SIMPOZION INTERJUDEȚEAN „ÎMPREUNĂ PENTRU O …SIMPOZION INTERJUDEȚEAN „ÎMPREUNĂ PENTRU O...

SIMPOZION INTERJUDEȚEAN „ÎMPREUNĂ PENTRU O EDUCAȚIE DURABILĂ” – 26.05.2017

1 LICEUL TEHNOLOGIC ADMINISTRATIV ȘI DE SERVICII „VICTOR SLĂVESCU” PLOIEȘTI, PRAHOVA



SIMPOZION

INTERJUDEȚEAN

„ÎMPREUNÃ

PENTRU

O

EDUCAȚIE

DURABILÃ”

COORDONATORI

Prof. Nicoleta SEVASTIAN

Prof. Mihaela Iuliana VINTILESCU

PLOIEŞTI 2017

ISBN 978-606-8752-64-8

AUTORII îşi asumă responsabilitatea pentru lucrările publicate, în ceea ce priveşte

conţinutul şi originalitatea lor.



CUPRINS

SECȚIUNEA CADRE DIDACTICE Pag.

Anghel Gheorghița, Colegiul Economic „Ion Ghica” Târgoviște, Județ Dâmboviţa - Promovarea învățării la locul de muncă în parteneriat cu agenţii economici

7

Apetrei Ana – Maria, Şcoala Gimnazială „Sfânta Vineri” Ploieşti, Județ Prahova - Proiect educaţional „APPLE DAY”

8

Apostol Virginia, Colegiul Agricol „Gheorghe Ionescu Siseşti” Valea

Călugărească, Prahova - Şcoala TA de vară - proiect extraşcolar 11

Buzea Simona, Şcoala Gimnazială Nr. 27 „Anatol Ghermanschi” Braşov, Jud

Braşov - Mobilizarea diferitelor abilităţi pentru creşterea motivaţiei 15

Ciulei Elena Despina, Colegiul Silvic „Bucovina”, Câmpulung Moldovenesc, Judeţ

Suceava - Locul meu pe piaţa muncii 18

Deaconescu Emilian, Școala Gimnazială „Nichita Stănescu” Ceptura, Judeţ

Prahova - „Cariera militară, un vis!” - proiect educational 20

Şişman Vasilica Valerica, Școala Gimnazială „Nichita Stănescu”Ceptura, Judeţ

Prahova - „Cariera militară, un vis!” - proiect educaţional 20

Dinu Izabela, Şcoala Primară Zănoaga – Dumbrava, Judeţ Prahova

„Fără Frontiere” – proiect de parteneriat educational 28

Dascălu Silvia, Grădiniţa cu Program Normal Zănoaga – Dumbrava, Judeţ

Prahova - „Fără Frontiere” – proiect de parteneriat educational 28

Dinu-Pătraşcu Mihail, Liceul Tehnologic Administrativ şi de Servicii „Victor

Slăvescu” Ploieşti, Judeţ Prahova - Comunicarea, element primordial în realizarea unei educaţii performante

30

Dodu Cristina Viorica, Şcoala „Pictor Nicolae Grigorescu”, Titu, Judeţ Dâmboviţa - Profesori implicaţi şi elevi motivaţi de excursiile şcolare

32

Dulu Claudia, CŞAP Colegiul Naţional „Nichita Stănescu” Ploieşti, Județ Prahova

- Plan de consiliere pentru adolescenţii cu părinţii plecaţi la lucru în străinătate 34

Mocanu Maria, CŞAP Slănic, Județ Prahova

- Plan de consiliere pentru adolescenţii cu părinţii plecaţi la lucru în străinătate 34

Graure Daniela, Colegiul Economic „Maria Teiuleanu” Piteşti, Judeţ Argeş

- Excursiile şi activităţile extraşcolare în viaţa elevilor şi a profesorilor 38

Graure Silviu, Colegiul Economic „Maria Teiuleanu” Piteşti, Judeţ Argeş

- Excursiile şi activităţile extraşcolare în viaţa elevilor şi a profesorilor 38

Graure Nicoleta, Colegiul Economic „Maria Teiuleanu” Pitești, Judeţ Argeș

- Interculturalitatea 41

Baboi Corina, Colegiul Economic „Maria Teiuleanu” Pitești, Judeţ Argeș

- Interculturalitatea 41

Ivan Ioana, Liceul Tehnologic Administrativ şi de Servicii „Victor Slăvescu”

Ploieşti, Județ Prahova - Iniţierea unei afaceri 45

Ilie Mariana, Inspectoratul Şcolar Judeţean Prahova Empatia ca trăsătură a inteligenţei emoţionale

47

Niculcea Camelia Florentina, Şcoala Gimnazială Nr. 27 „Anatol Ghermanschi”

Braşov, Braşov – Povestea unei victoria 51

Parniu Cristina, Liceul Tehnologic Administrativ şi de Servicii „Victor Slăvescu”

Ploieşti, Prahova - Educaţia religioasă în viaţa tinerilor 53



SECȚIUNEA CADRE DIDACTICE Pag.

Pavel Marius Constantin, Şcoala „Pictor Nicolae Grigorescu”, Titu, Judeţ

Dâmboviţa - Valenţe didactice şi educative ale icoanei 54

Pescaru Nicoleta, Liceul Tehnologic Administrativ şi de Servicii „Victor Slăvescu”

Ploieşti, Judeţ Prahova - Profesor - elev: educaţie durabilă 58

Popa Roxana, Colegiul Tehnic „Independenţa” Sibiu, Judeţul Sibiu

- Positive life – Viaţa la pozitiv 63

Ploscaru-Lungulescu Ana, Liceul Tehnologic “Constantin Brâncoveanu” Baia de

Aramă, Judeţ Mehedinţi - Rolul relaţiei dintre familie, şcoală şi comunitate 67

Potinteu Alina Elena, Liceul Tehnologic Administrativ şi de Servicii „Victor

Slăvescu” Ploieşti, Judeţ Prahova - Educaţia, factor cheie în procesul de dezvoltare

durabilă

69

Stoica Luiza, Liceul Tehnologic Administrativ şi de Servicii „Victor Slăvescu”

Ploieşti - Educație durabilă în turism și sport 71

Enache Bogdan Costin, Şcoala Gimnazială „Traian Săvulescu” Comuna

Izvoarele, Judeţul Prahova - Educație durabilă în turism și sport 71

Toderiţă Diana Mihaela, Școala Gimnazială „George Bacovia” Bucureşti - Rolul profesorului în stimularea potențialului creativ al elevilor

75

SECȚIUNI - ELEVI

SECȚIUNEA I – EDUCAȚIE DURABILĂ Pag.

DANSUL ESTE HOBBY-UL MEU, Elev: Ungureanu Camelia, prof. Anghel

Gheorghiţa, Colegiul Economic „Ion Ghica” Târgovişte Judeţ Dâmboviţa

77

MATEMATICA – ŞTIINŢĂ EXACTĂ; MATEMATICA ÎN VIAŢA COTIDIANĂ

Elevi: Dura Andra Elena, Păun Denisa Gabriela prof. Dumitru Laura, Liceul

Tehnologic Administrativ şi de Servicii „Victor Slăvescu” Ploieşti Judeţ Prahova

80

OBEZITATEA – PROBLEMĂ A SOCIETĂŢII MODERNE Elevi: Dragomirescu

Georgiana, Nica Andrei, Stănescu Magdalena, prof. Dima Cosmin, Liceul

Tehnologic Administrativ şi de Servicii “Victor Slăvescu” Ploieşti, Judeţ Prahova

82

ROLUL IGIENEI DENTARE ÎN DEZVOLTAREA OMULUI Elev Apostoiu

Cosmin prof. Dima Paula Liceul Tehnologic Administrativ şi de Servicii „Victor

Slăvescu” Ploieşti Judeţ Prahova

86

SIGURANŢA PE INTERNET Elev Toma Cătălin prof. Popescu Amalia Liceul

Tehnologic Administrativ şi de Servicii „Victor Slăvescu” Ploieşti Judeţ Prahova

89

SUCCESUL ÎN VIAŢA ADOLESCENTULUI Elev Mareş Nicolae prof. Sandu-

Macovei Răzvan Liceul Tehnologic Administrativ şi de Servicii „Victor Slăvescu”

Ploieşti Judeţ Prahova

91

VOLUNTAR PENTRU COMUNITATE - PROIECT EXTRAŞCOLAR Elev

Drăgan Adrian prof. Apostol Virginia Colegiul Agricol „Gheorghe Ionescu Siseşti”

Com. Valea Călugărească, Judeţ Prahova

94



SECȚIUNEA A II-A

GHIDUL TURISTIC – BUNE PRACTICI Pag.

ALBA IULIA, UN ORAȘ PLIN DE ISTORIE, Elevi: Stan Georgiana Cristina,

Garaiman Elena, Petre Georgiana, prof. Stoica Luiza, Liceul Tehnologic

Administrativ şi de Servicii “Victor Slăvescu” Ploieşti, Judeţ Prahova

97

BUCUREŞTI – CULTURĂ ÎN STIL AUTENTIC ROMÂNESC, Elevi: Rohat

Valentin, Ghinea Alexandra, prof. Stoica Luiza, Liceul Tehnologic Administrativ şi

de Servicii “Victor Slăvescu” Ploieşti, Judeţ Prahova

100

CĂLĂTORIE VIRTUALĂ PRIN BAIA DE ARAMĂ ȘI PONOARELE,

MEHEDINŢI, Elev Gheorghescu Cosmin, prof. Ploscaru-Lungulescu Ana, Liceul

Tehnologic „Constantin Brâncoveanu”, Baia de Aramă, Judeţ Mehedinţi…

102

DEZVOLTAREA TURISMULUI VITICOL PRIN PROGRAME DE TIP

„DRUMUL VINULUI”, Elevi: Brezeanu Gabriela, Dinu Elena, Ghinea Alexandra,

prof. Sevastian Nicoleta, Liceul Tehnologic Administrativ şi de Servicii „Victor

Slăvescu” Ploieşti, Judeţ Prahova

106

ESENŢA VIEŢII ÎN MARAMUREŞ, Elevi: Huiu Alexandra, Beczi Edward; prof.

Fruja Cristina, Liceul Tehnologic „Grigore Moisil” Deva, Judeţ Hunedoara 117

PE URMELE „NABABULUI”… ÎN PRAHOVA, elev Ştefan Fabiana, prof. Dinu-

Pătraşcu Mihail, Liceul Tehnologic Administrativ şi de Servicii “Victor Slăvescu”

Ploieşti, Judeţ Prahova

122

POLINEZIA FRANCEZĂ, Elev Andrei Oana, prof. Milici Talida, Colegiul

Național „Mihai Viteazul” Ploiești, Judeţ Prahova 125

GÂNDURI ȘI POEZIE, Elevi: Aida Caramidaru, Balea Silviu, Dorina Ani, Elena

Sandu, Paula Șerban, prof. consilier Ruxandra Corodeanu, Colegiul Național

„Nicolae Grigorescu” Câmpina, județ Prahova

130

SECȚIUNEA WORKSHOP……………………………………………...….134

IMAGINI DIN ACTIVITĂȚILE SIMPOZIONULUI……………………………………………..………….136

SECȚIUNEA a III-a CADRE DIDACTICE



PROMOVAREA ÎNVĂȚĂRII LA LOCUL

DE MUNCĂ ÎN PARTENERIAT CU

AGENŢII ECONOMICI

prof. Anghel Gheorghița, Colegiul Economic „Ion Ghica” Târgoviște, Judeţ Dâmboviţa

În zilele noastre, se doreşte tot mai mult ca elevii de liceu să fie angrenaţi în activităţi

practice care să-i pregătească pentru viitor, pentru un loc de muncă onorabil.

Şcoala noastră a reuşit să implice agenţi economici care să vină în întâmpinarea

acestei soluţionări a pieţei muncii.

Elevii de la domeniul Alimentaţie Publică, în funcţie de specializarea pe care o

urmează, sunt îndrumaţi de un tutore la locul de practică, restaurant, bucătărie, cofetărie,

patiserie. Având în vedere că avem şi clase de profesională, acestea îşi desfăşoară orele de

instruire practică atât la agentul economic, cât şi în Resturantul Junior - şcoală.

Elevii îşi dezvoltă competenţele de lucru în echipă, comunicare, manevrarea

ustensilelor, utilajelor, deprinderi de obţinere a unor preparate şi de pregătire a materiilor

prime, a unor sosuri.

Elevii implicaţi în astfel de activităţi sunt dornici de nou,

de a învăţa cât mai bine să facă preparatul care-l pregătesc, de a

comunica cu colegii, de a se perfecţiona mai bine decât colegul…

Sunt convinsă că, orele petrecute la agentul economic, îi ajută pentru viitor, mai ales

să se maturizeze ca oameni şi să devină mai responsabili.



PROIECT EDUCAŢIONAL „APPLE DAY”

prof. Apetrei Ana – Maria, Şcoala Gimnazială „Sfânta Vineri ” Ploieşti, Județ Prahova

Proiectul „APPLE DAY” (Ziua Mărului) este o aplicaţie a cursului „OUTDOOR

ENVIRONMENTAL EDUCATION – TAKING LEARNING OUTDOORS” la care am

participat în luna mai 2011, în localitatea Linkӧping, Suedia. Acest curs a fost finanţat din

fonduri europene prin Programul de Învăţare pe tot parcursul vieţii (LLP).

În literatura de specialitate aflăm unele referiri la educaţia în afara clasei, astfel: “În

sensul normativ, educaţia în afara şcolii este caracterizată prin procese de învăţare orientate

către acţiune, deseori relaţionate cu activităţi în mediul înconjurător. În sens operaţional

educaţia - outdoor creează multe oportunităţi de a veni în contact cu natura” („Outdoor

education - Literary education and sensory experience”, Lars Owe Dalhgren & Anders

Szepanski, Kinda Education Center, Kisa, 2005). „Outdoor education” este o pedagogie

constructivistă, unde elevii îşi construiesc propriile viziuni asupra lumii, bazându-se pe

experienţa personală” –„Outdoor education- Authentic learning in the context of landscapes”,

vol. 2, Kisa, Sweden, 2002.

Proiect „Apple Day” (Ziua Mărului)

Argumentare

Am aplicat cunoştinţele acumulate la acest curs, realizând un proiect educaţional cu

tema “mărul” pentru a oferi posibilitatea elevilor de a aborda dintr-o perspectivă

transdisciplinară şi interdisciplinară cunoştinţele despre acest fruct. Astfel elevii au participat

la un proiect care i-a ajutat să stabilească unele conexiuni între ceea ce ştiu şi ceea ce pot

învăţa de la alţii, activitatea devenind mai atractivă prin folosirea metodelor activ

participative, respectiv învăţarea prin proiect. Am aplicat în acest proiect Teoria inteligenţelor

multiple a lui Howard Gardner, care a ierarhizat opt tipuri de inteligenţă: inteligenţa

lingvistică,inteligenţa logico-matematică, inteligenţa muzicală, inteligenţa spaţială,

inteligenţa kinestezică, inteligenţa interpersonală, inteligenţa intrapersonală şi inteligenţa

naturalistă.

Obiective

Încurajarea comportamentului creativ al elevilor;

Cunoaşterea importanţei sănătăţii ca element indispensabil vieţii;

Valorificarea cunoştinţelor şi abilităţilor dobândite în cadrul altor activităţi la diferite

discipline;

Promovarea relaţiilor sociale prin cooperare pentru realizarea unui proiect în afara

clasei.

Loc de desfăşurare: curtea şi parcul şcolii

Resurse materiale: mere, coli de flipchart, acuarele, pensule, marker, creioane, coli de

scris, obiecte din natură (frunze, crenguţe, flori), cârlige, hârtie colorată în folii de plastic,

harta Europei, linie, cretă.

Forma de organizare: 5 grupuri de câte 5 elevi. Formarea grupelor se face astfel:

coordonatorul împarte elevilor care aşteaptă cu ochii închişi, cinci obiecte din natură ( o

floare, o rămurică, o frunză verde, o frunză uscată, o pietricică). Fiecare echipă se formează

din câte cinci elevi care au cele cinci obiecte diferite şi îşi aleg o denumire în legătură cu

acestea.

Calendarul proiectului: două ore

Desfăşurarea activităţii



După organizarea grupelor, profesorul explică cerinţele proiectului. Fiecare echipă va

începe prin alegerea unei cerinţe (dacă este obligatorie este scrisă pe o foaie colorată) care se

află prinsă cu cârlige, pe o sfoară laînălţimea elevilor. Fiecare elev primeşte la începutul

activităţii un măr pe care îl va purta pe toată perioada proiectului.

Cerinţele sunt următoarele:

1. Scrie o poezie scurtă despre MĂR! (fiecare elev din echipă alege un loc în parcul şcolii,

10 minute)

2. Cântaţi în grup un cântec despre MĂR! (5 minute)

3. Ce ţări ar străbate MĂRUL dacă ar fi transportat cu trenul din Suedia? Dar dacă ar fi fost

adus cu vaporul ce mări şi oceane ar fi străbătut? (5 minute)

4. Povestiţi unul celuilalt ceea ce cunoaşteţi despre soiurile de MERE, din ţara noastră (5

minute)

5. Fiecare trebuie să ghicească cât cântăreşte MĂRUL pe care îl deţine. Notează! (5 minute)

6. Timp de 2 minute trebuie să pictezi o parte dintr-un MĂR care este desenat pe o coală de

flipchart.

7. MĂRUL - fructul cunoaşterii- Povestiţi pe scurt şi notaţi pe fişă ceea ce cunoaşteţi despre

mere (5 minute)

8. Cum spuneţi MĂR în cât mai multe limbi străine? (5 minute)

9. Creaţi un joc în care să folosiţi MĂRUL! (10 minute)

10. Căutaţi trei obiecte din natură care să înceapă cu literele din cuvântul MĂR. Folosiţi-le

pentru a creea un aranjament care va fi expus pentru a fi văzut şi de ceilalţi colegi (15 minute)

11. Când auziţi cuvâtul MĂR - ce asociaţii vă vin în minte? Scrieţi pe fişă! (5 minute)

12. Mergeţi cu un MĂR pe cap, pe traseul desenat! (5 minute)

13. Dramatizaţi o poveste în care MĂRUL are un rol important. Realizarea ei va fi

repetată la sfârşitul proiectului, pentru a fi vizualizată şi de ceilalţi colegi (15 minute)

Tipuri de produse: pictura “MĂRUL”, poezii, cântecele, jocuri, dramatizări, expoziţie,

portofoliul proiectului.

Evaluare

Prezentarea produselor finale realizate în colectiv şi de fiecare echipă în parte;

Schimb de impresii privind modul de lucru, cât de mult s-au ajutat şi au colaborat;

Realizarea unei expoziţii cu produsele finale ale proiectului;

Realizarea unui portofoliu cu produsele proiectului.

Tema aleasă poate varia în funcţie de ceea ce ne propunem noi, cadrele didactice.

Astfel temele alese potfi: „WATER DAY” („Ziua Apei”), „EARTH DAY” („Ziua

Pământului”) etc., iar activitatea durează în funcţie de numărul de cerinţe, de timpul pe care îl

avem la dispoziţie. Acest proiect educativ se poate lucra în două ore sau se poate desfăşura pe

parcursul unei zile.

În loc de concluzii, putem aprecia faptul că „în perspectiva post modernistă, şcoala

este doar unul din multele medii înconjurătoare de învăţare. Outdoor education este una din

multele stategii ale viitorului alături de tehnologiile ICT, capabile să înveţe unde, cum şi

cândvrem noi, în alte locuri decît spaţiul artificial de învăţare al clasei”. („Outdoor education -

Literary education and sensory experience”, Lars Owe Dalhgren &Anders Szepanski, Kinda

Education Center, Kisa, 2005)

Bibliografie

1. Lars Owe Dalhgren &Anders Szepanski; Outdoor education – Literary education and

sensory experience, Kinda Education Center, Kisa, 2005



2. Outdoor education - Authentic learning in the context of landscapes, vol. 2, Kisa,

Sweden, 2002

3. Note de curs „Outdoor Environmental Education - Taking Learning outdoors”,

Linkӧping, Suedia, 15-22 mai 2011



ŞCOALA TA DE VARĂ - PROIECT

EXTRAŞCOLAR

prof. Apostol Virginia, Colegiul Agricol „Gheorghe Ionescu Siseşti” Com. Valea

Călugărească, Judeţ Prahova

Proiectul „Școala Ta de vară” a fost un proiect

implementat în perioada 07.05-07.08.2016, de către Asociația

„Tinerii Volunari – Valea Călugărească” cu sprijinul Direcției

Județene pentru Tineret Prahova, Colegiului Agricol „Gheorghe

Ionescu Sisești” și Asociația pentru Sănătate Educație și Familie,

pentru copii Școlii Gimnaziale „Ion Ionescu” din localitate.

Proiectul și-a propus să contribuie la soluționarea a două

probleme majore întâlnite în rândul copiilor din Valea

Călugărească. În primul rând pe timpul vacanței, şcolarii rămân

nesupravegheaţi, fiind expuşi anturajelor periculoase ale străzii,

dependenței tot mai accentuată de Internet, consumului de alcool

sau de droguri. În al doilea rând, copiii talentați care tind spre

excelență, nu au instrumentele necesare dezvoltarii pe timpul

vacanței. Lipsa oricărui proiect zonal pentru dezvoltarea abilitaților și întreruperea

programului educativ, constituie o problemă serioasă a comunității.

Proiectul şi-a propus să vină în ajutorul copiilor din Valea Călugărească oferind o

alternativă la izolarea în lumea virtuală, dar și ocazia de a-și descoperi și dezvolta abilitățile în

cadrul unor ateliere pe diferite specializări.

Scopul proiectului: Crearea unei alternative de învățare, îmbunătățind performanețele

copilului, pentru ocuparea timpului liber în mod plăcut și util.

Obiectivele proiectului:

Dezvoltarea cognitivă a copiilor prin muzică pentru un număr de 10 copii, proveniţi de

la unitățile de învățământ din Valea Calugărească, prin organizarea a 4 întâlniri din cadrul

atelierului de lucru „ Chitarele soarelui de vară”, în perioada 04–29.07.2016.

Dezvoltarea creativității pentru un număr de 10 copii, proveniţi de la unitățile de

învățământ din Valea Calugărească, prin organizarea a 4 întâlniri din cadrul atelierului de

lucru „Mâini dibace”, în perioada 04–29.07.2016

Dezvolarea cunoştinţelor privind comportamentul de consum al unui număr de 10

copii, proveniţi de la unitățile de învățământ din Valea Calugărească, prin organizarea a 4

întâlniri din cadrul atelierului de lucru „ABC-ul tânârului consumator de bunuri”, în perioada

04–29.07.2016.

Dezvoltarea abilităţilor de comunicare în limba engleză a unui număr de 10 copii,

proveniţi de la unitățile de învățământ din Valea Calugărească, prin organizarea a 4 întâlniri

din cadrul atelierului de lucru „English for beginners”, în perioada 04–29.07.2016.

Dezvoltarea deprinderilor pentru o alimentație sănătoasă pentru un număr de 10

adolescenți, proveniţi de la unitățile de învățământ din Valea Calugărească, prin organizarea a

4 întâlniri din cadrul atelierului de lucru „Mănâncă sănătos, fii sănătos!”, în perioada 04–

29.07.2016



Promovarea voluntariatului în rândul celor 15 tineri ai ONG-urilor aplicante, prin

implicarea acestora ca animatori la cele 5 ateliere de lucru, organizate în Valea Călugărească,

în perioada 04-29.07.2016

Număr participanți: 70 elevi - membrii ai Școlii Gimnaziale „Ion Ionescu” din Valea

Călugărească

Activităţi

A1: Identificarea participanţilor pentru atelierele de lucru

În luna mai 2016 a fost lansat apelul de selecție pentru elevii Școlii Gimnaziale „Ion

Ionescu” din Valea Călugărească. Au urmat sesiuni de întâlnire cu elevii și părinții acestora,

cu această ocazie distribuindu-se formularele de înscriere. Doritorii au depus la secretariatul

școlii/a structurilor școlare aceste formulare. Au fost formate grupele în funcție de opțiunile

copiilor.

A2: Pregătirea voluntarilor /animatorilor

În luna iunie s-au desfășurat 5 cursuri de pregătire a voluntarilor/animatori în vederea

susținerii de către aceștia a atelierelor de lucru, cursurile desfîșurându-se la Biblioteca

Județeană „Nicolae Iorga” Ploiești. La cursul de handmade (2 întâlniri), trainerul împreună cu

voluntarii au ales împreună formele care vor fi realizate cu copii din Valea Călugărească

(grupul ţintă) și au exersat formale de bază. La cursul de comunicare și psihologia copilului (1

întâlnire), trainerul a prezentat câteva dintre metodele de învățare, dar și aspecte privind

comunicarea cu copii și preadolescenții.

Cursul „Metode de educaţie nonformală” (1 întâlnire), a avut ca scop stabilirea

tipurilor de exerciții/jocuri energizer pe care voluntarii să le aplice în cadrul atelierelor de

lucru pentru animarea participanţilor.

În cadrul cursului de metodica predării limbii engleze pentru începători (1 întâlnire),

au fost alese temele abordate în cadrul atelierului.

A3: Atelierele propriu-zise

În luna iulie au fost organizate 5 ateliere tematice (2 ore pe zi pentru fiecare atelier,

timp de patru săptămâni, între orele 10.00 – 12.00), la sediul Școlii Gimnaziale „Ion Ionescu”

din Valea Călugărească. Fiecare atelier a fost susținut de către un grup de 3

voluntari/animatori. Transmiterea conținuturilor s-a realizat îmbinând metodele moderne de

învățare cu metodele de educație nonformală. Fiecare atelier s-a adresat unui număr de 10- 20

elevi.

Atelierul de alimentație sănătoasă pentru

adolescenti ”Mănâncă sănătos, fi sănătos!”– adresat

elevilor cu vârste cuprinse între 12-14 ani s-a desfășurat în

zilele de 04,11,18,25.07.2016.

Atelierul și-a propuns să conștientizeze adolescenții

cu privire la pericolul obezității, cauzele care o declanșează

și să ofere soluții în lupta cu obezitatea. Cele patru întâlniri

au fost structurate tematic după cum urmează: Marele

dejun, Prânzul voinicilor, Desertul sănătos și Băuturi

răcoritoare pline de nutrienți. Pentru „Marele dejun” copii

au preparat pate de avogado, pate de năut, unt de arahide. „Prânzul voinicilor” a constat în

prepararea unei supe de linte și a unei salate orientale. Desertul a implicat copii în prepararea

înghețatei de banane și a ruladei de biscuiți. Shake-ul de pepene cu iaurt, milkshake-ul de

banane și sucul de ghimbir au fost băuturile pe care participanţii le-au pregătit în ultima zi.



În cadrul fiecarei întâlniri au fost trei părți distincte: jocuri de cunoaștere și relaționare,

instruire teoretică cu privire la o alimentație sănătoasă și rețete practice pregătite de către

copii cu ajutorul voluntarilor.

Atelierul de educație consumatoristă ”ABC-ul tânârului consumator de bunuri” –

adresat elevilor cu vârste între 8-12 ani, s-a desfășurat în zilele de 05,12,19, 26.07.2016.

Copiii, cu ajutorul voluntarilor animatori, au descoperit care sunt drepturile

fundamentale ale consumatorilor, au aflat prin joc informaţii privind etichetarea produselor

alimentare, și-au creat propriile etichete, au fost prezentate strategii de marketing pe care le

aplică supermarketurile, inclusiv modul în care comercianții atrag consumatorii prin modul de

așezare a produselor pe raft, a fost elaborat un ghid de cumpărături și au fost realizate desene

folosind ambalaje/oferte ale unor produse.

Cu ajutorul voluntarilor, utilizând jocul de rol,

au fost create situații ipotetice dintre un vânzător și un

cumpărător - de tip “Așa Da”, “Așa Nu”.

A fost vizitată Sociatatea SENAPAN, fabrica

de pâine din localitate, ocazie în care participanții au

aflat din partea unui producător, aspecte legate de

modul în care acesta trebuie să respecte drepturile

consumatorilor.

Atelierul de muzică „Chitariștii soarelui de

vară” (pentruelevii cu vârste între 10- 12 ani) a început activitatea pe 06.07.2016, având

întâlniri în fiecare zi de miercuri din luna iulie.

Lecțiile de chitară au oferit posibilitatea

citirii la prima vedere, recunoașterii și reproducerii

de sunete și fragmente muzicale, teorie, tehnica

instrumentală, repertoriu, improvizație și armonie.

Lecţiile au început cu prezentarea

instrumentului, învăţarea unor cântecele simple pe

prima şi a doua coardă şi repetarea, împreună cu cei

experimentați a cântecelor „De ziua ta, mămico!” şi

„Andrii Popa”. Câţiva copii începători au învăţat

acordurile La minor şi Mi major. Au fost

identificați doi copii cu reale calităţi vocale, care dacă vor fi corect orientați pot să devină

artişti consacraţi.

Atelierul de handmade „Mâini dibace” - activităţile au

avut în vedere tehnica Origami. Origami este o straveche artă

japoneză, bazată pe plierea sau împăturirea hârtiei în vederea

modelarii unor animale, plante, flori, forme abstracte, sau

modele geometrice complicate. Acţiunea propriu-zisă s-a

desfăşurat pe parcursul a patru întâlniri (07,14,21 şi

28.07.2016).

În cadrul primei întâlniri au fost realizați fluturi, iar

aceştia au fost montaţi pe fir de aţă, obţinându-se perdele din

fluturi.

A doua întâlnire a fost dedicată realizării de steluţe care

pot fi folosite ca ornament pentru brad. La a treia întâlnire,



copii au realizat titireze multicolore, urmând ca ultima activitate să fie dedicată delicatului

nufăr.

Unele dintre cele mai importante contribuţii ale acestei arte în dezvoltarea copilului

are loc la nivel emoţional–acţiunile repetate sistematic, tehnicile de împăturire ale hârtiei,

respectarea instrucţiunilor, acurateţea pe care trebuie să o urmărească, fiind esenţiale pentru

dezvoltarea atenţiei, concentrării, răbdării etc.

Origami contribuie și la dezvoltarea abilităţilor motrice esenţiale – dezvoltarea

coordonarii mană-ochi, a flexibilităţii degetelor şi mâinilor, dar şi a perspicacităţii. Această

tehnică permite copiilor nu doar să se relaxeze şi să se simtă bine în compania unor activităţi

interesante, ci şi să se integreze social în grupuri de copii, dezvoltandu-şi astfel abilităţi

sociale esenţiale.

Atelierul de limba engleză pentru începători„English for beginners”– este destinat

pentru elevii cu vârste între 7-14 ani.

Atelierul a vizat receptarea și producerea de mesaje simple în situații uzuale, în

contextele aflate la îndemâna copiilor, pentru a asigura o comunicare minimă în limba engleză

– utilizând informații uzuale.

Ca şi celelalte ateliere, cel de limba engleză

a avut patru întâlniri, în zilele de vineri: 08, 15, 22 și

29 iulie 2016. La prima ședință, copiii și-au

îmbuătățit abilitatea de a se prezenta și de a se

descrie sumar fizic și moral. S-au exersat aceste

noțiuni, alături de formulele de salut în dialoguri

antrenante de tip joc de rol.

La cea de-a doua întâlnire temele au fost “La

hotel” și “La restaurant” și s-au exersat formule

uzuale de conversație și lexicul specific în aceste

contexte. Participanții au vizionat câteva fragmente de conversații autentice, au completat fișe

de lucru și apoi au pus în practică cunoștințele în jocuri de rol, care s-au dovedit a fi foarte

amuzante.

Tema celei de-a treia întâlniri a fost “Atracții turistice în Londra”, o incursiune foarte

interesantă prin capitala Marii Britanii care a avut ca obiective familiarizarea copiilor cu

aceste obiective turistice și stârnirea interesului pentru aflarea mai multor informații despre

civilizația anglo- saxonă.

La cea de-a patra întâlnire ne-am propus să ne jucăm întreaga sesiune, ținând cont de

faptul ca jocul didactic este un mijloc foarte eficient de dezvoltare a abilităților de comunicare

într-o limbă străină. Prin urmare copiii au jucat: “True or false”, “I like”, “Oranges”, “The last

letter”, “Word squares” și “Make words and sentences”. De asemenea, ne-am distrat foarte

bine interpretând în sistem Karaoke câteva cântece pentru copii. În toate activitățile de limba

engleză au fost intercalate, cu ajutorul voluntarilor animatori, a jocurilor energizante. S-a

utilizat aparatura audio-video, flip-chartul și fisele de lucru.

Proiectul „Școala TA de vară” a avut un real succes în rândul comunității locale,

aplicanții fiind solicitați să continue un astfel de proiect și în anii următori.



MOBILIZAREA DIFERITELOR ABILITĂŢI

PENTRU CREŞTEREA MOTIVAŢIEI

PENTRU EDUCAŢIA PERMANENTĂ ÎN

CONTEXTUL GENERAL AL

DEZVOLTĂRII DURABILE

prof. Buzea Simona, Şcoala Gimnazială Nr. 27 „Anatol Ghermanschi” Braşov, Judeţ

Braşov

Conceptul de dezvoltare durabilă are deja o oarecare vechime și a suferit multiple

clarificări și nuanțări. Ideea centrală a acestei teorii vizează “satisfacerea cerințelor

generațiilor actuale fără a prejudicia interesele generațiilor viitoare’’. Este clar că dezvoltarea

presupune o ascensiune a întregului sistem social, economic, politic, cultural etc. Obiectivul

general al dezvoltării durabile este de a găsi un echilibru al interacțiunii dintre patru sisteme:

economic, uman, ambiental și tehnologic, într-un proces funcțional dinamic și flexibil.

Principiul educaţiei permanente a determinat şi determină în continuare o

reconsiderare a întregii concepţii cu privire la şcoală, educaţie şi învăţământ. In contextul

noilor condiţii şi mutaţii din societatea contemporană, şcoala trebuie să-şi modifice concepţia

despre propria activitate educativă şi, în perspectiva cerinţelor viitorului, ea trebuie să-l

pregătească pe elev pentru a avea o concepţie adecvată faţă de autoeducaţie şi autoînvăţare.

După opinia lui J. Delors (2000), educaţia trebuie organizată în jurul a patru piloni ai

cunoaşterii: a) a învăţa să ştii (dobândirea instrumentelor cunoaşterii); b) a învăţa să faci

(relaţionarea cu mediul înconjurător); c) a învăţa să trăieşti împreună cu alţii (cooperarea cu

alte persoane, participarea la activităţile umane); d) a învăţa să fii (rezultă din primele trei).

Din perspectiva activităţii educative în general şi a educaţiei permanente, trebuie să se

ţină cont de următoarele deziderate:

stimularea şi cultivarea la elevi a unei atitudini pozitive, libere şi creative prin asimilarea

limbajelor ştiinţei, artei, tehnicii şi muncii;

îmbogăţirea sistematică şi continuă a cunoştinţelor generale şi profesionale;

adaptarea pregătirii. profesionale şi a calificării la schimbările şi mutaţiile tehnico-

ştiinţifice şi profesionale;

dezvoltarea responsabilităţii personale şi a solidarităţii;

cultivarea unor relaţii de prietenie, colaborare şi respect cu alte popoare;

stimularea optimismului oamenilor şi a capacităţii de a lupta contra lipsurilor,

scepticismului şi intoleranţei;

stimularea

dorinţei de a învăţa continuu şi cultivarea unei atitudini deschise, favorabilă schimbării,

inovaţiilor şi creativităţii;

dobândirea unor tehnici şi deprinderi de autoeducaţie (tehnica de a învăţa şi investiga

singur, deprinderea de a reînvăţa şi reinvestiga singur sau în echipă) etc.

dobândirea de către cadrele didactice unor metode şi tehnici flexibile cu privire la

organizarea, conducerea şi evaluarea procesului de muncă şi al conduitei în vederea adaptării

şi integrării individului în viaţa socială;



Așadar aplicarea metodelor educaţionale adaptate elevilor care învaţă şi orientate spre

participare, proces şi spre găsirea de soluţii reprezintă o necesitate. Elevii din ziua de azi

găsesc din ce în ce mai puțin interesantă școala, se regăsesc în demersurile profesorilor lor tot

mai greu. Aceasta se întâmplă și pentru faptul că avalanșa de informații la care sunt zilnic

supuși este greu de gestionat, mai ales dacă cerințele/ sarcinile de lucru nu sunt în armonie cu

profilul lor psihologic. În momentul în care elevul simte că profesorul i se adresează lui

personal, potrivit nevoilor și intereselor sale personale, nivelul motivației pentru învățare

crește. O consecință a participării active la propria educație pe perioada școlarității este și

preocuparea ulterioară pentru educația permanentă. Cetățeanul global este un cetățean

implicat, conștient de schimbare, de locul activ pe care trebuie să îl ocupe în societatea

viitorului.Educația centrată pe elev, prin mobilizarea diferitelor tipuri de abilități, are ca

principal beneficiu contribuția la creșterea șanselor de supraviețuire a speciei pe planetă în

acord cu valorile eticii și moralei.

Studierea limbilor străine a fost de-a lungul timpului regândită.Componenta socială a

obiectivelor dezvoltării durabile nu poate fi atinsă dacă la nivel de comunicare interumană nu

există calitate. Nevoia de cunoaștere a cel puțin două limbi străine este binecunoscută și

formulată în toate documentele UE și la nivel mondial. Însă la nivelul capacității individuale a

fiecărui om de a învăța o limbă străină există diferențe majore. Aplicarea acelorași metode de

predare învățare la toți elevii nu garantează rezultatele scontate (e.g. niveluri de competențe

lingvistice conforme cu Cadrul European Comun de Referință pentru Limbi). Abordarea

diferențiată a devenit obligatorie, mai ales după elaborarea mai multor teorii ale învățării

(teoria stilurilor de învățare, teoria inteligențelor multiple, ș.a).

Teoria inteligențelor multiple (TIM) promovată de Howard Gardner în două dintre

cărțile sale Frames of Mind (1983) și Intelligence Reframed (1999), chiar dacă nu a fost

destinată aplicării la clasă, a adus de-a lungul anilor schimbări de mentalitate majore în rândul

cadrelor didactice care s-au arătat deschise la o astfel de abordare. Primii specialiști în

educație care au apreciat TIM au fost cei care lucrau cu copii cu cerințe educative speciale, cei

din instituțiile de învățământ private unde numărul de copii/ clasă era scăzut și cei din

grădinițe și școli primare. Toți aceștia obervaseră deja că succesul nu depinde exclusiv de

raționamente lingvistice sau matematice sofisticate, că unele situații din viața cotidiană pot fi

rezolvate foarte bine de către copii fără perfomanțe în aceste două direcții. Din păcate, chiar

dacă numărul adepților acestei teorii este în creștere, sistemele naționale de evaluare la final

de ciclu de învățământ sunt încă tributare ideii adânc înrădăcinate în mentalitățile colective

potrivit căreia succesul școlar și în carieră depind de nivelul inteligenței matematice și

lingvistice (vezi testele menite să cuantifice intelectul uman şi potenţialul cognitiv, e.g. scalele

Stanford-Binet).

Conform teoriei lui Gardner, inteligența este capacitatea de a identifica și soluționa

probleme și de a crea produse valorizate de societate. Ca urmare, există nouă tipuri de

inteligenţă, șapte identificate inițial: lingvistică, muzicală, spaţială, logico-matematică,

kinestezică, interpersonală, intrapersonală, și două ulterior: naturalistă și existențială (aceasta

din urmă neexplorată complet).

Teoria inteligențelor multiple se incadrează la educația centrată pe elev. Ea duce la trei

concluzii majore:

1. Fiecare om dispune de întreaga gamă de inteligenţe.

2. Nu există doi indivizi care să aibă acelaşi profil intelectual.

3. Dacă cineva are o inteligenţă puternică, nu înseamnă că acţionează neapărat inteligent.



Profesorii au știut mereu că elevii lor au puncte tari și puncte slabe. Gardner i-a

încurajat să își planifice demersul didactic diferențiat în așa fel încât să se adreseze diferitelor

tipuri de inteligență.

Predarea limbii engleze s-a făcut în mod tradițional, deja, și prin metoda proiectului.

Astfel, s-a adus concretul în sala de clasă, elevii, în special cei de vârstă școlară mică, au

perceput mai bine utilitatea practică a limbii. În elaborarea proiectelor, copiii apelează liber la

resurse interne și externe variate, în acord cu ceea ce îi definește. Astfel, nivelul motivației

este crescut iar învățarea scapă de riscul de a deveni o corvoadă. Mai jos am exemplificat în

ce fel se poate aborda o temă la limba străină aplicând principiile TIM.

Când profesorul propune o temă, lucrul poate fi început cu oricare tip de inteligență.

De exemplu, dacă proiectul se intitulează ”Locuința mea de vis”, elaborarea lui poate debuta

cu o sarcină care să se adreseze celor cu inteligență interpersonală. Aceștia se simt bine

comunicând permanent cu membrii grupului. Vor primi ziare și li se va cere să construiască,

pentru fiecare grup, câte o structură suficient de solidă ca să stea în picioare. Apoi vor explica

colegilor pașii urmați în realizarea structurii și vor aduce argumente pentru a susține calitatea

acesteia prin comparație cu celelalte. Pasul următor îi va implica pe cei cu inteligență

intrapersonală. Acestora le place să țină jurnale, au nevoie de liniște și timp de reflecție. Li se

va cere să înregistreze pașii urmați în realizarea structurii din ziare și să descrie cum s-ar

putea simți în interiorul locuinței lor de vis.

În același timp, elevii cu inteligență kinestezică, aceia care de obicei nu au stare și tind

să deranjeze ora, vor fi invitați să realizeze o construcție folosindu-se de propriile corpuri.

Posesorii unei inteligențe lingvistice vor putea scrie poezii sau versuri pentru un cântec

legat de tema proiectului. Vor putea colabora foarte bine cu cei înclinați spre muzică.

Împreună vor putea încropi un mini spectacol la final de proiect.

Copiii cu inteligență logico-matematică pot primi fișe cu diverse locuințe și li se va

cere să le descrie altor colegi în așa fel încât aceștia din urmă să poată să le deseneze fără a

vedea imaginea inițială. Va câștiga grupa care a reușit să facă descrierea atât de exact încât

desenul să fie cât mai apropiat de imagine. Pentru elevii cu inteligență spațială se va propune

organizarea unei expoziții cu planurile unor locuințe proiectate de ei, împreună cu amenajarea

grădinii și a spațiului de relaxare. În sprijinul lor pot veni cei cu inteligență naturalistă. Ei vor

analiza propunerile de amenajare și vor gândi vegetația și animalele cu care ar putea popula

zona de locuit.

Copiii cu inteligență existențială pot realiza un scurt eseu referitor la legătura între

fericirea omului și locuința sa.

Profesorul va reuși astfel ca sub umbrela unei singure teme, să aducă împreună copii

foarte diferiți și să îi facă pe fiecare să se simtă implicat și important pentru rezultatul final.

Acest rezultat final, pe termen foarte scurt, chiar imediat, reprezintă rezolvarea cu

succes a sarcinii primite, însă pe termen mediu și lung, poate reprezenta supraviețuirea

planetei și a speciei umane. Chiar dacă suntem zilnic îndemnați să trăim clipa, carpediem,

chiar dacă suntem nesiguri în privința viitorului, ziua de mâine stă să vină și ne dorim cu toții

să trăim în pace, bunăstare, libertate și respect într-o societate sustenabilă.

Bibliogafie

http://epltt.coe.uga.edu/index.php?title=Multiple_Intelligences_and_Learning_Styles

http://surfaquarium.com/MI/criteria.htm

http://www.thirteen.org/edonline/concept2class/mi/index.html

http://metamorphosis.cjrae-galati.ro/2013/04/25/educatia-pentru-dezvoltare-durabila-

resursa-activa-in-consilierea-elevilor/

http://epltt.coe.uga.edu/index.php?title=Multiple_Intelligences_and_Learning_Styles

http://surfaquarium.com/MI/criteria.htm

http://www.thirteen.org/edonline/concept2class/mi/index.html

http://metamorphosis.cjrae-galati.ro/2013/04/25/educatia-pentru-dezvoltare-durabila-resursa-activa-in-consilierea-elevilor/

http://metamorphosis.cjrae-galati.ro/2013/04/25/educatia-pentru-dezvoltare-durabila-resursa-activa-in-consilierea-elevilor/



LOCUL MEU PE PIAŢA MUNCII

Prof. Dr. Ciulei Elena Despina,Colegiul Silvic „Bucovina”, Câmpulung Moldovenesc,

Judeţ Suceava

Centrul de Studii Ştefan cel Mare şi Sfânt Bucovina, Câmpulung Moldovenesc

„Un economist este un expert care va şti mâine de ce lucrurile pe care le-a prevestit

ieri nu s-au întâmplat azi”. ( Laurence J. Peter)

Eu, economistul de mâine voi reuși să mă integrez pe piața muncii? Ce trebuie să fac?

Cum trebuie să fiu? Cum și unde trebuie sa mă pregătesc? Voi reuși să înțeleg ECONOMIA?

Ce calități îmi trebuie pentru a deveni un bun economist?Ce voi învăța și cum voi aplica? Ce

voi face ca economist? Oare voi fi CONTABIL? Acestea sunt doar câteva întrebări pe care mi

le pun atunci când mă gândesc la viitorul meu.

Având în vedere că economia este un sistem deschis şi în acelaşi timp o ştiinţă socială

ce studiază producţia, desfacerea, comerţul şi consumul de bunuri şi servicii, economistului îi

revine rolul major de a previziona, coordona, organiza şi analiza toate aspectele economice.

Economistul trebuie să deţină acele cunoştinţe pentru a putea prezice în mod obiectiv

consecinţele anumitor acţiuni, opţiuni sau supoziţii, făcând observaţii competente şi atrăgând

atenţia atât asupra aspectelor pozitive, cât şi negative ale acţiunilor întreprinse. Un economist

este un contabil. Un economist înseamnă un statistician. Înseamnă un bun cunoscător al

legislaţiei fiscale. Înseamnă un vizionar, un interpret. Este un artist pentru ca trebuie să

creeze, trebuie să facă în aşa fel încât să transforme munca sa într-o artă. Economistul

vizionar încearcă să creeze pe baza datelor de care dispune şi din analiza pieţei un rezultat

viabil peste douăzeci de ani.

Fără o cunoaştere aprofundată a legislaţiei fiscale nu se poate numi economist.

Economistul trebuie să fie cel care recomandă sau alege o variantă economică în detrimentul

alteia, aducând totodată argumentele economice cele mai potrivite. Un economist trebuie să

gândească probabilistic şi să fie capabil să analizeze posibilităţile care îl afectează dintr-o

piaţă. Fără cunoştinţe de bază în ale contabilităţii, economistul nu poate fi economist. Trebuie

să cunoască ceea ce înseamnă conturile, un bilanţ, să interpreteze o balanţă, etc. În contextul

dezvoltării continue, din punct de vedere economic se pune tot mai des întrebarea: „Care este

rolul economistului şi cum poate el influenţa dezvoltarea micro şi macro economică?”. Ei

bine, într-o societate dezvoltată din punct de vedere economic, economistul este atât vizionar,

cât şi un bun contabil, un bun statistician şi analist economic, un foarte bun cunoscător al

legislaţiei fiscale, dar şi un interpret capabil să evidenţieze rezultate, să analizeze piaţa şi

mediul de afaceri, mediul intern şi extern al firmei. Un bun economist trebuie să fie şi un bun

contabil, care să exprime adevărul economic şi să descopere soluţiile pentru creşterea

eficienţei economice. Economistului îi sunt atribuite roluri importante în ceea ce priveşte

organizarea firmelor, fiindu-i încredinţate spre dirijare şi armonizare toate resursele

economice, financiare, umane, care bine ordonate vor conduce spre performanţe economice.

