Sistemul Bancar German

29
Sistemul bancar german Sistemul bancar german ia naştere odată cu apariţia în 1619 a Băncii din Hamburg, constituită după modelul Băncii din Amsterdam. Iniţial aceasta a fost doar o bancă de depozite, ca apoi să efectueze şi operaţiuni de virament. Ceea ce i-a dat însă o notorietate mare a fost rigoarea operaţiunilor bancare şi crearea unei monede de cont specifice, numită "Marko-Banco“. Alături de Banca din Hamburg şi prin înfiinţarea Băncii din Nürenberg aparatul bancar din Germania reuşeşte să se consolideze. În forma sa modernă, sistemul bancar german s-a constituit începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Ceea ce a diferenţiat însă sistemul bancar german de celelalte sisteme bancare a fost, în special, complexitatea sa structurală şi puterea băncilor sale, diferenţiere apărută pe la mijlocul anilor 1990. În 1995 au existat aproximativ 3.700 de bănci legale independente cu mai mult de 48.000 de oficii bancare. Astfel, dat fiind numărul mare de bănci şi oficii bancare, Germania era, şi încă mai este una dintre cele mai puternice economii “bancare” din lume. Deşi numărul băncilor din Germania s-a micşorat în ultimii ani, este totuşi, în continuare, destul de ridicat potrivit standardelor internaţionale. Marea majoritate a băncilor sunt bănci universale, ceea ce înseamnă că ele sunt implicate, într-o măsură mai mare sau mai mică, în activităţi precum: crearea de depozite, acordarea de credite, scontarea titlurilor de credit, asigurarea serviciilor de siguranţă în activităţile de brokeraj şi în cele de încredere, factoring, garanţii financiare şi transferuri de fonduri sau servicii de plăţi cât şi alte servicii pe care autorităţile în domeniu le recunoaşte ca fiind servicii bancare la care mai pot fi adăugate serviciile bancare tipice 1

description

txt

Transcript of Sistemul Bancar German

Sistemul Bancar German

Sistemul bancar german

Sistemul bancar german ia natere odat cu apariia n 1619 a Bncii din Hamburg, constituit dup modelul Bncii din Amsterdam. Iniial aceasta a fost doar o banc de depozite, ca apoi s efectueze i operaiuni de virament. Ceea ce i-a dat ns o notorietate mare a fost rigoarea operaiunilor bancare i crearea unei monede de cont specifice, numit "Marko-Banco. Alturi de Banca din Hamburg i prin nfiinarea Bncii din Nrenberg aparatul bancar din Germania reuete s se consolideze.

n forma sa modern, sistemul bancar german s-a constituit ncepnd cu a doua jumtate a secolului al XIX-lea. Ceea ce a difereniat ns sistemul bancar german de celelalte sisteme bancare a fost, n special, complexitatea sa structural i puterea bncilor sale, difereniere aprut pe la mijlocul anilor 1990. n 1995 au existat aproximativ 3.700 de bnci legale independente cu mai mult de 48.000 de oficii bancare.

Astfel, dat fiind numrul mare de bnci i oficii bancare, Germania era, i nc mai este una dintre cele mai puternice economii bancare din lume. Dei numrul bncilor din Germania s-a micorat n ultimii ani, este totui, n continuare, destul de ridicat potrivit standardelor internaionale.

Marea majoritate a bncilor sunt bnci universale, ceea ce nseamn c ele sunt implicate, ntr-o msur mai mare sau mai mic, n activiti precum: crearea de depozite, acordarea de credite, scontarea titlurilor de credit, asigurarea serviciilor de siguran n activitile de brokeraj i n cele de ncredere, factoring, garanii financiare i transferuri de fonduri sau servicii de pli ct i alte servicii pe care autoritile n domeniu le recunoate ca fiind servicii bancare la care mai pot fi adugate serviciile bancare tipice de investiii i rezervele de asigurare a bunurilor prin intermediul subsidiarilor sau a acelor mai apropiate societi de asigurri cu care bncile colaboreaz.

Avnd n vedere structura lor intern bncile universale germane pot fi mprite n 3 categorii:

1. Bnci comerciale;

2. Bnci de economii;

3. Bnci cooperatiste;

4. Bnci speciale.

Grup bancarSituaie bilanier

(mil.)Ponderea situaiei bilaniere (%)Numrul instituiilor de creditSucursale interne

1995DM

Bnci comerciale 2.218.35627,43317305

Bnci mari978.32212,133624

Grupul bncilor de economii3.046.47037,763719.504

Grupul bncilor cooperatiste1.149.66614,2259517.248

Alte categorii1.675.20820,72214167

TOTAL8.089.700378448.224

2001Euro

Bnci comerciale 2.458.05533,23035576

Bnci mari1.648.86322,342369

Grupul bncilor de economii2.575.19434,854717.094

Grupul bncilor cooperatiste783.97210,6162314.602

Alte categorii1.577.02821,32223867

TOTAL7.394.249269541.139

Sursa: Deutsche Bundesbank (1996, 2002)

Tabelul de mai sus furnizeaz informaii cu privire la ponderea ocupat de principalele trei grupuri bancare dat de numrul instituiilor legale independente, averea lor total i filialele lor, att pentru 1995, ct i pentru 2001. Doar aproximativ 330 din bncile germane, reprezentnd 10% din numrul total de instituii bancare erau bnci comerciale i, datorit structurii lor interne i a statutului lor juridic, entiti care au ca scop principal maximizarea profitului.

1. Bncile comerciale

Bazele primei asocieri de fonduri bancare germane au fost puse pe la jumtatea secolului al XIX-lea. n acea perioad, bancherii privai nu mai puteau s satisfac nevoile financiare din ce n ce mai mari ale companiilor industriale de producie n mas. Un val de consolidare determinat de criza bancar din 1931-1932 i-a determinat pe cei trei juctori principali: Dresdner Bank (fondat n 1872), Deutsche Bank (fondat n 1870) i Commerzbank (fondat n 1870) s se uneasc (ntre 1957 i 1958) din nou, dup o prim ncercare euat la nceputul celui de-al doilea Rzboi Mondial. Astzi, ei nc i mai desfoar activitatea sub denumirea de Hausbanks, lucrnd cu marile corporaii industriale ale Germaniei i formeaz esena grupului de bnci comerciale din Germania.

