SLUJBA SFINTEI ÎNTOCMAI CU APOSTOLII

KNEAGHINEI OLGA(11/24 iulie)

2

Tipărităcu binecuvîntarea Prea Sfinţitului

NicodimEpiscop de Edineţ şi Briceni

© Seminarul Teologic Liceal de fete „Sf. Cuv. Mc. Elisabeta” Edineţ

3

La, Doamne, strigat-am..., se cîntă stihirile pe 6 din Mineu: 3 a sfintei Eu-fimia şi 3 a Sfintei Olga.

Stihirile sf. muceniţe Eufimia, gl. al 8-lea:

Podobie: O, preaslăvită minune...

O, preaslăvită minune! Mie-luşeaua Domnului, rîvnind morţii Lui celei de bunăvoie, prin ostenelile păti mirii, zace în mormînt, dar, prin puterea Duhului, izvorăşte revărsare de sînge, din care luînd spre curăţirea sufletelor, aducem totdeauna laudă Dum nezeului tuturor.

Muceniţă cu adevărat prea-lăudată, ai oprit năvălirile fia relor precum odinioară Da-niel, şi prin har cu îndrăzni-re te-ai supus focului şi, su-ferind toate celelalte chinuri, ai primit ne veştejită cunună de biruinţă şi te-ai suit cu bu-curie către Cel dorit al tău; pentru aceea, te cinstim şi te fericim.

Adunarea dumnezeieşti-lor părinţi a pus pe capul tău hota rul credinţei, pe care l-ai primit în braţele tale, ceea ce eşti pu rurea pomenită, pă-zind neclin tită credinţa cea dumnezeiască, lepădînd tot eresul şi ruşinînd pe ajutăto-rul minciunii. Pentru aceea,

te cinstim şi te fericim, prea-mărită.

Stihirile sfintei Olga, gl. al 4-lea:Podobie: Ca pe un viteaz...

Ca soarele ne-a strălucit nouă preaslăvită pomenirea ta, Olgo, de Dumnezeu înţe-lepţită: maica knejilor Rusiei. Roaba lui Hristos, cu învăţătu-ra apostolească fiind hrănită, ai putut sta asupra idolilor, iar mai ales asupra diavolului: fi-ind luminată cu puterea Sfîn-tului Duh. Dintru întunericul necunoştinţei, toată ţara şi poporul către Dumnezeu l-ai adus, pe Care roagă-L pentru cei ce fac pomenirea ta.

Întru cunoştinţă duhovni-cească, cu care ai ruşinat pe vrăjmaşul, care a înşelat pe Eva şi armele acestuia le-ai frînt, rai de Dumnezeu sădit al bisericii ai zidit, întru care lemnul vieţii crucea a înfipt, avînd şi masă a hranei ce-lei dumnezeieşti. Şi izvorul cel nedeşertat al Sîngelui lui Hristos, dintru care bînd, ne-putredă petreci, rugîndu-te de-a pururea pentru noi toţi.

Duhovniceşte veseliţi-vă, popoare, cinstind pomenirea Olgăi celei de Dumnezeu în-ţelepţită, că se roagă puru-

L A V E C E R N I E

4

rea către Hristos, împreună cu făcătorii de minuni şi mu-cenicii, avînd ajutătoare pe Preasfînta de Dumnezeu Năs-cătoarea. Ca să se izbăvească de nevoi şi de scîrbe cei ce o laudă pe dînsa cu credinţă şi se închină sicriului trupului ei cel neputred.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei.

Nou Isav cu toate năravurile m-am făcut, Preacurată şi pă-timaş peste fire; singur m-am arătat ticălos, eu singur cu totul gol de fapta bună cea dumnezeiască. Cine dar nu va plînge pentru mine? Cine nu va tîngui pierzarea mea? Pentru aceasta, mai înainte de sfîrşit, strig ţie: „Greşit-am, Stăpînă, izbăveşte-mă precum, mai înainte, Fiul tău a mîntuit pe cel desfrînat.”

S T I H O A V N A, glasul al 2-lea: Podobie: Cînd de pe lemn...

Veniţi, fraţilor, să ne cură-ţim buzele, sufletul şi inima, şi să scoatem acum bogăţia cea ne sfîrşită din sfîntul si-criu al prea-lăudatei muce-niţe, care zace în mijlocul nostru şi revarsă dar în chip vădit. Pe care, fericind-o cu dragoste şi cu credinţă cin-stind-o toţi, cu dumnezeieşti laude să o încununăm.

Stih: Aşteptînd am aşteptat pe Dom-nul şi a căutat spre mine şi a ascultat rugăciunea mea.

Muceniţă bună fecioară a lui Hristos, stătut-ai cu tă-rie înain tea divanurilor tira-nilor cei rău-credincioşi ca un stîlp ne clintit la lovituri, propovăduind că Hristos este Dumnezeu de săvîrşit şi că a luat trup în două firi şi în două voinţe. Pentru aceasta ai aruncat la picioarele tale cartea cea cu dogmele ereti-cilor, luînd în mîini cu rîvnă cartea noastră, cea cu dreap-tă mărire.