Un rol important îl are economistul în cadrul societăţii în ceea ce priveşte circulaţia banilor şi

piaţa monetară, deoarece prin intervenţia să profesională, apar rezultate pozitive pe piaţă

financiară. Economistul, în cadrul unei firme, este şi un artist deoarece el trebuie să creeze, să

transforme munca într-o creaţie, respectiv, să creeze toate condiţiile că muncă, să aducă bani

şi întreaga activitate să demonstreze eficientă şi rentabilitate. Economistul vizionar, deoarece

pentru economie acesta este un rol deosebit de important, trebuie să creeze pe baza datelor de

care dispune şi din analiza pieţii, un rezultat viabil pentru perioada următoare. Nu te poţi numi



economist dacă nu stăpâneşti legislaţia economică, fiscală şi nu gândeşti probabilistic sau nu

eşti capabil să analizezi aspecte micro şi macro economice. Activitatea economistului trebuie

să fie riguroasă deoarece este esenţială pentru angajarea eficientă a capitalului şi implicit

pentru credibilitatea pe care trebuie clădită orice afacere. Un economist trebuie să gândească

probabilistic şi să fie capabil să analizeze posibilităţile care îl afectează dintr-o piaţă. Fără

cunoştinţe de bază în ale contabilităţii, economistul nu poate fi economist. Trebuie să

cunoască ceea ce înseamnă conturile, un bilanţ, să interpreteze o balanţă, etc.Profitabilitatea

unei afaceri, credibilitatea partenerului, bonitatea întreprinderii, sunt legitimate de economist

prin multiple calcule contabile. În calitate de „interpret”, un economist trebuie să înţeleagă şi

să „interpreteze” toate rezultatele din conturi, balanţă şi bilanţ. Un rol important îl are

economistul şi în ceea ce priveşte construirea imaginii firmei sau formarea unui brend. Prin

intervenţia sa profesională în marketingul firmei, economistul poate creşte veniturile, poate

crea noi pieţe de desfacere, poate orienta consumul către noi segmente de consumatori sau pur

şi simplu poate mării numărul de contracte ale firmei. Aşadar, economistului îi revine un rol

foarte complex atât la nivelul firmei, cât şi la nivelul economiei naţionale, el fiind pionul

principal în conceperea dezvoltarea şi derularea unei afaceri. De la vizionar până la interpret

şi creator de imagine a firmei, economistul se implică în toată activitatea şi cunoaşte toate

punctele tari şi slabe, intervenind acolo unde este nevoie. Economistul nu mai poate fi un

simplu şi docil executant al unor operaţii de rutină, el devine într-o societate modernă un

specialist dinamic şi creativ în gândire, mobil şi eficient în acţiunile sale. Este important că

orice om de afaceri să deţină cunoştinţe economice şi să apeleze la profesionişti, deoarece se

vede tot mai mult că economistul, prin cunoştinţele pe care le dobândeşte prin studii, poate

interveni asupra afacerii, asupra pieţii de capital, asupra bursei, asupra pieţii financiare şi

chiar asupra politicilor economico-sociale. Într-o economie globalizată, este deosebit de

necesară intervenţia economistului, deoarece viaţa economică este într-o continuă mişcare şi

dezvoltare şi nu poţi activa în lumea economică dacă nu lucrezi în mod profesionist, ţinând

cont de principiile economice.

Aşadar, cu atâtea roluri, cu aşa o muncă importantă, sunt sigur că societatea în care voi

trăi va avea mare nevoie de economişti, deci şi de MINE.

Pentru a deveni un bun economist am descoperit care sunt elementele de conduită

profesională de care voi avea nevoie: integritate, obiectivitate, independenţa, secret

profesional, profesionalism, onoare, moralitate, demnitate, şi cu siguranţă mai sunt. Oare voi

putea să adun atâtea calităţi la un loc? Sigur, mă voi forma pentru asta! Gestionarea

economiei naţionale se realizează în mare parte cu economişti, oameni cu experienţă şi

cunoştinţe profunde în ceea ce priveşte economia la nivel micro şi macro.

Definiţiile contemporane îl aşază pe economist în acea categorie ocupaţională care are

în centrul preocupărilor ei modul de administrare a bunăstării la nivel de micro şi macro scară.

El este cel care colectează şi analizează informaţii, le procesează, monitorizează tendinţe,

elaborează prognoze, dar mai ales oferă soluţii problemelor apărute că urmare a

comportamentului pieţei şi a dezechilibrelor ce derivă din acesta. O succintă trecere în revista

a principalelor domenii de referinţă conduc spre câteva concluzii:

Prima: economistul are, în planul societăţii contemporane, aşa cum de altfel a avut

dintotdeauna, rolul de factor de decizie. Acesta implică, în mod automat, asumarea unor

responsabilităţi cu implicaţii complexe, atât în planul vieţii economice, cât şi în cel al vieţii

sociale, ştiut fiind că de administrarea resurselor depind atât supravieţuirea societăţii, cât şi

bunăstarea ei. Ideile şi soluţiile oferite de economişti, care produc efecte în viaţă noastră de zi

cu zi, nu se bazează pe experimente precum cele ale naturaliştilor în spaţiile izolate ale

laboratoarelor, ci întreprinse în marele laborator care este Lumea, cu cobaii ei Oamenii,



caatare şi responsabilitatea asumată de economişti atunci când oferă modele, instrumente şi

politici este una imensă.

Cea de-a două: el, economistul, este un creator de bunăstare sau, după caz, factor de

distrugere a acesteia.

Cea de-a treia: economistul este cel care, prin deciziile, responsabilităţile şi

capacităţile de creator de bunăstare pe care le are, modelează şi modifică structuri economice

şi sociale.

Cea de a patra: prin forţa şi puterea dată de controlul asupra economiei, economistul

are, în mod indirect, controlul asupra componentelor politice şi sociale ale societăţii şi, prin

aceasta, asupra creşterii şi dezvoltării economiei naţionale, a întăririi locului acesteia pe piaţă

mondială.

Sunt câteva argumente care susţin importanţa locului deţinut de economist în societate, dar şi

nevoia unei exprimări clare şi ferme a poziţiei breslei economiştilor la scară naţională.

Iată de ce vreau să devin ECONOMIST, un economist bun, care să-şi aducă contribuţia la

dezvoltarea întregii societăţi.

Răbdare, pasiune pentru cifre, adaptabilitate, învăţare şi perfecţionare continuă. Aşa

arată, pe scurt, potretul-robot al profesiei de economist. Dacă te regăseşti în descrierea de mai

sus, poţi lua în calcul o carieră în acest domeniu, şi cu siguranţă te vei integra pe piaţă muncii.

Economistul înseamnă şi contabil într-o anumită măsură. Astfel,pentru un economist

cu atribuţii de contabil, înseamnă gestionarea conturilor financiare ale unei organizaţii, ţinerea

evidenţei operaţiunilor economice desfăşurate de firme, conform legislaţiei guvernamentale,

achiziţii de bunuri şi servicii, cheltuieli, plata salariilor şi a impozitelor etc.

Contrar aparenţelor, deşi se lucrează cu cifre, pentru a fi un bun contabil nu îţi sunt

necesare cunoştinţe avansate de matematică. În schimb, dacă vrei să te specializezi în

domeniu, este esenţial să fii o persoană extrem de atentă la detalii, să dai dovadă de multă

răbdare şi meticulozitate, asemenea unui detectiv. Pentru că legislaţia se schimbă şi apar

frecvent noi reglementări, trebuie să fii la curent cu modificările legislative. Contabilitatea

reprezintă un domeniu pentru cei care nu sunt deranjaţi de rutină, deoarece activităţile se

repetă lunar, trimestrial şi anual. Contabilitatea este o muncă preponderent de birou, care

solicită o excelentă capacitate de concentrare şi o bună organizare a activităţilor. Cu toate

acestea, este important şi să ştii să explici clienţilor operaţiunile contabile, atunci când cer

detalii despre ele. Şi asta într-un limbaj cât mai accesibil, deoarece cu siguranţă vei lucra şi cu

persoane care nu au cunoştinţe în domeniul financiar.

Încadrarea în termene-limită constituie o calitate fundamentală a unui contabil,

deoarece declaraţiile şi raportările financiare trebuie depuse în anumite perioade, bine stabilite

prin lege. Pentru a practica această profesie sunt necesare cunoştinţe de limba engleză, dar şi

operare PC, mai ales că vei lucra cu soft-uri contabile şi diferite aplicaţii financiare.

Corectitudinea şi obiectivitatea sunt două valori de baza ale meseriei de contabil. De

asemenea, el trebuie să respecte confidenţialitatea informaţiilor şi să nu le divulge sau să le

utilizeze fără autorizare. Profesionistul contabil are datoria de a-şi actualiza cunoştinţele,

pentru a se asigura că documentele sunt întocmite corespunzător şi respectă cadrul legal, iar

clienţii săi beneficiază de servicii de calitate.

Deci, am aflat şi care este munca unui economist cu atribuţii de contabil. Cred că m-aş

descurca. Îmi place să fiu ordonat, să lucrez cu cifre şi să analizez procese economice. Cu

siguranţă, societatea are nevoie de contabili. Deci, încă un atuu pentru alegerea mea.

Ce activităţi şi servicii presupune meseria de economist? O întrebare care mă

frământă.



Meseria de economist, pe lângă principala activitate de ţinere a contabilităţii

presupune şi alte activităţi şi servicii pe care un contabil trebuie să le furnizeze.

Astfel,economiştii pot fi angajaţi cu titlul de: economist, contabil, contabil şef, director

economic şi vor desfăşura multiple activităţi:

ţinerea contabilităţii;

elaborarea, examinarea şi prezentarea situaţiilor financiare;

servicii fiscale – consultare, consiliere şi asistenţă fiscală;

întocmirea statelor de plată;

recuperarea sumelor de la ANAF, casa de asigurări de sănătate;

analiza economico-financiară a firmei;

management financiar – contabil;

consultanţă pentru crearea de noi puncte de lucru sau de firme noi;

control financiar intern;

evaluarea afacerilor;

planificarea financiară;

analiza investiţiilor;

gestionarea portofoliului de clienţi şi furnizori;

recuperarea creanţelor;

servicii juridice: întocmirea documentelor în urma hotărârilor adunării generale,

întocmirea altor documente în urma deciziilor conducerii;

activităţi de resurse umane: selecţie, încadrare, recrutare, salarizare, evaluare,

contracte de muncă, decizii legate de personal – încetare/prelungire contracte de

muncă;

arhivarea documentelor financiar contabile;

optimizarea cheltuielilor;

analiza rentabilităţii produselor/serviciilor;

întocmirea declaraţiilor fiscale;

activităţi de marketing, publicitate, contractare, vânzare.

Într-o firma un contabil/economist este cea mai bună sursă de informaţii atât pentru

conducere, cât şi pentru personal şi pentru ceilalţi interesaţi de activitatea firmei. În general,

partenerii de afaceri se adresează la contabilitate pentru rezolvarea problemelor de ordin

financiar dar nu numai.

Se poate spune, în concluzie, că economistul este specialistul necesar în crearea,

gestionarea, dezvoltarea şi analizarea oricărei afaceri, dar mai mult economistul este

specialistul ce poate influenţa întreaga viaţă economico-socială a ţării, având un rol deosebit

de important în progresul civilizaţiei.

Gânditorul francez Michel Barba, aminteşte într-o formă inedită că „în drumul către

progres şi civilizaţie, societatea umană nu poate ocoli ideea de ordine, disciplină şi prevedere

în plan economic”, ceea ce defineşte economistul zilelor noastre.

Bibliografie 1. Botez, D.; Tendinţe, actualităţi şi perspective ale profesiei contabile din România,

Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2005

2. Mihalciuc, C. (Lect. Univ. Drd. La Universitatea Ştefan cel Mare Suceava); Note de

curs



CARIERA MILITARĂ, UN VIS!

PROIECT EDUCAŢIONAL

Prof. Deaconescu Emilian, Ec. Şişman Vasilica Valerica, Școala Gimnazială „Nichita

Stănescu” Ceptura, Judeţ Prahova

Argument

Elevii proveniți din mediul rural au relative dificultăți în găsirea și alegerea unor

modele în viață, dar și pentru formarea unor caractere puternice, factor important în formarea

și dezvoltarea profesională. Deasemenea, cunoașterea trecutului, precum și pătrunderea în

nucleul unei cariere onorante și foarte organizate, pot genera în rândurile elevilor crearea unor

modele de succes în viață.

Proiectul educaţional se desfăşoară în parteneriat, între Școala Gimnazială ,,Nichita

Stănescu” Ceptura și SMFN ROMÂNE.

Activităţile susţinute în cadrul acestui parteneriat au la bază interdisciplinaritatea,

incluzând elemente de: literatură, limbă, istorie, geografie, abilităţi practice, educaţie civică

orientare școlară și profesională.

Prin acest proiect dorim să arătăm și să demonstrăm elevilor că toţi, indiferent de

factori, pot reuși să îmbrățișeze cariera militară, în special în domeniul marinei, dezvoltând

respectul şi dăruirea pentru această carieră onorabilă.

Prin intermediul parteneriatului, copiii vor afla lucruri noi şi interesante despre cariera

militară, vor putea cunoaște tainele acestei profesii și vor experimenta lucruri și aspecte în

orientarea lor școlară și profesională, precum și în formarea unui caracter puternic.

Scopul proiectului

Promovarea comunicării între cele două instituții;

Punerea bazelor unei convieţuiri pozitive, care va contribui la dezvoltarea școlară și

profesională a elevilor;

Dezvoltarea cooperării şi a colaborării între cele două instituții;

Descoperirea de către elevii participanți a spiritului ostășesc și a secretelor carierei

militare;

Grupuri ţintă

Elevii claselor V – VII din Școala Gimnazială „Nichita Stănescu” Ceptura și din Școala

Gimnazială Rotari;

Cadrele didactice din cele două unități școlare;

Reprezentanți ai comunității și autorității publice locale;

Obiectivele proiectului

a) privind elevii

Să se realizeze o intercunoaştere a elevilor prinintermediul activităţilor desfăşurate;

Să cunoască și să înțeleagă tainele acestei cariere;

Să exploreze potențialul militar, istoric și turistic al orașelor Constanța și Mangalia;

Să-şi formeze o atitudine sinceră și deschisă față de resursele și potențialul propriu

pentru dezvoltarea viitoare;

b) privind cadrele didactice implicate

Să se familiarizeze cu metode active şi interactive de stimulare a interesului elevilor

pentru desfăşurarea activităţilor cu teme variate;



Să-şi formeze o atitudine pozitivă faţă de metoda proiectelor, ca metodă de lucru în

sprijinul unui învăţământ de calitate, performant;

Crearea unui climat caracterizat prin deschidere faţă de orientarea școlară și

profesională a elevilor;

Să faciliteze cunoaşterea de către copii a unor posibilități referitoare la formarea și

dezvoltarea caracterului;

Să motiveze copiii prin stimularea interesului pentru cunoaștere și dezvoltare

profesională.

Competenţe specifice

Enumerarea unor trăsături specifice pentru grupul țintă;

Explicarea asemănărilor şi deosebirilor dintre oameni;

Capacitatea de a învăţa prin cooperare;

Capacitatea de analiză, sinteză, comparaţie;

Comunicare eficientă;

Abilităţi de gândire de ordin superior;

Cooperare;

Respect reciproc;

Empatie și acceptarea diversității;

Resurse

Resurse umane

Prof. Deaconescu Emilian – Director al Școlii Gimnaziale ,,Nichita Stănescu” Ceptura

Prof. Chioveanu Constantin – Primar, Comuna Ceptura

Ec. Șișman Vasilica Valerica – Bibliotecar

Prof. Istorie-geografie - Ignat Bogdan

Prof. Lb. Română – Crăciun Carmen

Prof. Lb. Română – Tănase Rosalba Elena

Prof. TIC – Udrea Dragoș Ciprian

Prof. Religie - Șendroiu Rodica

Prof. Muzică – Ioniță Mihail Nicolae

Elevii din Școala Gimnazială „Nichita Stănescu”, Comuna Ceptura

Resurse materiale

Încheierea unor parteneriate între instituțiile participante;

Promovarea instituției partenere în cadrul comunității.

Durata proiectului: 20 - 22aprilie 2016

Metode şi procedee

Conversaţia euristică, explicaţia, excursia, dezbaterea, mozaicul, brainstormingul,

studiul de caz, jocul de rol, metoda proiectelor, pictura, activităţi practice, problematizarea,

dramatizarea, învăţarea prin descoperire, munca pe grupe, munca în echipă, expunerea,

fotografia, filmul, explicaţia, conversaţia, dialogul, ciorchinele, investigaţia.

Evenimente înscrise în calendarul proiectului

Perioada de desfășurare a activităților: 20-22aprilie 2016

Denumirea activității Locul de desfășurare

Deplasarea la Școala de Aplicație a Forțelor Navale Mangalia

Practica marinărească

Vizitarea unor obiective turistice

Mangalia

Lacul Limanu



Denumirea activității Locul de desfășurare

Vizitarea Grupului de elicoptere Puma Naval

Vizitarea Fregatelor și a Bricului ,,MIRCEA”

Vizitarea Academiei Navale

Vizitarea unor obiective turistice

Tuzla

Constanța

Plimbare și agrement cu Nava de comandament FORTUNA

Foc de tabară

Lacul Limanu

Mangalia

Deplasarea la Ceptura

Finalităţi

Albume foto, imagini filmate, creaţii literare, desene, colaje, portofolii, pliante, postere,

publicaţii în ziare şi reviste;

Participarea la Concursul organizat de ISJ Prahova.

Rezultate scontate

Stabilirea unor relaţii de prietenie şi cooperare între instituțiile participante;

Formarea unor aptitudini și deprinderi necesare pentru dezvoltarea școlară și profesională.

Mediatizare

În rândul elevilor şi al părinţilor;

În cadrul Comisiilor metodice şi Consiliului profesoral;

Anunţuri şi articole în presa locală şi de specialitate;

În comunitate;

În revista școlii „Împreună reușim”;

Condiţii contractuale

Programul activităţilor poate suferi modificări pe parcurs dacă este în interesul unei mai

bune funcţionări;

Fiecare parte poate să vină cu completări sau modificări cu condiţia să anunţe la timp.

INSTANTANEE FOTOGRAFICE DIN TIMPUL ACTIVITĂȚILOR

Activitatea demarează sub directa

coordonare a d-lui Contraamiral

de flotilă

dr. Constantin Ciorobea, la Școala

de Aplicație a Forțelor Navale

Mangalia



Plimbarea pe apă se încheie în

același spirit marinăresc care te

convinge

de rigurozitatea ostășească

Ne tragem sufletul, după ce

am trecut cu toții prin

cabina elicopterului

Fie fată, fie băiat, viitorul soldat are

parte de un „antrenament” pe cinste,

oferit cu căldură și responsabilitate



Bricul „MIRCEA” - o impresionantă

navă școală

Un bun marinar învață de tânăr să

conducă navele la

Academia Navală „Mircea cel Bătrân”

Constanța

Viața de marinar acasă...la

CERCUL MILITAR DIN

MANGALIA



Explorăm Constanța și

Mangalia istorică, turistică și

religioasă

Monumentul de la

ADAMCLISI

Primim binecuvântare la Mănăstirea

DERVENT

Ne punem speranța în ajutorul

Sf. Apostol Andrei, în

crăpăturile peșterii căruia se

odihnesc acum cu 26 mai multe

dorințe

„Armata leagă prietenii, armata unește”



„FĂRĂ FRONTIERE” – PROIECT DE

PARTENERIAT EDUCAŢIONAL

Prof. Dr. înv. primar Dinu Izabela, Şcoala Primară Zănoaga – Dumbrava,

Educator Dascălu Silvia, Grădiniţa cu Program Normal Zănoaga – Dumbrava, Judeţ

Prahova

Argument

Didactica actuală promovează noi concepte și atitudini educaționale, o flexibilitate

curriculară menită să catalizeze creativitatea cadrelor didactice și să permită oferte

educaționale cât mai variate. Nu este important numai ce știu copiii ci, mai ales, ce știu să

facă, să aplice cunoștințele dobândite la școală/grădiniță.

Prin acest proiect ne propunem să asigurăm o formă plăcută, antrenantă, stimulativă

de desfășurare a activităților, astfel încât copiilor să le fie satisfăcută curiozitatea, să

acumuleze noi cunoștințe într-o formă plăcută, acccesibilă, să găsească explicații, să

formuleze concluzii, exersând arta de a învăța să învețe.

Prezența unui cetățean englez în satul nostru, Katherine Cuciureanu, mama unuia

dintre elevii școlii noastre și reprezentant al Bisericii Anglicane ne-a dat posibilitatea să-i

valorificăm experiența, entuziasmul și dorința de implicare în activitățile și proiectele

desfășurate de către școală.

Parteneriatul cu cele două biserici ne-a dat ocazia să facem comparații, să privim

evenimente laice și religioase având două puncte de vedere care s-au dovedit a fi, de multe

ori, comune. Derulând acest proiect împreună și cu ajutorul părinților, reprezentanți ai

autorităților și mulți oameni ai satului ne-am simțit ca o mare familie.

Instituții implicate în proiect: Grădinița cu Program Normal Zănoaga, Școala Primară

Zănoaga, Biserica Zănoaga, Biserica Anglicană

Perioada de derulare: anul școlar 2016-2017

Scopurile proiectului

Optimizarea relației grădiniță/școală – familie – comunitate

Valorificarea aptitudinilor preșcolarilor/elevilor

Obiective

Realizarea unor activități diversificate, desfășurate în locații diferite

Promovarea dialogului între preșcolari și școlari dar și între instituțiile implicate în

proiect

Creșterea stimei de sine

Cooperarea/interrelaționarea între copii și copii-adulți

Cultivarea toleranței

Stimularea imaginației

Grup țintă: preșcolarii Grădinițeicu Program Normal Zănoaga şi elevii Școlii Primare

Zănoaga

Rezultate așteptate

Dezvoltarea deprinderilor de lucru manual, individual și în grup

Trezirea unor sentimente de respect și apreciere a valorilor religioase și laice

Înțelegerea mesajului „Nihil Sine Deo” – Nimic fără Dumnezeu

Realizarea unor lucrări de desen, colaj, pictură, modelaj, confecții, care să redea

evenimente laice, religioase și să stimuleze potențialul creativ al copiilor



Realizarea unor spectacole în locații diverse (școală, grădiniță, biserică)

Resurse

Umane: cadre didactice, preșcolari, elevi, părinți, preotul satului, reprezentanți ai

Bisericii Anglicane, autorități locale

Materiale: materiale didactice necesare desfășurării activităților

Financiare: sponsorizări, donații

Temporale: anul școlar 2016-2017

Evaluare

Realizarea unor sondaje de opinie în rândul elevilor şi al părinţilor privind eficienţa

proiectului

Expoziţii cu lucrările participanţilor la proiect

Fotografii de la activităţi

Urmărirea respectării termenelor pentru fiecare etapă a proiectului

Urmărirea atingerii scopurilor şi obiectivelor propuse

Analiza periodică a activităţilor desfăşurate în cadrul întâlnirilor de lucru

Identificarea disfuncţionalităţilor în desfăşurarea proiectului

Realizarea unui PPS in care este prezentat proiectul, derularea lui, cât şi imagini din

activităţile susţinute

Postarea proiectului și a fotografiilor de la activităţi pe site-ul Școlii Gimnaziale

„Învățător Dinu Nicolae” Dumbrava

Calendarul activităților

1. Octombrie: „Înger, îngerașul meu”

Activitatea s-a desfășurat pe data de 5 octombrie, Ziua Mondială a Educației și a

constat în confecționarea unor „minicărți” de rugăciune. Ne-am contrurat palmele pe hârtie

colorată, apoi le-am decupat. Între cele două palme decupate au fost lipite foi pe care era

scrisă o rugăciune. Preotul ne-a vorbit despre importanța rugăciunii și am spus împreună

rugăciunea Tatăl nostru, dar și alte rugăciuni cunoscute de copii.

2. Decembrie - „Crăciunul în România vs. Crăciunul în Anglia”

Am sărbătorit Crăciunul printr-un spectacol realizat la școală, invitat special fiind Moș

Crăciun și printr-o dramatizare despre nașterea Domnului Iisus la Biserica din sat. La serbarea

de la școală au fost prezenți părinții, bunicii, preotul și un reprezentant al autorităților locale,

la dramatizarea de la biserică a fost prezent întreg satul, întrucât a avut loc după Sfânta

Liturghie de duminică.

Doamna Cuciureanu, cetățean englez, ne-a vorbit despre diferențele dintre România și

Marea Britanie în ceea ce privește modul în care sărbătorim Crăciunul.

3. Martie - „Cadou pentru mama”

Înainte de Ziua femeii am confecționat felicitări pentru a le dărui la serbarea pe care

am desfășurat-o chiar de 8 Martie. Copiii și-au ales modelul preferat și au lucrat cu ajutorul

șabloanelor. Mamele și bunicile au fost încântate!

4. Aprilie - „Tradiții și obiceiuri Pascale”

Am întâmpinat Învierea Domnului, confecționând un semn de carte, având ca model

crucea pe care a fost răstignit Hristos. Preotul ne-a explicat importanța celebrării acestor zile.

5. Mai - „Jucării pentru copii”

Am învățat să ne confecționăm singuri jucăria preferată, un animal din materiale

reciclabile. Am fost ajutați de mame și bunici. Fiecare elev și-a ales un model, având la

dispoziție materialele deja decupate. Asamblarea s-a făcut prin coaserea, umplerea și lipirea

materialelor primite.



COMUNICAREA, ELEMENT

PRIMORDIAL ÎN REALIZAREA

UNEI EDUCAŢII PERFORMANTE

Prof. Dinu-Pătraşcu Mihail, Liceul Tehnologic Administrativ şi de Servicii „Victor


Comunicarea reprezintă schimbul de mesaje între cel puțin două persoane, dintre care

una exprimă o informație și cealaltă o înțelege, cu condiția ca partenerii angrenați în discuție

să cunoască aceeași limbă. Instrumentul comunicării îl reprezintă limba. Limbajul corpului

(mesaje care se transmit prin tonalitatea vocii, expresia feței, poziția corpului, gesturi),

reprezintă de asemenea, o parte important a comunicării.

O bună comunicare presupune o combinare armonioasă a limbajului verbal (mesaje

transmise oral, scris, citit) cu cel nonverbal (gesture, semen, desene, etc).

Potrivit specialiștilor, comunicarea se realizează pe trei niveluri:

cel logic, al cuvintelor, ce reprezintă doar 7 % din totalul actului de comunicare;

cel la nivel paraverbal, adică prin ton, volum, viteză de rostire a cuvintelor, ce

reprezintă 38% din totalul actului de comunicare;

cel nonverbal, adică prin expresia facial, poziția corpului sau a membrelor, mișcarea

membrelor, prin gestică, ce reprezintă 55% din totalul actului de comunicare.

În strânsă legătură cu comunicarea este limbajul. Limbajul reprezintă „limba în

acțiune”, așa cum îl definea Rubinstein, adică axul sistemului psihic uman, ce face posibil

fenomenul de conștiință. Comunicarea și limbajul se găsesc într-o permanentă simbioză prin

care se dezvoltă și se exprimă comportamentul și personalitatea umană. Acest proces începe

la naștere și evoluează în funcție de zestrea nativă a fiecărui individ, dar un rol important în

această evoluție o are mediul în care se dezvoltă individual, mai mult sau mai puțin favorabil.

De aceea comunicarea și limbajul introduce note diferențiatoare între diferitele persoane și

contribuie, în ansamblu la stabilirea profilului psihologic al omului.

Limbajul este cel care face posibilă definirea omului, cu toate atributele sale, și

contribuie la crearea unui anumit statut în cadrul societății, prezentându-i particularitățile

individuale. Prin limbaj, oamenii au posibilitatea de a coopera în muncă, de a-și comunica

experiența de viață, de a-și organiza ideile și întreaga activitate, de a se forma ca personalități

distinct, de a-și dezvolta conștiința socială și individuală, etc. Putem spune că limbajul

reprezintă forma cea mai înaltă de exprimare și manifestare individuală a omului.

Întrebarea care se naște imediat este: cum realizăm o bună comunicare? O bună

comunicare este rezultatul unei bune autocunoașteri. Când te cunoști suficient de bine,

gândurile îți sunt mai bine structurate, cuvintele sunt mai bine alese pentru a da forma

gândurilor, într-un mod mai ușor de înțeles de interlocutor.

Oamenii care exprimă în mod autentic ceea ce simt, ceea ce îi reprezintă, exprimă prin

cuvinte, mesaje încărcate emoțional, cu o energie motivațională aparte, sunt capabili să inspire

și să trezească trăiri intense în interlocutori.

Comunicarea eficientă este cea care se bazează pe ascultarea atentă, empatică,

necritică, eliberată de propriile judecăți și opinii, care surprinde nevoile celui cu care

dialoghezi, așteptările lui de la tine, ca partener de dialog. Un profesor care transmite elevilor



să-i propriile experiențe de viață, va fi mult mai apropiat de aceștia prin stabilirea unei punți

de legătură între generații.

Cel care comunică cel mai eficient este cel mai bun ascultător, este cel care transmite

un mesaj autentic conform cu ceea ce gândește și îl transmite pe limbajul celui căruia i se

adresează, fiind preocupat de modul în care este înțeles de către interlocutor, cerând în acest

sens feedback permanent, în urma căruia își ajustează mesajul pentru a transmite corect

informațiile.

Este greu de ales o variantă de comunicare optimă, întrucât trebuie, de fiecare dată, să

existe adaptare, în funcție de persoana și de contextul în care aceasta se realizează.

Se naște însă întrebarea firească: când avem mai multe persoane cum realizăm o

comunicare bună? Din păcate nu putem aplica “o rețetă”, fiecare situație are propria ei

particularitate. De aceea, profesorul are cea mai mare responsabilitate în ceea ce privește

educarea tinerei generații. O educație durabilă se clădește pas cu pas, în fiecare zi se pune câte

o cărămidă.

Dar nu putem ridica o construcție durabilă dacă fundația nu este bine realizată. De

aceea, atunci când elevul vine pentru prima dată în comunicare direct cu profesorul, acesta din

urmă trebuie să apeleze la toată experiența acumulată în pedagogie, să stabilească niște ”fire

de legătură” cu fiecare elev, într-un cuvânt să vadă cu ce fel de fundație se confruntă.

Superficialitatea, lipsa de interes, oportunismul sunt stări pe care un cadru didactic nu

trebuie să le folosească, iar dacă din motive diferite “calcă” pe acest drum să știe cînd să pună

frână și să se întoarcă din fundătură.

Dragi colegi, nu trebuie să uităm că profesia pe care ne-am ales-o se face cu sufletul,

materia primă cu care lucrăm este un alt suflet, elevul, pe care noi trebuie, asemenea

bijutierilor să îl șlefuim, să-l facem să strălucească, iar peste ani cu siguranță vom vedea

rezultatul muncii noastre.

Bibliografie

1. Mucchielli, Alex; Arta de a influența. Analiza tehnicilor de manipulare,Editura

Polirom, București, 2015

2. Rus, Flaviu Călin;Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice, Editura

Institutul European, București, 2002

3. Verza, Emil; Tratat de logopedie, Volumul II, Editura All, București, 2001



PROFESORI IMPLICAŢI ŞI ELEVI

MOTIVAŢI DE

EXCURSIILE ŞCOLARE

Prof. Dodu Cristina Viorica, Şcoala „Pictor Nicolae Grigorescu”, Titu, Judeţ Dâmboviţa

În învățământul actual se înregistrează o creștere semnificativă a diferitelor forme de

organizare în procesul instructiv-educativ, cum sunt excursiile, vizitele, drumețiile, cercurile

de specialitate.

La disciplina biologie, unele lecții trebuie să fie organizate în natură, sub forma unor

excursii, oferind posibilitatea elevilor să observe, să cerceteze și să cunoască în mod direct o

mare varietate de aspecte.

Dicționarul limbii române definește excursia ca o plimbare sau o călătorie în grup

făcută pe jos sau cu un mijloc de transport în scop educativ, sportiv sau distractiv și instructiv.

Orice excursie cuprinde o etapă organizatorică și o etapă didactico - științifică.

Excursiile pot fi organizate la nivel local-în cadrul localității de reședință a școlii

implicând profesori, părinți, elevi, comunitate locală, având obiectul unor vizite în diferite

parcuri, muzee, monumente istorice, desfășurându-se în 3-4 ore, excursii apropiate - se

desfășoară în imediata vecinătate a localității, în așa numitul orizont local și excursii în țară -

se pot organiza pentru 1-2 zile. Excursiile școlare sunt indicate în timpul Programului

„Școala altfel” sau în perioada de evaluare de la sfârșitul anului școlar.

Pe de o parte scopul principal urmărește lărgirea orizontului didactic, realizând

legătura între teorie şi practică. Acest tip de activitate anticipează intuirea, cunoaşterea

generală, ușurând succesul învăţării. Pe de altă parte, are avantajul de a facilita observarea

elementelor mediului în ansamblul lor, cu interrelaţiile specifice, ușurând deducerea cauzelor

care le-au generat. Este una dintre cele mai atractive, plăcute şi utile activităţi de recreere şi

odihnă activă, implicând contactul direct cu mediul, aceasta presupunând o percepere activă a

unor zone culturale, istorice, religioase, a unor peisaje, acţionând direct asupra acestora. Prin

aceste acţiuni, copiii dobândesc informaţii, îşi formează reprezentări, trăiesc experienţe de

învăţare. Prin implicarea profesorilor de biologie în excursiile școlare, orice elev va vibra în

fața frumuseților naturii, va fi receptiv la schimbare, va descoperi flora și fauna bogată a țării

noastre.

Profesorul implicat în excursia școlară va stabili în prima etapă un program detaliat, va

face o documentare bibliografică și se va hotărî asupra drumurilor de acces, asupra

monumentelor istorice, a obiectivelor economice, asupra detaliilor fizico-geografice, asupra

florei și a faunei, a peșterilor, rezervațiilor naturale, lacurilor, a muzeelor din itinerariul

stabilit. Cadrul didactic implicat va prezenta elevilor și părinților acestora detaliat perioada

când se va desfășura excursia, data plecării și sosirii, mijlocul de transport, ofertele zonelor

respective, fotografii, hărți etc. De asemenea, profesorul va anunța organizarea elevilor pe

echipe, în funcție de afinitățile fiecăruia, respectiv echipe de: cercetători, geologi, zoologi,

mici sanitari, fotografi, jurnaliști, istorici luptători, etc. Se analizează costul excursiei și se

întocmește dosarul cu actele și aprobările necesare.

Desfășurarea excursiei este cea de-a doua etapă care se derulează la fața locului: în

stațiuni de cercetări experimentale, laboratoare, muzee, grădini botanice, zoologice, peșteri,

ferme, etc. Elevii pentru desfășurarea acestor activități au fost informați să țină cont de



normele de disciplină și conduită, de echipamentul și obiectele de uz personal de care au

nevoie, de fixarea sarcinilor de colectare a materialelor, de prelucrare a acestuia, de păstrare a

lui, etc.

Profesorul implicat se axează pe obiectivele excursiei, pe probleme legate de tematica

de studiu, pentru a contribui la completarea, sistematizarea și aprofundarea cunoștințelor

însușite în clasă. În orice loc din itinerariul stabilit, vizita se anunță din timp, în vederea

solicitării unui ghid științific.

Elevii motivați pot studia în excursiile școlare organizate: plantele și animalele în

formă naturală vie, fenomene geologice (în peşteră, în salină), un aspect geografic (lac, baraj

natural, munte), elemente de etnografie (datini, obiceiuri, port), aspecte din viața culturală şi

religioasă (o biserică, un monument,), aspecte din viaţa socio-economică (o fabrică, o fermă),

aspecte ale trecutului istoric (cetăţi, ruine) cât şi case memoriale ale unor scriitori literari sau

ale altor personalităţi.

Profesorii adevărați știu că motivația se manifestă întotdeauna într-un anumit context

și situația fiecărui elev este unică.

Conținutul și metodele de lucru în cadrul excursiilor și vizitelor didactice contribuie la

consolidarea gândirii sistemice și ecologice a elevilor.

După sfârșitul excursiei profesorul selectează, ordonează, prelucrează materialul cules

și valorifică rezultatele. Materialul cules poate fi valorificat prin realizarea unor panouri

informative sau panouri cu fotografii de grup ale elevilor. Îmbogăţirea, consolidarea şi

valorificarea cunoştinţelor va avea loc la diverse discipline de studiu, precum: biologie,

geografie, română sau istorie, se pot realiza atât în timpul activităţilor de învăţare, cât şi

printr-o împletire armonioasă a temelor din curriculum cu excursii adecvate.

De asemenea, poate avea și scop educativ şi ilustrativ, de popularizare a acţiunii

pentru trezirea interesului și motivării elevilor de a cunoaşte ţara în care se află. Profesorii

împreună cu elevii emit concluzii și fac aprecieri. Mai mult decât atât, ei vizionează

înregistrările și fotografiile itinerariului și le ordonează. Concluzionăm că, pe teren, în

comparaţie cu sala de clasă, conţinutul informativ al lecţiei are o arie mai vastă de cuprindere

a elementelor adiacente care definesc categoria de noţiuni propusă în studiu. Pe tot parcursul

excursiei trebuie făcute popasuri de observare asupra unor anumite aspecte.

Excursia ca activitate extracurriculară implică contactul direct cu elementul real din

mediu, acesta însemnând un câștig pe plan formativ și informativ, o relație strânsă între

școală-famile- societate, beneficiarul fiind elevul.

Bibliografie

1. Ciobanu, Mariana; Didactica ştiinţelor biologice, E.D.P., R.A., Bucureşti, 2008

2. Coord. Noveanu, Eugen; Dicționar enciclopedic Științele educației, Editura Sigma, 2007; 3. Noul dicționar universal al limbii române, ediţia a doua, Editura Litera Internațional,

București-Chișinău, 2007;

4. Prietenii naturii – Enciclopedie practică a copiilor, editura Ion Creangă, Bucureşti,

1983;



PLAN DE CONSILIERE PENTRU

ADOLESCENŢII CU PĂRINŢII PLECAŢI

LA LUCRU ÎN STRĂINĂTATE

Prof. consilier Dulu Claudia, CŞAP Colegiul Naţional „Nichita Stănescu” Ploieşti, Județ

Prahova

Prof. consilier Mocanu Maria, CŞAP Slănic, Județ Prahova

Instabilitatea socio-economică din România şi tranziţia interminabilă au determinat pe

mulţi dintre români să plece la muncă în străinătate pentru a-şi putea întreţine familia.

Desigur, cîştigurile obţinute sunt importante atît pentru familie cît şi pentru economia

românească, însă această migraţie are şi aspecte mai puţin dorite cum ar fi destrămarea

familiei sau „abandonul“ copiilor la bunici sau la alte rude, cu consecinţe psihologice grave în

timp pentru aceştia. Există o problemă destul de delicată care se ridică: ar fi mai bine să se

rămînă în România şi părinţii să nu aibă bani, astfel să nu aibă posibilitatea să-i educe şi să-i

îngrijească sau e mai bine să plece, eliminîndu-se problemele financiare, ori să rămînă copiii

în grija altor persoane sau doar cu un părinte. Plecarea unuia dintre părinţi sau a ambilor,

conduce la un sentiment de abandon sau la anxietatea de separare.

S-a vorbit mult despre aceasta categorie de copii, considerata ca fiind în situație de

risc, o categorie defavorizată și vulnerabilă. De cele mai multe ori educaţia copiilor ce provin

din familiile ale căror părinți sunt plecați în străinătate este pusă pe seama profesorilor sau a

bunicilor. În ceea ce priveşte impactul asupra sănătăţii, şcolarii mici şi adolescenţii resimt

fizic această separare. Copiii se alimentează incorect sau apar diferite dezechilibre alimentare,

iar lipsa iubirii părinților, în mod direct, îi afectează psihic și emoțional cauzând astfel chiar și

anumite boli.

Dorul faţă de părinţi se poate manifesta prin, însingurare, simţăminţe de neajutorare şi

lipsă de afecţiune sau chiar depresie. Astfel se creează la copii sentimentul abandonului şi este

posibil ca odată ajunşi la maturitate să îi abandoneze şi ei pe copiii lor, ca o formă

inconștientă de protest împotriva a ceea ce au trăit.

Efecte negative ale plecării părinților

Deteriorarea conduitei școlare (scăderea performanțelor școlare, absenteism, risc de

abandon școlar, conflicte cu profesorii și colegii);

Sentimente de abandon, de nesiguranță, tristețe, anxietate, stări depresive, toate ca

urmare a dorului de părinți;

Atitudine de indiferență, încăpățânare care poate merge uneori până la comportament

agresiv ca rezultat al frustrării și al nevoii de atenție. În momentele dificile cu care se

confruntă, copilul interpretează absența părinților ca o manifestare a indiferenței acestora față

de el și de nevoile lui;

Tulburări de atenție (scăderea capacității de concentrare pentru realizarea sarcinilor și

„evadarea din realitate”);

Absența aspirațiilor pe termen lung (nu se pot proiecta în viitor) sau prezența

aspirațiilor nerealiste determinate de distorsiuni cognitive de genul: „Ca să ai bani nu trebuie

să înveți carte”, „Când o să cresc mare o să plec și eu să muncesc în străinătate și pentru

asta nu trebuie să ai carte”;



Tulburări ale stimei de sine: supraapreciere față de alți copii care nu au la fel de mulți

bani sau aceeași vestimentație, accesorii pe care ei le primesc din străinătate, sau subapreciere

în relație cu egalii lor ai căror părinți sunt prezenți la evenimente importante din viața lor

(sărbători, serbări școlare, aniversări, ședințe cu părinții);

Lipsă de motivație, stări de apatie (indiferență față de ceea ce se întâmplă in jur),

oboseală (lipsă de energie, de voință pentru a depune eforturi cognitive la școală, de a se

implica în actiități variate de timp liber specifice vârstei);

Toleranța la frustrare de nivel prea scăzut sau, dimpotrivă, prea ridicat în directă

relație cu capacitatea de adaptare a copilului, cu mecanismele de apărare ale acestuia;

Dificultăți de adaptare la noua situație, la schimbările apărute în viața lor. În lipsa unei

pregătiri adecvate a copiilor din partea părinților sau a unei consilieri psihologice, copiii pot

dezvolta reacție acută la stres;

Comportamente delincvente (aderarea la grupuri delincvente, comportament agresiv,

abuz de substanțe, implicarea în comiterea de infracțiuni, frecventarea de localuri, săli de

jocuri etc.), este o modalitate de a suplini nevoile de apreciere, de atenție și afecțiune

nesatifăcute;

Conduite sinucigașegenerate de lipsa conștiinței ireversibilității gestului,de

sentimentul de abandon, frica de pedeapsă, frica de eșec școlar, imposibilitatea de adaptare la

un ritm nou și dificil de viață, tulburări de atașament datorate separării de mamă.

Nevoi (specifice) ale copiilor, determinate de plecarea părinţilorprivind relaţiile cu

ceilalţi:

- Susţinere emoţională: să fie ascultaţi şi înţeleşi;

- Abordare individuală;

- Sfaturi;

- Activităţi de timp liber;

- Încredere în adulţi (profesori);

- Dezvoltarea simţului responsabilităţii;

- Pregatire pentru un mod de viaţă sănătos;

- Motivare pentru studii;

- Abilităţi de gestionare a resurselor (bani, timp);

- Abilităţi de soluţionare a problemelor şi luare a deciziilor;

- Stima de sine / apreciere adecvată;

- Relaţii interpersonale pozitive;

- Pregatirea părinţilor, supraveghetorilor, profesorilor;

Greutăţile cu care se confruntă copiii ai căror părinţi au migrat în ceea ce priveşte

viaţa independentă

o Rezultate şcolare mai mici decât pâna la plecarea părinţilor;

o Scăderea motivaţiei de învăţare;

o Absenteismul şi abandonul şcolar;

o Implicarea redusă în activităţile şcolare şi comunitare;

o Multiplicarea rolurilor din gospodărie;

o Limitarea timpului pentru pregătirea temelor, activităţi de timp liber, odihnă;

o Comunicare cu semenii;

o Administrarea nechibzuită a resurselor financiare;

o Comportamente deviante;

o Creşterea frecvenţei unor comportamente de risc pentru sănătate: fumat, consum de

alcool, regim alimentar dezechilibrat, relaţii sexuale precoce / neprotejate.



Demersul consilierului şcolar în elaborarea strategieişcolii pentru prevenirea

consecințelor migrației asupra elevilor :

1. Evaluarea la nivel de şcoală a situaţiei copiilor care au parinţi plecaţi in străinătate

- Abordăm în cadrul consiliilor profesorale problematica efectelor negative ale migraţiei

parintilor asupra copiilor;

- Stabilim care este numarul copiilor care au unul sau ambii parinti plecati la munca în

strainatate în scoala;

- Efectuăm o primă evaluare a situaţiei lor. Managerii şcolii se vor baza pe aceste date

atunci când vor lua decizii privind acţiunile care trebuie întreprinse în scopul protecţiei

acestor copii.

2. Şcoala - spaţiu prietenos pentru copii şi tineri

- Conducerea şcolii şi cadrele didactice se comportădemocratic;

- Trebuie să existe un consens real între administraţie, cadrele didactice şi elevi, ceea ce

asigură ca eforturile educative ale acestora sa fie cu adevarat centrate pe nevoile copiilor;

- Şcoala propune adolescenţilor diverse activităţi la care să participe;

- Mediul fizic şi atmosfera din scoala îi încurajează pe adolescenţi să se simtă

confortabil atunci când trec pragul scolii.

3. Creşterea motivaţiei copiilor de a participa

- Stabilirea de reguli ale clasei împreună cu colectivul acesteia;

- Personalizarea clasei (prin desene, amplasarea mobilierului);

- Cunoaşterea particularităţilor copilului (memorarea prenumelui, a preferinţelor sale, a

relaţiilor cu colegii);

- Implicarea elevilor în activitatea de învaţare şi cea educativă (metode interactive);

- Rezolvarea imediată a problemelor disciplinare apărute (apropierea fizică, recurgerea

la regulă, comunicarea asertivă);

- Realizarea de evaluări periodice- permite recompensarea fiecărui elev la intervale

scurte de timp.

4. Stabilirea parteneriatelor cu actorii comunitari

- Sensibilizarea opiniei publice în legatură cu problemele emoţionale, de sănătate,

relaţionale cu care se pot confrunta aceşti copii;

- Stabiliţi relaţii de colaborare cu diverşi actori: Centrul medicilor de familie, Primarie,

ONG-uri etc.

Demersul consilierului în lucrul cu familiile elevilor

Să anunţe plecarea lor asistentului socialdin comunitate, care îi va informa despre

modul în care pot asigura protectia copilului în perioada când sunt plecaţi;

Să anunţe plecarea lor educatoareide la grădiniţă sau dirigintelui claseipe care o

frecventează copilul şi să păstreze legătura cu aceste persoane;

Să aleagă cu atenţie persoana care va îngriji şi supraveghea copilul în lipsa lor;

Să legalizeze relaţia copilului cu persoana de îngrijire printr-un act emis de autoritatea

publică competentă;

Să explicăm faptul că încredinţarea spre îngrijire a unui copil prin acte eliberate de

notari nu asigura protecţia copilului;

Specificăm lucrurile pe care ar trebui să le discute cu copiii înainte de a pleca

Motivul plecării şi decizia că pleacă mama şi/sau tatăl;

Modul în care copiii vor avea grijă de fraţii care rămân acasă;

În grija cui ramâne copilul, care va fi relaţia cu persoana de îngrijire şi ce atitudine să

aibă faţă de aceasta;



Cum să facă mâncare, să se alimenteze corect, să fie atenţi la termenul de valabilitate

al produselor;

Care sunt regulile de igienă şi cum să le respecte;

Cum să procedeze în caz de boală, cum să administreze medicamente;

Reguli de securitate (calamităţi naturale, electricitatea, focul, regulile de circulaţie);

Cum să distribuie banii şi să economisească resursele materiale;

Cum să se comporte în situaţii neprevazute şi/sau de risc (gaşca, droguri, raporturi

sexuale, relaţii cu persoane străine, trafic de fiinţe umane);

Cui să se adreseze atunci când au nevoie de ajutor (rude, profesori, psiholog şcolar,

asistent social, medic, poliţist).