Bayerische Hypo- i Vereinsbank (HVB), care a fost creat n 1998 prin fuziunea dintre dou mari bnci Bavariene, s-a unit n 1999 cu categoria Deutsche Bundesbank a marilor bnci. Afacerile sale en detail se desfurau de obicei n partea de sud a Germaniei, dar s-au extins i n celelalte zone , n Austria i centru i estul Europei n ultima perioad.

Toate cele patru mari bnci sunt bnci universale deoarece activitatea lor en detail se grefeaz pe creterea activitilor bancare de investiii. Deutsche Bank, care a achiziionat banca de investiii britanic Morgan Grenfell n 1989 i instituia american Bankers Trust n 1997 i Dresdner Bank care, la rndul ei a achiziionat Kleinwort Benson n 1995 i-a extins n mod agresiv instrumentele bancare de investiii. n 1999 Deutsche s-a clasat pe primul loc, Dresdner pe al doilea i Commerzbank pe al patrulea loc printre cele mai mari bnci universale europene n ceea ce privete partea din capitalul total alocat activitii en gros i investiiilor bancare. n plus, bncile ipotecare deinute n totalitate sau majoritar, asociaiile de mprumut i companiile de investiii deinute de marile bnci sunt printre cele mai mari de pe piaa Germaniei. Totui, strategiile lor curente de asigurri bancare difer n mod considerabil.

n timp ce Deutsche Bank i-a vndut instrumentul de asigurare n 2001, Dresdner nsi a fost cumprat de Allianz, grupul cel mai mare de asigurri din Germania, n acelai an. Commerzbank coopereaz cu Generali, cel mai mare grup de asigurri din Italia i HVB coopereaz cu ERGO, cea de-a doua companie de asigurri ca mrime din Germania, deinut de Munich Re.

Chiar dac toate cele patru bnci aparin celor mai mari instituii din lume, cota lor de pia combinat n ceea ce privete depozitele a fost mai mic de 14% la sfritul anului 2000. Ele dein 2873 de sucursale n comparaie cu 16.892 de sucursale ale grupului de bnci de economii i 15.332 de sucursale ale grupului de bnci cooperatiste. Ca o consecin a acestei discrepane, cele patru bnci mari colaboreaz n ceea ce privete utilizarea ATM-urilor; clienii unei bnci pot s retrag numerar de la un ATM al unei alte bnci fr reinerea unui comision pentru realizarea operaiunii.

Bncile comerciale regionale sau alte bnci comerciale sunt alctuite din toate bncile private secundare i teriare. Cele mai mari sunt Bankgesellschaft Berlin (locul 10 n 2000), Postbank (locul 22) care este deinut n totalitate de Serviciul Potal German privatizat, BHF-Bank (locul 27) care a fost achiziionat de ctre Dutch ING Group n 1999, Deutsche Bank (locul 31) care nglobeaz activitile bancare en detail ale Deutsche Bnak Group, SEB (locul 34) care este deinut n totalitate de Swedisch Skandinaviska Enskilda Banken, Baden Wrttembergische Bank (locul 46), Deutsche Kreditbank (locul 51), Vereins- und Westbank (locul 52), Volkswagenbank (locul 66) i Citibank Privatkunden (locul 73).

Cu excepia ctorva bnci secundare ca BHF-Bank, SEB i Citibank i firmele de brokeraj Allgemeine Deutsche Directbank (locul 96), Consors i Comdirect cele mai multe bnci din aceast categorie se concentreaz pe activitatea lor en detail regional sau en gros.

Din grupul bncilor comerciale mai fac parte i bancherii privai. Unii dintre ei, ca Joh. Berenberg, Gossler & Co. (fondat n 1590 n Hamburg), B. Metzler Seel. Sohn & Co. KgaA (fondat n Frankfurt n 1674) i Delbrck & Co. (fondat n Cologne n 1712), se afl printre cele mai vechi bnci care i desfoar activitatea pe teritoriul Germaniei.

n mod obinuit, ele sunt conduse de proprietari care rspund personal de obligaiile financiare ale bncilor lor. Numrul lor este n scdere, de la 1406 instituii n 1925 la 491 n 1938 i doar 50 la sfritul anului 1998. Astzi, cota lor n totalul activelor operaiilor interne ale bncilor germane este pe departe sub 1%.

Abia 2% din aceeai baz a activelor se aflau sub controlul a 90 (mai mult dect 63 n 1985) de sucursale germane a bncilor strine care existau la sfritul anului 2000. Adugnd activele celor 56 de bnci comerciale i ipotecare care erau deinute majoritar de bnci strine printre care SEB i Citibank Privatkunden acestea nglobeaz toate aciunile averii bancare germane controlate de bncile strine sau non-bnci. Acest numr a reprezentat 8% n 2000 i a rmas relativ stabil n ultimii 15 ani.

2. Bncile de economii

Prima banc public de economii german a fost fondat n 1801 n Gttingen dup ce bncile private de economii au suferit pagube serioase generate de rzboaiele purtate cu Napoleon. Actul bncilor de economii, ncheiat n Prusia n 1838 au nlocuit independena tuturor celor 234 de bnci de economii prusace i le-au subordonat regimului de guvernare local.

Datorit unor dezvoltri similare n toate celelalte regiuni ale Germaniei au aprut 2700 de instituii publice la nceputul secolului XX. Pentru a evita o ndatorare excesiv a guvernrilor locale la nceputul marii crize economice din 1929, bncilor de economii li s-a dat statutul de autonomie n 1931. Astfel, a fost introdus aa numita Gewhrtigerhaftung (obligaia garaniei) care genereaz susinerea entitii publice fondate fr restricie n cazul unor lipsuri ale bncilor lor de economii i deci servete ca o garanie pentru creditorii teriari. n plus, aa numita Anstaltslast (obligaia susinerii) i-a asumat de atunci, alturi de entitatea fondat, rspunderea pentru a asigura capacitatea bncii sale de economii de ai ndeplini obligaiile financiare n orice moment, i anume, de a furniza o infuzie de capital sau suport de lichiditi atunci cnd aceasta este ameninat de insolvabilitate. Deoarece obligaia de susinere elimin de fapt prin ea nsi lipsurile bncii de economii, obligaia garaniei a fost pus n aplicare n foarte puine cazuri.

