Shakespeare - Lumea-i Un Teatru - George Banu

8/3/2019 Shakespeare - Lumea-i Un Teatru - George Banu

1/16


2/16

INTRODUCERE

Theatrum mundi

Via]a nu-i dect o umbr\ `n mi[care, un biet actor

Care se `mp\uneaz\ [i se-agit\ pe scen\ ct e vremea lui

Iar pe urm\ nici nu mai auzi de el.

(Macbeth, Actul V, Scena 5)

Cnd ne na[tem, plngem c\ ne-am trezit

Pe scena asta mare de nebuni.

(Regele Lear, Actul IV, Scena 6)

Acestea sunt, f\r\ `ndoial\, cele dou\ bine-cunoscute pasaje

care formuleaz\ `n modul cel mai explicit toposul teatrului lumii,

topos central n dramaturgia shakespearian\, n gndirea renascen-tist\ [i n poetica baroc\... S\ ncepem ns\ prin a face un scurt, dar

necesar ocol.


3/16

Majoritatea numelor teatrelor londoneze din timpul domniei

reginei Elisabeta I [i apoi a regelui Iacob I The Red Lion, The Rose,

The Swan, The Fortune, The Red Bull, The Hope[.a. se refereau la

elemente ale lumii exterioare, `n special la animale, ori la no]iuni

abstracte, la virtu]i etc. ~n raport cu ele, denumirile celor dou\ teatre

unde au fost puse n scen\ piesele lui Shakespeare The Theatre[i The

Globe constituie excep]ii notabile, prima fiind autoreferen]ial\, a

doua alegoric\. Jum\tate dintre comedii, cele dou\ prime tragedii

atipice Titus Andronicus [i Romeo [i Julieta ca [i cea mai mare

parte a pieselor istorice (cu excep]ia lui Henric al VIII-lea, oper\

tardiv\, [i a luiHenric al V-lea, cu care s-a deschis, `n 1599, teatrul

The Globe)au fost `ntr-adev\r reprezentate `ntr-un spa]iu numit

emblematic The Theatre, Teatrul, situat `n cartierul Hollywell din

nordul Londrei. A[adar, nsu[i locul unde au `nceput s\ prind\ via]\

crea]iile shakespeariene purta numele generic al acestei arte a min-

ciunii veridice, al acestei arte a iluziei, pentru care ambivalen]a [i

permanenta tensiune dintre reprezentarea referen]ial\ [i distan]are,

dintre mimesis [i stilizare sunt elemente nu numai constitutive, ci [i

definitorii. De fapt, `ntr-o m\sur\ mai mare dect Brecht, Shakespeare

nu `nceteaz\ s\ aminteasc\ ancorarea teatrului, ca fic]iune, `n con-

cretul cel mai palpabil, construirea unui universfictiv `n parametrii

realului, materialitatea scndurilor pe care se joac\ pove[ti inventate

despre o istorie adev\rat\a lumii [i a pasiunilor omene[ti. ~n toatepiesele sale, dramaturgul insist\ neobosit asupra caracterului artificial

[ific]ionalal povestirii teatrale. ~nHenric al V-lea, `nfruntarea dintre

SHAKESPEARE , LUMEA- I UN TEATRU


4/16

dou\ puternice monarhii (Prolog) se desf\[oar\ pe un O de

lemn (Ibid.), loc derizoriu, nedemn de a fi scena acestui grandios

episod istoric dac\ imagina]ia spectatorilor n-ar prelua sarcina textu-

lui [i nu le-ar da cuvintelor rostite puterea de a transfigura, de a face

ca totul s\ par\ absolut autentic. Pe legendara Cleopatra, simbolul

`nsu[i al eternului feminin, o `ncarneaz\ un adolescent ce pare mai

degrab\ un copilandru: temndu-se c\ va fi purtat\ n triumf la Roma,

ea se `ngroze[te la gndul c\ va vedea O Cleopatr\ scheunndu-i

m\re]ia `ntr-un b\ietan / Ce-o va maimu]\ri `n chip de curv\

(Antoniu [i Cleopatra, Actul V, Scena 2) (Some squeaking Cleo-

patra boy my greatness /Ithposture of a whore) (Ibid.). C\ci, a[a cum

se [tie, eroine la fel de emblematice pentru seduc\toarea lor feminitate

precum Cleopatra [i `naintea ei Julieta sau, `n comedii, Rosalinda

din Cum v\ place, Portia din Negu]\torul din Vene]ia ori Viola din

Noaptea regilorau fost interpretate, toate, de cte un boy actor.