Comunicarea cu persoanele adulte din anturajul copiilor

Oferiţi părinţilor şi persoanelor de îngrijire sugestii bazate pe particularităţile

individuale ale copiilor;

Informaţi adulţii despre posibilele consecinţe negative ale despărţirii de parinţi asupra

emoţiilor şi comportamentului copiilor;

Promovaţi ideea că, pentru bunastarea copilului, satisfacerea nevoilor emoţionale este

la fel de importanţa ca cea a nevoilor de bază. Încurajaţi adulţii să arate afecţiune faţă de

copii, să-şi demonstreze suportul emoţional;

Transmiteţi ideea ca prezenţa în viaţa copilului a cel puţin unui adult care îi oferă

suport şi în care el are încredere constituie unul dintre factorii de protecţie în faţa stresului;

Sugeraţi modalităţi eficiente de colaborare cu copiii: comunicarea de la egal la egal,

metode pozitive de disciplinare, tehnici de soluţionare constructivă a neînţelegerilor, luarea în

consideraţie a opiniei copilului, implicarea copilului în luarea deciziilor legate de viaţa sa,

procedee de oferire a sprijinului emoţional, respectarea spaţiului personal, încurajarea

autonomiei, discuţii despre administrarea banilor primiţi de la părinţi, acceptarea prietenilor

copilului.

Teme care pot fi abordate la consiliere

I. Managementul emoţiilor - Cum ajutăm la gestionarea emoţiilor:

1. Dezvoltarea încrederii în sine a copiilor

2. Oferirea ajutorului in depasirea starilor de nelinişte şi stres

3. Respectarea confidenţialităţii

4. Menţinerea legăturii cu persoanele adulte din anturajul copiilor

5. Utilizarea metodelor de disciplinare pozitivă

6. Formularea constructivă a criticilor

II. Dezvoltarea compeţentelor de relaţionare - Cum ajutăm la dezvoltarea

competenţelor de relaţionare:

1. Comunicare, comunicare, comunicare

2. Adoptarea abordarii de la egal la egal

3. Oferirea suportului atunci când comunicam cu adolescenţii (feed-back)

4. Respectarea părerilor adolescentului

5. Crearea ocaziilor pentru interacţiune şi comunicare

6. Încurajarea participării adolescenţilor la viaţa şcolară

7. Stimularea participării copiilor şi tinerilor în comunitate

8. Informarea în diferite domenii, persoanele care au grijă de copiii migranţilor

9. Medierea neînţelegerilor dintre copil şi alte persoane



III. Dezvoltarea competenţelor pentru viaţa independentă - Cum ajutăm la

dezvoltarea competenţelor pentru o viaţă independentă:

1. Discutaţi cu elevii despre procesul de organizare şi planificare a timpului

2. Discutaţi cu adolescenţii despre odihnă şi recreare

3. Aplicaţi tehnici de motivare pozitivă a activităţii copiilor

4. Contribuiţi la dezvoltarea abilităţilor elevilor de administrare a banilor de care dispun

5. Oferiţi elevilor tehnici pentru exersarea procesului de luare a deciziilor chibzuite

6. Stimulaţi abilitatea elevilor de a apela la ajutor

7. Fiţi gata să identificaţi copiii care traverseaza situaţii dificile

8. Oferiţi adolescenţilor informaţii despre resursele comunitare utile.

IV. Dezvoltarea unui stil de viaţă sănătos - Cum ajutăm la dezvoltarea unui stil

de viaţă sănătos:

1. Stimularea elevilor să reflecteze asupra diferitelor aspecte ale sănătăţii

2. Încurajarea adolescenţior să renunţe la fumat .

3. Respectarea principiilor educaţiei eficiente pentru prevenirea consumului de substanţe

nocive.

4. Identificarea cazurilor grave de abuz de substanţe.



EXCURSIILE ŞI ACTIVITĂŢILE

EXTRAŞCOLARE ÎN VIAŢA ELEVILOR ŞI

A PROFESORILOR

Prof. Graure Daniela, Prof. Graure Silviu, Colegiul Economic „Maria Teiuleanu”

Piteşti, Judeţ Argeş

Educaţia nonformală îşi are începuturile încă din timpul fondării educaţiei și conţine

majoritatea influenţelor educative care au loc în afara clasei, fiind activităţi extrașcolare sau

activităţi opţionale. Are un caracter mai puţin formal, dar cu acelaşi rezultat formativ,

acţiunile educative plasate în cadrul acestui tip de educaţie, sunt flexibile şi vin în

întâmpinarea diferitelor interese, în mod particular pentru fiecare persoană. Timpul

extraşcolar a fost caracterizat drept “libertate sub control instituţional”. Timpul liber, se

caracterizează prin: alegerea liberă şi eliberarea de sub obligaţiile instituţionale; caracterul

dezinteresat al activităţilor; caracterul personal, întrucât încurajează virtuţile dezinteresate;

aracterul hedonist, întrucât generează satisfacţie.

Excursiile sunt unele dintre cele mai des întâlnite activități extrașcolare și joacă un rol

important în viața elevilor, încă de la începutul școlii primare, dar mai ales la liceu, întrucât

prezintă o bună oportunitate de a se cunoaște mai bine între ei și cadrele didactice însoțitoare.

Aceștia pot, de asemenea să pună în practică multe dintre teoriile învățate, liceul având profil

economic.

Astfel, în cadrul excursiilor, elevii pot să creeze diverse jocuri interactive, atât pe

traseu, cât și în locația unde sunt cazați, putând să se exprime liber, să-și arate adevărata

personalitate, să lege legături și să ofere profesorilor însoțitori prilejul de a îi observa în afara

liceului, de a le observa mai bine caracterul și calitațile fiecăruia. De altfel, elevii pot

comunica mai deschis cu doamnele/domnii profesori, ceea ce va îmbunătății relațiile dintre ei

și ulterior activitățile de la clasă.

Elevii participanți la excursii pot juca rolul ghidului însoțitor, al ospătarului, al

casierului, al recepționerului etc, activități pe baza cărora au discutat teoretic în cadrul orelor

de curs. Fiecare copil poate avea propria sarcină, ajutând la organizarea excursiei, fiind în

acelașii timp și o bună ocazie de a se dezvolta personal și de a privi spre o posibilă carieră de

viitor.

De asemenea, ideea de vizitare a diverse universități, ca posibile alegeri de viitor, este

una extraordinară. Precum și vizitarea și voluntariatul în diferite firme, bănci, restaurante,

hoteluri, centre comerciale. În acest mod, copiii capătă experiențe noi, creându-și în același

timp o idee despre mai multe posibile cariere și despre ceea ce își doresc să facă după

terminarea liceului. Orizonturile tinerilor se lărgesc. După aceste experiențe au noi vizuni

asupra lor și a viitorului.

Elevii mai participă și la diverse activități școlare, cât și extrașcolare. Una dintre

acestea ar fi târgul de mărțișoare organizat anul de către liceu. În cadrul său, ei exersează și

pun în practică materia bine pregătită la clasă, cum ar fi tehnicile de marketing.

Activitățile extrașcolare contribuie, astfel, la formarea personalității elevului. Sunt

importante și utile. Dar sunt anumite aspecte care ar putea să influențeze succesul acestora,

printre acestea numărându-se: desfășurarea acestora după programul de studiu, când elevii

sunt deja obosiți sau înainte și aceștia nu se mai pot concentra la ore. Deci, programul elevului



este mai încărcat. Profesorii caută soluții pentru valorificarea lor: urmăresc programul

elevului din ziua respectivă, cât a avut de învățat sau de scris. Dar, este suficient? Întrebând

elevii despre aceste aspecte, au recunoscut că este destul de greu să desfășori multe activități

extrașcolare, pentru că programa școlară este încărcată. Se pune întrebarea: cum îi

determinăm pe elevi să se impliceîn desfășurarea activităților extrașcolare?

De-a lungul anilor, activitățile extrașcolare au luat forme variate, toate având ca scop

învățarea nonformală și petrecerea în mod plăcut a timpului liber. Prin aceste activități, care

cuprind domenii și arii foarte mari, elevii își pot dezvolta anumite competențe și abilități

necesare unei bune dezvoltări armonioase pentru o integrare în societate. Când vorbim de

activități extrașcolare, ne referim la acel program la care elevul participă după ore și ar trebui

să facă acest fapt cu plăcere deoarece scopul este acela de a-i forma abilitățile necesare unei

bune dezvoltări, formării personalității elevului care își va găsi prin acestea înclinațiile,

talentul și domeniul în care ei vor fi performanți.



INTERCULTURALITATEA

Prof. Graure Nicoleta, Prof. Baboi Corina, Colegiul Economic „Maria Teiuleanu”

Pitești, Judeţ Argeș

Lumea contemporană se caracterizează printr-o evoluție rapidă și imprevizibilă a

științei și tehnicii, generând o gigantică mișcare de idei, de invenții și descoperiri, o creștere

exponențială a informației și a tehnologiilor de vârf. Acestea au drept consecință

informatizarea societății, restructurarea și reînnoirea unor demersuri epistemologice

pluridisciplinare, din toate sectoarele vieții sociale.

Societatea contemporană se confruntă cu resurse limitate de materii prime și de

energie, cu creșterea demografică, adâncirea decalajului dintre țările bogate și sărace, cu

deteriorarea continuă a mediului înconjurător și cu conflictele interetnice.

Soluția acestei crize o constituie reforma învățământului, care poate să producă

transformări adânci în raport cu specificul fiecărei țări, o nouă politică a educației pentru

creșterea calității acesteia și imprimarea caracterului prospectiv.

Creșterea eficienței școlare se poate realiza prin introducerea unor noi tipuri de

educații, prevăzute și în Programul UNESCO:

1. Educația economică și antreprenorială având ca scop cunoașterea economiei de piață

și formarea calităților de antreprenor: inițiative, plan de afaceri, antrenarea în tehnologiile

informaționale;

2. Educația pentru participare și democrație, al cărei scop este educarea tineretului pentru

a participa la dezvoltarea socială, la aplicarea principiilor democratice și la apărarea

drepturilor omului;

3. Educația ecologică, pentru protejarea mediului înconjurător, implică înțelegerea

consecințelor deteriorării acestuia asupra sănătății omului, asumarea de responsabilități și

întreprinderea de acțiuni pentru protejarea mediului ambient, a florei și faunei;

4. Educația pentru pace și cooperare are ca obiective înțelegerea între popoare și

respectarea valorilor culturii, promovarea umanismului etnic, folosind investițiile și

descoperirile în scopul creșterii calității vieții, promovarea valorilor morale și culturale ale

societății democratice;

5. Educația pentru comunicare și timpul liber vizează folosirea mass-mediei în scopul

lărgirii orizontului de cultură generală, al perfecționării profesionale și formării integrale a

personalității umane;

6. Educația interculturală promovează cunoașterea și respectarea culturii, a tradițiilor și a

stilului de viață al comunităților entice, de către toți locuitorii din țara respectivă;

7. Educația pentru sănătate presupune cunoștințe și acțiuni pentru prevenirea și

combaterea bolilor și pentru o alimentație sănătoasă.

Educația interculturală poate fi privită din mai multe perspective:

Constantin Cucoș: educația interculturală vizează o abordare pedagogică a diferențelor

culturale; educația interculturală urmărește dezvoltarea unei educații pentru toți în spiritul

recunoașterii diferențelor ce există în interiorul aceleași societăți;educația culturală se

transformă într-un proiect didactic de structurare a unei identități culturale deschise.

C. Bennett: educația interculturală este o abordare a procesului de predare – învăţare

bazată pe valori și credințe democratice, care încearcă să promoveze pluralismul cultural.

P. Dasen – educația interculturală se adresează tuturor elevilor autohtoni sau

emigranților și caută să-i sensibilizeze pentru respectarea diversității, toleranței, solidarității.



M. Rey – educația interculturală este calea obligatorie pentru educația drepturilor

omului.

J. Banks – educația interculturală presupune cel puțin trei unghiuri de abordare: o idee;

o mișcare de reformă educațională și un proces.

O definiţie atotcuprinzătoare asupra multiculturalităţii sau interculturalităţii ne oferă

Micheline Ray: “Cine spune intercultural, spune în mod necesar, plecând de la sensul plenar

al prefixului inter-: interacţiune, schimb, deschidere, reciprocitate, solidaritate obiectivă”.

Importanţa prefixelor din noţiunile de multiculturalism, comunicare interculturală şi raporturi

transnaţionale este analizată de Christian Giordano, care observă că “prefixele multi-, inter-

şi trans- posedă între ele evidente afinităţi, dar şi subtile diferenţe de conotaţie”.

Prefixul multi- accentuează diferenţa, chiar separarea dintre culturi, prefixul inter- presupune

că întâlnirea dintre culturi este mai dinamică, indivizii au capacitatea de a defini, de a plasa şi

negocia propria apartenenţă şi propria identitate culturală. Prefixul trans- indică capacitatea

personală sau colectivă de a transcede graniţele culturale şi frontierele naţionale şi de a trece

de la o apartenenţă şi de la o identitate la alta cu uşurinţă.

Multiculturalitatea înseamnă înţelegerea, acceptarea şi recunoaşterea diferenţelor

dintre indivizi din culturi diferite care interacţionează unii cu alţii şi în ultimă instanţă trăiesc

în acelaşi spaţiu. În al doilea rând înseamnă maturitatea de a nu acţiona în detrimentul

celuilalt conform reflexelor identitare, sau mai precis spus, a acelor reflexe identitare care ar

atenta la libertăţile celuilalt de o altă cultură şi identitate decât a noastră.

Educaţia interculturală constituie o opţiune ideologică în societăţile democratice şi

vizează viitorii cetăţeni să facă cea mai bună alegere şi să se orienteze în contextul

schimbărilor intervenite în sistemele de valori. Ea trebuie să devină o constantă a pregătirii

cadrelor didactice şi să-şi pună amprenta asupra programelor şcolare şi materiilor de

învăţământ, asupra priorităţilor educative, asupra criteriilor de evaluare a competenţelor şi

comportamentelor, asupra relaţiilor cu părinţii şi comunitatea, permiţând

formarea comportamentelor creative în comunicare, cooperare şi încredere în

cadrul grupului; respect reciproc, toleranţa faţă de opinii diferite.

Educaţia interculturală este cea care susţine integrarea socială a grupurilor minoritare

în mod “paşnic” fără ca acestea să fie nevoite să renunţe la propria identitate. În cadrul

culturilor mozaicate de astăzi trebuie să acceptăm ideea că orice grup socio-cultural poate

contribui la îmbogăţirea vieţii comunitare prin schimbul de elemente identitare, prin dialog şi

implicare a tuturor membrilor comunităţii.

Educaţia interculturală îşi propune să pregătească indivizii şi societăţile pentru o mai

atentă deschidere spre dimensiunea culturală a existenţei lor. În condiţiile sporirii contactelor,

interacţiunilor posibile, se pot decela două mari seturi de obiective ale şcolii interculturale:

- păstrarea şi apărarea diversitati culturale a populaţiei şcolare. Școala, ca instanţă de

transmitere a valorilor, se va centra pe pluralitatea culturilor pe care mediul multicultural îl

presupune. Trebuie evitată instituirea primatului unei culturi asupra alteia. Acest obiectiv

presupune două aspecte: pe de o parte, vizează adaptarea educatului la mediul propriu, al

regiunii, oraşului, culturii sale particulare, cu toate trăsăturile, iar pe de altă parte, acest tip de

şcoală îi propune să asigure adaptarea educatului la mediu în condiţiile coexistenţei mai

multor grupuri culturale. Se cer a fi vizate atât culturile familiale, cât şi cele înconjurătoare,

ambientale. Trebuie vegheat ca şcola să nu defavorizeze o cultură sau alta în numele unor

relativisme explicite;

- educaţia interculturală trebuie să ţină cont de diferitele stiluri de viaţă, să se adapteze

la nevoile şi interesele fiecăruia, dar să şi fie elaborată şi configurată pe principiul participării



egale a tuturor celor implicaţi în procesul educativ. În acest scop, trebuie să existe spaţii în

care imigranţii şi oamenii cu diferite culturi să aibă posibilitatea de a se implica.

Egalitatea diferenţelor trebuie să fie baza educaţiei interculturale. Pentru a acorda

oportunităţi şi posibilităţi egale tuturor culturilor, pentru dezvoltarea fiecărei culturi şi

identităţi educaţia interculturală trebuie să respecte diferenţele şi să promoveze egalitatea.

Acest lucru contribuie la depăşirea inegalităţilor sociale.

Programa trebuie să conţină o abordare interculturală, bazată pe valori ca solidaritatea,

egalitatea şi respectul faţă de diversitate. Din acest punct de vedere, educaţia interculturală

trebuie să constituie baza luptei împotriva rasismului.

Educaţia interculturală promovează atitudini tolerante, deschise, de acceptare şi

înţelegere firească a raportului “eu-celălalt” şi a noţiunii de străin, recunoaşterea şi respectarea

diferenţelor culturale prin valorificarea pozitivă a relaţiilor de egalitate între oameni şi nu prin

aplicarea polarităţii superior-inferior. De asemenea presupune promovarea unor politici

şcolare care să permită egalizarea şanselor în educaţie şi a unor strategii de valorificare a

diferenţelor culturale pentru a le transforma în resurse pedagogice.

Şcoala este principalul spaţiu al învăţării pluralităţii culturale prin preţuirea

diversităţii, a notei distincte aduse de cultura fiecărui actor social participant. Ea trebuie să

formeze deprinderea preţuirii valorilor pluriculturale, nu există valori superioare şi inferioare,

ci există valori specifice care trebuie judecate. În şcoală este necesară “modelarea” orgoliului

etnic al majorităţii şi întărirea încrederii în sine a minorităţii.

Educaţia interculturală nu trebuie să se limiteze în mod exclusiv la transmiterea unor

conţinuturi specifice în cadrul unei discipline particulare, consolidarea abordării sale

interdisciplinare este fundamentală; nu poate fi concepută doar pentru mediul şcolar, ci şi în

legătură cu extraşcolarul (familie, grupuri sociale, instituţii, comunităţi, mass-media). Se

remarcă şi o schimbare a rolului profesorului, care depăşeşte funcţia de a comunica modele şi

programe, acesta trebuind să acorde o mai mare atenţie spiritului de iniţiativă şi creativităţii,

centrarea întregii acţiuni fiind pe elev.

Şcoala are misiunea de a permite fiecărui copil să crească, să-şi dezvolte spiritul,

corpul şi inima, deci inteligenţa, sensibilitatea, creativitatea; să permită copiilor să înveţe să

trăiască împreună, unii cu alţii, cu persoane diferite, să-şi poată ocupa progresiv locul în

societate, să poată deveni cetăţeni activi.

Interculturalitatea este înainte de orice respectul diferenţelor. Cadrele didactice sunt

garanţii acestor rigori ale spiritului care veghează asupra diferenţelor, pentru a învăţa, a

cunoaşte şi a înţelege ceea ce ne leagă, ceea ce ne face asemănători, ceea ce ne apropie.

Suntem diferiţi, dar nu înseamnă că unul este mai bun decât celălalt, cu toţii avem un potenţial

valoric egal. Toţi avem o cultură asemănătoare dar în acelaşi timp şi culturi diferite. Acestea

ţin de religiile noastre, de grupul nostru etnic, de valorile politice, sociale, de familiile

noastre.Unica posibilitate ca oamenii să devină solidari este recunoaşterea şi estimarea acestor

diferenţe şi similitudini.

Pentru cadrele didactice este esenţial să creeze relaţii pozitive în interacţiunea dintre

semeni, să favorizeze dezvoltarea persoanei cât şi a relaţiilor constructive în grup, pentru a

trăi sentimentul propriei identităţi.

Venind din culturi diferite avem şansa să ne integrăm într-o societate diferită,

multiculturală, care favorizează sentimentul de a fi în realitatea cotidiană, o individualitate

care nu seamănă cu nimeni şi nimic. Didactica contemporană promovează concepte şi

atitudini educaţionale noi, menite să determine forme variate de comunicare, cooperare şi

colaborare în sprijinul copiilor. Parteneriatul educaţional este un astfel de concept care devine

tot mai prezent în relaţiile de colaborare ce se stabilesc între unităţi de învăţământ, între



acestea şi diferite segmente ale societăţii. Iniţierea şi derularea de activităţi în parteneriat

reprezintă o provocare pentru educatorul de astăzi, necesitând multă creativitate în concepere,

dinamism în derulare, responsabilitate în monitorizare, flexibilitate în luarea deciziilor.

Experienţa de zi cu zi mă determină să afirm că nouă, cadrelor didactice, ne revine un

rol deosebit de important în crearea unei atmosfere prietenoase, plină de respect între elevi şi

între părinţi, pentru a se evita unele neînţelegeri sau conflicte interrasiale. Este imperios

necesară toleranţa, indiferent din ce familie provin copiii clasei din punct de vedere etnic,

religios, social,etc. În activitatea mea m-am confruntat cu situaţii când au venit copii din

medii total diferite: familii foarte sărace, familii de religii diferite, copii din medii profesional

diferite, cu culturi diferite sau de etnii diferite, situaţie în care obiectivul meu principal a fost

acela de a-i determina pe aceşti copii să nu simtă sau să simtă cât mai puţin felul provenienţei

lor, ferindu-i de fenomenul frustrării care ar putea avea repercursiuni asupra personalităţii în

formare a adolescentului.

Bibliografie 1. Ciolan, Lucian; Paşi către şcoala interculturală, Colecţia Sanse Egale, Editura Corint,

2000

2. Cucoş, Constantin; Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale, Editura Polirom,

Iaşi, 2000

3. Cucoş, Constantin; Educaţia. Iubire, edificare, desăvârşire, Editura Polirom, Iaşi,

2008;

4. Hofstede, Geert; Managementulstructurilor multiculturale, Editura Economică,

Bucureşti, 1996

5. Maliţa, Mircea; Zece mii de culturi, o singură civilizaţie, Editura Nemira, Bucureşti,

1998



INIŢIEREA UNEI AFACERI

Prof. Ivan Ioana, Liceul Tehnologic Administrativ şi de Servicii „Victor Slăvescu”


Activităţile privind educaţia antreprenorială în rândul tinerilor au drept scop pregătirea

unitară a acestora, pentru formarea unui comportament adecvat privind activitatea economic.

Elevii sunt nerăbdători să cunoască regulile şi măsurile care se iau pentru înfiinţarea

unei firme; să cunoască legislaţia privind organizarea şi funcţionarea unei unităţi economice.

Acest referat îşi propune să ofere elevilor şansa de a învăţa să îşi deschidă propria afacere.

Elevii se pregătesc avându-se în vedere însuşirea şi perfecţionarea cunoştinţelor

despre:

Documentele necesare înfiinţării unei societăţi comerciale;

Formarea de competenţe de comunicare;

Calcul -Rentabilitatea firmei;

Spiritul competiţional, calitatea şi responsabilitatea.

Obiectivele unei astfel de activităţi sunt:

- Îşi propune să ofere elevilor şansa de a începe propria afacere;

- Să formeze abilităţi şi să dezvolte apitudini antreprenoriale prin realizarea unui plan de

afacere;

- Să încurajeze spiritul competiţional, calitatea şi responsabilitatea;

- Formarea unor calităţi precum:spirit de echipă, capacitate organizatorică, precizie,

pricepere în a găsi soluţii la locul de muncă etc.;

- Calculul preţului de vânzare al produsului plecând de la C.T.M;

- Stabilirea de contacte noi cu celelalte firme de pe piaţa firmelor de profil, metodă

complexă, motivată, cu efecte şi o provocare atractivă pentru elevi.

În abordarea acestui referat am încercat să prezint modalităţile şi lucrurile care trebuie

urmărite la înfiinţarea unei societăţi comerciale.

Elevii sunt nerăbdători să cunoască regulile şi măsurile care se iau pentru

înfiinţarea unei firme. Să cunoască legislaţia privind organizarea şi funcţionarea unei unităţi

economice.

Această lucrare îşi propune pregătirea unitară a elevilor, pentru formarea unui

comportament adecvat privind activitatea economică şi oferă elevilor şansa de a învăţa să îşi

înceapă propria afacere.

Pentru formarea unei reputaţii bune în rândul clienţilor, trebuie ca în mod constant să

oferim produse de o calitate cerută de clienţi.

Ambalajul, marca şi eticheta produsului sunt lucruri care realizează vânzarea

produsului şi ajută la o cunoaştere mai rapidă a produsului căutat faţă de celelalte produse de

acelaşi fel.

Fiecare client doreşte ca la cumpărarea unui produs să facă achiziţia cea mai bună la

un preţ cât mai mic să cumpere un produs cât mai bun.

Comerţul din zilele noastre este unul bazat pe diversitate şi concurenţă între produse şi

producători de pe piaţă.

Vânzarea produselor alimentare şi promovarea acestora către client se realizează mai

bine şi mai uşor cu ajutorul acestor trei lucruri foarte importante marcă, ambalaj, etichetă.

Marca este un element important în strategia comercială a unei firme, deoarece permite

identificarea ofertei agentului economic respectiv şi diferenţierea acesteia în raport cu



concurenţa. Pe de altă parte, marca oferă consumatorilor posibilitatea de a se orienta spre

produsele de calitate superioară, puse la dispoziţie de către producătorii care şi-au câştigat

deja un renume pe piaţă. Considerată deseori ca fiind bunul cel mai de preţ al unei

întreprinderi, marca serveşte atâta producătorului cât şi consumatorului.

Pentru început trebuie să ne gîndim la obiectul de activitate al firmei şi la forma

juridică pe care dorim să o aibă firma.

Pasul următor îl reprezintă denumirea firmei, sloganul acesteia şi sigla sau logoul.

Sediul firmei trebuie ales cu grijă în funcţie de obiectul principal de activitate şi

fondurile financiare existente.

Pentru întocmirea actului constitutiv al firmei trebuie să ne gândim dacă dorim să ne

asociem cu cineva şi care sunt contribuţiile financiare ale celor cu care dorim să ne asociem.

Scopul întreprinderii este satisfacerea necesităţilor clienţilor cu produse de calitate şi

realizarea intereselor sociale şi economice ale membrilor asociaţi pe baza beneficiului obţinut.

Strategia de marketing se realizează prin oferta firmei cu produse de cea mai bună calitate

la cele mai avantajoase preţuri şi o gamă cât mai variată de produse.

Piaţa aleasă de întreprindere este o piaţă în creştere, iar în viitorul apropiat, dacă

veniturile din activitate vor spori, se asteaptă deschiderea a noi filiale în alte zone ale oraşului,

precum şi în alte oraşe.

Clienţii potenţiali ai întreprinderii sunt persoanele de toate vârstele, începând cu copiii

până la oamenii în vârstă. Pentru ai determina pe clienţi să cumpere produsele fabricate de

întreprindere, conducerea va pune accentul, în primul rând, pe calitatea deosebită a

produselor, preţul convenabil, amabilitatea la servirea clienţilor şi noutatea produselor. Odată

cu lărgirea activităţii si pietei de desfacere, se preconizează de a desface produsele şi prin

intermediul unei reţele de magazine de firmă.

Încă de la înființare, obiectivul de bază este de a asigura produse de înaltă calitate în

conformitate cu cerințele clientului, cu cerințele legale și reglementările aplicabile în industria

de profil. Suntem convinși că orice firmă poate prospera și evolua doar prin îndeplinirea

tuturor dorințelor clienților. Tocmai de aceea se utilizează toate resursele de care dispun

pentru ca, la final, să prezinte produse de cea mai bună calitate.

Prin seriozitate, prin profesionalism, prin respectul calității, firma își poate câștiga un

renume devenind un brand apreciat în industria de profil.

Conducerea firmei va fi asigurată de asociaţi şi un administrator delegat. Asociaţii vor

coordona întreaga activitate, vor angaja şi vor controla personalul, se vor ocupa direct de

problemele de producţie, precum şi de contractare pentru aprovizionare şi desfacere.

Administratorul va ţine evidenţele contabile şi va supraveghea activitatea de achiziţie şi

desfacere.Pentru aceasta funcţie poate fi angajată o persoană care are calificare de contabil şi

experienţă în domeniu. Necesarul de finanţare poate proveni din resurse proprii sau resurse

împrumutate.Resursele împrumutate pot proveni de la diferite instituţii bancare sau fonduri

nerambursabile de la Guvern.

Am prevăzut ca întregul profit să fie reinvestit, acesta reprezentând încă o rezervă

pentru dezvoltarea activităţii.



EMPATIA CA TRĂSĂTURĂ A

INTELIGENŢEI EMOŢIONALE

Prof. Dr. Ilie Mariana,Inspectoratul Şcolar Judeţean Prahova

„Lumea este a entuziaştilor care nu se înfierbântă.”

Una dintre dimensiunile semnificative ale inteligenţei emoţionale o constituie empatia.

S. Marcus (1997) o defineşte ca fiind „un fenomen psihic de retrăire a stărilor,

gândurilor şi acţiunilor celuilalt, dobândit prin transpunerea psihologică a eului într-un model

obiectiv de comportament uman, permiţând înţelegerea modului în care celălalt interpretează

lumea”.

Empatia se construieşte pe deschiderea spre sentimentele celorlalţi, pe abilitatea de a

citi informaţiile provenite prin canalele nonverbale. Reamintim că, în cadrul comunicării

interumane, comunicarea nonverbală reprezintă cel puţin 60%. Cuvintele pot exprima relativ

puţin din sentimentele oamenilor, fapt pentru care empatia se bazează pe capacitatea de a intui

sentimentele oamenilor, atribuind o maximă atenţie informaţiilor de tip nonverbal: tonul vocii,

mimica, gesturile şi mişcările persoanei, ş.a. S-a constatat că 90% dintre mijloacele de

exprimare a stărilor afective sunt non-verbale. De exemplu, o persoană stresată are un ton al

vocii oscilant şi redus ca intensitate, gesturi precipitate, care dovedesc iritare şi nelinişte.

Adevărul în privinţa emoţiilor se află mai mult în „cum” spune persoana decât în

„ceea ce” spune, mai ales când între latura verbală şi cea nonverbală a comunicării apar

neconcordanţe sau chiar contradicţii. Este important de reţinut că, în cazul unor discordanţe

între cele două modalităţi de comunicare, cele care sunt percepute ca atare sunt semnalele

nonverbale. De exemplu, atunci când cineva ne comunică verbal că este o persoană care îşi

organizează bine activitatea, îşi alcătuieşte planuri chibzuite pe care le aplică eficient în

practică, dar întârzie la întâlnire, foile după care expune se află în dezordine, începe cu

prezentarea unor aspecte neimportante etc., este cazul să „vedem” cum se comportă persoana

respectivă şi să dăm mai puţină crezare cuvintelor.

S. Marcus apreciază că „punctul nodal al conceptului empatic îl reprezintă conduita

retrăirii stărilor, gândurilor, acţiunilor celuilalt de către propria persoană prin intermediul unui

proces de transpunere substitutivă în psihologia partenerului”. Empatia este realizată prin

transpunerea imaginativ-ideativâ în sistemul de referinţă al altuia – respectiv preluarea

modului de a gândi şi de a realiza rolul social - şi transpunerea emoţională, acţiunea de

activare a unei experienţe, de substituire în trăirile lui menţionate prin identificarea afectivă a

partenerului, preluarea stării lui de spirit.

S. Marcus a sistematizat ipostazelesub care se prezintă empatia:

- fenomen psihic - situaţie în care se relevă dimensiunea sa de fapt interior, subiectiv în

continuă transformare;

- proces psihic - ceea ce arată că are o desfăşurare plurifazică ce se întinde de la

proiecţia eului până la identificarea cu altul;

- produs psihic - empatia se concretizează în retrăirea gândurilor, emoţiilor, acţiunilor

celorlalţi;

- însuşire psihică - când ne apare ca trăsătură de personalitate, ca aptitudine a

individului;

- construct multidimensional de personalitate - care include toate aspectele menţionate



la formele anterioare.

Empatia ca dimensiune a inteligenţei emoţionale se manifestă în special sub forma

unei trăsături de personalitate. Rolul empatiei în cunoaşterea interpersonală este cel puţin la

fel de important ca şi cel al factorilor intelectuali şi se manifestă printr-un stil apreciativ.

Tăsăturile definitorii ale acestui stil empatic depersonalitate constau în capacitatea de

transpunere în psihologia modelului extern (al altei persoane) sau de proiecţie atitudinal-

afectivă îmbinată cu perceperea realităţii din perspectiva acestui model extern, ca şi cum ar fi

cealaltă persoană. Persoanele cu un nivel înalt al empatiei îmbină experienţa afectivă, care

este bogată şi nuanţată, cu flexibilitatea în planul cognitiv, prin utilizarea şi aplicarea unor

criterii apreciative diverse adaptate situaţiei. Oricum, ele nu sunt sclavele prejudecăţilor, nu au

obiceiul atunci când întâlnesc pe cineva să-1 „eticheteze" după câţiva indicatori percepuţi

superficial.

A. Mehrabian a stabilit cinci aspecte ale inteligenţei emoţionale:

perceperea clară (corectă), ordonată a emoţiilor personale şi ale altora;

exersarea capacităţii de a răspunde cu emoţia şi comportarea adecvată (realist,

nedistorsionat, adaptat) la situaţiile variate de viaţă;

implicarea într-o relaţie interpersonală, având capacitatea de a exprima onest emoţiile,

arătând deopotrivă consideraţie şi respect;

alegerea muncii (profesiei, activităţii) care aduce satisfacţie emoţională, evitând

amânarea, dubiile şi nerealizările;

capacitatea de a lucra echilibrat şi de a se recrea, de a se relaxa în viaţă.

Persoanele înalt empatice sunt altruiste, generoase, tind să acorde ajutor persoanelor

care le înconjoară, au un comportament prosocial bine conturat, sunt bine adaptate social şi în

general puţin anxioase.

Altruismul se referă la acţiunile de binefacere făcute în mod dezinteresat semenilor

noştri. Unul dintre factorii determinanţi ai comportamentelor altruiste îl constituie empatia,

care influenţează altruismul prin următoarele trei variabile:

- abilitatea de a discrimina şi clasifica stările afective ale altora;

- abilitatea de a evalua ipotetic modul de comportare şi perspectiva altei persoane;

- impresionabilitatea emoţională (capacitatea de a unifica, de a asocia propriile

simţăminte cu ale altuia).

Primele două componente sunt de factură cognitivă, iar cea de-a treia este de natură

afectivă.

Empatia determină altruismul în două stadii:

receptivitatea, observarea suferinţelor altuia, care se află în oscilaţie temporală cu

propria persoană, cu experienţa noastră personală la suferinţă;

apariţia actului altruist, ca urmare a nevoii de a readuce propriile noastre suferinţe

empatice.

Desigur că o asemenea abordare tinde să transforme altruismul într-un fel sui-generis

de egoism, situaţie în care nu putem privi suferinţa altora fiindcă, pe de o parte, ne gândim că

şi noi am putea fi în ipostaze asemănătoare sau, pe de altă parte, vrem să înlăturăm starea de

suferinţă a celuilalt care ne creează un disconfort psihic mai mult sau mai puţin intens. Cred

că această ultimă „cauză” a altruismului este bine speculată de anumite persoane (cerşetori de

profesie, oameni care îşi fac din nenorocire o vocaţie, plângăreţi şi alţii).

Puşkin arată că „avem simpatie pentru cei nenorociţi dintr-un oarecare spirit de

egoism, vedem că de fapt nu suntem singurii nenorociţi”. A avea simpatie pentru fericirea

altora presupune un suflet cu adevărat nobil şi dezinteresat. De fapt, una dintre direcţiile

antrenării inteligenţei emoţionale vizează educarea acestei calităţi de a te bucura de fericirea şi



de succesele altora. Diderot consideră că „omul cel mai fericit este acela care face fericiţi cât

mai mulţi oameni”.

Evaluarea capacităţii empatice ar trebui să vizeze în mai mare măsură atitudinile faţă

de reuşitele, bucuriile celorlalţi şi gradul de implicare emoţională, precum şi faţă de

satisfacţiile pentru realizările semenilor noştri, în principiu aşa ceva ar părea utopic, dar o

minimă înţelepciune ne va dezvălui faptul că, trăind în mod sincer emoţiile pozitive ale

celorlalţi, vom reuşi să fim mai fericiţi, atât ca intensitate, cât şi ca durată în timp.

Norocul este o întâmplare, în timp ce fericirea poate deveni astfel o vocaţie.

Bibliografie

S. Marcus, Empatia şi relaţia profesor-elev, Editura Academiei, Bucureşti, 1997



POVESTEA UNEI VICTORII

Prof. Niculcea Camelia Florentina, Şcoala Gimnazială Nr. 27 „Anatol Ghermanschi”

Braşov, Judeţ Braşov

Cum toate poveştile încep cu „A fost odată...” aşa începe şi povestea noastră. Ea a

început în luna aprilie, când la şcoală, am primit o invitaţie la o competiţie la fotbal pentru

fete şi băieti. Invitaţia era adresată mai multor elevi, împărţiţi pe mai multe categorii de

vârstă. În luna mai s-a organizat la Stadionul I.C.I.M din Braşov competiţia numită Cupa

„Tymbark Junior” organizată de Federaţia Română de Fotbal, Tymbark Maspex România şi

Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice. Am organizat o selecţie printre copii.

La selecţie s-au prezentat foarte mulţi copii dornici să facă parte de echipa

reprezentativă a şcolii, dornici de mişcare, să-şi arate cât de buni sunt la fotbal. După multe

ore petrecute pe terenul de sport la antrenamente, ne-am prezentat la Cupa „Tymbark Junior”

cu 5 echipe. S-a dovedit ca activităţile de selecţie şi pregătire organizate în şcoală au fost

foarte bune şi profesioniste, pentru că la faza zonală a competiţiei elevii şcolii noastre au

câştigat 3 din cele 4 categorii propuse de organizatori. Bucuria copiilor a fost imensă. Fetele

s-au bucurat pentru că au câştigat, deşi nu prea ştiau să joace fotbal,dar au avut ambiţie şi

curaj să încerce ceva nou şi se pare ca le-a reuşit. Au venit să se înscrie în echipa de fotbal din

curiozitate, din distracţie,apoi a început să le placă şi au reuşit să câştige faza zonală a

competiţiei. Băieții s-au bucurat pentru că au câştigat împotriva unor echipe puternice,

talentate, cu tradiţie. Ca toate competiţiile, victoria a fost muncită, cu emoţii până la fluierul

final al arbitrului, dar în cele din urmă, succesul a fost de partea noastră. Atmosfera de pe

teren a fost fantastică. Galeriile au fost puternice, copiii au fost încurajaţi permanent de către

profesori, părinţi,colegi de clasă, prieteni, etc. Competiţia sportivă s-a desfăşurat în deplin

fair-play, organizatorii au premiat atât echipele câştigătoare, cât şi pe cele participante la

această competiţie, copiii au fost motivaţi, au fost recompensaţi pentru efortul depus, iar

acţiunea în sine şi-a atins scopul.

Dorinţa de concurs,de întrecere a tuturor celor care participă la diferite activităţi

sportive, învingerea spaţiului, a timpului, a obstacolelor naturale şi artificiale, dar şi a unui

adversar este pe deplin satisfăcută prin progresul de educaţie prin sport.

După această minunată zi, cu multe victorii, povestea a continuat în luna mai cu

participarea echipelor de fete şi băieţi la faza naţională. Ajunsesem la un alt nivel. Făceam

parte din cele mai bune 8 echipe şcolare din ţară. Eram mândri de performanţa atinsă şi ne-am

bucurat că am reuşit să ajungem până aici. Nu ne-am făcut iluzii că vom putea câştiga şi acest

turneu, deşi în sinea noastră toţi ne doream acest lucru. Aşa cum spunea Pierre De Coubertin

„Cel mai mai important lucru la Jocurile Olimpice nu este să câştigi, ci să participi, aşa cum în

viaţă nu contează triumful, ci lupta. Esenţial nu e să cucereşti, ci să lupţi bine”.Ne-am ghidat

după acest motto, le-am spus copiilor că participăm la această competiţie din plăcere,

reprezentăm şcoala, judeţul şi nu mergem să ne facem de ruşine şi trebuie să ne comportăm

civilizat, să dăm dovadă de fair-play, de bună creştere şi respect pentru cei mai buni.

Faza naţională a Cupei Tymbark s-a ţinut la Ploieşti pe Stadionul „Ilie Oană”. Au fost

prezenţi elevi din Iași, Segarcea, Feldioara, Brașov, Cluj, Timișoara, Galați, Craiova,

Bucureşti. Au participat 30 de echipe, din care 14 echipe de fete,aproximativ 400 de copii, s-

au jucat 1.000 de minute de fotbal într-o singură zi, s-au marcat 249 de goluri în 50 de partide.

Organizatorii au pregătit pentru copii echipamente de joc pentru fiecare echipă

calificată la faza naţională, au asigurat apă plată la fiecare meci disputat, au organizat diverse

http://www.compendium.ro/maxime/cautare2.php?autor=Pierre%20De%20Coubertin



jocuri de îndemânare, de atenţie. La competiţie a fost prezent fostul fotbalist Helmut

Duckadam, iar organizatorii au făcut ca pe stadion să fie o adevarată sărbătoare a fotbalului.

Pentru copii a fost o excursie şi o competiţie minunată. Au avut tot ce şi-ar fi putut

dori: pizza, sucuri, jocuri şi nu în ultimul rând fotbal. Fetele nu au avut o evoluţie strălucită,

dar băieţii s-au comportat exemplar. Au avut un parcurs încununat de victorii. Au învins pe

rând echipele câştigătoare ale fazelor zonale din: Cluj,Iaşi, Craiova şi Bucureşti. Echipa Şcolii

Gimnaziale Nr. 27 Brasov a devenit Campioană naţională.Un mare succes, un rezultat mult

râvnit de mulţi copii din ţară. Am fost singura echipă din afara Bucureştiului care am câştigat

„Cupa Tymbark Junior”. Bucuria copiilor a fost imensă. Când s-au văzut pe cea mai înaltă

treaptă a podiumului, când au explodat tunurile de confetti şi când au auzit melodia lui Queen

„We are the champions”, copiilor nu le-a venit să creadă că toate acestea sunt pentru ei.

Emoţiile au fost foarte mari, bucuria succesului imensă. Un moment unic în viaţă, pe care cu

siguranţă nu-l vor uita niciodată. Fiecare meci disputat a fost tratat cu maximă seriozitate de

către toată echipa. Chiar dacă la început am fost sceptici în ceea ce priveşte obţinerea unui

rezultat, a unei performanţe, mai târziu am prins curaj şi spre final ne-am dorit să fim noi

campionii. Băieţii s-au comportat ca nişte adevaraţi fotbalişti profesionişti. Participarea la

astfel de competiţii mari solicită din partea copiilor mai multe trăsături de caracter cum ar fi

stăpânirea de sine, voinţa, ambiţia, dorinţa de a merge mai departe.

Educaţia fizică, sportul de masă,dar mai ales de performanţă reprezintă componente

aleeducaţiei generale, realizatăe în cadrul unui proces instructiv-educativ în vederea

dezvoltării armonioase a personalităţii şi creşterii calităţii vieţii.

...Şi povestea nu s-a terminat. În luna noiembrie, elevii echipelor câştigătoare au

participat la meciul Romania –Polonia, meci ce a contat pentru preliminariile Campionatului

Mondial de Fotbal din 2018. Biletele au fost oferite de către Federația Română de Fotbal

(FRF). Meciul s-a desfaşurat pe Arena Naţională din Bucureşti şi la care au participat un

număr mare de spectatori. Acest eveniment sportiv a fost educativ pentru copii. Copiii au avut

de învăţat de la marii fotbalişti, componenţi ai echipelor naţionale, au admirat spectacolul

sportiv din teren şi din tribune, au trăit emoţia creată la desfăşurarea unei mari competiţii.

...Povestea continuă....După aşa o experienţă frumoasă, încununată de succes, am prins

„gustul” participării la competiţii sportive şi ne-am înscris deja la etapa a doua aCupei

„Tymbark” cu speranţa că vom reuşi şi anul acesta să fim la fel de buni ca şi anul trecut şi că

ne vom întoarce cu marele trofeu la cât mai multe categorii. Mult succes celor 4 echipe din

Şcoala 27 înscrise la Cupa „Tymbark” 2017!



Participarea la competiţii sportive dezvoltă copiilor încrederea în sine, respectul faţă

de colegi, adversari, arbitri, spiritul de competiţie şi de fair-play, relaţii de prietenie cu alţi

copii din alte şcoli, iar toate acestea formează personalitatea şi caracterul viitorului adult.

Prin angrenarea elevilor în competiţii, prin incurajarea permanentă a copiilor de a face

mişcare, aceştia vor înţelege că mişcarea înseamnă sănătateşi numai dacă sunt sănătoşi se pot

dezvolta frumos şi vor putea realiza tot ce îşi propun.

Bibliografie: http://cupatymbark.ro/

http://cupatymbark.ro/



EDUCAŢIA RELIGIOASĂ ÎN VIAŢA

TINERILOR

Prof. Parniu Cristina,Liceul Tehnologic Administrativ şi de Servicii „Victor Slăvescu”


De mici avem modele,în oamenii mari de lângă noi, de aceea ei ar trebui să se

comporte exemplar...după ce am mai crescut și conștientizăm existența lui Dumnezeu ar

trebui să-L avem ca model pe Iisus Hristos, model de răbdare, de jertfă, de dragoste... dacă

noi,oamenii înconjurați de tentații am urma acest model prin punerea în lucrare a voinței, a

iubirii, a altruismului, am ajunge la idealul mult visat de toată lumea: o viață mai bună și, de

ce nu,la fericire.

Una din marile provocări pentru lumea contemporană și,în particular,pentru câmpul

educației,o constituie problematica religiei și a educației religioase. Simpla rostire a acestor

cuvinte poate face să vibreze cele mai fine resorturi interioare ale omului și, totodată, să

constituie un îndemn la căutare și dialog, în primul rând cu propria conștiință.

RELIGIA reprezintă legătura liberă, conștientă și personală a omului cu Dumnezeu,

fundamentată pe iubire și libertate și manifestată prin diferite forme de cinstire a Lui, în mod

particular și public: rugăciunea rostită sau cântată, aducerea de daruri, participarea la slujbe și

cermonii religioase, practicarea virtuților.

Pentru om, existența religiei este dependentă de problema existenței lui Dumnezeu, ale

Cărui însușiri-iubirea, infinitatea, atotputernicia... nu au semnificație dacă sunt înțelese pur

intelectual ca simple noțiuni,ci trebuie experimentate printr-o trăire personală, din care nu

poate să lipsească cunoașterea Lui.Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat și cu scopul de a se face

Învățător al oamenilor, înălțând chipul învățătorului până la ultima treaptă a desăvârșirii, prin

îngemănarea cuvântului cu dragostea care formează, deci care educă.

Educația religioasăeste acțiunea specific umană pe care educatorul o desfășoară

pentru dezvoltarea religiozității elevului,pe baza unor principii și cu ajutorul unor metode și

mijloace specifice.Educația religioasă se fundamentează pe două adevăruri de credință

subliniate în Sfânta Scriptură: întruparea Domnului Iisus Hristos - Fiul lui Dumnezeu, Care S-

a făcut om pentru a-i da omului posibilitatea de a ajunge la asemănarea cu Dumnezeu -și

existența sufletului uman,care poate fi modelat prin educație.Omul are nevoie de un sistem de

valori religioase care să îl orienteze în demersurile de formare a propriei personalități. O

educație lipsită de dimensiunile religioase este incompletă,insuficient de cuprinzătoare și de

flexibilă, lipsită de capacitatea de acoperire a așteptărilor celor care se educă.

Referitor la întrebarea „Religie sau educație religioasă?”,susținem ideea că noi toți

avem nevoie, în procesul de formare și modelare a propriei personalități, de recurs la religie și

de o minimă inițiere în problematica acesteia.Și cum altfel am putea să ne inițiem în această

direcție și să ne formăm din punct de vedere religios decât prin intermediul educației

religioase?

Prin educaţia moral-religioasă, viaţa omului se înalţă şi se edifică pe temelia

adevărată, care este Domnul Iisus Hristos: „A educa înseamnă a purta de grijă de copii şi

tineri în ceea ce priveşte curăţenia sufletească şi buna cuviinţă, a-l creşte pe copil moral, om

drept, a-l creşte în evlavie, a avea grijă de sufletul lui, a-i modela inteligenţa, a forma un atlet

pentru Hristos, pe scurt, a te îngriji de mântuirea sufletului lui. Educaţia este asemenea unei

arte; artă mai mare decât educaţia nu există, pentru că toate artele aduc folos pentru lumea de



aici, arta educaţiei se săvârşeşte în vederea accederii la lumea viitoare“ (Sf. Ioan Gură de

Aur).