Depinznd, n primul rnd de bugetele restrnse ale guvernrilor locale i de evitarea efectelor negative, obligaia de garanie nu a fost nici ea pus n aplicare de prea multe ori. Bncile publice de economii sunt conduse conform legilor bncilor de economii din cantoanele respective ale Germaniei. Aceste legi le oblig s serveasc interesele publice ale regiunii respective prin ncurajarea economiilor individuale i prin satisfacerea nevoilor de credite ale comunitilor locale. Din acest motiv, aceste bnci ar trebui s se concentreze pe nevoile angajailor lor, nevoile ntreprinderilor mici i mijlocii i pe autoritatea lor public. De exemplu, bncile publice de economii sunt obligate s deschid un cont pentru tranzacii pentru fiecare client. Legea mai prevede c, dei bncile de economii trebuie s-i desfoare activitatea dup principiile economice, maximizarea profitului nu trebuie s fie obiectivul lor principal. De asemenea, se mai prevede c bncile de economii principale nu pot, n mod obinuit, sau doar ntr-o anumit msur s dein aciuni la alte ntreprinderi din afara grupului de bnci de economii, s efectueze tranzacii monetare pe pia, s efectueze schimburi valutare n nume propriu sau s fac parte dintr-un consoriu. Adesea, pentru a se evita concurena dintre bncile locale de economii, fiecrei instituii i este interzis s-i desfoare activitatea n afara ariei sale de aciune sau s se amestece n activitile din teritoriile vecine. n zonele rurale ele concureaz, n mod obinuit cu bncile cooperatiste mici, n timp ce n zonele metropolitane ele concureaz cu sucursalele marilor bnci comerciale.

Structurile lor de conducere sunt similare celor ale bncilor comerciale. Comitetul executiv nainteaz rapoarte unui comitet supervizor numit Vewaltungsrat. Dou treimi din consiliul supervizor sunt reprezentate de entitatea fondatoare ca i proprietar al bncii i o treime este aleas de angajai. O a treia component a structurii organizatorice interne, comitetul de credit, este format din cel puin trei membri din comitetul supervizor, fapt care i confer unitii fondatoare oportunitatea de a exercita influen n deciziile importante privitoare la credite.

Pe lng cele 541 de bnci publice de economii, mai exist nc 7 astfel de bnci independente, care sunt autonome, i din acest motiv nu beneficiaz de garaniile statului, dar sunt de altminteri mai mult sau mai puin comparabile cu bncile de economii publice. Una dintre ele i n acelai timp cea mai mare banc de economii din Germania, Hamburger Sparkasse (Haspa) confirm n raportul su anual pentru anul 2000 c este n mod necondiionat angajat n afaceri mai mici. Nevoia de a introduce un sistem de rating intern (Basle II) va nsemna n mod inevitabil c termenele de creditare vor fi restrnse pentru a oferi o protecie mai mare mpotriva riscurilor de creditare. Afacerile mai mici vor obine n continuare credite n condiii atractive. Aceast declaraie este nsoit de urmtoarea: profiturile pe care noi le obinem sunt reinvestite n Haspa. Aceast susinere financiar ne-a permis s ne adaptm cu succes schimbrilor sociale i economice de-a lungul istoriei noastre de 174 de ani i s devenim o instituie financiar de top n regiunea economic local.

Aceast form de profit nsuit este ntr-adevr tipic pentru majoritatea bncilor de economii. Potrivit Sinn (1996) rata ctigurilor meninute sub forma veniturilor nete a fost n medie cu 50% mai mare la bncile de economii fa de bncile comerciale n perioada dintre 1980-1994. Un motiv evident este bineneles acela c, spre deosebire de competitorii lor privai, bncile publice nu pot s stimuleze seriozitatea terilor. Totui, criticii sunt adesea n contradictoriu n ceea ce privete obinuina entitilor fondatoare de a tolera astfel de raporturi sczute de pli pe lng garaniile furnizate de deintorii publici cu privire la obligaiile de meninere i garanie izoleaz n mod nejustificat bncile publice de presiunea exercitat de acionarii privai i prin aceasta s ofere avantaje competitive grupului de bnci de economii ca un ntreg i Landesbanks n mod particular. Garania acestor bnci de economii numite Landesbanks este asigurat de Asociaia regional a caselor de economie sau a landurilor n care acestea acioneaz.

Funciile ndeplinite de Landesbanks constau n urmtoarele:

Sunt Bnci Centrale ale caselor de economii i asigur compensarea ntre casele aceluiai land;

Sunt bnci regionale i dein competene n asigurarea tranzaciilor financiare de toate tipurile;

Sunt bnci comerciale universale, practicnd att credite imobiliare i industriale, ct i tranzacii financiare cu strintatea.

Numrul Landesbanks s-a diminuat de la 14 n 1957, la 11 n 1990, iar n mediul concurenial prezent acestea se angajeaz n operaiuni de fuziuni i dezvoltri n strintate, prin crearea de filiale sau propunerea unor linii de credit cu diferite destinaii.

Cele 12 Landesbanks i asociaiile regionale de economii constituie al doilea nivel al grupului de bnci de economii. Cele mai multe sunt deinute de stat, de alte Landesbanks i de cele 13 asociaii regionale de economii. Principala funcie ale acestor asociaii regionale este aceea de a furniza servicii administrative membrilor si i anume bncilor de economii regionale. La ei activeaz apte centre informaionale unde lucreaz mai mult de 5500 de angajai, i-au dezvoltat noi produse financiare, desfoar campanii de marketing i furnizeaz cercetri amnunite de pia i n domeniul economic, training-uri, servicii de audit. Ca o legtur ntre bncile de economii i Landesbanks, acestea din urm coordoneaz activitile dintre cele dou niveluri ale grupului.

Un exemplu elocvent este DGZ Deka Bank considerat banca central a tuturor Landesbanks care , mpreun cu Asociaia Bncilor de Economii din Germania (DSGV), n care toate bncile de economii dein o cot parte, constituie al treilea nivel. Att Landesbanks ct i DSGV dein 50% din DGZ Deka Bank. Aceast instituie controleaz n totalitate fondurile de investiii ale grupului de bnci de economii, care se ridicau la 136 de miliarde de Euro la sfritul anului 2000.

