traducere din limba sârb Adrian Tnsescu-Vlas
Ionu i Sladjana Gurgu
tiprit cu binecuvântarea PREASFINITULUI
Teleormanului
Bucureti 7517/2009
SIMBOLURI ISEMNE
ÎN LOC dE PREFA Scrisoare ctre studenii theologi despre filosofia Cretin
În mai multe rânduri, mi-ai pus întrebarea: „Are Cretinismul filosofia sa proprie sau nu are?” La Istoria filosofiei v’au învat c filosofi Cretini pot fi numii Descartes, Kant, Leibniz, Berkeley, James, Soloviov i alii. Ai auzit c scolastica Roman l-a adoptat pe Aristotel ca filosof oficial, cu toate c învtorul bisericesc apusean Tertullian a zis: „Filosofii sânt patriarhii ereziei.” Pe voi îns v’a tulburat marea lips de conglsuire dintre aceti filosofi în problemele existeniale. Cum pot fi ei numii „filosofi Cretini,” de vreme ce nu au aceeai învtur despre Dum- nezeu, despre suflet, despre natur? „Ca toi aceeai s grii,” poruncete Apostolul, „i s nu fie între voi dezbinri, ci s fii întemeiai într’un gând i într’o înelegere.” /I Cor. 1:10/ Voi tii c descoperirea Cretin este fr greeal, nici mcar o iot din ea. Cum ar fi cu putin atunci ca filosofia, care s’ar fi ivit din aceast credin, s fie plural, nu singular, nu una, ci mai multe? i înc cu asemenea nepotriviri i contradicii între afirmaii! La întrebarea voastr, eu v’am rspuns: Cretinismul are înelegerea sa aparte despre via i despre lume, organic i sistematic, îns deosebit de toate fi- losofiile omeneti. i atât. Dar v’am fgduit c, odat i odat, o s v înfiez mai pe larg aceast concepie Cretineasc. Propunând acum ateniei voastre crticica aceasta, împlinesc fgduina pe care am dat-o. În ce fel – s judece Biserica. Aceasta
nu este filosofia mea personal – Doamne ferete! – ci, cred eu, înelegerea pe care Biserica Ortodox Universal a inut-o de la începutul su i pân astzi. S v spun ce-i aici al meu: faptul c toat experiena mea cea mai bun de via este în conglsuire cu ceea ce lumintorii Bisericii noastre au zis i au scris. Aadar, ceea ce însumi am primit i mi-am însuit, aceea v predanisesc. Un istoric Englez (Gibbon), scriind despre Roma Cezarilor, spune c pe atunci religia era vzut de popor ca adevrat, de filosofi – ca mincinoas, de oamenii de stat – ca folositoare. i astzi, în Europa Cretinat, se pot auzi asemenea declaraii. Deseori se repet zisa: „Religia este filosofia poporului de rând!” Dar, întrebm noi, care religie? Acel istoric Englez vorbete despre religia pgân, închintoare la idoli. Dac aceea se numete religie, atunci e o nebunie s numim Cretinismul religie. Ce unire este între Hristos i Veliar? Cretinismul nu e religie, în rând cu toate celelalte religii omeneti, nicidecum, ci Cretinismul este descoperirea cereasc a adevrului, Vestea de Bucurie a neamului omenesc, nu de la om sau înger, ci de la Însui Dumnezeu Fctorul. Hristos a zis: „Vei cunoate adevrul, i adevrul v va face slobozi.” De ce v va face slobozi? Tocmai de religii, de filosofiile omeneti, de concepiile mincinoase ale lumii, de silnicia tuturor rtcirilor lumeti, care se împotrivesc Adevrului, sub orice nume ar fi ele i pe orice tav ar fi servite. În acest sens, spune i marele Apostol: „Vedei s nu v fure cineva cu filosofia i deart înelciune, dupre predania oamenilor, dupre stihiile lumii, i nu dupre Hristos.” /Col. 2:8/ Pentru c adevrul este unul, iar cugetrile omeneti sânt
multe. Adevrul este totdeauna acelai, i totdeauna egal cu sine. Adevrul lui Hristos nu este paralel cu nici un sistem furit de raiunea personal a unui om. Dar, despre aceasta, doar în treact i doar ca s v întresc în convingerea urmtoare: Cretinismul nu e nici una dintre religii, nici una dintre filosofii, ci organismul cu totul aparte, original i desvârit al adevrului dumnezeiesc viu, purttor de lumin i purttor de mântuire. Aceasta, i ca s tii cu ce convingere am scris aceast lucrare pe care v’o închin vou, viitorilor pstori i purttori de stindard ai Bisericii lui Hristos. Am numit aceast alctuire „Simboluri i semnale” pentru c nu am putut gsi în limba Sârb cuvinte care s aib întocmai acelai îneles cu acestea. „Chipuri i asemnri” ar fi putut doar în parte s înfieze ceea ce se cuprinde în cuvintele „simboluri i semne.” Lucrarea de fa nu este nici exhaustiv, nici definitiv. Ea este doar un îndrumtor – îns de ndejde, cred eu – care v va putea sluji cu folos în propria voastr cercetare i descifrare a minunilor lumii lui Dumnezeu. Prins de treburile eparhiale, eu însumi de-abia am gsit timp s scriu chiar i acest puin. Îmi pun îns ndejdea în voi, care vei cuprinde i v vei însui aceste cuvinte scrise, c la vremea potrivit v vei da osteneala s dezvoltai i s înfiai mai pe larg subiectul acesta, întru slava lui Dumnezeu i spre folosul neamului Cretinesc.
I REALITATEA I SIMBOLURILE EI
1. Cât vreme copilul înva abecedarul, pentru el literele sânt, în sine, un fel de idoli. Literele sânt pentru el o realitate material. Copilul care bu- chisete privete cu toat atenia la litere i cu toat mintea gândete numai la litere. Când isprvete de citit un cuvânt, îl întrebi ce a citit, i nu tie. i se mir pentru ce îi pui o asemenea întrebare. El nu bnuiete noima cuvintelor citite. Forma, mrimea i culoarea literelor scrise – doar acestea au lsat urme în sufletul lui, i acestea-s tot ceea ce tie el despre litere deocamdat. Literele sânt pentru el o realitate material, la fel ca idolii pentru închintorul la idoli. De aceea, atât cel ce buchisete, cât i închintorul la idoli privesc la idolii lor cu fric i cu cinstire. 2. Cu cei ce buchisesc se aseamn i muli oameni în vârst, ba chiar i muli care poart numele de filosofi i savani. Cu mult osteneal i sudoare, acetia de-abia ajung la buchisirea slovelor fireti, îns nicidecum i la noima i însemntatea lor. Iar omul învat citete slovele negândind la cuvinte; le citete prinzând îndat înelesul lor. Mult vreme trebuie s se chinuie învtorul pân-l înva pe elev s „citeasc dup îneles.” Ceea ce se potrivete în privina crii se potrivete i în privina naturii. Închintorii la natur sânt întocmai cu închintorii la slov. Închintorii la natur sânt copii înaintai în
12 vârst, dar necopi. Întrebai-i ce înseamn lucrurile i întâmplrile: v vor privi la fel de ptrat ca cel ce buchisete, când este întrebat despre înelesul a ceea ce a citit. 3. i, astfel, se poate spune c nici un închintor la idoli nu tie s citeasc; tiu s citeasc numai închintorii duhului. Pentru cei dintâi, fpturile din natur sânt o realitate material, înfiat în formele, mrimile, culorile, feluritele lor funcii i relaii. Îns, pentru ceilali, fpturile sânt simboluri, iar realitatea duhovniceasc este noima i viaa i îndreptirea fiinrii acestor simboluri. 4. Minunat vorbete despre aceasta Simeon Noul Cuvânttor-de-Dumnezeu: „Cel luminat de Du- hul Sfânt, Carele toate înnoiete, capt ochi noi i urechi noi, i nu mai vede ca un om, adic dupre simuri, ci, ca unul ce st mai presus de om, privete duhovnicete lucrurile trupeti, ca pre nite simboluri ale lucrurilor nevzute.” /Cuvântul 65/ Aa i este omul ce tie s citeasc duhovnicete. El nu buchisete slovele naturii ca un începtor într’ale abecedarului, ci merge dup noim, caut noima i tâlcuiete noima. 5. Sfântul Maxim Mrturisitorul griete asemntor: „Toat lumea cea gândit (duhovniceasc) tainic se înfieaz, prin simbolice asemnri, în lumea cea simit pentru cei ce au ochi s vaz, i toat lumea cea simit se cuprinde în cea gândit.” /Mistagoghia, cap. II/ Vd asta cei ce au ochi s vad, adic cei cu tiin de carte, care tiu s citeasc dup îneles – altfel spus, cei ce au vedere duhovniceasc i pot vedea în duh cele ale duhului, nu doar cu ochii trupeti cele ale trupului.
