Sfântul Grigorie Teologul (de Nazianz) - extrase din cartea “Vulturul rănit” (19,25,30...

8/13/2019 Sfântul Grigorie Teologul (de Nazianz) - extrase din cartea “Vulturul rănit” (19,25,30 ianuarie)

http://slidepdf.com/reader/full/sfantul-grigorie-teologul-de-nazianz-extrase-din-cartea-vulturul-ranit 1/36

Sfântul Grigorie Teologul (de Nazianz) - extrase din cartea “Vulturul rănit”(19, 25, 30 ianuarie)

“Vulturul rănit” (1) - “Mă te de cei care !ar !rieteni "i ortodoc"i# dar sfâ"ie $isericsc%i &ă 'n ă ătura ei”

“Şi voi imitaţi-vă preotul timid; da, copiii mei prea iubiţi, da, voi care sunteţi împreună cla dojana şi bunătatea dumnezeiască, ţineţi-vă sufletele în lacrimi; opriţi-vă mânia, făcânfaptele voastre… Ştiu că mie, slujitorul lui umnezeu şi vouă, care aţi primit aceeaşi ciporunceşte să intrăm îmbrăcaţi în pânză de sac şi bătându-ne în piept zi şi noapte între pcu straie vrednice de milă, să plân!em cu stăruinţă pentru noi şi popor, fără să cruţăm ndurerea, nici cuvintele în stare să-" înduplece pe umnezeu… şi aceasta cu atât mai multcu cât mai mare este demnitatea noastră, pentru a învăţa prin e$emplul nostru popostrăpun!erea inimii şi îndreptarea răului…



%eniţi aşadar, fraţilor, să cădem şi să plân!em înaintea omnului, &iditorul nostru' (ă râdoliu obştesc, împărţindu-ne după vârste şi cate!orii sociale' (ă înălţăm !lasul ru!ăciuniiţipetelor care )i sunt urâte, să ridicăm în urec#ile omnului (avaot aceasta* ++(ă abatemprin mărturisire ' )ntrucât "-am văzut mânios, să facem aşa încât să- îndepărtăm mâniprecum stă scris, dacă nu cumva )i va părea rău şi va po!orî asupra noastră binecuvâfoarte bine acest lucru pentru că am cunoscut iubirea de oameni a lui umnezeu' %a părăpotrivnic firii (ale, adică mânia şi va veni la ce este potrivit firii (ale, adică la milostivir

acest scop îşi arată mânia, spre aceasta înclină… /umai să ne fie milă de noi înşine şi drum spre dreapta iubire a 0atălui' (ă semănăm cu lacrimi ca să secerăm cu bucurie…1

***Fragment din: “Vulturul rănit – Viaţa Sfântului Grigorie Teologul”, de Stelianos Papadopou

Marea dilemă: ce cale să urmeze în slujirea lui Dumnezeu

)n 234 şi 235, marele lui prieten, %asile, se nevoia pustniceşte în 6nisa, aproape de /eo7ontului' e acolo scria şi îl ru!a pe 8ri!orie să mear!ă să si#ăstrească împreună, prefă!ăduiseră unul altuia la 6tena' "ui 8ri!orie îi părea rău din toată inima, dar nu-şi pufă!ăduinţa, care fusese aproape un jurământ' 7ărinţii îl ţineau cu stăruinţă' 9iserica /azavea trebuinţă de marea lui pre!ătire cărturărească' ar el:

(e povesteşte în marele lui poem bio!rafic 7oeme epice < , =>>-2=4?' 7e cât sporea încelor dumnezeieşti, pe atât se încin!ea război înlăuntrul lui, fără să aibă însă duşman' @trăia o confuzie ce-l #ărţuia insuportabil'Ce-o să acă în !ia"ă, cum o să lucreze du#o!nicrol o să joace în &iserică' 0oate erau îndreptăţite şi faţă de toate simţea ceva, însă… înlăunaşternut A mai bine zis s-a aşternut de la sine-judeţ' ar !lasurile îi spuneau*ri orie, sus min

+u %e îndele%nici cu cele %ru e$%i $i cu sla!a omenească &isericii să %e a ierosear acestea toate pentru 8ri!orie erau #otărâte' .u fă!ăduinţe şi vedenii dumnezeieşti îi era afierosirea lui umnezeu' )ntrebarea era ce-i de făcut de-aici înainte, încotro să apuce:

.scul%ă, ri orie / îi zicea al% las ă%e$%e-%e en%ru culmea !ie"ii du#o!nicaci ne!oi%or al ru ăciunii $i al !ederii dumnezeie$%i în lini$%e desă! r$i%ă %

4lie, roorocul care a %răi% e Carmel $i a os% #răni% de că%re cor 6ăd că-"i 4nain%emer ă%orul, care m nca doar rădăcini $i miere săl a%ică Ca ace$%ia ă-%

)ntr-adevăr, asemenea viaţă îl fermeca' "iniştea desăvârşită îi dădea totul' )n sinele lui senin trăia cu adevărat pe umnezeu' .e altceva să-şi mai dorească:ndul isi#iei îl luad nsul $i se îm ăca, dar lu %a nu luase s r$i%

4a amin%e $i la mine, ri orie / îi zicea al %reilea las 7oa%e aces%ea sun% une le re"uiesc nsă e %ine Dumnezeu %e are s re lu %a en%ru ade!ăr rin %ine!oia 8ui $i !a nimici eresul i de !reme ce %re uie să %e înc#ini ru ăciunii, %re uieDes re us%nicii ru ăciunii neînce%a%e nu e is%ă căr"i rea mul%e 4ar %u %re%re uincioase .s% el !ei în!ă"a să cu e%i %eolo ic Mai în% i să do nde$%i ca acelora ce-au scris căr"ile, $i-a oi să ceri de la Du#ul ; n% $i al%ă e erien"ă a a



îi !ei ăzi e credincio$i de eresuri .ici, a$adar, aici să răm i, să %e !adă %o"i $i săor%odoc$i sau nu

.u cumpătul său, 8ri!orie a luat aminte şi la al doilea, şi la al treilea !las' 0oate le cântărea,măsura, dar tot nu se #otăra' /u voia să se pă!ubeasscă de isi#ie şi de dumnezeieştile ei dnu trebuia nici să tă!ăduiască lupta pentru teolo!ie'+si%ia 'l fer eca, Teologia era o 'ndatsfântă, S-a lu!tat ult# cu sine "i cu u nezeul său# dar a găsit solu ia. a ur a ca

i/loc, )ntre cei necăsătoriţi şi cei căsătoriţi, între si#aştri şi mireni'

Cei dintâi se retrag din lume, trăies o !iaţă aspră "i aparte, #ngri$indu%se doar d sunt senini "i gânditori&Cei de pe urmă trăies !iaţa ea o'i"nuită, fiind părta"i ne a(urilor lumii, pier(âlini"tea "i #ngrri$indu%se de sufletele elorlalţi&Cei dintâi – !ă(ători de )umme(eu&Cei de pe urmă – făptuitori&

ri orie, urm nd calea de mijloc, încerca %o%deauna să ia de la isi#a$%i cele îă %ui%ori iu irea6şa şi-a rezolvat din clipa aceea marea lui problemă*o să răm nă necăsă%

însă !a lucra în lume, ăs%orind $i %eolo #isind

ezle!area însă era doar teoretică' )n practică nu a avut o aplicare lesnicioasă'ri orie î$ie%rece %oa%ă !ia"a rimejduindu-$i isi#ia $i lu % ndu-se %eolo ic în lume C

co le$ea dorul du ă isi#ie, iar c nd %răia si#ăs%re$%e dădea loc ru ămin"ilor @limpede că soluţiile de mijloc sunt de neaplicat, iar atunci când se aplică devin c#inuobicei, dintre părţile pe care voim să le punem laolaltă precumpăneşte ori una, ori cealal

deplin ec#ilibrată nu-i cu putinţă' e pildă, 8ri!orie* deşi într-un fel cu!eta şi #otăra, altllucrurile'

n si#ăs%ria on%ului, cu 6asile



)n 2BC %asile îl presa tot mai mult pe 8ri!orie cu ru!ămintea de a si#ăstri împreună, de amica si#ăstrie de lân!ă râul risului, în 7ont' 8ri!orie a în!ăimat un motiv părinţilor săi şi si#ăstrie' 6 făcut aceasta într-o zi când tatăl lui îi cerea stăruitor să-l #irotonisească prenimic nu l-a mai ţinut' . cău%a% m n iere în si#ăs%ria lui 6asile ;-au îndele%nic%eolo ia .colo ri orie a alcă%ui% <ilocalia lui =ri en iar 6asile o ar%e din%asce%ice <iecare cerea s a%ul celuilal% în orice scria(-au îndeletnicit, de-asemenea, şi cu lucrul mâinilor, pentru cele trebuincioase' (in!uri tăiasin!uri sădeau le!ume, sin!uri le udau, sin!uri îşi pre!ăteau puţina #rană' Dre dedu#ovnicească şi comuniune, şi ore de linişte senină' Eiecare îi ajuta pe celălalt în dvirtuţilor şi în pătrunderea adevărurilor dumnezeieşti'<iecare se deda ru ăciunii ore nesCerea de la Dumnezeu $i lua, red ndu-se e el însu$i n% ia oară au us%a% cei#arisma s n%ă a luminării Ci%ind $i ru ndu-se, au sim"i% că îi călăuzea Duade!ărul dumnezeiesc 7o% ce se în% m la !enea de la Dumnezeu n %o% ce iz u%ăcu%e >ilele e%recu%e în si#ăs%ria 4risului de!eneau cele mai erici%e din !ianu au dura% rea mul% Doar nă în decem rie 3?1

. ucaseră însă să %răiască e erien"e ire e%a ile

Tre useră treapta urăţirii de patimi "i #nţeleseseră "i er etaseră pra ti a as e(ei&Cunos useră roadele rugă iunii "i *arismele "i luminării dumne(eie"ti&Se #n redinţaseră de eea e dinainte "tiuseră: ă toate le dă )umne(eu a olo unde e!iaţă #n ne!oinţă de ori e fel&

e aceea şi 8ri!orie şi %asile, fiindcă 9iserica îi c#ema neîncetat spre slujire şi teolo!ieputea să se desfete cât ar fi dorit de iubita lor vieţuire ascetică; însă în întrea!a lor viaascetic'



8ri!orie, care ca poet nu putuse totdeauna să se ţină în frâu, zu!răveşte direct şi indirascetică pe care a trăit-o' 6tunci când, în vârstă fiind, tinerii l-au întrebat despre asceză, 7ru ul, iii mei .ces%a se răz!ră%e$%e $i %ul ură e % năr @ %re uin"ă de mlini$%e$%e n%ecele nu mi l-am sim"i% îndes%ula% Mă ridicam de la masă înDe cum !edeam că mă s%ă ne$%e m nia, mă săl ă%iceam asu ra ei ca o iară

ace 4ar noa %ea' Ce era cu no "ile lun i de iarnă' 4ară$i lu %ă $i răz oi e ămiii mei i a%ul / l n ă mine Mă aco eream cu ni$%e zdren"e ."i eam u"i

. oi iară$i în icioare Au ăciune $i mă%ănii .desea enunc#ii îmi s n erau $i rănmul% %im desc#ise Mă ru am $i în enunc#eam mi l n eam slă iciunile $i lardeau oc#ii

6şa izbuti 8ri!orie să-şi supună patimile, poftele trupului, care îl împiedicaseră în viaţa vFai mult încă* nu-i în!ăduiau să înainteze în viaţa desăvârşită'

Călăuzi% că%re al%ar @s%e #iro%onisi% reo%

6m spus că 8ri!orie şi %asile nu s-au bucurat prea multă vreme de viaţa cea senină şi scu#ul si#ăstriei' 9ătrânul 8ri!orie, episcopul /azianzului, scria şi poruncea necontenit fiu

Vino, fiul meu, nu%i *ip altfel& +e%au a$uns !remuri grele& i doar la tine mai am mâine mor "i nu te mai !ăd& .ama ta este "i ea nemângâiată/ +u #ntâr(ia0 o să tot ai !rempustni e"ti&

"a sfârşitul lui 2BG, în decembrie, 8ri!orie luă drumul întoarcerii' escăleca acasă şi îşiadânc căzut pe !ânduri' )şi îmbrăţişa mama, pe /onna şi se aşezară' 9ătrânul episcop, păr!ârbovit, cu barbă albă, însă patriar# impunător îi spuse cu !ravitate în !las*Grigorie, ţi%a s

easul& Cu $urăminte e"ti afierosit lui )umne(eu "i – sla!ă )omnului1 – 2l iu'e"ti& - um să%3 slu$e"ti& 4 să te *irotonises preot, fără amânare&