Stih: Şi a pus pe piatră picioarele mele şi a îndreptat paşii mei.

Muceniţă Eufimia a lui Hris-tos, toţi te lăudăm cu credin-ţă; şi fe ricim cu sfinţite cîn-tări şi glă suiri cinstită prăz-nuirea ta, adunîndu-ne la un loc, cei ce am fost chemaţi acum de păstorul bizantini-lor; pe acela apără-l, acope-ră-l şi-l păzeşte, şi pe noi de tot felul de bîntuieli ne izbă-veşte cu rugăciunile tale, prealăudată.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Ceea ce eşti împodobită în bunătăţi şi luminată la gînd, care reverşi miruri în inimi-le credincioşilor; care ai ră-sărit ca o stea luminoasă de la răsărit şi ai făcut adunarea

5

dumne zeieştilor părinţi, prin venirea Sfîntului Duh, nu în-ceta să te rogi pentru noi că-tre Domnul, Eufimia prealău-dată, ca să mîntuiască sufle-tele noastre.

Şi acum..., a Născătoarei: Podobie: A treia zi ai înviat,

Hristoase...

Bucură-te, cuvîntarea cea cinstită a Apostolilor, Preacu-rată, şi veselia cea de bucu-rie a îngerilor; bucură-te, Fe-cioară, lauda lumii şi podoaba credin cioşilor.

A Crucii, a Născătoarei:

Văzîndu-Te pe Tine, Hris-toase, răstignit, cea care Te-a născut, tînguindu-se, striga ca o maică: Fiul meu şi Dum-nezeul meu! Fiul meu cel prea dulce! Cum suferi patimă de ocară?

TROPARUL Muceniţei Eufimia,glasul al 3-lea:

Ai veselit pe cei credincioşi şi ai ruşinat pe cei rău-mărtu-risitori Eufimia, preafumoasă fecioară a lui Hristos. Căci ai întărit dogmele Sinodului al patrulea pe care părinţii bine le-au rînduit Muceniţă mări-tă, roagă-L pe Hristos Dum-nezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă..., Troparul Sfintei Olga,

glasul 1-îi:

Cu aripile cunoştinţei de Dumnezeu întraripîndu-ţi mintea ta, ai zburat mai pre-sus de făptura cea văzută, căutînd pe Dumnezeu şi Zi-ditorul a toate, şi pe Acela aflîndu-L, naştere prin botez iarăşi ai luat, îndulcindu-te de pomul vieţii, neputredă petreci în veci, Olgo pururea slăvită.

Şi acum..., a NăscătoareiOtpustul.

L A U T R E N I ELa Dumnezeu este Domnul..., se cîn-

tă troparul sf. Muceniţe Eufimia de două ori, Slavă..., troparul sf. Olga, Şi acum..., troparul Născătoarei.

După obişnuitele stihologii, sedelne-le din Octoih.

Psalmul 50C A N O A N E L E

Un canon din Octoih, canonul sf. Mu-ceniţe Eufimia, pe 4, glasul al 4-lea şi canonul sf. kneaghine Olga, pe 6, glasul al 5-lea:

Canonul sfintei Eufimia Cîntarea I, glasul al 4-lea:

Irmosul:

Să cîntăm Domnului, Celui ce cu preaslăvire a afundat pe Faraon în mare, cîn tare de biruinţă, căci cu slavă S-a preaslăvit.

6

Să cîntăm Domnului, Celui ce a întărit în lupte pe nevoi-toarea Sa care s-a nevoit tare pentru El, ca să se împodo-bească cu cununi.

Să tacă tot eresul, văzînd pe cea îngropată că ţine dumneze-iescul hotar al credinţei, ca pe nişte lespezi, şi izvorăşte iz-voare de tămăduiri.

O, minune! Cum cea moartă ca şi cum ar fi pătimind vie, muceniceşte izvorăşte sîn-giuiri în sicriu şi adesea dă daruri.

A Născătoarei:

Pe tine, bucuria îngerilor, lauda apostolilor, întărirea cea neclintită a sfinţilor mu-cenici, te fericim, Fecioară.

Canonul sfintei OlgaIrmos: Pe cal şi pe călăreţ...

Slava noastră şi lauda tu eşti, Olgo de Dumnezeu înţe-lepţită, că prin tine, de înşe-lăciunea idolească ne-am slo-bozit. Acum roagă-te pentru neam şi neamuri, pe care lui Dumnezeu le-ai adus, cîntînd lui Hristos, că S-a proslăvit.

Pe semeţul diavol din ţara ta l-ai izgonit, pe necuraţii idoli de tot sfărîmîndu-i, pe tot poporul din fărădelege l-ai slobozit, cu înţelepciune în-

văţînd să cînte pe Hristos, că S-a proslăvit.

Slavă...,

Negura păcatului, cu baia botezului de tot o ai spălat şi pe Hristos L-ai iubit, Căru-ia, stîndu-I înainte, roagă-te pentru robii tăi, cei ce cu cre-dinţă te slăvesc pe tine.