Grupul de bnci de economii mai cuprinde 11 asociaii regionale de credit public i pentru construcii (cota de pia n 2000 era de 34%), 8 companii de leasing (21%), 2 companii de factoring (17%), 37 de companii publice de asigurri (asigurare pe via:10%) i 75 de companii de riscuri.

Cu excepia gradului nalt de independen al bncilor de economii din primul nivel garantat de organizaiile de tip federal corporatist modul de diviziune a muncii din grupul bncilor de economii se aseamn cu structura ierarhic a celor patru mari bnci universale private mpreun cu sediile lor principale, centrele regionale, filialele i subsidiarele lor. n consecin, grupul bncilor de economii ar putea i ar trebui s fie percepute ca o entitate bancar mare de asigurare care este considerat cea mai mare instituie financiar din lume cu un capital de 3000 de miliarde de Euro la sfritul anului 2000.

3. Bncile cooperatiste

La nceputul secolului al XIX-lea fermierii i meseriaii germani au avut de suferit din cauza ngrozitoarelor constrngeri financiare datorate existenei bancherilor privai care erau preocupai de schimburile financiare, a bncilor comerciale private care ddeau n principiu mprumuturi n industria manufacturii i a transporturilor. ncepnd cu 1850 au fost fondate cooperative de credit pe principiul administraiei autonome pentru a atenua aceste constrngeri. Economiile depuntorilor au fost transferate clienilor cu nevoi financiare iar o dat pe an profiturile realizate de cooperativele de credit erau distribuite ntre membrii si. n prezent, profiturile sunt nc mprite ntre membrii si a cror numr s-a ridicat la 15 milioane n 2000 dar din 1974, non-membrii au devenit i ei eligibili pentru a primi mprumuturi. n 1972 toate cooperativele de credit din Germania s-au unit pentru a forma Asociaia german a Volks i Raiffeisenbanks, care au multe trsturi structurale asemntoare cu Asociaia german a bncilor de economii. Aceast asociaie este compus din cooperative de credit primare care ofer cu preponderen servicii bancare en detail pieei lor locale. Fiecare membru poate efectua, n mod individual, controale la adunrile organizate sau prin intermediul comitetului supervizor. Ca i Landesbanks, cele dou instituii centrale ale grupului de cooperative de credit banca WGZ i DZ-Bank - ofer o diversitate mare de servicii instituiilor lor primare. Aceste instituii asigur accesul la pieele financiare naionale i internaionale, consultan n obligaii investiionale i servicii centralizate de back-office. Ba mai mult, ca i instituie central ea concureaz cu cel mai mare sector de bnci private n domeniul investiional i comercial.

Grupul de bnci cooperatiste mai cuprinde dou bnci ipotecare, o companie de leasing, o asociaie de credit i construcii, o companie de asigurri i o companie de investiii cu fonduri de aproximativ 60 de miliarde de Euro i o cot de pia de 16% la sfritul anului 2000. Averea total a grupului s-a ridicat la suma de 920 de miliarde de Euro, diferen nensemnat comparativ cu ntregul grup Deutsche Bank. Cu un numr de 30 de milioane de clieni aceast ntrece n mod evident Deutsche Banks German care are un numr de 7,2 milioane de clieni.

Dimensiunea mic a instituiilor primare ofer avantaje concureniale n ceea ce privete apropierea de clieni i capacitatea de a lua decizii rapide. Totui, dac se ia n considerare i restricia legal care prevede c echitatea poate fi mrit de ctre membrii asociai, dimensiunea mic prin ea nsi frneaz activitile legate de mprumuturi cu ntreprinderile mai mari i prin urmare mpiedic mrirea profiturilor viitoare.

4. Bncile speciale

Bncile speciale reprezint 22% din toat averea bancar din Germania. Mai bine de 15% erau controlate de 31 de bnci ipotecare; dintre ele, patru bnci ipotecare publice, din care numai Westdeutsche Immobilienbank (locul 62) apare pe lista cu cele mai bune 100 de bnci din Germania. Cu toate astea, apte bnci ipotecare private se afl n primele 30 de bnci din Germania. La sfritul anului 2001 subsidiarele bancare ipotecare ale Deutsche Bank (Eurohypo), Dresdner Bank (Deutsche Hypothekenbank) i Commerzbank (Rheinhyp) au fuzionat pentru a crea cea mai mare banc ipotecar din Germania cu o cot de 25% din piaa ipotecar german, un capital de 240 de miliarde de Euro, propulsnd-o astfel n topul primelor zece bnci din Germania. Cele trei bnci recunosc ca obiective principale reducerea costurilor, acumularea de capital i dobndirea mrimii minime pentru a putea concura pe piaa european. Conform legii bncilor ipotecare din Germania acestea au restricii n acordarea de mprumuturi, fie gajate prin proprieti, fie prin bunuri i venituri rezultate din taxele autoritilor publice. Ct i n ceea ce privete refinanarea acestor mprumuturi prin depozite pe termen lung sau prin datorii bancare ca Pfandbrief comercial sau public. Pfandbrief comercial (public) este gajat de un cartel de mprumuturi ipotecare comerciale. Ca i o consecin a cadrului legal asigurat de legea Pfandbrief i de cea a bncilor ipotecare din Germania, nici un Pfandbrief nu a disprut n timpul secolului al XX-lea. n 1995, cnd aa-numitele Jumbo- Pfandbriefe, cu un capital mai mare de 500 de milioane de Euro au fost introduse, piaa german a Pfandbrief a nregistrat un ctig impresionant. Numrul remarcabilelor Pfandbriefe aproape s-a dublat ntre sfritul anului 1994 (420 miliarde Euro) i sfritul anului 2001 (820 miliarde Euro), transformnd astfel Pfandbriefe germane n cel mai mare segment de pe piaa european a efectelor publice.

La sfritul anului 2000, 62% din averea bncilor ipotecare din Germania era reprezentat de credite acordate non-bncilor, 19% era reprezentat de depozite la alte bnci, 8% reprezenta garaniile non-bncilor i 7%garaniile bncilor ipotecare. 67% din obligaiile totale se prezentau sub forma datoriilor bancare (marea majoritate Pfandbriefe), 16% sub forma depozitelor create de non-bnci i 12% sub forma depozitelor create pentru alte bnci.