8ri!orie s-a cutremurat şi a dat să se împotrivească' 6 în!ăimat câteva cuvinte A toate zic)nsă bătrânul episcop îl ţintui cu purtarea sa sfântă şi autoritară, ce nu lasă loc de împotr4 ste supui& 5 !oia lui )umne(eu "i nu%i #ngăduit să te #mpotri!e"ti 6ui& Pentru 5l trăim1



Candida%ul la reo"ie s-a aduna% să !adă unde se a lă =c#ii îi %rădau c nd ricreo"iei, c nd su ărare a"ă de %a%ăl său s%ărui%or

9ătrânul părinte înţelese zbuciumul din sufletul fiului său, însă acum era #otărât să mear6dău!ă, spre a-i învedera că vremurile sunt !rele* +u !e(i ât rău se fa e #n $urul nostru7 8issuferă umplit& 9ristos este iară"i răstignit& )in ând #n ând se fa sinoade, fie are tă

elălalt& - um doi ani i%am a!ut pe omiusiani"tii u Vasile de -n ira "i G*eorg*e al 6aoanul tre ut - a *ie fa e e pofte"te, de !reme e a i('utit să%l atragă pe #mpărat de p(i ând ă Fiul este doar asemănător Tatălui& Toţi #mi par odrasle #ndepărtate ale lui pă ate, nu pot să le pri ep pe toate& )e%a eea #ţi (i , tre'uie să te fa i preot "i să răm

er ete(i 'ine lu rurile a estea& +u fa e să mergem or'e"te1 5u unul nu pot ni i să !ă#nţeleg adân urile #n!ăţăturii noastre& Ce mai a!eam de fă ut, am fă ut& - um e rândul t

8ri!orie fiul şi-a venit puţin în simţiri şi şi-a întrerupt părintele* Dar nici eu nu-s %eolo B %oa%e scrierile lor, să o% judeca Doar .%anasie, .%anasie al .le andriei el o să ne

-sta o "tiu "i eu – a (is 'ătrânul tată& )ar unde%i -tanasie7 +u "tii ă l%au e;ilat iară"i7 i a#mpăratul #l prigones & - um o să !edem e%o să fa ă 3ulian, pe are l%ai unosdespre are am aflat (ilele astea ă se !isea(ă #mpărat& - fost e(ar al -pusului, a um s%a <ăsăritului& Singur stăpânitor& Pri epi e%nseamnă asta7

6uzind 8ri!orie fiul vorbele despre ulian, i s-a strâns inima' Dare ce va aduce în 9iseracesta atât de problematic: D să în!ăduie episcopilor ortodocşi e$ilaţi să se întoarcă la elor: D să urmeze tactica arianofilă a înaintaşului său, .onstanţiu: .ine ştie:I .eea ce are impeste că, în vremurile acestea !rele, 9iserica are nevoie de un mare teolo!' ar 8ri!orie tînceapă e$act de-acum' Jnde o să ajun!ă: .ât de mare teolo! va deveni: /imeni nu ştia, n

însuşi' umnezeu doar, care în ceasul acela a pus-o în acest sfânt joc şi pe /onna, mamaceasta îl împin!ea pe 8ri!orie să primească preoţia' /u cu cuvânt aspru şi !reu, ca părintele

6ceasta, cu !las vesel, îi luă mâna în mâna ei, zicându-i* &unul $i s n%ul meu iu, Dumndărui% +onnei celei ără iu, iar eu %e-am ă ădui% isericii 8ui, să-8 sluje$%i cesă-4 s ui $i %u, dacă nu ajun i reo%'

)ncet-încet, 8ri!orie s-a liniştit' %a primi #irotonia' "e-a spus şi părinţilor, ca să se liniştedus fiecare în odaia lui' /imeni n-a avut poftă de mâncare' 9ătrânii A fiindcă se săturconsimţământul fiului lor' 8ri!orie A fiindcă se umpluse de !ândul preoţiei' Fâncarea eralucru la care se putea !ândi'

0oată noaptea a rămas treaz' .a în toate nopţile, şi-a început metăniile' (ute de mătănii' 6 )n!enunc#eat, a plecat puţin capul pe pat, apoi s-a ridicat în picioare şi a intrat în norul rFai întâi puţin, apoi mai adânc, tot mai adânc… a fost răpit la umnezeu' "uminându-senorul s-a retras pe nesimţite' 6 în!enunc#eat cu atenţie şi s-a culcat pe jos, lân!ă pat, pe)ntr-o oră a fost în picioare' (-a spălat, s-a ru!at şi mintea i-a fu!it la %asile' "-a căutat înpre!ătit pană şi cerneală, a tras sertarul, să ia o bucată ieftină de per!ament, şi i-a scris sc%asile' 6vea trebuinţă să fie mân!âiat de prietenia lor'



-a scris cât de consolator îşi amintea toate cele ce cu nevoinţă, în c#ip minunat, le si#ăstria risului' Şi a aşteptat ziua pe care o va rândui părintele lui spre #irotonire' at#irotoniei lui nu o ştim' Dricum, s-a petrecut între .răciunul lui 2BG şi 9oboteaza lui 2Bdin aceste zile şi-a plecat A în c#ip de nou saac A capul şi având jertfitor pe tatăl său, sdumnezeieşti şi părinteşti'

<u a în si#ăs%rie $i re ă%irea în%oarcerii

+-a îndura% însă 7aina reo"iei C nd i s-a da% de că%re ărin%ele lui / e isco; in%ei îm ăr%ă$anii, s-a cu%remura% . %răi% o s aimă în rico$ă%oare, es%reacă ;-a s%rădui% %a%ăl său să-l lini$%ească, a încerca% $i +onna, cu dulne u%in"ă e 9obotează a plecat la râul risului ca vai de el' 6colo ar !ăsi sprijin, la %asileera ca un frate A şi în multdorita asceză' Şi nu a nădăjduit zadarnic' %asile, care, după cavea o mare voinţă şi putere de-a îndura, l-a ajutat să-şi !ăsească cumpătul' 6u postit, s-a6u cu!etat mult şi au dormit mai deloc'

6poi %asile, încet-încet, a pus lucrurile la locul lor' 6u vorbit şi i-a arătat că, de vreme ce a voit şi i-a dat preoţia, omul e dator să-şi asume !reutatea ei' .ât de mare ar fi preoţia, este mai mare şi-l face pe om în stare de ea' Dumnezeu dă reo"ia, căci omul ce iuDumnezeu oa%e cu #arul 8ui să $i-o asume 6ltfel, nu ar da-o'

6u trecut trei luni pe care cei doi asceţi nu le vor uita nicicând' umnezeu le-a dat, mai reps-ar aştepta cineva, rod du#ovnicesc' 6u rămas surprinşi de seninătatea lor lăuntrică şi desfântă pe care o !ustau' 6tâta milă de la umnezeuI Şi-au sporit asceza spre a- mulţumi' (fânt îi cercetă din vreme în vreme, cu o lumină de netălmăcit şi prea dulce' /oaîntunecimile firii înconjurătoare, ei îşi vedeau prea limpede sinele lor, înţele!eau tâlc

pătrundeau adânc în adevăr şi trăiau fericirea' imineaţa, treji încă, nu cutezau nici întpovestească înfricoşătoarele luminări' oar din priviri se vesteau unul pe celălalt cum că şi dumnezeiesc li s-a întâmplat noaptea' Şi fiecare se bucura neprefăcut de #arismele celu(uişurile acestea dumnezeieşti şi neaşteptatele daruri au fost tulburate de veştile care au a7retutindeni 9iserica era tulburată de eres, de !roaza arianismului, iar dezbinările epslăbeau cu desăvârşire lupta ortodocşilor' Drtodocşii e$ilaţi începuseră toţi, de prin februase întoarcă la episcopiile lor' @ra semn bun' "ipseau însă marii teolo!i' Farele 6tanasie cmai întâi: "a sfârşitul lui februarie s-a întors şi el din e$il şi a început numai decât lucrul î@ra capul prea cinstit al 9isericii' 0oţi luau aminte la ce se face şi se spune' e aceea, în al aceluiaşi an, ulian îl va e$ila iarăşi'



6cest ulian, aşadar, era acum mare duşman al 9isericii' Şi nu era doar eretic' @ra nidolatru, pă!ân, iniţiat în tainele zeilor falşi'Vor'ea despre toleranţă religioasă "i pe ori e a#mpuţina "i #i prigonea pe re"tini& -!ea de gând pur "i simplu să%i fa ă să dispară, #nsă

are să nu semene a prigoană&

e aceea, în si#ăstrie au ajuns veşti tot mai rele' 6meninţarea se apropia acum de temeliile/u ar lăsa nimic în picioare, ar duce cu sine toate' ar cei doi asceţi ai noştri ce vor face:

în flăcări: 8ri!orie, cel puţin, îl cunoscuse oarecum pe ulian, la 6tena' )l va lăsa nestânjenpleca: %a tăcea: (au se va ridica şi va lupta cât va putea: 0oate acestea le cu!etau şi le vordoi asceţi'

8ri!orie mai era şi preot' .ompatrioţii lui aveau acum o şi mai mare nevoie de el' Şifăcuseră presiuni ca să fie #irotonisit preot' Şi imediat ce 8ri!orie a evadat de la îndatorir/azianz, vuietul s-a ridicat în toată le!ea' .ei răi de !ură şi ne!#iobi spuneau o mie de împotriva lui* H/u ne în!#ite1 A zicea unul' H@ făţarnic şi fricos1 A insista altul' H/u-i preot, voia să ajun!ă episcop, de-aceea s-a mâniat şi ne-a părăsit1- adău!au alţii'

0oate acestea i s-au făcut cunoscute lui 8ri!orie şi l-au întristat foarte, căci, bineînţelpotriveau adevărului' Şi pe lân!ă acestea, bătrânii lui părinţi' Kămăseseră sin!uri şi se ap5C de ani' 7entru 8ri!orie, aşadar, lucrurile erau triste' .eva trebuia să facă' 0rebuia să se #pe dată' (ă părăsească liniştea şi bunurile ei, pentru afierosire şi slujire' 6 !ăsit curajul s-odurere şi tristeţe mare, dar a făcut-o' 6tât de #otărât, încât îl miră până şi pe %asile*

mi are rău, ra%e ri orie mi are %are rău dar n-ai înco%ro .$a a !ru% D6asile

%ii, 6asile, %oa%e cele e care le ndesc le !oi scrie 8e !oi a$eza de-acum e # racolo, la +azianz, le !oi s une 6reau să mă a ăr, în"ele iB Mă acuză de-a% %ea $i-!oiesc să le ară%, ra%e, ce înseamnă reo"iaB Ce înseamnă să ii reo% al lui Du Ducum se are, ace$%ia ara%ă că n-au #a ar de-aces%e lucruri*

<rica reo"iei $i su unerea a"ă de !oia dumnezeiască

Şi a început 8ri!orie înainte de 7aştile anului 2B= să-şi scrie apărarea pentru fu!ă' 6 scris!lasuri şi proteste ale compatrioţilor săi' Şi a scris-o în aşa fel şi cu atâta plinătate, înprimul te$t al 9isericii referitor la teolo!ia minunată a preoţiei' 8lasurile îi stri!au împotrile răspundea desc#is, fără înconjur* /e dispreţuieşti, 8ri!orie' 7e noi şi vrednicia preoţieiI

en%ru Dumnezeu, ra"ilor* +ici nd de-a$a ce!a De al% el, o măr%urisesc: am !eni l n ă !oi Cum să dis re"uiesc reo"ia cea r ndui%ă de Dumnezeu, de !reme c

linirea %ru ului lui Eris%os, &iserica' n%ru ea are Dumnezeu e ăs%ori"i $i e sun% în!ă"a"i $i e cei ce în!a"ă

a, dar de cum ai fost #irotonit, ne-ai lăsat şi te-ai dus…



i a"i u%ea să-mi zice"i că n-am soco%in"ă, că n-am min%e c %u$i de u"in .r uri orie e-a% % de în umura%, înc % nici de lucrurile dumnezeie$%i nu-i a

înseamnă să %e a ro ii $i să !or e$%i cu rea unul Dumnezeu

6tunci cum de te-ai #otărât să te-ntorci la noi: A aude alt !las'

)n!ăduiţi-mi, în!ăduiţi-mi să încep cu începutul' %-am mărturisit că am fost biruit' a, m

şi vin' ar nu v-am spus ce m-a făcut să fu!'n% i de %oa%e, #iro%onia a !eni% a% % de e nea$%e %a%e, înc % m-am

în rico$ă%oare . oi, cunoa$%e"i rea ine nes r$i%a mea iu ire en%ru !8ini$%ea $i ru ăciunea neînce%a%ă mă armecă ;un% îndră os%i% de !ia"a si#a!reme m-am încredin"a% că unul cel mai mare es%e slo ozirea de cele ma%erialnice