136. i Apostolul Pável vorbete despre aceasta în cuvintele urmtoare: „Slova omoar, iar duhul face viu,” /II Cor. 3:6/ precum i: „C vedem acum ca prin oglind în ghicitur, iar atunci fa ctre fa.” /I Cor. 13:12/ i iari, mai încolo, i mai pe larg: „Neprivind noi la cele ce se vd, ci la cele ce nu se vd; c cele ce se vd sânt vremelnice, iar cele ce nu se vd, vecinice.” /II Cor. 4:18/ 7. De aici se înelege limpede c cine citete natura fr duh i fr noim, acela citete moarte, vede moarte, primete moarte. i cine privete natura vzut ca pe o realitate material, i nu ca pe o „ghicitur în oglinda duhului,” acela nu vede nimic mai mult decât un colar de clasa întâi, care nu s’a desprins de buchisirea slovelor. i cine privete ceea ce se vede cu ochii ca pe ceva venic – cum priveau unii filosofi, începând de la vechii naturaliti Ellini pân la cei mai noi tovari ai lor întru cugetare, Teutono- Latini –, acela este, cu adevrat, un închintor la idoli netiutor de carte, a crui cunoatere st numai în buchisirea i divinizarea slovelor lipsite de îneles. Veniciei îi aparine realitatea duhovniceasc, iar vremii – simbolurile acelei realiti. 8. i cortul vechi-testamentar, pe care l-a fcut de-Dumnezeu-înelepitul meter Veseleil dup modelul pe care i l-a artat Dumnezeu lui Moisì pe Sinai, drept a slujit „închipuirii i umbrei celor cereti.” /Evr. 8:5/ Îns cortul a pierit odat cu venirea lui Hristos, aa cum se pierd din vedere slovele atunci când se pricepe înelesul. Când realitatea s’a artat, simbolul realitii a pierit. Venind, Domnul a întins simbolismul realitii duhovniceti asupra întregului Cosmos. Nu numai cortul, care slujea
14 [drept „închipuirii i umbrei celor Cereti”], ci întreg Cosmosul înfieaz chipul i umbra lucrurilor cereti. 9. Hristos s’a slujit pe îndelete de simbolurile naturii pentru a lmuri realitatea duhovniceasc pe care El a artat-o lumii. Când se adunau mulimile de oameni în jurul Lui, „a grit lor multe în pilde.” Cuvântul „pild” sau „parabol” arat o aciune dramatic, sau o întâmplare obinuit, sau o legtur dintre lucruri i om, îns în aa fel ca s aib, ce-i drept, i un îneles vdit -- dar înelesul adevrat i de cpetenie al ei se afl doar pe trâmul realitilor duhovniceti, în împria duhovniceasc. „Pentru aceasta în pilde griesc lor,” a zis Domnul, „c vzând nu vd, i auzind nu aud, nici îneleg.” De ce oare? „C s’a îngroat inima norodului acestuia.” /Mat. 13:13-15/ Inima îngroat înseamn închiderea i orbirea vederii duhovniceti, care este în inim. Iar aceast vedere duhovniceasc, ce se afl în inim, cuprinde tot ceea ce savanii numesc în chip tulbure „subcontien,” „intuiie” i aa mai departe, i tot aa. 10. „C vou s’au dat a cunoate tainele împriei cerurilor, iar acelora nu s’au dat.” /Mat. 13:11/ Aa le-a grit Hristos ucenicilor Si apropiai. De ctre cine li s’a dat? De ctre El Însui. El a înlturat de pe inimile lor toate depunerile întunecoase i vederea lor duhovniceasc s’a deschis, încât au putut s vad nemijlocit realitile duhovniceti, întocmai ca Adam înainte de pcat, fr pilde i simboluri. Cci Adam cel fr de pcat în Rai era desvârit în citirea noimelor i înelesurilor tuturor fpturilor i lucrurilor zidite. De aceea, Adam a i putut da fiecrei fpturi nume ce se potrivea miezului i
15noimei duhovniceti pe care fiecare fptur o înfia în chip simbolic. Cci nu Ziditorul a ales numele animalelor, ci „le-au adus la Adam s vaz, ce nume le va pune.” Iar Adam nu a greit, ci drept „a pus nume tuturor dobitoacelor i tuturor pasrilor cerului i tuturor fiarelor pmântului.” /Fac. 2:19-20/ 11. Gânditorilor materialiti, oameni cu inimi îngroate, li se pare un lucru mrunt – a da nume animalelor. Negreit este un lucru cu totul mrunt i neînsemnat, dac ne închipuim c Adam a dat nume animalelor aa întâmpltor i fr noim precum materialitii zilelor noastre dau nume cailor i câinilor, mai mult poreclind decât numind. Îns Adam nu a fcut aceasta întâmpltor i fr noim, ci c’o adânc i adevrat vedere a realitii duhovniceti pe care fiecare animal o înfia prin sine. Acea lucrare, nespus de grea pentru un pctos, Adam a svârit-o i repede, i uor. El a citit cu uurin toate simbolurile realitii, de vreme ce i-a fost dat s cunoasc realitile i fr simboluri; s le priveasc cu inima curat precum cristalul în Ziditorul i prin Ziditorul. Aceast cunoatere vizionar, ptrundere, înfptuire, a înnoit-o Mântuitorul cu ucenicii Si apropiai. A înnoit-o, dar nu în grab i dintr’o dat, ci încet i treptat, îndelung-lmurind i curind, i în cele din urm luminând cu Duhul Dumnezeiesc cel Sfânt. 12. Aceast vedere a realitii fr pilde, fr parabole, pe care Adam o avea, dar a pierdut-o, i pe care Apostolii, pierzându-o, iar au dobândit-o, e hrzit nou, tuturor Cretinilor. i noi, toi, am fi avut aceat minunat însuire adamic i apostoleasc, acest sim spre înelegerea nemijlocit a adevrului, dac
16 dup Botez am fi rmas neîntinai i neîntunecai de pcat. Dar tot pcatul pleac privirea dinspre Ceruri ctre pmânt i dinspre Ziditor ctre prpastie. Dup fiecare pcat, noi ne ascundem de Dumnezeu, precum i Adam, pctuind, s’a ascuns „în mijlocul Raiului.” /Fac. 3:8/ Ne ascundem i ne tinuim, pctuind i pctuind, pân ce, într’un sfârit, firea cea dintru afar, tainicul nostru cel lipsit de voin, ajunge s ne fie dumnezeu în locul lui Dumnezeu – adic pân ce adevrul nu piere din faa ochilor notri, iar simbolurile adevrului nu înlocuiesc tot adevrul, toat realitatea. Sau înc i în alte cuvinte: pân ce vederea inimii nu orbete cu totul i noi nu ne dm întru totul vederii dobitoceti a simurilor s ne conduc. i atunci se întâmpl cu noi ceea ce e spus: „orb pe orb urmeaz.” 13. Hristos înc a mai spus: „Duhul este carele d via, trupul nu folosete nimic.” /Io. 6:63/ Nu numai trupul omenesc, ci, în sine, nici un trup din tot Cosmosul nu folosete la nimic. El poate folosi la ceva în viaa aceasta numai dac duhul se folosete ca de o unealt a sa, ca de un simbol al su. Duhul e realitate, trupul e simbol al duhului. Împratul e împrat, i însemnele împratului sânt însemne. Nesocotit ar fi cel ce ar tgdui fiina împratului i ar recunoate drept împrat însemnele împratului. Din pcate, astfel de suflete nenorocite avem i în vremurile noastre Cretine, i în zilele noastre. Parc am tri în vremea împratului Navuhodonosor, cu atâtea i atâtea mii de zile i nopi înainte de Hristos, i nu în vremea împrailor încretinai la 25 de veacuri dup închintorul la idoli Navuhodonosor! Îns voi, Cretinii, nu trebuie s inei seama de
17neînvaii închintori la idoli ai vremii noastre, fie având cunun împrteasc, fie tog de doctor. Voi trebuie s fii contieni c vou vi se descoper adevrul, i c voi sântei cei ce îl cunoatei. Dar – ostenii-v neîncetat, ca într’adevr s îl cunoatei.
II PMâNTUL, SOARELE I STELELE CA SIMBOLURI
1. S’a zis: „Întru început au fcut Dumnezeu cerul i pmântul.” Prin „cer” se înelege împria realitilor duhovniceti, nevzute i netrupeti. Prin „pmânt” se înelege suma simbolurilor acelor realiti, vzute i trupeti. Pmântul este, aadar, o imagine simbolic a cerului. 2. Toate puterile fizice ale Pmântului – de pild, atracia i respingerea, cldura, electricitatea, radia- iile i celelalte – sânt simboluri ale puterilor du- hovniceti din Împria Cerurilor. În sine, acele puteri nu ar fi puteri, nici nu ar putea s fiineze, dac nu ar sta în spatele lor puteri neasemuit mai mari, originare, puteri duhovniceti. i dac deasupra puterilor fizice nu ar fi tria i stpânia puterilor înelegtoare, venice, ele ar slbi, s’ar turbura i ar preface în haos întreaga lume, precum este scris despre Dumnezeu i fpturi: „Întorcându-i dar faa, se vor turbura; lua-vei duhul lor, i se vor sfâri.” /Ps. 103/ 3. Soarele este simbol al lui Dumnezeu Însui. Sfântul Grigórie Cuvânttorul-de-Dumnezeu scrie: „Ce este Soarele pentru cei trupeti, este Dumnezeu pentru cei duhovniceti.” Aa cum Soarele, cu lumina sa, lumineaz i înclzete toate fiinele vii de pe pmânt, aa i Dumnezeu lumineaz toate sufletele
1cu mintea Sa i le înclzete cu dragostea Sa. Fr Soare, mor trupurile; fr Dumnezeu, mor sufletele. Zis-a Moisì norodului Israiltenesc: „c i viaa i moartea am pus înaintea feei voastre... alege viaa, ca s trieti tu i smâna ta.” /Deut. 30:19/ Altfel spus, „cunoate-L pe Dumnezeu, Cel Unul i Viu, Nevzut, i numai Lui s I te închini, iar simbolurilor vzute s nu li te închini ca unor dumnezei, fiindc vei fi închintor la idoli: cunoaterea lui Dumnezeu este via, închinarea la idoli este moarte.” 4. „Cci Domnul Dumnezeu este Soare,” soare i pavz celor drepi, zice cu dumnezeiasc insuflare Prorocul. /Ps. 83/ Cuvintele acestea nu se gsesc în toate traducerile. Fr îndoial, Prorocul Îl are în vedere pe Dumnezeu ca Lumin Venic, ca Lumintor Venic al adevrului, dreptii i dragostei. Prorocul Malahia Îl numete pe Dumnezeu „Soarele dreptii.” /Mal. 4:2; II Pet. 1:19/ Ioán, vztorul de cele tainice, istorisete în Apocalipsa sa cum a vzut cetatea Împratului Ceresc, Ierusalimul cel de Sus, i zice: „i cetatea nu are trebuin de Soare nici de Lun ca s lumineze în ea, c slava lui Dumnezeu o a luminat pre ea.” /Apoc. 21:23/ Iar altundeva, zugrvind slava drepilor, spune: „i noapte nu va mai fi, i trebuin nu au de lumina lmpii i de lumina Soarelui, c Domnul Dumnezeu lumineaz pre ei.” /Apoc. 22:5/ 5. Dar poate c cineva va zice: oare nu Hristos i- a numit pe toi drepii sori, i oare nu este Soarele simbol tuturor drepilor? Cu adevrat a zis Domnul: „atunci drepii vor strluci ca Soarele în împria Tatlui lor.” /Mat. 13:43/ i aceasta, mai tare i mai frumos decât acel Soare vzut i simit. În fapt, vor
20 lumina asemenea lui Dumnezeu, Soarele dreptii. Dar lumina cu care aceia se vor învemânta i vor lumina nu va fi de la ei înii, ci de Dumnezeu, întocmai precum i stelele îi iau lumina de la Soare. Despre aceasta lmurit vorbete Apostolul Pável: „Alta (este) slava Soarelui, i alta slava Lunii, i alta a stelelor.” /I Cor. 15:41/ 6. Prorocul Daniíl spune despre drepi c „vor lumina... ca stelele în veac i înc.” /Dan. 12:3/ i Simeon Metafrastul zice c sfinii se asemuiesc stelelor care, aezate pe crugul ceresc, lumineaz întregului Cosmos. i muli ali duhovnici mari dintotdeauna au socotit stelele ca simboluri ale îngerilor, drepilor i bine-plcuilor lui Dumnezeu, în vreme ce Soarele l-au socotit ca simbol al însui Împratului i Dumnezeului atotputernic. 7. Aadar, noi, Cretinii, socotim Pmântul, Soarele i stelele ca simboluri ale realitilor duhovniceti, i nicidecum ca realitate în sine. Îns pgânii, vechi i noi, au socotit i socotesc aceste corpuri cereti ca realitate în sine. Odat socotite realitate, îndat i idolatrizarea lor! De aceea, pgânii din toate tim- purile au czut în rtcirea întunecat ca acestor lucruri ale Ziditorului s li se închine precum unor idoli. Grecii i se închinau Pmântului numindu-l Ghéa, iar Soarelui numindu-l Apóllon. Dumnezeu- Soarele în Egípt se numea Osiris, iar Luna Isid. Luna era deosebit de adorat în Babilon, Asiria i Arabia sub numele Astarote. Perii – închintorii la foc, se închinau stelelor ca unor dumnezei. 8. Rtcirea închintorilor la idoli, vechi i noi, a venit pentru c nu duhul lor le-a cluzit ochii, ci ochii au cluzit duhul. Duhul, ca un orb, a urmat
21vederii trupeti i s’a închinat celor ce ochii îi artau a fi realitate, a fi dumnezeu. Era nevoie s vin Mântuitorul ca s întreasc duhul slbnogit i s îi dea întâietate asupra ochilor i asupra materiei. i Mântuitorul a venit printre oameni i a vestit adevrul venic: „Duh este Dumnezeu.” /Io. 4:24/ Celor care au auzit i au primit acestea, le-au czut solzii de pe vederea duhovniceasc, precum lui Sávl cel orbit, i ei îndat au vzut i au îneles. Au vzut i au priceput c toate lucrurile în lume, pe care ei pân atunci le adorau ca pe nite dumnezei, ca pe adevr i realitate, nu sânt nimic altceva decât pilde despre Dumnezeu cel Unul Venic i Viu.
