele nervoase se grupează în tracturi: scurte (de asociaţie) – fac legătura între diferite segmente medulare

lungi ascendente (ale sensibilităţii) – duc informaţiile către etajele superiore ale SNC

lungi descendente (ale motricităţii) – duc comenzile de la SC şi centrii subcorticali la

centrii motori ai MS

Căile ascendente – ale sensibilităţii

Transmit impulsurile recepţionate de diverşi receptori la etajele superioare ale SNC

Sensibilitatea generală a corpului este: exteroceptivă (cutanată: tactilă, termică, dureroasă)–transmisă prin căi

ascendente specifice

proprioceptivă (kinestezică) – transmisă prin căi ascendente specifice

interoceptivă (visceroceptivă) – transmisă prin căi ascendente nespecifice şi

căi ascendente specifice

Căile ascendente specifice

sunt proprii fiecărui tip de sensibilitate

cuprind 3 neuroni: protoneuronul, deutoneuronul şi al 3-lea neuron al căii

transmit impulsuri pt. perceperea, discriminarea fină a stimulilor ce acţionează

asupra unui anumit câmp receptor

proiecţia corticală este stric limitată

Căile ascendente nespecifice

sunt situate -în substanţa reticulată medulară dintre cornul posterior şi lateral

-împrejurul canalului ependimar

cuprind un mare număr de neuroni

proiecţia corticală nu este stric limitată ci difuză

conduc impulsuri ale sensibilităţii visceroceptive

Căile sensibilităţii exteroceptive medulare

Fasciculul spinotalamic lateral (termic-dureros) – pt. sensibilitatea termică şi

dureroasă

Fasciculul spinotalamic anterior (tactil) – pentru sensibilitatea tactilă protopatică

Fasciculele spinobulbare: Goll şi Burdach - pentru sensibilitatea tactilă fină

Căile sensibilităţii proprioceptive medulare

Fasciculele Goll şi Burdach - pentru sensibilitatea conştientă

Fasciculele spinocerebeloase: direct (Flechsig) şi încrucişat (Gowers) pentru sensibilitatea

inconştientă

Căile sensibilităţii interoceptive medulare

Fasciculele spinotalamice – excitaţiile viscerale transmiţându-se simultan cu excitaţiile

somatice

Căi nespecifice din substanţa reticulată

Căile descendente medulare (ale motilităţii)

Transmit comenzile elaborate de SC sau centrii motori subcorticali către centrii

motori medulari

Conduc comenzile motilităţii voluntare şi involuntare

Există: - căi ale motilităţii voluntare

- căi ale motilităţii involuntare

Căile motilităţii voluntare

Au centrii localizaţi la nivelul SC

Se termină la motoneuronii alfa din coarnele anterioare ale MS

Motilitatea voluntară este condusă prin fasciculul piramidal direct

fasciculul piramidal încrucişat Iniţiază mişcări fine, voluntare

Căile motilităţii involuntare

Au centrii localizaţi în principal subcortical (nucleii motori ai TC) şi puţin cortical

Se termină la motoneuronii gamma din coarnele anterioare ale MS

Reglează şi controlează tonusul postural, mişcările automate asociate cu mersul, scrisul,

îmbrăcarea, alimentarea, unele stări afectiv-emoţionale, atitudini automate

Motil. involuntară e condusă prin căile extrapiramidale

a) - cu plecare din diferite zone ale cortexului motor:

F. extrapiramidale ce fac staţie în nucleii bazali şi care

apoi se alătură fasciculelor tectospinal şi rubrospinal

b) - cu plecare din nucleii motori ai TC:

Fasciculul tectospinal – din coliculii cvadrigemeni

Fasciculul rubospinal – din nucleul roşu

Fasciculul nigrospinal – din substanţa neagră

Fasciculul olivospinal – din nucleul olivar

Fasciculul vestibulospinal – din nucleii vestibulari

Fasciculul reticulospinal din substanţa reticulată a TC

COLICULI

CVADRIGEMENI NUCLEU

ROŞU

SUBSTANŢA

NEAGRĂ

NUCLEU

OLIVAR NUCLEU

VESTIBULAR

Rolurile măduvei spinării

De conducere a impulsurilor nervoase ascendent şi descendent prin căile din

substanţa albă medulară (funcţia de conducere)

Rolurile măduvei spinării

De centru nervos (funcţia reflexă), conţinând:

Centrii unor reflexe somatice: - monosinaptice (proprioceptive) - r. osteotendinoase: rotulian

achilean

bicipital

tricipital

- polisinaptice (de apărare) – local, unilateral, al simetriei, al iradierii, general

Centrii unor reflexe vegetative: cardioaccelerator şi pupilodilatator – din coarnele laterale ale MS cervico-dorsale

vasoconstrictorii, sudorale şi pilomotorii – din coarnele laterale ale MS

dorso-lombare

de micţiune, defecaţie şi sexuale – din coarnele laterale ale MS lombo-sacrate

Centrii veg. sunt subordonaţi unor centri nervoşi superior: bulbari, hipotalamici şi corticali

Nervii spinali

Sunt în număr de 31 perechi: 8 cervicali, 12 toracali, 5 lombari, 5 sacrali şi 1 coccigian

Sunt nervi micşti – având fibre senzitive şi motorii (atât somatice cât şi vegetative)

Alcătuirea nervilor spinali: Rădăcină posterioară (dorsală) –senzitivă

Rădăcină anterioară (ventrală) – motoare

Trunchi (mixt)

4 ramuri: - dorsală

- ventrală

- meningeală

- comunicantă (albă, cenuşie)

Nervii spinali - rădăcina posterioară

este senzitivă

are pe traseul ei un ganglion spinal format din neuroni pseudounipolari

este formată din: dendritele neuronilor din ganglion – ce culeg informaţii de la receptorii periferici

axonii neuronilor din ganglion – pătrund în MS prin şanţul postero-lateral, până la

-neuronii senzitivi din cornul posterior

-neuronii senzitivi din cornul lateral

-motoneuronii din coarnele anterioare sau

-trec în cordoanele posterioare medulare şi

merg la nucleii bulbari (Goll şi Burdach)

Nervii spinali - rădăcina anterioară

este motorie

este formată din: axonii neuronilor somatomotori α şi γ din coarnele anterioare, ce

deservesc fibrele musculare ale muşchilor scheletici

axonii neuronilor visceromotori Sy şi Psy (sacrali) din jumătatea

anterioară a coarnelor laterale – ce deservesc

muşchii netezi şi glandele

Trunchiul nervilor spinali

este mixt ← unirea rădăcinii posterioare – senzitive cu rădăcina anterioară – motorie

este scurt

este îmbrăcat de meninge după ce iese din canalul vertebral prin gaura intervertebrală se ramifică→4 ramuri periferice