Şi acum..., a Născătoarei

Isaia toiag te numeşte, Preacurată, iar David – scaun Domnului, Avacum – munte umbrit, iar Moise – rug. Dar noi te numim pe tine Născă-toare de Dumnezeu.

Cîntarea a 3-a, Irmosul:

Întăritu-s-a inima mea în-tru Domnul Dumnezeul meu, pentru aceasta cei slabi s-au încins cu putere.

Să se deschidă sicriul şi po-porul lui Dumnezeu să ia pică-turile sîn-giuirilor ca pe nişte doctorii împotriva bolilor.

O, ce auziri noi! Căci via Cu vîntului cea bine înflori-tă, fiind uscată de demult, odrăsleşte strugurele sîngiu-irilor ei.

Să privim la sicriu ca la un lin, şi la pielea trupului ca la un strugure, şi la sîngele prea-lăudatei, ca la nişte vin.

7

A Născătoarei:

Pe însăşi Fecioara maica lui Dumnezeu, să o lăudăm cu dreaptă credinţă; că neînce-tat se roagă pentru noi către Domnul.

Alt canon

Irmos: Cel ce ai aşezat...,

Cu mînă puternică şi cu cu-vinte înţelepte şi cu tare cu-vînt, ai învăţat pe fiul tău le-gea lui Hristos şi pe popor l-ai oprit, ca să nu jertfească ido-lilor, Olgo preaslăvită, întru pomenirea ta acum adunîn-du-ne, pe tine te slăvim.

Tu ca o albină cu bună în-ţelepciune, departe fiind în-florită, credinţa lui Hristos o ai căutat, şi mierea cea după fel a botezului în Ţarigrad aflînd-o, cetăţii tale şi popo-rului o ai dăruit, de care toţi săturîndu-se, fug de amără-ciunea păcatului.

Slavă...,

Tot glasul de laudă şi de rugăciune ţie, Olgo, aducem, că prin tine am cunoscut pe Dumnezeu, înaintea Căruia acum stînd, cere pace popo-rului şi asupra păgînilor bi-ruinţă, şi sufletelor noastre iertare păcatelor, celor ce te lăudăm pe tine, pururea feri-cită.

Şi acum..., a Născătoarei

Primitoare te-ai arătat a fi, Fecioară, Dumnezeului Celui neapropiat, pentru aceea, pe tine te cîntă neîncetat cete-le îngereşti, supunîndu-se ca Stăpînei, că tu ai născut pe Cuvîntul Tatălui, pe Cel fără de început, fără de Tată. O, minune! Sfîntul Duh pe tine te-a umbrit.

Irmosul:

Cel ce ai aşezat pămîntul pe ape, prin porunca Ta şi ai ridicat neţinut pe cel îngreu-iat, pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, întăreşte Biserica Ta, Hristoase, Unu-le Bunule şi Iubitorule de oa-meni.

C O N D A C U L Glasul al 4-lea:

Să cîntăm astăzi pe Dumne-zeu, Făcătorul de bine al tu-turor, pe Cel Ce a proslăvit-o pe Olga, cea de Dumnezeu în-ţelepţită, căci cu rugăciuni-le ei, se dă sufletelor noastre iertare greşelilor.

S E D E A L N A, glasul al 4-lea:Podobie: Spăimîntatu-s-a Iosif...

Ruşinatu-s-a cu defăimare mulţimea ereticilor şi feţe-le lor s-au umplut de mul-tă ocară, cînd au văzut car-

8

tea dogmelor lor, aruncată la picioarele tale. Iar cartea noastră, ţinînd-o în cinstite-le tale mîini, arăta pe drept nebunia celor răucredincioşi, şi striga: Hristos S-a năs cut, îndoit cu firea, îndoit şi cu voirile.

Slavă..., alta, asemenea: Podobie: Cel ce Te-ai înălţat pe

Cruce...

Pe mirele tău, Hristos, iu-bin-du-L, candela ta îngri-jind-o luminat, ai strălucit cu virtuţile, prealăudată. Pentru aceea, pri mind de la El cunu-na pătimirii, ai intrat cu El în cămara de nuntă. Iar acum izbăveşte-ne din primejdii pe noi, care săvîr şim cu credinţă pomenirea ta.

Şi acum..., a Născătoarei: Podobie: Degrab ne întîmpină...

Degrab ascultă, Stăpînă, ru-găciunile noastre, şi le du pe ele Fiului şi Dumnezeului tău, Doamnă preacurată; înlătu-ră primejdiile din calea celor ce aleargă la tine; risipeşte sfatu rile şi semeţiile cele prea îndrăz neţe ale celor ce se în-trarmează fără de Dumnezeu împotriva robilor tăi.

A Crucii, a Născătoarei:

Dacă Te-a văzut pe Tine înăl ţat pe Cruce, Preacu-

rata Maica Ta, Cuvinte al lui Dumnezeu, plîngînd ca o maică, zicea: Ce minune nouă şi străină este aceasta, Fiul meu? Cum te uneşti cu moartea, Viaţa tutu ror, vrînd să înviezi pe cei morţi ca un milostiv?