III CUNOATEREA AdEVRULUI
De vreme ce Dumnezeu este duh, tot adevrul tre- buie s fie duhovnicesc. Pentru c Dumnezeu i adevrul totuna sânt. Când vorbim despre lucrurile ce cad sub simuri, despre însuirile lor i despre legturile dintre ele, i spunem: „cutare i cutare lucru este adevrat,” nu ne gândim la adevrul în înelesul su absolut i venic, ci în sens relativ i practic. Fiindc în îneles absolut numai Dumnezeu este adevr venic i netirbit. Asta înseamn, oare, c natura zidit e o minciun? Doamne ferete! Îns ea poate s apar i ca minciun pentru dou tipuri de oameni: materialistul European i nihilistul Indian (exist dou feluri de nihiliti: politici i filosofici; aici îl avem în vedere pe nihilistul filosofic). Când materialistul spune: „Aceast natur, pe care o vedem i o observm, cu întreaga sum a însuirilor i faptelor sale vzute, ea însi înfieaz tot adevrul, toat realitatea, tot ce îndeobte poate exista,” atunci natura într’adevr se arat ca minciun. Ea se arat deopotriv ca minciun, de la un cap la altul, duhului nihilistului, când acesta mrturisete i zice: „Aceast natur, cu toate însuirile i faptele sale, este amgire, vis, nimic.” Astfel, atât unul, care pretinde c natura ce cade sub simuri este adevrul în sine, cât i cellalt, care zice c natura ce cade sub simuri este minciun, vis i iluzie,
23mrturisesc amândoi un la fel de mare neadevr. Natura este simbol al adevrului. Lumea fizic este expresia vzut a lumii duhovniceti, nevzute. Cea dintâi este simbol, a doua este noima simbolului, este duh i realitate. Când Sfântul Ioán Damaschin, poet Cretin, zice: „Cu adevrat, deertciune sânt toate, viaa este umbr i vis,” el nu gândete nici pe departe ca nihilistul Buddhist. El privete cu duh vizionar viaa cea real i venic, fa de care viaa trupeasc de pe pmânt este cu adevrat ca o umbr i ca un vis. „Deertciune” numete toate cele dup care oamenii neduhovniceti alearg în aceast lume, cutând adevrul i fericirea. Lumea în sine nu este amgire, pentru c Fctorul ei este Dumnezeul cel adevrat. Din izvorul adevrului, cum ar putea s curg minciun? Îns lumea poate prea amgire celui care caut în ea ceea ce ea nu are i nu este. Ca i cum ar vâna Luna în ap!
IV MINERALELE CA SIMBOLURI
1. Piatra Îl simbolizeaz în primul rând pe Însui Hristos. Aceasta s’a spus dintru început prin Proroci. Cea de-a patra împrie pe care a vzut-o în vis împratul Navuhodonosor sub chipul unui idol din fier i pmânt simboliza Împria Romanilor. Piatra prvlit din munte, care a lovit în acel idol i l-a nruit în pulbere, Îl preînchipuia pe Hristos, Întemeietorul unei noi împrii a împriilor, care „va sta în veci,” dup înainte-vederea Prorocului Daniíl. /Dan. 2:44/ 2. Marele Isaía Îl numete pe Hristos „piatr de po- ticnire” – „piatr de poticnire i piatr de sminteal” /Rom. 9:33; Isa. 8:14/ de care se vor poticni muli, „i vor cdea i se vor zdrobi... piatr de mult pre, aleas, în capul unghiului, cinstit întru temeliile ei, i cel ce va crede întru dânsa nu se va ruina.” /Isa. 8:14-15; 28:16/ Astfel de piatr a pus Dumnezeu în Sion, în muntele cel sfânt al Su, ca s fie temelie a noii împrii, celei nepieritoare – a împriei Cretineti. Minunat este aceast Piatr, îns i înfricoat. Minunat este pentru cei ce o primesc, iar înfricotoare pentru cei ce o leapd. 3. Bunul Hristos n’a rostit niciodat cu gura Sa cuvinte mai cumplite ca acestea: „Tot cela ce va cdea preste acea piatr se va sfrâma; iar preste carele va cdea, spulbera-va pre el.” /Lc. 20:18/
25Prin aceste înfricotoare cuvinte, El le-a amintit tuturor ziditorilor – ziditorilor de suflet, de familie, de societate, de popor, de stat, ai omenirii – s nu îndrzneasc cci nu pot zidi în afara Lui, Care este Piatra de Temelie. Theofílact al Ohridei zice: „Evreii sânt spulberai ca pleava (de aceast piatr), i sânt împrtiai prin întreaga lume. Dar ia aminte c mai întâi ei au czut pe aceast piatr (adic s’au smintit), i apoi piatra a czut asupra lor i i-a pedepsit.” /Tâlcuire la Evanghelia dup Lúca/ 4. Piatra, care Îl simbolizeaz pe Hristos, simbolizeaz totodat i credina statornic în Hristos. Când Apostolul Pétru i-a mrturisit credina în Domnul zicând: „Tu eti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu,” Domnul i-a dat rspuns: „Tu eti Pétru,” (iar „Pétru” înseamn piatr), „i pre aceast piatr voiu zidi biserica Mea” – adic pe credina creia i-ai dat glas acum. Iar acelai Pétru îi numete pe credincioi „pietre vii,” zicând într’o epistol a sa: „Ctre carele apropiindu-v, cela ce este piatra cea vie... i voi, ca nite pietri vii, v zidii cas duhovniceasc.” /I Pet. 2:4-5/ Pentru c toi câi în Hristos s’au botezat, în Hristos s’au îmbrcat, i s’au asemnat lui Hristos. De aceea îi i numete Apostolul pe Cretini cu numele lui Hristos: „pietre vii.” Mulimea pietrelor din lume simbolizeaz mulimea credincioilor de la facerea pân la sfâritul vremurilor, potrivit fgduinei fcute de Dumnezeu lui Avraam, c urmaii lui cei dup dreapta credin vor fi „ca nisipul cel de pre rmurile mrii.” /Fac. 22:17/ 5. Oamenii care îi zidesc viaa pe Hristos ca pe o piatr statornic sânt numii în Evanghelie „înelepi,” iar cei ce zidesc pe nisip „nebuni.”
26 Zidirea celor înelepi st în picioare i dinuie, iar zidirea celor nebuni cade i se sfrâm din pricina vânturilor i vifornielor. În vremurile strvechi, oamenii apostaziaser, i s’au gândit s zideasc un turn pân la ceruri. i au început s îl zideasc din pmânt uscat, din crmid. Dumnezeu îns a sfrâmat zidirea lor, pentru c nu era pe piatr, pe piatra credinei, ci pe nisipul i pe noroiul necredinei – altfel spus, nu era pe credina în Dumnezeu, ci pe credina în om. Aa din veac se sfrâm i în veac se va sfrâma toat zidirea care nu este în numele adevratului Dumnezeu i pe credina în El. Iar nisipul este simbolul nestatorniciei i slbiciunii. 6. Aurul este simbolul adevrului. Mághii de la Rsrit I-au adus în dar Împratului nou-nscut aur, tmâie i smirn. Gur-de-Aur tâlcuiete în felul urmtor darurile acestea: cunoaterea adevrului, ascultarea i dragostea. Aurul nu se schimb, nu amgete: cum este în coroana împrteasc, aa-i i-n pmânt, i-n ap, i-n foc – totdeauna acelai. Ca atare, dintotdeauna aurul a însemnat pentru de- Dumnezeu-cuvânttorii i înainte-vztorii Cretini o icoan a adevrului – nu adevrul însui, ci doar un chip al adevrului, un simbol al adevrului. 7. Nu aurul este luat ca temelie, ci piatra. Pentru c temelia trebuie s fie tare, iar aurul este moale. Credina este pus la temelia mântuirii noastre. Aurul reprezint zidirea, care se face, în continuare, pe piatra credinei. Altfel spus, cui are credin în Hristos tare ca piatra, i se descoper dup aceea adevrul credinei, luminos în curie precum aurul, i moale în mil precum aurul. Pentru c mila este nedesprit de adevr, precum este scris: „mila i
27adevrul s’au întâmpinat.” /Ps. 84:10/ Adevrul e luminos i bun, dup cum aurul e strlucitor i moale. De aceea spune Apostolul Pável c pe piatr st aurul, ce va s zic: pe credin st adevrul. /I Cor. 3:11-12/ 8. Iar c aurul este doar simbol al adevrului, i nu adevrul însui, este limpede din Lege, care oprea cu cea mai mare asprime închinarea la aur i facerea de idoli din aur. /Ie. 32/ C aurul este numai un simbol, nu un adevr, se vede i din descrierea pe care o face Ioán Cetii cereti. Ioán a privit în vedenie Ierusalimul ceresc, despre care spune c „era zidria zidului ei iaspis, i cetatea aur curat asemenea sticlei ceii curate.” /Apoc. 21:18/ Dar întrucât lumea duhovniceasc nu poate fi zidit din lucruri materialnice, înseamn c i cuvântul „aur” nu are aici îneles de aur obinuit, ci de adevr. Iar adevrul este din toate prile curat i strveziu. De aceea i zice Vztorul de cele tainice: „asemenea sticlei ceii curate,” pentru c vorbete de adevr, nu despre aurul obinuit, care n’aduce nicidecum a sticl. 9. Credina e temelia vieii aici, pe pmânt. În ceruri nu e nevoie de credin. Acolo se triete prin vedere, nu se mai triete prin credin. De aceea, piatra obinuit – simbolul credinei – nu este deloc pomenit în vedeniile cereti ale Sfântului Ioán. El n’a vzut la Cetatea cereasc temelii de piatr, ci altfel de temelii. El pomenete dousprezece pietre de pre ca temelie a Cetii cereti, i anume: „iaspis, safir, halchidon, smaragd, sardonix, sardion, hrisolithos, viril, topaz, hrisoprasos, iachint i ametist.” Aceste pietre preioase simbolizeaz dousprezece puteri sau virtui, care lumineaz fiecare cu o lumin
2 proprie. Cele dousprezece pori ale Cetii sânt din „dousprezece mrgritaruri... i ulia cetii - aur curat ca sticla cea luminoas,” /Apoc. 21:21/ ceea ce va s spun c pe lumea cealalt aurul îi pierde valoarea i se pune în caldarâmul strzilor, sub picioare, pentru c acolo adevrul este la vedere, i nu mai e nevoie de simbolismul aurului. 10. Sarea e simbolul Cretinului adevrat, care îi drege i pe alii. Sufletul srat bine cu învtura lui Hristos nu este supus stricciunii, ci ajut totodat i aproapelui, ca s se pstreze i s nu se strice. „Voi sântei sarea lumii,” a zis Marele nostru Domn. Este vorba nu numai de Apostoli i clerici, ci de toi Cretinii îndeobte. Dac Cretinismul i-ar pierde puterea sa i ar fi searbd, cu ce s’ar mai sra neamul omenesc? i ce l-ar mai feri atunci de stricciune? Dac sufletul n’are în el adevrul lui Hristos, se face nesrat, searbd; se stric i putrezete, i odat cu trupul se preface în putreziciune. Sarea mai înseamn i harul ceresc, dup cuvântul Fericitului Theofílact, care zice: „Iar ca s crezi c sarea înseamn harul, ascult-l pe Pável: „Cuvântul vostru totdeauna s fie cu har, dres cu sare.” /Tâlcuirea la Evanghelia dup Lúca, la 14:34/ Aadar, sarea este simbolul Cretinului în lume i al harului în Cretin.