Ramura posterioară (dorsală) a nervilor spinali

este mixtă

îşi păstrează distribuţia metamerică

deserveşte - musculatura spatelui şi cefei prin fibre motorii

- tegumentul spatelui prin fibrele senzitive

Ramura anterioară (ventrală) a nervilor spinali

este mixtă

distribuţia metamerică e păstrată numai de ramurile n. toracali, unde inervaţia

este asigurată de cele 12 perechi de nervi intercostali

în rest, ramurile se anastomozează → plexurile: cervical, brahial, lombar şi

sacral, ce conţin fibre de la mai multe etaje nervoase

deserveşte (senzitiv şi motor) regiunea antero-laterală a trunchiului

Ramura meningeală

este subţire

după ce se desprinde din trunchi, reintră în canalul vertebral prin gaura

intervertebrală, deservind meningele şi vasele sale sanguine

este mixtă, conţinând fibre aferente şi eferente vasomotorii

îşi păstrează distribuţia metamerică

Ramurile comunicante: albă şi cenuşie

conţin fibre vegetative ce fac legătura între MS şi lanţul ganglionar Sy paravertebral

după cum fibrele nervoase constitutive sunt mielinice (albe) sau amielinice (cenuşii),

se subîmpart în:

ramura comunicantă albă – formată din - fibre eferete preganglionare Sy

- fibre eferente preganglionare Psy sacrale

ramura comunicantă cenuşie – formată din - fibre eferente postganglionare Sy

- fibre eferente şi aferente viscerale

Encefalul (creierul)

Este adăpostit în cutia craniană

Este protejat de meninge

Este format din: trunchiul cerebral

cerebel

diencefal

două emisfere cerebrale

Trunchiul cerebral (tulpina creierului)

Situat în etajul inferior al cutiei craniene, în prelungirea MS

Este alcătuit din 3 formaţiuni:

- bulbul rahidian

- puntea lui Varolio

- mezencefal


Aspect de coloană longitudinală întretăiată pe mijloc de un cordon transversal

Are 2 feţe:

-antero-laterală (ventrală) situată pe endobază

-posterioară (dorsală) în raport cu cerebelul


Aspect de coloană longitudinală întretăiată pe mijloc de un cordon transversal

Are 2 feţe:

-antero-laterală (ventrală) situată pe endobază

-posterioară (dorsală) în raport cu cerebelul împreună cu care delimitează ventriculul IV

Bulbul rahidian (măduva prelungită)

delimitat între planul de sub decusaţia piramidală şi şanţul bulbo-pontin

în şanţul bulbo-pontin există OA pentru NC VI, VII, VIII

Bulbul rahidian (măduva prelungită) Pe faţa antero-laterală se observă: fisura mediană bulbară

piramidele bulbare

şanţurile antero-laterale bulbare

cordoanele laterale bulbare cu olivele bulbare

pedunculii cerebeloşi inferiori

În şanţul preolivar se observă OA a NC XII şi în cel retroolivar OA a NC VII, IX, X

Bulbul rahidian (măduva prelungită)

Pe faţa posterioară se observă: şanţul median posterior bulbar

cordoanele posterioare bulbare

Puntea lui Varolio (protuberanţa)

delimitat de şanţul bulbo-pontin şi cel ponto-peduncular

pe faţa antero-laterală se vede: şanţul median pontin cu artera bazilară

piramidele pontine lateral de care este OA a NC V

pedunculii cerebeloşi mijlocii – braţele punţii

Mezencefalul

delimitat de şanţul ponto-peduncular (inferior) şi

de diencefal (superior)

Mezencefalul

Pe faţa antero-laterală se văd: 2 pedunculi cerebrali şi fosa interpedunculară cu OA a NC III

Pe faţa posterioară se văd: 4 coliculi cvadrigemeni (2 superiori şi 2 inferiori) sub care este

OA a NC IV, formează tectumul mezencefalic

pedunculii cerebeloşi superiori

Între tectum şi picioarele pedunculilor cerebrali este o zonă numită tegment

Structura internă a trunchiului cerebral

Include: - substanţă nervoasă cenuşie şi

- substantă nervoasă albă

Structura internă a trunchiului cerebral

Substanţa cenuşie este dispusă în interior sub formă de nuclei: motori

vegetativi

senzitivi

proprii

Nucleii motori ai trunchiului cerebral

Conţin neuronii de origine pt. fibrele somatomotorii ale unor NC

Corespund originii reale pentru fibrele somatomotorii ale NC

în bulb – nucleii motori ai NC IX, X, XI şi XII

în punte – nucleii motori ai NC V, VI şi VII

în mezencefal – nucleii motori ai NC III şi IV

Nucleii vegetativi ai trunchiului cerebral

Conţin neuronii de origine pt. fibrele visceromotorii ale unor NC

Corespund originii reale pentru fibrele visceromotorii ale NC

Sunt amplasaţi în vecinătatea nucleilor motori ai unor NC

în bulb – nucleul salivator inferior – lângă nucleul motor al lui IX

– nucleul dorsal al vagului – lângă nucleul motor al lui X

în punte – nucleii lacrimal şi salivator superior – lângă nucleul motor al VII

în mezencefal – nucleul accesor al oculomotorului – lângă nucleul motor al lui III

Nucleii vegetativi ai trunchiului cerebral

Conţin neuronii de origine pt. fibrele visceromotorii ale unor NC

Sunt amplasaţi în vecinătatea nucleilor motori ai unor NC

Corespund originii reale pentru fibrele visceromotorii ale NC

în bulb – nucleul salivator inferior – lângă nucleul motor al lui IX

– nucleul dorsal al vagului – lângă nucleul motor al lui X

în punte – nucleii lacrimal şi salivator superior – lângă nucleul motor al VII

în mezencefal – nucleul accesor al oculomotorului – lângă nucleul motor al lui III

n. accesor al

oculomotorului

n. lacrimal

n. salivator superior

n. dorsal

al vagului

n. salivator

inferior

Nucleii senzitivi ai trunchiului cerebral

Conţin deutoneuronii cu care fac sinapsă fibrele senzitive ale unor NC

Nucleii senzitivi = nucleii terminali (NT) ai NC

în bulb – nucleii senzitivi ai NC V, VII, IX, X şi VIII – ramura vestibulară (4 nuclei)

în punte – nucleii senzitivi ai NC V şi VIII – ramura cohleară (2 nuclei)

în mezencefal – nucleul tractului mezencefalic (ascendent) al NC V

Nucleii senzitivi ai trunchiului cerebral

Conţin deutoneuronii cu care fac sinapsă fibrele senzitive ale unor

Nucleii senzitivi = nucleii terminali (NT) ai NC

în bulb – nucleii senzitivi ai NC V, VII, IX, X şi VIII – ramura vestibulară (4 nuclei)

în punte – nucleii senzitivi ai NC V şi VIII – ramura cohleară (2 nuclei)

în mezencefal – nucleul tractului mezencefalic (ascendent) al NC V

Nucleii proprii ai trunchiului cerebral

Sunt atât senzitivi cât şi motori

Sunt staţii pe traseul căilor ascendente (senzitive), respectiv descendente (motorii)

în bulb – sunt amplasaţi în substanţa reticulată

sunt sediul centrilor respiratori (inspirator, expirator)

centrilor vasomotori şi cardioinhibitori

nucleii Goll, Burdach şi nucleii olivari

în punte – sunt amplasaţi în substanţa reticulată

sunt sediul centrilor respiratori şi cardiovasculari

în mezencefal – substanţa neagră (rol în motilitatea asociată şi ritmul somn-veghe)

nucleul roşu (inhibitor al tonusului muscular)