;ă %e aduni în %ine însu"i $i acolo să ascul"i e Dumnezeu ;ă se acă lăun%rul acolo să s%rălucească cele dumnezeie$%i $i Dumnezeu i e c % de cura%ă $i s%o linda rin ne!oin"ă $i ru ăciune, e-a% % de ine se o lindesc în ea cedumnezeie$%i .%unci omul înce e să se asemene în erilor $i !ie"uie$%e cu aderici%B

8ri!orie a priceput că povestise multe din e$perienţele lui' (e opreşte deodată şi adau!ă cuamărăciune*

Fulţi o să râdeţi de cele pe care vi le spun' /-o să vă convin! pe prea mulţi' .a să înţele!eţi atrebuie să dobândiţi dra!ostea celor dumnezeieşti şi să pătimiţi cele pe care şi eu le-am pă

Şi totuşi, 8ri!orie, auzim zicându-se că nu ţi-a fost de ajuns să fii preot şi că voiai snumaidecât şi episcop'

C %u$i de u"in, mar%or mi-e Dumnezeu* 6or ele aces%ea nu-s ade!ăra%e* Dima% % de mare slujirea reo%ului $i !oi îmi zice"i că a$ !oi cele ce-s mai resus*



;e are că nicic nd nu !-a"i ndi% ce înseamnă să călăuze$%i e al"ii du#o!nice$%e; n%a 8i%ur #ie, să #iro%onise$%i reo"i, să or"i rijă de drea %a credin"ă a cre

i, de o %i"i s-auzi"i %oa%e c %e le am în inimă, ascul%a"i $i cu! n%ul aces%ceilal"i reo"i mi !ăzuseră oc#ii o sumedenie de nele iuiri Fnde sun% reo"ii nocura"i cu inima' Ca mu$%ele u $i se îm r ncesc în ; n%ul al%ar Fnul en%ru

ani, al %reilea ca să-$i ascundă ornirile Fnde au în!ă"a% să ăs%orească' C n

ne!oin"ă' ;-au ăcu% %o"i ne u"ă%ori de Eris%os $i $arla%aniŞi unde să !ăsim alţii, 8ri!orie: /u pot fi toţi ca tatăl tău, pe care-l cinstim cu toţii…

+u $%iu, ra"ii meiB însă reo%ul nu-i oricine 7re uie să ie încerca% du#o!nice$%ie ildă ;ă-$i iruiască a%imile De ar%e de ani* ăca%ul să-l în rico$ez

în rijească zi $i noa %e ;ă urce %rea %ă cu %rea %ă, să nu se o rească ;ă nuînsu$i ri!ind la cei din jur, ci la Dumnezeu nsu$i Da%oria lui nu-i doar să-i "ină

iserică

7re uie să acă %o% ce-i s%ă în u%in"ă ca ace$%ia să s orească du#o!nice$%e ;ăli-8 aducă în%re ei e Eris%os, rin lucrarea Du#ului ; n%

+ici mai mul%, nici mai u"in: %re uie să oar%e rijă să se acă %o"i dumnezeiericirea dumnezeiască

C "i din reo"ii no$%ri ac aces%ea' i %o%u$i, s re aceas%a a !eni% <iul lui Dridica e oameni din s%ricăciune $i s re a-i îndumnezei reu !ă are cu! n%ulB î

ra"ii mei* i reo%ul es%e îm reună lucră%or la aceas%ă mare lucrare Cea mai

în rije$%e de lucrul cel mai de seamă / îndumnezeirea omului i cea mai ane!oie, ccu a%imile omului $i cu dia!olii Din ericire însă, ; n%ul Du# es%e necoîn%ărindu-l e reo% $i în cele din urmă, ăc ndu-l în s%are să ie e măsura lucrc#ema%

8ri!orie a simţit uimirea nazianzienilor şi s-a oprit, pentru a le în!ădui să-şi tra!ă sufletuaminte la lucrurile înfricoşătoare pe care le spusese despre preot şi preoţie' .ompatrioţipăreau a se îndoi'

i încă u"ine !-am s us* Măcar să i a!u% %ăria să !ă în ă"i$ez c %e-ar %reîn%re a"i' +u lua"i amin%e la a!el, a os%olul neamurilor, de c %ă luminare a a!u%de ul ere l-au or i% s re a se re ace în a os%ol i c % s-a ne!oi%, c % s-a rlucrul* en%ru a le !or i cre$%inilor cerea să-l călăuzească Du#ul ; n% en%ru@!an #elia a os% ri oni%, s-a răs%urna% cu cora ia, s-a rimejdui%, a os%îm ro$ca% cu ie%re, a ă%imi% 7o%deauna era a%a să su ere %oa%e de dr . ajun$i la mucenicie Dumnezeu l-a încununa%B i c % a lucra% en%ru Eris%os, a aiu ire de oameni, ur% nd mare rijă de %oa%e &isericile 4a%ă c#i ul reo%ulmai s un' a!el drea %a credin"ă o ro o!ăduia, e care o în!ă"ase de la Fcenicii Dom



Deci $i reo%ul drea %a credin"ă a &isericii %re uie să o de rindă De ar%e de erC "i le !ese-aces%ea necura"i sun% 4ar e Dumnezeu, Cel Fnul reacura%, $i-8 oa%e a

cura% la cu e%, adică în credin"ă i cura% la su le%, adică iz ă!i% de a%imi $i

eodată, în tăcerea aşternută la aceste cuvinte, a răsunat o voce* 8ri!orie, în jur lumea sepricina învăţăturilor' 0oţi se-nfăţişează drept dascăli ortodocşi şi de seamă…

@ ade!ăra%, din ăca%e, $i !ai de mădularele &isericii ;ă $%i"i insă că dascăli oade!ăra% aceia care mai în% i se s%răduiesc să se cură"ească, să se lumineze, săa ro ie de Dumnezeu, să se s in"ească .ce$%ia o% mai a oi să cau%e să-i cură"să-i în!e"e, să-i lumineze, să-i s in"ească, să-i unească cu Dumnezeu Dascălii caceas%ă r nduială s n%ă o% să %eolo #isească or%odo

Ca să nu !ă în$ir mul%e, lua"i ine amin%e la aces%e u"ine lucruri des re credin"ă: <iului $i a ; n%ului Du# nu se îm ar%e, una es%e nsă nu se ames%ecă cele %zice ;a elie Căci alcă%uiesc %rei i os%asuri a ar%e, iecare a! ndu- i însu$irea es%e nenăscu%, <iul / născu%, Du#ul / urces (3G al Cu! n%ării a 44-a) 6ede"ilucrurile c nd urmăm c#i ul în care a lucra% $i ;-a desco eri% Dumnezeu lumii snoas%ră' = da%ă cu lămuririle aces%ea %eolo ice, a!em înain%ea noas%ră o r%eolo iei &isericii

n% ia da%ă au os% zu ră!i%e cu a% %a lim ezime cele %rei i os%asuri, care scu desă! r$ire ro rii iecăruia

@i, 8ri!orie, cât de bine ne-ai tâlcuitI Şi-ţi mai e teamă că n-ai să izbuteşti… Şi-ai lăsat tosi#ăstria lui %asile, prietenul tău…

Măcar de-ar i a$a, ra"ilor @u $%iu mai ine c % de sla sun% en%ru %eolode arcă a$ mer e la nun%ă nea! nd #aină o%ri!i%ă i mă rimejduiesc de a nun%ă De-aceea am a uca% de-am u i%, c nd m-am #iro%oni%

0u zici acestea, 8ri!orie, om învăţat, crescut de părinţi evlavioşi, de-un tată episcop şi desfântă:…

i nu doar aceas%a, iu i"ii mei +u doar că m-au crescu% ni$%e ărin"i s in"i, cia ierosi% Domnului încă înain%e de a mă na$%e . oi $i eu însumi, c nd am mai

ă ădui% lui Dumnezeu să-i iu a ierosi% Cu %oa%e aces%ea, reo"ia nu înce%e$i reu de ur%a%*

8ri!orie, nu zicem că toate-s lesnicioase' )nsă, dintre toţi, tu ai cele mai multe daruriscoate-o la capăt cu noul nostru necaz: .ă nou idolatru şi nou pri!onitor e noul împăra

oar de câteva luni a ajuns împărat, şi a şi tulburat toată 9isericaI 6stea nu le vezi:

+u de-as%a mi-e mie %eamă, iu i"ii mei 4ulian e o nouă iară, ineîn"eles mEo%ăr % să se lu %e cu noi +e-amenin"ă cu sa ia, cu ri oanaB 6rea să ne

ăm n%ul nsă o să mă lu % cu el +u mi-e %eamă de d nsul @-n a ara &i



!ăzu% aceas%a De !răjma$ul din a ară nu mă %em .m înain%ea lui o armă î#o%ăr rea de a muri en%ru credin"a mea l !oi răz oi e 4ulian cu mar%iriul me

irui

6tunci, de ce te temi, 8ri!orie:

De răz oiul nos%ru De !răjma$ii ce-s înăun%rul &isericii, e care nu-i !ezi Ce

or%odoc$i, însă s $ie &iserica, a%jocoresc $i sc#im ă în!ă"ă%ura ei ; re aces% răz oi îndrăzneală Mă sim% neînsemna% Fnde mai ui $i a%imile mele, slă iciunile $iDe-as%ea mi-e %eamă $i mă cu%remur

6u amuţit cu toţi' 8urile le-au rămas fără !las' 8ri!orie şi-a tras puţin sufletul şi a voitdezle!area; să zică ultimul cuvânt al întoarcerii lui' .um s-a #otărât în cele din urmă să sela /azianz'

.scul%a"i, ra"ilor ;ă !ă s un $i cel de e urmă cu! n% Mă în%orc 6in la !oi 6oi ia%ă de ce, în ciuda %u%uror celor e care !i le-am s us, !ă iu esc, ra"ilor 6orecum !oiesc să-i aju% $i e ă%r nii mei ărin"i Mai mul% încă: sun% da%o.scul%are de !oia lui Dumnezeu 6oia &isericii e !oia dumnezeiască &iserica mă !re

%eolo sie$i mi lec ca ul =ric % m-a$ !edea de ne u%incios s re slujirea înain%e, nu-i în ădui% să mă îm o%ri!esc ;ă iu eu !ic%ima Cea din% i !ir%u

rică am %ăcu% M-am irui% de !oia lui Dumnezeu $i !oi ace ascul%are M-a !in ală%uri de !oi

)n cele din urmă le-a spus pe toate' (-a îndreptăţit pe sine însuşi şi s-a simţit uşurat' (-a lîntindă puţin pe preşul pe care-G puse pe pământ, ca să doarmă' .u întâiul prilej a reciti

aceasta a lui' )n postul 7aştilor, cu puţine zile înaintea (ăptămânii 7atimilor, şi-a luat rămla iubitul său %asile şi a apucat drumul întoarcerii' )ncordarea pe care mai înainte o avusea dispărut'

Cei doi asce"i au %răi% a% %ea e erien"e du#o!nice$%i, înc % aces%ea !or #răni

)n lunile acestea s-au făcut cunoscute cele dintâi semne ale măreţiei lor' 0ot ceea ce odrăssi#ăstria râului ris, va creşte uimitor în anii următori' 9iserica avea mare nevoie acummăreţie a lor, o dată ce marele stâlp al 9isericii, marele luptător 6tanasie, prinse a osten2B3 şi mai ales începând cu 2>C, apărea limpede că 6tanasie se !răbeşte să predea ştafetrebuinţă, aşadar, teolo!i mari, pe măsura lui 6tanasie' ar aceştia vor fi %asile şi 8ri!orie'



Sfântul Grigorie Teologul (de Nazianz) - “Vulturul rănit” (0)

H ărăse$%e, dezamă i%, casa ar#ie isco ală

…? %estea despre testamentul lui 8ri!orie a aler!at peste tot' Drtodocşii înţele!eau acuvor mai avea prea multă vreme printre ei pe părintele lor du#ovnicesc' /obilimea creştină s-a tulburat' 7ostunian, (trati!#ie, cei doi 7aladie şi alţii discutau cu ardoare, căutând vreo

% +o'ile Postunian % a spus (trati!#ie - să%i strângem pe ei mai 'uni medi i0 să%l a$ute, s

se #ntre ei, pe sfântul nostru&% )ar ar*iepis opul nostru nu suferă doar de 'oală trupeas ă- a răspuns 7ostunian' +%ai #n'ine, iu'ite Stratig*ie& 5 'olna! mai mult de amără iunea u are l%au adăpat epis opias e(a de (i u (i&

/obilul 6vlavie, totdeauna de faţă la astfel de consfătuiri, îşi sprijinea capul în mâna stânacum tăcuse; acum însă vorbi*% Cine%i poate on!inge pe epis opi să nu%l mai amăras ă7 i ine să%l on!ingăne!oias ă atât de aspru7/