V PLANTELE CA SIMBOLURI
1. Ca pomul s poat crete, el trebuie s fie înrdcinat în pmânt. Tot aa i sufletul trebuie s fie înrdcinat în Împria duhovniceasc, cereasc, pentru c aceea este pmântul lui, în care se înrdcineaz i din care crete. 2. Ca pomul s poat crete, trebuie s fie adpat cu ap. Tot aa i sufletul trebuie s fie adpat cu harul Duhului Celui Sfânt, ca s fie sntos i puternic. Sfântul Antónie spune: „Pomii, de nu se vor adpa cu ap, nu vor putea crete: nici sufletul nu poate crete dac nu soarbe din dulceaa cea cereasc. Cresc numai sufletele care au primit Duhul i sânt udate cu dulceaa cea cereasc.” 3. Ca pomul s poat aduce road, trebuie s aib lumin i cldur de la Soare. Tot aa i sufletul trebuie s fie luminat i înclzit de Dumnezeu, Soarele dreptii celei venice. Pentru c numai în lumina i în cldura care vin de la Dumnezeu, Cel viu i de-via-Fctor, poate sufletul s triasc, i s creasc, i s aduc road. 4. Crinul ca simbol al lipsei de griji. „Socotii crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici torc.” /Mat. 6:28/ Totui, sânt îmbrcai atât de frumos, cum nu a fost vreodat Împratul Solomon în toat slava lui. Nil Sinaitul vorbete despre simbolismul crinului i zice: „Despre sufletul cel desvârit s’a zis c este ca
30 un crin între spini, iar aceasta însemneaz sufletul ce triete lipsit de grij între cei ce se grijesc de multe.” /Pentru iubirea de argini/ 5. Mslinul ca simbol al alegerii harice. Domnul a ales poporul lui Israíl ca pe un mslin între pomii slbatici, ca s fie poporul Lui ales. /Ier. 11, 16/ „Mslini” mai sânt numii Ilie i Enoh, ce se vor arta ca înainte-mergtori ai Celei de-a Doua Veniri a lui Hristos. Pe acetia i-au vzut mai înainte în descoperire i Prorocul Zaharía, i Sfântul Ioán, cum stteau înaintea Scaunului slavei în ceruri sub chipul a doi mslini. /Zah. 4:3; Apoc. 11:4/ Ca pomul ce d untdelemn i ca pomul cu traiul cel mai îndelungat între pomii pmântului, mslinul simbolizeaz i orice om plin de har, care lumineaz cu mila i cu adevrul de la Duhul lui Dumnezeu i care, prin credin, s’a înrdcinat în viaa venic. Psalmistul d mrturie: „Iar eu ca un mslin prearoditoriu în casa lui Dumnezeu: ndjduit-am spre mila lui Dumnezeu în veac i în veacul veacului.” /Ps. 51:7/ 6. Smâna este simbolul cuvântului lui Dumnezeu. „arina este lumea,” a zis Domnul. „Smâna cea bun... sânt fiii Împriei; iar neghinile sânt fiii celui viclean.” /Mat. 13:37-38/ 7. Grâul înseamn învtura lui Dumnezeu, înv- tura lui Hristos, smâna cea bun, dimpotriv fa de neghin, care înseamn smâna cea diavoleasc. „Dar dormind oamenii, a venit vrjmaul lui i a smnat între grâu neghini.” /Mat. 13:25/ Cretinii care pstreaz într’înii smâna cea dumnezeiasc a lui Hristos i o îngrijesc pân la seceri se vor mântui, pe când cei nepstori, care îngrijesc în sine pleava în locul grâului, vor pieri. Despre aceasta a
31dat mrturie i Sfântul Ioán Înainte-Mergtorul, zicând c Dumnezeu „va aduna grâul lui în jitni iar plevele le va arde cu foc nestins.” /Mat 3:12/ Aadar, grâul mai înseamn i Cretinii adevrai, care au pstrat în ei smâna lui Dumnezeu, iar pleava înseamn necredincioii i pctoii. Domnul a dat pilda putrezirii smânei de grâu sub pmânt ca pe o închipuire a morii i învierii Sale, i totodat ca pe o închipuire a morii omului celui vechi i a naterii celui nou, în fiecare din noi. /Io. 12:24; I Cor. 15:36/ 8. Strugurii i spinii, smochinele i ciulinii sânt simboluri ale oamenilor buni i vicleni. „Au doar vor culege din spini struguri sau din ciuline smochine?” Nu, ci din vi i din smochin se culege rod bun, iar din spini i ciulini rod ru. „Aa c tot pomul bun roade bune face, iar pomul putred roade viclene face. Nu poate pomul bun s fac roade viclene, nici pomul putred s fac roade bune. Deci tot pomul care nu face road bun se taie i în foc se arunc. Pentru aceea, din roadele lor vei cunoate pre dânii.” /Mat. 7:16-20/ Despre cine vorbete aici Domnul? Despre pomi sau despre oameni? De bun seam c despre oameni. Pomii sânt luai doar ca simbol al oamenilor – fie buni, fie vicleni. 9. Via este simbol al lui Hristos, iar mldiele – simbol al celor ce Îi urmeaz. „Eu sânt via, voi mldiele,” a grit Domnul ctre ucenicii Si. Via este în parte vzut i în parte ascuns. La fel i Fiul lui Dumnezeu: în parte e cunoscut i în parte necunoscut. Fr vi, mldiele nu pot nici s creasc, nici s aduc road. De aceea a mai zis El i: „fr de mine nu putei face nimic.” Oamenii buni
32 iau din Hristos sev de via, se hrnesc cu El i aduc road bun, ca o mldi bun pe vi. Iar oamenii vicleni se rup de Hristos, drept pentru care se usuc i rmân sterpi ca nite mldie ce sânt tiate. Ca atare, cei dintâi vor rmâne ca nite mldie roditoare, iar ceilali vor fi aruncai în foc ca nite mldie uscate. /Io. 15:1-6/ 10. Arborele de mutar este simbol al Împriei cerurilor întrucât crete i din mic se face mare. „Care este mai mic decât toate smânele, iar dac crete, mai mare este decât toate legumile i se face copac, încât vin pasrile cerului i slluiesc în ramurile lui.” /Mat. 13:32/ La fel i Împria cerurilor: crete în sufletul omenesc mai mare decât orice altceva ce crete în suflet, i cu ramurile sale intr în ceruri, i îngerii lui Dumnezeu se slluiesc în ramurile lui. 11. Finicul i cedrul Libanului sânt simboluri ale oamenilor drepi. „Dreptul ca finicul va înflori, i ca i chedrul cel din Liván se va înmuli... Înc se vor înmuli întru btrânee unse i bineptimind vor fi.” /Ps. 91:12/ 12. Busuiocul i siminocul – mai ales busuiocul – sânt foarte îndrgii de Cretinii pravoslavnici din Balcani. Ei sânt simbol al sufletului drept, ce rspândete bun mireasm cereasc tot mai mult, pe msur ce trupul îmbtrânete i se ofilete. Pentru c aceste dou flori miros mai frumos când se ofilesc i se usuc, decât atunci când sânt verzi. Busuiocul se întrebuineaz i la sfinirea apei. Atunci este simbol al bunei-miresme harice a lumii de Sus, care, cu puterea crucii, pzete apa de stricciune. 13. Iarba i florile îndeobte simbolizeaz faptul c viaa trupeasc i slava omeneasc cea dinafar
33sânt trectoare. Despre aceasta, Apostolul Pétru scrie precum urmeaz: „Pentru c tot trupul este ca iarba, i toat slava omului ca floarea ierbii: uscatu- s’a iarba i floarea a czut.” /I Pet. 1:24; Ps. 102:15/ Potrivit Psalmistului, soarta ierbii este simbol al sorii necredinciosului. „Când au rsrit pctoii ca iarba, i s’au ivit toi cei ce lucreaz frdelegea, ca s piar în veacul veacului.” /Ps. 91:7-8/ i altundeva zice: „Nu râvni celor ce viclenesc, nici zavistui pre cei ce fac frdelegea; cci ca iarba curând se vor usca i ca verdeaa buruienii degrab vor cdea.” /Ps. 36:1-2/ Drepii sânt ca iarba doar în privina trupului, pe când necredincioii sânt în toate privinele ca iarba trectoare.
VI VIETILE CA SIMBOLURI
1. Porumbelul este simbol al Duhului celui Sfânt. Duhul Sfânt S’a i artat în chip de porumbel. Ast- fel, când Domnul S’a botezat în Iordan „a vzut Duhul lui Dumnezeu pogorându-se ca un porumb i viind preste dânsul.” /Mat. 3:16/ Însemnând ne- rutatea, porumbelul Îl înseamn pe Duhul Cel Dumnezeiesc. Pentru c porumbelul este o vietate de o rar nerutate, i prin aceast însuire a sa Îl simbolizeaz pe Dumnezeu Duhul, în care nu este nici o rutate. 2. arpele este simbol al satanei. El i-a slujit ca unealt satanei când acesta a amgit-o i a îndemnat-o spre pcatul neascultrii fa de Ziditor, fiind singura vietate de pe pmânt asupra creia Dumnezeu a rostit blestem: „blestemat fii tu din toate dobitoacele i din toate fiarele pmântului.” /Fac. 3:14/ De aici se trage acea grozav dumnie care exist între arpe i orice alt vietate de pe pmânt. Când Domnul le-a zis ucenicilor: „fii înelepi ca erpii,” El S’a gândit la bgarea de seam cu care se mic arpele. Îns îndat a adugat: „i blânzi ca porumbeii.” „Întrucât,” zice Gur-de-Aur, „nu-i nici un folos de pe urma înelepciunii dac ea nu se îmbin cu nerutatea.” /Fericitul Theofílact, Tâlcuire la Evanghelia dup Matéi/ Dimpotriv, o asemenea înelepciune erpeasc este pentru om
35foarte primejdioas. Isidor Pelusiotul lmurete spu- sele cu pricina precum urmeaz: „A pzi credina cum îi pzete arpele capul; a te dezbrca de omul cel vechi cum se dezbrac arpele, npârlind, de pielea cea veche.” /Isidor Pelusiotul, Scrisori/ 3. Npârca, arpe aprig i veninos, este simbol atât al diavolului, cât i al tuturor celor care fac voia lui. Înainte-Mergtorul i-a numit pe întâi-stttorii Evreilor: „pui de npârci.” i gura Domnului a repetat asta. /Mat. 3:7; 23:33/ În cele din urm, Domnul le-a zis pe fa înritelor cpetenii Evreieti: „Voi din tatl diavolul sântei.” /Io. 8:44/ De aici reiese limpede c npârca înseamn diavolul, iar puii de npârc – fiii diavolului. 4. Mielul, oaia i lupul. Mielul este simbol al lui Hristos. „Iat Mielul lui Dumnezeu!,” a strigat Înainte-Mergtorul când l-a vzut pe Hristos. Iar Ioán, Vztorul de cele tainice, L-a vzut pe Hristos în chip de Miel pe Scaunul ceretii slave. Oile înseamn cei ce urmeaz lui Hristos cu credin, iar lupii – necredincioii i pgânii. „Oile mele glasului meu ascult, i eu cunosc pre dânsele, i vin dupre mine.” /Io. 10:27/ „Iat eu trimit pre voi ca oile în mijlocul lupilor.” /Mat. 10:16/ Este limpede c nu e vorba despre oi i despre lupi, ci despre oameni. 5. Câinii i porcii sânt simbol al necredincioilor îndrtnici, învârtoai i împietrii. i câinii înseamn cu osebire curvarii, iar porcii – lacomilor. De aceea a i zis Mântuitorul: „Nu dai sfintele câinilor, nici lepdai mrgritarele voastre înaintea porcilor.” 6. Cloca i puii. Precum cloca îi adun cu grij puii, i îi hrnete, i-i înclzete: întocmai i Mântuitorul îi adun pe credincioii Si. Aa a vrut
36 El s îi adune, i s-i hrneasc i s îi înclzeasc cu dragoste pe fiii lui Israíl, îns ei nu au vrut. /Mat. 23:37/ Aadar, cloca este în acest îneles simbol al lui Hristos, iar puii sânt simbol al adevrailor urmtori ai lui Hristos. 7. Calul este simbolul slugii asculttoare i cre- dincioase. Dionisie Areopaghitul scrie c el înseamn ascultarea. Într’un canon din Octoih, Apostolii sânt asemuii unor cai iui de picioare, în înelesul slujirii aduse cu credin lui Dumnezeu i al repeziciunii cu care au purtat Vestea de bucurie pe tot pmântul. 8. Omul, leul, taurul i vulturul sânt cele patru vieti simbolice pe care Prorocul Iezechiíl i Sfântul Ioán le-au vzut în descoperire cum stteau sub Scaunul celui Preaînalt. /Iez. 1:5; Apoc. 4:6/ Dup sfinii scriitori, aceste patru vieti înseamn cele patru virtui de temelie: înelepciunea, vitejia, dreptatea i curia. C omul înseamn înelepciunea, iar leul – vitejia, e limpede. Taurul înseamn dreptatea pentru c el era animalul de jertf care se aducea prinos pentru pcat, spre îndreptire. Vulturul în zbor înseamn curia pentru c se înal la mari înlimi, iar acolo este curat. Aceste patru vieti simbolice mai înseamn i feluritele Puteri duhovniceti care înconjur Scaunul lui Dumnezeu, care zi i noapte cânt: „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaoth!” 9. Broatele, pduchii i alte gângnii cu care a btut Dumnezeu Egiptul în vechime /Ie. 8/ înseamn feluritele pcate omeneti, svârite cu cuvântul i cu lucrul. Iar microbii i bacteriile cele nevzute înseamn pcatele omeneti cele nevzute, svârite cu gândul. Dac omul nu înbu gândurile cele rele din el, acestea se înmulesc i prind putere în suflet
37întocmai ca microbii în trup, aducând sufletul într’o stare de boal grea i chiar aductoare de moarte. 10. Fiarele slbatice îndeobte înseamn patimile mari. Dup cum fiarele slbatice sfâie trupul, aa i patimile sfâie sufletul. Fctorul i-a dat lui Adam stpânire asupra tuturor patimilor; de aceea avea el putere i asupra tuturor fiarelor ca simboluri ale patimilor. Oamenii sfini, care prin Noul Adam, Hristos, au dobândit stpânire asupra patimilor, au dobândit prin aceasta i stpânirea asupra fiarelor slbatice.