Şcoala are o importanţă deosebită între mijloacele de educaţie deoarece ea “cultivă cu

grijă statornică facultăţile intelectuale, dezvoltă judecata, pune în contact cu patrimoniul

cultural moştenit de la generaţiile trecute, promovează simţul valorilor, pregăteşte pentru viaţa

profesională şi generând relaţii de prietenie între elevi de firi şi condiţii diferite, favorizează

spiritul de bună înţelegere”. Învăţământul religios în şcoală urmăreşte alături de celelalte

materii formarea omului în dimensiunile sale fundamentale.

Evident că educația religioasă îi revine Bisericii, dar nici societatea nu trebuie să

rămână străină de educația religioasă.Primul serviciu pe care religia îl poate aduce școlii este

ca școala să fie ajutată în a restaura integritatea rațiunii, demnitatea și responsabilitatea

elevilor. Experiența religioasă îl face pe elev să înțeleagă și să acționeze mai conștient în

societate, îl invită la reflecție; educația religioasă presupune prezența dimensiunii

transcedentale în viața și faptele de zi cu zi, pentru a transforma societatea într-o comunitate

de oameni care să trăiască în comuniune și înțelegere unii cu alții.

Există unele persoane din sistemul educațional, precum și din unele cercuri politice

care au rețineri în legătură cu educația religioasă din liceu, din diferite motive, cum ar fi:

libertatea de gândire și acțiune a tinerilor. Elevii nu refuză misiunea Bisericii în școli, ci o

prezintă ca pe o necesitate.Un rol deosebit în atingerea obiectivelor propuse în legătură cu

realizarea educației religioase în perioada adolescenței îl are modul de relaționare a

profesorului cu elevii săi.A fi profesor nu înseamnă a respinge cu duritate afirmațiile

interlocutorului, fie ele și eronate.

Consider că o problemă a tinerilor este că nu au o motivaţie serioasă pentru a veni la

biserică. În concepţia multora, Biserica îţi oferă disconfort, are o ideologie prohibită, te simţi

îngrădit şi neînţeles. Dumnezeu are legi care parcă toate intră în conflict cu mentalitatea lumii

în care trăim. Sensul vieţii parcă nu s-ar afla în Biserică. De aceea, consider că este capital ca

slujitorii Sfintelor Altare să aibă disponibilitatea dialogului. Să aibă capacitatea de a răspunde

la întrebările lor. Catehezele, în care e puţin probabil să nu se ofere în mod indirect răspunsuri

la unele întrebări care-i frământă, sunt de mare importanţă: “Propovăduieşte cuvântul,

stăruieşte cu timp şi fără timp“ (II Timotei 4, 2); discuţii libere despre păcatele tinereţii şi mai

ales cum putem ieşi din ele; pelerinajele la mănăstiri împletite cu programe recreative, cu rol

de cunoaştere şi o mai bună socializare. Dacă Familia, Şcoala şi Biserica educă de pe poziţii

diferite, dar au acelaşi numitor comun - Dumnezeu, generaţiile viitoare au şanse de

supravieţuire. Chiar dacă trăim într-o lume desacralizată, Mântuitorul Iisus Hristos ne umple

de nădejde: “În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea“ (Ioan 16, 33).

Atunci când discutăm cu un elev o problemă de natură comportamental-duhovnicească

ar fi recomandabil ca pentru început elevul să nu fie abordat prin întrbari de genul „ai comis

cutare păcat sau eroare?”, ci mai degrabă prin întrebări de genul „ce părere ai despre cutare

păcat?”. Prin acestă manieră de abordare șansa ca elevul să-şi deschidă sufletul este mult mai

mare. În fine, societatea are o influență majoră în provocarea motivației și a interesului pentru

experimentarea sacrului.

Primul mare pilon în formarea tinerilor este familia. Specialiştii în psihologia copilului

vorbesc de o educaţie a copilului din momentul zămislirii. În cele 9 luni de viaţă intrauterină

se face educaţie. Cercetările ştiinţifice din ultimii ani atestă că perioada prenatală şi copilăria

mică sunt hotărâtoare pentru evoluţia fiinţei umane. Influenţa părinţilor şi cea a mediului

înconjurător sunt determinante pentru modelarea sa „primară“. Astfel, tot ceea ce o

influenţează pe mamă în timpul sarcinii îl formează pe copil. Dragostea dintre soţi, atmosfera

din casă, felul în care îşi vorbesc, împărtăşirea mai deasă a femeii însărcinate, rugăciuni



rostite în casă sau la biserică etc., toate formează ambientul celui care se va naşte. Apoi

urmează, evident de pe alte poziţii, educaţia creştină din casă, unde încercăm să adăugăm

permanent noi şi noi nuanţe ale educaţiei creştine (copilul nu numai că simte, dar acum aude

şi vede cum se comportă cele două modele ale lui: mama şi tata)

Concluzionăm prin a spune că observarea particularităților educației religioase în

perioada adolescenței are implicații de factură psiho-pedagogică şi socială.

Aceasta ne ajută la identificarea şi delimitarea conținutului educației religioase care se

pretează la adolescenți.Plecând de la premisele psihologice ale aducației religioase,putem

evidenția unele reguli cu caracter orientativ. Astfel,în copilărie, când copilul preia orice idee

sau enunț fără critică,este bine să-i prezentăm realitățiile religioase sub formă de povestiri

parabole,înlaturând discuțiile și temele complicate sau controversate.La pubertate este

recomandabilă prezentarea unor noțiuni de morală creștină, noțiuni esențiale.La această vârsta

elevul poate aprofunda și experimenta anumite virtuți creștine: „credința crește cu vremea..dar

crește pe masură ce împlinim poruncile și dobândim virtuțile”.

Credinţa este prima virtute cu care pornim la drum,atât cei mici, cât şi cei

mari.Apartenența creștinilor la Biserică exprimă sentimentele lor de a exista ca niște membre

lucrătoare.

Educația religioasă este doar o componentă care face parte din lucrarea generală

mântuitoare, care pentru a fi posibilă are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.

Bibliografie

1. Cucos, Constantin; Educaţia religioasă, Editura Polirom, Iaşi, 1999

2. Preafericitul Părinte Daniel, Dialoguri pastorale despre Misiunea Bisericii în rândul

tinerilor, Editura Cuvântul vieţii,Bucureşti, 2016



VALENŢE DIDACTICE ŞI EDUCATIVE

ALE ICOANEI

Prof. Pavel Marius Constantin, Şcoala „Pictor Nicolae Grigorescu”, Titu, Judeţ

Dâmboviţa

Icoana este un obiect sacru și un simbol religios, o reprezentare a unor persoane sfinte

și a unor evenimente biblice și din istoria mântuirii. Icoana, prin excelență, o zugrăvire a lumii

dumnezeiești, este nu numai o comoară de artă religioasă, ci, în primul rând, o bogăție

duhovnicească nepieritoare. Ceea ce arată importanța și semnificația spirituală profundă a

cinstirii icoanelor, sunt numeroasele roluri sau funcții pe care imaginile sfinte le îndeplinesc

în viața Bisericii și a oamenilor.

Încă de la începuturile creștinismului, Biserica a întrebuințat icoana ca pe un excelent

mijloc didactic sau catehetic (pedagogic) pentru credincioșii ei. Timp de secole întregi,

icoanele au reprezentat un ajutor neprețuit oferit celor neinstruiți în cunoașterea învățăturilor

dumnezeiești și dornici de a intra în Biserică. În perioada persecuțiilor, pentru creștinii

coborâți în catacombele romane, reprezentările iconografice au constituit cu adevărat lumini

și dreptare de credință. De aceea, icoanele au fost numite deseori „Biblia neștiutorilor de

carte", ceea ce astăzi poate însemna: pentru cei ce nu au vreme să citească ori să asculte

cuvintele dumnezeiești.

Însă, în demersul de a cunoaște învățăturile dumnezeiești și realitățile supranaturale,

icoanele nu sunt doar folositoare, ci chiar necesare, indispensabile: „Ceea ce este Scriptura

pentru cei ce știu să citească, aceea este pictura pentru cei neînvățați...", spunea Sfântul

Grigorie cel Mare (†604), episcopul Romei. Prin urmare, încă de la început, Sfinții Părinți au

privit icoana ca pe un auxiliar prețios al Sfintei Scripturi, al predicii și al catehezei, adică al

cuvântului dumnezeiesc scris și vorbit. Sfântul Nichifor Mărturisitorul, Patriarhul

Constantinopolului (806-815) accentuează chiar superioritatea icoanelor ca mod de cunoaștere

mai directă, mai rapidă și mai clară decât cuvântul (cuvântarea, predica sau cateheza). Ceea ce

cuvântul povestește sau descrie, icoana, prin imitație, nu demonstrează, ci arată. „Ea nu

constrânge prin forța argumentelor, ci convinge și învinge prin evidența însăși".

Prin urmare, prin intermediul icoanelor așezate în Biserică, în casă sau la școală, copiii

au posibilitatea de a vedea și învăța, în mod direct și limpede, viața și faptele Mântuitorului,

virtuțile sfinților și sacrificiul mucenicilor. Privind numai scenele Nașterea Pruncului Hristos

în ieslea din Bethleem și Pogorârea la iad, întâlnite în fiecare locaș ortodox, credincioșii au

prilejul de a înțelege că iconografia înfățișează prin imagini revelația și lucrarea lui Dumnezeu

pentru mântuirea oamenilor. De aceea, icoana nu este altceva decât o Evanghelie transpusă în

imagini, culori și forme, sau, după cum s-a spus, o „teologie în culori", ce are menirea de a-i

călăuzi și întări pe credincioși în dreapta credință.

Dar icoana nu este un scop în sine; ea nu reprezintă doar un obiect estetic, realizat cu

scopul de a fi admirat pentru oarecare merite artistice. Icoana nu este copia fidelă a realității

din lumea terestră, nu este nici portret, nici fotografie, ci mai degrabă imaginea, prototipul și

simbolul unei creaturi duhovnicești mântuite prin credința în Întruparea lui Hristos Domnul.

Dacă orice imagine vizuală fixă are rolul de a capta atenția și de a solicita din partea

ochiului observatorului o atitudine de contemplare, cu atât mai mult icoana care posedă, prin

sfințire, capacitatea de a face apel la nivelurile profunde ale ființei umane.



În activitatea școlară, icoana este un mijloc didactic folosit tot mai des la orele de

Religie datorită interesului elevilor față de persoanele sfinte zugrăvite, despre a căror viață

vorbește însăși icoana. În spațiul bisericesc, dar și în cel școlar, sfinții devin modele de viață

curată și sfântă, împărtășind puterea lor privitorilor icoanei. Prin icoană, după cum

mărturisește Părintele Stăniloae, Persoana lui Hristos provoacă, în mod necesar și unic,

gândirea celor ce cred în Domnul. Iar printr-o asemenea cugetare îi atrage la El pe oameni, și

pe cei mici, dar și pe cei mari, nu prin realizarea artistică a icoanei, ci în primul rând prin

puterea Sfântului Duh, Care sălășluiește în ea, după sfințire. De aceea, icoana este considerată

un mijloc de trezire, de întreținere și de întărire a vieții religioase creștine, un stimulent pentru

imitarea și cultivarea virtuților morale (funcția educativă-moralizatoare), dar și evitarea, în

același timp, a păcatelor și viciilor lumii decăzute. În acest sens, Sfântul Ioan Damaschin,

exprimă, într-un mod magistral, efectul psihologic-educativ al icoanelor asupra credincioșilor:

„Ce este mai lămurit decât acestea, spre a dovedi că icoanele sunt cărți pentru cei neștiutori

de carte și crainici, care vorbesc neîncetat, ai cinstirii sfinților, instruind fără cuvinte pe cei

care le văd și sfințind vederea? Nu am prea multe cărți și nici nu am timp liber spre a citi;

intru însă în Biserică, spitalul obștesc al sufletelor, înăbușit de gânduri ca de niște spini;

podoaba picturii mă atrage să mă uit, îmi desfătează vederea ca o livadă și, pe nesimțite,

slava lui Dumnezeu pătrunde în suflet. Am privit răbdarea mucenicului, răsplata cununilor și

mă aprind ca prin foc de dorința de a-L imita. Căzând la pământ, mă închin lui Dumnezeu

prin mijlocirea mucenicului și mă mântuiesc".

Faptul că vederea unei icoane îndeamnă spre practicarea virtuților creștine reiese și din

viața Sfântului Ioan Gură de Aur, care, avea în permanență pe Sfânta Masă icoana Sfântului

Apostol Pavel, pe care îl venera și cu care căuta să se identifice în predicarea Cuvântului lui

Dumnezeu. Tot la fel, Sfântul Grigorie Teologul istorisește convertirea unei femei păcătoase

la vederea chipului Sfântului Martir Polemon, în vreme ce, prin intermediul icoanei Maicii

Domnului, Sfânta Maria Egipteanca a pus început bun pocăinței sale. „Privind la mucenic,

devii mucenic", ne spune Sfântul Vasile cel Mare, și, de aceea, icoana (re)prezintă un model

de viață sfântă și virtuoasă, un îndemn de a slăvi pe Dumnezeu și pe Sfinții Săi.

Bibliografie

1. Bigham, Pr. Stéphane Bigham;Icoana în tradiția ortodoxă,Editura Theosis, București,

2016;

2. Braniște, Pr. Ene;Teologia icoanelor, în Învățătura despre sfintele icoane reflectată în

teologia ortodoxă românească, volumul I - studii și articole, Editura Basilica, București,

2017;

3. Bulgakov, Serghei;Ortodoxia,Editura Paideia, București, 1994;

4. Sfântul Ioan Damaschin;Cele trei tratate contra iconoclaștilor,Editura IBMBOR,

București, 2016;

5. Preotul Profesor Dumitru Stăniloae; Spiritualitate și comuniune în Liturghia

ortodoxă,Editura IBMBOR, București, 2004;



PROFESOR - ELEV:

EDUCAŢIE DURABILĂ

Prof. Pescaru Nicoleta, Liceul Tehnologic Administrativ şi de Servicii „Victor


„Poate că educaţia se va îmbunătăţi mereu şi fiecare generaţie nouă va face un pas

înainte în direcţia perfecţionării omenirii, pentru că în spatele educaţiei se ascunde marele

secret al perfecţiunii naturii umane…” (Immanuel Kant)

„Educaţia este activitatea de disciplinare, cultivare, civilizare, şi moralizare a omului,

iar scopul ei este de a dezvolta în individ toată perfecţiunea de care este susceptibil”

(Immanuel Kant)

O altă definiţie oferită de Herbart spune că educaţia este acţiunea de formare a

individului pentru el însuşi, dezvoltându-i-se o multitidine de interese.

Durkheim consideră însă că educaţia este acţiunea generaţiilor adulte asupra celor

tinere, cu scopul de a forma acestora din urmă stări fizice, intelectuale şi mentale necesare

vieţii sociale şi mediului special pentru care sunt destinate.

A educa înseamnă a cultiva curăţenia sufletească şi buna cuviinţă a copiilor şi

tinerilor, a-l creşte pe copil moral şi în evlavie, a avea grijă de sufletul lui, a-i modela

inteligenţa, pe scurt a te îngriji de mântuirea sufletului acestuia (Ioan Hrisostom). Tot acesta

consideră educaţia o artă. El spune că o artă mai mare decât aceasta nu există, pentru că, dacă

toate artele aduc un folos pentru lumea de aici, arta educaţiei se săvârşeşte în vederea

accederii la lumea viitoare.

Privind ipostazele educaţiei: ca proces, ca acţiune de dirijare a evoluţiei individuale, ca

acţiune socială, ca inter-relaţie umană între cei doi actori(educatorul şi educatul), ca ansamblu

de influenţe (acţiuni care contribuie la formarea omului ca om), se poate observa că:

obiectivul educaţiei este omul, că în educaţie sunt implicate două voci diferite: profesorul

(educatorul) şi elevul (educatul), că se realizează în perspectiva unui ideal de personalitate

umană şi că educaţia nu este o etapă limitată pentru o anumită vârstă, ci se prelungeşte pe

întreg parcursul vieţii individului.

Totuşi ce rol are educaţia astăzi în şcoală? În şcoală, educaţia este greşit definită şi

înţeleasă ca un proces de transmitere de cunoştiţe, informaţii, instruire, învăţare.

Cheia educaţiei este desăvârşirea naturii umane. Ea trebuie să fie un proces al

desăvârşirii umane, al recuperării dimensiunii umane, în sensul educaţiei liberale, întemeiate

pe idealul de Adevăr, Bine, Frumos, o „îmblânzire”, o cale de iluminare, scoatere din

întunericul peşterii.

După Berger, prin educaţie se urmăresc două mari scopuri: „primul este să dăm

copilului cunoştinţe generale de care, bineînţeles, va avea nevoie să se servească; aceasta este

instrucţia. Celălalt este să pregătim în copilul de azi pe omul de mâine şi aceasta este

educaţia”. Scopul educaţiei este atins atunci când elevul (imaturul) obţine acea autonomie

(independenţă) care-l determină să fie stăpân pe propriul destin şi pe propria personalitate.

Educaţia, astfel, „nu-l creează pe om, ci îl ajută să se creeze” (Maurice Dubesse), să devină

independent.

Pornind de la aceste afirmaţii, profesorul este adultul, maturul, în măsură să-l ajute pe

copil, imatur, să se creeze, să-şi desăvârşească natura umană. Dar cum se poate întâmpla acest

lucru când ştie că are de predat,că nu vrea să rămână în urmă cu lecţiile planificate, când are



pretenţia ca elevul să-i răspundă corect la întrebări şi exact. Se mai poate vorbi în acest caz de

un proces al desăvârşirii umane? De independenţă?

Antoine de Saint Exupery şi J. Fr. Lyotard oferă nişte definiţii metaforice educaţiei în

textul „Micul Prinţ”, respectiv „Postmodernul pe înţelesul copiilor”. De la primul scriitor, se

deduce că educaţia înseamnă„îmblânzire”, adică „a-ţi crea legături”, a face totul fără a avea

pretenţia de a-ţi fi dat înapoi, de a fi recompensat. Relaţia dintre profesor şi elev trebuie să fie

o relaţie bazată pe răbdare reciprocă, pe îmblânzire. Dar ca elevul să fie îmblânzit, trebuie să i

se trezească acel interes intern care să nu impună recompense cu notă; ori această relaţie P > E

este una de inegalitate, de conflict pentru că sunt doi actori diferiţi cu scopuri şi aşteptări

diferite da la educaţie, de la şcoală.

J. Fr. Lyotard oferă un alt înţeles copilăriei şi implicit copilului, acela de

“monstruozitate”. Prin acest concept, se înţelege absenţa formei. Nu ne naştem oameni, spune

Lyotard, ci sălbăticiuni, monstruozităţi, ca şi animalele. Însă, diferenţa este că instinctul

înnăscut poate fi educat. Adică nu ne naştem oameni, ci devenim, educaţia ne ajută să ne

creem.

Dar cum poate profesorul în postura de adult, de ştiutor să-l ajute pe elev să devină

matur, adult, ştiutor? În niciun caz doar prin procesul de a umple găleţile goale ale elevilor pe

rând din găleata sa plină, a cunoaşterii, după cum spunea Karl Popler, ci mai ales prin a-l ajuta

pe elev să gândească, să-i trezească setea cunoaşterii, pentru a vedea că trebuie să urmeze

calea independenţei, de a se forma ca adult.

Sistemul magistrocentrist este preferat de elev. Întrebat astăzi, de ce vine la şcoală, el

răspunde că vine să înveţe. Dar ce înseamnă pentru el să înveţe, adică să se realizeze acel

transfer de la găleata plină a profesorului la cea goală, a sa? Totul se rezumă la educaţie ca

specializare, ca instruire, unde profesorul livrează marfa, iar elevul o consumă. În acest caz

mai are profesorul vreun rol? Pentru că „marfa” poate fi livrată şi prin alte mijloace,cum ar fi

internetul. Poate exista o şcoală fără profesor (înţeles în rolul celui care predă, transmite nişte

cunoştinţe)? La această şcoală visa Constantin Noica în „Jurnalul filozofic”: „Visez o şcoală

în care să nu se predea, la drept vorbind, nimic, să trăieşti liniştit şi cuviincios, într-o margine

de cetate, iar oamenii tineri, câţiva oameni tineri ai lumii, să vină acolo spre a se elibera de

tirania profesoratului. Căci totul şi toţi le dau lecţii. Totul trebuie învăţat din afară şi pe

dinafară, iar singurul lucru care le e îngăduit din când în când este să pună întrebări…”

Interesant este că nu întotdeauna profesorul are ce să spună elevului, zice Noica,

pentru că ei trebuie să fie nişte mediatori între elevi. Discipolul trebuie învăţat că nu are nimic

de primit, ci că trebuie întâi „să crească”, „să fie însetat”, să fie pus în situaţia de a-ţi cere

învăţătură. Astfel, Noica spune că ceea ce nu ştiu pedagogii, dar ştie bunul simţ românesc

este: „nu da povaţă celui ce nu ţi-o cere, căci nu te ascultă”. Ideea este aceea de a-l determina

pe discipol să devină independent, pe propiile forţe, şi nu un dependent, adică să se mute

accentul de la profesor la elev, la sistemul pedocentrist.

„Discipolul vrea să devină iederă. Trebuie să-l laşi să fie ceea ce trebuie să fie: chiar

buruiană. Şi cel mai frumos sfârşit al tău- fertilitate - e să te năpădească buruienile”.

Şi Allan Bloom este adeptul acestui tip de educaţie liberală, centrată pe om şi care

vizează formarea desăvârşirii umane. În „Criza spiritului american”, Bloom vorbeşte despre

„natura” studenţilor şi despre rolul profesorului. Profesorul şi, mai ales cel dedicat educaţiei

liberale trebuie să încerce în mod constant să privească ţelul desăvârşirii umane şi apoi să se

întoarcă la naturile studenţilor săi, străduindu-se să înţeleagă această natură şi să evalueze

capacitatea acestora de a se apropia de ea. Pentru aceea, magistrul trebuie să-i cunoască bine

să le afle “lucrurile de care sunt ei flămânzi” tocmai pentru a stârni acea foame. Aceasta



înseamnă, de fapt, educaţia reală, spune Bloom, pentru că orice altceva care e dobândit e

„paradă goală”.

Astfel, în acest context, profesorul esta vrând-nevrând călăuzit de conştiinţa sau

ghicirea faptului că există o natură umană şi că misiunea lui e să-i sprijine realizarea.

Bloom foloseşte şi sintagma de “profesor adevărat”. Ce ar putea însemna să fii

profesor adevărat? Să te dedici profesiei tale, să ai răbdare şi calm, să fii bine pregătit,

profesional?

Allan Bloom spune că un profesor adevărat ştie că sarcina lui constă în a-şi sprijini

elevul să-şi îndeplinească natura umană împotriva tuturor forţelor deformante ale convenţiei şi

prejudecăţii. De asemenea magistrul nu are un loc fix, regesc, el trebuie să fie în dinamică, să

se adapteze la ceea ce studenţii pot sau vor să înveţe, să se cunoască astfel doar prin proprii

studenţi, adică şi profesorul îşi schimbă locul şi devine tot timpul o persoană care învaţă să

descopere calea cea mai bună de cunoaştere.

Educaţia liberală este soluţia şi calea de a-i determina pe copii să-şi pună singuri

întrebări, să descopere sau nu răspunsul, să aibe, de fapt, acea satisfacţie a descoperirii. Dar

cum să-i determini pe elevi să gândească, dacă ei spun că vin la şcoală să înveţe, sau mai rău

decât atât, nu ştiu exact de ce vin la şcoală?!

Constantin Noica oferă o soluţie, spunând că elevii vor fi îndrumaţi să gândească într-

o şcoală unde nu se predau lecţii, conţinuturi, sfaturi sau învăţături. Dar ce trebuie dat

elevilor? „Stări de spirit, asta trebuie dat altora” spune Noica, iar aceste stări sunt stârnite mai

degrabă de o carte scoasă din bibliotecă, de “un Preludiu de Bach pe care-l pui seara, în linişte

sau un exemplu de seninătate intelectuală”. Astfel, tinerii văzând că profesorul lansează o

idee, pune o problemă, încep şi ei să încorporeze una, adică să gândească. Se realizează prin

urmare un schimb de idei, de probleme între cei doi parteneri educativi, profesorul putând lua

locul primitorului pentru că „o şcoală în care profesorul nu învaţă şi el este o absurditate”,

spune Noica. Dacă Allan Bloom vorbea despre profesorul adevărat, Constantin Noica spune

că o şcoală este adevărată dacă profesorul trece şi el nişte examene, adică se formează

permanent, ieşind din monotonie şi din fixaţie.

Întorcându-ne la educaţia liberală a lui A. Bloom, bazată pe Adevăr, Bine, Frumos,

aflăm că o astfel de educaţie înseamnă a-i ajuta pe elevi să-şi pună singuri întrebarea

fundamental: „Ce este omul?” şi să devină apoi conştienţi că nu există doar un răspuns, ci că

sunt răspunsuri alternative. Pornind de la prima întrebare, se ajunge la calea cunoaşterii de

sine prin alta “Cine sunt?”, care este un imbold către îndemnul delfic „Cunoaşte-te pe ţine

însuţi!”. Dar câţi elevi îşi pun aceste întrebări?Dacă scopul educaţiei este desăvârşirea naturii

umane, care este conţinutul ei?

Învăţătura din cărţi nu reprezintă ansamblul educaţiei, însă este şi ea necesară mai ales

în epocile caracterizate printr-o sărăcie a exemplelor vii de posibile tipuri umane superioare.

Învăţătura din cărţi este, practic, tot ceea ce poate da un profesor spune Bloom, dar aceasta să

fie administrată cum se cuvine, într-o atmosferă în care relaţia ei cu viaţă este plauzibilă.

Elevul de astăzi este tipul lui “homo videns”, concept creat de Giovanni Sartori în

„Homo videns”. El spune că dacă educaţia prin şcoală era o cale de a genera un om nou,

desăvârşirea naturii umane, televiziunea este şi ea „paideia”, un instrument „antropogenetic”,

un mediu care generează un „anthropos nou”, un nou tip de fiinţă umană. Aceasta este ideea

cheie pe care o dezvoltă Sartori, cu convingerea că prima şcoală a copilului este una

distractivă, televiziunea, ce precede şcoală plicticoasă.

Televiziunea este astfel prima şcoală care îl formează pe copil în spiritul gândirii

concrete, reduse la imagine, determinându-l să rămână în acest stadiu de „homo videns”. Ori

şcoala încearcă să-l înveţe pe copil să gândească în chei abstracte, să devină un „homo



sapiens” care să-şi pună întrebările: „Ce este omul? Cine sunt?” sau care să-şi pună, pur şi

simplu întrebări.

De ce alege elevul televizorul în locul şcolii? Pentru că a constatat că şcoala presupune

efort, gândire, înţelegere, în timp ce televizorul propune numai imagine. Informaţia provine

din imagine. „Cuvântul ne face să înţelegem numai dacă e înţeles”, adică dacă se cunoaşte

limba căreia îi aparţine, în timp ce imaginea nu presupune niciun efort, ce se vede în toate

limbile fără să le cunoşti. Dacă elevul alege calea de educaţie televiziunea,ce poate să devină

el?

Sartori spune că devine „un ramolit de ecran”, o fiinţă mărginită la un om care nu

citeşte. Având în vedere relaţia între profesorul care este adultul, maturul şi elevul care este

copilul, imaturul ce urmează să devină prin educaţie adult, matur, se poate pune întrebarea

dacă acest tip de copil, educat prin şcoala distractivă va deveni vreodată matur?

Sartori zice că matur va deveni într-o oarecare măsură, dar e un adult care rămâne surd

pe viaţă la stimulii cititului şi ai cunoaşterii transmise de cultura scrisă. Va continua să

răspundă şi ca om mare numai la stimulii exclusiv audio-vizuali. El este numai un om cu o

cultură juvenilă, a distracţiei, nu cu o cultură în sensul bun al cuvântului, de cunoaştere, cu

lecturi solide.

Şi scriitorul Daniel Pennac surprinde acest aspect în cartea „Domnilor Copii”.

Crastaing le da că temă elevilor să-şi imagineze familia ideală şi se înfurie când aude nişte

exemple luate de elevi de la televizor sau din ziare. El le spune că „Adevărul nu se află în

ziare!Adevărul nu se află în televizorul vostru!Adevărul nu se află nici măcar în cele ce se

spun în jurul vostru! Adevărul nu vine de nicăieri, nu ţi se datorează!Adevărul este o

permanentă cucerire!”.

Ca şi Sartori profesorul Crastaing crede că televiziunea fabrică generaţii spontane şi că

elevii sunt produsul dezastruos al acestei manufacturi.Tragedia este că televizorul le este de

ajuns, ajungând să aibă capetele ca un ecran, “un ecran cu căşti de walkman”.

Având în vedere acest lucru, este profesorul răspunzător de reuşită sau nereuşita

elevului, de comportamentul său?

Dacă relaţia dintre cei doi actori este văzută că o relaţie de putere, atunci profesorul

este în centru, el este regele, iar elevii nişte supuşii. De aceea apare şi comportamentul firesc

al acestuia de a se revolta împotriva profesorului care dictează, impune reguli, fără a le discuta

şi negocia. În opoziţie cu „puterea regelui”, puterea diciplinară este invizibilă, de nelocalizat,

ubicuă, acţionează instantaneu şi nu i te poţi supune. Prin intermediul şcolii puterea

disciplinară le transmite elevilor naturalul, normalul. Aceasta este cea care stabileşte ce este

natural, iar şcoala normalizează, conformează. Totuşi nu-i oferă profesorului libertate şi

inventivitate.

Relaţia de autoritate este cea recomandată să existe între cei doi poli. Autoritatea se

stabileşte între un purtător al autorităţii, care este profesorul şi un subiect (elevul) şi un

domeniu.

Dar cine îi conferă autoritate profesorului? Am putea spune că vârsta, experienţa,

competenţa, catalogul. Bochemski susţine că această autoritate îi este dată profesorului de

către elevi, de încrederea acestora, de convingerile lor că profesorul este un specialist, că ştie

oricum mai multe decât el şi că e sincer. Odată conferită autoritatea de către elevi, ea nu este

fixată pentru totdeauna, ci este câştigată cu fiecare lecţie prin trezirea interesului elevului, prin

schimbarea metodelor, mediului în care se desfăşoară ora, prin motivaţia internă.

În acest gen de relaţie, nu numai profesorul este o autoritate pentru celălalt, ci şi elevul

poate fi autoritate pentru profesor. De exemplu atunci când spune că nu a înţeles, elevul este

sincer, pe deo parte, că declară acest lucru şi că ştie mai bine că nu a înţeles, de vreme ce



declară. Dar când profesorul înlocuieşte autoritatea epistemică cu cea deontică, atunci se

ajunge la abuzul de autoritate, la putere. De ce se ajunge aici? Pentru că nu toţi elevii sunt la

fel şi pentru că există situaţii când aceştia nu sunt interesaţi de un domeniu.

Dar cum ar trebui să fie un profesor pentru a nu exista neînţelegeri în sala de clasa? Ce

aşteaptă elevul de la el?

Pe de o parte, elevul are nevoie de securitate, de ordine şi aşteaptă de la profesor să

menţină ordinea, să râdă, să fie prietenos şi să-l înţeleagă în sensul statutului. Un profesor bun

ar fi şi acela care îi explică elevului pe limba lui şi nu foloseşte exagerat concepte abstracte de

dragul pozei de profesor. De asemnea, profesorul bun este şi acela care înţelege statutul de

elev şi joacă rolul de persoană cu o atitudine pozitivă care să-i insufle optimism elevului,

încredere în sine, respect de sine. De aceste încurajări au nevoie mai ales copiii timizi, cei care

se subapreciază şi pentru că aşa îi văd ceilalţi.

O situaţie elocventă este chiar în filmul „Ron Clark”, când toată clasa urma să dea un

examen decisiv de trecere pe care niciodată nu l-au luat. Elevii din acea clasă proveneau din

medii defavorizate, unde părinţii fie erau plecaţi tot timpul de acasă, fie erau alcoolici,

violenţi. Din cauza acestui mediu ei nu aveau o imagine de sine pozitivă şi nici încredere în

puterile proprii. De asemenea un alt factor care distrugea încrederea în ei era modul cum erau

văzuţi din exterior, de către ceilalţi. Chiar directorul şcolii îi spune profesorului că nimeni nu

a reuşit cu acea clasa, că toţi au renunţat la ei, şi că aceşti elevi nu pot fi educaţi, în sensul de

scoşi la lumină din acel mediu mizer în care se afundaseră.

Chiar o elevă bună îi spune profesorului că ei nu vor reuşi la examen, nu au cum să

reuşească pentru că nu sunt capabili, pentru că aşa spun toţi. Din acest moment Ron Clark

devine sfătuitorul şi călăuza lor insuflându-le optimism şi multă încredre în ei, nu numai

cunoştinţe. El s-a dedicat copiilor cunoscându-i pe fiecare cu slăbiciunile şi calităţile lor,

familia din care făceau parte. Timpul său a fost dedicat acestei clase şi a fost dispus să se

dedice. Totodată, el a fixat de la bun început regulile clasei (le-a negociat cu elevii),acestea

stabilindu-se în funcţie de comportamentul cu care s-a confruntat. De exemplu: „suntem o

familie”; „respectă-l pe celălalt”; „ieşirea organizată din clasa”; „să nu minţim” etc. Totuşi,

prima zi a fost ratată în ceea ce priveşte autoritatea la clasă. Treptat, elevii observând

devotamentul şi ambiţia de a nu renunţa la clasă, au început să-i ofere autoritate.

Nu numai familia, ci şi profesorul trebuie să contribuie la determinarea motivării

elevului pentru educaţie. La prima oră, Clark le-a sugerat elevilor să vadă clasa ca un grup, ca

o familie. Dar ei ştiau ce înseamnă cu adevărat o familie?Familia ar trebui să pună bazele

educaţiei, iar şcoala să o desăvârşească, prin motivaţia intrinsecă.

Astăzi se poate vorbi de o demotivaţie a acestora. Ei nu ştiu în primul rând de ce vin la

şcoală. Pe de altă parte, mulţi au motive extrinseci, nu au interes deosebit pentru şcoală, ci

urmăresc anumite recompense. Dintre motivele extrinseci se pot aminti: dorinţa de afiliere,

când vine la şcoală pentru a face plăcere părinţilor sau pentru a se întâlni cu prietenii din

cartier. Teama de consecinţele neascultării şi ambiţia de a-i întrece pe alţii se observă astăzi

foarte puţin.

Profesorului îi revine sarcina să declanşeze motivaţia internă. Motivele intrinseci sunt

cele care îl interesează în mod direct pe copil: atitudinea, respectul de sine, nevoile, aspiraţia,

curiozitatea. În şcoală, elevul ar trebui să vină cu aceste motive, dar el vine cu două atitudini:

îi place şcoală sau nu îi place.

Ce ar trebui să facă un profesor pentru a schimba atitudinea negativă faţă de şcoală şi

pentru a-l determina să înveţe? Constantin Noica spunea că profesorul ar trebui să nu-i ceară

elevului „să ştie”, să dea nişte răspunsuri corecte, ci să gândească; el va fi implicat direct în

tot ceea ce se întâmplă în sala de clasă. Numai aşa i se poate trezi „setea de a şti”, cum spunea



Noica: „Trebuie să-i angajezi atât de adânc fiinţa, încât să simtă cu răsuflarea tăiată că există

un absolut de cunoaştere”.

În antichitate existau două discipline în şcoală foarte importante: sofostica şi retorica.

Sofostica îi învaţa pe copii cum să gândească despre orice şi ce să răspundă oricui. Retorica îi

ajuta cum să vorbească, cunoscând părţile unui discurs, cum să spui ceva chiar şi atunci când

nu ai nimic de spus.

Ce mai oferă pedagogul tinerilor? Şi sfaturi cum să reuşească. Noica spune că o virtute

mult mai mare ar fi aceea de a şti ce să faci cu nereuşitele; „voluptatea înfrângerilor” trebuie

cultivată la tineri.

De asemenea, pentru a-i determina pe elevi să fie atenţi la ceva care în principiu nu-i

interesează ar fi întrebarea „la ce îmi foloseşte dacă învăţ acest lucru?”. Oricum elevul este

primul care-şi pune această întrebare, cu răspunsul integrat “la nimic” şi de aceea el nu mai

are niciun interes. Elevul are exemplul din realitatea imediată, cu modele din viaţa de zi cu zi

care au obţinut succes fără şcoală, fără efort. Şi atunci la ce bun atâta şcoală? Totul se rezumă

la bani şi la reuşita financiară.

Concluzia acestui eseu ar fi că profesorul ar trebui să aibă curajul să iasă din

monotonia şi fixitatea sistemului şi să se îndrepte mai degajat asupra adevărateieducaţii, care

vizează împlinirea desăvârşirii naturii umane, cum spunea Allan Bloom, dar sistemul nu-i

permite.

Într-adevăr, profesorul are satisfacţie atunci cândobservă reuşitele elevilor săi la

olimpiade, concursuri, dar cea mai mare fericire ar fi aceea când vezi că discipolul tău s-a

creat, s-a desăvârşit prin forţe proprii, chiar dacă s-a lovit de nereuşite.

„Este încântător să ne imaginăm că natura umană va deveni tot mai bună datorită

educaţiei, căreia i se va putea da o formă corespunzătoare omenirii”. (Immanuel Kant)

Bibliografie

1. Bloom, Allan; Criza spiritului American, Editura Humanitas, 2006

2. Lyotard,J. Fr.;Postmodernul pe înţelesul copiilor,Editura Apostrof, 1997

3. Noica,Constantin;Jurnal filozofic, Editura Humanitas, 2008

4. Sartori,Giovanni, Homo videns - imbecilizarea prin televiziune şi post-

gândirea, Editura Humanitas, 2008

5. Stanciu, Ion Gh.;Şcoala şi doctrinele pedagogice în sec XX, Institutul European, 2006



POSITIVE LIFE – VIAŢA LA POZITIV

Prof. Popa Roxana, Colegiul Tehnic “Independenţa” Sibiu, Judeţul Sibiu

Programul Educaţional International „Positive Life-Viaţa la Pozitiv” are misiunea de a

promova şi susţine modele de excelenţă în educaţie, exemple de bună practică eficiente,

contribuind la dezvoltarea personală a copiilor, tinerilor, părinţilor şi cadrelor didactice prin

dobândirea de competenţe utile şi necesare societăţii. În viziunea Programului Educaţional

International „Positive Life-Viaţa la Pozitiv”, scopul educaţiei nu este doar de a scoate

absolvenţi bine informaţi, ci şi formarea de persoane cu resurse adaptative la solicitările vieţii.

În momentul în care timpul liber este redus la o sumă de activităţi concepute la voia

întâmplării se poate observa o lipsă de apetit pentru o utilă dezvoltare personală şi se poate

ajunge la un parcurs individual distructiv. Pentru evitarea unor astfel de situaţii ar fi indicat ca

derularea timpului liber să aibă la bază un demers reflexiv şi responsabil. În anul 2011 au creat o echipă care promova voluntar acest principiu în școlile din

Sibiu. Au rămas și au lucrat împreună, s-au dezvoltat, iar astăzi programul are ecou în peste

50 de localități din țară. Elevii, părinții, profesorii și toți cei implicați au învățat în acești 4

ani care sunt adevăratele valori ale vieții, ce înseamnă să iubești și să ai grijă de mediul în

care trăiești, cum să-i descoperi pe cei talentați din jurul tău, cum este să te joci în aer liber,

cum să creezi dând frâu liber imaginației și să-ți descoperi curajul de a conștinetiza că

întreaga putere se află în tine și cu ea poți schimba cel puțin o parte din lume. Astfel pe

parcursul proiectului au fost făcute acțiuni de timp liber (competiții sportive, ateliere de lucru,

etc.), acțiuni bazate pe dezvoltare personală pentru elevi și părinți, acțiuni legate de protejarea

mediului și de promovare a copiilor talentați. Deschiderea proiectului „Live positive life” a avut loc în data de 23.02.2012 la

Colegiul Tehnic Independenţa Sibiu. Alături de echipa colegiului nostru au mai participat atât

doamna directoare a colegiului, profesorii coordonatori ai concursului, prefectul judeţului

Sibiu, cât şi posturile de televiziune locale. Colgiul Tehnic Indpendnţa este fondatorul

programului educațional național „Viața la pozitiv”, implementat cu succes de 4 ani în școlile

din România. Programul a fost creat în colaborare cu Inspectoratului Școlar Judeţean Sibiu.

Principiul este unul cât se poate de simplu și de motivant. Trăiește-ți viața înconjurat doar de

lucruri pozitive.

Misiune

Este de a promova şi susţine modele de excelenţă în educaţie, exemple de bună

practică eficiente, contribuind la dezvoltarea personală a copiilor, tinerilor, părinţilor şi

cadrelor didactice prin dobândirea de competenţe utile şi necesare societăţii.

Implementăm proiecte pentru dezvoltarea unor competenţe utile şi necesare în

societatea actuală pentru toate categoriile de public ţintă vizate;

Susţinem conferinţe, workshop-uri şi training-uri pentru dezvoltare personală;

Coordonăm activităţi pentru formarea unor deprinderi pentru petrecerea timpului liber

în mod pozitiv;

Propunem alternative pentru schimbarea unor mentalităţi negativiste;

Susţinem şi participăm în organizarea ZILEI VIEŢII POZITIVE în diverse localităţi

din ţară, cu logistică, momente de animaţie culturală şi spectacole de muzică şi dans - oferite

de Lucrători de Tineret, Psihologi, Profesori, Jurnalişti, Artişti şi Trupe de muzică.

În cadrul acestui program vor fi implementate 3 proiecte obligatorii a programului:

- Provocări de fapte bune;



- Proiectul nostru „Arată că-ţi pasă!”;

- Iubeşte lumea ta, trăieşte în pace! Love your world, living in peace!

şi 3 proiecte selectate dintr-un şir de activităţi propuse de Asociaţia Obştească ,,Positive Life”

- Proiecte de dezvoltare personal, „Fii Voluntar!”;

- Proiecte de dezvoltare comunitară şi atitudine civică, „Vânători de fapte bune”;

- Proiecte pentru exprimarea talentului artistic şi de îndemânare, „Filmul meu de scurt

metraj!”.

Scopul programului

- promovarea valorilor pozitive din societate;

- ocuparea timpului liber al tinerilor prin oferta variată de activităţi.

Obiective generale

Promovarea adevăratelor valori sociale şi talente;

Crearea de alternative pozitive pentru petrecerea timpului liber şi aducerea în prim

plan a unor modele şi valori reale;

Promovarea spiritului de cooperare şi toleranţa prin participarea în comun la

organizarea activităţilor stimulativ-creative positive;

Obiective specifice

1. Implicarea grupului ţintă în acţiuni de promovare a valorilor;

2. Identificarea tinerilor cu talente/aptitudini pozitive din instituţiile participante;

3. Susţinerea şi promovarea tinerilor talentaţi din instituţiile participante;

4. Identificarea unor acţiuni de promovare a valorilor morale a tinerilor din instituţiile

participante;

5. Implicarea tinerilor din grupul ţintă în acţiuni educative pe toată durata proiectului;

6. Implicarea ca parteneri a unor specialişti din domenii social-profesionale diverse;

7. Promovarea specialiştilor-parteneri ca mentori pentru tinerii participanţi la proiect;

8. Promovarea ideii de voluntariat în rândul reprezentanţilor din grupul ţintă;

9. Dezvoltarea competenţelor de lucru în echipă pentru toţi participanţii din grupul ţintă.

„Viața la pozițiv” a ajuns la cea de-a VI-a ediție și programul s-a extims în toată țara.

În cadrul său sunt astăzi 50 de proiecte educaționale și de timp liber, 100 de instituții școlare,

de cultură, educație, de administrație publică și ONG-uri partenere, 60 de localități (orașe și sate), din 35 de județe, inclusiv din Chișinău, Republica Moldova și nu mai puțin de 20.000

de elevi, studenți, părinți, cadre didactice sau comunități care beneficiază de acest program.

Ediția de anul acesta se numește „Make a Change! The Next Step in your life” și este împărțit pe mai multe categorii de vârstă. Astfel, secțiunea Junior se adresează de la clasa pregătitoare,

până la clasa a IV-a, secțiunea Școlar este pentru copiii din clasele V – VIII, secțiunea

Adolescent, claselor IX – XII și Secțiunea student, adresată în mod evident studenților. Mai

există alte două secțiuni adresate părinților și profesorilor, iar cea din urmă comunităților.

Programul a reușit să funcționeze și a ajuns ceea ce este astăzi, pentru că totul este

găzduit de Colegiul Independența, iar tot ceea ce ține de logistică, de oameni a avut

deschidere la cei care conduc școlile. Astfel, programul a ajuns să fie numit un curent pozotiv

în școli .Unul din atuurile programului este acela că prin intermediul lui nu se impune nimic.

Programul presupune mai multe proiecte care au în centrul preocupărilor acţiuni

interactive între elevii din şcoli şi licee şi oferă prin intermediul responsabililor de proiect

alternative concrete în antiteză cu consumul de droguri, de etnobotanice, cu atitudinile

antisociale sau a slabei implicări civice a tinerilor.

Programul„Viața la pozițiv” se realizează în baza următoarelor valori:



Responsabilitate. Fiecare dintre noi avem şi responsabilitatea de a face lumea în care

trăim un pic mai bună! Fie că este planeta, ţara, comunitatea (oraşul/satul) cartierul, strada sau

grupul în care activăm social.

Respect. Noi credem în dreptul fiecărei persoane la o viata demnă: dreptul la educaţie,

la îngrijire medicală, la securitate şi bunăstare, la respect şi toleranţă din partea celor din jur.

Acţiune şi implicare. Nimic nu se schimbă, nu se îmbunătăţeşte fără acţiune. Iar pentru

ca o schimbare să fie benefică pentru toţi este nevoie de opinii, de idei şi implicarea tuturor.

Excelenţa. Încurajăm şi susţinem excelenţa în educaţie, în detrimentul demersului

educaţional întâmplător şi sporadic, al kitsch-ului promovat în spaţiul public.

Integritate. În educaţia formală şi în cea non-formală, precum şi în educaţia „de acasă”

conceptul de integritate presupune aspectele de a fi corect, drept şi onest, de a acţiona cinstit

şi conform realităţii, de a oferi formare şi informare care nu conţine declaraţii false sau greşite

şi care nu sunt furnizate imprudent.

Creativitate. Are un rol esenţial în procesul de educaţie. Susţinem demersurile care

pun în valoare creativitatea, gândirea critică şi dezvoltarea personală în programele educaţiei

formale şi non-formale.

Diversitate. Diversitate înseamnă şi acceptare. Şi acces pentru fiecare la educaţie,

formare şi acţiune în spaţiul public, necondiţionat de aspecte ale diferenţelor care ne fac

atipici, diferiţi –deci unici.

„Viața la pozițiv”este un proiect care a pornit de la Sibiu din dorinţa de a implica

tinerii în cât mai multe activităţi care să le aducă fericire şi pozitivism. A crescut în câţiva ani

cât alte acţiuni de gen în zeci de ani şi a reuşit să se extindă la nivel internaţional.

În acest context, Colegiul Tehnic „Independenţa” Sibiu s-a bucurat şi de sprijinul

Inspectoratului Şcolar Judeţean Sibiu şi de susţinerea agenţilor economici importanţi din

Sibiu, precum: Marquardt Schaltsysteme SCS, Wittenstein SRL, Continental Automotive

Systems SRL, SC Brandl – RO SRL, Harting Romania, Clubul Economic German din

Transilvania.