Cîntarea a 4-a, Irmosul:

Auzit-am glasul Tău şi m-am temut; înţeles-am lu-crurile Tale şi m-am spăimîn-tat, Doamne.

Străină auzire: firea feme-iască cea slabă, îmbărbătîn-du-se vitejeşte, se întrarmea-ză împo triva balaurului.

Hotărîrea cea scrisă de Dum-nezeu a dreptmăritoarei cre-dinţe, a fost pusă la tine ca la o credincioasă păzitoare de lege, muceniţă a lui Hristos, Eufimia.

Nedescoperirea învăţături-lor celor potrivnice, aducîn-du-ţi-se în cartea cea dum-nezeiască în scris, ai întărit dogma cea adevărată cu sîn-gele tău, ca şi cu o pecete.

A Născătoarei:

Maică preacurată, binecu-vîntată Fecioară, păzeşte de toată primejdia pe cei ce te laudă pe tine.

9

Alt canonIrmos: Deşertarea Ta...,

Duhul lui Dumnezeu a odih-nit peste tine, ca de demult pe proorociţa Debora, cu care lu-minîndu-te, ai întărit pe Vla-dimir şi cu botezul pe înţelep-tul Sisar, pe diavol l-ai supus în cursele lui, precum şi Barac mai înainte în pîrîul Chişon.

Repejunii asemănîndu-te, Olgo, de Dumnezeu înţelepţi-tă, ai stat cu zdrobită inimă rugîndu-te către Dumnezeu şi ai izbăvit pe poporul tău de scîrba închinăciunii idolilor şi de robia vrăjmaşului l-ai slo-bozit, pe Hristos chemîndu-L spre ajutorul nostru.

Slavă...,

În ziua cea însemnată a sfin-tei mutării tale, cu bucurie prăznuim, cîntare de rugăciu-ne trimiţînd lui Hristos, Celui Ce te-a încununat pe tine cu cunună nestricăcioasă, Olgo, de Dumnezeu înţelepţită, cere nouă iertare păcatelor, celor ce te slăvim cu credinţă.

Şi acum..., a Născătoarei

Pe tine, ceea ce ai înflorit din rădăcina lui Iesei, precum a proorocit Isaia şi floare ai odrăslit pe Hristos, şi pe El mai înainte de început cu trup L-ai purtat, şi toiagul Duhului lui Dumnezeu, te lăudăm pe

tine, ca pe Maica lui Dumne-zeu şi Curată Fecioară.

Cîntarea a 5-a, Irmosul:

Cel ce ai răsărit lumina şi ai luminat zorile şi ai arătat ziua, slavă Ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu.

Calcedonul, prăznuind îm-preună cu noi, cinsteşte lup-tele tale, muceniţă, şi socate sîn-giuirile şi se sfinţeşte po-porul lui Dumnezeu.

Adunarea părinţilor a închi-nat ţie hotarul dogmelor, mu-ceniţă, ca unei îndumnezeite propovăduitoare a adevărului şi după moarte.

Deşi tu taci, fiind moartă, şi nu-ţi mişti buzele, dar din-lăuntru darul minunilor stri-gă în tine, cu trîmbiţa cea de taină a dogmelor.

A Născătoarei:

Zidirea fără încetare aduce ţie, Fecioară, glasul îngerului: Bucură-te, Preacurată Maica lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu.

Alt canonIrmos: Cel ce Te îmbraci...,

Ca o porumbiţă cu întrea-gă înţelepciune, pe muntele faptelor bune te-ai suit, avînd aripi cu sfinţenie poleite, cu

10

care zburînd, în hrana Raiului te-ai încuibat, slăvită Olgo.

Pentru tine a strigat Solo-mon mai înainte, dinafară de via împărătească măslinul a înflorit, că tu sfîntul strugur, prin botez, în patria ta l-ai sădit, făcînd rodul pocăinţei, pentru carele Însuşi Hristos se veseleşte.

Slavă...,

Milostiveşte-te, Stăpîne, asupra poporului Tău celui din nou luminat şi nu ne da pe noi în mîinile păgînilor pentru mulţimea fărădelegi-lor noastre. Ci, pentru rugă-ciunile povăţuitoarei noastre, Olga, izbăveşte-ne pe noi de toate năpastele.

Şi acum..., a Născătoarei

Stropiţi, după cum scrie, toţi norii, veselie celor de pe pămînt, că Hristos S-a dat nouă, născut din Prunca lui Dumnezeu, S-a întrupat din Fecioară Cel Ce curăţeşte lu-mea de păcate.

Cîntarea a 6-a, Irmos:

Precum ai izbăvit pe Iona proorocul din chit, Hristoase Dumnezeule aşa şi pe mine din adîncul greşelilor scoate-mă şi mă mîntuieşte, Unule, Iubitorule de oameni.

Rîvnind bărbăţia Iuditei, muceniţă, prin bărbăţia cuge-telor, cu sabia dogmelor tale ai ucis în lume pe vrăj maşul Olofern cel înţelegător.