Dramaturgia shakespearian\ `[i denun]\, clip\ de clip\, teatralitatea

care o fondeaz\, ar\tndu-se perfect con[tient\ de ambiguitatea pro-

prie artei teatrale: ac]iune adev\rat\ `n dubla ei dimensiune vocal\

[i gestual\ [i simulacru, artificiu, aparen]\ `n[el\toare. ~n una [i

aceea[i pies\, ba chiar, deseori, n interiorul unuia [i aceluia[i mono-

log, protagonistul trece de la afirmarea puterilor spectaculare ale

teatrului la con[tiin]a, exaltat\ sau grotesc\, a falsit\]ii lui, a abilit\]ii

cu care [tie s\ se prefac\, s\ imite, s\ am\geasc\, din dorin]a de a creao iluzie a adev\rului. Astfel, ascultnd celebrul monolog al Hecubei,

Hamlet, deopotriv\ uluit [i `ncntat, `ncepe prin a admira jocul

INTRODUCERE


5/16

extrem de conving\tor al actorului care o interpreteaz\ pe Hecuba,

ale c\rei n\scociri i-au adus lacrimi `n ochi, i-au dat un aer de

r\t\cire, / I-au frnt glasul, manifestare urmnd pe deplin / For-

mele pl\smuirii sale?) (Actul II, Scena 2), continu\ prin a observa

cu am\r\ciune z\d\rnicia eforturilor acestuia ({i toate pentru

nimic, / Pentru Hecuba! / Ce-nseamn\ Hecuba pentru el [i el

pentru Hecuba, / Ca s-o plng\?) (Ibid.)... [i sfr[e[te prin a-i

`ncredin]a tot unei reprezenta]ii teatrale misiunea extrem de dificil\

de a interveni asupra realului [i de a-l demasca pe uciga[ul tat\lui

s\u. Totul `n mai pu]in de treizeci de versuri.

Teatrul lui Shakespeare nu se rezum\ `ns\ niciodat\ la simpla

comtemplare (fie ea [i extaziat\) a propriilor sale vr\jitorii. Ambi]ia

lui este aceea de a dezv\lui adev\rurile lumii, violen]a istoriei, rea-

litatea contradictorie a patimilor omene[ti. ~n 1599, cnd, din pricina

unui contract prost `ntocmit, compania teatral\ a lui Shakespeare

(cunoscut\ la acea dat\ sub numele de Comedienii {ambelanului) e

pe punctul de a fi evacuat\ din spa]iul ocupat pn\ atunci, trupa se

vede silit\ s\-[i g\seasc\ un alt sediu. Actorul James Burbage o ia

`naintea demolatorilor [i, f\r\ s\ mai stea pe gnduri, demonteaz\

`n vitez\ scena [i reconstruie[te Teatrul pe cel\lalt mal al Tamisei,

`ntr-un cartier situat `n afara jurisdic]iei municipale, cartierul bor-

delurilor [i al arenelor unde aveau loc luptele de ur[i. A[a se na[te

un nou loc teatral, cunoscut `n curnd sub numele de The Globe,Globul, denumire emblematic\ a unei alte asocieri simbolice (sem-

nificativ\ att pentru dramaturgia, ct [i pentru filozofia shakespearian\)