Bibliografie

http://viatalapozitiv.wixsite.com/oficial

http://viatalapozitiv.blogspot.ro/

https://ro-ro.facebook.com/viatalapozitiv/

http://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/tinerii-vad-pentru-al-saselea-an-la-rand-viata-la-

pozitiv-122244.html

Viata la Pozitiv - Lumea Noastra (Lyrics) - YouTube

http://sibiu100.ro/educatie/99617-zilele-colegiului-tehnic-independenta-ajunse-la-cea-

de-25-editie/

http://viatalapozitiv.wixsite.com/oficial

http://viatalapozitiv.blogspot.ro/

https://ro-ro.facebook.com/viatalapozitiv/

http://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/tinerii-vad-pentru-al-saselea-an-la-rand-viata-la-pozitiv-122244.html

http://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/tinerii-vad-pentru-al-saselea-an-la-rand-viata-la-pozitiv-122244.html

https://encrypted.google.com/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=5&cad=rja&uact=8&ved=0ahUKEwjTo8WcnvLTAhUBQpoKHTWVAegQtwIINzAE&url=https%3A%2F%2Fwww.youtube.com%2Fwatch%3Fv%3DxjQx5hiUYAQ&usg=AFQjCNEfGfrPbwOeQlikyc_PIno6yN4Pjw&sig2=xefNPkT16kabGlUfEOZZJw

http://sibiu100.ro/educatie/99617-zilele-colegiului-tehnic-independenta-ajunse-la-cea-de-25-editie/

http://sibiu100.ro/educatie/99617-zilele-colegiului-tehnic-independenta-ajunse-la-cea-de-25-editie/



ROLUL RELAŢIEI DINTRE FAMILIE,

ŞCOALĂ ŞI COMUNITATE

Prof. Ploscaru-Lungulescu Ana, Liceul Tehnologic „Constantin Brâncoveanu” Baia de

Aramă, Judeţ Mehedinţi

Pornind de la acest citat al lui Hugo, care spune că „Cine deschide o școală, închide o

temniță”, nu putem să nu ne întrebăm dacă nu cumva și reversul acestei afirmații este

adevărat. S-ar putea oare, ca închizând o școală să dăm posibilitatea deschiderii unei

închisori? Nu știm acest lucru, dar existența acestei posibilități ar trebui să ne pună pe

gânduri, mai ales că trăim în niște vremuri tulburi, în care deja multe școli sunt închise. Deși

traversăm o perioadă istorică destul de dificilă, școala rămâne pilonul principal în formarea

adultului de mâine. Exista o dinamică în realizarea activităților școlare, extrașcolare și

extracurrilculare

Școala a fost și va rămâne întotdeauna un factor vital, indispensabil în formarea

copilului și în integrarea lui în comunitate. Aceasta și datorită faptului că ia copilul de la o

vârstă fragedă, și îl conduce prin meandrele adololescenței, până la vârsta frumoasă a tinereții.

De multe ori ea ne formează chiar și în maturitate, deoarece în zilele noastre, tot mai mulți vor

să continue să se formeze profesional și să își perfecționeze educația prin studii universitare,

masterate sau doctorate. Adevărata educație intelectuală și dezvoltarea personală nu se încheie

la nici o vârstă, ci ea continuă pe tot parcursul vieții. Însă am dori să discutăm aici despre

rolul școlii în formarea și integrarea copilului în societate, în timpul ciclului primar,

gimnazial și liceal.

Școala este extrem de importantă pentru că ea crează puntea de legătură dintre familie

și comunitate. Copilul, proaspăt venit din sânul familiei și al grupei prietenoase de la grădiniță

(care are și ea la rândul ei un rol extrem de important), trebuie să se acomodeze cu ceilalți

colegi, cu noul învățător și cu noii profesori. El trebuie acum să învețe să relaționeze cu cei

din jur, să se adapteze și să învețe să comunice cu ceilalți, scopul pe termen lung fiind

formarea elevului ca viitor cetățean responsabil și integrarea lui în societate. Deoarece

vremurile pe care le traversează fiecare perioadă istorică sunt intr-o continuă schimbare

economică, politică dar și socială, rolul educativ al școlii este deosebit de important, dar și

dificil. Sistemul școlar și educațional trebuie să facă față in mod continuu, periplului de

schimbări cu care se confruntă o națiune și să formeze generație după generație în cel mai bun

mod posibil, ținând cont de caracteristicile fiecarei perioade istorice. Școala, prin cadrele

didactice și printr-o serie întreagă de activități educative, este menită să îl ajute pe copil să

facă această tranziție deloc ușoară.

De asemenea, familia are un rol deosebit atât în formarea copilului, cât și în integrarea

lui în societate. Se vorbește foarte mult despre „cei șapte ani de acasă” și unii psihopedagogi

ar vrea să reducă acești ani la cinci, sau patru sau trei, deoarece acum copilul învață foarte

mult de la televizor, internet și așa mai departe și, spun ei, că există un ritm mai accelerat de

dezvoltare a copilului. Din experiența mea de dascăl de până acum, am observat că fiecare an

de viață are specificul lui, și nimic nu poate înlocui educația pe care o dă sau nu familia

copilului aflat in deplină creștere și formare. Nici grădinița, nici școala, cu atât mai puțin

mijloacele mass media nu pot înlocui impactul și rolul pe care îl are familia în formarea

valorilor copilului și în integrarea lui în societate. Totuși, pentru o mai bună dezvoltare a

elevului, între școală și familie trebuie să existe o permanentă relație de comunicare, în



respect și în armonie, pentru că, în final, ambele au ca scop formarea și dezvoltarea

echilibrată, armonioasă și sănătoasă a copilului, precum și pregătirea lui ca membru al

comunității. Școala și familia sunt două autorități cu care copilul relaționează încă din primii

ani ai vieții, dar acestea îl educă și îl pregătesc pe copil, printre altele, și pentru relația sa cu

societatea, sau cu autoritățile cu care va lucra în viitor.

Iată de ce, școala este liantul principal dintre familie și societate, ea neputând fi

înlocuită niciodată cu nimic. Educația este inima civilizației, iar școala ar trebui să suplinească

din plin nevoia de educație. După cum ne-o spune și marele scriitor Jean Jacques Rousseau:

„Tot ceea ce nu avem de la naștere și de care avem nevoie când suntem mari ne este dat prin

educație. Această educație ne vine de la natură, de la oameni, de la lucruri.“

La rândul ei, alături de familie și școală, comunitatea are un mare impact în integrarea

copilului în societate. Impactul poate fi pozitiv, dar poate fi și negativ. Totuși, copilul care

este impicat în activități comunitare și sociale educative, va avea mai mari șanse de integrare

sănătoasă în societate. În acest domeniu, atât școala, cât și familia trebuie să conlucreze pentru

a ajuta copilul în formare să ia contact pozitiv cu comunitatea și să se lase asimilat de aceasta,

făra a-i fi afectată personalitatea și dezvoltarea individuală.

Este necesar să existe un echilibru și o colaborare continuă între aceste trei mari

ramuri: școală, familie și comunitate. Totuși, nu pot sublinia îndeajuns faptul că școala nu este

doar o instituție în care se face un transfer de cunoștințe din creierul cadrului didactic și al

manualului, în creierul și pe caietele elevului. Școala este cu mult mai mult. Școala este locul

în care se poate face un transfer atât de cunoștiințe, cât și de valori culturale, comportamentale

și mai ales de caracter. Acestea îl vor defini pe copil și îl vor ajuta să devină un membru de

valoare al comunității, nu o piesă neterminată, sau un rebut social. Formarea de calitate a

copilului se va materializa numai dacă vor exista relații strânse, continue și autentice între

școală, familie și comunitate.

Bibliografie

http://oltenitainfo.ro/cel-ce-deschide-o-scoala-inchide-o-temnita/

http://philbox.ro/educatia-citate/

http://oltenitainfo.ro/cel-ce-deschide-o-scoala-inchide-o-temnita/

http://philbox.ro/educatia-citate/



EDUCAŢIA, FACTOR CHEIE ÎN

PROCESUL

DE DEZVOLTARE DURABILĂ

Prof. Potinteu Alina Elena, Liceul Tehnologic Administrativ şi de Servicii „Victor


„Educaţia este cea mai puternică armă pe care o poţi folosi să schimbi lumea”,

afirma NelsonMandela, un instrument de bază în vederea obţinerii unui viitor sustenabil.

Dezvoltarea durabilă este un concept greu de definit, dată fiind evoluţia sa în timp. O

descriere originală aacesteia este dată de către Comisia de la Brundtland: „Dezvoltarea

durabilă este dezvoltarea care urmăreştesatisfacerea nevoilor prezentului fără a compromite

posibilitaţile generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriilenevoi”.

Educaţia în vederea dezvoltării durabile, nu este un program particular, ci este

maidegrabă un punct central, atât pentru multiplele forme ale educaţiei deja existente, cât şi

pentru cele ce urmează a ficreate. Educaţia privind dezvoltarea durabilă susţine eforturile de a

regândi programul şi sistemul educaţional (metodologie şi conţinut) al societăţilor slab

dezvoltate. Aceasta afectează toate componenetele educaţiei propriuzise:legislaţie, politică,

finanţe, curriculum, instruire, învăţare, evaluare ş.a. Astfel, educaţia în vederea dezvoltării

durabile apelează la procesul deînvăţare continuă şi recunoaşte faptul că nevoile educaţionale

ale persoanelor se schimbă pe tot parcursul vieţii lor.

Multe persoane şi organizaţii din întreaga lume pun deja în aplicare educaţia durabilă;

de exemplu, un profesor a introdusteme de sustenabilitate în învăţământul primar folosind

metode participative, un lucrător în dezvoltarea comunităţiia încercat să sensibilizeze cetăţenii

cu privire la drepturile care li se refuză, un lucrător din sănătatea publică aorganizat un curs de

formare prin care îi învăţa pe oameni să scoată apa din surse curate.

Educaţia este un instrument esenţial pentru realizarea unui viitor durabil. De fapt, în

ultimul deceniu,numeroase declaraţii din cadrul conferinţelor ONU au pledat în mod repetat

pentru educaţie, sensibilizarea şicreşterea gradului de conştientizare a publicului privind

dezvoltarea sustenabilă. Însă, progresele realizate în creareaşi punerea în aplicare a

programelor, nu au avut efectul scontat. Aşadar, trebuie găsite răspunsuri la întrebări de

genul: De ce nu apar reorientări în sistemul educaţional al abordării dezvoltăriidurabile? Ce

am învăţat până acum? Am explorat toate cauzele şi soluţiile? Şi dacă raspunsul este NU,

atunci cemăsuri trebuie avute în vedere, astfel încât acest răspuns negativ să devină unul

pozitiv?

Legătura dintre dezvoltare durabilă şi educaţie, este complexă. Conform cercetărilor,

educaţiaeste cea care ajută ţările să îşi atingă obiectivele de dezvoltare durabilă, având impact

asupra mai multor sectoare economice, cum ar fi de exemplu, asupra creşterii productivităţiiîn

agricultură, a gradului de atenţie acordată sănătătii, reduce rata de creştere a populaţiei şi, în

general, creştenivelul de trai. În reorientarea educaţiei către dezvoltarea durabilă, cei care

dezvoltă programe de educaţie trebuie săgăsesască echilibrul între cunoştinţele viitorului şi

cele ale trecutului, între inovaţie şi tradiţie.

Obţinerea unei educaţii durabile include, prin urmare, recunoaşterea problemei,

urmând, ca pornind de aici,să se aloce resurse, asumarea unei responsabilităţi colective şi

încheierea unor parteneriate constructive, un factorimportant, dacă este să ţinem cont că



parteneriatele, fie ele publice sau public-private, au scopul de a aduce la un loco serie variată

de resurse, de care individual partenerii pot să nu dispună, cu scopul creării unei valori

adăugatesuperioare, întreprinderea de acţiuni decisive şi, nu în ultimul rând, indivizibilitatea

şi unitatea demnităţii umane,care face parte din acele valori umane ce trebuie să constituie

baza educaţiei, valori precum responsabilitatea,toleranţa, onestitatea sau respectul faţă de ce

se află în jurul nostru.

Educaţia, în scopul dezvoltării durabile, urmăreşte şi atinge puncte, precum:

creşterea conexiunii între bunăstarea oamenilor, economie şi protecţia mediului

înconjurător, tinzând spre o societate a bunăstării eco-efective;

creşterea înţelegerii propriei moşteniri culturale, a diferitelor culturi, a justiţiei şi

precondiţiilor privind dezvoltarea abilităţilor de interacţiune interculturală şi internaţională;

îmbunătăţirea disponibilităţii şi motivaţia de a participa şi influenţa luarea deciziilor în

calitate de cetăţeni şi membri ai comunităţii de la locul de muncă şi alte comunităţi;

oferirea unei game variate de abilităţi vocaţionale, creând pre-achiziţiile necesare

pentru dezvoltarea fiecărei ramuri a industriei într-o direcţie sustenabilă.

În România, pe parcursul ultimului deceniu, activităţile legate de dezvoltarea durabilă

s-au extins în permanenţă,fiind centrate pe campanii specifice, proiecte diverse, parteneriate

între autorităţile locale, ONG-uri, sectorul privat,şcoli, licee, universităţi, precum şi Ministerul

Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice.

În strânsă relaţie cu educaţia pentru o dezvoltare durabilă, ONG-urile sunt importanţi

furnizori de educaţie informală şi non-formală, fiind capabile să implementeze procese de

informare a cetăţeanului, precum şi să integreze şi să transforme cunoştiinţele ştiinţifice în

informaţii uşor de înţeles. Rolul lor de mediatori, între guvern şi public, este recunoscut,

promovat şi sprijinit.

Deşi s-au facut numeroase încercări de reformare a sistemului educaţional,prin

formularea şi elaborarea diverselor programe şi metodologii, în vederea asigurării dezvoltării

durabile, multe

dintre acestea nu au avut efectul scontat, însă este totuşi un pas important, un punct de plecare

spre elaborarea unuimod inovator de organizare a structurii educaţionale. Atunci când se

vorbeşte de reforma în educaţie, trebuie umărită, în principal, evoluţia întimp a fiecărui nivel,

de la preşcolar la cel postuniversitar şi analizate punctele forte şi slabe.

Timpul a demonstrat că, oamenii îşi pierd interesul de a face un anumit lucru dacă nu

suntstimulaţi. Astăzi se învaţă mai mult pentru că trebuie, pentru că este necesar, nu din

plăcerea de a afla cevanou, iar noţiunile acumulate se păstrează pentru un timp foarte scurt,

prin urmare nu putem vorbi de dezvoltaredurabilă, dacă nu conştientizăm faptul că pentru a ne

asigura viitorul, noi suntem cei care trebuie să muncim, să needucăm mai întâi pe noi ca apoi

să îi putem educa pe alţii.

Educaţia pentru dezvoltare durabilă, fiind un subiect de interes comun, poate fi

realizată numai într-o echipăinterdisciplinară, printr-un efort comun, într-un proiect în care

fiecare îşi aduce propria contribuţie, cu calităţile şidefectele pe care le are. Relaţionarea cu alţi

parteneri este esenţială şi necesară pentru crearea de oportunităţi deînvăţare în societate, dar şi

a unui mediu educaţional ce cuprinde elemente de bază, precum: viziune, planificare,acţiune

şi reflecţie, adresându-se unor subiecte şi probleme din viaţa reală.

Bibliografie

Stanef, Mihaela, Roberta;Sistemul educaţional din România, disparităţi dintre mediul

urban şi cel rural,Academia de Studii Economice din Bucureşti, 2013

http://mandelamadiba.wordpress.com/2014/01/31/education-is-t/

http://www.unesco.org/new/en/education/themes/leading-the-international-agenda/

http://mandelamadiba.wordpress.com/2014/01/31/education-is-t/

http://www.unesco.org/new/en/education/themes/leading-the-international-agenda/



EDUCAȚIE DURABILĂ ÎN TURISM ȘI

SPORT

Prof. Stoica Luiza, Liceul Tehnologic Administrativ şi de Servicii „Victor Slăvescu”

Ploieşti, Județ Prahova

Prof. Enache Bogdan Costin, Şcoala Gimnazială „Traian Săvulescu” Comuna Izvoarele,

Judeţul Prahova

Ideea de dezvoltare durabilă a pornit în urmă cu aproape 50 de ani, mai precis în anul

1972 când a avut loc prima Conferința Mondială privind Mediul Ambiant, la Stockholm unde

au participat 118 state și s-a discutat în mod serios despre problema deteriorării mediului

înconjurător în urma activităților umane care pun în pericol însuși viitorul omenirii. Ordinea

de zi a acestei Conferinţe a cuprins: planificarea şi gestionarea aşezărilor umane în vederea

asigurării calităţii mediului înconjurător; gestionarea resurselor naturale ale mediului;

dezvoltarea mediului; aspecte educative, sociale si culturale ale problemelor de mediu.

Cel mai important document adoptat în cadrul Conferinţei este Declaraţia asupra

mediului înconjurător, care cuprinde 26 de principii privind drepturile şi obligaţiile în acest

domeniu.

Apoi, în 1983 își începe activitatea Comisia Mondială Pentru Mediu Și

Sănătate (WCED), condusă de Gro Brutland, după o rezoluție adoptată de Adunarea Generală

a Națiunilor Unite. Aici, la această întrunire a fost introdus termenul de sustenabilitate, care

este asociat cel mai adesea cu dezvoltare durabilă. În urma raportului Comisiei Brunndtland

din 1987, dezvoltarea durabilă are trei dimensiuni: ecologică, economică și de echitate, și este

înțeleasă ca o sumă de acțiuni prin care “nevoile curente sunt îndeplinite fără a compromite

capacitatea generațiilor viitoare de a își îndeplini propriile nevoi”.

În vara anului 1992 a avut loc adoua Conferință privind mediul și dezvoltarea,

organizată de Națiunile Unite la Rio de Janeiro, la care au participat 189 de state, fiind

denumită și Conferința Mediului sau Conferința Mileniului 2. La această conferință au

participat șefi de state și miniștrii ai mediului.

Scopul conferinței a fost acela al elaborării de strategii și măsuri care să contribuie la

combaterea degradării mediului înconjurător în toate țările, în contextul dezvoltării durabile și

optime din punct de vedere al mediului.

Pentru prima dată s-a vorbit la nivel internațional despre conceptul de dezvoltare

durabilă și s-a adoptat Agenda 21- un program de acțiune referitor la tot ce înseamnă

dezvoltarea durabilă, poluarea, moduri de acțiune pentru reducerea emisiei gazelor cu efect de

seră și multe altele. Astfel, în urma întâlnirii de la Rio de Janeiro, se întărește ideea de

dezvoltare durabilă și se acceptă definția, precum că dezvoltarea durabilă reprezintă

dezvoltarea care răspunde nevoilor prezente ale omenirii, fără a compromite capacitatea

generațiilor viitoare de a-și satisface la rândul lor propriile nevoi.

Dezvoltarea durabilă este integrată în multe domenii de activitate, unul dintre acestea

este și cel al turismului, pentru că în acest domeniu, mai ales în hoteluri și restaurante

indiferent de localizarea lor, gradul de confort sau specific, natura clienților se consumă

cantități importante de resurse, pentru a satisface cererea consumatorilor și pentru a menține și

standardele de operare.

Cantităţile de resurse consumate în unitățile de cazare și alimentație depind de o serie

de factori, între care amintim câţiva:



- localizarea unităţii respective, oraş, staţiune turistică, de-a lungul unor căi de transport

rutier, naval sau feroviar;

- accesibilitatea la resurse (furnizarea de apă din apropiere sau prin aducţiuni lungi şi

costisitoare; reţea de transport energie sau energie electrică creată de generatoare cu

combustibili lichizi sau gaz metan);

- dotările tehnologice ale unităţii (echipamente cu consumuri reduse, reciclare apă

pentru alte utilizări, staţii de tratare a apei potabile, iluminat prin becuri şi lămpi

economicoase);

- nivelul de “conştiinţă ecologică” al lucrătorilor respectivelor unităţi şi programelor de

economisire aplicate;

- nivelul de preţuri sau tarife ale resurselor consumate, care pot, deseori, să inhibe

consumul neeconomicos şi să oblige la măsuri de economisire, fără a dăuna însă calităţii

serviciilor.

Toate hotelurile, oricât de mici, sunt o povară pentru mediul înconjurător. Dat fiind

faptul că ele:

- consumă materii prime, apă, energie pentru a furniza servicii turiştilor;

- folosesc substanţe nocive (cum ar fi CFC- clorofluorcarbon - folosit pentru frigidere,

sau înălbitori pe bază de clor);

- generează deşeuri şi produc ape menajere şi emisii de gaze care poluează.

Astfel, apare noțiunea de hotel verde. La noi în țară primul hotel consumator de

energie regenerabilă a luat ființă în luna martie a anului 2013.La mai puțin de 5 ani de la

deschidere, hotelul Vega achiziționează în premieră, pentru un hotel în România, produsul

Energie Verde, energie provenită exclusiv din surse regenerabile (energie eoliană,

hidroenergie și energie solară), care sprijină semnificativ reducerea emisiilor de CO2. Prin

consumarea acestui tip de energie produsă din surse regenerabile, nu se deteriorează și nu se

poluează mediul înconjurător, se protejează resursele naturale, se promovează și se

încurajează comportamentul responsabil al angajaților și turiștilor.

Astfel, apare ideea adoptării conceptului de dezvoltare durabilă în turism, la începutul

anilor 90, luând naștere turismul durabil- o ramură ce a căpătat rapid importanță atât în

domeniile academic și cercetare, cât și în activitatea sau industria turistică. Din principiu,

turismul durabil se disociază de turismul de masă și se asociază parțial cu forme de turism

alternativ, contemporan. Cu alte cuvinte turismul durabil este în primul rând opusul turismului

de masă.

Turismul durabil răpunde nevoilor turiștilor și regiunilor receptoare cu privire la

protejarea și ameliorarea resurselor pentru generațiile viitoare. Acesta are ca scop gestionarea

integrată a tuturor resurselor, urmărind satisfacerea nevoilor economice, sociale și estetice

fără a pericilita conservarea integrității culturale, procesele ecologice esențiale, diversitatea

biologică și mediul.

În concluzie, turismul durabil este o formă de turism alternativ care însă are la bază

următoarele principii:

minimizarea impacturilor activității turistice asupra mediului natural în vederea

obținerii durabilității ecologice contribuind la menținerea și îmbunătățirea stării de conservare

prin întoarcerea unei părți a veniturilor la aria protejată. Practicarea formelor de turism care

nu afectează mediul natural;

minimizarea impacturilor negative ale activității turistice asupra comunității locale și a

membrilor ei în vederea obținerii durabilității sociale. Dezvoltarea acelor forme de turism care

nu perturbă și nu întrerup viața de zi cu zi a populației destinației turistice. Evitarea apariției

situațiilor ostile în relație cu comunitatea locală;



minimizarea impacturilor negative ale activității turistice asupra

culturii/tradițiilor/obiceiurilor comunităților locale în vederea obținerii durabilității culturale.

O formă aparte a turismului durabil o reprezintă TURISMUL ÎN MEDIUL

NATURAL, numit și TURISMUL PENTRU NATURĂ, ce corespunde tuturor formelor de

turism care depind în mod hotărâtor de un mediu natural în calitatea de atracție principală sau

peisaj. Aici se îmbină foarte bine turismul cu practicarea sportului pentru că, turismul pentru

natură poate fi practicat sub diverse forme și anume: turismul de aventură, turismul montan

pedestru/drumeția montană și ecoturismul, ceea ce implică efort fizic, dar în același timp și

relaxare în mijlocul naturii.

În ultimii douăzeci de ani au apărut două forme de turism de aventură: aventură uşoară

şi aventură dură. Aventura dură se caracterizează prin activităţi exterioare de mare provocare,

cum ar fi alpinism, căţărat pe blocuri gheaţă şi stâncă, cu pluta şi caiacul pe apă,schi şi schi pe

placă, parcurgerea canioanelor sau cheilor, coborârea pe ape repezi şi alte sporturi de exterior,

dar destul de dure, care necesită putere imensă, energie şi îndemânare.Turismul de aventură

dură este riscant şi interesează un număr relativ mic de turişti.

Pe de altă parte, turismul de aventură uşoară este în interesul unui segment mult mai

mare din populaţia totală a turiştilor, în mod special dacă i se adaugă mersul pe jos,drumeţia,

plimbarea cu bicicleta, mersul cu pluta, canoe şi caiac, cu barca pe lacuri, înotul,călăritul, schi

fond, schi şi schi pe placă, pe pârtii uşoare sau moderate.Turismul de aventură uşoară se poate

concentra pe un singur sport sau poate include activităţi polisportive. Acest tip de turism este

în interesul persoanelor de toate vârstele,chiar şi persoane cu vârste de până la 80 de ani.

Multe dintre persoanele interesate de turismul de aventură se aseamănă cu cele interesate de

ecoturism într-o varietate de moduri. În general, aceste persoane manifestă respect pentru

natură şi sunt interesate să înveţe unele lucruri despre locurile pe care le vizitează. În plus,

acest segment de piaţă este interesat să sprijine întreprinzătorii locali şi să guste din bucătăria

locală.Transilvania şi Munţii Apuseni, în mod special, deţin potenţialul de a atrage persoanele

interesate de aventura uşoară şi activităţi polisportive. Această piaţă este în creştere în Europa

şi în rândul populaţiei din România.Turismul de aventură prespune, de cele mai multe ori,

vizitarea unei regiuni aproape neafectate de impactul uman, efectuarea unui efort fizic relativ

mare şi asumarea unor riscuri mai mari.

România are un potențial deosebit pentru cicloturism, în general, și pentru

cicloturismul montan (mountain biking) în particular, datorită reliefului favorabil, peisajului

variat,multitudinii de atracții turistice naturale și culturale, toate pe fondul unei rețele dense de

căi de comunicație favorabile mountain biking-ului.

Ecoturismul este o formă de turism apărută în anii 70 ai secolului trecut, este un turism

bazat pe principii ecologice de protejare a biodiversității, a mediului înconjurător și a

tradițiilor comunităților locale.Având motivații ca: admirarea peisajelor și lumii plantelor și

animalelor sălbatice ale acestora, ecoturismul este un turism practicat în spații naturale

sălbatice sau puțin modificate de om și care trebuie să contribuie și să asigure protecția naturii

și dezvoltarea culturală și economică comunităților locale.

Într-un sens general, ecoturismul presupune: “conducerea, organizarea și dezvoltarea

activității de turism cu scopul de a nu deranja sau distruge mediul înconjurător și echilibrul

natural, resursele turistice naturale și valorile cultural- istorice sau tehnico- economice și de

arealiza o expoaltare durabilă a acestora”.

Termenul mediu natural corespunde unui mediu în care biodiversitatea își păstrează

capacitatea de a se regenera și în care prezența umană nu modifică peisajul într-o manieră

importantă (nu-l domină).



În concluzie, turismul pentru natură corespunde activităților axate în principal pe

observarea și aprecierea naturii, fie celor practicate în aer liber cu scopul de a descoperi, care

sunt dezvoltate și gestionate astfel încât să minimalizeze impactul negativ asupra mediului și

să maximalizeze reinvestițiile economice pe plan local.

Penrtru păstarea mediului și a sănătății, educația pentru dezvoltare durabilă are un rol

important, astfel formarea de tineri, de oameni competenți și încrezători poate crea noi

oportunități de a avea un stil de viață mai sănătos și productiv, în armonie cu natura și cu grija

față de valori sociale, precum egalitatea sau diverstatea culturală.

Bibliografie

1. Beca, Felicia; Ismail, Nelida (coordonator); Dezvoltare durabilă în turism, auxiliar

curricular -domeniul: turism şi alimentaţie, calificarea: tehnician în turism

2. Neacșu, Nicolae; Glăvan, Vasile; Geografia și economa turismului, Editura Pro

Universitaria, București 2011

3. https://www.ecoest.ro/index.php/en/programe-sportiv-recreative/animatorul-spt/10-

category_start/53-turism-durabil

4. https://ro.scribd.com/doc/92534908/Turismul-de-Aventura

5. https://biblioteca.regielive.ro/referate/drept/conferinta-de-la-rio-de-janeiro-

103121.html

https://www.ecoest.ro/index.php/en/programe-sportiv-recreative/animatorul-spt/10-category_start/53-turism-durabil

https://www.ecoest.ro/index.php/en/programe-sportiv-recreative/animatorul-spt/10-category_start/53-turism-durabil

https://ro.scribd.com/doc/92534908/Turismul-de-Aventura

https://biblioteca.regielive.ro/referate/drept/conferinta-de-la-rio-de-janeiro-103121.html

https://biblioteca.regielive.ro/referate/drept/conferinta-de-la-rio-de-janeiro-103121.html



ROLUL PROFESORULUI ÎN

STIMULAREA POTENȚIALULUI

CREATIV AL ELEVILOR

Prof. Toderiţă Diana Mihaela, Școala Gimnazială „George Bacovia” Bucureşti

Dezideratele pedagogiei moderne şi postmoderne au în vedere practicile educative de

stimulare a potenţialului creativ a profesorului şi a elevului în desfăşurarea actului instructiv -

educativ. Procesul educaţional contemporan presupune valorizarea activă a două tipuri de

personalităţi creative: profilul creativ al actantului adult, matur, cu experienţă – profesorul şi

profilul creativ aflat în plină ascensiune al actantului copil – elevul.

Atitudinea activă şi creatoare a elevilor este o consecinţă atât a stilului de predare al

profesorului, cât şi a obişnuinţei elevului de a se raporta la sarcina de lucru. Prin felul în care

solicită răspunsuri la o problemă, prin felul în care organizează activităţile de informare şi de

formare ale elevilor, prin accentul pe care îl pune pe dezvoltarea proceselor cognitiv-

aplicative, profesorul influenţează comportamentul activ şi creativ al elevului.

Condiţiile şi situaţiile specifice care pot duce la dezvoltarea spiritului investigativ, a

atitudinii creative şi active în şcoală, pot fi considerate următoarele:

- încurajarea elevilor să pună cât mai multe întrebării;

- limitarea constrângerilor şi factorilor care produc frustrare;

- stimularea comunicării prin organizarea de discuţii şi dezbateri între elevi, între

profesor şi elevi;

- cultivarea spontaneităţii şi a autonomiei în învăţare;

- favorizarea accesului la cunoaştere prin forţe proprii, stimulând atitudinea reflexivă

asupra propriilor demersuri de învăţare.

Profesorul este cel care trebuie să găsească cele mai eficiente modalităţi prin care să

stimuleze potenţialul creativ al fiecărui elev în parte. Activităţile propuse elevilor în scopul

sporirii gradului de implicare activă şi creativă în şcoală trebuie să asigure:

stimularea gândirii productive, a gândirii critice;

libertatea de exprimare a cunoştinţelor, a gândurilor;

utilizarea talentelor şi a capacităţilor specifice fiecărui individ în parte;

incitarea interesului către nou, necunoscut;

dezvoltarea capacităţii de organizare de materiale, de idei prin întocmirea de portofolii

asupra activităţii proprii.

„Sub incidenţa cerinţelor de a se da cât mai multe răspunsuri originale, neobişnuite,

are loc o mobilizare a creativităţii potenţiale. Aceasta poate fi recunoscută ca atare prin

numărul mai mare şi prin diversitatea crescută a răspunsurilor la persoanele creative, ca şi prin

diferenţele de originalitate, flexibilitate, fluiditate a răspunsurilor date de către acestea”.

(Dicţionar de psihologie, 1997)

Rolul profesorului constă mai mult în stimulare şi dirijare, iar motivaţia activităţii

reiese din participarea entuziastă a cadrului didactic. Elevul e implicat atât în procesul de

predare,, de învăţare şi de evaluare, iar disciplina devine autodisciplină a muncii şi interesului,

asigurată de satisfacţia cooperării”.



Conduita creativă a cadrului didactic este unul din factorii care asigură dezvoltarea

potenţialului creativ al elevilor. Predarea, ca proces creativ, presupune ca profesorul să

medieze între elev şi lumea cel înconjoară.

Profesorul creativ oferă posibilitatea elevilor de a-şi spune părerea într-o atmosferă

neautoritară, promovând o atitudine deschisă, prietenoasă, pozitivă şi receptivă, apreciind

ideile bune ale elevilor şi nesatirizând nereuşitele. El permite elevului să-şi manifeste

curiozitatea, interesul pentru schimbul de informaţii.

Pentru a stimula activismul şi creativitatea elevului, profesorul însuşi trebuie să fie un

tip creativ şi activ, să manifeste un comportament şi o atitudine pozitivă în acest sens.

În lucrarea intitulată „Creativitatea elevilor”, Ana Stoica consideră că un cadru

didactic creativ trebuie să ştie cum să folosească întrebările. Fiecare act creativ începe cu

întrebări, dar acestea trebuie să fie deschise, să aibă sens şi să nu sugereze răspunsuri

predeterminate.

Procesul instructiv – educativ, raportat la noţiunea de creativitate, devine productiv

prin valorificarea potenţialului creator a actantului – copil reprezentat de către elev.

Ca formaţiune psihologică, creativitatea este proprie tuturor copiilor, în limitele

dezvoltării normale. Pe măsura dezvoltării ontogenetice se conturează treptat, conducând

astfel, la diferenţierea şi individualizarea personalităţilor creatoare, fiecare dispunând de o

dominantă specifică în funcţie de ponderea şi modul în care se corelează factorii implicaţi, de

experienţa acumulată şi de contextul social şi de climatul psihosocial în care se manifestă. În

această prismă a devenirii, creativitatea presupune anumite premise psihofiziologice care,

subsumate şi angrenate în procesul dezvoltării, vor conduce la conturarea şi exprimarea ei ca

dimensiune proprie individului respectiv.

Fiecare copil dispune de un potenţial creator, respectiv de anumite trăsături sau

însuşiri favorizante ale actului creator. Deosebirile se exprimă prin intensitatea cu care se

manifestă acest potenţial şi prin domeniul în care se aplică.

Detaliind aceste însuşiri putem distinge, pe de o parte, cele care se referă la intelectul

copilului (procese de cunoaştere, aptitudini, tehnici intelectuale, etc.), iar pe de altă parte cele

care se referă la fantezia şi imaginaţia sa (gândire intuitivă, sensibilitate faţă de nou,

spontaneitate). Cele două categorii de însuşiri nu evoluează în mod liniar şi în acelaşi ritm.

O intensă dezvoltare a gândirii convergente, întemeiată pe raţionament şi spirit critic,

poate înăbuşi exprimarea spontaneităţii şi intuiţiei imaginative. Relaţiile tensionale dintre ele

se restructurează pe măsura dezvoltării ontogenetice a copilului în funcţie de factorii externi

care intervin. Unii cercetători sunt de acord că, pe măsura trecerii de la un stadiu la altul

spontaneitatea şi fantezia sunt inhibate şi subordonate instanţelor raţionale. Gândirea şi spirtul

critic al copilului frânează uneori creativitatea dar intr-o măsură mai mică decât pe un adult.

Cu cât vârsta este mai mică, cu atât spiritul creator se manifestă mai liber. Asemenea

fenomene sunt puse pe seama contextului psihosocial şi a organizării procesului instructiv-

educativ.

Potenţialul creativ cunoaşte o dinamică specifică de-a lungul dezvoltării ontogenetice

şi îmbracă nuanţe individuale de la o persoană la alta.

Conform observaţiilor pedagogului Ana Stoica, portretul unui elev creativ ar fi

caracterizat prin următoarele conduite: capacitate de pătrundere şi prelucrare a materialului,

posibilitatea restructurării personale şi rapide a datelor, spirit independent şi critic, preferinţa

pentru complexitate, dispoziţia de a-şi asuma riscuri, relativa indiferenţă faţă de impresia pe

care o produce asupra profesorilor, colegilor, nesociabilitate, încrezător în sine,

nonconformism intelectual, un nivel superior de aspiraţii, interese variate, curios şi activ.



Un alt aspect important al problemei este că rezultatele şcolare, consemnate în note nu

reflectă nivelul creativităţii. Ele se bazează preponderent pe memorare, reproducere, repetare,

structuri algoritmice, în timp ce creativitatea presupune intuiţie, fantezie, originalitate, etc.

Elevul activ şi creativ dă dovadă de multă îndrăzneală în aprecierea critică a unui

produs, de independenţă în abordarea şi analiza problemelor, de libertate în manifestarea

comportamentală generală.

Strategiile didactice interactive sunt recunoscute drept modalităţi eficiente de

stimulare a potenţialului creativ al elevilor, promovând o metodologie care exersează

capacităţile cognitive superioare ale elevilor, dezvoltând inteligenţe multiple.

Astfel, şcoala modernă recurge la o gamă variată de practici didactice, din dorinţa de

activizare şi de stimulare a capacităţii creatoare a tuturor elevilor. Sunt preferate metodele

interactive, participative şi de colaborare, deci cele centrate pe elev. Acest lucru presupune

utilizarea cunoaşterii experienţiale a elevului ca individ, fiind ajutat să înţeleagă lumea în care

trăieşte şi să aplice în situaţii diferite de viaţă ceea ce a învăţat.

În concluzie, eficientizarea actului didactic în spirit inovator presupune ca relaţia

profesor-elev trebuie să fie mutuală, deschisă unui dialog permanent, să faciliteze instalarea

unui climat psihic caracterizat prin tonalitate afectivă pozitivă, stimulatoare a exprimării

creatoare a elevilor.

Bibliografie

1. Ciupercă, Livia; Proiectarea didactică, Editura Spiru Haret, Iaşi, 2005

2. Oprea, Crenguţa, Lăcrămioara; Strategii didactice interactive, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 2007

3. Stoica, Ana; Creativitatea elevilor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983

SECȚIUNI ELEVI

SECȚIUNEA I – EDUCAȚIE DURABILĂ



DANSUL ESTE HOBBY-UL MEU

Elev Ungureanu Camelia,

Coordonator, prof. Anghel Gheorghiţa

Colegiul Economic „Ion Ghica” Târgovişte, Judeţ Dâmboviţa

Istoria dansului

Originile dansului coincid cu începuturile comunităților omenești, având funcții rituale

(mistice, războinice), de invocare a forțelor divine, pentru reușita la vânătoare, confruntări

tribale etc. La unele popoare, caracterul ritual s-a păstrat, decantat și abstractizat, până în

zilele noastre. În Roma Antică, exista dansul ritual saltatio, cu funcții invocatoare, dar acesta a

degenerat odată cu decăderea Imperiului Roman. În Grecia antică, dansul făcea parte dintre

disciplinele fundamentale ale educației, considerat eficient pentru sădirea, menținerea și

întărirea sentimentelor de solidaritate socială.

Clasificare

Mazurca - Dans național polonez cu ritm moderat, devenit și dans de salon

Polca- Dans popular originar din Cehia, în ritm viu, sprinten, care în a doua jumătate a

sec. XIX, a devenit unul dintre cele mai cunoscute dansuri de bal.

Jota- Dans popular spaniol cu mișcări repezi și cu acompaniament de castaniete

Dans popular- Este de origine romană şi merge până la invenții melodico-ritmice

sugerate de structurile tipice.

Dans de caracter- Dans prin care se transmit sentimente şi emoţii create de modul în

care dansatorul transmite publicului prin figura şi modul în care se mişcă.

Dans classic - Formă de dans occidental care constituie baza tehnică a coregrafiei, a

spectacolelor de balet.

Importanţa dansului

Dansul şi sănătatea

Dansul este modalitatea ideală prin care îţi poţi menţine sănătatea şi silueta într-o

formă de invidiat, indiferent de categoria de vârstă în care te încadrezi. Oricine poate dansa,

de la cei mai mici până la bunici şi, pe lângă faptul că este o activitate distractivă, dansul

aduce numeroase beneficii sănătăţii noastre fizice şi emoţionale: ne scapă de kilogramele

nedorite, îmbunătăţeşte flexibilitatea, alungă stresul, ne ajută să legăm noi prietenii etc.

Menţine memoria

Cu cât înaintăm în vârstă, memoria începe să ne joace feste. Însă, acum avem şi un

truc prin care putem păcăli natura: dansul! Potrivit unui studiu recent, dansul poate stimula

memoria şi poate împiedica instalarea demenţei.

Viaţa social

Apropierea de un partener de dans, comunicarea - atât cea verbală, cât şi cea

nonverbală - ajută la dezvoltarea personală şi la dobândirea abilităţii de a stabili relaţii cu

ceilalţi. Astfel, oricât de timidă ar fi o persoană, după câteva ore de dans va începe să scape de

temeri.

Dezvoltarea expresivităţii şi a emoţiilor

Atunci când sunt veseli, mişcările copiilor sunt energice şi exprimă starea de bine a

acestora, iar atunci când sunt furioşi sau supăraţi, corpul lor exteriorizează de asemenea aceste

trăiri prin mişcări şi mimică specifică. Dansul îi ajută pe cei mici să conştientizeze emoţiile, să

înveţe să le controleze şi totodată să le exprime, le dezvoltă capacitatea de autocontrol şi îi



ajută să gestioneze eficient emoţiile negative. Copiii învaţă calmul şi destinderea prin dans,

aprecierea momentului şi importanţa limbajului non-verbal în comunicarea cu ceilalţi.

Ştiaţi că...

Dansul este instinctiv - Mişcarea ritmică a corpului este instinctivă. Aceasta se

combină, conştient sau nu, cu ritmurile naturii.

Terapie pentru copii cu dezabilităţi-Cursurile de dans special concepute pentru

persoanele cu dizabilităţi sunt foarte populare în Europa. Există chiar concursuri de dans

pentru astfel de persoane!

Dansul ne face mai fericiţi?

Nu este de mirare că cei care au intrat în lumea dansului nu mai renunţă niciodată la

această pasiune. Studiile arată că, în timpul dansului, creşte secreţia de endorfine la nivelul

creierului. Endorfinele sunt supranumite şi „hormonii fericirii”, fiind răspunzătoare de starea

de bine.

Dansul practicat de mine

Dansul modern este unul din cele mai grele de definit din punct de vedere al tehnicii.

Modern nu înseamnă neapărat un ritm mai rapid sau mai lent. Modern nu înseamnă neapărat

un anume tip de muzică, la fel cum dansatorii nu trebuie să aibă anumite abilităţi fizice sau să

spună o poveste în timp ce dansează. La dansul modern, pare că nu este obligatoriu nimic,

însa cu toate acestea poate include absolut toate elementele care ţin de dans în general. Acest

lucru este privit ca un avantaj de majoritatea coregrafilor şi dansatorilor, deoarece, în teorie,

au multiple posibilităţi şi oportunităţi. În fapt, de la apariţie şi până acum, dansul modern a

avut acelaşi scop: exprimarea liberă a fost pusa pe primul loc. Accentul cade aici pe

comunicare, pe ceea ce vrea să transmită artistul prin dans. Exact la fel ca şi nişte noi uşi

deschise, dansul modern a înlăturat toate barierele şi a deschis o cale nouă către exprimare.

Dansul, în forma sa modernă, pune mai mult accent pe ceea ce simte persoana care dansează,

pe modul cum îşi exprimă sentimentele prin mişcările de dans, decât pe reguli stricte, paşi

impuşi şi alte astfel de limitări.

Ce fac eu!

Eu fac parte din trupa de dansuri "Candy Dance" care a participat până acum la 3

festivale şi un concurs. Noi am reuşit să ne afirmăm foarte repede la acel concurs, am câştigat

3 diplome o medalie şi un trofeu. Modul nostru de lucru este unul cât mai liber, putem face

schimbări în paşi de dans şi să creăm, ajutaţi de distracţie, o coregrafie cât mai colorată şi mai

energică.

Doamna profesoară ne ajută să ne controlăm emoţiile pe care le avem când urcăm pe

scenă într-un mod cât mai creativ şi să le transformăm în sentimente pentru a putea strălucii

pe scenă.

Echipa “Candy dance”

În data de 6 Mai 2017, cu trupa „Candy dance” am participat la Festivalul-Concurs

Interjudețean ,,Răsunet Dâmbovițean”, Ediția a III-a 2017, CAEJ poz. 445, care a avut loc la

Clubul Studenților Târgoviște, unde am obținut premiile: Premiul al II-lea pentru Secțiunea

,,Dans modern”, Premiul I, pentru secțiunea ,,Dans aerobic”, Premiul I pentru secțiunea

,,Dans indian” și pentru dans individual am obținut medalie de aur pentru ,,Dans

interpretativ”.

Bibliografie

1. http://www.latino-time.ro/tag/dans-modern

2. http://www.garbo.ro/articol/Sanatate

3. https://ro.wikipedia.org

http://www.latino-time.ro/tag/dans-modern

http://www.garbo.ro/articol/Sanatate

https://ro.wikipedia.org/



MATEMATICA – ŞTIINŢĂ EXACTĂ

MATEMATICA ÎN VIAŢA COTIDIANĂ Elevi: Dura Andra Elena, Păun Denisa Gabriela,

Coordonator, prof. Dumitru Laura

Liceul Tehnologic Administrativ şi de Servicii „Victor Slăvescu” Ploieşti, Judeţ

Prahova

Ce este matematica?

“Matematica este limba cu care Dumnezeu a scris universal”. (Galileo Galilei)

Matematicaeste în general definită ca științace studiază relațiile cantitative, modelele

de structură, de schimbare și de spațiu. În sens modern, matematica este investigarea

structurilor abstracte definite în mod axiomatic folosind logica formală.

Ce este matemica ? Cu ce te ajută matematica in viata de zi cu zi ?

„Matematica creează logici pe termen lung, ordonează gândirea, dezvoltă

raționamentul, imaginația, capacitatea de analiză și sinteză, perspicacitatea și puterea de a lua

decizii!De fapt, matematica ne arată că acea algoritmizare a rezolvării problemelor trebuie să

existe și în treptele pe care le parcurgem în viață.Încercând să sărim o etapă, ajungem la un

rezultat fals, la o ecuație imposibilă.De fapt, matematica ne direcționează,si în alegerea

partenerilor de viață.Dacă nu ții cont de condițiile la limită, s-ar putea ca ele să vicieze

răspunsul, lucru care s-ar putea întoarce împotriva noastră.Există o logică a lucrurilor, o

logică a universului pe care cel care pătrunde tainele matematicii n-o contestă și nu încearcă s-

o schimbe. Cel mult încearcă să o înfrumusețeze”.

“Matematica este un izvor de entuziasm, armonie şi sensibilitate”.

“Matematica înseamnă pasiune + rabdare + muncă”.

“Îmi place matematica pentru că ea nu minte, nu are tangență cu vulgaritatea şi

egoismul. Pentru ea, 1+1=2. În matematică∄ compromis între adevăr şi eroare. Ea e precizie

şi obiectivitate, logică şi raționament. Ea nu înșiră vorbe goale, ci ne arată adevărata valoare a

cuvântului.Ea ne imprimăîn suflete ordinea morală şi intelectuală, discreția, modestia, măsura

în toate împrejurările vieții, sensibilitatea la frumusețea și ordinea acestei lumi”.

“Matematica este un mijloc de a ne explica logic fenomenele naturale, în formule

precise şi elegante. De aceea ea este “cheia de aur” a tuturor științelor experimentale.”

Matemica dincolo de cuvinte

O lume fără matematică este o lume moartă, fără culoare, fără viaţă. O întâlneşti în tot

ce faci: fie că o găseşti scrisă pe o foaie de hârtie sau când socoteşti restul la magazin tot

matematică se numeşte.Apare la orice pas, în orice formă, în orice corp, în fiecare secundă

avieţii tale.Te-ai gândit vreodată că atunci când pui călcâiul pe pământ pentru a călca talpa

piciorului tău formează un unghi ascuţit cu pământul? Sau că acel creion pe care-l tot ascuţi e

format dintr-un cilindru cu un con în vârf? Fiecare problemă este o provocare, este o săgeată

aruncată pentru a ajunge la ţintă,însă că nu e deloc uşor. Este ca un instrument muzical: o

trădezi, te trădează. Pe de altă parte aduce satisfacţii celor care ştiu să o preţuiască, celor care

o apreciează pentru ceea ce este.

Matematica pentru mine este o materie exactă, materie ce nu lasă loc de

interpretare.Matematica m-a ajutat să-mi dau seama ce fel de persoană sunt, o persoană căreia

îi place exactitatea,ordinea și precizia, o persoană dintr-o bucată ce spune totul direct, fără

ocoliș, ce nu aberează și căreia nu îi place să viseze la imposibil.Un proverb vechi românesc



spune că minciuna are picioare scurte, matematica susține acest lucru, 1+1=2, 2+2=4,este

imposibil să susții că răspunsul este altul. Matematica te învață să fii realist, să nu visezi la

unicorni, în matematică e albă sau neagră, nu este vorba de alte culori.Matematica m-a ajutat

să-mi aleg drumul spre un viitor exact şi sigur. (Păun Denisa Gabriela)

Din punctul meu de vedere, matematica nu este folositoare doar în cazul rezolvării

unei ecuaţii care permite calculul sumei pe care ai ridicat-o de la bancă sau rezolvarea unui

sistem cu parametrii folosit pentru a caracteriza încalzirea globala, ci este folositoare şi în

dezvoltarea operelor de artă, mai exact în crearea unui desen, fie că este vorba despre un

simplu peisaj, un portret sau o locuinţă.Atunci când desenez corpul uman, fie el în postură

statică sau dinamică, fară ajutorul matematicii nu aş putea realiza proporţionarea

componentelor corpului (de exemplu: lungimea brațelor în prelungire sunt cât înălțimea

omului sau de la linia părului până la partea de jos a bărbiei înseamnă o zecime din înălțimea

omului). Pe de altă parte, dacă realizez un plan al casei sunt nevoita sa accesez la matematică,

deoarece nu aş putea desena fără câteva calculcule şi puţină geometrie. Dar, o contribuție

foarte impotrantă a matematicii în viața mea este aceea de a mă organiza. Știm că un artist

este un tip de om aerian, visător sau contemplativ, astfel pentru a revenii “cu picioarele pe

pământ” are nevoie și de lucruri care să îl facă mai realist precum știința exactă a matematicii.