VII CUNOATEREA AdEVRULUI
Când Ziditorul lumii i-a fcut pe protoprinii notri, le-a zis: „Stpânii petii mrii i pasrile ceriului i toate dobitoacele i tot pmântul i toate vietile, carile se târsc pre pmânt!” /Fac. 1:28/ Aceast porunc a lui Dumnezeu o parafrazeaz Psalmistul, spunând: „L-ai pus preste lucrurile mâinilor tale; toate ai supus sub picioarele lui, oile i boii, toate, înc i dobitoacele câmpului, pasrile ceriului i petii mrii, cele ce strbat crrile mrilor.” /Ps. 8:6-8/ Ce înseamn toate acestea? În orice caz, nu „a cuceri natura” în sensul modern, adic a trage foloase de pe urma ei, dar în acelai timp a i te închina ei, în locul lui Dumnezeu (i deci, în fapt, a te supune ei)! Ci înseamn: „Omule, tu s stpâneti peste simboluri, nu ele peste tine.” Sau: „Omule, toate fpturile s fie la picioarele tale ca o carte citit i îneleas, iar tu cu duhul tu s te ii de ceruri, de împria realitilor duhovniceti. Toate sânt mai prejos de tine, toate sânt la picioarele tale, iar tu eti mai prejos doar decât Fctorul tu, eti la aternutul picioarelor Lui.” În Biblie se spune limpede c este închinare la idoli a-i face dumnezeu din vreo fptur a lui Dumnezeu, fie aceasta Soare, sau Lun, sau stea, sau piatr, sau lemn, sau vietate, sau dumbrav, sau muni – din vreo fptur a lui Dumnezeu sau
3din vreun lucru al mâinilor omeneti. Pentru c închinarea la acestea este închinare la liter, nu la duh; la simbol, nu la realitate. Citirea dup liter a naturii este idolatrie. i orice idolatrie îl separ pe om de realitile duhovniceti, în primul rând de Dumnezeu. „Duh este Dumnezeu, i cei ce se închin lui, în duh i adevr trebuie a se închina.” Pentru închintorii la idoli, ca i pentru filosofii materialiti – ei fiind, de fapt, totuna – na- tura este ca scrierea Chinezeasc. Pentru un strin ignorant care ar vedea pentru prima dat scrierea Chinezeasc, aceasta ar prea estur, ornamentic, fermectur pestri, fr nici un rost i însemntate luntric. Închipuii-v c în faa acestei scrieri se afl un ignorant i un Chinez tiutor de carte. Ignorantul ar privi i ar vedea numai fermectura pestri, intuindu-i toat luarea-aminte asupra liniilor, unduirilor i dungilor acestei scrieri, pe când Chinezul nu ar lua seama la slovele pestrie, ci ar purcede grabnic s urmreasc înelesul, însem- ntatea de gând i duh cuprins în acele slove pestrie. Ignorantul i-ar ainti i ochii, i duhul la forma dinafar a scrierii, pe când Chinezul ar privi scrierea doar cu ochii, iar cu duhul ar cuprinde duhul din slove. Iat o imagine foarte nimerit a închintorii la idoli – crturari sau necrturari – pe de o parte i a adevrailor Cretini pe de alt parte. Pentru cei dintâi, simbolurile sânt ascunse i pentru simuri i pentru duh, iar ceilali cu simurile privesc simbolurile, iar cu duhul citesc duhul.
VIII LUCRURILE I UNELTELE CA SIMBOLURI
1. Aria, lopata, hambarul. Aria înseamn lumea. Lopata înseamn Judecata lui Dumnezeu. Iar ham- barul înseamn Împria lui Dumnezeu. Drepii se adun în Împria Cerurilor ca grâul în hambar, iar pctoii sânt lepdai în muncile iadului ca pleava în foc. 2. Cetatea de pe munte înseamn aceiai oameni care mai înainte au fost numii „sare” i „lumin.” Aa cum o cetate aflat pe un munte nu poate rmâne ascuns privirilor, aa i urmtorii lui Hristos cei înali cu duhul. 3. Lumânarea de sub obroc i lumânarea din sfenic. Acestea sânt simboluri ale omului luminat de ctre Dumnezeu. Cea dintâi lumânare înseamn omul astfel luminat, ce fie c se ascunde singur, din sme- renie, fie c-i pus în umbr, din zavistie, de vecini. i una, i alta sânt în zadar. A doua lumânare arat adevrata soart a unui astfel de om. Dumnezeiasca purtare-de-grij îl descoper i-l înal ca pe o lumânare în sfenic, s lumineze lumii. 4. Cmara înseamn odaia cea tainic a casei. C- mara luntric a omului este inima. „Iar tu, când te rogi, intr în cmara ta.” /Mat 6:6/ i acolo roag-te, spre deosebire de farnicii ce se roag în vzul lumii. Intr în inima ta cu mintea ta, oriunde te-ai afla, i, lepdând toat amintirea cea de din-
41afar, d-te lui Dumnezeu cu totul în rugciune. 5. Ua Îl simbolizeaz pe Hristos, dup propriile Lui cuvinte: „Eu sânt ua; prin mine de va intra cineva, se va mântui.” Afar de El nu e alt intrare în Împria Cerurilor. i ua aceea este strâmt, tot dup cuvintele Sale: „intrai prin poarta cea strâmt.” De ce strâmt? Ca, strecurându-ne prin ea cu osteneal, s lepdm de pe noi pielea de arpe a omul cel vechi, firesc, cu care nu se intr în Rai. 6. i calea Îl înseamn pe Hristos. „Eu sânt calea, adevrul i viaa,” a zis El despre Sine. 7. Casa zidit pe piatr înseamn Biserica lui Hris- tos, zidit pe credina în Fiul lui Dumnezeu. Ea înseamn totodat i educarea tineretului pe temelia evanghelic. În timp ce casa zidit pe nisip înseamn orice zidire duhovniceasc i moral cldit pe ceva potrivnic lui Hristos. 8. Burdufurile noi i vinul nou simbolizeaz înv- tura lui Hristos i oamenii cei noi. Prin pocin, oamenii se schimb, se curesc i se înnoiesc, i se fac noi. În oameni ca acetia poate s încap doar învtura cea nou a lui Hristos. Fariseii erau ca nite burdufuri vechi, drept care nici n’a putut încpea în ei învtura cea nou i tare a lui Hristos. 9. Petecul nou i haina veche. Acestea simbolizeaz obinuita metod necretineasc de a se drege pu- intel omul cel vechi, de a se cârpi puin cu ceva nou, în timp ce el, de fapt, rmâne vechi. Lucrul acesta este valabil i pentru toate încercrile superficiale de a drege lucrurile în societatea omeneasc prin cârpeal, în locul înnoirii din temelie prin Hristos. Precum petecul cel nou se desprinde grabnic de haina veche i cade, iar jerpelitura devine mai mare
42 i mai caraghioas, tot aa i de cei învechii în pcate se desprinde învtura nou, dumnezeiasc, încât rnile cele vechi se arat mai adânci i mai groaznice decât înainte de cârpeal. 10. Jugul e simbol al robiei. Dou sânt cele mai grele robii: la popoarele pgâne i la patimi, iar cea dintâi are loc datorit celei de-a doua. /vezi Ieremia 27/ În locul tuturor jugurilor grele pmânteti, Hristos îi îmbie pe oameni cu jugul Su, care defel nu este apstor: „Jugul meu este bun!” 11. Crucea este simbol al mântuirii, prin ptimirea de bunvoie a omului dinafar pentru cel luntric, totul din dragoste pentru Hristos, Cel ce iubete. Crucea e nebunie pentru cei ce pier i putere a lui Dumnezeu pentru cei ce se mântuiesc. /I Cor. 1:18/ Zis’a Domnul: „i cela ce nu va lua crucea sa i s vie dupre mine, nu este mie vrednic.” /Mat. 10:38/ Crucile noastre sânt mici i uoare fa de Crucea Lui, deoarece fiecare dintre noi poart crucea pentru pcatele sale, pe când El a luat o Cruce neasemuit de grea pentru pcatele lumii întregi. De asta i spune: „crucea sa,” nu: „crucea Mea.” 12. Paharul chinului lui Hristos este simbol al mântuirii noastre. Paharul sângelui lui Hristos înseamn Noul Legmânt al lui Dumnezeu cu oamenii. „Acest phar legmântul cel nou este,” spune Apostolul. /I Cor. 11:25/ Iar Domnul Însui a zis: „Bei dintru acesta toi, c acesta este sângele meu al legmântului celui nou.” /Mat. 26:27-28/ Legmântul cel Vechi era întemeiat pe sângele dobitoacelor necuvânttoare, pe când cel Nou este întemeiat pe sângele Drep- tului, pe sângele Celui ce este cuvântarea însi – singurul i adevratul Cuvânt al lui Dumnezeu.