Substanţa albă a trunchiului cerebral

Este formată din:

fibre nervoase ascendente (specifice şi nespecifice)

fibre nervoase descendente (specifice şi nespecifice)

Căile ascendente specifice ale tr. cerebral

Unele sunt în continuarea celor medulare: fasciculul spinotalamic anterior

fasciculul spinotalamic lateral

fasciculele spinobulbare Goll şi Burdach

fasciculele spinocerebelos direct

fasciculul spinocerebelos încrucişat

Căile ascendente specifice ale tr. cerebral

Altele sunt cu punct de plecare din nucleii senzitivi ai TC

se îndreaptă către centrii nervoşi superiori TC

sunt: lemniscul medial

lemniscul trigeminal

lemniscul lateral

Căile ascendente nespecifice ale tr. cerebral

Sunt situate în substanţa reticulată a TC, între bulb şi talamus

În totalitatea lor constituie sistemul activator ascendent (SAA)

Sunt formate dintr-un mare număr de neuroni → fiind căi polisinaptice

Fiind polisinaptice, au viteză mică de conducere a impulsurilor

Neuronii acestor căi primesc informaţii prin colaterale

desprinse de pe traseul căilor ascend. specifice

venite prin NC şi NS

Proiecţia corticală e difuză→valoare informaţională redusă

Determină o stare de hiperexcitabilitate corticală crescută

Această stare = reacţie de trezire

permite SC să recepţioneze informaţiile

venite prin căile asc. specifice

Căile descendente ale trunchiului cerebral

Unele au punct de plecare centrii motori superiori TC: fasciculul piramidal direct – care pleacă din SC (aria motoare I)

fasciculul piramidal încrucişat – care pleacă din SC (aria motoare I)

fasciclulele cortico-nucleare (cortico-bulbare)

fasciculele extrapiramidale – dar numai cele care pleacă din SC (puţine numeric)

COLICULI

CVADRIGEMENI NUCLEU

ROŞU

SUBSTANŢA

NEAGRĂ

NUCLEU

OLIVAR NUCLEU

VESTIBULAR

Căile descendente ale trunchiului cerebral

Majoritatea au punct de plecare nucleii motori ai TC şi →centrii motori inferiori: Fasciculul tectospinal – pleacă din coliculii cvadrigemeni

Fasciculul rubospinal – pleacă din nucleul roşu

Fasciculul nigrospinal – pleacă din substanţa neagră

Fasciculul olivospinal – pleacă din nucleul olivar

Fasciculul vestibulospinal – pleacă din nucleii vestibulari

Fasciculul reticulospinal pleacă din subst. reticulată a TC

COLICULI

CVADRIGEMENI NUCLEU

ROŞU

SUBSTANŢA

NEAGRĂ

NUCLEU

OLIVAR

NUCLEU

VESTIBULAR

Rolurile trunchiului cerebral

De conducere a impulsurilor nervoase ascendent şi descendent prin căile din

substanţa albă a trunchiului cerebral (funcţia de conducere)

Rolurile trunchiului cerebral

Funcţia reflexă, datorată centrilor nervoşi reflecşi prezenţi în nucleii de

substanţă cenuşie şi substanţa reticulată a TC

În bulb: Reflexe vegetative: secretorii şi motorii digestive, respiratorii şi adaptative cardiovasculare

Reflexe somatice: de deglutiţie

În punte: Reflexe vegetative: salivare (sublinguale, submaxilare), lacrimale, cardiovasculare, respiratorii

Reflexe somatice: masticator şi de clipire

În mezencefal: Reflexe vegetative: pupilar fotomotor şi de acomodare la distanţă

Reflexe somatice: statice, statochinetice, oculogir, oculocefalogir la stimuli auditivi sau vizuali

Nervii cranieni

Sunt în număr de 12 perechi

Sunt senzitivi, sau motori sau micşti Fibrele vegetative care intră în alcătuirea unor NC sunt întotdeauna fibre

parasimpatice

Nervii cranieni

Apaţin TC (cu excepţia nervilor cranieni I şi II) deoarece aici îşi au:

OR = nucleul motor al NC - pentru fibrele somatomotorii ale NC

= nucleul (nucleii) vegetativ(i) din vecinătatea nucleului motor al NC - pentru fibrele

visceromotorii ale NC

= ganglionul (ganglionii) senzitiv(i) de pe traseul NC - pentru nervii senzitivi

OA = locul de intrare - pentru nervii senzitivi

= locul de ieşire - pentru nervii motori

= locul de intrare şi ieşire - pentru nervii micşti

NT = nucleii senzitivi ai NC – conţin deutoneuronii

cu care fac sinapsă fibrele senzitive ale NC

Nervii cranieni











n. accesor al

oculomotorului

n. lacrimal

n. salivator superior

n. dorsal

al vagului

n. salivator

inferior

Nervii cranieni











Nervii olfactivi (I) - senzitivi

OR – neuronii bipolari din mucoasa olfactivă (celula receptoare şi protoneuronul căii

olfactive). Axonii acestor neuroni constituie NC I

Rol: transmit informaţii olfactive către al II-lea neuron al căii olfactive din bulbii olfactivi şi

de aici (prin tractul olfactiv) către SC

Nervii optici (II) - senzitivi

OR – neuronii multipolari din retină (al II-lea neuron al căii vizuale). Axonii acestor neuroni

constituie NC II

Rol: transmit informaţii vizuale către al III-lea neuron al căii vizuale din corpii geniculaţi

laterali mezencefalici şi de aici către SC

Nervii optici (II) - senzitivi

OR – neuronii multipolari din retină (al II-lea neuron al căii vizuale). Axonii acestor neuroni

constituie NC II

Rol: transmit informaţii vizuale către al III-lea neuron al căii vizuale din corpii geniculaţi

laterali mezencefalici şi de aici către SC

Ganglion

ciliar

Nervii oculomotori (III) - motori

OR - pentru fibrele somatomotorii - nucleu motor al lui III din tegmentul mezencefalic

- pentru fibrele visceromotorii – nucleul accesor al nervului III (Edinger-Westphal) din

mezencefal (de unde pleacă fibre preganglionare ce fac sinapsa cu neuronii

postganglionari în ganglionul ciliar, de unde→fibre postganglionare către efectori

OA – fosa interpedunculară

Rol: - fibrele somatomotorii inervează majoritatea muşchilor extrinseci ai globului ocular:

drept superior, inferiorşi intern, oblicul inferior şi m. ridicător al pleoapei superioare

- fibrele visceromotorii inervează muşchii circulari ai irisului şi corpului ciliar

Nervii trohleari (IV) - motori

OR – pentru fibrele somatomotorii – nucleul motor al NC IV din tegmentul mezencefalic