(Dura Andra Elena)

Matematica reprezintă o sursă de inspirație si pe plan poetic, fapt dovedit de marele

poet Nichita Stănescu

Altă matematică

Noi ştim că unu ori unu fac unu,dar un inorog ori o pară, nu ştim cât face.

Ştim că cinci fără patru fac unu, dar un nor fără o corabie, nu ştim cât face.

Ştim, noi ştim că optîmpărţit la opt fac unu,dar un munte împărţit la o capră, nu ştim

cât face.

Ştim că unu plus unu fac doi, dar eu şi cu tine,

nu ştim, vai, nu ştim cât facem

Ah, dar o plapumă, înmulţită cu un iepure

face o roşcovană, desigur,

O varză împărţită la un steag, face un porc,

Un cal fără un tramvaiface un înger,

O conopidă plus un ou,face un astragal...

Numai tu şi cu mineînmulţiţi şi împărţiţi, adunaţi şi scăzuţi, rămânem aceiaşi...

Pieri din mintea mea!

Revino-mi în inimă!

„Matematica este muzica raţiunii”

(James Joseph Sylvester, 1814-1897, matematician englez)



OBEZITATEA – PROBLEMĂ A

SOCIETĂŢII MODERNE

Elevi: Dragomirescu Georgiana, Nica Andrei, Stănescu Magdalena,

Coordinator, prof., Dima Cosmin

Liceul Tehnologic Administrativ şi de Servicii „Victor Slăvescu” Ploieşti, Judeţ Prahova

Obezitatea a devenit în ultimele decenii o pandemie şi a creat astfel premisele unei schimbări

în modul de percepţie a rolului alimentaţiei zilnice în ceea ce, generic, numim sănătate. În

sprijinul acestor afirmaţii, vin rezultatele tot mai multor studii medicale, care certifică legătura

strânsă dintre alimentaţia omului modern, obezitate şi diferite afecţiuni, dar şi modul în care

aceşti trei parametri se influenţează şi se condiţionează reciproc.

Obezitatea este o afecţiune caracterizată prin prezenţa în exces a ţesutului adipos în organism.

Ea este definită prin valori crescute ale IMC (indicele de masă corporală).

Pentru stabilirea indicelui de masă corporală (IMC) se foloseşte următoarea formulă de calcul:

IMC=greutatea (kg) : înalţime (m)2

Pentru IMC: 18,5-24,9 = normoponderal

25-29,9 = supraponderal

30-39,9 = obez

Peste 40 = obezitate extremă

În lucrarea de faţă vom acorda o atenţie deosebită obezităţii infantile, întrucât aceasta este o

problemă de sănătate publică atât prin prevalenţă crescută, cu un trend în continuare

ascendent, cât şi prin complicaţiile adesea grave pe care le antrenează. În SUA 11%, dintre

copiii în vârstă de 6 - 11ani şi 17,1% dintre copiii în vârstă de 12 - 19 ani sunt obezi. În

Anglia, 15% dintre copiii de 15 ani au surplus ponderal. În România, ponderea copiilor

supraponderali şi obezi, variază între 10-15%, date furnizate prin examenul de bilanţ realizat

în 10 judeţe, printre care şi Prahova.

Factori determinanţi în declanşarea obezităţii la copil

a. Tulburarea echilibrului energetic, este considerată cel mai important factor etiologic în

obezitatea la copil, fiind generată de:

excesul alimentar cantitativ şi/sau calitativ prin mese frecvente, consum de dulciuri şi/sau

grăsimi în exces;

consumul caloric scăzut prin sedentarism, vizionare TV excesivă, activităţi prelungite la

computer.

b. Deficienţele genetice, sunt cauze rare de obezitate la copil, cea mai cunoscută fiind

rezistenţa la leptină manifestată ca obezitate monstruoasă cu debut precoce;

c. Cauzele secundare: hipotiroidismul, leziunile hipotalamice, pot genera obezitate.

Combaterea obezităţii infantile se poate realiza în special prin regimul igieno-dietetic ce

presupune:

Modificări calitative: ritm alimentar de cinci mese pe zi; consum crescut de legume şi fructe;

consum redus de grăsimi şi dulciuri; evitarea consumului de băuturi dulci; evitarea

alimentaţiei fast-food.

Modificări cantitative:reducerea porţiei de mâncare.

De reţinut! - Regimul dietetic va fi introdus în trepte, iniţial corectându-se o singură

componentă modificată a comportamentului alimentar al copilului (evidentă în ancheta

dietetică), ulterior recurgându-se la abordarea progresivă şi a altor componente.



Insuccese în tratmentul obezităţii infantile

obezitatea nu este considerată o boală;

context familiar de hiperfagie

lipsa de implicare a ambilor părinţi;

renunţarea la dietă odată cu ameliorarea;

responsabilitate multiplă;

lipsa de comunicare cu copilul.

Evoluţie şi prognostic în combaterea obezităţii infantile

Prognosticul este bun la copiii de vârstă mică şi cu un exces ponderal uşor şi moderat. Acest

fapt este mai evident dacă părinţii sunt cooperanţi în ceea ce priveşte modificarea stilului de

viaţă.

Complicaţii

Obezitatea poate genera complicaţii pe termen scurt, mediu şi lung vizibile uneori în viaţa de

adult.

Complicaţiile pe termen scurt şi mediu sunt: diabetul zaharat de tip 2, hipertensiunea

arterială, dislipidemia, sindromul metabolic, apneea de somn, tulburări respiratorii şi astm

bronşic, stări emoţionale negative, sindromul ovarului polichistic, tulburări ortopedice, cord

pulmonar cronic.

Complicaţiile pe termen lung sunt vizibile uneori doar în perioada de adult şi sunt

reprezentate de suprapondere şi obezitate cu complicaţii metabolice şi cardiovasculare

aferente.

De reţinut! - Se cunoaşte faptul că 60% dintre copiii obezi devin adulţi obezi.

Program de slăbit pentru copiii supraponderali sau obezi

Copiii care au nevoie să slăbească câteva kilograme, trebuie să acumuleze o cantitate

de calorii zilnică mai mică decât media normală, prezentată în tabelul 1, pentru a da jos

surplusul acumulat şi pentru a ajunge la greutatea dorită.

Numărul de calorii normal pentru copii, în funcţie de vârstă şi sex

Băieţi Fete

vârsta numărul de calorii

normal/zi vârsta

numărul de calorii

normal/zi

7-10 ani 2000 de calorii/zi 7-10 ani 2000 de calorii/zi

11-14 ani 2500 de calorii/zi 11-18 ani 2200 de calorii/zi

15-18 ani 3000 de calorii/zi

Aceştia sunt însă nişte parametrii generali, care trebuie luaţi în considerare doar ca

aproximare şi pentru a stabili dacă copilul depăşeşte cu mult acest număr de calorii. Când se

realizează un meniu, trebuie să se ţină seama de faptul că, unii copii au nevoie de mai multe

calorii dacă sunt mai activi (fac sport de performanţă, cursuri de dans etc.), iar alţii de mai

puţine decât media normală, dacă sunt sedentari. Numărul de calorii zilnice mai depinde şi de

cât de puternic este metabolismul.

Deşi obezitatea afectează ambele sexe, am ales să realizăm meniuri de slăbit în funcţie de

grupa de sânge, pentru fete, deoarece, studiile arată că mai afectate de pericolul kilogramelor

suplimentare, sunt acestea.



De asemenea, fetele, sunt mai afectate de imaginea lor decât băieţii şi adesea mai ambiţioase

când vine vorba de slăbit.

Adolescentele cu vârsta între 11-18 ani, fără probleme de greutate, ar trebui să consume zilnic

2200 kcal. Cum în cazul unui copil obez, cele mai bune rezultate se obţin prin scăderea

aportului caloric anterior cu 30%, deci cu regimuri care conţin de obicei 1500 kcal/zi, am

realizat în cele ce urmează un meniu care conţine aproximativ 1500 kcal.

Pentru realizarea meniului, am ţinut cont de faptul că regimul igieno-dietetic în cazul unui

copil obez presupune un ritm alimentar de cinci mese pe zi, iar repartiţia caloriilor este

următoarea: 35% micul dejun şi gustarea de dimineaţă, 35% la masa de prânz,10% gustarea

de după amiază, 20% la cină.

Tipul

mesei/

gustare

Ora de

servire

Produse

alimentare

incluse

Gramaj

Conţinut

caloric

100g

produs/

bucată

Preţ produs/

100g/

bucată

Preţ total al tipului

de masă/gustare

Micul

dejun 7.00

brânză tofu 100

grame 91 kcal 3,32 lei

4,95 lei 1 felie de

pâine albă 50 grame 133 kcal 0,13 bani

1 cană suc

de ananas

248

grame 148 kcal 1,5 0 lei

Gustare 10.00

şuncă de pui

pâine

integrală de

secară

50 grame

50 grame

50 kcal

85 kcal

0,90 bani

0,25 bani 1,15 lei

Prânz 13.00

supă cremă

de linte 100 ml 112 kcal 3,4 lei

11,3 lei

somon la

grătar

100


spanac sote 200


1 felie de

pâine de

secară

50 grame 85 kcal 0,25 bani

Gustare 17.00

biscuiţi

bogaţi în

fibre5

50 grame 176 kcal 1,25 lei

1,95 lei

1 grapefruit 100


Cină 19.00 lasagna

vegetală

200

grame 328 kcal 14,3 lei 14,3 lei

Valoarea calorică totală a meniului propus: 1520 kcal

Preţ total al meniului propus = Preţ materie primă + 10% manoperă + 10% adaos comercial



= 33,65 lei+3,36 lei+3,36 lei = 40,37 RON

În prezent, se acordă o atenţie deosebită monitorizării stării de nutriţie a populaţiei pentru

identificarea copiilor supraponderali şi obezi, considerând că intervenţia precoce poate

îmbunătăţi rezultatele pe termen mediu şi lung, în ceea ce priveşte prevenirea complicaţiilor.

În acest context, prin dezvoltarea programelor de screening ale obezităţii, se evaluează

statusul nutriţional al fiecărui copil în parte pentru a-i identifica pe cei expuşi la risc de

suprapondere şi a oferi părinţilor informaţii pentru a-i ajuta să acţioneze adecvat.

Bibliografie

Protocol de diagnostic şi tratament în obezitate la copil, elaborat în anul 2011, de către

Ministerul Sănătăţii şi Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului “Prof. dr.Alfred

Rusescu”, Editura Oscar Print, Bucureşti;

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/liposuctia-alimentara-tratamentul-careschimba-tot-

ceea-ce-am-crezut-ca-stim-despre-nutritie-515088.html#ixzz3hPDd4lNq

http://sfatulparintilor.ro/prescolari/alimentatie-prescolari/alimentatie-copii-atentie-ce-carne-

ananca-copilul-tau/#ixzz3AL09dhG1

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/liposuctia-alimentara-tratamentul-careschimba-tot-ceea-ce-am-crezut-ca-stim-despre-nutritie-515088.html#ixzz3hPDd4lNq

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/liposuctia-alimentara-tratamentul-careschimba-tot-ceea-ce-am-crezut-ca-stim-despre-nutritie-515088.html#ixzz3hPDd4lNq

http://sfatulparintilor.ro/prescolari/alimentatie-prescolari/alimentatie-copii-atentie-ce-carne-ananca-copilul-tau/#ixzz3AL09dhG1

http://sfatulparintilor.ro/prescolari/alimentatie-prescolari/alimentatie-copii-atentie-ce-carne-ananca-copilul-tau/#ixzz3AL09dhG1



ROLUL IGIENEI DENTARE ÎN

DEZVOLTAREA OMULUI

Elev Apostoiu Cosmin,

Coordonator, prof. Dima Paula


Motto:

“Dragostea învinge totul, în afară de durerea de dinți.”

Mae West

Igiena cavității bucale reprezintă curațarea dinților, a gingiilor și chiar a limbii. Când

periem dinții, trebuie să avem o schemă pe care să ajungem să o urmăm în mod reflex, reușind

astfel să igienizăm eficient toate suprafețele dentare, într-un timp minim. Dar care

sunt suprafețele dentare? Le știm, dar este mai bine să știm și să le denumim, pentru a înțelege

și a ne face înteleși. Fiecare dinte are 5 suprafețe: una exterioară (vestibulară - spre buze și

obraji), una orală, interioară (linguală), două laterale (proximale - prin care dinții vin în

contact unii cu ceilalți) și una ocluzală (pe care mâncăm). Toți dinții alcătuiesc arcadele

dentare: superioară și inferioră.

Noi periem, practic, arcadele dentare (și nu dinte cu dinte), de fapt cele 3 suprafețe ale

arcadelor dentare: exterioară (vestibulară), orală (interioară) şi ocluzală (pe care mâncăm), și

o mulțime de spații interdentare greu accesibile, necesar și dificil de curățat.

Cea mai bună metoda de evaluare a stării igienei bucale și a metodelor folosite este

vizita la medicul stomatolog sau asistentul igienist. Doar în cabinet se poate face o igienizare

profesională periodică. Pe de altă parte, indiferent cât de eficiente sunt mijloacele şi metodele

de igienizare, sunt necesare în primul rând perseverența și colaborarea cu igienistul sau

medicul stomatolog. Se preferă utilizarea termenului de igienizare și nu de periaj și veți vedea

de ce.

Mijloace de igienizare a cavității bucale

Periajul dentar

Primul și cel mai uzual mijloc de igienizare dentară și gingivală este periajul. Acesta se

poate realiza cu periuța de dinți, de la cea clasică, până la cea electrică sau cu ultrasunete, mai

nouă şi mai eficintă dar care din păcate nu este încă disponibilă spre vânzare în farmacii sau

supermarketuri. Indiferent pe care o folosim, trebuie să facem periaj de cel puţin 2-3 ori pe zi,

pe toate suprafețele arcadelor dentare, masând în același timp și cu aceleași mișcări și gingiile,

și dinții (pe principiul “dinspre gingie spre dinte” și niciodată invers; periajul trebuie realizat

ca şi cum ar vrea să aducă gingia pe dinte, mișcarile verticale dinspre dinte spre gingie sau

cele orizontale care provoacă “fuga” gingiei de pe dinte, fiind interzise).

În societatea noastră, educația legată de igiena cavității bucale se referă în principal la

folosirea regulată și frecventă a periuței de dinți. Există un studiu statistic care arată că în

România o persoană folosește, în medie, o periuță la aproximativ 3,5 ani. Comparativ, în

Anglia, o persoană folosește, în medie, o periuță la aproximativ un an.

Igiena interdentară şi interproximală

O igienizare dentară complexă înseamnă mai mult decât periajul dentar obişnuit. Se

vorbește din în ce în ce mai mult despre igiena interdentară și legătura directă cu problemele

parodontale. Ceea ce se face, din punct de vedere educativ, în România, legat de periajul



dentar corect și regulat, se face, în societăți cu mai multă experienţă, pentru promovarea

metodelor de igienizare interdentare, ca parte normală a igienizării bucale zilnice.

Neîndepărtarea, plăcii bacteriene interdentare creează condițiile îmbolnăvirii gingiei.

Astfel, gingivita de gravitate medie este o boală larg răspândită, afectând 91-100% din

populație, cel puțin în anumite zone gingivale, mai ales în cele posterioare, greu accesibile

periajului. Deci menținerea igienei interdentare este foarte importantă pentru păstrarea

sanătății parodontale.

De asemenea, o igiena interproximală (a suprafețelor dentare în contact) slabă creează

condițiile carierii dinților atât pe suprafețele de contact, cât şi pe celelalte suprafețe dentare,

datorită acidităţii crescute.

Periajul singur nu poate îndepărta eficient placa bacteriană de pe suprafețele

interproximale (în contact), așa că sunt necesare metode suplimentare de curățare, cum ar fi:

ața sau banda dentară (dental-floss sau dental-tape);

scobitorile (atenție, nocive dacă nu sunt de calitate sau corect folosite);

periuţele interdentare (obligatorii, alături de periuțele obișnuite, la cei care au aparate

ortodontice sau lucrări protetice fixe-punti);

sistemele electrice de curățare interdentară. Actualemnte, se consideră că periile de dinți

electrice acționează interdentar mai eficient decât cele manuale, dar nu suficient;

irigatoarele orale.

Acţiunea chimică asupra plăcii dentare bacteriene

Există și mijloace suplimentare de menţinere a unui mediu bucal sănătos, de control

chimic al plăcii dentare bacteriene, reprezentate de: apa de gură, geluri și spray-uri, accesibile

populației în magazine, farmacii, parafarmacii sau doar în unele cabinete stomatologice.

Acțiunea lor este chimică şi vine să completeze curățarea mecanică pentru zonele pe care

totuși nu am reușit să le curățăm complet, incluzând suprafețele cervicale (din vecinătatea

gingiei) și proximale (laterale). Există, de asemenea, oameni cu handicap, care folosesc cu

mare dificultate peria dentară. Modalitățile de acțiune a acestor ape, geluri, spray-uri sunt fie

atacarea directă a microorganismelor (prin afectarea metabolismului lor), fie împiedicarea

microorganismelor de a adera la placa dentară, fie creșterea rezistenței suprafeței smalțului

dentar la atacul microbian.

Prin toate aceste metode, îndepărtând placa dentară, generăm condițiile pentru un mediu

oral sănătos: o anumită concentrație bacteriană sub o valoare maximă admisă, un pH salivar

normal și, desigur, sunt și alți indicatori specifici, interpretabili de catre profesioniști, dacă

situaţia o cere.

Dincolo de rolul pe care îl au în formarea bolului alimentar, dinţii au reprezentat şi

obiectul de studio al psihologilor, sociologilor, etc. Poate vi se pare ciudat însă dinţii pot

reflecta personalitatea fiecăruia. De asemnea, dinții sunt analizați de metoda chinezească de

citire a feței. Dinții sunt considerați “stâlpii gurii”, ceea ce înseamnă că sunt susținătorii intim

asociați gurii. Dinții ne dezvăluie informații cu privire la relații, dacă persoana citită va avea

sau nu venit stabil și care va fi calitatea vieții de familie. Caracteristicile și înțelesurile

acestora se pot aplica atât la bărbați cât și la femei.

Metoda chinezească de citire a feței susține că dinții ar trebui să fie lungi, drepți, strâns

așezați, albi, ordonați și într-o poziție cât mai dreaptă, nici ieșiți în afară și nici cu tendința de

a fi îndreptați spre cerul gurii. Asemenea dinți indică o viață lungă, relații bune, un venit

sigur, inteligență și onoare.

Dinții albi precum fildeșul simbolizează o poziție înaltă fie în cadrul guvernului, fie în

afaceri, succes în carieră, o bună reputație și relații fericite.



Dinții întunecați (galbeni, pătați sau cu semne), scurți, rari sau mici ca mărime indică

relații sărace, necinste, o viață scurtă, o situație financiară nesigură și succes schimbător.

Principiul general este acesta: cu cât cineva are mai mulți dinți, cu atât va fi mai

norocos. Se crede că împărații și împărătesele aveau câte treizeci și șase de dinți, premierii

treizeci și patru, miniștrii treizeci și doi, iar cei cu un succes peste medie cel puțin treizeci.

Orice număr sub treizeci este considerat un semn al mediocrității și al sărăciei.

Spațiile dintre dinți indică averea care vine și zboară, ca și incapacitatea de a păstra un

secret. Cineva ar trebui să se gândească bine înainte de a împărtăși unei persoane cu goluri

mari între dinți un secret important sau sensibil.

O atenție specială se acordă primilor doi dinți din față. Există chiar un nume special

pentru ei – dinții Școlii Interioare. Dinții Școlii Interioare afectează nu numai destinul unei

persoane, ci și personalitatea acesteia. Pentru a fi considerați buni și favorabili, cei doi dinți

din față trebuie să fie drepți, lați, lungi, albi și apropiați. Asemenea dinți indică longevitate, o

bună poziție socială, glorie și încredere. Dinții care reflectă o cantitate mai mare de lumină

indica o persoană extrovertită, în comparaţie cu cei întunecaţi, care indică o persoană

introvertită.

Caninii cu unghiuri rotunjite indică o fire blândă, cei cu unghiuri ascuțite- agresivitate.

Forma incisivilor centrali superiori este corelată cu personalitatea. Astfel:

Forma ROTUNDĂ- indică o fire veselă, optimistă, bonomă, gurmandă. Genul de om

care se supară repede, dar îi și trece repede, în general un coleg foarte bun.

Forma PĂTRATĂ- indică o fire activă, inovatoare, dar totodată dificilă și sarcastică.

Este o persoană energică și foarte autoritară.

Forma TRIUNGHIULARĂ- indică o fire îndrazneață, un temperament dominat de un

spirit viu, original, cu înclinații artistice.

Data viitoare când zâmbești,

Încearcă să afli cine ești!

Bibliografie http://www.eva.ro/sanatate/medicina-preventiva/de-ce-este-importanta-igiena-cavitatii-

bucale-articol-3964.html

http://petrutagecan.blogspot.ro/2012/02/spune-mi-ce-dinti-ai-ca-sa-iti-spun.html

http://www.eva.ro/sanatate/medicina-preventiva/de-ce-este-importanta-igiena-cavitatii-bucale-articol-3964.html

http://www.eva.ro/sanatate/medicina-preventiva/de-ce-este-importanta-igiena-cavitatii-bucale-articol-3964.html

http://petrutagecan.blogspot.ro/2012/02/spune-mi-ce-dinti-ai-ca-sa-iti-spun.html



SIGURANŢA PE INTERNET

Elev: Toma Cătălin,

Coordonator, prof. Popescu Amalia


Prahova

Indiferent dacă navigaţi pe Internet de pe calculator sau telefonul mobil, protejaţi-vă

aparatele împotriva viruşilor, troienilor şi a altor pericole.

Sfaturi generale:

- Utilizaţi un firewall şi urmăriţi că acesta să fie activ şi actualizat în permanent;

- Actualizaţi în mod regulat sistemul de operare al calculatorului şi telefonului mobil.

Actualizările remediază deficienţe în securitatea sistemului şi asigură o protecţie îmbunătăţită;

- Instalaţi software antivirus şi antispyware pentru a va proteja aparatele împotriva

viruşilor şi a troienilor;

- Faceţi în mod regulat câte o copie de siguranţă a datelor şi păstraţi-o;

Protejarea datelor cu caracter personal

Nu divulgaţi nicodată date cu caracter personal. Introduceţi-le numai în website-urile

în care aveţi încredere şi numai dacă este absolut necesar. La completarea condicii oaspeţilor

sau la discuţiile din forumuri, de exemplu, folosiţi o adresă de e-mail care să nu permită

identificarea datelor dumneavostră personale. În reţelele sociale acordaţi atenţie setărilor

sferei private şi asiguraţi-vă că datele personale sunt vizibile numai pentru persoanele

autorizate de dumneavostră.

Cea mai bună protecţie începe cu cea mai bună parolă. O parolă sigură vă protejează

împotriva furtului datelor. Următoarele sfaturi generale va ajută să creaţi parole sigure:

O parolă este cu atât mai sigură cu cât este mai lungă;

Folosiţi litere mari şi mici, cifre, caractere speciale şi semne de punctuaţie. Evitaţi

cuvintele care să găsesc în dicţionar şi informaţiile care au legătură directă cu dumneavostră

(data naşterii, numele etc.);

Schimbaţi parolele în mod regulat;

Nu salvaţi parolele.

Cumpărături online în siguranţă

Indiferent dacă este vorba despre magazine online, burse de schimb sau platforme de

licitare, există multe modalităţi de a cumpăra prin internet. Oriunde doriţi să plătiţi online,

înainte de a cumpăra informaţi-vă despre punctele următoare:

- Vânzător;

- Produs;

- Modalitatea de plată;

- Modul de livrare

Deosebit de important: nu trimiteţi date confidenţiale prin e-mail.

Metode de siguranţă a copiilor pe Internet

Dacă un computer este folosit de copii, experţii recomandă să fie ţinut în sufragerie, la

vedere pentru părinţi şi adulţii care îi supraveghează;

Încurajaţi copiii să discute despre ceea ce fac şi să ceară ajutorul când dau peste ceva

tulburător;

Folosiţi software cu control parental, care filtrează adresele website-urilor. Totuşi,

multe filtre sunt nesofisticate şi blochează site-urile utile;



Discutaţi cu copiii despre internet, despre beneficii şi pericole în lumea virtual;

Folosiţi internetul împreună cu copiii, căutaţi împreună lucruri care să-i intereseze.

Arataţi-vă interesul pentru activitatea copiilor dumneavoastră si a prietenilor lor atât on-line,

cât şi off-line;

Stabiliţi cu copiii când şi în ce condiţii să folosească internetul;

Învăţaţi împreună mai multe despre folosirea computerului. Învăţaţi copiii să nu le dea

niciodată date personale sau poze celor cu care corespondează pe internet;

Controlaţi activitatea on-line a copiilor astfel încât să limitaţi cât mai mult accesul la

conţinuturi nocive sau periculoase pentru ei;

Învăţaţi copiii să nu stabilească, fără acceptul dumneavoastră, întâlniri cu persoane pe

care le cunosc doar de pe internet;

Atrageţi atenţia copilului dumneavoastră să nu spună nimănui nici o parolă, în afară

părinţilor.

Ce fel de informaţii poate dezvălui un copil?

Copiii nu trebuie să spună unei persoane cunoscute online adresa de acasă, numărul de

telefon sau numele şcolii la care merg, decât dacă au primit permisiunea explicită a unui

părinte sau profesor în legătură cu asta;

Nu ar trebui să trimită nimănui poza lor, detalii despre cardul de credit sau ale contului

bancar, fără a discuta mai întâi despre asta cu un părinte sau un profesor. Şi, desigur, ar trebui

să nu dezvăluie nicio parolă, nici măcar prietenilor lor cei mai buni. Copiii nu trebuie să

folosească prenumele lor sau numele de familie sau numele animalelor că parole, deoarece ar

putea fi ghicite uşor. În schimb, ar trebui folosite combinaţii de litere şi cifre.

Dar au voie să se întâlnească cu amicii de pe net?

Nu permiteţi copilului să se întâlnească faţă în faţă cu nici o persoană cunoscută pe net

fără că dumneavoastră să ştiţi. Chiar dacă ştiţi, însoţiţi copilul şi stabiliţi întâlnirea într-un loc

public;

Oamenii întâlniţi online nu sunt întotdeauna cine par, chiar şi cei cu care conversează

zilnic.



SUCCESUL ÎN VIAŢA

ADOLESCENTULUI

Elev Mareş Nicolae,

Coordonator, prof. Sandu- Macovei Răzvan


Prahova

Preambul

Undeva, într-un ținut străvechi, se afla o peșteră locuită de mai mulți oameni. Pe locul

aflat imediat lângă intrarea în peșteră, ei găseau aproape tot ceea ce le trebuia pentru a trăi:

fructe, un râuleț în care puteau pescui, o mică pădure în care puteau vâna câte un iepure.

În interiorul peșterii era cam frig, ce-i drept, dar locuitorii ei erau obișnuiţi cu aceste

condiţii. Câteva blănuri îi ajutau să-și încălzească trupurile. Viața în acea peșteră era destul de

liniștită. Oamenii care trăiau acolo, atunci când aveau nevoie de hrană, ieşeau puțin din

peșteră, străbăteau păduricea din apropiere, vânau câte un mic animal și mai culegeu niște

fructe de pădure.

Și așa ei își asigurau traiul zilnic. Mai erau și zile în care nu reușeau să vâneze nici un

animal, nu reușeau să pescuiască nici un pește și cu greu găseau câteva fructe cu care să-și

astâmpere foamea. Însă astfel de zile mai grele treceau și veneu, apoi, zile mai bune. Fiecare

om care trăia în peșteră nu avea încotro și trebuia să se adapteze acestor condiții.

Câțiva dintre oamenii peșterii, căutând mai cu atenție orizontul, au observat că, undeva

în depărtare, se afla un ținut acoperit cu păduri pline cu vânat, cu un râu populat de pești mari,

numai buni de pescuit, cu copaci plini de fructe gustoase. Acolo, în acel ținut îndepărtat, era

tot timpul cald și bine. Acolo adia doar un vânt foarte plăcut. Acel loc era un paradis pe

pământ. Numai că exista o problemă.... Între peștera în care locuiau acei oameni și ținutul

acela minunat și îmbelșugat, se afla o câmpie destul de mare și populată de multe haite de lupi

gata să sară asupra oricui ar îndrăzni să se aventureze pe tărâmul lor. Lupii erau flămânzi,

curajoși și foarte periculoși. Au fost multe cazuri de oameni care, după ce au pășit pe acel

tărâm așa de neprietenos, s-au trezit că lupii ucigași au sărit asupra lor și i-au sfâșiat fără milă.

Oamenii au învățat lecția. Cine se aventurează prea departe de peștera așa de sigură, riscă să

fie ucis cu bestialitate de haitele de lupi. Au fost însă și câțiva oameni care au reușit să treacă

de ținutul oribil al lupilor și să ajungă în acea oază plină de soare și de belșug. Ei s-au

aventurat plini de curaj, au înfruntat haitele de lupi, au folosit în favoarea lor anumite porțiuni

ale terenului și, după multe peripeții, s-au stabilit în ținutul însorit, cald și primitor. Acolo au

rămas să-și petreacă restul zilelor.

Ceilalți oameni care au rămas în peșteră își aminteau mereu cu admirație și respect de

acei care au îndrăznit să străbată ținutul plin de pericole al haitelor de lupi. Ar fi vrut și ei, cei

rămași în peșteră, să treacă de câmpia populată de lupi și să ajungă să trăiască în locul acela

mirific. Numai că frica i-a împiedicat să aibă de-a face cu lupii aceia fioroși. Dacă s-ar fi

aventurat spre ținutul paradisiac, ar fi însemnat să înfrunte niște riscuri enorme, să lupte cu

haitele de lupi, să folosească tot felul de vicleșuguri. Sigur, recompensa ar fi fost minunată, și-

ar fi trăit toată viața în belșug și fericire. Ar fi fost totul perfect dacă NU exista câmpia aceea

ocupată de lupii flămânzi și răi. Dar acea câmpie îngrozitoare exista. Oamenii din peșteră

priveau cu poftă spre oaza cea îmbelșugată, îi invidiau pe cei care reușiseră să ajungă acolo,

dar își spuneau că e mai bine pentru ei să rămână în peșteră.



Da, în peşteră NU existau lupi care să sară asupra lor. În peșteră măcar se simţeau în

siguranță. Chiar dacă NU aveau la dispoziție toate bogățiile din oaza aceea minunată, oamenii

din peșteră se mulțumeau cu bucățica lor de hrană din care puteau să trăiască fără a fi nevoiţi

să înfrunte primejdiile existente pe câmpia plină cu lupi.

Și, astfel, oamenii din peșteră au luat decizia de a nu se îndepărta prea mult de aceasta.

Ei doar mai priveau din când în când cu invidie la oamenii care reușiseră să treacă de câmpia

plină cu lupi și își spuneau în sinea lor: “Da, ei sunt norocoșii. Ei sunt aleșii sorții. Ei sunt

acolo, în lumea lor, iar noi trebuie să ne mulțumim că avem măcar peștera asta”

Povestea oamenilor din peșteră reflectă, de fapt, ceea ce se întâmplă în lumea reală, cea

în care trăiesc oamenii care NU au curaj să pornească spre ținutul mai îmbelșugat (spre o viață

de succes) și se mulțumesc cu peștera lor cea sigură (cu serviciul lor modest, cu salariul lor

limitat). Ei ar dori să câștige mai mulți bani (așa cum și oamenii din peșteră își doreau să

plece spre un loc mult mai bun), dar NU au curaj să lupte cu toate obstacolele (lupii) care ar

tăbărî asupra lor. Pentru a trece cu bine de câmpia plină cu lupi (obstacole), oamenii ar trebui

să-și pună la bătaie niște resurse foarte mari și foarte puternice. Ei ar trebui să facă ceva diferit

de tot ceea ce au făcut până atunci. Însă NU e chiar așa de simplu să faci ceva diferit de ceea

ce ai mai făcut și să mai ai și curaj nebun să lupți cu haitele de lupi (cu fel și fel de obstacole).

Prin urmare, soluția cea mai comodă este să te mulțumești să rămâi acolo unde ești.

Da, asta fac oamenii care NU reușesc să atingă succesul cel mare: se mulțumesc să

rămână acolo unde sunt. Mulțumirea asta e mai mult forțată. Adică ei de nevoie se mulțumesc

să rămână acolo unde sunt. În sinea lor, își doresc enorm de mult să câștige bani și să trăiască

toată viața numai pe picior mare. Vedem câți oameni joacă la loto, sperând că va da peste ei

norocul. Un om poate să spună: “A, nu, eu mă mulțumesc cu foarte puțin! Eu vreau doar un

trai decent și atât”. Dar, dacă îi dai pe loc un milion de lei, același om NU va mai refuza

milionul, ci va lua cu amândouă mâinile banii.

Așadar, toți oamenii vor ceva mai mult și mai bine, dar NU toți oamenii sunt dispuși să

lupte din greu pentru a obține mai mult și mai bine. De ce NU sunt dispuși să lupte? Pentru că

e prea greu să lupți! Pentru a lupta cu obstacole multe și mari, mai trebuie să ai ceva. Da,

trebuie să ai anumite calități. Iar aceste calități SE ANTRENEAZĂ. Una dintre acest calităţi

este aceea de a şti cum să ai succes.

Ce este succesul? - o întrebare foarte întâlnită și care nu pare că ar impune complicații

în a primi un răspuns, nu-i așa?

Succesul se obține ca și fericirea, mai degrabă dacă apare ca efect colateral decât ca

țintă obsesivă.

Succesul este deci în fiecare dintre noi!

Toate acţiunile noastre, mai bune sau mai rele ne-au adus unde suntem astăzi. Ce

semeni, aceea culegi, spune o vorbă din popor. Tot ceea ce ești reprezintă rezultatul muncii şi

efortului depus.

Şi acum pune -ţi întrebarea: Ești mulțumit de ceea ce ai produs sau de omul care ai

devenit? Este ceea ce ți-ai dorit? Dorești ca lucrurile să fie mai bune? Dacă nu ți-ai găsit

drumul în viață, încă mai este timp să ți-l găsești. Te încurajez sa-ți găsești scopul vieții tale și

să începi să lucrezi la el. Ceea ce te oprește să ajungi un om de succes sunt obstacolele din

viața ta.

Cât timp petreci în fiecare zi la formarea caracterului tău? Cât timp petreci în fiecare zi

lucrând la visele tale? În ultimele 90 de zile câte carți ai citit? În ultimul an ce abilitați și

cunoștinţe ai dobândit? Ce fel de investiție ai realizat în tine?



Succesul nu îți zice să te uiți pe ferestre, ci să te uiți în oglindă. Singura persoană care

trebuie să aibă succes este aceea pe care o vezi în oglindă. Persoana care se privește în oglindă

trebuie să spună “voi face orice începând de AZI”.

Poți face orice îți dorești, poti să ai tot ce îți dorești, dar nu vei avea succes până când tu

nu începi să crezi că totul este posibil. Tu nu vei avea succes până când nu îți vei dori cu

adevărat acest lucru. Trebuie să lucrăm la noi înșine, căci timpul folosit pentru cunoașterea

noastră nu este în zadar. Și astfel dacă ajungem să ne cunoaștem, vom face mai mult decât ne

putem imagina.

Mulți dorim să devenim oameni de succes dar nu ne dorim atât de mult cum ne dorim să

mergem la petreceri, cum ne dorim popularitatea. Mulți dorim mai mult somnul decât

succesul.

Crezi tu undeva în inima ta că este o altă muncă pe care o poți face și la care ești bun?

Atunci fă ceea ce îți place. Rezolvă-ți problema cu frica pe care o ai, începe să te încurajezi,

începi cu “Pot să fac asta”, “Pot să fac să se întâmple”. Ceea ce spui este motivația ta, ceea ce

crezi este motivația ta. Numai tu poţi să te schimbi, dar ai nevoie și de puțin ajutor. Caută-ți

persoane care să te învețe ceea ce este bun pentru tine, persoane care au făcut ceva cu viaţa

lor, nu persoane care nu au realizat nimic. Începe să-ți schimbi modul de a te privi și fii atent

la detalii. Și acceptă faptul că nimeni nu-ți poate înţelege dorința mai bine decât tine. Fă

saltul, intră în acțiune și vei fi surprins cum lucrurile încep să meargă.

Regula 1: Succesul nu înseamnă mereu ceva foarte mare! Succesul apare și atunci când

reușești să iei o notă mare la un examen foarte greu, dar apare și atunci când ai prieteni

adevărați sau atunci când la sfârșitul zilei ești cu zâmbetul pe buze.

Regula 2: Succesul e o atitudine! În aceasta stă tot secretul. Contează foarte mult cum

abordezi tu situația, întrucât atitudinea este pasul dintre vis şi succes. O gândire pozitivă, un

plan bine pus la punct și puțin curaj te vor duce sigur pe drumul cel bun spre atingerea

scopurilor pe care ţi le-ai stabilit.

Regula 3: Succesul este o varintă îmbunătățită a ta! Succesul înseamnă să devii un

fotograf bun, să călătorești, să descoperi lumea, să ai o cultură generală bogată, să ai curaj să

vorbești în public, să scrii, să ai o familie fericită, să ai o situație financiară bună, să ai o

carieră, să-ți deschizi o firmă, să treci la acțiune. Totul depinde de tine, succesul tău este o

parte din tine!

„Dacă auzi în tine o voce care spune că nu poți să pictezi, atunci fă tot posibilul să poți

să pictezi. Numai așa vei face acea voce să tacă.” (Vincent Van Gogh)

În loc de concluzii....

Succesul înseamnă cunoașterea calitaților personale și încrederea în acestea și este

direct proporțional cu munca depusă și pasiunea pentru atingerea lui. Succesul poate fi în

mâinile oricărei persoane, dacă este dorit, cautat și urmărit consecvent, dacă oportunitățile

oferite sunt valorificate indiferent de obstacole. Superficialitatea îi este inamică, la fel

neîncrederea sau speranța dobândirii lui doar prin noroc. Cei ce îl obțin sunt cei ce nu cred

într-o ușă închisă, iar dacă nu o pot deschide din prima încercare nu se dau batuți, vin și a

doua oară, mai pregatiți și cu cheia la ei. Sunt cei ce văd în fiecare zi o nouă șansă, cei ce ştiu

să aprecieze fiecare reușită, oricât de mică, transformând-o într-o treaptă spre vârf. Un vârf

privit cu ochii larg deschiși, cu mintea antrenată și cu sinceritate.

„Seamănă un gând și vei culege o acțiune; seamănă o acțiune și vei culege un obicei;

seamănă un obicei și vei culege un caracter; seamană un caracter și vei culege un destin.”,

spunea Charles Reade

Mai întâi apar ideile, apoi visele trezesc imaginația. Imaginația îndeamnă la acțiune. Iar

acțiunile determină realizările.



VOLUNTAR PENTRU COMUNITATE

PROIECT EXTRAŞCOLAR

Elev Drăgan Adrian,

Coordonator, prof. Apostol Virginia

Colegiul Agricol „Gheorghe Ionescu Siseşti” Valea Călugărească, Judeţ Prahova

Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea

elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru

activităţi socio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru

reuşita şcolară în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu

atitudinile caracteriale.

Proiectul „Voluntar pentru comunitate” a fost unul dintre proiectele care au fost

derulate de către membrii Consiliului Școlar al Elevilor de la Colegiul Agricol „Gh. Ionescu

Sisești” din Valea Călugărească. Acest proiect a beneficiat de finanțarea Direcţiei Judeţeane

pentru Sport şi Tineret Prahova, prin intermediul Asociaţia “Tinerii Voluntari – Valea

Călugărească”.

Proiectul s-a bucurat de sprijinul și celorlalți parteneri: Asociaţia pentru Sănătate

Educaţie şi Familie, Şcoala Gimnazială “Ion Ionescu” și Primăria Valea Călugărească

Obiectivul specific: Creșterea gradului de participare a tinerilor la viața comunității,

sub toate aspectele ei, sociale, educaționale, culturale, economice, de sănătate.

Scopul proiectului: Implicarea Consiliului Şcolar al Elevilor în rezolvarea unor

probleme din comunitate, în regim de voluntariat.

Obiectivele proiectului

o O1. Dezvoltarea spiritului civic al celor 25 de participanți, prin implicarea în activități

de voluntariat comunitar, în Valea Calugareasca, în perioada 12.09 – 09.12.2016

o O2. Dezvoltare abilităților privind relațiile interpersonale prin interacțiunea cu alte

grupuri sociale și cu beneficiarii activităților de voluntariat comunitar a celor 25 de

participanți, în cadrul campaniilor organizate în Valea Călugărească, în perioada 12.09 –

09.12.2016

Rezultate proiect

R1. Creşterea interesului tinerilor pentru

activităţile din comunitate.

R2. Creşterea gradului de participare a

tinerilor în viaţa comunităţii.

R3. Creşterea abilităţilor privind relaţiile

interpersonale.

R4. Creşterea spiritului civic, prin implicarea

la viaţa comunităţii.

Număr participanți: 20 elevi - membrii ai din Consiliului Şcolar al Elevilor, 5 cadre

didactice, coordonator proiect: prof. Virginia Apostol

Activităţi:

Activitatea 1 – „Managementul activităţilor comunitare” - atelier de lucru, 23.09.2016.

Cei 20 de tineri au putut afla ce înseamnă a fi voluntar, ce implică activităţile de voluntariat şi

cum aceştia se pot implica în proiecte comunitare. Au fost identificate câteva dintre

problemele comunităţii locale.



Activitatea 2 – Campanie de informare şi de identificare a

voluntarilor pentru activitatea de ecologizare. Campania s-a

realizat atât în rândul elevilor liceului cât şi în rândul elevilor

de gimnaziu, prin discuţii directe şi prin postarea de afişe.

Campania s-a derulat în perioada 19–23.09.2016, iar

activitate de ecologizare s-a desfăşurat în Valea Călugărească,

în data de 24.09.2016. La ecologizare au participat 80 de

persoane.

Activitatea nr 3 - Târg de promovare a

voluntariatului în comunitatea locală. În perioada

30.09 – 02.10.2016, în cadrul Festivalului „Drumul

Vinului” organizat în Valea Călugărească, tinerii au

amenajat un stand de prezentare a activităţilor de

voluntariat cu fotografii tematice, tricouri, produse

confecţionate de către elevi în cadrul activităţilor

extraşcolare, distribuire de flayere tematice.

Activitatea nr 4 – Plantare pomi. În data de 14.10.2016,

tinerii au participat la o activitate de plantare puieţi la Băicoi,

dar şi la filmare pentru unul dintre episoadele emisiunii

Masterchef.

Activitatea nr. 5 – Campania

antifumat. Luna octombrie a fost

dedicată activităţilor de promovare a

unei vieţi sănătoase prin eliminarea fumatului. Astfel încât au fost

derulate ateliere de lucru cu elevii de la școala gimnazială din

localitate, iar în data de 24.10.2016 s-a organizat un Marş

antifumat în Valea Călugărească. La acesta au participat 40 elevi ai

şcolii generale și cei 20 tineri implicaţi în acest proiect.

Activitatea nr 6 – Campanie de promovare a obiectivelor şi a personalităţilor culturale din

zona Valea Călugărească. Elevii s-au documentat, au realizat fotografii, au făcut scurte

materiale despre localitate, obiectivele şi personalităţile care au avut legătură cu comuna

Valea Călugărească şi le-au încărcat pe facebook-ul

Colegiului Agricol “Gh. Ionescu Siseşti”.

Activitatea nr. 7 – Campanie pentru promovarea

nonviolenţei domestice. Aceasta a fost organizată sub

forma unui flashmob tematic în data de 24.11.2016. Tinerii

au beneficiat de sprijinul unui instructor de dans, voluntar,

care a sigurat regia şi coregrafia. Tinerii au participat la

repetiţii timp de două zile. Flashmob-ul a fost organizat în

curtea Colegiului Agricol “Gh. Ionescu Siseşti”.



Activitatea nr. 8 - Acţiune caritabiă. Luna

noiembrie a fost dedicată unei campanii

umanitare, organizată la nivelul celor două

instituţii de învăţământ. Au fost colectate

rechizite şi cărţi. S-au realizat 12 pachete

care au fost donate elevilor cu rezultate bune

la învăţătură, dar situaţie materială precară.

Activitatea nr. 9 – Activitate de culturalizare.

Tinerii au participat la o excursie tematică la

Bucureşti unde au vizitat: Muzeul de Naţional

Istorie Naturală - Grigore Antipa, Muzeul

Municipiului Bucureşti – Palatul Şuţu, Biserica

Stavropoleos, Hanul lui Manuc, Biblioteca

Cărtureşti. Deplasarea a fost organizată în data de

25.11.2016.

Activitatea nr. 10 - Ziua internaţională a

voluntarilor – premierea. În data de 5 decembrie, cu ocazia zilei internaţionale a

voluntarilor, a fost organizată ultima întâlnire din cadrul proiectului, ocazie cu care tinerii

au oferit orgsanizatorilor un feed-back privind desfăşurarea întregului proiect, s-au tras

concluziile şi s-au oferit diplome participanţilor la proiect.

În loc de epilog

Recomand cu drag tuturor tinerilor care

doresc să-și dezvolte abilitățile lor și capacitatea

de comunicare într-un mediu nonformal, să

participe cu încredere la aceste tipuri de proiecte,

unde ai posibilitatea de a-ți depăși limitele și de

a te cunoaște pe tine însuți.

https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=8&cad=rja&uact=8&ved=0ahUKEwiJ2Lf839_QAhXJ_iwKHY-JB9MQFgg5MAc&url=https%3A%2F%2Fro.wikipedia.org%2Fwiki%2FBiserica_Stavropoleos&usg=AFQjCNG7-zGrqtiKV1ponPKBr_cjCKqS0A






SECȚIUNEA A II-A

GHIDUL TURISTIC- BUNE PRACTICI

ALBA IULIA, UN ORAȘ PLIN DE ISTORIE

Elevi: Stan Georgiana Cristina, Garaiman Elena

Coordonator, prof. Stoica Luiza


Produsul turistic de tip circuit (excursii) se individualizează în cadrul celorlalte

categorii de produse turistice prin faptul că desfăşurarea acestora presupune prezenţa ghidului,

care îndeplineşte o serie de atribuţii specifice.

Ghidul trebuie să asigure turiştilor serviciile solicitate la nivelul lor calitativ şi

cantitativ prevăzut, precum şi prezentarea obiectivelor turistice stabilite prin programul

turistic.El este cel care va prelua de la agenţia de turism dosarul acţiunii turistice şi odată ce a

făcut cunoştinţă cu grupul de turişti va avea grijă să respecte traseul şi programul zilnic. Este

foarte important cum se descrie acest traseu pentru a stârni curiozitatea turiştilor şi nu pentru a

le da senzaţia că este o sarcină pe care ghidul o are de îndeplint, turiştii trebuind să perceapă

senzaţia de confort şi siguranţă în orice moment. Întrucât ghidul este singură persoană

cunoscută de către turişti, el trebuie să fie un factor mediator între cerere şi ofertă şi să facă în

aşa fel încât la finalul programului turistic să poată observa nemijlocit satisfacţia turiştilor de

a fi a avut o vacanţă de neuitat, de a fi văzut şi aflat lucruri noi şi interesante.

Am ales să realizăm un program turistic de tip circuit cu tema: Alba- Iulia un oraş plin

de istorie, care se adresează unui grup de 30 de turişti, mijlocul de transport fiind autocarul,

iar serviciile oferite alături de transport se referă la cazare şi serviciul de alimentaţie în regim

demi-pensiune furnizate de prestatorii direcţi de servicii turistice, cu care agenţia a încheiat în

prealabil contracte.