6/16

prin care se afirm\ r\spicat c\ mica scen\ a teatrului nu este altceva

dect o reflectare a marii scene a universului. P\rticica reflect\

`ntregul, teatrul reflect\ lumea. De altfel, pe frontonul Globului se

putea citi o maxim\ a lui Petronius: Totus mundus agit histrionem, a

c\rei traducere lapidar\ [i lipsit\ de orice echivoc se reg\se[te `n `nce-

putul celui mai cunoscut monolog din Cum v\ placeAll the world

is a stage(Lumea `ntreag\ e o scen\) (Actul II, Scena 7). Lumea

`ntreag\ este o scen\, iar oamenii, b\rba]i [i femei deopotriv\, nu

sunt dect actorii care joac\ pe ea... Spa]iul teatral este un concentrat

al lumii, iar via]a omeneasc\ nu este dect o fic]iune dramatic\, la fel

de evanescent\ [i de efemer\ ca un spectacol de teatru. Fiec\ruia din-

tre noi i este repartizat un rol sau, mai degrab\, cteva roluri, pe ct

de arbitrare, pe att de incerte, de nesigure. Aceasta este, `n esen]\,

viziunea despre lume pe care se `ntemeiaz\ [i care traverseaz\ tot

teatrul lui Shakespeare, o filozofie asupra vie]ii afirmat\ [i mai trziu,

`ntr-un mod `nc\ [i mai sistematic, de teatrul lui Caldern, al c\rui

cel mai cunoscut auto sacramental se intituleaz\ El gran teatro del

mundo (Marele teatru al lumii)[i a c\rui comedie cel mai des repre-

zentat\ esteLa vida es sueo (Via]a este vis). C\ci viziunea lumii ca

teatru apare, `n epoca elisabetan\ ([i postelisabetan\), `n aproape toate

textele ce formeaz\ vastul ansamblu al literaturii Rena[terii: epistola

familiar\, predica, poezia gnomic\, comedia, tragedia sau drama

religioas\. Ea este, `ntr-adev\r, un loc comun al umanismului, c\ruiaShakespeare i-a dat expresia cea mai des\vr[it\ [i formul\ri cu

adev\rat memorabile. Acest loc comun [i are r\d\cinile n gndirea

INTRODUCERE


7/16

greac\, de unde a fost mai apoi transmis [i reformulat, `ntr-o optic\

marcat\ de cre[tinism, de c\tre scriitorii eclezia[ti ai Antichit\]ii.

~n maxima lui Petronius Totus mundus agit histrionem, `n

traducere literal\: Lumea `ntreag\ face pe actorul verbul agit

evoc\ deja amintita dualitate fundamental\ a teatrului, el semnificnd

deopotriv\ a ac]iona / a face [i a reprezenta / a juca. ~n limba englez\

[i `n numeroase pasaje din Shakespeare, verbul to actare ambele

sensuri. Jocul actorului este o activitate real\, dar produc\toare de

iluzie; simulacrul pe care el `l creeaz\ nu se reduce `ns\ la un simplu

divertisment, la o imita]ie de adev\r, am\gitoare [i, `n consecin]\,

zadarnic\, deoarece `ntre rolul jucat de actor [i destinul individual

exist\ o veritabil\ analogie: lumea [i teatrul sunt analoge.

Teatrul lumii, lumea teatrului: principiul analogiei este, `ntr-ade-

v\r, perfect reversibil. ~ns\[i scenografia teatrului elisabetan ilustreaz\,

`n plan material, aceast\ analogie: scena / p\mntul; bolta scenei /

bolta cereasc\; spa]iul de sub plan[eul scenei / infernul. A[adar, dac\

teatrul este oglinda unei lumi instabile, ve[nic schimb\toare, el este

totodat\ [i reprezentarea acestei lumi, spectacolul ei. Pe scen\, omul

devine actorul ce joac\ mereu alte roluri, mereu `n alte costume,

toate de `mprumut. ~n opera lui Shakespeare ([i `n teatrul baroc, `n

general), referirile la teatru sunt nenum\rate. ~nHamlet, piesa cea mai

reprezentativ\ din acest punct de vedere, ele constituie un ansamblu

tematic fundamental, ilustrat mai ales prin prezen]a temei pref\c\-toriei [i a jocului de roluri `ntr-o oper\ `n care conflictul dintre