OA – sub coliculii cvadrigemeni inferiori

Rol: - inervează muşchiul oblic superior al globului ocular

Nervii abducens (VI) - motori

OR – pentru fibrele somatomotorii – nucleul motor al NC VI din tegmentul pontin

OA – în şanţul bulbo-pontin

Rol: - inervează muşchiul drept extern al globului ocular

Nervii trigemeni (V) - micşti

au 3 ramuri: oftalmică, maxilară (senzitive) şi mandibulară (mixtă)

OR - pentru fibrele somatomotorii: nucleul motor al nervului V (masticator) din tegmentul pontin

- pentru fibrele senzitive – ganglion semilunar Gasser, dendritele neuronilor din gamglion intră în alcătuirea celor

3 ramuri, axonii merg la nucleii terminali ai nervului V

NT – pentru fibrele senzitive: nucleul tractului descendent (spinal) al lui V – din bulb

nucleul senzitiv principal al lui V – din punte

nucleul tractului ascendent (mezencefalic) al lui V – din mezencefal

OA – lateral de piramidele pontine

Rol: - fibrele senzitive culeg şi transmit informaţii tactile, termice, dureroase şi proprioceptive de la cap şi gât

- fibrele motorii → muşchii masticatori, m. milohioidian,

pântecele anterior al digastricului

muşchiul tensor al timpanului

Nervii faciali (VII) - micşti

OR - pentru fibrele somatomotorii: nucleul motor al nervului VII din punte

- pentru fibrele visceromotorii – nucleul lacrimal şi nucleul salivator superior din punte, de unde pleacă fibre

preganglionare ce fac sinapsă cu neuronii postganglionari în ganglionii lacrimal, respectiv sublingual şi

submaxilar, de unde→ fibre postganglionare către glanda lacrimală şi glandele sublinguale şi submaxilare

- pentru fibrele senzitive – ganglionul geniculat de pe traiectul nervului VII bis (Wrisberg)-ramura senzitivă a NC

NT – pentru fibrele senzitive (adună informaţii gustative din cele2/3 ant. ale limbii): nucleul tractului solitar din bulb

OA – şanţul bulbo-pontin

Rol: - fibrele senzitive culeg şi transmit informaţii gustative din 2/3 anterioare ale limbii şi de la diferite viscere

- fibrele motorii → muşchii mimicii, m. stilohioidian,

pântecele posterior al digastricului

muşchiul scăriţei

- fibrele visceromotorii→ glandele lacrimale, sublinguale, submaxilare

Nervii vestibulo-cohleari (VIII) - senzitivi

OR – ggl. spiral Corti de pe traiectul ram. cohleare (are protoneuronul căii auditive)

ggl. vestibular Scarpa de pe traiectul ram. vestibulare (are protoneuronul căii vestibulare)

NT - pentru ramura cohleară – 2 nuclei cohleari pontini

- pentru ramura vestibulară – 4 nuclei vestibulari bulbari

OA – şanţul bulbo-pontin

Rol: ramura cohleară transmite informaţii despre auz de la organul Corti la deutoneuronul căii

auditive din cei 2 nuclei cohleari pontini

ramura vestibulară transmite informaţii despre echilibru de la macule şi creste ampulare

la deutoneuronul căii vestibulare din cei 4 nuclei vestibulari bulbari

Nervii glosofaringieni (IX) - micşti

OR - pentru fibrele somatomotorii: nucleul ambiguu din bulb

- pentru fibrele visceromotorii – nucleul salivator inferior din bulb, de unde pleacă fibre preganglionare ce fac

sinapsă cu neuronii postganglionari în ganglionul otic, de unde pleacă fibre postganglionare către glandele

parotide şi glandele salivare mici

- pentru fibrele senzitive – ganglionii: inferior şi superior (Andresh şi Ehrenritter) de pe traiectul nervului IX

NT – pentru fibrele senzitive – nucleul tractului solitar din bulb (adună informaţii gustative din 1/3 post. a limbii)

nucleul tractului descendent al nervului V - parţial

OA – şanţul retroolivar

Rol: - fibrele senzitive culeg şi transmit informaţii gustative din 1/3 posterioară a limbii şi de la diferite viscere

- fibrele motorii → muşchii faringelui, laringelui şi ai limbii

- fibrele visceromotorii→ glandele salivare: parotide şi mici

Nervii vagi (pneumogastrici) (X) - micşti

OR - pentru fibrele somatomotorii: nucleul ambiguu din bulb

- pentru fibrele visceromotorii – nucleul dorsal al vagului (cardio-pneumo-enteric) din bulb, de unde pleacă cel mai

important contingent de fibre preganglionare ce fac sinapsă cu neuronii postganglionari în ganglionii

intramurali ai majorităţii viscerelor toracale şi abdominale

- pentru fibrele senzitive – ganglionii: inferior şi superior (jugular şi nodos) de pe traiectul nervului X

NT – pentru fibrele senzitive – nucleul tractului solitar din bulb←informaţii gustative din palat, faringe, buze, amigdale

nucleul tractului descendent al nervului V - parţial


Rol: - fibrele senzitive culeg şi transmit informaţii de la diferite viscere şi informaţii gustative din anumite regiuni

- fibrele motorii → muşchii laringelui şi parţial ai faringelui

- fibrele visceromotorii→ majoritatea viscerelor toracale şi abdominale,

formând plexuri (celiac, gastric, esofagian,

cardiac, pulmonar etc)

Nervii accesori (XI) - motori

OR – pentru fibrele somatomotorii – nucleul ambiguu din bulb

segmentele medulare C1-C4


Rol: - inervează muşchii sternocleidomastoidieni

muşchii trapezi

Nervii hipogloşi (XII) - motori

OR – pentru fibrele somatomotorii – nucleul motor al nervului XII din bulb

OA – şanţul preolivar

Rol: - inervează muşchii limbii

muşchii subhioidieni

Cerebelul (creierul mic)

Situat în etajul inferior al cutiei craniene

posterior de TC, împreună cu care delimitează ventriculul IV

Superior e acoperit de emisferele cerebrale, de care este separat prin cortul cerebelului –

prelungire a dureimater

Originea – în metencefal


Are o faţă superioară, una inferioară şi una anterioară

Formă ovoidă, turtit de sus în jos, diametrul mare fiind cel transversal

Este alcătuit:

Dintr-o parte mediană, alungită antero-posterior – vermis

(vermisul împreună cu lobul floculonodular→ arhicerebelul)

Două părţi laterale – emisfere cerebeloase


Are o faţă superioară, una inferioară şi una anterioară

Formă ovoidă, turtit de sus în jos, diametrul mare fiind cel transversal

Este alcătuit:

Dintr-o parte mediană, alungită antero-posterior – vermis

(vermisul împreună cu lobul floculonodular→ arhicerebelul)

Două părţi laterale – emisfere cerebeloase

Este conectat la TC prin cele 3 perechi de pedunculi cerebrali: superiori, mijlocii şi inferiori


Suprafaţa este brăzdată de şanţuri: superficiale – delimitează folii (lamele)

şanţuri mai adânci – delimitează lobulii

şanţuri profunde: şanţul primar şi postero-lateral

delimitează lobii: anterior (paleocerebelul)

posterior (neocerebelul)