Alba-Iulia este municipiul de reşedinţă al judeţului Alba, Transilvania, România. Se

află în zona de sud - est a Transilvaniei pe malul răului Mureş. Oraşul, a fost între anii 1541-

1711, reşedinţa principiilor Transilvaniei.

Alba este un oraş cu o mare rezonanţă istorică ce constituie, în principal, motivul

pentru care am ales acest judeţ: pentru a scoate în evidenţă elementele care valorifică

importanţa şi frumuseţea acestui oraş.Numeroase izvoare atestă, înainte de a ne fi fost

transmis numele sau prin documente istorice scrise, existenţa pe acest teritoriu şi în

împrejurimile lui imediate, a unor aşezări preistorice datând din mileniul al V-lea î.H.; în

partea de nord a oraşului s-a descoperit o importantă aşezare neolitică,care a fost locuită de

triburi de păstori şi agricultori.

Program turistic

Ziua I: Traseu: Bucureşti-Târgovişte

Vom vizita: Complexul Muzeal “Curtea Domnească” şi Turnul Chindiei

Servicii oferite: Cazare la hotelul “King”, mic dejun şi cină la resaturantul hotelului

Complexul Muzeal “Curtea Domnească” a fost conceput ca un complex cu edificii

care să servească atât ca centru al administraţiei ţării, cât şi ca locuinţă pentru domnitor. Aici

se efectuau judecăţile cele mai importante şi se eliberau actele cancelariei



Turnul Chindiei este un turn construit în secolul al XV-lea, în Târgovişte, care face

parte din ansamblul de monumente Curtea Domnească. Turnul a fost construit de către

domnitorul Vlad Ţepeş, în timpul celei de-a două domnii, iniţial pentru scopuri militare,

clădirea servind drept punct de pază, foişor de foc, dar şi pentru stocarea tezaurului

Ziua II: mic dejun la restaurantul hotelului

Traseu: Târgovişte - Braşov

Vom vizita: Piaţa Sfatului şi Biserica Neagră

Servicii Oferite: Cazare la hotelul “Kolping”, micul dejun şi cină se vor lua la

restaurantul hotelului

Piaţa Sfatului reprezintă locul unde, se organizau în trecut târguri pentru negustori saşi

şi maghiari. Este cel mai vizitat şi cunoscut loc al Braşovului, oragizându-se evenimente

cultural -artisitce cunoscute şi că “Cerbul de Aur”

Biserica Neagră este biserica parohială situată în centrul Braşovului. Poartă acest

nume datorită incendiului din anul 1689 când zidurile ei s-au înegrit. Este unul dintre cele mai

reprezentative monumente de arhitectură gotică

Ziua III: mic dejun la restaurantul hotelului

Traseu: Braşov-Sibiu

Vom vizita: Piaţa Sfatului din Sibiu şi Muzeul Brukenthal

Servicii oferite: cazare la hotelul “Paradis”, mic dejun şi cină la restaurantul hotelului

Piaţa Sfatului, este piaţă centrală a Sibiului, existentă din anul 1366 odată cu

finalizarea celei de a treia centuri de foritificaţi a oraşului. Este cea mai mare piaţă publică din

oraşul vechi şi a fost martora activităţilor economice ale negustorilor din Sibiu. Aici, se

organizau adunări cetăţeneşti, târguri şi chiar şi execuţii.

Muzeul Brukenthal - fondatorul acestui muzeu a fost Samuel von Brukenthal,

guvernator habsburgic al Transilvaniei, între anii 1778 şi 1787. El a început să achiziţioneze

primele opere, pentru colecţia să, încă din anul 1754, de la Viena. Prin testament, Baronul

Samuel von Brukenthal a dispus deschiderea Palatului că muzeu public, gestul sau înscriindu-

l astfel în rândul marilor iluminişti ai veacului.

Ziua IV: Traseu: Sibiu - Alba Iulia

Vom vizita: Cetatea Albă Carolina, Traseul celor trei fortificaţi

Servicii oferite: Cazare la pensiunea “Scărişoara”, micul dejun şi cina se vor lua la

pensiune

Cetatea Alba Carolina este o fortăreaţă cu bastioane de tip vauban construită la

începutul secolului al XVIII- lea pe dealul Citadelei. Este un simbol al oraşului ce respiră

aerul istoriei. A fost construită între anii 1715-1798.

Traseul celor trei Fortificaţi este unul dintre cele mai importante obiective turistice;

veţi avea posibilitatea să vizitaţi trei vestigii memorabile: Castrul Român, Cetatea Medievală,

fortificaţia de tip Vauban cetatea Alba Carolina; veţi asista, cu această ocazie, şi la ceremonia

schimnului de gardă.

Ziua V: continuarea traseului Alba Iulia - Turda

Vom vizita: Salina Turda

Servicii oferite: cazare la pensiunea “Pelicanul”, cu pensiune completă

Salina Turda se găseşte în zona Durgău-Valea Sărată din Turda. Intrarea în salină se

făcea până în anul 2010 din str. Salinelor 54A (cartierul Turda Nouă), iar în prezent se face

prin noua şi modernă intrare din centrul turistic Salina-Durgau (Aleea Durgau nr. 7).

Salina Turda este înscrisă pe lista monumentelor istorice din judeţul Cluj, elaborată de

Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional din România în anul 2010. Salina Turda s-a



redeschis în anul 1992 (în scop turistic şi curativ) şi este vizitabilă tot timpul anului. Se pot

vedea fostele mine Iosif, Terezia şi Rudolf.

Ziua VI: continuarea traseului Turda - Budapesta

Vom vizita: Podul din Budapesta

Servicii oferite: cazare la hotel Corinthia, mic dejun şi cină la restaurantul hotelului

Podul cu lanţuri din Budapesta a devenit unul dintre cele mai cunoscute obiective

turistice din Budapesta şi a fost prima legătură permanentă peste Dunăre dintre Buda şi Pesta.

Podul oferă una dintre cele mai frumoase privelişti din oraş, cu toată măreţia Dunării ce îşi

găseşte drumul pe sub acest pod. De asemenea poate fi admirată grandioasă clădire a

Parlamentului care domină partea din Pesta a Dunării şi turnurile Castelului de pe dealul din

Buda.

După vizitarea podului cu lanţuri turiştii vor face o croazieră relaxantă, în prag de

seară cu renumitul vaporaş Duna Bella.

Ziua VII: mic dejun la restaurantul hotelului

Traseu: Budapesta - Bucureşti

La sfârşitul călătoriei, ghidul turistic are două activităţi importante: despărţirea de grup

şi predarea dosarului acţiunii turistice către agenţie. Despărţirea de grup se face după ce toţi

turiştii au coborât din autocar, inclusiv bagajele, ghidul îşi va lua rămas bun de la turişti

mulţumindu-le pentru participare şi invitându-i şi la alte excursii organizate de aceeaşi

agenţie, cu speranţa că feed- back-ul a fost pozitiv.



BUCUREŞTI – CULTURĂ ÎN STIL

AUTENTIC ROMÂNESC

Elevi: Rohat Valentin, Ghinea Alexandra,

Coordonator, prof. Stoica Luiza


Bucureşti - este capitala României şi în acelaşi timp,cel mai populat oraş şi cel mai

important centru industrial şi comercial al ţării.Populaţia să este de 1.883.425 locuitori.El a

devenit centrul scenei artistice,culturale şi mass-media româneşti.Arhitectura elegantă şi

atmosfera sa urbană i-au adus în “Belle Epoque” supranumele de „Micul Paris”.

Clima în capitală este temperat – continental, cu 4 anotimpuri.Iernile sunt blânde cu

puţine zăpezi, iar verile sunt foarte calde.

Legenda spune că Bucureştiul a fost întemeiat de către Mircea cel Bătrân la sfârşit de

secol XIV.El s-a dezvoltat rapid din punct de vedere economic,fiind primul oraş românesc

iluminat cu petrol lampant,având prima linie de tramvai şi primele linii telefonice.

Elemente generale:

Programul turistic se va desfăşura în 4 zile (26-30 mai)

Tur de oraş pentru turiştii străini (30 de persoane)

Preluare de la aeroport

Cazare la Hotel Grand Continental(5 stele);micul dejun inclus

Ziua I

Ora 12:00 check-în în cadrul hotelului;

Ora 14:00 întâlnire în faţă hotelului;

Vizitarea Ateneului Român(este o sala de concerte din Bucureşti,arhitectura sa

îmbinând stilul neoclasic şi stilul electric.A fost construită între anii 1886 şi 1888,iar în

prezent adăposteşte şi sediul Filarmonicii „George Enescu”);

De la ora 16:00 plimbare prin parcul Herăstrău (este un parc de mare

întindere,construit în anul 1936 pe malurile apei Herăstrău).Oprire la Cherhanaua Ancora

(restaurant pescăresc în Parcul Herăstrău) pentru o mică gustare;

La ora 19:00 ne îndreptăm către Opera Naţională pentru vizionarea capodoperei

„Lacul Lebedelor” (Piotr Ilici Ceaikovski);

După terminarea spectacolului turiştii vor avea program liber.

Ziua II

Micul dejun la Hotel Grand Continental;

Plimbare cu double-deckerul(autobuz supraetajat) până la Palatul Parlamentului unde

turiştii vor fi întâmpinaţi de ghid(Palatul Parlamentului cunoscut sub numele de Casa

Poporului sau Casa Republicii şi este a doua cea mai mare clădire administrativă pentru uz

civil şi măsoară 270 metri pe 240,86 înălţime.Are 9 nivele la suprafaţă şi 9 subterane.Dealul

pe care se află Palatul Parlamentului este o creaţie a naturii măsurând 18 metri);

Prânz la restaurantul Social 1 de lângă Palatul Parlamentului;

Vizitarea Palatului Mogoşoaia (este o clădire istorică.Aceasta poartă numele văduvei

boierului Mogoş care deţinea pământul pe care a fost construit.Timp de 119 ani,palatul a fost

în posesia familiei Brâncoveanu.El a fost construit în anul 1702 de către Constantin

Brâncoveanu şi adăposteşte Muzeul de Artă Brâncovenească şi este un important punct de

atracţie turistică);



Plimbare prin centrul vechi;

Program liber.

Ziua III

Micul dejun la Hotel Grand Continental;

La ora 10:30 suntem prezenţi la târgul tradiţional la Muzeul Naţional al Ţăranului

Român(este unul dintre cele mai diversificate muzee din familia europeană a Muzeelor de

Artă şi Tradiţii Populare.A fost construit între anii 1912-1941,după planul arhitectului Ghica

Budeşti.Muzeul a devenit cunoscut pentru colecţiile sale formate din 100.000 de obiecte.El

conţine colecţii de ceramică,port popular,ţesături de interior,lemn,mobile,feroniere,scoarţe);

Prânz la Restaurantul –Terasa Clubului Ţăranului unde se va servi mâncare tradiţional

românească special pentru turiştii prezenţi;

După servirea prânzului turiştii vor avea parte de o surpriză din partea

organizatorilor.Un ansamblu de dansuri populare vor dansa tipic muntenesc şi îi vor învaţape

turişti câţiva paşi de dans;

Vom continua lecţiile tradiţionale româneşti la Muzeul Satului unde casele şi

construcţiile oglindesc fidel viaţă tradiţional românească,prezentând totodată patrimoniul

românesc;

Cină la Restaurantul Terasă Doamnei.

Ziua IV

Mic dejun la Hotel Grand Continental;

La ora 10:00 vizitarea Muzeului Antipa (patrimoniul muzeului este format din peste 2

milioane de piese,grupate în diferite colecţii zoologice,paleontologice,de minerale şi roci şi

etnografie.El a fost înfiinţat în anul 1834);

Scurtă plimbare prin Parcul Cişmigiu(grădina din cadrul parcului fiind cea mai veche

grădina publică din Bucureşti.Este aşezat în centrul oraşului şi are o suprafaţă de 16 ha.);

Prânz la Trattoria Belviso;

Check-out-ul din Hotelul Grand Continental la ora 16:00.



CĂLĂTORIE VIRTUALĂ PRIN

PONOARELE, MEHEDINŢI

Elev Gheorghescu Cosmin,

Coordonator, prof. Ploscaru-Lungulescu Ana

Liceul Tehnologic „Constantin Brâncoveanu”, Baia de Aramă, Judeţ Mehedinţi

Bine ați venit în Comuna Ponoarele

Această comună este doar una dintre minunile cu care se poate lăuda județul

Mehedinți, care are o varietate de climă și de forme de relief rar întâlnitE în alte județe, dacă

nu unică. Călătorul poate găsi clima blândă mediteraneană din zona Dunării, cu elemente de

deltă, și poate găsi câmpia roditoare a Calafatului, dealurile pline de vii și pomi din Corcova

și Severinești, și munții Mehedințiului, plini de peșteri și păduri răcoroase, și pajiști înflorite

ca în povești.

Comuna Ponoarele este formată din

satele:Băluța, Bârâiac, Brânzeni, Buicani,

Ceptureni, Cracu Muntelui, Delureni,Gărdăneasa,

Gheorghești, Ludu, Ponoarele (reședința),

Proitești, Răiculești, Șipotu şi Valea Ursului. În

această comună se află multe minunății naturale

precum: Podul lui Dumnezeu, Lacurile Zătonul

Mic şi Zătonul Mare, Peștera, Pădurea de liliac,

etc.

Con

acul Boierului

Conacu' Boierului este situat la doar 150

de metri de Peştera Ponoarele şi de Podul lui

Dumnezeu, şi oferă un loc de joacă pentru copii

şi o terasă. Oaspeţii au la dispoziţie acces

gratuit la internet WiFi în întreaga proprietate,

precum şi o parcare privată gratuită.Proprietatea

pune la dispoziţie o recepţie deschisă nonstop şi

un restaurant. Pensiunea oferă facilităţi de tenis

de masă şi biliard, iar zona este populară pentru

ciclism şi drumeţii.

Podul lui Dumnezeu

Podul lui Dumnezeu (Podul Natural de la Ponoarele) este

unicul pasaj natural rutier funcțional la nivel național,

traversat de DJ 670 Baia de Arama-Drobeta Turnu

Severin fiind un vestigiu al Peșterii Podului ce a rezultat

prin surparea tavanului acesteia. Este cel mai mare pod al

ţării şi al doilea ca mărime din Europa(lungime, 13 metri

lățime, 22 metri înălțime și 9 metri grosime), dar singurul

din lume deschis traficului rutier (inclusiv de mare tonaj).

Ca alcătuire petrografică prezintă o structură



masivă de calcare stratificate în bancuri de 1-2 metri, arcada din aval aflându-se într-o stare de

conservare mult mai bună decât cea din amonte.

Legende

1. Din bătrâni se povestește că aici locuia Dracul, oamenii rugându-se lui Dumnezeu să-i

scape de el. Atunci, Dumezeu, a lovit cu palma în tavanul peșterii, unde locuia Diavolul, care

s-a prăbușit peste intrare. Dar Dracul a scăpat, ieșind pe cealaltă gură a peșterii și s-a agățat cu

ghearele de vârful Dealul Peșterii. Dracu s-ar fi urcat apoi pe o stâncă, ce-i poartă numele:

Stânca Draculu

2. O altă legendă spune că podul a fost construit de Hercule

3. Altă legendă spune ca podul ar fi fost construit de Dumnezeu pentru ca Sfântul

Nicodim să treacă prin Tismanadupă ce oamenii l-au alungat din comună, punându-i în traistă

o găină cu gâtul tăiat, o pâine și un cuțit, acuzându-l de furt. Pe la anul 1370, călugărul era în

căutarea unei cascade care i s-a arătat în vis și deasupra căreia trebuia să construiască o

mănăstire. Din Ponoarele a plecat la Tismana, unde a ridicat mănăstirea (Tismana). Înainte de

a pleca, el a blestemat apa de la Ponoarele, să fie fără pești și să o înghită pământul. Și chiar

așa s-a întâmplat, pentru că pe cursul ei s-au construit opt mori, seacă destul de mult mai tot

timpul anului, iar în ea nu trăiește nici un pește.

Pădurea de liliac

Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea

Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de

amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone

protejate)și este o zonă deluroasă constituită din șisturi

cristaline și calcare atribuite perioadei Jurasicului.

Aria naturală se suprapune sitului Natura 2000-Platoul

Mehedinți și reprezintă o suprafațăîmpădurită(culmi domoale,

ponoare, văii, cheiuri, doline, lapiezuri), cu rol de protecție

pentru specii deliliacsălbatic.

Pădurea de liliac Ponoarele este inclusă în Geoparcul Platoul

Mehedinți.

Bisericuța de sub stei

Denumirea oficială este Biserica Sfântul

Mucenic Pantelimon şi Sfântul Ierarh Nicolae.

Dar după amplasarea ei, este cunoscută sub

numele de Bisericuţa de sub Stei, datorită faptului

că se află chiar sub Steiul Ponorii.

Biserica are aspectul unei căsuţe de lemn

cu

pridv

or

susţin

ut de patru stâlpi care s-au aplecat parcă sub

povara vremii. Pe stâlpul din partea dreaptă de la

intrarea în biserică este săpată în lemn o dată care

poate fi cea a ridicării bisericii după cum susţin

cercetătorii. Icoana Sf. Ioan Botezătorul şi cele

două motive: soarele şi luna de pe catapeteasmă

întăresc ideea vechimii construcţiei despre care



legenda spune că ar fi fost ridicată de călugărul Nicodim, pe care oamenii l-au alungat de aici

şi astfel a ajuns la Tismana.

Lacul Zăton

Ca fenomen carstic, Lacul Zăton prezintă particularităţi deosebite, fiind cel mai mare

lac carstic din Romănia. În primăverile ploioase, imediat după topirea zăpezilor, el poate

atinge dimensiuni imprersionante: 2,5 km. lungime, o suprafaţă de 2 kmp. şi peste 20m.

adâncime în punctul maxim la nivelul sorbului.

Depresiunea Ponoarele, cunoscută de localnici sub numele Zătonul Mic, cu o suprafaţă

de 0,8 kmp. are o formă alungită extinzându-se din Valea Turcului până la Valea Morilor

unde în cazul precipitaţiilor abundente se formează un lac de dimensiuni mult reduse celor ale

Zătonului Mare.

Lacul Zăton (Zătonul Mare), lac temporar (lacul are momente cand este plin, dar şi

momente,în timpul verii, în care seacă complet) de origine carstică, este situat în depresiunea

din amonte de Peştera Ponoare din Podişul Mehedinţi, având legătura cu sistemul hidrografic

al peşterii (Peştera de la Podul Lui Dumnezeu sau Peştera de la Podul de Piatră), se întinde, în

anotimpurile cu precipitaţii, pe o suprafaţă de câteva hectare, sub altitudinea de 350m. pe care

o are depresiunea.

Apa poate rămâne în lac mai mulţi ani atunci când ponorurile sunt acoperite cu

aluviuni aduse de pe versanţii dealurilor.

Câmpurile de lapiezuri Lapiezurile

reprezintă forme carstice deosebite pe care apa

le-a încrustat în calcare. Ele au forma unor

caneluri fiind adevărate riduri brăzdate de timp

pe suprafeţele calcaroase.

Şanţurile depăşesc uneori 4-5 metri

lungime şi au o adâncime de până al 30 cm.,

asemănându-se cu nişte coridoare tăiate în rocă

în care a apărut vegetaţia:lumânărică, cimbrişor,

urzici.

În cadrul

castrului din Ponoare sunt cunoscute trei asemenea vetre

de lapiezuri. La intrarea în comună, pe partea dreaptă, se

află lapiezurile de la Brăzişori, prezentând forme masive

şi rotunjite „căpăţâni de calcar ce seamănă cu nişte

căpiţe”.

Lapiezurile de pe Cornetul Mare au forme mai

simple şi mai puţin spectaculoase. Cele mai cunoscute şi

mai interesante sunt lapiezurile din Dealul Peşterii care

formează două câmpuri distincte:Câmpul

CleopatreişiCâmpul Afroditei,numite astfel după cele

două frumuseţi ale antichităţii.

Ele se întind ca două vetre de flori albe, cenuşii şi reci pe suprafaţă de câteva sute de

metri pătraţi. CâmpulCleopatrei se află chiar deasupra ieşirii din peşteră şi este cel mai

compact şi fascinant dintre toate. La o distanţă de 200 m. spre sud se află CâmpulAfroditei,de

dimensiuni mai mici şi cu canale mai adânci în care s-au instalat câteva forme de vegetaţie

reprezentate printr-o tufă de fag pitic, de formă rotundă. Aceste câmpuri constituie adevărate

unicate la nivel european, formate sub altitudinea de 600 m.:„Cunoscut în literatură sub



numele de Lapiezul de la Ponoarele, acesta este cel mai impresionant fenomen carstic de

acest fel din România”.

Moara de lemn

Moara de lemn (Moara Crăcucenilor) situată pe Valea Morilor este cea mai

interesantă construcție de lemn de stejar şi fag de pe teritoriul comunei Ponoarele, utilizată şi

în prezent la măcinarea tradiționala a grâului sau porumbului cu ajutorul apei.Acest obiectiv

etnofolcloric a fost declarat monument istoric.

Biserica cea nouă

Pe aceste meleaguri, oamenii cred cu tărie că

toate legendele lăsate de strămoşii lor sunt reale. Şi

când ajungi lângă lac, n-ai cum să nu observi că în tot

universul acesta mirific nu există nici o fărâmă de

viaţă. Sătenii sunt oameni gospodari, cu frică de

Dumnezeu şi se roagă de veacuri pentru răscumpărarea

acelei nelegiuiri care i s-a întâmplat sfântului, dorindu-

şi cu ardoare ca într-o bună zi în apa de la Ponoarele să

mişune peştii şi alte vietăţi. Pentru că visul Sfântului Nicodim a fost ca în locul acela să înalţe

un lăcaş de-nchinăciune, oamenii locului au hotărât ca aici, în imediata apropiere a Podului lui

Dumnezeu, să construiască o biserică, spre a ridica blestemul.

Peștera Ponoarele

Peştera Ponoarele, cunoscută şi

sub numele de Peştera de la Podul Lui

Dumnezeu,Peştera de la Pod,Peştera

PoduluisauPeștera de la Podul de Piatră,

este accesibila turiştilor putând fii vizitată

pe tot parcursul anului, se află într-un grad

avansat de distrugere cu un număr mare de

stalactite rupte și stalagmite dislocate din

galeria fosilă.

Peștera podului este situată la o

altitudine de 337m. Lungimea sa este de

734m. Peștera este o străpungere

hidrogeologică realizată de apele ce se

strâng în lacul Zăton.

În interior peștera prezintă un aven și o dolină ce au funcția de prea-plin, căci, atunci

când nivelul apei în Lacul Zaton creşte, apa urcă inundând peștera, pentru ca ea sa se scurgă

treptat odată cu scăderea nivelului din Zaton. Galeria fosilă prezintă spații mari fiind bogat

concreționată cu domuri stalagmitice, stalagmite, stalactite, draperii foarte lungi și stalactite

fistulare. Peștera Ponoarele este opera apelor zătonului, care se drenau cândva prin galeriile ca

și pe sub arcada Podului Natural, detașat acum de restul peșterii în urma unei prăbușiri.

În peșteră se adăpostesc numeroși lilieci din speciile Myotis, Miniopterus şi

Rinolophus. În perioada aprilie-august, în peșteră se poate întâlni o colonie de naștere formată

din cca. 3000 indivizi, iar în perioada octombrie-aprilie, o colonie de hibernare de cca. 1000

lilieci. Deoarece liliecii nu numai ca nu sunt periculoși pentru oameni, dar au şi un rol

important în menținerea echilibrului ecologic, ei trebuie ocrotiți. Peștera este ocrotită în cadrul

rezervației naturale Podul Lui Dumnezeu de la Ponoarele.

În afara Peșterii de la Pod, în zona podului sunt de remarcat de asemenea Peștera

Zaton, situată în zona ponorului Zaton, care și ea este o peșteră de prea-plin (are 105 m.



lungime). Echipament recomandat pentru vizitarea peșterii: cizme, salopetă, cască, cel puțin o

sursă de lumină de persoană, grupuri de minim două şi maxim zece persoane.

Ponoarele este una dintre cele mai frumoase zone ale Mehedințiului și merită vizitată,

deși, cineva care a acrtografiat peste 200 de peșteri în Mehedinți, a spus ca „nu-ți ajunge o

viață ca să vizitezi frumusețile acestui județ”.



DEZVOLTAREA TURISMULUI VITICOL

PRIN PROGRAME

DE TIP „DRUMUL VINULUI” ;

STUDIU DE CAZ:

REGIUNEA VITICOLĂ A DEALURILOR

MUNTENIEI ŞI OLTENIEI

Elevi: Brezeanu Gabriela, Dinu Elena, Ghinea Alexandra,

Coordonator, prof. Sevastian Nicoleta


Turismul în economia naţională

Cuvântul turism provine din termenul englez” tour” (călătorie), sau “ to tour”, “ to

make a tour”(a călători, a face o călătorie, a colinda), care a fost creat în Anglia în jurul anilor

1700, pentru a desemna acţiunea de a voiaja în Europa, în general, şi în Franţa, în special.

Dezvoltându-se de-a lungul anilor, turismul a devenit în ultimele decenii o veritabilă

industrie, un segment al economiei naţionale.

Prin conţinutul şi rolul sǎu, turismul reprezintǎ astǎzi un domeniu distinct de activitate,

o componentǎ de primǎ importanţǎ a vieţii economice şi sociale.

Dincolo de consecinţele sale economice, pe plan social turismul are un aport

substanţial la ridicarea nivelului de instruire, culturǎ şi civilizaţie al oamenilor.

Produsul turistic

Produsul turistic poate fi considerat o formǎ de

comercializare a ofertei turistice, elementele sale

componente (transport, cazare, alimentaţie, agrement,

tratament balnear etc.) ajungând la clienţi fie sub formǎ

de pachete, fie separat.

Produsul turistic poate fi structurat pe grupe de

elemente: corporale, acorporale, comunicaţiile

referitoare la produsul turistic şi imaginea produsului turistic.

Creativitatea în turism se măsoară de regulă, prin originalitatea produselor şi

serviciilor turistice oferite, prin corespondenţa dintre acestea şi preferinţele, exigenţele extrem

de variate ale turiştilor.

Prin originalitatea şi creativitatea cu care serviciile turistice

sunt combinate între ele şi cu celelalte componente ale produsului

turistic se poate asigura creşterea atractivităţii şi mai ales

individualizarea produselor turistice.

Potențialul turismului viticol în România

În ţara noastră turismul viticol este în plin proces de

dezvoltare. România este o importantă ţară europeană producătoare



de vin, ce dispune de tradiţii istorice şi culturale, mare parte din ele legate de această băutură,

considerată o licoare divină.

Podgoria este unitatea viticolă al cărui areal întruneste caracteristici comune privind

climatul și ansamblul de microclimate, de regulă tipurile de sol, soiurile cultivate, tehnologiile

de cultură și de vinificare. Pentru a putea fi considerată podgorie, aceasta trebuie să dispună

de îndelungată tradiție, iar vinurile obținute aici să se bucure de reputaţie printer consumatori.

Cu o suprafaţă de aproape 200.000 de hectare cultivate cu viţă de vie, România se află

pe locul 10 în lume.

Regiunile viticole ale României

A. Regiunea viticolă a Transilvaniei

B. Regiunea viticolă a Dealurilor Moldovei

C. Regiunea viticolă a Dealurilor Munteniei şi Olteniei

D. Regiunea viticolă a Dealurilor Banatului

E. Regiunea viticolă a Dealurilor Crişanei şi

Maramureşului

F. Regiunea viticolă a Colinelor Dobrogei

G. Regiunea viticolă a Teraselor Dunării şi nisipurile şi alte terenuri favorabile din sudul

ţării

Indicatori economici

Ţara noastră se numără printre marile ţări europene producătoare de vinuri.

La sfârşitul anului 2012, situaţia ţării noastre în ceea ce priveşte suprafeţele cultivate şi

producţia de vin obţinută după acestea, se prezintă astfel:

Locul V la suprafaţa cultivată cu vii (pondere de 4,7% în totalul suprafeţelor agricole

destinate cultivării viilor, în Europa)

Locul VII la producţia de struguri (pondere de 2,8% în totalul producţiei europene)

Locul VI la producţia de vin (pondere de aproximativ 3% în totalul producţiei europene)

Studiu de caz: Regiunea viticolă a dealurilor Munteniei şi Olteniei

Regiunea viticolă a Dealurilor Munteniei şi Olteniei reuneşte, din punct de vedere

geografic, plantaţiile viticole din sudul ţării, de la Râmnicu Sărat – judeţul Buzău, până la

Halanga – judeţul Mehedinţi şi Segarcea – judeţul Dolj. Cele 9 podgorii de referinţă sunt:

Segarcea, Mehedinţi, Banu Mărăcine, Sâmbureşti, Drăgăşani, Ştefăneşti, Dealu Mare,

Cernăteşti şi Pitroasele.

Organizarea circuitului turistic cu tema „Podgorii renumite din zona viticolă

Muntenia şi Oltenia”

Itinerariul se doreşte a fi unul cât mai atractiv şi invită la cunoaştere toţi iubitorii

oenologiei, prin vizitarea:

- a cinci renumite podgorii din Regiunea Dealurilor Munteniei şi Olteniei: Pietroasele,

Ştefăneşti, Drăgăşani, Segarcea şi Sâmbureşti

- două crame: Crama Ionel Stanciu de la Năeni şi Crama Banu Mărăcine

- două muzee cu specific: Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti şi Muzeul Viei şi

Vinului Drăgăşani

Durata este de 5 zile, în care se parcurg circa 807 km., de-a lungul judeţelor Buzău,

Argeş, Vâlcea, Dolj şi Olt.

Ziua 1

Plecarea este la ora 8.00 AM din faţa Gării de Nord Bucureşti, cu autocarul.

Prima oprire este la Năeni, o comună din judeţul Buzău, format din Fântânele, Finţeşti,

Proşca şi Vîrf. Drumul spre Năeni este unul pitoresc, printre vii. Comuna este recunoscută



prin organizarea anual, la sfârşitul lunii septembrie - început de octombrie, a Sărbătorii

Vinului.

Se vizitează Biserica dintr-o piatră, construită după Revoluţie, pe vârful Dealului

Colarea, la o altitudine de 600 metri. Biserica este construită doar din calcar alb de Năeni, luat

din stâncile aflate în apropiere şi este împrejmuită din ziduri mari de piatră, asemenea vechilor

cetăţi. Pictura este realizată în maniera bizantină, respectând erminia lui Dionisie din Furna,

călugăr grec. Catapeteasma este sculptată în piatră de Năeni, strana este, de asemenea,

dantelată în piatră, în aceeaşi manieră, emanând un aer de puritate şi durabilitate peste

veacuri.

Următoarea oprire este la Mormintele tracice sau aşa-zisă Necropolă tracică, despre

care se spune că poartă acest nume datorită faptului că locuitorii zonei îşi îngropau morţii în

morminte scobite în piatră. Primele morminte au fost descoperite în anul 1938, iar primele

săpături oficiale au început abia în 1981. Locul se află în apropierea bisericii, la doar 100 de

metri.

În permanenţă grupul va fi însoţit de un ghid local, care va povesti în detaliu, istoria

acestor aşezăminte.

Primul obiectiv vini-viticol este vizita la Crama Ionel Stanciu. Crama este a soţilor

Ionel şi Elena Stanciu, Ionel este viticultor, iar Elena, fost cadru didactic, acum gospodină şi

gazdă primitoare pentru vizitatori.

Crama, construită în piatră calcaroasă este numai pentru vin, iar beciul ascunde sute de

borcane de bunătăţi – dulceţuri, compoturi, conserve de legume.

Gazdele sunt oameni gospodari, ce îşi primesc vizitatorii cu bucate preparate din

recoltă proprie şi vinuri obţinute prin zdrobire naturală, muncă la care domnul Ionel participă

în permanenţă. Cel mai renumit soi, pe care domnul Ionel îl recomandă şi îl serveşte cu

plăcere este Tămâioasa Românească.

La un asemenea vin, excursioniştii vor servi la dejun, ciorbiţă de văcuţă acrită cu borş

de zarzăre şi tochitură ţărănească cu mămăliguţă, iar la desert,

clătite cu dulceață de căpşuni.

Crama Ionel Stanciu s-a dezvoltat rapid, astfel că a fost

autorizată ANTREC1 şi inclusă în Proiectul Drumul Cramelor

(Anexa 4 – Drumul cramelor de Buzău).

După masa de prânz, se pleacă spre Pietroasele, localitate

din judeţul Buzău renumită pentru descoperirile arheologice –

castru roman cu terme, ce datează din secolul al IV – lea şi

tezaurul gotic, format din 22 de piese şi descoperit cam în aceeaşi perioadă.

Grupul, însoţit de un ghid local, poposeşte la ruinele castrului roman ce datează din

perioada campaniei de la 332, împotriva goţilor de la nord de Dunăre. Tot aici, excursioniştii

au ocazia să admire colecţia de monezi din perioada împăratului Constantin al II – lea.

Urmează apoi vizita la Complexul de Vinificaţie din cadrul Podgoriei Pietrosele.

Localitatea mai este cunoscută şi sub numele de Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare

pentru Viticultură şi Vinificaţie Pietroasa – Buzău, filială a Universităţii de Ştiinţe

Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti, încă din anul 2005.

Sortimentul viticol al podgoriei include soiuri pentru vinuri albe: Tămâioasă

Românească, Grasă de Cotnari, Pinot Gris, Sauvignon, Fetească Albă, Fetească Regală,

Riesling Italian, Chardonnay, soiuri pentru vinuri roze: Busuioacă de Bohotin și soiuri pentru

vinuri roșii: Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Fetească Neagră, Merlo.

1Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural, fondată în anul 1994



Cele mai recunoscute vinuri de aici sunt cele albe sau roze dulci şi aromate, obținute

din soiurile Tămâioasă Românească și Busuioacă de Bohotin.

Se merge în Vinotecă, ale cărei rafturi păstrează încă

vinuri din anii ’60 şi ’70. Somelierii de aici vor face o

demonstraţie de degustare de vinuri rafinate şi vechi, la care sunt

invitaţi să ia parte toţi membrii grupului. Din partea casei,

degustarea va fi însoţită de un platou cu brânzeturi franţuzeşti.

Seara, cazarea în cadrul Pensiunii La Butoaie** este una

surpriză. Pensiunea seamănă cu un camping, cu deosebirea că în

loc de căbănuţe, turiştii vor avea ocazia să stea în camere “tip

butoi”, fiecare dispunând de pat dublu şi modern amenajată. Pensiunea dispune şi de o vilă, cu

o capacitate de 5 camere duble. Cina, friptură de porc şi vită la grătar, garnitură şi salată, se

serveşte în crama pensiunii şi va fi “îmbiată” de vinurile consacrate ale zonei, Merlot şi

Tămâioasă Românească.

Ziua 2

Între orele 7.30 – 8.30 se serveşte micul dejun şi la ora 09.00 grupul pleacă spre

Ştefăneşti, la Complexul de Vinificaţie, din cadrul podgoriei.

După aproximativ 2h 30 min. grupul poposeşte la Institutul Naţional

de Cercetare - Dezvoltare în Biotehnologii Horticole Ştefăneşti (INCDBH

Ştefăneşti).

Se vizitează:

- Complexul de Vinificaţie, unde turiştii vor avea ocazia să vadă

tehnologiile de producere a vinurilor

- Vinoteca

Vinurile, elaborate după tehnologii proprii în complexul de vinificaţie, au obţinut, de-a

lungul timpului numeroase distincţii, atât pe plan naţional, cât şi internaţional. Aici se obţin

vinurile: Sauvignon, Riesling Italian, Fetească Albă şi Fetească Regală, care au adus medalii,

la numeroase concursuri naţionale, iar Tămâioasa Românească şi Muscat Ottonel premii şi

medalii la concursuri internaţionale. De menţionat este faptul că vinul din soiul Tămâioasă

Românească din podgoriile de la Ştefăneşti a obţinut diplomă de campion recunoscută pe plan

internaţional.

La Ştefăneşti se produc şi valoroase vinuri roșii, precum: Fetească Neagră, Merlot,

Cabernet Sauvignon, sau vinuri uşoare, deosebit de plăcute, cu o aromă - buchet proprie

strugurilor din care provin.

Complexul de vinificaţie dispune şi de o sală de degustare, unde specialiştii - somelieri

oferă adevărate demonstraţii în domeniu. Degustarea şi ordinea de prezentare a vinurilor este

asociată ordinii felurilor de mâncare servite

la dejun: vinuri reci servite cu aperitivele,

vinuri negre servite cu friptură de pasăre şi

garnitură de cartofi natur, vinuri desert

servite la desert – chec.

După masa de prânz, se pleacă spre

Goleşti, unde punct de interes major îl

reprezintă Muzeul Viticulturii şi

Pomiculturii Goleşti.

Muzeul cuprinde Conacul

Goleştilor, cu patru secţii: casa memorială a

familiei Golescu, amenajată în anul 1943; secţia pedagogică, ce datează din anul 1962; secţia



de istorie organizată pentru prima dată în 1959 şi reorganizată în 1982; secţia etnografică a

judeţului Argeş modernizată în anul 1991 şi Muzeul pomiculturii şi viticulturii, în aer liber,

ce funcţionează pentru publicul larg din 1966.

Conacul a fost construit în anul 1640, restaurat în perioada 1942 – 1943 şi devenit

monument istoric. Aici sunt expuse obiecte de istorie: mobilier de epocă, obiecte personale

ale familiei Golescu, manuscrise, artă decorativă, carte. Secţia în aer liber cuprinde arhitectură

şi tehnică populară, instalaţii viticole şi pomicole.

Muzeul pomiculturii şi viticulturii este organizat pe trei sectoare complementare. Cel

mai important sector este cel al gospodăriilor ţărăneşti aduse din principalele zone viticole şi

pomicole ale ţării, grupate sub forma unui sat românesc, care urmează conturul ţării, şi

înlănţuirea provinciilor istorice naţionale. Fiecare gospodărie viticolă sau pomicolă

înglobează în cadrul ei, atât casa de locuit, cât şi toate dependenţele aferente şi uneltele de

lucru specifice.

Al doilea sector este constituit din instalaţiile şi instrumentarul specific ocupaţiilor

principale care se află în afara gospodăriilor, cum sunt: cramele, conacele de deal, povernele

etc.

Al treilea sector este un pavilion construit special, care înfăţişează istoria pomiculturii

şi viticulturii din ţara noastră, din cele mai vechi timpuri până în prezent, pe baza dovezilor

arheologice, numismatice, epigrafice, documentelor. Până în prezent au fost amenajate 30 de

gospodării complexe viticole şi pomicole, cuprinzând fiecare între 3 şi 7 construcţii anexe,

precum şi un număr de 14 construcţii din sectorul de instalaţii din afara gospodăriilor, care

împreună cu casele şi celelalte construcţii, cuprind peste 140 de obiective.

Cele mai numeroase construcţii aflate în muzeul pomi - viticol în aer liber datează din

secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea.

Spre seară se merge la cazare, Pensiunea Camping Green House**, ce dispune de

cazare în camere duble, mobilate modern, cu grup sanitar propriu şi TV.

Se serveşte cina – preparate la grătar – mici, cârnaţi, bacon, cu salată de castraveţi acri

– şi bere, iar surpriza serii este spectacolul folk, unde vor răsuna acordurile de chitară, dublate

de vocile soliştilor ce fac parte din formaţia “Actual”.

Ziua 3

Între orele 7.30 – 9.00 se serveşte micul dejun şi la ora 09.30 grupul pleacă spre

Drăgăşani, pentru vizita pe Domeniile Ştirbey şi Muzeul Viei şi Vinului din localitate.

După aproximativ o oră de mers cu autocarul se ajunge la Domeniile viticole din

Drăgăşani, ce sunt strâns legate de istoria familiei princiare Ştirbey.

Astăzi, fostul IAS Drăgăşani – viile şi crama, sunt în posesia moştenitorilor

descendenţi Baroana Ileana Kripp, nepoata Prinţesei Ştirbey. Baroana, împreună cu soţul ei a

renovat viile şi a redotat crama cu tehnologii moderne, cu scopul de a oferi clienţilor vinuri de

înaltă calitate din Domeniile

Ştirbey Drăgăşani.

Pe domeniu se cultivă

astăzi şapte soiuri de viţă de

vie, denumite sugestiv: Via

Ştirbey, Via Bibescu, Via

Bengescu, Via Moraru, Via

Tiberie, Via Pencovici şi Via

Foişor. Cea mai întinsă, pe 5

hectare, este Via Bengescu.

Soiurile de vinuri



obţinute sunt de cea mai înaltă calitate: Merlot şi Sauvignon Blanc, Via Ştirbey; Cabernet

Sauvignon şi Negru de Drăgăşani, Via Bibescu; Cramposie Selecţionată, Via Bengescu;

Sauvignon Blanc, Via Moraru; Tămâioasă Românească Sec, Via Tiberie; Fetească Regală şi

Tămâioasă Românească Dulce, Via Pencovici; Negru de Drăgăşani şi Novac, Via Foişor.

Un alt punct de atracţie al Domeniilor, este crama, situată şi astăzi în vechea clădire

ridicată la începutul secolului XX. Doar că pentru a funcţiona la capacitatea de prelucrare de

70 - 80.000 de litri de vin, a fost redotată, amenajată şi modernizată cu echipamente şi utilaje

moderne.

Degustarea ce are loc în cramă, se compune din 5 soiuri de vinuri albe şi este însoţită

de un dejun tradiţional oltenesc - ciorbiţă de dovlecei umpluţi, mâncare de castraveţi muraţi,

iar la desert prăjitură cu lapte acru.

După masă, urmează vizita la Muzeul Viei şi Vinului din Drăgăşani, situat într-o

clădire monument istoric, iar primirea din partea gazdelor se face, în mod tradiţional, cu vin

(Cramposie), cozonac, lipie şi struguri.

Muzeul cuprinde o bogată colecţie de instalaţii tradiţionale pentru prelucrarea

strugurilor, dar şi dovezi ale practicării viticulturii şi ale continuităţii acestei îndeletniciri pe

meleagurile ţării noastre. În vitrinele muzeului pot fi observate rezultatele concursurilor

internaţionale de vinuri de peste hotare. Sunt expuse medaliile câştigate la concursul

desfăşurat la Bordeaux (anul 1898) şi la Expoziţia Mondială de la Paris (anul 1900), unde

vinurile de Drăgăşani au obţinut recunoaşterea internaţională, odată cu primirea Diplomei de

Onoare şi a medaliei de aur. Aici se regăsesc vechi răsaduri de viţă-de-vie, cum ar fi

Braghina, Gordan sau Crâmpoşia. Vinurile albe sunt şi ele reprezentate prin soiurile

Sauvignon, Tămâioasă, Crâmpoşie, Riesling Pinot Gris, Fetească Albă, Fetească Regală, dar

şi mostre din vinurile roşii: Cabernet Sauvignon, Pinot Noir, Merlot, Burgund Mare şi Novac.

Muzeul are trei încăperi destinate accesului publicului. Trecerea către ultima se face

printr-un fel de curte interioară frumos amenajată. Aici, din cimentul potecii care duce către

ultima încăpere, a răsărit o viţă-de-vie, fără să fie intenţionat cultivată şi şi-a extins joardele

până sus. Muzeografii spun că este un lăstar al viilor strămoşeşti, crescute cândva pe aceste

meleaguri.

Din noiembrie 2013 muzeul are o înfăţişare nouă, prin finalizarea unui proiect

implementat de primăria oraşului din fonduri europene, în valoare de 1 mil. euro.

Vizita la muzeu este ultima locaţie din Drăgăşani, bifată pe lista obiectivelor. Grupul

se îndreaptă spre Craiova, unde poposeşte în Parcul “Nicolae Romanescu”. Parcul este un

important punct de atracţie al oraşului, se întinde pe 96 ha. şi cuprinde, pe lângă plantaţiile de

arbori şi arbuşti ornamentali, o întindere de apă de peste 4 ha., un hipodrom de 200 de ha.,

drumuri, alei şi poteci care însumează peste 35 km. lungime. Parcul adăposteşte, “Castelul

Fermecat”, din care astăzi au mai rămas decât ruinele şi Podul Suspendat, pe care se poate

circula, situat deasupra apei.

Pentru această vizită, grupul va fi însoţit de un ghid local, care va prezenta istoria

fiecărui colţ păstrat sau restaurat din 1903, anul inaugurării şi până în prezent.

După o bine meritată relaxare în parc, se merge pentru cazare, la Pensiunea

Belvedere***, situată chiar vis-a-vis de parc. Cazarea se face în camere duble, dotate cu grup

sanitar propriu, TV, frigider şi acces nelimitat la Internet.

Seara, la restaurantul pensiunii se va servi pizza, iar pentru a întreţine buna dispoziţie,

se organizează un concurs karaoke, unde se vor cânta cele mai cunoscute piese din repertoriul

naţional şi internaţional, iar câștigătorul va primi din partea gazdelor un premiu surpriză.



Ziua 4

Între orele 7.30 – 9.00 se serveşte

micul dejun la restaurantul pensiunii,

apoi se vizitează Casa Vorvorenilor şi

Muzeul de Artă.

Casa Vorvorenilor sau renumitul

Palat Vorvoreanu şi-a marcat existenţa în

inima Olteniei prin rafinament, nobleţe şi

culoare, iar din lupta cu timpul a ieşit

mereu învingător, azi ajungând să fie

rânduit, drept reşedinţă mitropolitană –

loc al celor mai importante decizii pentru

istoria Bisericii Creştin - Ortodoxe din

Oltenia.

Casa are o arhitectură deosebită, cu pereţii decoraţi cu lambriuri sau acoperiţi cu

mătase, iar plafoanele sunt încrustate în stuc aurit sau pictat.

Pentru a înţelege mai bine frumuseţea, tradiţia şi încărcătura spirituală a acestui spaţiu

nobil, trebuie redescoperite imaginile şi chipurile de altădată, ivite de sub negura vremii şi

aduse în realitatea din care odată au făcut parte.

Un al doilea obiectiv turistic vizitat este Muzeul de Artă - Palatul Jean Mihail. Muzeul

îşi are sediul în grandiosul palat la familiei Mihail, încă din anul 1954 şi adăposteşte un

patrimoniu cultural valoros, de peste 4.000 de lucrări.

La orele 12.30 se pleacă spre Crama Banu

Mărăcine, situată la cel mult 10 minute de mers cu

autocarul, de oraşul Craiova.

Cunoscută pentru vinurile competitive pe

care le-a produs timp de mai bine de 30 de ani,

Podgoria şi Crama Banu Mărăcine sunt parte a

staţiunii didactice şi de cercetare cu acelaşi nume şi

inclusă la începutul anului 2013 în patrimonial

Universităţii din Craiova.

Pe Calea Bucureşti, pe drumul ce duce spre

Plaiul Vulcăneşti, se scrie istoria vinului produs în Bănie. Povestea stă bine păstrată între

porţile staţiunii Banu Mărăcine, care se deschide simbolic cu o boltă de viţă-de-vie ce se

continuă cu o alee de brazi argintii. În mijlocul acestei alei se află cea mai mare hrubă din

regiune. De aici începe incursiunea despre tradiţia locului.

Butoaiele sunt goale, dar istoria nu a rămas doar ca o poveste rostită de angajaţi de

câte ori sunt întrebaţi despre trecutul cramei. Din hrubă, pe un tunel, se ajunge în vinotecă,

unde se mai păstrează din producţie 50.000 de sticle, aşezate în poziţie orizontală, la o

temperatură constantă de 12 grade Celsius, indiferent de anotimp, sunt mărturia vie a

activităţii care se desfăşura la Banu Mărăcine. Prăfuite de trecerea timpului, sticlele conţin

vinuri albe (Fetească Regală, Sauvignon) şi vinuri roşii (Merlot, Cabernet Sauvignon,

Fetească neagră), soiuri de colecţie produse între 1970 şi 2000.