Deşertîndu-ţi sicriul moaş-telor, ca un vas de mir dai miros inimilor noastre şi arzi limbile vrăjmaşilor eretici.

Porfiră împărătească ai ţesut Bisericii, vopsită din sîngiui-rile chinurilor tale, şi punînd într-însa ca învăţătură cuvin-tele tainelor lui Hristos.

A Născătoarei:

Ceea ce în chip de negrăit ai născut pe Mîntuitorul lumii, pe Hristos Dumnezeu, nu înceta a-L ruga să mîntuiască tot nea-mul celor ce te laudă pe tine.

Alt canon

Irmos: Marea patimilor...,

Rîvna Sfîntului Duh pri-mind în inima ta, credinţa pă-rintească cea rea o ai urît, şi pe Hristos, adevăratul Dum-nezeu, căutîndu-L, fiu lumi-nii te-ai făcut şi cu sfinţii cei dintîi în ceruri dănţuieşti.

Uceniţă nouă lui Hristos te-ai arătat, înconjurînd cetăţile şi satele, sfărîmînd idolii şi pe popor învăţînd lui Dumnezeu Unuia să se închine, pe Carele roagă-L pentru cei ce te cîntă pe tine.

11

Slavă...,

O, de Dumnezeu fericită Olgo, roagă-te către Dumne-zeu pentru fiii tăi, pace ne-clintită cere poporului nos-tru şi nouă iertare de greşeli, celor ce pururea te proslăvim pe tine.

Şi acum..., a Născătoarei

Cunoscînd prin tine pe Cu-vîntul cel nescris împrejur al lui Dumnezeu, Fiu, Unul Năs-cut al Atotţiitorului, strigăm ţie pămîn-tenii: “Bucură-te, blagoslovită de Dumnezeu Născătoare, nădejdea suflete-lor noastre!”

Irmosul:

Marea patimilor, cea sălbă-tăcită de viforul cel ucigător de suflet, linişteşte-o, Stăpî-ne Hristoase, şi din stricăciu-ne mă scoate, ca un îndurat.

C O N D A C, glasul al 4-lea:

Lupte în chinuri, lupte în cre dinţă ai purtat cu căldură pen tru Hristos, Mirele tău. Şi aşa precum ai zdrobit eresu-rile, aşa şi acum întărîtările vrăjmaşilor supune-le sub pi-cioarele popo rului nostru, ru-gînd pe Născă toarea de Dum-nezeu. Căci tu ai luat de la cei şase sute şi treizeci purtători de Dumnezeu părinţi hotarul

credinţei şi l-ai păzit pe el, ceea ce eşti prealăudată.

ICOS

Ce sunt chinurile tale, sau isprăvile, sau fecioria ta, sau viaţa ta cea curată? Pentru că tu ai veselit pe Tatăl, ca una care te-ai logodit cu Fiul şi te-ai făcut podoabă Duhului Sfînt. De aceea cine ar putea să spu-nă acum cîte virtuţi neapuse te lu minează pe tine? Pentru că ră sări din mormînt ca de la ră sărit şi tuturor străluceşti şi ra ze trimiţi pe pămînt şi în mare şi peste toată lumea. Tu sfinţeşti şi umpli de mireasmă marginile lumii. Pentru aceas-ta, scrisoare ţi s-a încredinţat de la cei şase sute şi treizeci purtători de Dumnezeu părinţi, prin care ţi s-a încredinţat ho-tarul credin ţei, pe care l-ai pă-zit, ceea ce eşti prealăudată.

Cîntarea a 7-a,Irmosul:

Cel ce ai grăit cu Moise în munte, şi chipul Fecioarei în rug l-ai arătat, binecuvîntat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Cel ce ai gonit înşelăciunea rătăcirii, cu credinţa măritei tale purtătoare de chinuri, bine cuvîntat eşti, Doamne, Dum nezeul părinţilor noştri.

12

Ca o păzitoare a dogme-lor, primind, muceniţă, hota-rul cre dinţei ca nişte lespezi dum nezeieşti, păzeşte-o pe dînsa nevătămată de toate eresurile.

Ferecîndu-se cu credinţa muceniţa în Calcedon, şi cu rîvnă de Dumnezeu întrarma-tă, ridicînd sabia dogmelor, a biruit pe vrăjmaşi.

A Născătoarei:

Cel ce ai locuit în pîntecele Fecioarei şi ai arătat-o pe dîn-sa mai desfătată decît ceruri-le, binecuvîntat eşti, Doam-ne, în veci.

Alt canonIrmos: Domnul părinţilor...,

Asemenea Iuditei te-ai fă-cut, în mijlocul trupurilor idolilor mer-gînd, pe mai ma-rele acelora l-ai zdrobit şi pe cinstitorii de draci i-ai ruşi-nat. Iar pe tot poporul l-ai în-văţat întru curăţenie să cînte lui Hristos: “Bine eşti cuvîn-tat, Doamne, pe scaunul sla-vei împărăţiei Tale!”