%orbele lui 6vlavie căzură ca ful!erul, arzând şi puţinele nădejdi că 8ri!orie va rămâne în .onstantinopol' in 2G mai, aşadar, până pe =-2 iunie, o mare dezamă!ire i-a cuprins peclerici sau laici' "a fel şi în palatele împărăteşti, unde tânărul împărat ortodo$ era prea neneiscusit pentru a înţele!e sensibilitatea lui 8ri!orie'

ată însă că se întrezări şi o rază de lumină' )n foarte puţine zile, 8ri!orie şi-a revenferestruica c#iliei lui, dinaintea H(fintei rina1, privea biserica şi îşi revizuia răspundeîntrunirile sinodului, văzând în pridvorul bisericii episcopi răspândiţi, câte trei, câte cinci,



)ntrebă şi află pricina' )n loc de lucrare şi discuţii serioase, la (inod era doar zarvă, doar/umai aranjamente de culise şi intri!i' 0rebuia, aşadar, să intervină cu orice preţ, să prezide

.eea ce se şi întâmplă' eja a doua zi, dis de dimineaţă, se afla la HSfânta 3rina”' D biserică soimpunătoare, dar plină de căldură' /u era nici fri!uroasă' 6coperişul îl avea din lemn săridicase, măreaţă, marele .onstantin' D în!rijiseră meşteri şi clerici' 6colo se făceau întrunlocul întâistătătorului A 8ri!orie' Mai r o! ca al%ăda%ă, mai alid $i mai slă i%, da

lim ede @ isco ii, de cum l-au !ăzu%, au os% cu rin$i de emo"ie ;-au nedums%are să s%ea de a"ă $i să rezideze Jnii slăveau pe umnezeu, alţii se minunau de ce se înt0oţi şi toate se liniştiseră' ouă-trei zile, certurile au lipsit' ar numai atât' 5pis opii ei ră(!ră"i%au !enit #n firea lor "i au reat o atmosferă insuporta'ilă& Dricât ar fi încercat 8ri!orie, aceşţineau pe-a lor' (e ridicau în picioare, dădeau din mâni, stri!au, ocărau, ameninţau… 2mpărţiţ

ete mai mi i sau mai mari, toţi !oiau să%"i impună părerea u ori e preţ, *iar "i u forţă au putere "i influenţă, ă fa e poftes &

%ăzând toate acestea, 8ri!orie era tot mai nefericit' 6 încercat să ţină lucrurile în frâu şi cereuşit' 0oţi îl respectau, mai mult sau mai puţin şi îl aveau în faţă' Dar, c#iar dacă nu rea des se descuraja +u u%ea ră da <u ea că%re ru ăciune ;e s r$ea ur $i sim lu, cer nd D; n% să !ină asu ra lor, să-i în"ele "ească e cei %ru a$i, să-i înmoaie e cei îmsă-i smerească e cei iu i%ori de sine (lujitorii lui îl vedeau noaptea* parcă se lupta cu um

i e c % Du#ul s%ă%ea de ar%e, e a% % răul nă ădea în ;inod, iar descum ănire, se descuraja $i se amăra cum li%

)ntr-o noapte, puţin după miezul nopţii, diaconul @va!rie îl auzi, din c#ilia de alături, pjelindu-se*+e-ai ui%a%, Dumnezeul meu* 7oa%e c#inurile au !eni% asu ră-ne, Eris%oase $i 7

C % să mai su ăr'6 doua zi dimineaţă A la locul lui, în (inod' Şi ce coincidenţăI 5pis opii, par ă "i mai #ntărâtaarătau "i mai multă du"mănie& Strigau numai mi(erii, pe are le mai au(ea "i mulţimea safara 'iseri ii& .%unci, ri orie î$i ierdu nădejdea e jumă%a%e mor%, se ridicdizol!ă în%runirea $i murmură:- ;ă u , să u de iarele as%ea, să nu-i mai !ăd*

"-au ajutat A de-o parte 8ri!orie al /isei, de alta diaconul 0eodul' 0ăcuţi, ajunseră încet-c#ilie'

8ri!orie îşi privi #otărât însoţitorii*- a%a, am %ermina% aici, lecăm din e isco ie; n%a .nas%asia , la casa lui .!la!ie

/imeni din cei adunaţi în jurul lui n-a cutezat să se împotrivească' 6u pornit, aşadar, cutrăsură' .ei ce se aflau împrejurul H(fintei rina1 şi vecinii apropiaţi au aflat numaidaler!at, având o rea presimţire' (e strânsese popor mult şi se unise cu episcopii care îl ci8ri!orie' (-au năpustit asupra micii trăsuri a ar#iepiscopului' "-au ru!at, l-au implorat să 6cela stăruia în ceea ce începuse' "a stăruinţa aceasta, lumea a izbucnit în plâns' )l plâ

8ri!orie ca pe un mort' Şi într-adevăr, pentru ei murise, înţeleseseră bine'



6 intrat în cunoscuta c#ilie a micii căsuţe de lân!ă biserica 6nastasiei' 6ici se simţea mai/u-i lipseau conacele episcopale' intr-acestea avusese şi el şi le dăruise' e altfel, şi la eîşi alesese doar o mică odaie, în care să doarmă' Fajoritatea episcopilor, văzându-l plecânru!ându-l pe drum, în!#eţaseră' /u mai văzuseră nicicând un mare demnitar să-şi dispreţuiade mult ran!ul ce i se cuvenea' +u mai !ăzuseră a% %a a%a$amen% al credincio$

ărin%ele lor du#o!nicesc e aceea şi întrunirile care au urmat a doua şi a treia zi au fost s

de linişte' 8ri!orie a prezidat fără multă !reutate' Fn anume sen%imen% de !ino!ă"ie ă%c#iar $i inimile celor mai îm ie%ri"i la su le% (-au odi#nit, deci, cu toţii' Şi cel mai multnevoie de aceasta 8ri!orie'

)şi arăta acum, ca un copil, întrea!a lui bucurie că iubirea şi mila îşi !ăsiseră loc, în cele diîntruniri' Jitase de toate şi sin!urele lucruri care îl mai interesau era cum, cu puţinele lui facă să înainteze rodnic lucrările (inodului; cum să sfârşească cu pace şi c#estiunile bisericească şi canoanele; cum să #otărască modul primirii în 9iserică a sc#ismaticilor şi de tot felul, cum să rânduiască problemele marilor averi bisericeşti' ar lucrările A slavăA mer!eau din bine în mai bine'

u%ernicii e isco i nou-!eni"i îl %ă ăduiesc e ri orie

D adiere limpede şi răcoroasă, aşadar, se simţea în 9iserica Kăsăritului' 6ceasta ndiavolului, care a înmulţit c#inurile lui 8ri!orie şi !reutăţile 9isericii' 6propiindu-se mijlocuiunie, 8ri!orie a fost lovit iarăşi de boală A la pat, fără a putea să se ridice, să urce în trmear!ă la H(fânta rina1' 6colo, neînţele!eri şi dezordine' /imeni nu reuşea să se im aprindeau spiritele din c#estiuni personale şi se înteţeau din nimic' /ici 8ri!orie al /is6mfilo#ie de coniu, nici bătrânul iador al 0arsului nu izbutiseră să ţină în frâu spiritele

)n aceste zile rele ajunseseră în cetate, întârziaţi, episcopii din @!ipt şi Facedonia, în frunpersonalităţi puternice* 0imotei al 6le$andriei, care abia luase locul fratelui său 7etru şi 0esalonicului, care, indirect, reprezenta părerile apusenilor şi desi!ur, ale lui amas a6le$andrinii şi apusenii aveau un of comun' %ăzuseră în ultimul an crescând rapid aepiscopului .onstantinopolului' atorită influenţei capitalei şi datorită faimei lui 8ri!orie, Lari!radului dobândea autoritatea pe care o avusese până atunci 6le$andria şi ajun!ea la 9isericii Komei'

)ţi aminteşti, iubite cititorule, că în urmă cu un an bătrânul 7etru al 6le$andriei fusese însprijinise pentru tronul .onstantinopolului pe escrocul Fa$im, lăsându-l la o parte pe 8ri



că amas al Komei fusese, de asemenea, împotriva întronizării lui 8ri!orie' ar acum î6s#olie şi îi cerea să intervină în (inod, spre a nu fi întronizat 8ri!orie'

.$adar, e isco ii ace$%ia a aren% urmăreau acea &isericii, dar al%ce!a a!eau în m Şi s-înfăţişat cu o îndrăzneală şi o obrăznicie rar întâlnite' Dc#ii le vădeau patima ce fierbea lor' .eilalţi episcopi se aflau într-o situaţie dificilă, fiindcă nou-veniţii tă!ăduiau mult#otărârile luate de ei' espre c#estiunile teolo!ice, desi!ur, nu au discutat; nu aveau c

atin!ă asemenea subiecte' ;e a ă"au de un canon al ;inodului 4 @cumenic care o rea me isco ilor ;us"ineau cu a%os că în%ronizarea lui ri orie la Cons%an%inomu%area sa de la ;asima rin urmare, en%ru ei, era necanonic Cereau, deci, să e isco en%ru Cons%an%ino ol

0oate acestea ajunseseră, mai mult sau mai puţin, şi la c#ilia lui 8ri!orie; a fost picătuumplut pa#arul' (lujitorii lui şi 6vlavie se în!rijiseră să nu le afle pe toate, dar ceva-ceva t.mărăciunea $i dezamă irea îi s oreau necon%eni% n%r-una din zile, din mo%ida%ori%ă aimei de mare %eolo , c "i!a din%re e isco ii e i %eni $i macedosu erindul ri orie la c#ilia lui -a primit cuviincios' 6u discutat diverse' )i auzea zicândalta' "a un moment dat însă, îşi desc#iseră inima, din simplitate sau din remuşcare, şi limpede*% +oi, frate Grigorie, n%a!em nimi #mpotri!a ta& +i i nu !om ăuta să alegem alt ar*Constantinopolului&

)ncurcat, ar#iepiscopul auzea şi nedumerirea îi sporea' 6ceia îşi continuară justifineînc#ipuit*- .eea ce am zis înăuntrul şi în afara (inodului a fost din pizmă' 5pis opii răsăriteni nu neso otit "i pe noi, "i tu "tii asta& 3%au dat #nainte singuri "i au *otărât fără noi& - um o

ă se ade să ne ia "i pe noi #n seamă/8ri!orie rămăsese fără !las' n%re ul %ără oi, a$adar, era din izmă* .$a, ca să-"i ară%$i cine e$%i %u* .% % de josnic/ )n loc să se bucure că, în sfârşit, pricina împotrivirii lor nînsuşi, ci pedepsirea celorlalţi răsăriteni,ri orie a os% crun% dezamă i% de men%ali%acelora (e pare că n-a !ăsit curaj să le mai spună ceva' .e rost mai avea s-o facă, cu menpe care o aveau: i măcar ace$%ia a!eau o %icălo$ie oarecum nai!ă, căci măr%uriseauDar ceilal"i, care nu-i u%useră în #i"i măre"ia'ar ceilalţi, care îl vedeau la (inod îmbolnăveau: .u aceia ce era de făcut:C % !or s%ărui în rău%a%ea lor, în ne%re nicia l

)n zilele acelea critice, pe când nou-sosiţii episcopi şi ceilalţi se răzvrăteau înăuntrul H(fintei rina1 împotriva lui 8ri!orie, sărmanul 0eolo! rămânea ţintuit la pat' %oia să reacele ce se spuneau despre el' 7rietenii săi din rândul episcopilor e$plicau cât puteau că 8se mutase de la (asima, de vreme ce nu slujise niciodată în episcopia aceea; nici măcar onu făcuseI Şi apoi, în Kăsărit se făceau totdeauna mutări' .anonul (inodului @cumenicmutării episcopilor fusese alcătuit pentru evitarea e$ceselor' ar când mutarea era neces9iserica avea nevoie de ea: 0oate sfârşiseră josnic'

8ri!orie fusese canonic recunoscut şi întronizat de (inod' 9a, mai mult, avea şi sprij

0eodosie, al prea puternicului împărat' )nsă 8ri!orie nu le socotea astfel'Ceasuri în%re i s-a



recum calul înc#is în rajd, care a%e din co i%e, ne u% nd ie$i la loc li er, să nu i-a ăru% a% % de rău că e olna!, ca acum e ce îl împiedică să iasă afară, să-i !ăseasepiscopi, să le e$plice, să-şi înfăţişeze ar!umentele, să le arate de ce este canonic, să-i conu-i pasă de tron şi de putere: 6poi, avântul îi scădea; se liniştea, se supunea mersului lzicând*- .$a !oie$%iB $i nu-mi aju"i, Eris%oase al meu 6ină, dar, orice rău asu ră-mi, a

rimesc

Eirea lui şi viaţa lui du#ovnicească nu-i în!ăduiau să se amestece în toate aceste uneltirsfori prin culise'- n %oa%ă !ia"a mea / s unea - m-am lu %a% să do ndesc sim li%a%ea inimiia ro ie s r$i%ul, să in%ru în jocurile de culise'* +u, nu o% aceas%aB i, de con!in e ace$%ia, care-s îm ă%imi"i du ă u%erea care mie îmi ace sc r ă' C

e ace$%ia, care ziua-n%rea ă alear ă din oar%ă-n oar%ă, căcea mai mare a %ă es%e ne!ia"a isi#as%ă de ru ăciune'