Cele 30 de asociaii de credit i construcii germane reprezentau doar 2,5% din totalul averii bancare din Germania la sfritul anului 2000. Totui, 12% din depozitele de economii i 13% din mprumuturile ipotecare acordate populaiei germane au fost credite i depozite, respectiv subeconomisiri i contracte de creditare. Dup semnarea unui astfel de contract cu o asociaie de credit i construcii, clientul intr n faza economiilor n timpul creia face depuneri lunare constante. Dup ce a fost atins suma minim de economii (n mod obinuit 40% din suma total stipulat n contract), clientului i se acord mprumutul ipotecar. n timpul celei de a doua faze clientul i ramburseaz mprumutul, refcnd astfel capitalul societii. Dup o perioad suficient aceast activitate duce la un sistem nchis astfel nct dobnzile bonificate i cele rezultate din credite pot s rmn aproape constante de-a lungul timpului.

Cele 16 bnci germane cu funcii speciale au n comun faptul c ele acord mprumuturi persoanelor fizice, ntreprinderilor i pentru proiecte care se cred a fi eligibile pentru promoie de ctre guvernul german. Banca privat Industriekreditbank, spre exemplu, promoveaz SMEs fr de care altfel nu ar putea avea acces la pieele de capitaluri. De asemenea AKA Ausfuhrkreditgesellschaft promoveaz ntreprinderile germane prin finanri pentru export i credite directe acordate clienilor lor strini. Kreditanstalt fr Wiederaufbau (KfW) furnizeaz servicii n domeniul investiiilor, n export, finaneaz proiecte i coopereaz din punct de vedere financiar cu rile dezvoltate. Subsidiarele sale DEG promoveaz iniiativele din sectorul privat care vizeaz dezvoltarea rilor. Totalul averii bncilor cu funcii speciale s-a ridicat la 7,5% din totalul averii bancare n 2000.

Politica monetar promovat de sistemul bancar german

Procesul de circulaie monetar const n canalele prin care politica monetar afecteaz n mod definitiv producia i preurile. Sunt mai multe metode prin care o mai bun nelegere a acestui proces ar putea fi benefic pentru conducerea politicii monetare. Spre exemplu, ar putea s creasc calitatea deciziilor cu privire la sincronizare i de a extinde deciziile cu privire la dobnzi, ceea ce ar putea fi un bun ghid n alegerea indicatorilor adecvai pentru consolidarea politicii monetare.

O bun cunoatere a structurii i funcionrii sistemului financiar este crucial pentru o mai bun nelegere a procesului de circulaie monetar n Germania i n zona euro ca un ntreg. Un motiv ar fi acela c instrumentele politicii monetare ale Bncii Centrale Europene (i dup 1999 cele ale Deutsche Bundesbank) intr n legtur n mod direct cu celelalte bnci. Deci, se poate spune c bncile reprezint punctul de pornire n procesul de circulaie monetar. n consecin, cnd se analizeaz efectele politicii monetare asupra zonei economice euro, evident trebuie acordat atenie bncilor i cum sunt rspndite efectele posibile ale politicii monetare asupra economiei.

Un al doilea motiv ar fi acela c bncile joac un rol cheie n zona euro i n mod specific n Germania.

n ceea ce privete efectele politicii monetare asupra produciei i a inflaiei n Germania n literatura de specialitate se pune problema ct de puternic sunt afectate acestea de-a lungul timpului, problem a crei rezolvare este reprezentat de aplicarea unor metode vector-autoregresive (VAR) asupra unui set mic de variabile macroeconomice de interes. La modul general, o VAR arat comportamentul dinamic al legturilor dintre variabilele luate n calcul. Primul pas al acestei strategii de cercetare const n estimarea unei ecuaii pentru fiecare variabil endogen din sistem. Aceast ecuaie explic comportamentul variabilei endogene respective i micrile celorlalte variabile incluse. Rezultatul acestui prim pas poate fi interpretat ca descriind starea de echilibru a ntregului sistem. Cel de-al doilea pas const n acela de a folosi aceste estimri pentru a pune n aplicare simulri pentru a obine reacia tuturor variabilelor endogene la un posibil oc care ar putea afecta starea de echilibru. n cazul unei politici monetare oc, spre exemplu, termenul eroare n ecuaia variabilei politicii monetare care este rata dobnzii pe termen scurt are (temporar) o valoare diferit de zero. Asta ar duce la o schimbare exogen a ratei dobnzii pe termen scurt. Efectele unei astfel de tulburri pot fi monitorizate prin funciile impuls-rspuns (IRFs) care arat reacia simulat n timp pentru fiecare variabil endogen inclus n aciunea (exogen) politicii monetare.

Canalele trasmisiei politicii monetare

n timp ce aceast eviden a VAR ajut la evaluarea sincronizrii i a efectelor politicii monetare asupra produciei i inflaiei, totui nu poate oferi un rspuns la ntrebarea cum apar aceste efecte, adic prin ce canale sunt acestea create.

n timp ce n realitate, detaliile procesului de transmisie a politicii monetare sunt nc puin nelese, teoria economic face deosebire ntre acestea i aduce n discuie mai multe canale diferite de transmisie monetar. O schem simplificat a celor mai importante canale este redat n figura 1.

Punctul de plecare este o schimbare n instrumentele politicii monetare a bncii centrale (ca de exemplu ratele mprumuturilor). n mod normal, asta genereaz schimbri pe piaa monetar a ratelor dobnzilor (fig. 1- (a) ). Conform teoriei dobnzilor, cele pe termen lung depind de dobnzile pe termen scurt actuale i cele viitoare preconizate. Puterea i sincronizarea acestei reacii supuse a curbei depinde printre altele de schimbarea durabil a extinderii indus de politica monetar care modific ratele dobnzilor pe termen scurt. Din acest motiv depinde n mod direct de efectul pe care politica monetar o are asupra ateptrilor inflaioniste aa cum reiese din pct. (d) potrivit cruia rata dobnzilor nominale este aproximativ egal cu valoarea dobnzilor reale i rata inflaiei preconizate.