aparen]\ [i realitate de]ine un loc central, ancheta lui Hamlet



8/16

putnd fi definit\ ca o c\utare disperat\ a transparen]ei [i a adev\rului

`ntr-o lume a m\[tilor, a simulacrelor [i a `n[el\toriei. Claudius

pretinde s\ fie acceptat ca rege legitim, dar nu e, `n fond, dect un

prototip al duplicit\]ii; Polonius vrea s\ treac\ drept un tat\ iubitor,

dar trimite spioni pe urmele fiului s\u la Paris [i se folose[te de fiica

lui ca momeal\; Gertrude, so]ia complice la crim\, `[i manifest\

repetat [i ostentativ durerea la nmormntarea so]ului ei; Ophelia face

pe `ndr\gostita tr\dat\ [i `n[elat\ `n fa]a lui Hamlet; fo[tii colegi [i

prieteni ai lui Hamlet, Rosencrantz [i Guildenstern, consimt s\ se

`ntoarc\ la Curtea regelui pentru a-l ]ine sub observa]ie pe vechiul

lor camarad. Pn\ [i Spectrul ce d\ trcoale castelului apare sub

forma [i avnd chipul r\posatului rege al Danemarcei, nf\[urat

`n giulgiu, ca [i cum ar fi un actor ce interpreteaz\ un rol dubios. De

altminteri, poate c\ [i este a[a ceva `n mintea unor credincio[i pro-

testan]i: un spirit blestemat (Hamlet, Actul I, Scena 4), un diavol

[c\ruia] `i st\-n puteri s\ ia o nf\]i[are ademenitoare (Ibid.). Hamlet

`nsu[i, dup\ ce mai `nti respinge dispre]uitor aceste ac]iuni pe

care le poate simula un om (Ibid.), se confrunt\ personal cu bizara

[i ambigua fantom\; `n urma acestei `ntlniri, el se hot\r\[te ca, de

acum `ncolo, s\ fac\ pe m\sc\riciul (Ibid.), s\ simuleze nebunia la

ad\postul c\reia le va spune verde-n fa]\ adev\rul tuturor puternicilor

zilei, p\strndu-[i totodat\ o deplin\ libertate de manevr\. C\ci `n

aceast\ comedie a m\[tilor, `n care fiecare joac\ un personaj, e pri-mejdios s\ te ar\]i cu chipul descoperit. To]i eroii piesei, cu excep]ia

lui Hamlet [i a lui Horatio, evolueaz\ dinaintea noastr\ ca `ntr-un

INTRODUCERE


9/16

spectacol de marionete ce-[i etaleaz\, rnd pe rnd, vanitatea, `ngm-

farea, dragostea, onoarea sau ambi]ia. Manechine ale existen]ei, ei

`[i plimb\ derizoria [i trista lor g\uno[enie `ntr-o lume caricatural\,

unde totul se degradeaz\ [i se destram\. ~n fa]a acestei farse a aparen-

]elor mincinoase, `n fa]a acestui carusel al efigiilor goale, Hamlet,

`n ciuda c\ut\rii `ndrjite a adev\rului, nu scap\ totu[i de fascina]ia

imaginii, a teatrului: el alterneaz\ rolurile fiu r\zbun\tor, melancolic

plin de ironie, comediant capabil s\ parodieze la perfec]ie excesele

melodramatice ale tragediilor r\zbun\rii ori sclifoselile curtenilor

[i sfr[e[te prin a-i `ncredin]a unei reprezenta]ii teatrale sarcina de

a prinde `n capcan\ con[tiin]a vinovat\ a regelui uzurpator [i de a

scoate adev\rul la lumin\. Mul]i comentatori se `ntreab\ `ns\ dac\,

`n pofida reac]iilor triumfaliste ale prin]ului Danemarcei, reprezen-

ta]ia actorilor ambulan]i `i aduce `ntr-adev\r lui Hamlet dovada de

net\g\duit pe care o a[tepta. Lumea real\ este o enigm\. Punerea `n

scen\ a jocului dintre aparen]\ [i realitate ilustreaz\ conving\tor

caracterul incert al unei lumi aflate `ntr-o permanent\ schimbare, o

lume cu contururi imprecise [i derutante. Nicio certitudine nu este

posibil\ dac\ lumea `ntreag\ este un teatru.

Toposul teatrului lumii, cel mai vechi [i cel mai constant model

de reprezentare al filozofiei occidentale, `[i g\se[te astfel expresia

privilegiat\ [i orchestrarea tematic\ [i dramaturgic\ cu adev\rat re-

marcabil\ n teatrul baroc. Un teatru care, n mod firesc [i inevitabil,se propune [i se impune spiritului publicului elisabetan ca metafor\

a lumii, tocmai pentru c\ se bazeaz\ pe importan]a acordat\ celor



10/16

dou\ mari preocup\ri ale epocii: n primul rnd, el permite explorarea

raportului dintre aparen]\ [i realitate, ntr-o `ncercare de cunoa[tere

a naturii realului; `n al doilea rnd, el devine locul cel mai potrivit

pentru punerea n scen\ a multiplicit\]ii eului, favoriznd dezbaterea

asupra identit\]ii [i con[tiin]ei individuale, dimensiune exprimat\

`nHamletprin dialectica ra]iunii [i a nebuniei.