0eofil, cel mai mic dintre toţi câţi erau alături de 8ri!orie, auzea acestea' /u le pricepeacredea că îi poate fi de ajutor*% 6as%mă pe mine, părinte, să merg& 6e !oi ădea la pi ioare, #i !oi ruga să%ţi dea pa e

ri orie z m i de sim li%a%ea % nărului $i ără să !rea, îi s use !or e amare:- .ce$%ia, iul meu, nu se sc#im ă .u ur % u%erea cu! n%ului meu Că o% %des re ; n%a 7reimeB @i nu o% în #i"i ceea ce lumea s une des re mineB n"el%oa%e aces%ea oare-s ale mele' Dumnezeu le dă, iar eu le lucrez 7oa%e c %e le slui Dumnezeu, nu cau% sla!a mea +ici %eolo ia mea nu-i a meaB ; un ceea ce îmDu#ul, nu min%ea meaB

7rietenii lui 8ri!orie au fost nevoiţi să se confrunte şi cu alt ar!ument' )n cercurile episcobiserica (fintei rina şi aiurea, se şoptea A c#ipurile A cu zdrobire de inimă*% Grigorie, desigur, este om de seamă, dar, sărmanul, e atât de 'olna!/ Tre'uie să se fa ă e!să mai dis utăm anoni itatea lui, de !reme e ni i la Sinod nu poate !eni7 -!em tre'uinţar*iepis op "i un pre"edinte al Sinodului sănătos/6semenea vorbe stricau minţile în!uste ale multor episcopi, însă majoritatea, fie şi căaccepta tacit pe 8ri!orie drept episcop canonic al .onstantinopolului şi preşedinte al (inodu

( )

Dilema unei inimi s in%e



ri orie, măre", slo ozi% de u%ere $i ran uri, s-a în%ors s re ; n%ul .l%ar, $murmura% c %e!a cu!in%e de ru ăciune $i a da% să lece )ncet, de parcă ar fi săvârşit cea maifaptă a sa, înainta spre ieşire' /imeni n-a cutezat să spună ceva, nimeni n-a apucdezmeticească' .ei care îl vor pomeni erau, desi!ur, mulţi şi ar fi putut să-l ţină pe locurilînalte' @ra de ajuns să fi spus o vorbă împăratului şi acela ar fi înc#is imediat !uravociferau' Ştiau însă că pentru un lucru ca acesta trebuia să zică da şi el însuşi' Şi simţînlăuntrul lor că 8ri!orie nu voia aceasta, că de-acum se #otărâse… şi n-au cutezat; de altfmai aveau cum; 8ri!orie le-o luase înainte'

"a ieşirea din H(fânta rina1, s-a oprit brusc' 6u aler!at la el 0eofil şi @upra$ie' "e-a făspre mica odaie de la subsol, de lân!ă episcopie' 6ceştia l-au dus acolo şi a rămas înăunt@upra$ie pre!ătise mica trăsură şi aştepta afară, la uşă'

)ntre timp, adunarea sinodală se sfârşise, episcopii ieşiseră majoritatea afară, căutânîncotro mer!e 8ri!orie'

)mpietrirea de mai înainte le dispăruse, vorbeau cu !las scăzut A de parcă n-ar fi vrut atmosfera !enerală de străpun!ere, creată de vorbele şi de #otărârea lui 8ri!orie' Mul"i se cădeja că i se îm o%ri!iseră lui ri orie / nu se a$%e %au să ajun ă să demisionem nio$i e ei în$i$i că nu se ridicaseră, în iserică, să-i ceară să-$i re%ra ă demisia

Dar $i lumea, cre$%ini $i ă ni, se s%r nsese u#oi îm rejurul ; in%ei 4rindezamă irea !eni%ă din con$%ien%izarea ierderii ro!ocau con uzie

(fântul stătea, !ânditor, pe un taburet' )şi ţinea capul în mâini şi se !ândea fără şir la couă simţăminte se luptau înlăuntrul său, să-i pună stăpânire pe inimă' &ucuria îi cur ea $

înlăun%ru, en%ru că c#inurile i se s r$iseră, ie $i %em orar, în urmă !enea însă min%ea $i inima îi erau la ăs%ori"ii lui la aceia care ăs%raseră =r%odo ia, la cei or%odoc$i $i la %o"i e care îi #rănise cu %eolo ia lui i iu ise, i se ăcuseră acum %re uia să-i %aie de la el, să-i ărăsească .s%a îl durea cum li% (e !ândea, însă, şi la durepe care i-o pricinuiseră uneltirile şi căuta să se ec#ilibreze' 6poi, inima i se umplu damărăciune*



- Dar ce s-a e%recu%, oare, cu e isco ii' 8esne m-au în%roniza% $i lesne m-au da%lesne mi-au rimi% demisia Fnul nu s-a ridica% să mă "ină, să nu lec C#iar n

en%ru ei'B Dar ce să-i aci, as%a mi-e răs la%a en%ru c %e am ăcu%, en%ru

.ontinua să se !ândească, în tăcere' nima când i se în!reuna, când i se uşura' (e ducea cu cei aproape trei ani cât lucrase în .onstantinopol' .ăuta să-şi amintească vreo !reşeală însemcare să o fi făcut' Şi-a amintit vremea în care venise în capitală împăratul' (-a străd

amintească* oare se ur%ase slu arnic cu aces%a' =are îi săru%ase m na, ca ceilal"i ero%ocolul im erial' =are î$i %rimisese rie%enii a!u"i să ceară a!oruri de la îmdăduse aur îm ăra%ului' =are î$i ierduse !remea cu !reun neînce%a% du-%e-!ino la asi ure %ronul'B +imic din aces%ea nu ăcuse ;%ă%use la înăl"imea celui mai demne isco De aceea îl $i re"uiseră a% % de mul% la ala% / îm ăra%ul, e ar#ul, ju$i ceilal"i o i"eri 7o"i, ără e ce "ie, cre$%ini sau idola%ri

upă o vreme, s-a simţit mai uşurat' Şi-a ridicat fruntea şi a privit înjur' Şi-a amintit undes-a ridicat, fără !rabă'

( ) Mărinimia lui: se în rije$%e să-i îm ace e clerici cu o orul

6şa cum îl ţineau credincioşii, pe mâini, a fost dus la H(fânta 6nastasia1' impreună cuaclamase şi-l jelise lumea întrea!ă A toţi câţi se aflau pe drumul cel mare, în 7iaţa lui .onîn multele prăvălii din centrul cetăţii'

Fanifestările nu s-au oprit însă aici' Fulţi clerici şi mireni au pornit ameninţător spre

episcopi pe care-i considerau răspunzători de cele întâmplate' .âţiva episcopi, scârbiţi deconfraţilor lor şi dezamă!iţi de demisie, s-au ridicat şi au plecat din (inod şi din oraş' 0upătrunseseră şi în 9iserici' @piscopii care se purtaseră urât cu 8ri!orie primeau ocări şi bala credincioşii mai aprinşi de mânie' "e era !reu să se mai deplaseze şi să slujească' /ici mai nici mai puţin, lucrurile mer!eau către sc#ismă' @ra de ajuns doar un semnal al lui 8ri!ormulţimea credincioşilor ar fi fost cu el, de partea lui, făcându-şi propria lor 9iserică, separ

nsă credincio$ii ace$%ia nu-l rice useră e ri orie, de$i erau a%a de orice de dr

ouă zile, 8ri!orie a rămas zăvorât în c#ilie' /imeni nu l-a văzut, nu a vorbit cu nimeni' Ksin!ur cu umnezeu, să se roa!e şi să-şi adâncească #otărârea' .easuri între!i îl încerca fcumva !reşise: 6i lui îi auzeau de afară ru!ăciunea*- Dumnezeul meu, ro u-7e, să nu mă a le !reun rău acum, că lec des%ul aces%ea*

)n rest, stăpânea liniştea şi seninătatea' oar H oamne miluieşte1, din străfunduri' 6i lui ndar ştiau'

n ceasurile de noa %e, de lini$%e a solu%ă, c nd !ul%urul Du#ului ri!e #ea $i sde seamă o da%ă o lumină lină a ăr nd din cen%rul c#iliei, ce!a ca un nori$or rea lu



de-acolo @rau cli e în care ri orie se um lea de lucrările dumnezeie$%i cu car; n%ul Du#, cu Care !or ea cu ade!ăra%

. %reia zi a ie$i% la lumină, du ă ce us%ase din el$u lumina dumnezeiască @ra oarecum dispus, dar veştile l-au întristat adânc' .eruse să afle ce se petrece în cetate, cum mai merbisericeşti' %rând-nevrând, ai lui l-au înştiinţat despre cele petrecute A purtarea credincioşilor faţă de episcopi,scandalurile zilnice dinăun%rul $i din a ara isericilor, co

domnea în%re sinodali, care acum se îm ăr"iseră $i mai ad nc $i se în!inuiau unii%ul urarea &isericii

"a auzul acestora, s-a cutremurat pentru o clipă, dar nu mai decât şi-a venit în fire' @ra vralt dar care va arăta mărinimia sfântului' 6 trimis oameni şi i-a înştiinţat pe toţi respbisericeşti din cetate' -a adunat în lea!ănul Drtodo$iei A H(fânta 6nastasia1' 8e-a e lica%im lora% să înce%eze ro%es%ele $i ur ciunile îm o%ri!a e isco ilor, să rimeasse îm ace, să nu mai răs undă cu ură la reaua !oire a du$manilor lui .junsese să-i lacei ce nu meri%au, doar-doar le !a înmuia $i îi !a aduce s re îm ăcare upă-amiază şi în zurmătoare a început a vizita bisericile în care se adunau credincioşii' .colo, înain%ea credinciosim lu, care însă lesne es%e dus de !al, se um lea de o emo"ie e care nu $i-o u%e$i desc#idea inima înain%ea lor $i adesea oc#ii îi !ărsau lacrimi en%ru cei ce eraudo!ada iz nzii lui l s $ia iu irea lor cura%ă $i le răs undea asemenea i mlor, că-$i ierduseră ărin%ele du#o!nicesc $i i-a încredin"a%:- +u !ă %ul ura"i $i nu !ă în%ris%a"i că lec 6ă roorocesc în ceasul aces%a că $s ori în credin"ăB nsu$i Du#ul mi-a dez!ălui% aceas%a cu !oi !a i Fn lucru !oi

ăzi"i cura%ă credin"a în ; n%a 7reime, recum !-am în!ă"a% i încă ce!a: amin%care au os% az! rli%e în mineB

)n asemenea clipe îşi pierdea cumpătul' "acrimile îi cur!eau pe obrajii adânciţi, supţi, itrecea în credincioşi şi toate sfârşeau în lacrimi' )nsă lacrimile acestea, cu toată amărăcardeau patimile şi înseninau inimile, inimi care erau de-acum !ata să ierte şi să caute pace

Cruciada lui ri orie en%ru îm ăciuire a reu$i% e de lin Du#urile s-au înseninarăsu la% u$ura"i, mul"umi"i 8ucrările aces%ea îm ăciui%oare i-au în"ele "i% e ce isco ii care îl lo!iseră e ri orie n cele din urmă, au înce u% $i ace$%ia sămăre"ia $i al%ruismul care îl animaB <ie $i în ul%imul ceas, %o% era ce!aB o m n

ri orie

"a (inod nu s-a mai dus' (-a întâlnit însă cu mulţi episcopi, pe care i-a jurat să se împace înFai mult, stăruia să e;pli e u ori e prile$ ă plea ă de 'ună !oie, nu pur "i simplu pentalungă !ră$ma"ii lui& +u se ade, a"adar, ă !ră$ma"ii a e"tia să onsidere drept o !i torlui, ă i #nsu"i o !oise0 de a eea o "i fă use&

Fajoritatea episcopilor şi întâi de toate cei care îl cunoşteau pe el şi de umnezeu insteolo!ie, nu puteau să se !ândească la alt ar#iepiscop pe tronul .onstantinopolului şi în(inodului' (e jeleau pur şi simplu şi erau arţă!oşi cu oricine li se părea suspect că a contaceastă turnură a evenimentelor'



încet-încet s-a prefăcut în străpun!ere du#ovnicească, tainică'6asul cel reas n% al Duri orie, era !lă ui% a roa e cu %o%ul, dar s%ă%ea $i li%ur #isea dre %, în%