4313. Paharul i blidul. Paharul i blidul obinuit înseamn omul curat sau necurat. Este mai impor- tant s curei paharul i blidul pe dinuntru decât pe dinafar. Deopotriv, este mai important s pstrezi curat sufletul decât trupul. „Farisee oarbe, curete întâi luntrul pharului i blidului, ca s fie i cea dinafar a lor curat.” /Mat. 23:26/ 14. Mormintele vruite i vopsite înseamn oamenii cei farnici. Degeaba sânt mormintele împodobite pe dinafar, dac pe „dinluntru pline sânt de oasele morilor i de toat necuria.” /Mat. 23:27/ Oasele de mori înseamn inimile împietrite i cugetul înelat al oamenilor care nu se las înrâurii de Du- hul lui Dumnezeu. Toat necuria înseamn viciile i patimile cele puturoase. Toate acestea sânt îns mascate la oamenii cei farnici printr’o corectitudine exterioar, ca la mormintele vruite. 15. Punga e simbol al odoarelor buntilor cereti. La fel i comoara. „Fcei vou pungi carile nu se învechesc, comoar neîmpuinat.” /Lc. 12:33/ 16. Fcliile aprinse i mijloacele încinse sânt simbol al minii luminate de credina lui Hristos i al trupului încins cu înfrânarea. /Lc. 12:35/ 17. Casa e simbol al ceretilor lcauri. „În casa Tatlui meu lcauri multe sânt.” /Io. 14:2/ Biserica, ca lca, este simbol al trupului omenesc. „Au nu tii c trupul vostru lca celui dintru voi Sfânt Duh este?” /I Cor. 6:19/ 18. Toiagul e simbol al stpânirii i al domniei. El amintete îns i de îngerul pzitor, care se afl de-a dreapta omului, ajutându-l s nu cad în mlatina pcatului. 19. Sabia e simbol al cuvântului lui Dumnezeu, ca i
44 smâna. Numai c smâna înseamn graiurile lui Dumnezeu cele vestite, iar sabia – puterea cuvintelor lui Dumnezeu. „i din gura lui sabie cu dou ascuituri ascuit ieind,” spune Vztorul de cele tainice Ioán. /Apoc. 1:16/ Pável poruncete: „luai i sabia Duhului, care este graiul lui Dumnezeu.” /Efes. 6:17/ 20. Pavza înseamn credina. „Preste toate luând pvaza credinei.” /Efes. 6:16/ i, cu adevrat, cre- dina îl apr pe om în aceast via mai mult decât orice altceva. 21. Sgeile sânt simbol al ispitelor ce nvlesc asupra omului. Ele înseamn mai cu seam nevzutele lo- vituri asupra sufletelor noastre de la nevzutele duhuri ale întunericului. Duhurile întunericului arunc în sufletele noastre gânduri rele i pofte rele atât de repede i pe neateptate, precum sgeata vântorului lovete cerbul care bea linitit ap din izvor, nebnuind primejdia. Apostolul le poruncete credincioilor s vegheze cu toat rbdarea i ru- gciunea ca s poat „stinge toate sgeile vicleanului cele aprinse.” /Efes. 6:16/
IX FAPTELE, STRILE I OCUPAIILE CA SIMBOLURI
1. Naterea trupeasc este simbol al naterii duhovniceti. Domnul a zis lui Nicodim: „De nu se va nate cineva de sus, nu va putea s vaz împria lui Dumnezeu,” adic împria realitilor duhov- niceti. 2. Naterea din femeie este închipuirea naterii omului duhovnicesc în omul firesc, trupesc. „Femeia când nate, întristare are... Iar dac nate copilul, nu-i mai aduce aminte de durere, pentru bucuria c s’a nscut om în lume.” /Io. 16:21/ 3. Preschimbarea apei în vin simbolizeaz pres- chimbarea minunat a omului pmântesc în om ce- resc. Svâritorul acestei preschimbri este Hristos, prin Duhul Sfânt. Nimeni altul nu e în stare s fac aceast minune, adic s îndumnezeiasc sufletul i s înduhovniceasc trupul. 4. Pilde sau simboluri ale Împriei Cereti sânt: semntorul care seamn smân în arina sa; bobul de mutar, care din smâna cea mai mic crete în arborele cel mai mare; drojdia pe care femeia o ia i frmânt cele trei msuri pân ce dospete întreg aluatul; comoara ascuns în arin, pe care, când o gsete omul, merge i vinde tot ce are ca s cumpere acea arin; mrgritarul cel de mult pre, pe care negustorul înelept îl cumpr cu preul întregii sale
46 averi; mreaja în care se prind peti, i buni i ri, i apoi se osebesc; nunta fiului de împrat, masa i aa mai departe. 5. Lucrtorul pmântului, semntorul, treiertorul, zidarul, fierarul, tâmplarul, olarul i orice meseria care prelucreaz un material grosolan i brut, fcând din el ceva frumos i folositor, Îl simbolizeaz pe Hristos Domnul. De aceea, când te uii la oricare din ei cum preschimb ceva nefolositor în ceva folositor, ceva grosolan în ceva plcut, ceva murdar în ceva curat, ceva de rând în ceva nobil, ceva urât în ceva frumos, gândete-te la Hristos i la lucrarea pe care o face El cu sufletul tu. 6. Deopotriv sânt simboluri ale lui Hristos i împratul, i judectorul, i doctorul, i preotul, i învtorul, i cpetenia de oti, i cârmaciul, i cluza, i negustorul, i gospodarul, i tatl, i mirele. 7. Alergtorii dezbrcai sânt simbol al lupttorilor duhovniceti, care sânt dezbrcai de bogia i grija acestei lumi. „Cum se poate lupta cu duhurile rutii iubitorul de avuie, de vreme ce prin aceasta îl pot lovi din toate prile?,” zice Sfântul Nil Sinaitul. 8. Seceriul semnturilor pmânteti simbolizeaz seceriul duhovnicesc. Sufletele omeneti sânt semnate în pmântul trupului, i semntura crete i se pârguiete. „Seceriul este mult, iar lucrtorii puini,” a zis Domnul. /Mat. 9:37/ 9. Gospodarul care scoate din visteria sa lucrurile de pre, cele noi i cele vechi, înseamn omul du- hovnicesc, care s’a învat cu Împria Cereasc din Noul i Vechiul Legmânt. Prin pilda aceasta, Domnul vrea s scoat la vedere însemntatea
47amândorura Legmintelor Sale, dar pune mai presus Noul Legmânt. /Lc. 6:45/ 10. Pescuitul înseamn vânarea sufletelor omeneti pentru Împria lui Dumnezeu. „Venii dupre mine i voiu face pre voi pescari de oameni,” le-a fgduit Domnul pescarilor de peti. /Mar. 1:17/ 11. Prin curia lor sufleteasc i prin nerutatea lor, copiii sânt simbol al cetenilor cerului. „De nu v vei întoarce i s fii ca copiii, nu vei intra întru împria cerurilor,” a zis Domnul. i a mai zis despre copii: „a unora ca acetia este împria cerurilor.” /Mat. 18:2; 19:14/ 12. Judecata datornicului cel ru, care primete iertarea datoriei sale, îns nu iart la rândul su, este simbol al Judecii lui Dumnezeu. i dup cum împratul l-a aruncat în temni pe datornicul nemilostiv, „aa,” zice Domnul, „i Tatl meu cel ceresc va face vou, de nu vei ierta fietecare fratelui su.” /Mat. 18:35/ 13. Lucrtorii cei ri ai viei, care l-au omorât pe fiul stpânului, înseamn cpeteniile Iudeilor, care L-au omorât pe Fiul lui Dumnezeu. Lucrtor ru este îns i oricine nu se îngrijete cum se cuvine de sufletul su; oricine nu d lui Dumnezeu nici o road duhovniceasc, ci înc i pe Hristos – Fctorul roadei i Aductorul roadei – Îl omoar în sufletul su i Îl arunc din el. /Mat. 21/ 14. Nunta este simbol al nunii duhovniceti, al iubirii sufletului pentru Hristos i al cununrii lui cu Hristos. Mirese ale lui Hristos sânt anumite suflete ale credincioilor; mireas a Lui este i Biserica în întregul su. Sufletul care nu este cununat prin dragoste cu Hristos, este cununat prin patim cu
4 pmântul sau cu dracii. Vduva înseamn sufletul întristat, care e desprit de dragostea cea cereasc i de Mirele cel ceresc, Care este Hristos. 15. Trupul la care se adun vulturii este simbol al lui Hristos, Cel omorât pentru dreptate, în jurul cruia se adun sufletele cu zbor duhovnicesc de vultur. 16. Furtuna i furul înseamn caracterul neateptat al Celei de-a Doua Veniri a lui Hristos. A doua venire a Mântuitorului va fi npraznic precum furtuna i fr de veste precum furul. „Pentru aceasta i voi fii gata, c în ceasul care nu gândii, Fiul Omului va veni.” /Mat. 24:44/ 17. Negustoria este simbol al cumprrii Împriei Cerurilor: în schimbul celor striccioase – cele ne- striccioase, în schimbul celor vremelnice – cele venice, în schimbul celor pmânteti – cele cereti. Dup ce a împrit talanii, stpânul le-a zis slugilor: „Negutorii pân voiu veni.” /Lc. 19:13/ 18. Mâncarea i butura sânt simbol al desftrii duhovniceti din Împria Cerurilor. „Ca s mâncai i s bei la masa mea întru împria mea.” /Lc. 22:30/ 19. Chibzuiala pentru ridicarea unei cldiri este simbol al chibzuielii propriilor puteri pentru o nevoin duhovniceasc mai mare sau mai mic. „C cine dintru voi, vrând s zideasc turn, au nu întâiu ezând îi socotete cheltuiala?” /Lc. 14:28/ 20. Fecioara, sau fecioria, înseamn curia sufle- teasc. Apostolul îi arat dorina: „Fecioar curat s v pun înainte lui Hristos,” gândindu-se la sufletele credincioilor. /II Cor. 11:2/
X VISELE CA SEMNE
1. „Prin vis, au întru cugetare de noapte, ca când ar cdea groaznic fric preste oameni întru adormiri pre pat: atuncea descoper mintea oamenilor, cu chipuri de fric ca acestea au înfricoat pre ei. Ca s întoarc pre om dela strâmbtate, i trupul lui dela cdere au izbvit. i sufletul lui s-l crue de moarte, i s nu caz el în rzboiu.” /Iov 33:15-18/ Aa i-a vorbit lui Ióv prietenul lui, Eliù. Adevrul acestor spuse a fost confirmat în nenumrate rânduri de experiena oamenilor. 2. Regele Avimeleh i-a luat-o lui Avraám pe soia lui, Sárra, ca s’o in la sine. „i au intrat Dumnezeu la Avimeleh în somn noaptea, i i-au zis lui: iat tu ai s mori pentru femeea care ai luat, c ea are brbat.” i s’a temut regele de visul acela, i fr întârziere, în dimineaa zilei urmtoare, i-a înapoiat-o pe Sárra soului ei. /Fac. 20:3/ 3. Când pgânul Laván îl prigonea pe Dreptul Iacóv, ginerele su, i S’a artat în vis Dumnezeu i i-a zis: „Pzete-te ca nu cumva s zici ctre Iacóv rele.” /Fac. 31:24/ Acesta a fost un semnal pentru Laván, ca s renune i s nu-i fac rul pe care îl plnuia. 4. Doi dintre slujitorii Faraonului, paharnicul i pitarul, au fost împreun cu Iosíf în temni. Amândoi au visat vise. i Iosíf le-a tâlcuit visele. Pentru paharnic, visul a fost semnul c peste scurt vreme va fi scos din
50 temni i va îndeplini iari slujba sa la curte, pe când pentru pitar visul a fost semnul c peste scurt vreme va fi scos din temni, dar nu ca s triasc, ci ca s moar spânzurat. Precum le-a tâlcuit Iosíf, aa li s’a i întâmplat. /Fac. 40/ 5. Al doilea vis pe care l-a vzut Împratul Navu- hodonosor, despre copacul cel înalt care a fost doborât la pmânt, a fost semnul cderii acestui împrat i al nebuniei lui care a inut apte ani de zile. Iar dup ce au trecut apte ani de zile, împratul i-a recptat mintea. i s’a pocit Împratul Navuhodonosor de trufia-i, pentru care i venise nebunia asupra lui, i a recunoscut venica stpânire a Împratului Ceresc. /Dan. 4/ 6. Drept semne au slujit i cele patru vise înfiate la începutul Evangheliei dup Matéi. Când Iosíf a vrut s’o lase pe Fecioara Marià, i s’a artat Îngerul lui Dumnezeu în vis i l-a dojenit s lepede bnuielile urâte i s n-o lase pe Marià, „c ce s’au zmislit într’însa din Duhul Sfânt este.” Mághii de la Rsrit nu s’au întors în Ierusalim, ci „luând întiinare prin vis s nu se întoarc ctre Iród, pre alt cale s’au dus la ara lor.” Iar când Iród a poruncit uciderea pruncilor, iari „Îngerul Domnului în vis se arat lui Iosíf ” i i-a zis s fug cu Pruncul i cu Maica în Egípt de sabia lui Iród. În cele din urm, dup moartea lui Iród, Îngerul lui Dumnezeu i-a poruncit lui Iosíf în vis s se întoarc în pmântul lui Israíl. 7. Soia lui Pilát, Sabina Publia, a avut un vis chinuitor în timp ce soul ei Îl judeca pe Hristos. Visul acela i-a fost dat ca semnal al dreptii lui Hristos. i ea i-a zis lui Pilát: „Nimic ie i dreptului aceluia, c multe am ptimit astzi în vis pentru dânsul.” /Mat. 27:19/
518. Nu de puine ori Dumnezeu le-a dat oamenilor semn în vis ca s nu fac ceea ce plnuiau. Se tie c Împratului Constantin i s’a artat în vis Sfântul Nicolae i i-a zis s opreasc împlinirea pedepsei cu moartea asupra unui dregtor, pentru c acela nu era vinovat. i împratul i-a dat drumul dregtorului. 9. Unor evlavioase femei sterpe, care se rugau cu osârdie lui Dumnezeu s le învredniceasc de natere, li s’a dat în vis semn c rugciunea lor a fost ascultat. Mama Sfântului Grigórie, lumintorul Armeniei, care fusese stearp vreme îndelungat, a avut un vis minunat, cum din trupul ei a rsrit o vi înalt i bogat, care a acoperit toat ara Armeniei. Îndat dup aceea l-a zmislit i l-a nscut pe Sfântul Grigórie. 10. Se întâmpl destul de des s i se dea cuiva în vis semnul apropierii morii. Aa s’a întâmplat, de pild, cu Cuviosul Die (19 Iulie). Îns pilde de vise ca semne sânt din belug în zilele noastre, la fel ca în vremurile de demult. Cine are urechi de auzit, s aud, i cine are înelegere duhovniceasc, s îneleag. S’ar putea scrie cri întregi despre vise ca semne, ce se arat chiar în zilele noastre.