~nainte de a prezenta [i examina principalele ramifica]ii ale

toposului theatrum mundi la Shakespeare, se cuvine s\ reconstituim,

`n linii mari, elaborarea lui [i s\ ar\t\m, urmnd drumul deschis de

Jean Jacquot c\ruia i se datoreaz\ prima sintez\ `n limba francez\

a acestei teme (Jean Jacquot, Le Thtre du monde de Shakespeare

Caldern,Revue de littrature compare, vol. XXXI, Paris, Didier,

1957, pp. 341372) care au fost marile etape ale constituirii [i

transmiterii respectivului topos, de la originile lui grece[ti [i pn\

`n vremea Rena[terii.

Democrit, filozoful care rde [i pe care tradi]ia `l opune lui

Heraclit, filozoful care plnge pare s\ fi fost primul autor tentat

s\ compare, `ntr-un fragment (O kosmos skn; o bios parodos)din

vasta sa oper\, lumea cu un teatru [i omul cu un actor. Teren]iu,

Epictet (`n Manualul[i `n Conversa]iile sale) [i Seneca (`n Scrisori

c\tre Lucilius)formuleaz\ [i ei aceast\ idee, `ndemnndu-[i cititorul

sau discipolul s\ ac]ioneze [i s\ se comporte corect, n spiritul moralei,

c\ci omul-actor va fi judecat de c\tre zei; prin urmare, el va trebuis\ se supun\ necondi]ionat ordinii [i legilor lumii. Compararea vie]ii

cu o comedie sau cu un spectacol ce se desf\[oar\ sub privirile zeilor

INTRODUCERE


11/16

ori ale lui Dumnezeu este un aspect esen]ial al acestei filozofii despre

lume. La distan]\ de aproape cincisprezece secole, vom reg\si ecourile

stoicismului lui Epictet la dramaturgul elisabetan George Chapman,

de pild\, atunci cnd acesta l pune pe Clermont, eroul tragediei sale

R\zbunarea lui Bussy DAmbois, s\ rosteasc\ un monolog foarte

asem\n\tor cu acela, mai cunoscut, al lui Jaques Melancolicul din

Cum v\ place. Monologul lui Clermont insist\ n mod deosebit asu-

pra caracterului aleatoriu [i trec\tor al gloriei, asupra sor]ii schimb\-

toare, cnd fericit\, cnd nefericit\, a oamenilor, tem\ `nvecinat\ cu

filozofia Ro]ii destinului. {iLegilelui Platon exprim\ ideea c\ via]a

omeneasc\ este o reprezenta]ie jucat\ `n cinstea zeilor. Omul este

descris aici ca un soi de marionet\ ale c\rei sfori sunt trase de patimile

ce s\l\[luiesc `n el sau ca o juc\rie ie[it\ din minile Domnului. Gn-

direa lui Platon va fi reluat\ [i continuat\ peste veacuri de Plotin, a

c\rui teodicee insist\ asupra necesit\]ii perfec]ion\rii interioare [i

dezvolt\ imaginea oamenilor-actori chema]i s\-[i joace, fiecare, rolul

ce le-a fost atribuit `n drama conceput\ [i dirijat\ de Providen]\.

Concep]ia plotinian\ despre rolul Providen]ei n istorie va fi ampli-

ficat\ `ntr-o important\ scriere a Sfntului Augustin, Cetatea lui

Dumnezeu. {i astfel, compara]ia `ntre lume [i teatru, drag\ stoicilor

[i platonicienilor, se reg\se[te [i la teologii [i filozofii cre[tini, `n spe-

cial la Ioan Hrisostom, unul dintre cei patru mari P\rin]i ai Bisericii

Ortodoxe, teolog [i predicator pentru care via]a este deopotriv\ fic-]iune teatral\ [i vis. Ideii stoice potrivit c\reia inegalitatea condi]iei

sociale nu are nicio importan]\, singurul care conteaz\ fiind doar



12/16

comportamentul virtuos, el `i adaug\ acum principiul evanghelic al

milei cre[tine[ti. Ioan Hrisostom `nf\ptuie[te practic punerea de

acord a aportului platonician sau stoic cu tradi]ia cre[tin\.