Flori de laude, ca o cunu-nă împărătească aducem ca-pului tău celui de Dumnezeu înţelepţit, întru pomenirea ta, pe care Hristos cu nepu-trejune l-a încununat. Olgo, vredincă de minune, roagă-

te pentru turma ta ca să se izbăvească de tot răul cei ce strigăm: “Bine eşti cuvîntat, Doamne, pe scaunul slavei împărăţiei Tale!”

Slavă...,

Oare muntele Libanului te vom numi pe tine, că pe tine rouă cerească s-a pogorît sau rîul Fison, avînd pe Vladimir piatră scumpă mai bună decît safirul, prin care s-a luminat pămîntul Rusiei. Ci te roagă pentru noi cei ce strigăm: “Bine eşti cuvîntat, Doamne, pe sca-unul slavei împărăţiei Tale!”

Şi acum..., a Născătoarei

Chivot poleit cu duhul te numim pe tine, prin care s-a mîntuit lumea de potopul cel înţelegător. Fecioară, mîntu-ieşte-ne pe noi, că spre tine nădăjduim şi către tine aler-găm: izbăveşte-ne de păcat şi de năpaste pe cei ce sîntem în luciul deznădăjduirii, care strigăm: “Bine eşti cuvîntat, Doamne, pe scaunul slavei împărăţiei Tale!”

Cîntarea a 8-a, Irmos:

Pe împăratul Hristos L-au mărturisit tinerii cei robiţi în cuptor, grăind cu mare glas: Toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul.

13

Mieluşeaua Domnului a scă-pat de lupi, a biruit pe şerpi şi pe nelegiuiţii prigonitori, s-a ferit de curse, şi cu numele lui Hristos s-a ajutorat.

Deschizînd dumnezeieştile ploi ale cinstitelor tale sîngiu-iri, ai înecat în ele limbile ce-lor rău-credincioşi, mîntuind ca dintr-o iarnă grea credinţa ortodoxă a cea încredinţată ţie, muceniţă.

A Născătoarei:

Pe Împăratul Hristos pe Care L-a născut nouă Fecioara Ma-ria, şi după naştere a rămas feioară curată, toate lucrurile, lăudaţi-L, ca pe un Domn, şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Alt canonIrmos: Ţie, Făcătorule a toate...,

Tare ca o leoaică, fiind îm-brăcată cu puterea Sfîntului Duh, una singură s-a pornit pretutindeni a sfărîma ido-lii şi minune în cer şi pe pă-mînt: cum femeia mai îna-inte cunoaşte pe Dumnezeu! Prin care la tot neamul dint-îi a fost cădere şi, prin aceea acum fiind mîntuiţi, cîntăm: „O, Acela Ce verşi înţelepciu-nea peste toate lucrurile Tale, Dumnezeule, pe Tine Te prea-înălţăm în veci!”

Înţelepciunea lui Dumnezeu pentru tine a scris mai înainte: „Iată a mea bună eşti şi prea-frumoasă, şi prihană nu este întru tine”. Lucirea feţei tale ca mirosul mirului, a însemnat, Olga, botezul tău, la care prin mijlocul înşelăciunii idoleşti asupra ta a mirosit Hristos, şi pe toţi pe noi din putoarea dra-cilor cu mila Sa ne-a scos.

Binecuvîntăm pe Tatăl...,

Adu-ţi aminte de mine, doamnă Olga, de săracul robul tău cel ce sînt furat de vrăj-maşul şi am greşit mai mult decît omul. Şi te roagă lui Hristos să-mi dea mie iertare de toate cîte am greşit, care cu nesimţire le-am lucrat ti-călosul, ca să strig cu pocă-inţă: „O, Dumnezeule, Cel Ce verşi înţelepciunea peste toa-te lucrurile Tale, pe Tine Te preaînălţăm în veci!”

Şi acum..., a Născătoarei

Nu trece Fecioară rugăciuni-le robilor tăi, că întru tine ne lăudăm, a ta mică turmă noi sîntem. Grăbeşte întru apăra-rea noastră şi ne scoate pe noi de la vrăjmaşii noştri, îndură-te asupra celor ce te ştiu pe tine, Maică a lui Dumnezeu, şi asupra celor ce strigă Fiu-lui tău: „O, Dumnezeule, Cel Ce verşi înţelepciunea peste

14

toate lucrurile Tale, pe Tine Te preaînălţăm în veci!”

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvîntăm şi să ne închinăm Domnului, cîntîndu-I şi preaînălţîndu-L pe Dînsul întru toţi vecii.

Ţie, Făcătorule a toate, în cuptor, tinerii, împletind horă a toată lumea, cîntau: Toate lucrurile pe Domnul lă-udaţi-L şi-L preaînălţaţi în-tru toţi vecii.

Cîntarea a 9-a, Irmosul:

Slăvim toţi iubirea Ta de oa-meni, Hristoase Mîntuitorul nostru, Cel ce eşti slava robi-lor Tăi şi cununa credincioşi-lor; Care ai mărit pome-nirea celei ce Te-a născut pe Tine.