XI ÎNTâMPLRILE CA SEMNE
1. În zilele Mântuitorului s’au întâmplat dou ne- norociri în care au pierit oameni i pe care Însui Mântuitorul le-a tâlcuit ca pe nite semne. Pilát a omorât nite Galileeni, i „a amestecat sângele cu jertfele lor.” Când faptul acesta a fost adus la cunotina lui Iisus, El a rspuns: „Au vi se pare c Galileenii acetia mai pctoi au fost decât toi Galileenii, cci au ptimit acestea?... Ci de nu v vei poci, toi aa vei pieri.” /Lc. 13/ Adic: Ei erau pctoi, i de aceea au ptimit. Dar nu erau mai pctoi decât voi toi. Acesta este pentru voi un semn de la Dumnezeu, ca s v pocii grabnic. De nu vei înelege i de nu vei primi acest semn, toi vei pieri aa. 2. A doua nenorocire nu a venit prin mân omeneasc, ci prin prbuirea turnului Siloamului. Cu acel prilej au pierit optsprezece locuitori ai Ierusalimului. Dup spusele lui Hristos, ar fi fost o greeal s se cread c „acetia mai greii erau decât toi oamenii cari locuiesc în Ierusalim. Nicidecum, zic vou; ci de nu v vei poci, toi aa vei pieri.” /Lc. 13/ Aadar, iari un semnal pentru oameni. Potrivit lui Theofílact al Ohridei, „ei sânt pedepsii cu moartea pentru ca noi s ne îndreptm; dac nu ne vom îndrepta, va da peste noi o i mai mare nenorocire.” 3. Un semn asemntor pentru cei fr-de-lege este
53i moartea lui Iród. Încrcat de fapte rele, Iród, în loc s îi smereasc trufia, i mai mult se îngâmfa cu trufia sa. i odat, când a ezut pe tron i a început s vorbeasc norodului cu trufie, „îndat a lovit pre el îngerul Domnului, pentru c nu lui Dumnezeu a dat slava, i fcându-se mâncat de viermi, a murit.” /F.Ap. 12:23/ Iat semnul lui Dumnezeu pentru toi trufaii i necredincioii. Vai vou, oameni trufai, care nu dai lui Dumnezeu ceea ce e al lui Dumnezeu, toi vei pieri la fel, dac nu v vei poci! 4. Un semn a fost i moartea npraznic a lui Anania i a Sapfirei, care l-au minit pe Apostolul Pétru. Prin acest semnal, Cel Preaînalt a vrut s-i aminteasc tinerei Biserici Cretineti c trebuie s umble pe calea cea curat a adevrului. /F.Ap. 5/ 5. Trimiându-i pe Apostoli în lume la propovduire, Hristos le-a zis: „Iar celor ce vor crede, aceste semne vor urma: în numele meu draci vor scoate, în limbi nou vor gri, erpi vor lua, i de vor bea ceva de moarte nu-i va vtma, pre bolnavi mâinile îi vor pune i bine le va fi.” /Mc. 16:17-18/ Toate acestea s’au întâmplat de-a lungul istoriei Bisericii, pân în ziua de astzi, prin urmtorii lui Hristos cei sfini i drepi. i semnele acestea – semnalele acestea – au dat i dau mrturie c Mesia cel ateptat a venit în lume cu adevrat, i c nu trebuie ateptat altul. 6. Când Evreii cereau semn din cer, Domnul le-a dat rspuns: „Când se face sear zicei: Senin va fi, c se roete cerul; i dimineaa: Astzi va fi furtun, c se roete cerul posomorându-se. Farnicilor, faa cerului tii s o osebii, dar semnele vremilor nu putei?” /Mat. 16:2-3/ Vrea s spun c pctoii împietrii tiau s ghiceasc semnele naturii, dar
54 semnalele lui Dumnezeu – minunile lui Hristos – nu tiau. 7. Îl cleveteau Evreii pe Hristos c alung dracii din oameni, pasmite, cu ajutorul lui Veelzevúl, domnul dracilor. Dup ce le-a rspuns cum se cuvine, Domnul le-a zis: „Iar dac eu cu Duhul lui Dumnezeu scot dracii, iat a ajuns la voi împria lui Dumnezeu.” /Mat. 12:28/ i întrucât Domnul negreit cu Duhul lui Dumnezeu alunga dracii, faptele Lui puternice au slujit drept semne c într’adevr a venit la oameni Împria Cerurilor. 8. Toate minunile lui Hristos au fost semne c a venit El, Cel atât de mult prorocit i ateptat, i c a venit Împria lui Dumnezeu cu El i prin El. Hristos s’a sprijinit pe minunile Sale ca pe nite semne îndeajuns de credincioase pentru a descoperi personalitatea sa mesianic atunci când Ioán, din temnia lui Iród, i- a trimis ucenicii la El ca s Îl întrebe: „Tu eti cela ce va s vie, sau pre altul s ateptm?” În loc de a rspunde „sânt” sau „nu sânt,” Hristos îi lmurete artându-le semne: „Orbii vd i chiopii umbl, leproii se curesc i surzii aud, morii se scoal i sracilor bine se vestete.” /Mat. 11:5/ 9. i animalele pot sluji, din adânca purtare-de-grij a lui Dumnezeu, drept semn pentru om. Când a cântat cocoul, Pétru a plâns. Cântarea cocoului a fost semn al pcatului su. i asinul a slujit drept semn pentru Valaam, care se pornise a vorbi împotriva lui Dumnezeu, Cel unul, Cel adevrat. 10. Steaua de la Rsrit a fost semn pentru mághii cei înelepi c S’a nscut un împrat nou. 11. Adeseori întâlnim într’un ceas bun un om ce, chiar fr s vrea, ne alung norii din suflet rezolvând
55o problem de-a noastr intim. Adeseori auzim în societate o spus care ne este de folos; adeseori rostim pe neateptate o spus care îi este de folos celui ce ne ascult. Sau primim o scrisoare de la cineva, tocmai atunci când trebuie. Sau, prini în estura vieii, cugetm dezndjduii cu puina noastr minte cum s se dezlege toate acestea, pân când, pe neateptate, se întâmpl ceva ce dezleag i desluete situaia noastr. Aadar, i întâlnirea, i spusa, i scrisoarea, i întâmplarea - toate sânt semne fie spre pedeapsire, fie spre mustrare, fie spre înelepire, fie încurajare, fie spre îndemnare sau spre pocin.
XII GâNdURILE I SIMMINTELE CA SEMNE
1. Omul socoate de obicei c toate gândurile sale sânt ale lui, roadele lui, de la el însui. Aceasta este îns o greeal. Cci, prin asta, omul îi proclam duhul ca fiind o unitate absolut, ce nu este supus înrâuririi puterilor duhovniceti, fie bune, fie rele. De fapt, duhul omenesc este supus unor nenumrate înrâuriri ale puterilor duhovniceti, ce se împletesc în el ca nite uvoaie, la fel cum trupul este supus înrâuririi a numeroase i felurite fore fizice. 2. Trimiându-i pe ucenicii Si în lume, Hristos le-a prezis c vor fi dui la judecat înaintea mai- marilor i împrailor acestei lumi. Totodat, le-a poruncit limpede s nu se îngrijeasc dinainte cum se vor apra i ce vor rspunde: „Nu v grijii cum sau ce vei gri, c se va da vou întru acel ceas ce vei gri.” /Mat. 10:19/ Cine le va da i cum li se va da? La aceasta Domnul rspunde: „C nu vei fi voi grind, ci Duhului Tatlui vostru este carele griete întru voi.” /Mat. 10:20/ i, cu adevrat, pescarii i lucrtorii simpli au rostit i au scris gânduri atât de înalte i minunate, c niciodat n’au putut s ajung la ele minile crturarilor i filosofilor. Gândurile acestea nici nu erau de la oameni, ci de la Dumnezeu – semne c vorbete Dumnezeul cel Viu. 3. Apostolii, Prorocii i Ierarhii sânt numii „organe ale Duhului celui Sfânt.” Ei au fost numii astfel
57pentru c Dumnezeu Duhul Sfânt a turnat în sufletul lor propriile Sale gânduri i propria Sa putere, pe care ei le vesteau oamenilor. Cu gândurile lor acetia nu au putut birui gândurile Duhului, nici cu puterea lor – puterea Duhului. Despre aceasta d limpede mrturie Prorocul Ieremía, spunând cum a dorit s înceteze a proroci norodului din partea lui Dumnezeu, ca s scape de chinuri i de ptimiri. „Nu voi numi numele Domnului, i mai mult nu voiu gri întru numele lui!” – în aa chip s’a legat el. „i s’a fcut ca focul ce arde pârjol în oasele mele, i m’am prsit de pretutindeni i nu pot suferi.” /Ier. 20:9/ i iari a trebuit s vorbeasc, nu de la sine, ci de la Duhul lui Dumnezeu. 4. Gândurile rele, apostate i imorale, sânt mai cu seam de la duhul rutii i al minciunii. Din pricina pcatelor noastre, cu îngduina lui Dumnezeu, duhul rutii atac duhul nostru cu sgeile gândurilor mincinoase, înfirilor pctoase, amintirilor i închipuirilor rele. Necredinciosului împrat Ahav, care asculta mai degrab minciunile dulcegi decât adevrurile amare, Prorocul Mihéia i-a grit: „i acum, iat, au dat Domnul duh mincinos în gura tuturor prorocilor ti acetia, iar Domnul au grit asupra ta rele.” /II Paral. 18:22/ Aadar, Dumnezeu îngduie ca duhul ru s lucreze asupra minii i gândurilor celor ce s’au murdrit cu pcatele i s’au pregtit pentru lcaul rutii. Acesta le este semnul pieirii, dac nu se trezesc, adic dac nu primesc semnalul mustrrii lui Dumnezeu prin vestitorul cel adevrat. Ahav îns a ascultat minciunile prorocilor mincinoi, care îi proroceau biruina, i s’a dus la rzboi, i a pierit în rzboi.