Aceste schimbri provocate de ctre politica monetar n sfera pieei ratei dobnzilor poate afecta producia total i inflaia printr-o varietate de canale de transmisie interconectate. Dat fiind aceast inetrconexiune, este destul de dificil de separat i structurat diferitele canale de transmisie. Cu toate acestea, s-a reuit totui s se mpart canalele n: canale de transmisie tradiionale i canale de transmisie bazate pe imperfecta informatizare a pieei financiare.

Canale tradiionale

Prin canalul ratei dobnzii sunt evideniate mai mult sau mai puin efectele directe ale schimbrilor ratei dobnzii asupra consumului total. Acesta este format din mai multe subcanale, printre care i canalul costului de capital, despre care se crede cel mai adesea c ar fi cel mai elocvent dintre toate n ceea ce privete efectul general asupra GDP (McAdam and Morgan 2001): Datorit rigiditii preurilor, o politic monetar indus la ratele nominale ale dobnzii implic o cretere a ratei reale a dobnzii i eventual n costul de capital (fig.1 e). Asta va duce la creterea costului pentru firmele care investesc n echipamente, maini i n averea real, ceea ce va face ca investiia s fie mai puin profitabil. Dac consumul este deasemenea (parial) finanat prin mprumuturi sau ipoteci, o cretere a costului de capital poate s reduc consumul. Aceast reducere a consumului i a investiiilor duce la o reducere n cererea total (fig.1 f).

Pe de alt parte o cretere a ratei reale a dobnzii duce, de asemenea la creterea interesului pentru economii, fcndu-le mai atractive dect consumul (fig.1 g): menajele tind s economiseasc o parte mai mare a veniturilor lor dac rata dobnzii crete, ceea ce va duce la o scdere a cererii totale (fig.1 h).

Importana canalului ratei dobnzii depinde de elasticitatea dobnzii pentru cererea agregat ea nsi depinznd de relativa importan a componentelor dobnzii pentru cererea agregat din economie (Issing 2001).

Adesea, modelul cel mai puternic i mai dinamic cu care politica monetar poate s influeneze GDP i preurile prin canalul ratei dobnzii depinde de structura financiar existent. Spre exemplu,, ratele dobnzii tind s se ajusteze mai repede pe piaa asigurrilor dect pe piaa mprumuturilor bancare, i deci se poate spune c, de exemplu, canalul costului de capital are nevoie de mai mult timp pentru a-i exercita efectele asupra produciei i preurilor ntr-un sistem financiar bancar dect ntr-un sistem bazat mai mult pe pia.

Un alt aspect ar fi acela c att ajustarea ratei dobnzii ct i maturitatea structurii determin n mod crucial viteza cu care sunt reflectate aciunile politicii monetare n ratele dobnzii. Spre exemplu, cu ct este mai mare aportul ratei variabile de finanare, cu att mai importante vor fi efectele politicii monetare. Din pcate, informaia cu privire la ajustarea ratei dobnzii este limitat. Totui, n comparaie cu SUA i cu multe alte ri europene, caracteristic pentru Germania se pare a fi o mic proporie a mprumuturilor pe termen lung cu rate ale dobnzii variabile.

Canalul cursului de schimb accentueaz faptul c, ntr-o economie cu nite cursuri de schimb flexibile, politica monetar se manifest de asemenea prin schimbri n cursul de schimb. Potrivit condiiei neacoperite de paritate a dobnzii (UIP), rata de schimb nominal este legat de rata nominal a dobnzii care difer n rile respective prin comportamentul arbitrar al participanilor pe pia. Aceasta implic faptul c o politic monetar indus determin o cretere n termen scurt a ratei dobnzilor, n cazul n care celelalte sunt egale, ceea ce duce la o apreciere a monedei naionale fa de cea strin (fig.1 j). Toate celelalte fiind egale, o astfel de apreciere duce la creterea preurilor pentru bunurile i serviciile autohtone exprimate n valut i, n mod similar, duce la scderea preurilor pentru bunurile i serviciile importate exprimate n moned naional (fig.1 k). Aceasta duce n mod direct la scderea inflaiei survenite din consum prin efectele sale asupra preurilor referitoare la import (fig.1 l). Deoarece depinde de extinderea la care bunurile importate sunt folosite ca inputuri n procesul de producie, asta va duce la temperarea preurilor de productor autohtone. Mai mult, prin creterea preurilor pentru bunurile destinate exportului i scderea preurilor pentru cele importate, aprecierea are de asemenea un impact asupra schimbului: n general, duce la un volum mai sczut al exporturilor i la unul mai ridicat pentru importuri, astfel reducndu-se cererea agregat real pentru bunurile i serviciile autohtone (fig.1 m).

Legat de efectul general, cu ct economia este mai deschis, cu att mai important ar trebui s fie canalul ratei de schimb pentru transmisia monetar. nceputul celei de a treia etap a Uniunii Monetare Europene (UME) a redus importana sa pentru rile participante, datorit faptului c zona euro este caracterizat printr-o economie relativ nchis (Angeloni 2001; Issing 2001).

Politica monetar poate funciona i prin intermediul canalului preurilor activelor prin influenarea valorii activelor financiare, ca titlurile i a valorii activelor reale, ca proprietatea. Asta poate fi dobndit, pe de o parte, prin modificarea ratei care este aplicat sconturilor viitoare i, pe de alt parte, prin amodificarea propriu-zis a plilor (fig.1 n). Prosperitatea canalului presupune c averea net este un determinant direct al consumului total, care duce m mod direct la modificarea cererii agregate (fig.1 p). Dac cheltuielile consumatorilor sunt determinate de resursele lui (de capital, reale i financiare), atunci o reducere a preurilor activelor poate induce o tensiune descendent asupra consumului (Modigliani 1971; Mishkin 1996).Efectul echilibrului real presupune o legtur direct ntre masa monetar (real) i cheltuielile totale. Potrivit teoriei convenionale a cererii monetare, o politic monetar restrictiv reduce cantitatea monedei deinute, din moment ce non-bncile i adapteaz portofoliile prin schimbarea tipurilor alternative de active (financiare) pentru o cretere a ratei dobnzii (fig.1 q). Bineneles, o reducere a masei monetare poate fi cauzat de asemenea prin alte variabile-cheie cum ar fi modificrile survenite n rata de schimb sau n preul activelor (fig.1 r). Dac activele financiare i reale sunt substituibile n portofolii, atunci asta va duce, mai mult sau mai puin, la modificri n aceste portofolii care cauzeaz o reducere a cererii agregate (fig.1 s).