Valoarea vinului de la Banu Mărăcine nu este dată doar de vechimea producţiei, ci şi

de premiile obţinute la concursurile de specialitate. La cel de al VI-lea Concurs Naţional de

Vinuri de la Vaslui, ediţia 1996, Rieslingul Italian produs în 1994 a fost premiat cu Diploma

de Onoare şi Medalia de Aur, Merlotul produs în 1994 a obţinut Diploma de Onoare şi

Medalia de Argint, iar Cabernetul Sauvignon a fost premiat, tot din 1994, cu Medalia de



Bronz. De asemenea, în anul 2000, la Opera Română din Bucureşti, Oficiul Viei şi Vinului şi

Federaţia Mondială a Bucătarilor au premiat Feteasca Regală din 1997 şi 1998, precum și

Cabernetul Sauvignon şi Sauvignonul Blanc din 1987. Vinurile premiate, dar şi cele mai vechi

pot fi degustate şi cumpărate.

După retrocedările din anul 2008, viţa de vie din care s-au produs aceste vinuri este

doar o amintire. Conducerea Universităţii Craiova, după investiţii majore a început plantarea

soiurilor de vie, însă acest proces de refacere va dura câțiva ani.

Momentan producţia de vin este asigurată prin linia de vinificaţie existentă la cramă,

care a rămas funcţională. Astfel, se încearcă menţinerea staţiunii de cercetare, care poate fi, pe

viitor, nu numai un loc de producţie de vinuri nobile, ci şi un important obiectiv turistic.

Dejunul la Crama Banu Mărăcine va fi unul tradiţional, ciorbă de văcuță şi sărmăluţe

cu mămăliguţă, ce vor prinde de minune cu o degustare de vin roşu: Merlot şi Fetească

Neagră.

După prânz se pleacă spre Segarcea, un oraş din judeţul Dolj, situat în zona de câmpie,

la vest de Jiu. Grupul staţionează pentru a vizita Biserica Adormirii Maicii Domnului, un

lăcaş deosebit de vechi, actuala construcţie datând din anul 1547. Biserica s-a ridicat dintr-un

mic schit din lemn, construit pe vremea domnitorului Negru – Vodă; biserica a fost zidită în

stil muntenesc, cu o turlă pe naos şi o turlă pe pridvorul deschis, de formă patrulateră. În

timpul domnitorului Mihai Viteazul, biserica a fost înconjurată şi întărită cu ziduri masive din

cărămidă, în formă de cruce. În colţul nord – vestic se păstrează stareţia, alcătuită din pivniţe

şi un parter etajat.

Biserica păstrează şi astăzi aerul vremurilor trecute şi constituie un monument de

cultură ce merită vizitat.

Cazarea se face la Pensiunea Cristian**, situată la 30 km. de Segarcea, într-un cadru

natural deosebit. Pensiunea dispune de grătar în curte şi un foişor frumos amenajat unde se va

servi cina – specialităţi din carne la grătar : frigărui de pui şi de porc şi legume gratinate, iar

apoi se va organiza o seară dance, pe ritmuri de muzică din anii ’90.

Ziua 5

Micul dejun se serveşte între orele

7.00 – 8.30 la restaurantul pensiunii, iar la

ora 09.00 se pleacă spre Domeniile

Coroanei Segarcea.

Segarcea sau “Pământul mult

visat”2 (în limba latină) este unul dintre

cele 12 domenii date în administrare

Casei Regale a României în anul 1884, în

timpul Regelui Carol I, de către

Parlament. Acesta a fost momentul în care

a luat naștere Administrația Domeniilor Coroanei (ADC). Rolul domeniilor era de a susține

financiar Casa Regală și de a constitui centre de implementare și răspândire a tehnicilor

agricole de ultimă oră ale vremii. Domeniile au fost administrate de Ion Kalinderu3, până în

anul 1913 când acesta s-a stins din viaţă.

Suprafaţa ocupată atunci, dar şi acum de podgorii este de 300 hectare, pe ultimele

dealuri înainte de Dunăre; această locaţie a fost aleasă în urma analizei solului şi a condiţiilor

climatic favorabile ale zonei pentru cultura viţei de vie.

2http://www.domeniulcoroanei.com/ro/companie/un-vin-pentru-un-rege.html, accesat în data de 21.05.2014,

orele 11.45 3 Jurist, silvicultor şi publicist roman, membru titular al Academiei Române, începând cu anul 1893

http://www.domeniulcoroanei.com/ro/companie/un-vin-pentru-un-rege.html



Domeniul ocupă un loc extrem de important în geografia podgoriilor celebre,

împărţind paralela 44 cu podgoriile din Bordeaux, Bourgogne şi Piemont. Această paralelă se

consideră a fi paralela calităţii pentru plantaţiile de viţă de vie.

La fel ca şi pe vremuri, şi în prezent, soiurile de struguri roşii ocupă 60% din terenul

cultivat, cele albe 30%, iar cele aromate 10%.

Vinul “vedetă” al Domeniilor Segarcea este Tămâioasa Roză, dar pe lângă acesta se

mai obţin o serie de vinuri albe şi roşii, premiate pe plan internaţional şi recunoscute oficial

începând cu anul 2007, respectiv: vinul alb “Principesa Margareta”, Cabernet Sauvignon,

Merlot Prestige, Minima Moralia – Onoare, Minima Moralia – Recunoştinţă, Minima Moralia

– Dăruire sau Minima Moralia – Respect.

Domeniul Coroanei Segarcea este podgoria românească cea mai premiată la

concursurile internaţionale de profil din anul 2012.

Toată activitatea Domeniului se ghidează după motto-ul “Numquam sine studio”,

adică “Nimic fără pasiune” (limba latină), ce se regăseşte la intrarea în magazinul cramei.

Sesiunea de degustare, atât vinuri albe, roşii, cât şi rose, se face din gama Minima

Moralia 2008 – 2011 şi este însoţită de platouri reci şi platouri cu brânzeturi. Specialiştii de la

cramă explică caracteristicile nobile ale fiecărui vin.

La amiază se pleacă spre Sâmbureşti (“Leagănul celebrelor vinuri roşii”), pentru o

ultima vizită - Complexul de Vinificaţie.

Podgoria Sâmbureşti este atestată documentar încă de pe vremea domnitorului Mihai

Viteazul, iar de-a lungul istoriei, a trecut prin stăpâniri ale unor importante familii boiereşti.

Domeniile Sâmbureşti au fost pământurile unor oameni de vază ai timpului, printre

care Theodosie Rudeanu, mare logofăt al lui Mihai Viteazul, nepotul lui Dan Danilovici,

marele vistiernic al lui Matei Basarab şi ginerele lui Brâncoveanu, şi familia Brătianu.

Sâmbureştiul a rămas o perioadă în stăpânirea statului, iar după Revoluţie a

supravieţuit cu dificultate, ajungând în pragul falimentului. La începutul anilor 2000, şi-a găsit

un proprietar care i-a apreciat valoarea şi a investit în echipamente, personal de muncă

calificat şi promovare, ca să-i redea gloria de odinioară.

Jean Valvis, proprietarul grupului Valvis Holding, nu a adus la Sâmbureşti doar bani,

ci şi grijă în revigorarea viţei de vie. Din cele 500 de hectare pe care se întinde podgoria, mai

bine de jumătate sunt replantate cu cele mai alese soiuri de vin, aduse din Franţa şi crescute în

cele mai bune condiţii în ţara noastră.

Teritoriul de la Sâmbureşti este unul prielnic pentru vinurile roşii, aici având parte de

un pământ mineralizat, prielnic unui vin puternic.

Astfel, Cabernetul Sauvignon de Sâmbureşti este singurul vin veritabil românesc şi cel

mai cunoscut, iar împreună cu Merlot au dat naştere unui vin

de viţă nobilă franţuzească creat în România: Rouge de

Roumanie.

Nici vinurile albe nu sunt mai prejos, fiind reprezentate

de soiuri româneşti parfumate - Fetească Albă, Fetească

Regală, dar şi de soiuri străine care şi-au găsit căminul potrivit

pe dealurile însorite ale Oltului: Chardonnay şi Sauvignon

Blanc.

Îmbinând tradiţia de secole cu inovaţia, cu grija şi

dragostea pentru vinuri alese, Domeniile Sâmbureşti este un

brand românesc care promite să ajute la relansarea vinurilor de

calitate din România.



Aceasta este ultima vizită programată în cadrul Programului “Podgorii renumite din

zona viticolă Muntenia şi Oltenia”.

Analiza de preţ

1. Cheltuieli directe

- Transport

807 km. – 3,70 lei/km.

807 km. 3,70 lei/km. = 2.985,90 lei

2.985,90 lei : 30 persoane = 99,53 lei/persoană

- Cazare

Costul cazării include cina şi mic dejun.

Pensiunea La Butoaie**: 45 lei/noapte/persoană

Pensiunea Camping Green Hotel**: 50 lei/noapte/persoană

Pensiunea Belvedere***: 60 lei/noapte/persoană

Pensiunea Cristian**: 40 lei/noapte/persoană

Total cost cazare: 195 lei/persoană

- Alimentaţie (dejun şi degustări)

Dejun şi degustare Crama Ionel Stanciu Năeni: 25 lei/persoană

Degustare Complex de Vinificaţie Pietroasele: 12 lei/persoană

Dejun şi degustare Complex de Vinificaţie Ştefăneşti: 30 lei/persoană

Dejun şi degustare Crama Ştirbey: 37 lei/persoană

Dejun şi degustare Crama Banu Mărăcine: 30 lei/persoană

Dejun şi degustare Crama Segarcea: 38 lei/persoană

Total cost alimentaţie şi degustare: 172 lei/persoană

- Cheltuieli culturale: 20 lei/persoană

- Cheltuieli organizator (şofer): 15 lei/persoană

TOTAL CHELTUIELI DIRECTE = cheltuieli transport + cheltuieli cazare +

cheltuieli alimentaţie şi degustări + cheltuieli cultural + cheltuieli organizator

TOTAL CHELTUIELI DIRECTE = 501,53 lei/persoană

2. Cheltuieli indirecte

- Comision 10%

10% 501,53 = 50,15 lei

- T.V.A. 24%

24% 50,15 = 12,03 lei

TOTAL CHELTUIELI INDIRECTE = commision + T.V.A.

TOTAL CHELTUIELI INDIRECTE = 62,18 lei/persoană

TOTAL CHELTUIELI = CHELTUIELI DIRECTE + CHELTUIELI INDIRECTE

= 501,53 lei + 62,18 lei

= 563,71 LEI/persoană

≈ 564 LEI/persoană

PREŢ DE VÂNZARE = 564

LEI/persoană

= 564 LEI 30 persoane = 16.920

LEI/grup

Harta traseului



ESENŢA VIEŢII ÎN MARAMUREŞ

Elevi: Huiu Alexandra, Beczi Edward,

Coordonator, prof. Fruja Cristina

Liceul Tehnologic „Grigore Moisil” Deva, Judeţ Hunedoara

Despre Maramureş

Aşezare – în extremitatea nord-vestică a României, la graniţa cu Ucraina; altitudinea

variază între 200 metri în jonele joase şi 2300 metri în zona montană (ocupă 43% din

teritoriu) şi oferă o vastă panoramă.

Sejur oferit de agenţia Nexus

Tarif:de la715 Lei/sejur / persoană (în funcţie demărimea grupului);

Sejur 7 zile;

Pachetul conţine: cazare 6 nopţi în pensiuni rurale, servicii de masă complete, taxă de

vizitare la biserici, ateliere de lucru la meşteri populari, masă la stână, ghid şitransport pe

toată perioada sejurului cu preluare din Baia Mare;

Se acordă reduceri de 10% pentru copii cu vârsta până la 12 ani.

Prezentarea traseului

Plecare din Deva – Alba Iulia – Turda –

Dej – Baia Mare (311 km.)

Ne Întoarcem din Borşa – Năsăud – Dej –

Turda – Deva (330 km.)

Cazări

Baia Mare – Pensiunea Pictorială Baia Mare-Preţ:80Lei/Noapte

Contact (Adresa: Str. Pictorilor nr.1; Telefon: 0362 561 110, 0756 420 992 E-mail:

[email protected])

Ocna Şugatag – Pensiunea Maia-Preţ:50Lei/Noapte

Contact: (Str. Uniri, nr. 4, tel: 0747 398053 )

Sighetul Marmaţiei – Vila Ardealul-Preţ:60lei/noapte

Contact:(Str. Dragoş Vodă, nr.36; Localitate: Sighetul Marmaţiei; Judeţ: Maramureş;

Telefon: 0752 318 486)

Poienile de sub Munte – Cabana Coşnea-Preţ:70Lei/Noapte

Contact: (Str. 22 Decembrie, nr.36; Telefon:+40-262-211.963; Fax:+40-262-211.794)

Vişeu de Sus – Pensiunea Nagy-Preţ:75Lei/Noapte

Contact: (Str. Prislopului, nr.82, Vişeu de Sus, Maramureş; Telefon: +40 262 354681;

Fax: +40 262 354681; Email: [email protected])

Borşa – Pensiune la Borşa-Preţ:80 Lei/Noapte

Contact: (Borşa, str. Alexandru Ioan Cuza, nr. 103A, TEL: 0744 116 276

Ziua 1. Baia Mare Reşedinţa judeţului Maramureş încă din anul 1329 sub numele de Oraşul

RâulDoamnelor, situat la poalele MunţilorGutâi, pe malurile râului Salar;

mailto:[email protected]

mailto:[email protected]



În Baia Mare vom vizita

Piaţa Libertăţii, înconjurată de

nişte superbe clădiri, cea mai

veche fiindCasa Elisabeta, numită

astfel după soţia conducătorului

Iancu deHunedoara.De asemenea,

acest conducător a construit si

Turnul lui Stefan, un turn de paza

înalt de 40 metri, care reprezintă o

principala atracţie a oraşului.

Putem vizita, de asemenea,

Muzeul Judeţean de Artă în care se

pot vedea numeroase picturi ale

membrilor Şcolii de la Baia Mare.

La numai câteva minute de

acest loc, se afla Piaţa Izvoarelor,

iar deasupra acesteia se înalţă

impunătorul Bastion al

Măcelarilor.

Ziua 2. din Baia

Mare către Ocna Șugatag

prin Munţii Gutâiului

o Traversând Masivul

Gutâi către

Maramureşulistoric,

experimentăm un fenomen

straniu, o porţiune de drum în

care maşina urcă singură la

munte cu motorul oprit, pe

linia de falie a fostului vulcan

– declarată acum arie

protejată de interes european.

Aceşti munţi au peisaje vulcanice impresionante, urme ale craterelor şi platouri înalte, care

sunt protejate de mai multe rezervaţii naturale.În aceşti munţi, există o mulţime de bălţi, pe

platouri sau în depresiuni mici

o Rezervaţia naturală Lacul Albastru este la3 kilometri nord de Baia Mare spre Dealul

Minei

o Creasta Cocoşului, la nordul Munţilor Gutâieste o formaţiunea stâncoasă de andezit,

de forma unei creste de cocoş este parte din conul vulcanic ce a erupt cu 9 milioane de ani în

urmă



Ziua 3. Băi sărate,

istorie și arhitectură

tradiţională în Maramureş

O zi de relaxare: băi

sărate şi masaj de revigorare la

Ocna Şugatag, continuând cu o

plimbare reconfortantă în

rezervaţia Pădurea Crăiască din

vecinătate unde vomface

cunoştinţă cu produsele locale

Valea Cosărăului este

una din cele mai bine

conservate zone cu arhitectură

tradiţională. Porţile

maramureşene sculptate în lemn

reprezintă adevărate bijuterii

arhitectonice de artă populară şi

sunt considerate un simbol al

identităţii locului

În Budeşti vom vizita

biserica de lemn, monument

UNESCO ce găzduieşte cămaşa

de zale a haiducului Pintea

Viteazul

În micuţul cătun Mănăstirea vom vizita una din cele mai mici biserici de lemn,

construită din lemnul unui singur stejar

Ziua 4. Sighetul Marmaţiei,

Săpânţa

Plecăm pe Valea Marei de la

Ocna Șugatag spre Sighetul Marmației

Odată ajunși la Sighetul

Marmației o sa vizităm închisoarea

Sighet una dintre cele mai notorii

închisori politice din România. Imediat

după instaurarea regimului comunist în

România au fost încarcerate la Sighet

elitele intelectuale, politice și religioase

care prezentau un pericol pentru

autoritățile comuniste

Ne vom îndrepta apoi spre

Săpânța pentru a vizita Cimitirul Vesel

faimos pentru crucilemormintelor viu

colorate și picturile naive reprezentând scene din viața și ocupația persoanelor înhumate.Pe

unele cruci există chiar versuri în care sunt amintite, deseori cu nuanțe umoristice, persoanele

respective. Unele cruci sunt pictate pe ambele părți. Pe o parte este plasată o descriere a vieții

celui îngropat,iar pe cealaltă - o descriere a motivului morții.Majoritatea crucilor sunt scrise

cu greșeli de ortografie și variante arhaice de scriere



Ziua 5. De la Sighetul

Marmaţiei spre Poienile de sub

Munte

Odată ajunşi la Poienile de sub

Munte vom vizita câteva monumente

de arhitectura si la case de cult cum ar

fi:

o Biserica de lemn ucraineană

care a fostconstruită în anul 1798.

Lăcașul are hramul „Înălțarea

Domnului”‖și figurează pe lista

monumentelor istorice de cult

o Monumentul Eroilor sovietici

este unalt punct turistic de mare

importanta si a fost ridicat in cinstea

eroilor căzuţi in luptele din anul 1944

având inscripţionat textul ―Slava

eroilor care au vărsat sângele lor in

luptele in fata agresorilor germani

o Parcului Natural Munţii

Maramureşului seaflă în extremitatea central nordică a României (în imediata apropiere a

graniței cu Ucraina) și cea nord-estică a județului Maramureș, în Munții Maramureșului,

grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, ce aparțin lanțului muntos al

Carpaților Orientali

o După vizitarea Parcului Natural Munţii Maramureşului,ne vom îndrepta spre Vișeul de

Sus unde vom înnopta

Ziua 6. Mocăniţa din Vișeul de Sus și

Cascada Cailor

Odată ajunşi în Vișeu de Sus vom merge

spre Trenulețul cu abur de pe Valea Laserului,

cunoscut ca și „Mocănița”;Mocăniţa pornește din

Vișeu de Sus, în fiecare an, din luna mai pânã în

octombrie. Atracţie principală a acestei zone, aduce

an de an turiști din întreaga lume.Frumoasa

locomotivă cu abur este o bijuterie pentru zona

Maramureșului

După care vom merge în Borșa să ne cazăm

la Pensiunea Borşa şi să vedem Cascada Cailor

situată în Munţii Rondei;Cascada Cailoreste

cunoscută ca fiind una dintre cele mai frumoase

atracţii turistice din ţara noastră, găsindu-se cu

precădere pe versantul Nordic al Munţilor Rondei în

imediata apropiere a staţiunii turistice Borşa

Ne îndreptăm apoi spre bine cunoscuta staţiune turistică Borşa unde vom petrece

restul zilei



Ziua 7. Calatoria ia sfârşit – experienţa ramâne!

Întoarcere către Deva din Borşa prin următorul traseu:Borşa – Năsăud – Dej – Turda –

Deva (330km.)



PE URMELE „NABABULUI”… ÎN

PRAHOVA

Elev: Ştefan Fabiana,

Coordonator, prof. Dinu-Pătraşcu Mihail


Prahova

Gheorghe Grigore Cantacuzino (n. 22 septembrie

1832, Bucuresti; d. 23 martie 1913, Bucuresti), doctor în

drept, unul dintre cei mai bogaţi oameni ai timpului său, a fost

de două ori primar al Bucureştiului şi tot de două ori prim-

ministru al României.

Se trăgea din vechea familie nobilă Cantacuzino, fiind

un descendent al voievozilor români şi al împăraţilor bizantini

Cantacuzino. Era unul din cei doi copii ai marelui vornic

Grigore Cantacuzino şi al Luxiţei Creţulescu. A fost căsătorit

de două ori, cu Zoe Bibescu, fiica domnitorului Gheorghe

Bibescu, pe care a cunoscut-o în timpul studiilor de la Paris,

iar după moartea acesteia, neavând moştenitori, s-a recăsătorit

cu Ecaterina Băleanu cu care a avut opt copii, şase băieţi şi

două fete, doi dintre ei morţi la o vârstă fragedă, din cauza

difteriei.

Din averea moştenită, dar şi sporită de însuşi „Nabab“ în timpul vieţii, Gheorghe

Grigore Cantacuzino a făcut, în ciuda renumelui de zgârcit, numeroase donaţii pentru spitale,

Armată şi oraşul Bucureşti. Pe lângă Micul Trianon de la Floreşti, construit pentru nepoata sa,

Alice, şi Castelul Cantacuzino de la Buşteni, Gheorghe Grigore Cantacuzino a ridicat şi

Palatul Cantacuzino din Bucureşti, situat pe Calea Victoriei, care adăposteşte în prezent

Muzeul Național ”George Enescu”.

În anul 1911, Nababul punea piatra de temelie a Micului Trianon de la Floreşti, ridicat

pentru nepoata sa Alice, după planurile Palatului Trianon de la Versailles, în prezent o ruină

pentru care se caută soluţii de restaurare, la a cărei devastare au contribuit oamenii şi

timpurile.

În mod tragic, ambele palate din Prahova nu au mai putut să-l bucure prea mult pe

Nabab, mort pe neaşteptate în 1913, de pneumonie. Şi, tot ca o coincidenţă, ambele au devenit

sanatorii TBC în timpul comunismului, nu înainte de a fi prădate de tot ceea ce s-a putut

smulge, apuca şi transporta.

Mai puţin cunoscut decât Peleşul, dar cu o istorie la fel de frumoasă, Castelul

Cantacuzino din Buşteni este un „rival” turistic pentru fosta reşedinţă de vară a lui Carol I din

Sinaia.

Castelul a fost ridicat de Gheorghe Grigore Cantacuzino, poreclit „Nababul“, datorită

averii fabuloase, şi despre el circulă legenda că prinţul ar fi vrut să-i paveze curtea şi să-i

învelească acoperișul cu monede din aur. Dar nu s-a.putut.Pe o parte, capul regelui Carol I, pe

cealaltă parte stema regalității, pe cant simbolul familiei regale a României ”Nihil sine Deo”

(Nimic fără Dumnezeu!”)



Cu o splendidă privelişte asupra Văii Prahovei şi spre Crucea Caraiman, Castelul

Cantacuzino din Buşteni se înalţă semeţ la poalele muntelui Zamora, în cartierul cu acelaşi

nume al staţiunii.

Piatra de temelie a castelului a fost pusă în 1901, pe locul unei vechi reşedinţe a

Cantacuzinilor, o veche cabană a familiei, iar construcţia, realizată în stil neoromânesc, în

piatră şi cărămidă, a fost terminată în 1911, după planurile arhitectului Grigore Cerchez.

Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino a fost poreclit “Nababul” și la vremea

respectivă era cel mai mare proprietar de pământuri din România şi putea concura chiar cu

regele Carol I, atât ca avere cât şi ca poziţie socială şi ca nume, prin descendenţă.

Castelul, de formă pavilionară, are o o suprafaţă de 3.148 mp şi este înconjurat de un

parc imens, ale cărui alei te poartă spre o grotă, pe care o poţi străbate pitit sub perdeaua de

apă, cascade şi fântâni arteziene în care lenevesc păstrăvi. Castelul are un corp central format

din demisol, parter şi etaj, cu fundaţie din beton, pereţi din piatră cioplită şi învelitoare din

ţiglă, un pavilion de serviciu, o vilă administrativă şi o capelă. Exteriorul este bogat

ornamentat, stilul construcţiei amintind de stilul neo-românesc datorită logiei cât şi foişorului

care servea la urmărirea vânatului, de tip culă, dar şi de cel brâncovenesc.

Coloanele amintesc de Palatul Brâncovenesc de la Mogoşoaia, iar gabaritul castelului

permite comparaţia cu Palatul patriarhal, complexul Peleş din Sinaia şi cel de la Cotroceni.

Atât curtea castelului cât şi exteriorul său sunt pavate şi placate cu piatră din zonă.

Interioare fastuoase şi o colecţie heraldică unică în România La interior, chiar dacă nu mai are

aproape nimic din mobilierul original, castelul are suficiente atuuri pentru pasionaţii de

monumente istorice.

Vitraliile, stucomarmura, consolele, plafoanele cu grinzi aparente şi pictate,

balustradele din lemn, piatră sau fier forjat, feroneria turnată în bronz şi bogat ornamentată

sunt realizate cu mare măiestrie şi conferă ambianţei interioare un pronunţat caracter

romantic, chiar dacă structura coloanelor interioare şi sculptura tăbliilor uşilor amintesc de

repertoriul decorativ brâncovenesc.

Şemineele realizate din piatră albă, ornamentate cu mozaicuri policrome împlinesc

atmosfera de reşedinţă boierească.

De asemenea, sala de primire adăposteşte o colecţie de heraldică unică în România

reprezentând blazoanele familiilor de boieri încuscriţi cu cantacuzinii şi o friză de picturi

votive, comndate la Veneţia, cu iluştrii membri ai familiei Cantacuzino din ramura munteană.

Sub fiecare portret din vitralii este scris în latină “Ceea ce nu răneşte învaţă”. În câteva săli,

vopsite în verdele fostului sanatoriu TBC care a funcţionat în castel în timpul comunismului,

restauratorii au scos la

lumină culorile originale ale

pereţilor, încărcate de

motive şi culori puternice.

Pentru pictura murală a

castelului, Nababul a adus

artişti plastici de la Veneţia.

Doar câteva

fotografii mai amintesc de

luxul interioarelor. În

acestea se observă Salonul

Ardelenesc, Salonul Mare

cu picturile Cantacuzinilor

şi cu heraldica, Regina Vestigiile - Micul Trianon de la Floreşti



Maria şi Principesa Ileana la inaugurare.

În mod tragic, ambele palate din Prahova nu au mai putut să-l bucure prea mult pe

Nabab, mort pe neaşteptate în 1913, de pneumonie. Şi, tot ca o coincidenţă, ambele au devenit

sanatorii TBC în timpul comunismului, nu înainte de a fi prădate de tot ceea ce s-a putut

smulge, apuca şi transporta.

Din fericire, Castelul Cantacuzino din cartierul Zamora din Buşteni a înfruntat timpurile cu

mai mult noroc, iar astăzi a revenit la frumuseţea de odinioară, încântând turişti din întreaga

lume.

Pod de piatră şi lemn peste pârâul artificial din grădină - Micul Trianon de la Floreşti

Bibliografie

1. Neagoe Stelian; Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007

2. Nicolescu, C. Nicolae; Şefii de stat şi de guvern ai României (1859 - 2003), Editura

Meronia, Bucureşti, 2003



POLINEZIA FRANCEZĂ

Elev: Andrei Oana

,Coordonator, prof. Milici Talida, Colegiul Național „Mihai Viteazul” Ploiești, Judeţ

Prahova

Polinezia Franceză- pays d'outre-mer – localizată în Oceania, are un statut special în

cadrul colectivităților franceze îndepărtate. În 2003, în urma reformei constituționale franceze,

a devenit colectivitate de peste mări cu puteri sporite, iar din 2004 poartă titlul special de țară

de peste mări pentru a sublinia larga autonomie de care se bucură.

Insulele din Polinezia Franceză, cuprinse în cele cinci arhipelaguri (Arh. Tuamotu,

Arh. Gambier, Arh. Marquises, Arh. Tubuai, Arh. Societății) au 260.000 de locuitori, Papeete

având 27.000 de locuitori şi Tahiti în jur de 70.000 de locuitori. Papeete este capitala, se

pronunţă Papiete, tradus înseamnă ”apa din coş”. Este orașul emblemă din punct de vedere

guvernamental, privat, comercial, industrial, financiar şi de servicii, în special turistice. Locul

pe care se află acum Papeete a aparținut misionarului englez James Cook, oraşul devenind

capitală, după ce Franţa preia controlul Insulelor Tahitiene.

Aspectele climatice, prezența

alizeelor și a oceanului contribuie la

definitivarea peisajului insular,

ciclonii datorați fenomenului El Nino,

frecvent întâlniți, în iulie și august

temperaturile fiind de 24-28 grade.

Sunt două anotimpuri, iarna australă

care corespunde anotimpului uscat,

din aprilie până în octombrie, și

anotimpul ploios din noiembrie până în martie cu precipitații abundente și regulate însoțite de

vânt violent, ce modifică relieful.

Tocmai de aceea insulele se pot ușor diferenția, urmare a peisajului de coastă, fiind

mărginite de bariere de corali sau recifi. Ca ultim stadiu de evoluție a unei astfel de insule,

atolul, prezintă o formă aproape circulară. Cei 84 de atoli au o istorie identică, caracteristici

asemănătoare, doar forma diferă.

Bora Bora este cea mai vizitată

insulă de aici, 125 000 de vizitatori anual,

în special din America și Japonia, atrași de

hotelurile instalate pe insula din nisip

coraligen, mărginită deun drum circular de

32 km în câmpia litorală, la poalele

munților bazaltici.



Populaţia din aceste insule constituie o mare familie etno-culturală, mai ales ca

rezultat al migraţiilor marine de-a lungul secolelor. Prima sursă de hrană pentru ei a fost

peştele şi ca atare pescuitul a fost prima îndeletnicire, însă din cauza furtunilor şi uraganelor,

nu le-a fost întotdeauna la îndemînă, aşa că au fost nevoiţi să găsească şi alte îndeletniciri,

cum ar fi agricultura, creşterea animalelor şi mult mai târziu turismul.

Mâncarea tradițională

Cuvântul "ahima~a" compus din ahi (foc) și ma~a

(mâncare) ilustrează stilul de gătit tradițional, într-un

cuptor săpat în pământ. Datorită faptului că reprezintă o

parte esențială a folclorului polinezian, multe hoteluri

organizează ahima~a pentru turiști.

Mai întâi se încălzește cuptorul la un foc de lemne.. Odată

ce focul este viguros, lemnele aprinse se acoperă cu rocă

vulcanică. După ce lemnele ard complet, rocile vulcanice

se nivelează, iar mâncarea se așează deasupra. Peste mâncare se așează frunze de banan și mai

multe straturi de frunze din copacul "apiu". Cel din urmă strat constă în pământ și are rolul de

a ține căldura înăuntru.Mâncarea este servită în vasele tradiționale din lemn.

În capitala Papeete, cel mai important oraș al Insulei Tahiti, locuitorii au transformat

floarea de tiara, perlele, frunzele de cocos și nu în ultimul rând peisajul în turism prosper.

Insulele Tahiti se găsesc la nord de Tropicul Capricornului cu 6 grade latitudine. Este vorba

despre două insule, sau mai bine zis o insulă mai mică, Tahiti Iti şi o peninsulă Tahiti Nui, sau

insulă cea mare; mica localitate Taravao, delimitează punctul de confluenţă dintre ele.

Ca obiective turistice:

Muzeul perlelor:Unicul muzeu

din lume dedicat perlelor se găseşte în

Tahiti.

Muzeul Paul Gauguin

Paul Gauguin a fost un sculptor și

pictor,iar în acest muzeu, putem admira

câteva din operele sale.Muzeul se află pe

insula Tahiti.



Există numeroase posibilități de a-ți petrece timpul într-o locație cum este Polinezia

Franceză.Anual o mulțime de turiști vin pentru o doză de relaxare, pentru diferite

activități.Insulele sunt pline de tradiții și obiceiuri.Astfel iei contact cu diferite naționalități și

înveți numeroase lucruri de la ele. Aici poți descoperi natura în întreaga sa frumusețe, plină de

vitalitate și de culoare,deoarece prin asta sunt definite în special insulele acestea, prin culoare

și tradiție.

Curiozități:

Caracteristica principală, în afara turismului, o reprezintă bijuteriile din perle negre, dar și

Point Venus, punctul cel mai de nord al insulei şi locul unde Căpitanul James Cook a ancorat

în 1769.

Point Venus

Ȋn Hawaii, dansul hula se studiază ȋn cadrul şcolilor specializate, numite „hula halau”.

Elevii sunt ȋnscrişi de mici copii la cursuri de dans hawaiian hula. Studiul dansului tradiţional

este ceva serios pentru hawaiieni. Este un instrument educativ foarte puternic. Ȋi ajută la

autocunoaştere şi îi susţine în dezvoltarea personală.



Primele descrieri și schițe ale arhipelagului

provin din anul 1521 de la Fernando Magellan, când a

descoperit Arhipelagul Tuamotu.

În timpul zborului deasupra Polineziei Franceze

în 1958, înainte de a se instala aici pentru totdeauna,

exploratorul Paul Emile Victor exclama ”nicăieri nu-i ca

aici...”, aflându-se deasupra Insulelor Societății, mai

exact a Perlei Pacificului, Insula Bora-Bora.

Cel mai importante insule sunt Insulele

Societății,in componenta cărora intră insulele

cele mai vizitate de turiști:Bora Bora ,Morea si

Tahiti cu Papeete,capitala statului. Din păcate

,pentru a poposi aici este nevoie de mijloace

financiare corespunzătoare.Polinezia Franceza

este dependentă economic de Franța,iar taxele

pe produse și servicii sunt neobișnuit de

ridicate,ceea ce se reflectăîn prețurile practicate

de hoteluri și de restaurante.Majoritatea

polinezienilor sunt angajați iîn administrație și

turism sau trăiesc din ceea ce le oferă marea.



Moorea din Polinezia Franceză este considerată una dintre cele mai frumoase insule

din Pacific. La 761m, Moorea nu este cel mai înalt vârf al insulei vulcanice, dar este probabil

cel mai impresionant.

Drapelul țării semnifică marea și soarele; peste modelul cu valuri se afla o canoe, cu

un echipaj de cinci, reprezentată de cinci stele care simbolizează cele cinci grupuri ale insulei;

culorile tradiționale ale Polineziei sunt roșu și alb.

Polinezia Franceză este locul unde luxul se îmbină cu natura, locul unde oamenii sunt

îndrumaţi să observe natura în toată splendoarea ei. Consider că este un loc pe care toţi ar

trebui să îl vizităm pentru minunata sa istorie, dar şi pentru surprinderea a câtorva obiceiuri şi

tradiţii din acea zonă.

Peisaje minunate, relaxare, posibilitatea de a interactiona cu oameni noi… Ce poate fi

mai minunat? Un loc în care se întâlnesc oameni de pretutindeni, un loc în care de multe par

desprinse dintr-un vis. Simplitatea oamenilor este de admiat dar şi felul în care au reuşit să

valorifice asta construind hotele din materialele pe care natura le oferă, fără hotele cu zeci de

etaje din beton.

Zone luxuriante,culturi noi,oameni noi! Consider ca una din cele mai bune metode de

invatare este prin explorare, intervenind memodia vizuala ce capteaza imformatia fiind

capabila sa o redea.

Bibliografie:

http://www.turistik.ro/tahiti-polinezia-francezaobiecti

Geo.fr/voyages/guide de voyage/Gallimard Loisirs

http://politicall.ro/polinezia-franceză

„Iles Marquises-Polinésie Française”2014-Guillaume Dumazet Baudet

http://fs.gallup.unm.edu/AmAjunsInRai.pdf

http://www.mixdecultura.ro/2013/03/polinezia-franceza/

https://razvanpascu.ro/2016/02/03/polinezia-franceza-25-de-argumente-ca-sa-mergi-pana-la-

capatul-lumii/

http://www.turistik.ro/tahiti-polinezia-francezaobiecti

http://politicall.ro/polinezia-franceză

http://fs.gallup.unm.edu/AmAjunsInRai.pdf

http://www.mixdecultura.ro/2013/03/polinezia-franceza/

https://razvanpascu.ro/2016/02/03/polinezia-franceza-25-de-argumente-ca-sa-mergi-pana-la-capatul-lumii/

https://razvanpascu.ro/2016/02/03/polinezia-franceza-25-de-argumente-ca-sa-mergi-pana-la-capatul-lumii/



GĂNDURI ȘI VERSURI…

Elevii

Aida Caramidaru, Balea Silviu,

Dorina Ani, Elena Sandu, Paula Șerban,

Colegiul Național „Nicolae Grigorescu", Câmpina, județ Prahova

Prof. consilier Ruxandra Corodeanu,

Calitate și valoare Elev: Dorina Ani

Colegiul National "Nicolae Grigorescu", Câmpina, județ Prahova

Uitare…tuturor ne e frică de ea. Ce poate fi mai rău decât să fi șters complet, astfel încât

amintirea ta să nu mai existe? Cu toții ne gândim la posteritate, cu toții vrem să fim amintiți,

cel puțin rareori, de către urmașii noștri, iar apoi de urmașii urmașilor noștri…

Arta e singurul lucru etern, în definitiv, în toate formele ei. Literatură, poezie, pictură,

fotografie, chiar și istorie. La întrebarea „Cum ajungem veșnici?”, singurul răspuns plauzibil e

arta. Refuz să cred că un lucru indispensabil, precum arta, ar putea fi uitat vreodată. Ne

refugiem în ea, ori de câte ori suntem fericiți, triști, dezamăgiți, surprinși, melancolici,

euforici… De fiecare dată când realitatea e prea dură, ne refugiem în utopii create de muzică,

de romane, de poeme…Nu medicii vindecă inimi, ci artiștii.

Arta nu are nimic de-a face cu realitatea, sau cu luciditatea, deși, uneori, realul poate fi

mistic, magic, sau chiar…artistic. Așa cum spunea Vincent Van Gogh, „Mi-am pus sufletul și

inima în lucrările mele, și mi-am pierdut mințile între timp.” Într-un fel anume, toți suntem

artiști. Fiecare dintre noi contribuie la tabloul vieții, iar în cazul în care unul dintre noi refuză

să o facă, puzzle-ul va fi incomplet. Nu vă comparați cu alții. Armonia geometrică spune că ai

nevoie de un dreptunghi foarte lung pentru a concura cu laturile egale ale pătratului și a forma

un ritm. Nu va sfiiți. Scrieți, compuneți, armonizați cu restul oamenilor.

Posteritate, creează, devino artist și nu vei putea muri niciodată…!

Generația de mâine ?... Elev: Elena Sandu


Trăim într-o societate în care generația tânără se lasă manipulată de aceste așa-zise

„modele”, atât din media, cât și din alte surse. Din păcate societatea în care trăim, lansează

tipare care uniformizează idea atât de aspect, cât și de personalitate.



Tinerii ar trebui să aibă principii de viață, valori pe care să le urmeze, să fie disciplinați

și să țintească sus. Din păcate, tinerii de astăzi nu fac asta. Deși mândri de generația lor, ei

sunt din ce în ce mai superficiali, tocmai din cauza aceste manipulări masive. Trăim într-o

perioadă în care se pune accent pe etichete, iar cel mai greșit lucru este ca aspectul fizic

contează cel mai mult. Dacă înainte „haina nu-l făcea pe om”, ei bine, se pare că aspectul

vestimentar are un mare impact asupra formării unei păreri în această „lume a adolescenței.”

Adesea uităm să privim și să reflectăm asupra felului în care o persoană gândește, asupra

felului în care se exprimă, modul în care interacționează cu ceilalți oameni. Lasăm adesea să

ne treacă prin minte un trup gol în interior, dar îmbrăcat bine și ignorăm un suflet sincer, dar

frumos prin simplitatea lui.

Ne lăsăm distrași de ceea ce alții gândesc și vrem să le facem lor pe plac, pentru că în

ziua de azi, imaginea din ochii celorlalți contează.

Lăsând la o parte latura legată și de alți oameni, adolescenții sunt superficiali și în

privința propriei persoane. Desigur că există și adolescenți care au reguli de viață bine

stabilite, care și-au stabilit un țel pentru care luptă, însă există și tineri care au o mentalitate

greșită și trăiesc într-o reverie completă. Trebuie să realizeze că viața este imprevizibilă, ziua

de mâine este un mister, iar dacă noi, tinerii, nu suntem pregătiți să înfruntăm problemele de

mâine, atunci cum ne-am putea gândi să înfruntăm problemele viitorului? Ce se întâmplă cu

generația viitoare?

Noi, tinerii trebuie să ne cunoaștem scopurile, să muncim mult pentru ce ne dorim, să

mai punem preț și pe lucrurile spiritual și să investim în noi. Viitorul ne aparține!

Generațiile viitoare...

Elev: Paula Serban

Colegiul Național "Nicolae Grigorescu", Câmpina, județ Prahova

Mereu mi s-a spus „Calitate înainte de cantitate.” Nu contează câți prieteni ai, contează

cât de loiali îți sunt. Nu contează câte lucruri faci, contează cu câtă seriozitate le duci la bun

sfârșit, rezultând un produs demn de admirație.

Cu toții ar trebui să fim conduși de anumite valori pe care ni le alegem în viață, stând la

baza tuturor deciziilor pe care le luăm în drumul nostru spre atingerea nirvanei.

Să dăm astfel de exemple generațiilor următoare, pentru a putea șterge toate lucrurile

negative făcute de noi și să se construiască de la zero o lume cum oricine și-ar dori. Plină de

bunătate, înțelegere, minți deschise, oameni dornici să sară în ajutor și oameni dornici de

frumos. „De aproape doua mii de ani ni se predică să ne iubim, iar noi ne sfâșiem.” (Mihai

Eminescu)



Vom… Elev: Aida Caramidaru


Ne risipim ca o lumina blandă

din lumânarea pală

lăsată să se scurgă anost

pe o tăviță de porțelan;

siroaie de gânduri, de clipe, de șoapte

rămân în urma noastră

scăldându-se în văzduhul cutremurat

de atâta trecut;

Viața asta nu are niciun sens.

Caut și strig cât pot de tare

în fața oglinzii ce-mi povestește tainic

cursul derizoriu al vieții

ce s-a năpustit asupra mea.

Înspre viitor mi-e teamă să privesc,

întotdeauna m-a înspăimantat ziua de mâine.

mă risipesc ca o epavă eșuată la mal

și aștept să mă salveze cineva.

Cândva vom străpunge împreună Apusul

și vom îneca urâtul în goliciunea acelui abis nesfârșit.



VIITOR… Balea Silviu , Colegiul Național „Nicolae Grigorescu", Câmpina, județ Prahova

De ani de zile, de vremuri pierdute-n calb de timp,

Sunt oameni care cată nemurire, și viața și-o petrec murind,

In căutarea lor deșartă și plină de-nefericire,

Nu se gândesc la sufletele prea plne de-amăgire.

Prin timp se caută atâtea lucruri prea deșarte,

Când oameni știu că și-o clipă le poate-aduce moarte;

Sunt prea pierduți în marea asta de rechini

Asemeni șerpilor ce-nproașcă cu venin.

Spre cei mai neajutorați și goi noi ne uităm urât,

Și ne gândim la tot ce cu putere să fac-ar fi putut

Dar prea ciudați și prea pierduți în gânduri pline

Ei reușesc să moară răpuși de agonie.

Ne pregătim nu pentru nai, ci pentru viitorul ce-o să vină,

Chiar dacă știm că dărâmând , în spate lăsăm ruină

Și pentru cei ce vor mai mult și luptă pentru tăt

Să știe ea s-adune prea multe oamenii nu pot.

În timp ce căutăm lucruri prea pline de deșărtăciune,

Iubire si valori morale, nu ne gândim către înțelepciune

Și ne-uităm prin oameni văzând doar calități și stări

Când sufletul e-n stare să treacă peste urmări.

Suntem prea ignoranți, și prea fățarnici

Privind spre viitor vom fi atat-de amarnici

Și-acum când dimineața un soare sus aduce

Simțim suflarea din nou cum curge.

De azi nu mai dorim să fim la fel ca cei din urmă,

Și să cuprindem același stări creând o mare turmă,

Iar prin greșeli vom fi mai buni ca ieri

Prin lupta noastră cea plină de dureri.

Atât de multe lucruri ne aprese și ne omoară

Schimbarea de azi, nu este încă o comoară

Noi incercăm, dar încercarea e de mult pierdută

Si omul va face parte din viata lui trecută.

Atât de multe lucruri ne aprese și ne omoară

Schimbarea de azi, nu este încă o comoară

Noi incercăm, dar încercarea e de mult pierdută

Si omul va face parte din viata lui trecută.



SECȚIUNEA WORKSHOP

Comunicarea,

punte de legătură între părinte și copil

Secțiunea Workshop a fost destinată părinților și elevilor care și-au exprimat dorința de a

participa la acesată activitate. Moderatorul a fost profesor consilier Filotti Alexandra, din

cadrul CJRAE Prahova, instituție cu care colaborăm de mulți ani și pe care o avem alături pe

tot parcursul anului școlar în derularea proiectelor educative și activităților de consiliere și

orientare în carieră. Reprezentative sunt imaginile surprinse pe parcursul activității și

impresiile despre activitate a participanților:

IMPRESII DESPRE ACTIVITATEA WORKSHOP

PĂRINȚI:

Chivu Adriana, părinte clasa a IX-a F

Super activitate și inedită pentru mine. Avem copii frumoși, deștepți, plini de entuziasm și de

idei. Merită să investim în ei, dincolo de partea materială, încredere și curaj. Să ne amintim că

mulți dintre noi am fost la fel: visători și temerari, cu aripile larg deschise. unii dintre noi și-au

întrerupt zborul, deci să ne asigurăm că pentru ei acesta va fi până la capăt. Pentru asta, mă

bucur că ne sunteți alături, dumneavoastră, oamenii de la catedră. a fost o experiență plăcută.

Oros Eduard, părinte clasa a X-a G

Consider această activitate ca fiind una foarte utilă. Am aflat foarte multe lucruri interesante

de la doamna consilier și am rămas plăcut surprins de metodele pe care am putea să le

aplicăm, să interacționăm și să ne cunoaștem unii pe alții. Consider că acest proiect reprezintă

modalitatea ideală de a aplica în activități de cunoaștere părinte-copil și copil – părinte.

Normal că este util,u n proiect incredibil de interesant și chiar recomand participarea elevilor

la această activitate.

Harabagiu Ana, bunică clasa a X-a G

O experiență educativă: pătinți, bunici, copii, profesori. Comunicarea un punct de legătură a

fost o experiență foarte frumoasă și sper să mai particip la astfel de evenimente.

Toacă Maria, părinte clasa a X-a B

Un simpozion minunat, experiență plăcută. Ca părinte, după exercițiile făcute, mi-am dat

seama că încă nu ne cunoaștem foarte bine, eu cu fata mea.

aș dori ca pe viitor să mai particip la astfel de activități în cadrul școlii.

Dumitru Carmen, părinte clasa a X-a F

Am avut emoții, dar mi-au prins bine unele păreri și reflecții. Am învățat să comunic mult mai

bine cu copilul meu. Sper să mai particip.

Cristache Vasile, bunic clasa a X-a C

A fost o experiență deosebită. Este pentru prima data când am fost în fața unui psiholog. Am

avut ceva de învățat și mi-aș dori să mai particip la astfel de activități.



ELEVI:

Oros Alina, clasa a X-a G

Am avut ocazia să cunosc oameni pe care cu siguranță nu aș fi putut să-I

cunosc altfel.

Cătălina Paraschiv, clasa a X-a F

O experiență plăcută, din care am învățat că a

comunica este foarte important pentru a mă

descoperi mai bine.

Munteanu Alexandra, clasa a IX-a G

A fost o experiență interesantă, m-am simțit foarte bine. Pot spune că m-

am deschis în fața unor oameni necunoscuți.Am retrăit emoții pe care nu

le-am mai arătat și spus de multă vreme. Această întâlnire m-a ajutat să

comunic cu bunica mea, să o înțeleg mai bine și posibil și e ape mine. A

fost o activitate educativă și ne-a ajutat să gândim deschis și mai matur. A

fost foarte frumos și sper că se vor continua activitățile de genul acesta.

Dumitru Elena, clasa a X-a F

mi-ar fi plăcut să fie present și tatăl meu la acestă activitate. Am

descoperit lucruri noi din partea mamei. Exercițiile efectuate pot ajuta

mult relațiile interpersonale dintre membrii unei familii.

Neagu Gabriela, clasa a X-a C

O experiență interesantă. Mi-a fost de folos acest program. M-a ajutat să-mi

conturez mult mai bine perspectiva.



IMAGINI DIN ACTIVITĂȚILE SIMPOZIONULUI



Tehnoredactare

prof. ION Daniela

Director adjunct

prof. VINTILESCU Mihaela Iuliana

Copertă

prof. VINTILESCU Mihaela Iuliana

SIMPOZION INTERJUDEȚEAN „ÎMPREUNĂ PENTRU O …SIMPOZION INTERJUDEȚEAN „ÎMPREUNĂ PENTRU O...

Documents

Transcript of SIMPOZION INTERJUDEȚEAN „ÎMPREUNĂ PENTRU O …SIMPOZION INTERJUDEȚEAN „ÎMPREUNĂ PENTRU O...