Cu binevestiri de bune lau-de să fie cinstită muceniţă lui Hristos cea prealăudată, pe care toate cetele îngerilor o laudă şi adunarea sfinţilor o măreşte.

Împletindu-şi muceniţă cu-nună vrednică de laudă, cu ve-selie a roşit îmbrăcăminte îm-părătească din sîngiuirile ei, ţesîndu-şi pielea ca o porfiră.

Adunîndu-ne credincioşii, săsăvîrşim pomenirea preală-udatei muceniţe, alergînd cu

osîrdie şi grăindu-i: Roagă-te lui Hristos pentru noi.

A Născătoarei:

Bucură-te, Preacinstită, la-uda fecioarei, întărirea muce-nicilor, ajutorarea oamenilor, bucuria lumii, Marie, roaba şi Maica Dumnezeului nostru.

Alt canonIrmos: Isaie, dănţuieşte...,

Veseleşte-te, Evo, strămoa-şă, că cel ce, amăgindu-te pe tine, din Eden te-a scos, acum este călcat de nepoţii tăi, că iată Olga, lemnul vieţii, cru-cea lui Hristos, în ţara şi pă-mîntul ei l-a înfipt. Prin care tuturor credincioşilor s-a des-chis Raiul, iar noi, lăudîndu-ne că printr-însa am cunoscut pe Dumnezeu, împreună cu Vladimir pe aceasta o mărim.

Femeie după fiinţă te nu-mim şi mai presus de putere femeiască te-ai ridicat, căci bogăţia pămîntească cheltu-ind, ai căutat ca să afli legea lui Hristos şi învăţător, cu care ai luminat pămîntul ţării tale. Iar noi, cu tine lăudîndu-ne, că prin tine pe Dumnezeu am cunoscut, cu mucenicii pe tine te mărim.

Slavă...,

Povăţuitoare a legii curată şi învăţătoarea credinţei lui

15

Hristos, primeşte lauda de la nevrednicii robi şi fă rugăciu-ne către Dumnezeu pentru noi, cei ce cu cinste facem pomenirea ta, ca să ne slobo-zim de năpaste şi de nevoi, şi de scîrbe, şi de cumplitele pă-cate, încă şi de muncile ce ne aşteaptă pe noi, ne izbăveşte, rugămu-ne ţie, celei ce neîn-cetat te mărim.

Şi acum..., a Născătoarei

Iată Biserica, iată Uşa, iată Muntele cel Sfînt al lui Dum-nezeu, iată Toiagul şi vasele cele de aur, iată Izvorul cel pecetluit, iată Raiul cel sfînt al Noului Adam, iată scaunul cel înfricoşat. Iată pe Curata Maica lui Dumnezeu, folosi-toarea noastră, a tuturor ce-lor ce o cîntăm pe dînsa.

Irmosul:

Isaie, dănţuieşte! Fecioara a avut în pîntece şi a născut fiu pe Emanuel, pe Dumnezeu şi omul; Răsăritul este nume-le Lui, pe Care, mărindu-L, pe Feioară o fericim.

L U M I N Î N D A, Podobie: Cercetatu-ne-a pe noi...

Şi după moarte ai izvorît mir din sîngiuirile cele de viaţă, ca una ce vieţuieşti în Dumnezeul cel viu, şi lespe-zile testamentu lui Său le în-

tăreşti în braţele tale. Pentru aceea, te lăudăm, Eufimia.

Slavă..., altă luminîndă: Podobie: Femei auziţi glas...

Să lăudăm toate popoarele străina şi preaslăvita şi ma-rea lucrare a minunilor, că, şi după moarte, prealăudata Eufimia a păzit dreapta cre-dinţă şi pe părinţii cei drept-credincioşi în cetatea Calce-donului i-a arătat purtători de biruinţă.

Şi acum..., a Născătoarei:

Dumnezeul nostru te-a dat pe tine, Preacurată, scăpare şi putere şi ajutătoare în ne-voile noastre şi în primejdii. Pentru aceea, izbăveşte-ne pe noi toţi din nevoile noastre.

L A L A U D EStihirile, glasul al 3-lea, însuşi glasul:

Văzînd noi, credincioşii, că se săvîrşeşte, cu cuget dum-nezeiesc, prăznuire muceni-cească, să cîntăm laudă de mul ţumire Dumnezeului nos-tru, Cel minunat în sfaturi. Că tăria cea nevăzută a pute-rii celei potrivnice a biruit-o prin fire femeiască, făcînd lu-crătoare puterea Sa cea dum-nezeiască, în slăbiciunea fru-moasei muceniţe. Prin rugă-ciu-nile ei, Hristoase, mîntu-ieşte sufletele noastre (de 2 ori).

16

Prealăudata muceniţă a lui Hristos, amestecînd paharul adevărului din sîngiuirile ei cele nevoitoare, şi pe acesta punîndu-l înaintea Bisericii, ne încetat îndeamnă către el pe cei hrăniţi în dreapta cre-dinţă, cu glasul înţelepciu-nii, zicînd: Scoa teţi băutura mirositoare muce-nicească a învierii, cea izgoni-toare de vrăjmaşi, cea curăţitoare de patimi şi păzitoare a sufle-telor celor binecredincioşi, strigînd Mîntuitorului: Cel ce ne-ai adăpat pe noi din pîrîul desfătării Duhului, mîntuieş-te sufletele noastre.