Cerebelul (creierul mic) – structură internă

Include: - substanţă nervoasă cenuşie

- substanţă nervoasă albă

Cerebelul (creierul mic) – substanţa cenuşie

dispusă în interior ca nuclei: - emboliformi, globuloşi şi dinţaţi – în emisferele cerebrale

- fastigiali – în vermis

dispusă la suprafaţă ca scoarţă cerebeloasă cu 3 straturi: molecular (superficial) – sărac în celule (celule cu coşuleţ)

ganglionar (mijlociu) – cu un singur strat de celule Purkinje

granular (profund) – bogat în celule granulare

Cerebelul (creierul mic) – substanţa cenuşie

dispusă în interior ca nuclei: - emboliformi, globuloşi şi dinţaţi – în emisferele cerebrale

- fastigiali – în vermis

dispusă la suprafaţă ca scoarţă cerebeloasă cu 3 straturi:

molecular (superficial) – sărac în celule (celule cu coşuleţ)

ganglionar (mijlociu) – cu un singur strat de celule Purkinje

granular (profund) – bogat în celule granulare

Cerebelul (creierul mic) – substanţa albă

Dispusă în interior

Are aspect de arbore (arbore al vieţii)

Este formată din fibre nervoase mielinice, grupate în:

fascicule aferente

fascicule eferente

fascicule intracerebeloase (de asociaţie şi comisurale)


Fasciculele aferente sunt:

fasciculul spinocerebelos direct (Flechsig)

fasciculul spinocerebelos încrucişat (Gowers)

fasciculul olivocerebelos

fasciculul vestibulocerebelos

fasciculul bulbocerebelos (n. cuneat accesor→PC)

fasciculul cortico-ponto-cerebelos

NUCLEUL

DINŢAT


Fasciculele eferente sunt:

fasciculul dentotalamic (continuat de fasciculul talamocortical)

fasciculul dentorubric (→ f. rubrospinal)

fasciculul fastigiobulbar →nucleii vestibulari

→substanţa reticulată

Rolurile cerebelulului

Controlează şi coordonează funcţia musculară intervenind în - executarea mişcărilor

- controlul posturii

- controlul echilibrului

Arhicerebelul are legături mai ales cu analizatorul vestibular (rol în echilibru)

Paleocerebelul are legături cu sensibilitatea proprioceptivă (rol-reglarea tonusului)

Neocerebelul are legături cu scoarţa cerebrală (rol în executarea mişcărilor fine)

Extirparea completă a cerebelului este compatibilă cu supravieţuirea

însă, temporar, apar: astenia

atonia

astazia

hipermetria

Diencefalul (creierul intermediar)

Situat în continuarea TC şi sub emisferele cerebrale

În centrul său se află ventriculul III (ce comunică prin orificiile Monroe cu ventriculii I şi II

şi prin apeductul lui Sylvius cu ventriculul IV)

Are: - o faţă bazală – aşezată pe endobază (privind spre şeaua turcească a sfenoidului)

- două feţe laterale – acoperite de emisferele cerebrale

- o faţă posterioară

Diencefalul (creierul intermediar)

Este alcătuit din 4 regiuni (formaţiuni) grupate în jurul ventriculului III:

Talamusul – două mase laterale – de o parte şi de alta a ventriculului III

Metatalamusul – în partea posterioară şi laterală a ventriculului III

Epitalamusul – în partea posterioară şi superioară a ventriculului III

Hipotalamusul – la baza ventriculului III

Talamusul

Cea mai voluminoasă formaţiune diencefalică

Format din două mase ovoide orientate antero-posterior unite prin comisura intertalamică

Masele ovoide sunt situate sub emisferele cerebrale

Conţine - numeroşi nuclei de releu (unde fac staţie majoritatea căilor sensibilităţilor

specifice, conţinând al III-lea neuron al căilor)

- nuclei de asociaţie

Topografic nucleii sunt denumiţi: anteriori, posteriori, laterali şi mediali

Nucleii realizează conexiuni între: nucleii bazali, cerebel, bulb, măduvă şi scoarţa cerebrală

Talamusul

Nucleii laterali: NVPL (nucleul ventral postero-lateral) este staţie pentru: f. spinotalamic anterior şi cel lateral

şi lemniscul medial (← n. Goll şi Burdach)

NVPM (nucleul ventral postero-medial) este staţie pentru lemniscul trigeminal

NVA - primeşte fibre de la f. dentotalamic

NVL - primeşte fibre de la f. dentotalamic

Toţi primesc aferenţe şi de la corpii striaţi

Nucleii posteriori: primesc colaterale ale căii optice, acustice şi sensibilităţii generale a corpului

trimit fibre către SC – lobii temporali şi parietali

Talamusul

Nucleii anteriori: au legături cu hipotalamusul şi SC (girusul ginguli)

Nucleii mediali – NDM (nucleul dorsomedial) primeşte fibre de la hipotalamus

trimite fibre la SC (lobul frontal)

Leziunile talamusului conduc la tulburări de sensibilitate (anestezii, hemiparestezii)

Metatalamusul

Este dispus pe părţile laterale ale ventriculului III, sub masele laterale talamice

Este alcătuit din:

- 2 corpi geniculaţi laterali – staţie de releu pentru calea vizuală

- 2 corpi geniculaţi mediali – staţie de releu pentru calea auditivă

Epitalamusul

Este dispus în partea posterioară şi superioară a ventriculului III

deasupra coliculilor superiori mezencefalici

Este alcătuit din: - glanda epifiză şi comisura habenulei

-nucleul habenular (din trigonul habenulei)

- striile habenulei – ce conţin centrii unor reflexe somatice olfactive

Hipotalamusul (creierul vegetativ)

Formează podeaua ventriculului III

Este format din substanţă cenuşie şi

substanţă albă

Substanţa cenuşie a hipotalamusului

Este dispusă sub forma a aproximativ 22 nuclei, dintre care menţionăm nucleii:

Anteriori: NSO, NPV - secretă hormoni ce se depozitează în neurohipofiză

NSC, APO, AHA

Mijlocii: NDM, NVM şi NA - controlează activit. secretorie a adenohipofizei (liberine, statine)

- rol de integrare parasimpatică

Posteriori: NPH şi nucleul corpilor mamilari – rol de integrare simpatică

Laterali: NT şi NHL

Substanţa albă a hipotalamusului

Include fibre de legătură cu: scoarţa cerebrală

trunchiul cerebral

talamusul

hipofiza

Legăturile hipotalamusului cu hipofiza

Hipofiza stă suspendată de hipotalamus prin tija pituitară

Legăturile hipotalamusului cu hipofiza

Legăturile hipotalamusului cu hipofiza: nervoase - tractul hipotalamo-hipofizar

vasculare – sistemul port-hipofizar

Legătura nervoasă a hipotalamusului cu hipofiza

Tractul hipotalamo-hipofizar: Este constituit din axonii neuronilor din nucleii anteriori (SO şi PV) şi neurohipofiză

Transportă hormonii antidiuretic şi ocitocina în neurohipofiză unde sunt depozitaţi