Canale de transmisie bazate pe imperfecta informatizare a pieei financiare.

Actualmente, exist o intens dezbatere n ceea ce privete capacitatea politicii monetare de a influena cererea agregat prin modificarea ofertei de fonduri. Canalul-credit susine c ntr-adevr acesta este procesul prin accentuarea existenei imperfeciunilor informaionale pe piaa financiar. Principala presupunere este aceea c solicitantul de fonduri, de preferat ar trebui s aib mai multe informaii despre aciunile sale, perspectivele de succes ale unui proiect de finanare i alte circumstane relevante pentru rezervele de fonduri dect un potenial ofertant (informaie asimetric). Adesea, dup transferul fondurilor, ofertantul nu poate s urmreasc i s controleze n totalitate aciunile solicitantului. Prin asta se poate ajunge la a oferi un stimulent pentru a opri informaiile neavantajoase i de a aciona ntr-un mod benefic pentru el dar n detrimentul ofertantului (hazard moral).

Ofertantul ncearc s menin aceste riscuri la niveluri ct mai reduse prin mrirea cantitii de informaii (ct de mult se poate) sau prin introducerea unor anumite clauze contractuale, ca de exemplu o cerere pentru produse colaterale. Totui, astfel de ajustri, monitorizrisau mecanisme stimulente mresc costurile rezervelor de fonduri.

Fiind dat aceast imperfect informatizare a pieei financiare, modificrile aduse de politica monetar n rezervele de fonduri pot potrivit teoriei canalului-credit surveni datorit a dou sub-canale strns legate: canalul de echilibrare care arat diferenele ntre finanarea intern i extern, i canalul mprumutului bancar care arat diferenele ntre mprumuturile bancare i celelalte mijloace de finanare (externe).

Canalul de echilibrare Potrivit canalului cost de capital, o politic monetar indus de cretere a ratei reale a dobnzii poate face ca proiectele de investiii s devin neatractive, ducnd la o reducere a cererii agregate (fig.1 e,f). Conceptul de baz poate fi exprimat prin reducerea valorii prezente (nete) a plilor viitoare preconizate cauzate de creterea ratei dobnzii, care, fie este datorat unei creteri a taxei de scont aplicat plilor viitoare i/sau unei reduceri a nsi plilor preconizate. Prin urmare, argumentul se bazeaz pe informaii despre valoarea prezent a rambursrii ateptate a proiectului respectiv de investiii, i deci, nu conine informaii despre situaia actual sau trecut a solicitantului.

Aceast lips de informaii nu mai este valabil dac piaa financiar este caracterizat prin informaie asimetric i hazard moral. n acest caz, finanarea extern atrage costuri ale ageniei care pot fi evitate de ctre investitor atta timp ct acesta este capabil s-i creeze fonduri interne. Diferena dintre preul unui element al finanrii interne i unul al finanrii externe, prima finanrii externe, depinde de anumii factori. Cu ct este mai mare averea net potenial a solicitantului, cu att se vor reduce costurile ageniei survenite n urma contractului financiar optim, deoarece o avere net mai mare l determin pe solicitant s reduc conflictul potenial de interes cu creditorul, fie prin autofinanarea unei pri mai mari, fie prin oferirea unor mai multe produse colaterale pentru a-i garanta obligaiile (Bernanke i Gertler 1995).

Aceast relaie negativ dintre averea net a solicitantului i prima finanrii externe are dou implicaii macroeconomice importante. O prim implicaie este faptul c averea net este prociclic, pe msur ce solicitanii au un grad de solvabilitate mai mare n perioade prolifice, aspect ce va genera o cretere a costurilor ageniei, i implicit a primei finanrii externe aflate n regres i un declin n avntul economic.

Cu privire la cea de-a doua implicaie, perioadele de criz ale averii nete ale solicitanilor poate influena n mod negativ prima finanrii externe i astfel, s cauzeze adevrate fluctuaii. O astfel de perioad de criz poate fi , principial, o msur a politicii monetare. De exemplu, creterea ratei dobnzilor este cauzat de o politic monetar restrictiv care tinde s creasc dobnda pentru datoriile nepltite. n condiiile n care celelalte sunt egale, asta duce la o capacitate mai sczut a solicitanilor de a-i crea fonduri interne, i prin urmare, se agraveaz raportul dintre autofinanare i finanarea total, dar n schimb, tinde s creasc prima de finanare extern (Fig.1 t). Adesea, o politic monetar de cretere a ratei dobnzii duce la o scdere a preurilor activelor (Fig.1 n, o) care poate reduce averea net a solicitantului. n timp ce prosperitatea canalului presupune existena unei legturi directe dintre avere i consumul total (Fig.1 p), canalul echilibrrii susine c politica monetar a ratei dobnzilor duce la o cretere mai nceat a valorii acestor active care pot fi folosite n regim colateral, pe care bncile sau alte instituii financiare le cer pentru monitorizare i/sau pentru a crea anumite stimulente. Acest lucru poate duce la nrutirea coeficienilor de risc ale potenialilor solicitani, i implicit la mrirea primei de finanare extern (Fig.1 u). Se vor reduce astfel rezervele de fonduri (Fig.1 v) i/sau vor crete costurile de finanare extern (Fig.1 x). Ambele efecte tind s descurajeze consumul total (Fig.1 f, w).

Ipoteza ordinii de alegere, care se aseamn cu cea a canalului-credit din perspectiva informatizrii imperfecte a pieei financiare, susine c firmele apeleaz mai nti la fondurile proprii de finanare i apoi la cele externe pentru a evita pe ct posibil o prim ridicat a finanrii externe.

O reducere a fondurilor interne ale firmelor generat de intervenia unei politici monetare de cretere a ratei dobnzilor va fora firmele s apeleze la o cretere a ponderei finanrii externe. Totui, o astfel de politic monetar restrictiv poate avea un efect pozitiv asupra cererii pentru finanarea extern. Acest efect este susinut de de ctre angajamentele de mprumut existente i liniile de credit la care firmele pot recurge uor.