Cei ce suntem pecetluiţi la suflete cu sîngele lui Hristos, spre ziua de mîntuire cu ve-selie duhovnicească, cum zice pro orocul, să luăm sînge sfînt, care izvorăşte nouă din izvor mucenicesc, ce închipuieşte pa timile cele izvorîtoare de viaţă ale Mîntuitorului şi slava cea veşnică. Pentru aceea, să stri găm către Dînsul: Doamne, Cel ce eşti slăvit întru sfinţii Tăi, cu rugăciunile prealău-datei pur tătoarei de chinuri, mîntuieşte sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 8-lea:

Toată limba să se mişte spre lauda prealăudatei Eufimia; tot neamul şi toate vîrste-

le, tineri şi fecioare, cu lau-de să încu nunăm pe fecioara, muceniţă a lui Hristos. Căci, îmbărbătîndu-se după lege şi slăbiciunea femeiască lepă-dînd-o, prin os teneli muce-niceşti a surpat pe vrăjmaşul tiran. Şi, împodobindu-se cu cunună cerească şi dumne-zeiască, cere de la Mirele şi Dumnezeul ei să ni se dăru-iască nouă mare milă.

Şi acum..., a Născătoarei:

Stăpînă, primeşte rugăciu-nile robilor tăi, şi ne izbăveş-te pe noi din toată nevoia şi ne cazul.

A Crucii, a Născătoarei: Podobie: O, preaslăvită minune...

Văzîndu-Te pe Tine, Iisuse, pe Cruce pironit şi primind patimi de bunăvoie, Stăpîne, Fecioara şi maica Ta striga: Fiule preadulce! Cum suferi bă tăi pe nedrept, Doctorule, care ai vindecat slăbiciunea oame nilor şi ai mîntuit pe toţi cu milostivirea Ta?

S T I H O A V N A din Octoih.Apoi se zice stihul:

În biserici binecuvîntaţi pe Domnul Dumnezeul lui Israel.

Şi se cîntă stihira aceasta, glasul al 8-lea:

Bucură-te, hotarul credin-ţei; bucură-te, dădătoare de

17

lege a Sfinţilor Părinţi, mirea-să a lui Dumnezeu; bucură-te, tare pă zitoare a noastră, a credincio şilor; bucură-te, la-uda Bisericii lui Hristos; bu-cură-te, stîlpul cel însufleţit al fecioarelor; bucură-te, paş-nică făcătoare de pace, care izvorăşti credincio şilor tămă-duiri, prealăudată muceniţă.

Slavă..., glasul 1:

Astăzi Părinţii Sinodului, adunîdu-se pentru Hristos, aduc ţie, prealăudată, car-tea dreptei credinţe; pe care, luînd-o în cinstitele tale mîini, o păzeşti pînă la sfîrşit. Pen-tru aceea, adunîndu-se şi ce-tele oamenilor, cinstesc chi-nuirea ta, grăind cu bună cre-dinţă: Bucură-te, prealăudată, ceea ce ţi-ai schimbat firea femeiască în întrarmarea băr-bătească; bucură-te, preamă-rită, ceea ce ai păzit nevătă-mată credinţa dreptmăritoare primită de la părinţi; bucură-te, ceea ce te rogi pentru su-fletele noastre.

Şi acum..., a Născătoarei:Podobie: Prealăudaţilor mucenici...

Prealăudată stăpînă, nădej-dea şi întărirea credincioşi-lor, scăparea şi ajutorul, pe tine te rugăm să fereşti de

toată primej dia pe robii tăi, cei ce cu credin ţă se închină naşterii tale, rugîndu-te Lui să dăruiască sufle telor noas-tre pace şi mare milă.

A Crucii, a Născătoarei:

Văzîndu-Te, Hristoase, spîn-zurat, ceea ce Te-a născut curat pe Tine, Care ai spîn-zurat pă mîntul pe ape, Iubi-torule de oameni, striga: Vai mie! Ce este această piveliş-te minunată? Unde Ţi-a apus frumuseţea, Preadulcele meu Fiu? Unde-Ţi este podoaba cea bună? Slăvesc mila Ta, că pătimeşti de bună voie, ca să mîntuieşti pe toţi.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei, după rîn-duială, şi otpustul.

L A L I T U R G H I E:Fericirile Octoihului pe 4, şi ale Sfin-

tei Eufimia, Cîntarea a 3-a pe 4. Pro-chimen zilei şi a sfintei Eufimia, glasul al 4-lea: Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israel. Stih: În Biserici binecuvîntaţi pe Dumne-zeu, pe Domnul în izvoarele lui Isra-el. Apostolul din Epistola a II-a către Corinteni (VI, 1-10). Evanghelia de la Luca. VII, 36-50.

C H I N O N I C U L

Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzirea de rău nu se va teme.