Legătura vasculară a hipotalamusului cu hipofiza

Sistemul port-hipofizar: Este constituit din - capilare la baza hipotalamusului

- vene în jurul tijei pituitare

- capilare în adenohipofiză

Transportă în adenohipofiză liberine şi statine pentru reglarea activităţii secretorii

a acestei glande

Rolurile hipotalamusului

Reglează activitatea secretorie hormonală adenohipofizară → a întregului sistem endocrin

Reglează activitatea SNV prin centrii vegetativi Sy şi Psy conţinuţi

Reglează metabolismul intermediar glucidic, lipidic, protidic

Reglează echilibrul hidric al organismului

Reglează echilibrul osmotic şi energetic

Reglează comportamentul alimentar

Reglează comportamentul sexual

Reglează ritmul circadian (împreună cu SC şi substanţa neagră mezencefalică)

Termoreglare

Controlează diferite acte comportamentale şi stări afectivo-emoţionale

Emisferele cerebrale

Constituie partea cea mai voluminoasă a encefalului

Acoperă diencefalul şi parte din TC şi cerebel

Sunt în număr de două, fiind separate prin fisura interemisferică

Au formă ovoidă, cu axul antero-posterior mai lung


Au 3 feţe: externă

bazală

internă


Faţa externă – convexă are:

2 şanţuri adânci: şanţul central Rolando

şanţul lateral Sylvius

în profunzimea lui→lobul insulei

cele 2 şanţuri delimitează 4 lobi: frontal

parietal

temporal

occipital


Faţa externă – convexă: fiecare lob este brăzdat de şanţuri mai puţin adânci

acestea delimitează girusuri (circumvoluţiuni)

ex. g. precentral

g. postcentral

g. temporal superior, mijlociu, inferior


Faţa internă – medială este brăzdat de:

şanţul parietoccipital

şanţul calcarin

şanţul corpului calos – deasupra corpului calos

şanţul cinguli (paralel cu şanţul corpului calos)

între cele două şanţuri este girusul cinguli

deasupra şanţului cinguli este girusul frontal superior


Faţa inferioară – bazală: aparţine lobilor occipital, temporal şi frontal

la lobul frontal există: şanţul olfactiv – pt. tractul şi bulbul olfactiv

şanţurile orbitale – delimitează girusurile orbitale

la lobul temporo-occipital există: şanţul hipocampului şi şanţul colateral

delimitează girusul hipocampic şi

girusul occipitotemporal

Structura emisferelor cerebrale

substanţă albă în interior

substanţă cenuşie, care - la suprafaţă → scoarţa cerebrală

- la baza emisferelor → nucleii bazali (corpii striaţi)

Scoarţa cerebrală

Conţine cca 14 miliarde neuroni (8 miliarde piramidali şi 6 miliarde neuroni mici)

Are o suprafaţă de 1200-2200 cm2

Hrănirea SC se face prin ramuri arteriale din piamater şi din substanţa albă

Zonele scoarţei cerebrală

Dpdv al dezvoltării filogenetice: paleocortex şi neocortex

Paleocortexul - este vechi filogenetic

- este neted, redus ca suprafaţă

- corespunde rinencefalului

Neocortexul - este recent filogenetic

- este extins şi are numeroase girusuri


Rinencefalul (sistemul limbic): -Situat la limita telencefalului cu diencefalul

-Este cel mai vechi constituient al emisferelor cerebrale (arhicortex)

-Include: - lobul olfactor cu: bulbul olfactiv, tractul olfactiv, trigonul olfactiv

- stria olfactivă medială şi stria olfactivă laterală

- substanţa perforată anterioară

- girusul parahipocampic

- girusul paraterminal (sub rostrul corpului calos, în corpul calos)


Dpdv structural: allocortex şi izocortex

Allocortexul - este redus ca surafaţă (1/12 din SC)

- are 2-3 straturi, cu două str. celulare: superficial - granular (receptor)

profund piramidal (motor şi de asociaţie)

- corespunde hipocampului (arhicortex) şi lobului olfactiv (rinencefal)

Izocortexul - ocupă restul suprafeţei SC

- conţine 6 straturi

Straturile izocortexului Stratul molecular (plexiform): bogat în fibre (axoni ai celulelor granulare, Martinotti şi

dendrite ale neuronilor piramidali), sărac în celule (c. mici, stelate, cu axon orizontal – Cajal)

Stratul granular extern – strat receptor: bogat în celule granulare mici

şi celule piramidale mici

Stratul piramidal extern – strat motor bogat în cel. piramidale mici

şi mijlocii

Stratul granular intern – strat receptor major bogat în celule granulare şi

celule Martinotti (de asociaţie)

Stratul piramidal intern (ganglionar)–motor

bogat în n. piramidali mari

şi foarte mari (Betz)

axonii lor→fasc. piramidale

conţine şi celule Martinotti

Stratul polimorf – cu neuroni motori de forme

variate: fusiforme, piramidale,

ovalare, granulare,

celule Cajal şi Martinotti

Tipurile de izocortex

Homotipic – cu cele 6 straturi uniform dezvoltate

Heterotipic: granular – în care predomină straturile granulare – cu funcţie receptoare

piramidal – în care predomină straturile piramidale – cu funcţie motoare

Tipurile de neocortex

Dpdv funcţional există: Neocortex senzitiv

Neocortex motor

Neocortex de asociaţie

Neocortexul senzitiv

Include toate zonele care sunt zone de proiecţie ale diferitelor sensibilităţi şi anume:

Aria somestezică primară (ASI) – girusul postcentral – lobul parietal

Aria somestezică secundară (ASII) – peretele superior al şanţului lateral

Ariile senzoriale: vizuală – marginile scizurii calcarine

auditivă – girusul temporal superior

vestibulară – girusul temporal superior

gustativă – piciorul girusului postcentral

olfactivă – faţa medială a lobului temporal

Toată zona somestezică – pentru sensibilitatea viscerală

Distrugerea ariilor senzitive → pierderea sensibilităţilor

Exemplu!!!

Căile sensibilităţii exteroceptive cu proiecţie

în AS I şi AS II din scoarţa cerebrală

Neocortexul motor

Include toate zonele de unde pleacă: căile (fascicule) motoare piramidale şi

unele căi extrapiramidale (cele cu plecare din SC)

Aria motoare primară (AMI) – în peretele anterior al şanţului Rolando şi

porţiunea adiacentă a girusului precentral din lobul frontal,

de aici pleacă 25-30% dintre fibrele fasciculelor piramidale

Eferenţa vegetativă este reprezentată cortical similar celei somatice

Distrugerea ariilor motoare → paralizii

COLICULI

CVADRIGEMENI NUCLEU

ROŞU

SUBSTANŢA

NEAGRĂ

NUCLEU

OLIVAR NUCLEU

VESTIBULAR

Neocortexul motor

Include toate zonele de unde pleacă: căile (fascicule) motoare piramidale şi

unele căi extrapiramidale (cele cu plecare din SC)