Dumnezeu

6jun!ând "itur!#ia la sfârşit, toţi aşteptau cu nerăbdare şi durere ultimul cuvânt al celui mpoet şi teolo! al 9isericii şi toţi aveau încredinţarea lăuntrică cum că teolo!ul ce le stătea îsfânt şi luminat de sus' %iau $i că / secre% o $%esc / de omul aces%a unii se olosis

$i-l siliseră să lece De aceea, sim"ăm n%ul amărăciunii ă%rundea $i lua locul e!a o orului

6 rostit apoi şi otpustul A=Pentru rugă iunile/” ' (tătea mai jos de uşile împărăteşti, înainteaprivea cu o iubire profundă, uşor !ârbov, cu o privire ne!răit de limpede, barba albă cur!piept, fruntea dreaptă, luminată lin A înfăţişare de om sfânt' 0oţi îşi ţineau răsuflarea'

6 vorbit liniştit, cu toate că înlăuntrul lui se învălmăşeau pu#oi de simţăminte şi stări sufle- mi !oi ace a olo ia - s use, ri!indu-i e e isco i $i e dre ă%ori -, darea de sela lucrarea mea aici, în ca i%ală

Şi, îndată ce privirea îi căzu pe credincioşii simpli, !răi*- . olo ia mea sun%e"i !oi !oi $%i"i %o%ul, !oi să ade!eri"i dacă %o% ce !-am s!oi sun%e"i cununa mea $i sla!a mea Da / s use în%orc ndu-se s re e isco i - marea $i dre %mări%oarea %urmă a ca ia roa e nu e is%aB $i ui%ase credin"a i a"i !eni%, ra"ilor, în ce%a%e, admir

una r nduială, salmodia, căldura credincio$ilor, drea %a credin"ă Dumnezeu esse cadeB C "i ajun acum aici nu-$i cred oc#ilorB Minuna%ă re acere, neînc#iîn%ăre$%e credin"a or%odo ă, se ro o!ăduie$%e drea %a în!ă"ă%ură

(-a oprit puţin să răsufle şi cu o încredinţare de nezdruncinat, dar şi cu mândrie, a continu- .ces%ea le-am adus, ra"ilor aces%ea le-am ăuri% eu aici, în ca i%ala cea m

ăm n%ului, care s%ă ne$%e $i une$%e Aăsări%ul $i . usul .ici îi în% lne$%=rice u%ere $i s%ă nire es%e aici, se în%inde re%u%indeni =rice credin"ă urze$%e aici în ca i%ală, se im une în %oa%e ce%ă"ile De aceea am os%eni% a%a% %, de aceea am os% lo!i% cu ie%re, ca să zidesc lăca$ul =r%odo iei, u%îndoi"i de ceea ce s un, ri!i"i o orul din jur, în%re a"i reo"ii, ci%i"i-mi înrăs nde$%e re%u%indeniB

0oţi ascultau cu luare aminte şi nimeni nu cuteza să-l întrerupă pe vorbitor, precum seadesea la omiliile lui' Şi în vreme ce-şi înfăţişa faptele, a fost ajuns de tristeţe' i-a amin%i%!or e ur %e răs ndiseră cei răi de ură în o or $i în!ino!ă"irile e care i le arundes re la$i%a%e, că se ur%a / c#i urile / cu de e%ism înain%ea arienilor $i a !răjma!ea îndrăzneala de a-$i în run%a !răjma$ii, de a-i ede si e ere%iciB că nu se ur%cu au%ori%a%e $i lu , care se o%ri!eau ran ului lui +u a $o!ăi% să amin%eascarac%erizau cu!in%ele $i ur%area dre % cur!e$%i nă aici ajun eau cu ji nirilc % a u%u% ur%area sa, sim lă, cu!iincioasă +u se cădea să se răz une înain%earieni era mai mare %re uin"ă de ace dec % de răz oi as%ul e %erior $i l

nicioda%ă C "i au !ru% să în"elea ă, în"eleseseră ceilal"i rămaseră încr ncena"i



6 crezut că prezenţa atâtor episcopi şi atâtor oameni ai 9isericii impune prezentarea, foarşi a teolo!iei pe care o dezvoltase prin e$celenţă la .onstantinopol' (ă spună, deci, ce cteolo!ice ale vremii l-au preocupat şi ce soluţie le-a dat' 0rebuia ca toţi să ştie e$act ce înv

Ştia că lucrul acesta e de mare însemnătate, căci toate câte le propovăduise erau rodulu#ului (fânt, deveniseră deja credinţa şi învăţătura între!ii 9iserici*%riadolo ia, ne!ma%

risi irea neîn"ele erilor le a%e de %ermenii i os%as $i ersoană , dis%inînsu$iri în ceea ce ri!e$%e ersoanele dumnezeie$%i şi celelalte lucruri, la care ne-am refcapitolele anterioare'

.mărăciunea l-a îm uns iară$i $i $i-a în%ors cu!in%ele în al%ă ar%e:- ;ă-mi zică, dar, cine!a dacă rin ran ul meu am !ă%ăma% norodul, de-am urmări%mine însumi, de mi-am a$eza% oamenii în slujirile de seamă, de-am îm o!ăra% ăne$.m "inu%, rie%eni, reo"ia deasu ra %u%uror aces%ora, n-am da% ricină să !ăzu% oare cine!a iu ind u%erea' M-am ur%a% cu %ru ie' .m aler a% să urc e!ăzu% ! n%ur nd u$ile ala%ului, de$i în ădui% mi-era să mer oric nd a$ i o %

(osise ceasul să-şi ceară plata tuturor acestora*- la%a, iu i"ilorB doar nu mă !e"i lăsa ără de la%ă am lucra% cu ună credin"ăcer, a$adar, dre % răs la%ă' ;ă-mi în ădui"i să mă odi#nesc, să-mi cins%i"i al ul %

ăr ii, în"ele nd că %re uie să !ină $i ceasul lecării mele mi !ede"i dar, $u redade o% s%a în icioare $i de o% !or i De-ajuns cu rezidările $i cu săl a%iceleasu ră-mi ;ă unesc Aăsări%ul $i . usul / aceas%a am !oi%-o dar ra"ii s-au răz!rmea e de-o ar%e m-a$ezau în %ron, e de al%a cău%au să mă alun e de e Cău%a"i-!ă ar#ie isco e lac, iar mie da"i-mi ace Mare re$eală, însă, să cău%

de reo"i, ăzi%ori de !is%ierii în loc de ăs%ori de su le%e, o i cu u%ere lumes in"iB <ace"i-mi a$adar ucurie $i în ădui"i-mi să mer cu ace în us%ie*

.uvântul pe care 8ri!orie l-a rostit în dimineaţa aceea aduna în sine o mulţime de lucrsimţăminte aprinse' 7răpăd simţea în sinea lui, căci multe i se în!rămădeau în inimă şicăutând ieşire, căutând să prindă c#ip şi să se prefacă în cuvinte' ar aceasta nu le era tuturor, ci doar puţinora' (e cădea să mai şi sfârşească oarecând şi să-şi ia rămas bun' ar să înceapă a-şi lua rămas bun: 6 început de acolo de unde se cădea, de la iubirea lui ,,6nastasia1*

- Aămas un, iu i%a mea .nas%asia, lăca$ul în!ierii =r%odo iei Aămas un, iser; in%ei ;o ia rămas un, ; in"ilor . os%oli $i %u, ca%edrală a mea iu i%ă (cărei înăl"ime dă na$%ere izmei %u%uror Aămas un $i !ouă, e isco ilor sinmelozilor $i sal"ilor, diaconi"elor $i ecioarelor, $i !ouă, celor ce %răi"i în ecioriesăraci $i de or ani Aămas unB

Şi îndată emoţia l-a cuprins, înecându-l' (-a oprit, încercând să se stăpânească, apoi a urm- Aămas un, iu i"ii mei ra"i, care m-a"i rimi% $i m-a"i adă os%i%, care mi-a"i s%

ur%a% de rijă în olile mele Aămas un $i !ouă, celor ce !ă îm ulzea"i să mă

scrie"i cu!in%ele Aămas un, rea u%ernice îm ăra%e rămas un $i "ie, ala



dre ă%orilor $i sluji%orilor . lauda"i-l e re%or, s%ri a"i-!ă en%uziasmul, căcauziB mi !oi curma cu! n%ul, însă nu en%ru %o%deauna* Dacă ne!oia o !a cerene!oindu-mă, iară$i mă !oi rinde în lu %a en%ru ade!ăr*

(alutul îi deveni atotcuprinzător*- Aămas un, Aăsări%ule $i . usule M-am lu %a% en%ru inele !os%ru $i-s ne!oDar oricine î$i ierde %ronul cel de-aici, mai înal% %ron do nde$%e în cer &

; n%ă, rumuse"ea mea $i r !na mea, răm i în%ru o orul aces%a $i m n%uie$%Kămăsese cuvântul cel de pe urmă' e umnezeu insuflatul părinte n-a putut să nu le cear- <iilor, ăzi"i cele ce !-am în!ă"a% $i amin%i"i-!ă îm ro$cările cu ie%re asuDomnului nos%ru 4isus Eris%os să ie cu !oi cu %o"i .min

6şa îşi pecetlui uriaşa sa lucrare din .onstantinopol' Dbştea, episcopii, dre!ătorii şi fuseseră înecaţi de emoţie şi sin!urul lucru pe care l-au mai putut face a fost acela de a se sfântul bărbat şi de a plân!e înlăuntrul lor pierderea lui'

Clipă era sfântă "i măreaţă, nu era lo de #mpotri!iri/ Pre um #n !remea #nmormântării ostau #mpre$urul iu'itului lor frate adormit, fără a%i ere să se #ntoar ă iară"i la !iaţă, tot ape lângă Grigorie nu stăruiau erându%i să%"i s *im'e gândul&

Du ă ce $i-a s r$i% cu! n%ul, a rămas re" de o cli ă ri!indu-i cu dra os%e $i nlui credincio$i, %urma sa i iu ise mul% $i su erise mul% en%ru ei De acum n.e a !ândit, ce l-a durut mai mult în clipa aceea A nu ne-a spus-o'

(-a înapoiat în (fântul 6ltar, s-a lăsat pe primul scaun pe care l-a !ăsit… @ra în!rozitor d

sleit de puteri' 6 trecut destulă vreme până să-şi mai vină în fire' "-au ajutat să-şi scoatveşminte şi apoi, sprijinindu-l, au ieşit prin uşa cea dinspre miazăzi a H(fintei rina1' "-mica trăsură şi au pornit' .ând s-au apropiat de 6u!usteu, @upra$ie a întrebat cu !las scăvor intra înăuntru la împărat şi la epar#, care se înapoiaseră deja de la H(fânta rina1'- +u, iule, de-ajunsB la c#ilie ce să cau% eu / ie% ro!incial s%răin / în ala%e'B

.alul a trecut la pas pe lân!ă #ipodrom şi au intrat pe drumul cel mare' 6u lăsat în urmă

.onstantin şi au ajuns !rabnic la conacul lui 6vlavie' eşiseră cu toţii să-l vadă… să le zicăînsă era sleit de puteri' "-au dus de-a dreptul în casa cea mică şi l-au bă!at în c#ilia lui' (-apatul de lemn şi abia a mai şoptit celor din jur*- M ine, m ine o să lecăm



Sfântul Grigorie Teologul (de Nazianz) - “Vulturul rănit” (2) - uce răz&oi crâncendia olul, $iciuie alunecările clericilor "i ona%ilor

;crie $i îi e reu să mai în enunc#eze

)n primele zile i-a fost foarte rău, însă a #otărât să rămână sin!ur' "-a silit pe @upra$ie 6rianz' +u du ea gri$a mân ării – o 'u ăţi ă de pâine, puţin 'o' fiert, e!a !erdeţuri& Câ

ând alta dintr%a estea "i prân(ul i se sfâr"ea #n âte!a lipe&

Au ăciunea îi era %o% mai îndelun ă )n vremea aceasta a avut şi neputinţa de a în!enunc#evoia să facă metanie, picioarele i se împotriveau, nu se îndoiau' e aceea a fost nevîmpuţineze metăniile şi şi-a impus statul îndelun! în picioare, pentru ru!ăciune'



.#iar şi scrisul îl făcea din picioare' .ăci la sc#it îşi scria Dmiliile, pe care le trimitea oriunde cuviinţă că sunt de folos' (cria şi multe poeme' ;im"ea ne!oia să-$i a$%earnă su le%ul 4 se ărea că în aces% el î$i s%ă ne$%e lumea sa su le%ească, că o "ine în r unu a uce re$i% .$a că scria adesea, a roa e în iecare zi

D parte din timp o înc#ina copierii' 6vea cu el .uvântăriile, Dmiliile şi @pistolele' .ând pcopia cu răbdare şi le trimitea oricui i le cerea'