Evul Mediu reia `n repetate rnduri imaginea unui teatru al lumii

supus capriciilor zei]ei Fortuna, cea care putea la fel de bine s\ ridice

un necunoscut pn\ la cele mai `nalte demnit\]i sau s\ coboare un su-

veran de pe tronul lui [i s\-l azvrle `n temni]\. Jean de Salisbury, de

pild\, `[i intituleaz\ astfel un capitol al principalei sale lucr\ri, Poli-

craticus: De mundana comoedia vel tragoedia; capitolul cuprinde un

comentariu al aceleia[i celebre maxime a lui Petronius, preluat\ `ntr-o

variant\ mai r\spndit\: Quod fere totus mundus exerceat histrionem.

Umanismul nu a `mbog\]it considerabil tema, dar a contribuit

activ la transmiterea ei, fie prin traducerile n limba latin\ ale operelor

lui Epictet, Plotin sau Hrisostom, fie prin comentariile referitoare

la ace[ti autori, prezente n scrieri de larg\ circula]ie precumElogiul

nebuniei al lui Erasm din Rotterdam. Marsilio Ficino traduce Tratatul

despre Providen]\al lui Plotin [i subliniaz\, n Comentariuls\u, ideea

c\ Dumnezeu trimite oamenii pe p\mnt pentru ca ace[tia s\ participe

la o fic]iune dramatic\ numit\ via]\, de fapt un simplu simulacru al

adev\ratei vie]i ntru Dumnezeu. Cnd compar\ lumea cu un teatru,

Erasm formuleaz\ [i el ideea conform c\reia adev\ratul chip al oame-

nilor e ascuns sub o masc\. ~nDe hominis dignitate oratio, Pico Della

Mirandola `l prezint\ pe Jupiter care, atunci cnd creeaz\ lumeaprintr-un act de voin]\, `i d\ `nf\]i[area unui teatru pe a c\rui scen\

se desf\[oar\ un spectacol regizat de el `nsu[i. Iar dac\ protestantul

INTRODUCERE


13/16

Calvin insist\ mai mult asupra cuvntului divin dect asupra specta-

colului lumii, n schimb Francesco Patrizi, ntr-unul din dialogurile

sale despre istorie, vorbe[te mai ales despre omul-actor. Pe marea

scen\ a lumii, unde zeii l-au trimis dndu-i `n[el\toarea aparen]\ a unei

f\pturi de esen]\ divin\, acesta se ded\ la ac]iuni [i ele doar aparent

divine, gr\bindu-[i astfel tragicul sfr[it.

A[adar, cnd John Donne `n predicile sale, Walter Raleigh `ntr-un

poem sau nIstoria lumii, Philip Massinger nActorul roman, Thomas

Heywood `n Elogiul actorilor (An Apology for Actors)[i at]ia al]ii

trateaz\ motivul teatrului lumii, ei nu fac dect s\ `l preia din tezaurul

comun al unei culturi pl\m\dite n creuzetul gndirii grece[ti [i latine,

`mbog\]it\ cu noi elemente din perspectiva teologilor cre[tini [i

transmis\, `n numeroase variante, filozofiei umaniste, mai `nainte

de a-[i g\si o str\lucit\ expresie n teatrul Rena[terii, la Shakespeare,

Lope de Vega, Caldern (apoi, `n secolul clasic, la Corneille sau la

Rotrou). No]iunea unui Dumnezeu-artist, care compune [i regizeaz\

dramele istoriei, este prezent\ la majoritatea scriitorilor epocii baroce;

ideea mobilit\]ii [i a instabilit\]ii tuturor lucrurilor de pe lume [i, n

primul rnd, a condi]iei umane se reflect\ `n estetica teatrului din

aceast\ perioad\ prin exacerbarea sentimentului c\ totul e trec\tor

[i c\ totul e de[ert\ciune. Dac\ la toate acestea mai ad\ug\m [i diver-

sificarea progresiv\ a tehnicilor [i a procedeelor teatrale intro-

ducerea travestiurilor, multiplicarea planurilor, teatrul `n teatru,actorul care joac\ rolul unui actor etc. avnd drept consecin]\ o mai