Aria motoare primară (AMI) – în peretele anterior al şanţului Rolando şi

porţiunea adiacentă a girusului precentral din lobul frontal,

de aici pleacă 25-30% dintre fibrele fasciculelor piramidale

Eferenţa vegetativă este reprezentată cortical similar celei somatice

Distrugerea ariilor motoare → paralizii

Neocortexul de asociaţie

Include zone mai recent apărute filogenetic

Integrează funcţia senzitivă şi cea motorie

Determină activităţi psihomotorii şi psihosenzitive

Include 3 zone de asociaţie: prefrontală

temporală

parieto-occipitală


Conţine centrii unor acte motorii ce se învaţă după naştere

Centrul motor al vorbirii: Localizat în girusul frontal inferior din emisfera stângă

(la dreptaci) sau dreaptă (la stângaci)

Distrugerea sau afectarea lui→ afazie motorie

(nu poate vorbi deşi înţelege, poate citi, nu este paralizat)

Centrul motor al scrierii: Localizat în girusul frontal inferior din emisfera stângă

(la dreptaci) sau dreaptă (la stângaci)

Distrugerea sau afectarea lui→ agrafie (nu poate scrie deşi nu este

paralizat, înţelege cuvintele scrise sau vorbite)


Conţine şi:

Centrul formării noţiunilor

Centrul înţelegerii covintelor vorbite

Ganglionii bazali (corpii striaţi)

Localizare - la baza emisferelor cerebrale, deasupra şi lateral de talamus

Denumirea de corpi striaţi ← de la aspectul striat pe care-l au în secţiune

Sunt: - nucleul caudat

- nucleul lentiform

- nucleul claustrum

- nucleul amigdalian


Nucleul caudat: aspect de virgulă cu: cap, corp, coadă

coada este în raport cu nucleul amigdalian

înconjoară talamusul pe partea sa laterală

este separat de talamus şi nucleul lentiform prin capsula albă internă


Nucleul lentiform: are formă piramidală, cu baza spre lobul insulei şi vârful spre talamus

are două zone: globus palidus (paleostriatul) – rol efector

putamen (neostriatum) – rol de recepţie şi asociaţie

este separat de claustrum prin capsula albă externă


Nucleul claustrum: este separat de lobul insulei prin capsula albă extremă

este separat de nucleul lentiform prin capsula albă externă

are legături cu structurile olfactive


Nucleul amigdalian: este în raport cu coada nucleului caudat

are legături cu structurile olfactive


Roluri: 1.controlul motilităţii voluntare şi involuntare (tonus muscular, automatism, mimică,

limbaj)

2.funcţie senzorială (nucleul amigdalian şi claustrum - conţin centrii unor reflexe

vegetative legate de olfacţie)

Au conexiuni cu: - scoarţa cerebrală

- talamusul

- hipotalamusul

- substanţa reticulată a tr. cerebral

- nucleul roşu

- substanţa neagră

Substanţa albă a emisferelor cerebrale

Localizare: în interiorul emisferelor cerebrale

Include: fibre lungi: ascendente (de proiecţie) şi descendente (motorii)

fibre scurte: de asociaţie şi comisurale

Structurile comisurale sunt: corpul calos

trigonul cerebral

comisura albă anterioară

comisura albă posterioară

comisura hipocampului

Corpul calos

este structura comisurală cea mai mare

include fibre comisurale ce leagă între ei lobii temporali, frontali, parietali şi occipitali

îl putem observa în profunzimea fisurii interemisferice

constituie tavanul ventriculilor laterali

are: rostrum, genunchi, corp şi splenius

tranferă informaţiile dintr-o emisferă la cealaltă, în puncte similare

Fornixul (trigonul cerebral)

structură formată din fibre cu dispoziţie antero-posterioară şi laterală

dispus aproximativ paralel cu corpul calos de care este legat prin septum pellucidum

septum pellucidum este totodată şi peretele despărţitor al celor 2 ventriculi laterali

fibrele sale se întind între hipocamp şi corpii mamilari hipotalamici

este format dintr-un corp comun

două perechi de tractusuri: - anterioare – columnele fornixului

- posterioare – picioarele fornixului

Comisurile albe şi comisura hipocampului

Comisura albă anterioară: include fibre ce leagă - uncusul de nucleul amigdalian şi

- bulbul olfactiv de substanţa perforată anterioară

Comisura albă posterioară: este parte componentă a diencefalului

rezultă prin încrucişarea striatorubralului

Comisura hipocampului: leagă hipocampul celor două emisfere

Ventriculii laterali ai emisferelor cerebrale

Localizaţi în interiorul emisferelor cerebrale

Tavanul lor este constituit din faţa inferioară a corpului calos

Peretele despărţitor dintre cei doi ventriculi este reprezentat de septum pellucidum

Sunt constituiţi dintr-un corn anterior – în lobul frontal

un corn posterior – în lobul occipital

un corn inferior - în lobul temporal

Conţin lichid cefalorahidian produs de plexurile coroide din interior

Comunică cu ventriculul III prin orificiile Monro

Substanţa reticulată nervoasă

Se prezintă sub formă de insule de celule nervoase dispuse sub formă de reţea prezente:

la nivelul MS – între cornul posterior şi cel lateral

între bulb şi talamus

Conţine numeroşi nuclei ce primesc colaterale ale căilor ascendente specifice, ce conduc spre

SC informaţii extero-, proprio- şi interoceptive

Substanţa reticulată nervoasă

Conţine - căi ascendente reticulo-talamo-corticale

- căi descendente reticulo-spinale

Funcţional, prezintă 3 sisteme distincte:

Sistemul reticulat ascendent activator (SRAA) – determină reacţia de trezire

Sistemul reticulat descendent facilitator→accentuarea reflexelor spinale şi hipertonie

Sistemul reticulat descendent inhibator – diminuează reflexele spinale şi hipotonie

Rolurile SR: intervine în gândire, conştiinţă, memorare, învăţare, ritmul somn-veghe

Sistemul nervos vegetativ

Rol: împreună cu SNC integrează şi coordonează funcţiile viscerale asigurând adaptarea

organismului la condiţiile variabile ale mediului

Dpdv funcţional se disting două componente ale SNV: - componenta simpatică

- componenta parasimpatică

Majoritatea organelor au o dublă inervaţie vegetativă: simpatică şi parasimpatică

Excepţii: - numai inervaţie Sy: muşchii radiari ai irisului şi radiari ai corpului ciliar, glandele

sudoripare, splina, vasele din muşchi, creier şi vasele coronare

- numai inervaţie Psy: muşchii circulari ai irisului şi circulari ai corpului ciliar şi

pancreasul exocrin şi endocrin


Efectele SNV: - de regulă, simpaticul şi parasimpaticul au efecte antagoniste

- uneori simpaticul şi parasimpaticul exercită aceleaşi efecte dar

diferite cantitativ şi calitativ (exemplu - glandele salivare)

Efectele SNV depind de: - mediatorii chimici descărcaţi la sinapsa cu efectorii

- receptorii de pe suprafaţa efectorilor

Efectorii viscerali pot fi: fibrele musculare netede

fibre musculare striate de tip cardiac

glandele exocrine

glandele endocrine


La baza activităţii SNV se află - actul reflex vegetativ

Substratul material al actului reflex este arcul reflex vegetativ


Arcul reflex vegetativ este constituit din: cale aferentă

centru vegetativ

cale eferentă

Componenta aferentă vegetativă a arcului reflex

Culege informaţii de la receptorii viscerali

Denumirea receptorilor viscerali depinde de stimulii la care sunt sensibili:

baroreceptori

osmoreceptori

chemoreceptori

Neuronii de origine ai terminaţiilor senzitive vegetative care culeg informaţiile de la

visceroceptori sunt amplasaţi în ganglionii spinali sau în ganglionii nervilor cranieni