Au ăciunea îi răm nea însă lucrarea de că ă% i,îndeose i noa %ea

7uţinii ani petrecuţi la Marvali au fost foarte roditori în ce priveşte ru!ăciunea' 7răia $i sim"ea încuno$%in"ă lucruri e care al%ăda%ă u%ea doar să le in%uiască n us%ia aceeacu desă! r$ire 7atimile pieriseră şi rămăsese curat, !ata de a se umple de prezenţa u#ul)n vremea aceasta A precum însuşi povesteşte A s-a încredinţat mai mult decât oricând şcu c % se a ierosea mai mul% lui Dumnezeu rin ru ăciune, cu a% % mai lim ede

e care dia!olul i le în%indea, să-l rindă în ele Doar în ru ăciunea cura%ă, doar în desă! r$i%e a min"ii $i inimii omul !ede $i în"ele e numaidec % !icleniile !răjm 6cesîncercase în multe rânduri să-l tra!ă pe 8ri!orie în cursă, de fiecare dată punând altcev(fântul însă pricepea şi se păzea' @ra totdeauna cu bă!are de seamă, căci ştia prea bine cpoate lua mii de c#ipuri, să-i înşele pe oameni'

4 se în ă"i$ează dia!olul, uneori ca în%uneric $ial%eori ca lumină

)n primele zile, când era şi mai neputincios cu trupul, i se înfăţişase diavolul, ca

înfricoşător, abis şi prăpastie' 6tunci, bătrânul suferind înălţase ru!ăciune împăratului fusese izbăvit de rău' Fai apoi, venise ca fiară sălbatică; alteori, ca ispite de tot felul' i mintea şi trupul ca să-l înşele, să-G tra!ă după el' ar !ul%urul răni% al Du#ului nu se dădea

ădea tot mai multă vreme ru!ăciunii şi vedea toate ale diavolului, care vrând-nevrând, vde umnezeu'

rin încercarea cea mai mare %recea în no "ile acelea c nd dia!olul i se ară%a ca lume c nd înc#idea oc#ii o oră-două, să a"i ească, se ăcea în jurul lui lumină sau i

dinain%e în er cu %o%ul de lumină 6ceasta este cursa meşteşu!ită pe care o are diavolul pence au sporit mult în viaţa de ru!ăciune' Şi adesea aceştia cad în cursă' .ăderea aceasta esmare şi de adâncă, încât multă luptă şi multe lacrimi trebuie să aducă cineva ca să se prăpastia în care a căzut'

8ri!orie nu ne spune dacă a căzut în această înfricoşătoare cursă' nsă ne s une că a a!u% isîn min%e, $i în inimă, $i în %ru De aceea se $i ne!oia nă la su larea cea mai daceea se $i deda ru ăciunii neînce%a%e i a iz u%i% as% el să deose ească cursedia!olului, oric % de ane!oie ar i os% 6nevoie, căci, pe de-o parte, prin #arul dumnezeiesc, se face cel ce se roa!ă, iar pe de alta, ca lumină se arată şi diavolul' "umină unul, lumină )nsă doar una este lumina cea adevărată' .el ce are smerenie adâncă înţele!e, ceilalţi nu' )n

urmă, darul acesta al deosebirii umnezeu îl dă, însă îl dă celor smeriţi, nu celorlalţi'



@ adevărat căîn ri!in"a %u%uror lucrurilor aces%ora ane!oioase ri orie se mai s ăcine!a C nd u%ea, de ildă, îl ascul%a cu luare amin%e e ri orie al +isei )nsă acela departe, tocmai la /isa' )l vedea rar, când venea la 6rianz sau la Marvali, să capete sfat8ri!orie, de la ascetul nostru' $i desc#ideau su le%ul unul al%uia Cei doi ri orie,mai înal%e ale 7eolo iei, se s ă%uiau unul e celălal% cu desă! r$i%ă smerenieamin%e la celălal%, le ăd ndu-se de sine, de aim ndu-se e sine, ca $i c nd n-ar

ur%ă%or de Dumnezeu $i %r m i"ă a 8ui*8a el se în% m la $i cu .m ilo#ie al 4coniului, care era !ăr rimar al asce%ului n 6cesvenea des la /azianz şi 6rianz, căci la răsărit de acestea, în partea iocezareei, tatăl spământuri şi case' 6şa că 8ri!orie !ăsea prilej să vorbească cu el şi să se sfătuiască, cu toace-şi dorea şi mai mult aceasta era 6mfilo#ie, care desi!ur, nu ajun!ea la înălţimea lui 8ri!o

&iciuie alunecările clericilor $i mona#ilor

e parcă nu-i erau de-ajuns boala şi !reutăţile nevoinţei, îi mai ajun!eau la urec#i şi vorb7ărea că toţi aşteptau toate de la el' 6zi despre clericii dintr-o cetate, maine despre călu!ăcutare mănăstire' .um se întâmpla vreo nenorocire, aler!au la 8ri!orie' e-ar mijloci el,sfătui, poate lucrurile s-ar da pe brazdă, poate că de la el ar asculta cineva' .redincioşii sede ceea ce auzeau'

@$istau preoţi necăsătoriţi şi mai ales călu!ări şi călu!ăriţe care locuiau laolaltă sub acela6dică un călu!ăr, acolo unde se nevoia, avea laolaltă cu el şi o călu!ăriţă, o femeie carenevoia' "a fel, se întâmpla ca o călu!ăriţă să c#eme şi un călu!ăr în casa în care se nevoia'

8ri!orie nu învinuia pe nimeni pe nume, că ar avea le!ături trupeşti întreolaltă' ar lumea era mare primejdie'

- +u rice e"i, ne erici"ii mei ra"i / le zicea $i le scria - nu rice e"i că ăcă%ui"i' @u mă în r nez, c#iar dacă am călu ări"ă ce !ie"uie$%e laolal%ă cu mine

Dumnezeu să ie a$a dar nu %e nde$%i c % smin%e$%i lumea' =amenii au a%s%ă nesc $i, c nd %e !ăd locuind laolal%ă cu o călu ări"ă, în% iul lucru la care nici %u nu-"i s%ă ne$%i a%imile, asemenea lor Ce al%ce!a crezi că ndesc' %are $i-"i iruie$%i a%ima %ru ească Celălal% mona# însă, care nu-i a% % de!ie"ui%oare $i cade, es%e irui% de a%imă .s%ăzi ra zi is i%ă $i răm i în ecioe$%i încredin"a% c-ai s-o ra zi $i m ine' 7e aci, a$adar, ricină unui mare rău

i, la urma urmei, de nu o"i "ine ecioria, en%ru ce nu %e-ai căsă%ori%' +un%a nună $i cins%i%ă $i inecu! n%a%ă de &iserică* @ ade!ăra% că !ia"a în%ru ecio

%re uie să %e s%răduie$%i s-o "ii, să nu dai ricină să ie de ăima%ă Du ă ărercălu ări"a ce s%au zi de zi laolal%ă î$i ierd cură"ia, c#iar de nu se leacă a%imilomona#ilor, alun a"i-le e cele ce s%au laolal%ă cu !oi, iar !oi, călu ări"elor, alun as%au laolal%ă cu !oi* +u necins%i"i ecioria $i mona#ismul +imeni nu răm ne neide s%ă laolal%ă cu ea*



+e!oi%or ade!ăra% e acela care se s%răduie$%e în el $i c#i să ocolească is i%elecau%ă .duc ndu-!ă sin uri is i%ă în casă, moar%e !ă aduce"i alun a"i-o numaidsun%e"i les%em !ouă în$i!ă, les%em $i celorlal"i ;lo ozi"i-!ă, a$adar, e !oi în

inecu! n%are celorlal"i*

%estea locuirii laolaltă a mona#ilor şi a mona#iilor se răspândise peste tot' Jrâciune pentrupentru acestea, sminteală pentru credincioşi' ar unii dintre mona#ii cu pricina nu mai co

îndreptăţirile' Fai ales acestea îl mâniau pe 8ri!orie, care izbucni*- Ce %o% îndru a"i, ra"ilor' .m îm ă%r ni% $i m-am r o!ii de ne!oin"ă $i neînca%imile, care arcă nu se mai sa%ură să mă #ăr"uiască, mizera ileleB Cum, dară, îm

!oi le-a"i irui% $i nu !ă mai %eme"i de ele' 7ineri încă iind* e c nd eram % nărcu ele zi $i noa %e $i asudam să mi le su un* Dormeam e ăm n%, os%eam cuîn%re i $i %o% îmi dădeau de urcă* <ăceam mii de mă%ănii, mă înc#ideam în c#zile $i lacrimile îmi udau leoarcă rasa mea cea nea ră C#iar $i acum, ă%r n, mă %$i mă ne!oiesc ;%au sin ur, doar cu co acii $i cu iarele, rin%re s% nci, în us%nu !in $i nu !ăd emei e cine min"i"i, a$adar, ra"ilor' %im cu %o"ii, oc es%iască al celuilal%B Cu c % se a lă mai a roa e, cu a% % mai mare-i rimejdia Cmai mul%, cu a% % se mic$orează rimejdia 8ăsa"i, deci, îndre %ă"irile $i cins%ecioriei =rice mona# care are soră iu i%ă $i orice mona#ie care "ine l n ă ea !ăd îm ără"ia lui Dumnezeu*

&eflemitor, în vremea aceea călu!ăriţei ce locuia laolaltă cu un mona# i se spunea Hiubimona#ului Hfrate iubit1' (e înţele!e defăimarea ce se făcea mona#ismului'

6semenea lucruri şi c#iar mai rele decât acestea avea de înfruntat istovitul 8ri!orie, cu adesea, îi erau cunoscute'

nsă în% m larea ce i-a ricinui% cea mai mare amărăciune a os% cea cu .del ie, du#o!nicesc era, iu de oier, cu mul%e ăm n%uri $i case0răia la /avila, aproape de /azia%enea şi se sfătuia cu 8ri!orie' 6cum însă, nu mai apăruse de multă vreme' %eştile i-au @upra$ie' Şi ţine-te bine, părinte…

- 8unul nostru -delfie a tul'urat toată 8iseri a& S la!ele pe are le a!ea de la !rednipomenire părinte al lui le folosea pentru poftele trupului& Sunt a elea ărora le%ai dai 'lagsă%"i #n *ine !iaţa lui )umne(eu, să se ălugăreas ă& 3ar a um, pe unele le%a silit să%i

ri orie lecă run%ea @ra îneca% de ru$ine <iul lui du#o!nicescB =are nu u%căsă%orească' Ce ne!oie era să ajun ă silui%or de cele s in%e' Căci aceas%a era celsiluire ecioria celei înc#ina%e lui Dumnezeu -a scris numaidecât lui 6delfie o epmustrătoare şi aspră, iar seara a început a se ru!a pentru el, ca umnezeu să-i dea pocăslobozească de patimă, să înceteze sminteală'

)ncet-încet, spiritele s-au domolit' %eştile pe care i le aducea @upra$ie şi alţii care se întacolo arătau că vorbele lui 8ri!orie nu fuseseră în zadar' 9ineînţeles, erau şi unii care nu seînsă mulţi îl ascultaseră şi se supuseseră'



)n jurul persoanei lui, iubite admiratorule al lui 8ri!orie, se crease o aură de sfinţenie' Jtaină, am spune' .ândva păstorea, se lupta în mijlocul lumii, şedea pe tronurile înalte, avâtrecere în palatele împărăteşti' 7e atunci stăpânea prin răspunderea şi cuvântul lui' .cum, ne!oin"a $i luminările cele de la Dumnezeu, des re care a lau cu %o"ii, îl îmo cunună de lumină i, cu aceas%a, s n%ul ă%rundea în inimile cre$%inilor ine6ceştiaascultau şi păzeau, pe cât puteau, cele spuse de el' e aceea, deşi se lepădase de lumeru!ăciunii neîncetate, lumea era cu luare aminte la sfatul său, la părerea sa despre una şi d

.ceas%a e lucrarea us%nicului asu ra lumii, aceas%a e ine acerea lui asu ra ei, aslujirii lui

Sfântul Grigorie Teologul (de Nazianz) - “3sta face di%onia. se &ate cre"tin cu cre"tdu" anii, Ne !ierde !e noi 'n"ine# singuri# n-a e ne oie de du" ani”

;ă %eolo #isească u"ini 1 …? "a sfârşitul unor asemenea cuvântări, obştea din biserica 6nastasiei era liniştită şibucura 8ri!orie; îl slăvea pe umnezeu' )nsă lucrurile nu erau aşa de uşoare' .ceea$i o $%e a!!iermele îm ăr"irii De ani de zile li sea ro unda cul%ură du#o!nicească $i ca%e#C#iar $i en%ru cei ce erau încă or%odoc$i .#iar şi pentru cei ce acum se simţeau străpuncuvintele lui 8ri!orie şi aceştia se arătau nestatornici' Eiecare o ţinea pe-a lui' se părea că ccrede el este corect şi cădeau în e$treme' )şi făcea ceata lui şi îi învinuia pe ceilalţi de caerezie'