Canalul mprumutului bancar

n timp ce canalul de echilibrare ia n considerare toate tipurile de finanare, canalul mprumutului bancar se concentreaz ,principial, asupra mprumutului bancar. Potrivit teoriei convenionale cerere de moned, prin introducerea unei rate a dobnzii ridicate de ctre banca central se va reduce cererea pentru masa monetar deoarece non-bncile i adapteaz portofoliile prin schibarea tipurilor alternative de active financiare (Fig.1 q, r). n timp ce efectul echilibrului real presupune o legtur direct ntre depozitele non-bncilor i cheltuielile totale (Fig.1 s), el mai include i o legtur indirect n cazul canalului mprumutului bancar. Aici, reducerea depozitelor duce la o micorare a obligaiilor bncilor i, implicit la o micorare a activelor lor, determinnd astfel bncile s-i reduc resursele de mprumut (Fig.1 y), descurajndu-se cheltuielile totale (Fig.1 x) n afar de cazul cnd reducerea mprumuturilor este nsoit de o diversificare corespunztoare a tipurilor alternative de finanare. Din acest motiv, pentru a avea un efect canalul mprumutului bancar asupra cheltuielilor totale, non-bncile ar trebui s nu poat s compenseze n totalitate reducerea mprumuturilor bancare prin folosirea altor tipuri de finanare.

Totui, o ofert de mprumut bancar poate, principial, s rmn neafectat n ciuda unei politici monetare de reducere a depozitelor dac:

1. banca este capabil s strng suficiente fonduri adiionale, spre exemplu, prin emiterea de titluri bancare (Romer and Romer 1990); i/sau

2. banca poate atrage suficiente active deinute altele dect mprumuturi, spre exemplu, prin reducerea garaniilor sau a depozitelor deinute la alte bnci.

n ceea ce privete punctul 1 este suficient pentru existena canalului mprumutului bancar ca bncile s nu fac fa unei cereri perfect elastice pentru obligaiile lor, exceptndu-le pe cele legate de depozite. Sunt mai multe motive ntemeiate pe baza crora se poate presupune c cererea pentru obligaiile non-depozite nu este perfect elastic. Unul dintre acestea ar fi c ele nu sunt protejate (complet) de asigurarea depozitului. Un altul ar fi acela c prin strngerea de fonduri prin emiterea garaniilor se va crea probabil costuri relativ mari (fixe) de tranzacii astfel c acest instrument financiar nu poate fi folosit cu uurin de ctre toate bncile.

Ct despre punctul 2, bncile vor compensa n totalitate o reducere a obligaiilor lor prin reducerea altor active dect mprumuturile bancare numai n condiiile n care mprumuturile bancare i acele active sunt complet substituibile. Cu toate acestea o substituire perfect nu este o presupunere realist. mprumuturile i celelalte active pot fi chiar complementare unul fa de cellalt, ntr-o anumit msur. Diferite active comport ctiguri diferite, riscuri i lichiditate diferit, iar bncile ar putea fi interesate s dein o anumit combinaie a acestor active diferite (inclusiv mprumuturi) n loc s diversifice riscurile i s-i asigure lichiditi.

Cu toate acestea, dac bncile menin relaii apropiate i pe termen lung cu solicitanii lor de credite asta s-ar putea datora deinerea unei anumite poziii precise a activelor pentru a atenua socuri care altfel ar afecta portofoliul de mprumuturi. Astfel de relaii apropiate cu clienii sunt importante pentru banc deoarece acetia ar putea contribui la reducerea costurilor datorate imperfectei informatizri pe piaa financiar: o relaie pe termen lung care ar putea fi caracterizat prin contacte repetate ntre banc i solicitantul de credit, permite, pe de o parte, construirea ncrederii i a reputaiei. Pe de alt parte, permite folosirea multipl a informaiei deja obinut i a experienei ctigate. Fcnd o comparaie, spre exemplu, mprumuturile bancare faciliteaz fructificarea acestor avantaje deoarece ele leag prile contractante una de cealalt, i permite fructificarea economiilor individuale.

Concluzia ce poate fi tras din cele expuse mai sus cu privire la sistemul bancar german i la Bundesbank este aceea c prin natura operaiilor pe care le desfoar, bncile germane sunt considerate ca fiind etalonul de banc universal deoarece ceea ce a difereniat sistemul bancar german de celelalte sisteme bancare a fost, n special, complexitatea sa structural i puterea bncilor sale. Dat fiind numrul mare de bnci i oficii bancare, Germania era, i nc mai este una dintre cele mai puternice economii bancare din lume.Instrumente ale politicii monetare

a

b

Ateptri inflaioniste

Rata dobnzii pe termen lung

Cursuri monetare pe pia

dd

c

Cheltuieli de capital

Finanri externe

Economii vs. consum

Rezerve de finanare

Curs de schimb

Preurile activelor

Costuri de import i export

Bani i alte active financiare

Cererea total

Producie i inflaie

Salarii i costuri de formare

e

g

i

t

q

n

o

jj

x

u

r

a

f

h

w

p

y

s

m

l

v

Fig.1 Reprezentarea simplificat a procesului de transmisie monetar

Din cauza statutului su de banc ipotecar hibrid, HVB este singura mare banc care este scutit de prevederile actului german ipotecar din 1899, care interzice bncilor comerciale de a desfura activiti bancare de ipotec n nume propriu.

La sfritul anului 2000, West LB, cel mai mare Landesbanks deinea 39,9% din Landesbank Schleswig-Holstein care, ea nsi deinea 49,5% din Hamburgische Landesbank.

n 2001, DG Bank instituia central anterioar a grupului de cooperative de credit a fuzionat cu GZ-Bank, una din cele dou bnci centrale cooperative regionale, pentru a forma DZ Bank.

n general, se disting trei tipuri de rigiditi: pli lipicioase, preuri lipicioase i modele limitate de participare (Christiano et al. 1997).

Bineneles, politica monetar poate influena preurile activelor prin efectele asupra inflaiei previzionate sau asupra ratei de schimb (Fig.1 o).

11