VII, IX sau X


Fibrele aferente viscerale sunt mai subţiri decât cele somatice şi au o viteză mai

mică de transmitere a impulsurilor nervoase

Informaţiile culese de către visceroceptori ajung în nevrax (MS sau TC) pe calea

nervilor spinali (în măduva spinării) sau a nervilor cranieni (în trunchiul cerebral),

de unde urmează un traseu ascendent la scoarţa cerebrală, fie pe căi ascendente

nespecifice (din substanţa reticulată), fie simultan cu excitaţiile somatice prin

fasciculele spinotalamice


Unele reflexe viscerale au aferenţă somatică (ex. reflexul pupilar care are

fibre somatice din nervul şi tractul optic)

Centrii nervoşi vegetativi

sunt localizaţi în tot nevraxul, de la măduva spinării la scoarţa cerebrală

topografic distingem: centri corticali

centri subcorticali din: - hipotalamus

- trunchiul cerebral

- măduva spinării

- alte zone ale SNC

Centrii vegetativi corticali

Localizaţi pe - feţele orbitală şi medială a lobului frontal

- în hipocamp (cornul lui Amon)

Centrii vegetativi subcorticali

au legături cu centrii vegetativi din SC prin NDM al talamusului şi striatum

au legături cu centrii vegetativi din hipocamp prin fornix

datorită lor, hipotalamusul este centrul vegetativ subcortical principal

hipotalamusul - creierul vegetativ hipotalamusul anterior are centri parasimpatici

hipotalamusul posterior are centri simpatici

hipotalamusul reglează activitatea centrilor vegetativi preganglionari din trunchiul cerebral

măduva spinării


au legături cu centrii vegetativi din SC prin NDM al talamusului şi striatul

au legături cu centrii vegetativi din hipocamp prin fornix

datorită lor, hipotalamusul este centrul vegetativ subcortical principal

hipotalamusul - creierul vegetativ hipotalamusul anterior are centri parasimpatici

hipotalamusul posterior are centri simpatici

hipotalamusul reglează activitatea centrilor vegetativi preganglionari din trunchiul cerebral

măduva spinării


Centrii subcorticali preganglionari din trunchiul cerebral:

- sunt nucleii vegetativi ai trunchiului cerebral

- sunt întotdeauna centri parasimpatici


Centrii subcorticali preganglionari din măduva spinării:

- sunt simpatici – cei din regiunea toracolombară

- sunt parasimpatoici – cei din regiunea sacrată


Centri subcorticali vegetativi sunt prezenţi şi în:

- substanţa reticulată

- cerebel

- sistemul limbic

Componenta eferentă vegetativă

Este formată întotdeauna din doi neuroni:

- neuronul preganglionar – localizat în nevrax: MS→Sy

MS→Psy sacrat

TC→Psy cranian

- neuronul postganglionar – localizat în ggl. vegetativi periferici

Componenta eferentă vegetativă simpatică

neuronul preganglionar - în jum. anterioară a coarnelor laterale ale măduvii spinării T1-L3

neuronul postganglionar - de regulă în ganglionii paravertebrali (laterovertebrali)

- excepţional (nervii splanchnici) în ganglionii previscerali:

celiac

mezenteric superior

mezenteric inferior

Lanţul ganglionar paravertebral

Componenta eferentă vegetativă simpatică

Atenţie!!! Unele fibre postganglionare, în loc să meargă direct la efector, se întorc,

alăturandu-se trunchiului nervului spinal, căruia îi formează ramura comunicantă cenuşie

(amielinică), după care se îndreaptă către efectori:

muşchii vaselor de sange din muşchii scheletici

muşchii vaselor de sange din tegument

glande tegumentare

Caracteristicile fibrelor pre- şi postganglionare

simpatice; mediatorii chimici

Fibrele preganglionare simpatice sunt de regulă scurte (cu excepţia nervilor splanchnici),

groase, mielinizate.

Fibrele postganglionare simpatice sunt de regulă lungi, subţiri, amielinizate.

Între neuronul preganglionar şi cel postganglionar, atât la simpatic cât şi la parasimpatic se

descarcă acetilcolina.

Între neuronul postganglionar simpatic şi efector se descarcă adrenalina sau

noradrenalina, cu puţine excepţii, când se descarcă acetilcolina (în vasele muşchilor somatici

şi glandele sudoripare).

Cui se datorează efectele difuze ale stimulării

simpaticului

1.Un neuron preganglionar face sinapsă cu peste 30 neuroni postganglionari.

2.Un neuron preganglionar dă colaterale axonice care merg la neuroni postganglionari din

ganglioni paravertebrali supra- şi subganglionari subiacenţi.

3.Ganglionii paravertebrali simpatici sunt legaţi între ei prin fibre comisurale.

Cui se datorează efectele difuze ale stimulării

simpaticului

4.Prezenţa medulosuprarenalei – un imens ganglion simpatic periferic constituit din neuroni

postganglionari simpatici, care şi-au pierdut axonii şi care îşi descarcă mediatorii

(adrenalina şi noradrenalina) direct în sânge şi în acest fel aceştia reuşesc să ajungă în

toate organele şi ţesuturile, inclusiv în regiunile care nu au inervaţie vegetativă

simpatică.

Atenţie!!! Datorită acestor 4 factori, simpaticul intervine prompt în adaptarea rapidă a

organismului în situaţii neobişnuite, punând organismul în condiţii optime de luptă sau

fugă.

Eferenţa parasimpaticul cranian şi sacrat

Eferenţa parasimpaticului sacrat

neuronul preganglionar - în jum. anterioară a coarnelor laterale ale măduvii spinării S2-S4

neuronul postganglionar – în ganglionii intramurali

Eferenţa parasimpaticului cranian

neuronul preganglionar - în nucleii vegetativi ai trunchiului cerebral

neuronul postganglionar - în ganglionii previscerali pentru tot Psy cranian cu o excepţie

- în ganglionii intramurali pentru nervul X (excepţie)

Caracteristicile fibrelor pre- şi postganglionare

parasimpatice; mediatorii chimici

Fibrele preganglionare parasimpatice sunt lungi, groase, mielinizate

Atenţie!!! Fibrele preganglionare ale parasimpaticului sacrat formează nervii pelvici

(deoarece inervează viscerele pelvine)

Fibrele postganglionare parasimpatice sunt scurte, subţiri, amielinizate

Între neuronul preganglionar şi cel postganglionar, atât la simpatic cât şi la parasimpatic se

descarcă acetilcolina

Între neuronul postganglionar parasimpatic şi efector se descarcă acetilcolina

Distribuţia fibrelor pre- şi postganglionare

ale Simpaticului şi Parasimpaticului

SN Slide Uri

Documents

Transcript of SN Slide Uri