5 5. Când, pe neateptate i cu struin, începem s ne gândim la un om care se afl departe, acesta este un semn c el ne duce grija i vorbete despre noi, fie pentru noi, fie împotriva noastr, sau c, el sau o veste de la el, se apropie de noi. Când Hristos l-a tmduit pe slbnog în Capernaum, crturarii ce erau de fa gândeau în sinea lor: „Acesta hulete.” Domnul a vzut gândurile lor, i le-a grit: „Pentru ce cugetai viclene în inimile voastre?” /Mat. 9:4/ 6. Ca semne, i mai puternice decât gândurile se arat simmintele omeneti. i Isaác, i Iacóv, i Davíd au simit apropierea morii, i i-au chemat fiii ca s le dea binecuvântare. 7. Muli oameni îi presimt moartea. Unii ofieri i soldai au avut limpede în rzboi presimirea morii în ziua când aveau s piar. Nu puini dintre ei au zis: „Astzi o s pier!” Acest simmânt, presentiment, nu au cum s-l tie cei ce înc nu l-au avut. Faptul c el, ca semn, s’a artat multor persoane, a fost îns întrit în numeroase rânduri prin fapte. Ferice de cel ce primete, prin presentiment, semnalul mor- ii apropiate, i se pociete la vreme înaintea lui Dumnezeu, i prin rugciune i iertare i milostenie se pregtete de lumea cealalt! 8. Simmântul ca semn al apropierii lui Hristos. Când Cleópa i prietenul lui cltoreau ctre Emma- us, S’a alturat lor Hristos cel înviat i a stat de vorb cu ei, îns ochii lor nu L-au recunoscut. Dar când El S’a fcut nevzut, i-au zis unul altuia: „Au nu era inima noastr arzând întru noi când gria nou pre cale i când deschidea nou Scripturile?” /Lc. 24:32/ 9. Sfinii Rui Sérghie i Serafím au simit dinainte artarea Preasfintei Nsctoare-de-Dumnezeu. „As-
5tzi vom avea parte de o vizit înalt!,” le spuneau ei monahilor lor. Un semn asemntor au primit prin simmânt i muli ali Sfini. 10. Simmântul ca semn se arat foarte ades la animale, mai ales înainte de vreme rea sau înaintea unei nenorociri, cum ar fi cutremurul de pmânt. Se tie c atunci când stpânului va s i se întâmple vreo nenorocire, calul necheaz i câinele latr. Când Sfântului Artémie i se pregtea mucenicia, cerbul lui îmblânzit a început s gudure, s îi ling mâinile i s plâng. 11. Amrciunea i tristeea neateptate vin câteodat asupra omului fr o pricin învederat. Mai târziu se arat c acesta a fost un semn c acas, în rândul rudelor sau al prietenilor, s’a întâmplat vreo moarte sau alt grea lovitur. 12. Simmântul de nespus dezndejde, care îndreapt gândurile spre sinucidere, este un semnal limpede c duhul ru – duhul akediei sau dezndejdii – a cuprins sufletul omenesc. 13. Bucuria ca semn. Marii duhovnici Cretini afir- m c atunci când cel ce se pociete cu adevrat se roag lui Dumnezeu cu osârdie, el simte mare bucurie i cldur în inim. Ei tâlcuiesc aceasta ca pe un semn c Dumnezeu i-a iertat aceluia pcatul pentru care se pocia în rugciune.
XIII FIINRILE I STRILE OBINUITE CA SEMNE
1. i ceea ce se numete fiinare sau stare obinuit i natural este de fapt semn. Când Soarele strlucete i stelele cltoresc armonios prin cosmos pe cile lor; când cldurile vin la vremea lor, iar zpezile i ploile tot la vremea lor; când copiii se nasc în cstorie, cresc i sporesc; când ogoarele semnate rodesc; când vitele se înmulesc i belugul zâmbete din toate prile; când pacea împrete în locul rzboiului i sntatea în locul bolii – toate acestea sânt semne ale bunvoirii i binecuvântrii lui Dumnezeu. i toate acestea nu sânt semne mai puin însemnate pentru c ne vin din împria duhovniceasc a realitii decât sânt fenomenele naturale neobinuite, nenorociririle, existenele i strile anormale. 2. Iar cât privete faptul c acestea sânt semne ale milostivirii i binecuvântrii dumnezeieti, ne d mrturie Sfânta Scriptur a lui Dumnezeu. Aa a grit Savaoth ctre norodul lui Israíl: „Facei toate cele rânduite de mine, pzii poruncile mele i le împlinii pre ele, i vei locui fr de fric pre pmânt. Pmântul va da rodurile sale, i vei mânca întru saiu, i vei locui fr de fric pre dânsul... Eu voiu trimite binecuvântarea mea.” /Lev. 25:18-21/ i altundeva, iari: „Vor veni preste tine toate binecuvântrile acestea i te vor afla, de vei auzi cu auzul glasul Dom- nului Dumnezeului tu. Binecuvântat fii tu în cetate,
61i binecuvântat fii în arin. Binecuvântate fie naterile pântecelui tu i rodurile pmântului tu i cirezile vacilor tale i turmele oilor tale. Binecuvântate fie cmrile tale i rmiele tale... S trimit Domnul ie binecuvântare în jicniele tale i la toate ori unde vei pune mâna ta...” /Deut. 28:2-8/ 3. i prin ali Proroci vorbete în chip asemntor. Prin Prorocul Zaharía, Domnul spune c Se va milostivi de rmia cea pocit a norodului Su – dup pedepse amare – i „via va da rodul su, i pmântul va da odraslele sale, i cerul va da roua sa...” /Zah. 8:12/ 4. Îns milostivirea lui Dumnezeu întrece înelegerea omeneasc. Dumnezeu Îi revars mila adeseori nu doar asupra drepilor, ci i asupra pctoilor, ba înc i asupra pgânilor. Aa le-a vorbit Pável în Lístra pgânilor despre „Dumnezeul cel viu, carele au fcut cerul i pmântul i marea i toate câte sânt într’însele; carele întru neamurile cele trecute au lsat toate limbile s umble în cile lor; îns nu s’au lsat pre sine nemrturisit, c bunti lucrând, din cer au dat nou ploi i vremi roditoare, umplând de hran i de veselie inimile noastre.” /F.Ap. 14:14-16/ Toate aceste lucruri ale milostivirii dumnezeieti nu au slujit în atare cazuri ca semn al încuviinrii pgânismului i nedreptii omeneti, ci ca semnal pentru cei nedrepi s se trezeasc, s-i vin în sine, s se ruineze i s se întoarc la Dumnezeu cel drept. 5. Întocmai aceeai noim o au i cuvintele Mântuitorului despre Dumnezeu, Care „pre soarele su îl rsare preste cei vicleni i preste cei buni, i plou preste cei drepi i preste cei nedrepi.” /Mat. 5:45/ Ca i atunci când un printe ar avea doi fii –
62 unul asculttor, cellalt neasculttor – i amândorura le-ar face daruri deopotriv de preioase. „Oare aceasta nu este o nedreptate?” - te superi tu, omule. Îns Dumnezeu nu este ca omul. Nu te supra, ci f închinciune pân’la râna neagr înelepciunii i milostivirii lui Dumnezeu. Fiindc aici nu este vorba de dreptate, ci de înelepciunea Tatlui, cum s-i mântuiasc pe toi copiii Lui, cum s îl întreasc pe cel bun i cum s îl îndrepte pe cel ru. E vreme i pentru pedeaps. Va fi vreme i pentru cea mai subire deosebire între dreptate i nedreptate. Dar este, pe de alt parte, o vreme când Cel Preaînalt, dup înelepciunea Sa, încearc s-i întoarc pe rtcii nu prin semnul chinului i pedepsei, ci prin semnul milostivirii.
XIV CUNOATEREA AdEVRULUI
Cei ce nu-L recunosc pe Dumnezeu cel viu, nici sfânta Lui purtare-de-grij pentru oameni i nici mcar împria realitilor duhovniceti, cum privesc semnele ce li se dau oamenilor în aceast via? Cum tâlcuiesc semnele acestea Europeanul materialist i Indianul nihilist? Ei le privesc precum un om lipsit de vedere privete la Soare i la stele. Le tâlcuiesc precum un om adormit interpreteaz fanteziile sale în vis. Pentru filosoful materialist nu exist îndeobte nici un fel de semne, nici în fenomene, nici în lucruri, nici în vise, nici în gânduri, nici în cuvinte, nici în întâmplri. Tot ce exist i fiineaz, dup socotina lui, exist i fiineaz fr noim i fr scop. O roat o împinge pe cealalt, a doua pe a treia i tot aa. Dac roile calc pe cineva, nu este vina nici a roilor, nici a lui, ci este numai jocul inevitabil i fatal al întâmplrii. Visele, gândurile, cuvintele i faptele – toate acestea pentru el sânt un mcini, pe care moara trupeasc îl macin i îl leapd, îl tot macin i îl tot leapd, pân ce i aceast moar ajunge la rându-i a fi mcinat i lepdat de o alta mai puternic i mai dinat. Dac pentru nihilistul Indian omul însui este umbr neînsemnat i fr noim, darmite visele, gândurile, cuvintele i micrile acestei umbre! „Ce
64 semne,” ar zice el, „de vreme ce nu exist nici Cine s dea semn i nici cine s îl primeasc! Viaa este un vis neînsemnat – i atunci, ce poate s însemne un vis al acestui vis? Omul este un abur – ce valoare s aib gândurile i simmintele unui om, adic unduirile unui abur? Universul este fr margini în timp i spaiu, ceea ce de fapt înseamn c este nemicat – i atunci, cum se poate vorbi despre semne cu îneles i scop ale unor micri i fapte, de vreme ce tot ce pare micare sau fapt sau aciune nu este altceva decât himera acestei mase cenuii pe care o numim creier?” Cu adevrat, este nevoie de un eroism ceresc pentru a mântui lumea de aceste dou mori. i acest eroism ceresc s’a artat lumii sub numele Vetii celei Bune a lui Hristos. Cretinismul a dat noim la toate. De aceea S’a i artat Cuvântul lui Dumnezeu în trup. Pentru c nu se poate spune c numai ceva are rostul su, pe când restul – nu. Cci dac este noim, ea trebuie s fie în toate: în oameni, în lucruri, &i