mare complexitate a raportului dintre actor [i spectator, vom `n]elege



14/16

de ce teme precum teatrul lumii, z\d\rnicia existen]ei, incertitudinea

[i iluziile ce i-au fost h\r\zite dintotdeauna omului vor problematiza

raporturile cu realul [i se vor reflecta `n dramaturgia, `n filozofia [i

`n poetica lui Shakespeare, unde vor fi formulate ntr-un mod limpede

[i memorabil. Desigur, cnd Shakespeare transpune scenic povestea

unui cer[etor adormit adus `ntr-un palat unde, cnd se treze[te, se

vede tratat ca un mare senior, dup\ care e aruncat din nou `n strad\

[i f\cut s\ cread\ c\ visase tot ceea ce i se `ntmplase (`n prologul la

~mblnzirea scorpiei, spoitorul de tingiri Sly este obiectul unei astfel

de mistific\ri), el prelucreaz\ o legend\ de origine oriental\, dar nu

avem cum s\ nu observ\m aici [i o incontestabil\ influen]\ a plato-

nismului, pentru care lumea nu este dect o simpl\ reflectare a ideilor

divine. Dac\ vom apropia prologul din~mblnzirea scorpiei de Via]a

e vis a lui Caldern imaginea vie]ii ca vis nefiind dect o variant\

a vie]ii ca fic]iune teatral\ , vom vedea c\ o pies\ precumRegele Lear

se constituie `ntr-o sintez\ `nc\ [i mai frapant\ a numeroase aspecte

legate de filozofia lui theatrum mundi. R\sturnarea brusc\ produs\

`n via]a unui rege ce trece de la m\re]ia conferit\ de rang, de avere

[i de puterea despotic\ asupra supu[ilor s\i la umilin]a cea mai deplin\

a omului deposedat de toate bunurile lui, ajuns s\ r\t\ceasc\ nebun

prin land\, `n plin\ furtun\, confuzia `ntre realitate [i iluzie din care

se na[te delirul, tema lumii nebune, secven]a `n care Gloucester,

creznd c\ se arunc\ `n mare din `naltul falezei de la Douvres, sepr\bu[e[te pe podeaua de scnduri a scenei, punerea `n eviden]\ a vul-

nerabilit\]ii omului gol, complet despuiat, a omului lipsit de scutul

INTRODUCERE


15/16

protector al ve[mintelor (Regele Lear, Actul III, Scena 4), redus

la condi]ia unui animal s\lbatic, a unei jivine, a unui biet am\rt devenit

victima nerecuno[tin]ei apropia]ilor lui, nerecuno[tin]\ mai crud\

chiar dect furia naturii dezl\n]uite, toate aceste situa]ii, toate aceste

teme sunt ramifica]ii, figuri, aspecte, reprezent\ri filozofice [i teatrale

ale toposului teatrului lumii. Iar acest topos dezvolt\, de-a lungul

`ntregii istorii occidentale a gndirii [i a teatrului, diversitatea formu-

lelor sub care se prezint\ sciziunea dintre a fi [i a p\rea.

S\ ncerc\m s\ preciz\m [i s\ analiz\m diferitele componente ale

acestui topos `n tematicile [i `n dramaturgia teatrului lui Shakespeare.

Primul aspect demn de a fi relevat este acela c\ o comparare a lumii

cu o scen\ implic\ divizarea actului teatral `n dou\ spa]ii: unul rezer-

vat interpre]ilor, cel\lalt rezervat spectatorilor care i privesc (acesta

din urm\ desemnat `n limba greac\ prin cuvntul theatron, etimon

u[or de recunoscut, `n toate limbile romanice, al cuvintelor `nsem-

nnd teatru, `n toate accep]iunile lui). Dac\ via]a oamenilor este

conceput\ ca joc sau ca reprezenta]ie, acestea se desf\[oar\ sub privi-

rea lui Dumnezeu (ori a zeilor). Pericle evoc\ puterile care dau ceru-

rilor ochi f\r\ num\r spre a vedea faptele oamenilor! (Pericle,

Actul I, Scena 1). Cerul este n acela[i timp spectator [i judec\tor. Un

spectator exigent, `nzestrat cu un deosebit discern\mnt, cum spune

Walter Raleigh `ntr-un poem:

Heaven the judicious sharp spectator is,

That sits and marks still who doth act amiss.



16/16

Dac v-a plcut acest fragment de carte, mai multe detalii despremodalitile de livrare i plat putei gsi n paginile Nemira.ro.
http://www.nemira.ro/yorick/shakespeare-lumea-i-un-teatru--1484

Shakespeare - Lumea-i Un Teatru - George Banu

Documents

Transcript of Shakespeare - Lumea-i Un Teatru - George Banu