(ă le acordăm însă şi circumstanţe atenuante* multe puncte din învăţătura 9isericii nu eraulămurite' 6şa că, o dată ce arianismul îi umpluse pe toţi de îndrăzneală şi încăpăţânacredeau în stare să teolo!#isească'7u%uror li se ărea că sun% ca a ili să !or ească des%eme ale credin"ei, ale ade!ărului

Fentalitatea aceasta adusese cu sine două lucruri rele* ispăruse ordinea şi respectu9isericii, de vreme ce tuturor li se părea că pot vorbi despre orice' @rau susţinute păreri dintrmai ciudate şi !reşite, de vreme ce oameni nepre!ătiţi îşi dădeau cu părerea despre lucrurianevoioase'



8ri!orie vedea toate acestea şi se amăra' acă ar fi avut împuternicirea s-o facă, ceva ar fienciclice şi porunci, însă nu o avea' i rămăsese deci doar ru ăciunea $i cu! n%ul, ucon!in ere

6stfel, în 2>5, înaintea 7aştilor, care cădea în acel an pe =G aprilie, vorbea adesea detemdi*oniei, a pă ii "i a 'unei rânduieli& 7o"i %re uie să se lini$%ească, să-$i măr%uriseascăsă se roa e dar doar c %or!a le es%e o%ri!i% să %eolo #isească oar cei ce au darul acesta, ca

primit de la 9iserică slujirea aceasta'- 4a%ă, deci, unde ne-a dus di#onia +e-am îm ăr"i% în%r-o mie de ăr"i .$a că n$i ă nilor nici nu le mai asă de noi ndi"i-!ă, ra"ilor, că odinioară / cu un !eurmă / erau u"ini cre$%ini, să-i numeri e de e%e, însă uni"i $i îm ăca"i i aceia

e-a%unci lumea .cum sun%em mul"i, dar ne-am ăcu% de r sul lumii .s%a acecre$%in cu cre$%in, ca du$manii +e ierdem e noi în$ine, sin uri, n-a!em ne!oie d!ăd ă nii $i-$i reacă m inile de ucurie

.ei mai aprinşi s-au împotrivit vorbitorului*% i noi de e să tă em7 Pentru e7 +u suntem mem'ri ai 8iseri ii7 +u ne doare "i pdreapta redinţă7

.e să le mai zică 8ri!orie: Cum să-i con!in ă că nu %o"i sun% u$i să %eolo #iseassc#im e aceas%ă men%ali%a%e re$i%ă e care o sădise arianismul' Şi mai ales e$cesele acestezelI

6 luat lucrurile de la început' )ncet' 8e-a s us că în lume e is%ă o ordine la el $i Dumnezeu a da% eluri%e #arisme $i &iserica "ine seama de aces%ea Earism

ordinea în s nul &isericii De ildă, reo%ul are #arisma $i înda%orirea de a ăs%oe c nd mireanul es%e ăs%ori% $i es%e călăuzi%

Jnul l-a întrerupt şi i-a amintit că 7avel vorbeşte despre #arisme multe, pentru toţi' 6tuncia devenit mai clar, dar şi mai tranşant*

- Da, a!el !or e$%e de #arisma roorociei, în!ă"ă%urii $i a $%iin"ei Dumnezu%erea în"ele ciunii $i a !ederii, al%ora $%iin"ă $i desco eriri, al%ora u%erea

al%ora al%ele nsă nu-mi !or i"i rea mul% des re #arisme +u %e duce cu saclăuda% Cinci !or e să s un $i-mi !ine reu +u !ă duce min%ea să !ede"i c % deai ă cine!a #arismeB 7oa%ă !ia"a m-am os%eni% cu aces%ea $i $%iu din ro rie ece cu si uran"ă !ă o% s une es%e că e mare lucru es%e să !or ească cine!a en%ruîncă: rimejdios lucru să-i în!e"i e ceilal"i, în !reme ce ne rimejdios es%e să în!e"i d

8ăsa"i, a$adar, cele mari $i a uca"i calea cea si ură nc#ina"i-!ă ne!oin"ei $i ocăi!ă să !ă dea Dumnezeu ocăin"ă . leca"i-!ă cu ră dare s re s%udiuB .$a !e"i %răi maade!ărul i o să !ă iz ă!i"i de-a% %a îndrăzneală $i zelo%ism $i o să s%ă neainimile !oas%re

% )a să nu !or'im delo 7 – i%au repli at& Să nu suflăm o !or'ă7/



- +ici c#iar a$a, adău ă ri orie ;ă !or i"i, însă s re a măr%urisi credin"are%u%indeni $i rin cu!in%e, credin"a &isericii 0ot ceea ce până acum învaţă şi cu!etă 9iseric

întâi de toate, să aveţi numele lui umnezeu pe buzele şi în inima voastră'

% i teologie – nimi 7 % se auzi o voce'- 8ăsa"i-o, ra"ilor <rică $i cu%remur es%e %eolo ia i %o%oda%ă rumuse"e n

Cine e însă în s%are de ea' Cine-i cel ce are u%ere $i #ar să ajun ă la rumuse"eaade!ărul ce se ascunde su li%era ;cri %urii, dedesu %ul celui ce-l $%i"i cu %o"7re uie să %e aci lumină ca să !ezi risosul de lumină 4ar cel ne re ă%i% lucruri se !a în%uneca cu desă! r$ire înain%ea luminii dumnezeie$%i 4a%ă de ce $mă mul"umesc cu ceea ce $%im nă acum din 7radi"ie +u din %r ndă!ie, cum mmul"i din%re !oi, ci de rică $i de cu%remur $i din s ială $i res ec% a"ă de ade!reunuia din%re a rin$ii $i zelo$ii ro o!ădui%ori îi are că are #arul lui Moise, să îsă in%re recum acela în nor, în norul ade!ărului Cine se crede în s%are, să m!or ească cu Dumnezeu*

.#iar şi celor mai înflăcăraţi ascultători le-a pierit zelul' (-au potolit' 6u priceput că, dupăspusese 8ri!orie, nu toţi sunt Foise, ci sunt simpli oameni şi trebuie să rămână jos, lamuntelui teolo!iei, mărturisindu-" şi slăvindu-" pe umnezeu şi ascultând de păstorii şi îlor'

"e-a mai spus şi un alt lucru de luat în seamă pentru sporire du#ovnicească*- ;meri% nu-i cel ce-$i măr%urise$%e micimea, ci cel ce măr%urise$%e că Dumnezeu, cel ce u"in $i !or e$%e des re Dumnezeu

/u auziseră bieţii oameni până atunci asemenea cuvinte; au fost impresionaţi' @ra ade!ăra%mul"i, e c % de lesne ziceau că-s ăcă%o$i, e-a% % de lesne !or eau des re rătăcirea aceasta se c#inuia 8ri!orie să-i izbăvească, stăruind şi zicându-le că, pentru teolode curăţie şi ru!ăciune, e nevoie şi de multă ştiinţă, de mult studiu' @ nevoie de ştidumnezeieşti, dar şi de ştiinţa celor omeneşti; de înţelepciunea dumnezeiască, dar omenească' 0oţi câţi nesocotesc acestea se aseamănă celor ce vor să zidească un turn fără ce, celor ce mer! să înoate în lar! fără a şti să înoate' Dr să se facă de râs, or să se înecepiardă şi credinţa pe care o au1'



Sfântul Grigorie Teologul - 4lti a lui acti itate !astorală

"a /azianz l-au primit ca pe o mană dumnezeiască' .redincioşii cei risipiţi au început iaraduna în bisericile ortodo$e' 8ri!orie era de-acum aspru' )i vădise pe toţi apolinaricombătea eresul şi pe ei înşişi, ca să nu le mai fie cu putinţă să-i înşele pe cei neştiutori'

Şi de-ar fi fost doar datoriile lui cele du#ovniceşti''' îi puseseră însă în spinare şi toateprobleme ale lor - nazianzienii, rudele şi prietenii cei de pretutindeni' Ştiau cu toţii c



respectat de către înalţii dre!ători de stat, creştini ori pă!âni şi îi cereau răspuns la toate som, bolnavului şi rănitului vultur al u#ului'

Jnul* H7ărinte, mă învinovăţesc pe nedrept; scrie-i judecătoruluiO; altul* H e umnezemi-au rânduit dări mari; roa!ă-l pe dre!ător'''O; altul, iarăşi* H7ărinte sfinte, fata mea despartă de soţ; fă ceva, sfătuieşte-i, de tine or să asculte'''O şi alţii tot aşa'

(osise iarna şi o dată cu ea, ciocnirea cumplită cu epar#ul, cu înaltul administrator al .aDlimpiu' 6cesta era prieten al lui 8ri!orie, dar nazianzienii îl ji!niseră rău; îi alun!aseră oalovituri de picior' 6cesta se mâniase tare*- D să vă fac bucăţiI - le trimise vorbă' D să-i spânzur pe cei ce ne-au urzit toate acesteapun nişte dări de-o să vă vindeţi şi pe voi înşivă, cât de curând' D să vă şter! de pe faţa ppe voi şi cetatea voastrăI

arăşi, toţi la 8ri!orie' -au căzut la picioare şi l-au ru!at să mijlocească' 7ricepuserăaşteaptă şi nu ştiau ce-i de făcut'Ce să acă sărmanul ri orie' . leca% $i el ca ul $i s-asă lini$%ească iara căci iară ajunsese e ar#ul =lim iu ; n%ul a iz u%i%, cu+azianzienii s-au m n%ui% din răul acela0recuseră .răciunul şi 9oboteaza' )ncepuse 7ostul Fare' arna - !rea pentru un bolnav ca 8(e scursese însă, cu ajutorul lui umnezeu' )n vremea aceasta de nevoinţă du#ovniceasccând îi veneau în minte cele petrecute cu un an înainte' .ât de bine îi făcuse tăceredesăvârşităI )şi amintea de ea cu dor''' (e umpluse de linişte' )l ajutase să se roa!e mai

umnezeu îl răsplătise din belşu!, cu e$perienţe du#ovniceşti minunate'''

)şi amintea de toate şi-i era dor' )nsă anul acesta''' dimpotrivă, trebuia să vorbească' 6n

umnezeu îl călăuzise la tăcere, să-l bucure mai vârtos' 6nul ăsta, îl silea să vorbească npoporului, ca să-l zidească du#ovniceşte, întărindu-l în credinţă' Şi una şi cealaltă eumnezeu' 6şadar, amândouă erau vrednice de laudă şi sfinte' 6 făcut ascultare întru am

6ceasta se întâmplă celor mari ai lui umnezeuI .ăci celor mulţi umnezeu le cere doarslujirea, de dra!ul celor mulţi, ori nevoinţa aspră' oar unora însă, celor aleşi, li se puamândouă' ar 8ri!orie era unul dintr-aceştia'

8a +azianz nu doar !or ea, ci $i scria, s rijinind credin"a D vorbă de-a lui, o urare, un HziuaO era de-ajuns să-i întărească pe episcopi, să-i îmbărbăteze pe preoţi, să-i mcredincioşi' 7rintr-o scrisoare de câteva rânduri, prin câteva vorbe de salut trimise printaltul, cei ce le primeau aflau că marele lor erou este în viaţă şi prindeau curaj' Drice eres înainte, era acolo 0eolo!ul care să-l înfrunte' ar ştiau şi că în ceasul bătăliei celei madevărul trebuia arătat limpede, spre pierzania eresului, omul acesta bolnav şi !ârbov d!i!ant' eşea dintr-însul du#ul adevărului şi toate se risipeau' (e înălţa ca un uriaş şi săloveau răul, nimicindu-l'''

Drtodocşii se ru!au, cu toţii*- ă# oa ne# ani teologului Tău celui are,,, 5e-o să ne face dacă ni-l iei6 Ne-aiocrotitor# nouă celor ne!utincio"i de a deose&i eresul de ade ăr, 7i acesta-i !lin "i d



"tiin a de carte# "i de lu inarea cea de la Tine# oa ne,,, 8asă-ni-l# a"adar# cât ai o asculta, 7i# ascultându-l !e el# ascultă de Tine 9nsu i,,,

(osind primăvara, i-a fost şi mai !reu' (e simţea o zi bine, două rău' Făcar a prăznuit învierea omnului, pe 5 aprilie şi a rostit atunci o cuvântare cu totul minunată'

n noa %ea a$%elui, li%ur #isise $i se sim"ea îm reună-în!ia% cu Domnul

îm ără%e$%i $i s%rălucea ca soarele =mule"ul cel r o! răs ndea lumină dmăre"ie 6or ise, iar cu!in%ele îi useseră arză%oare .de!ăr, oezie, s%ră un eredim reună $i călăuzise credincio$ii s re în!iere o sim"eau cu %o"ii* = us%asaceea, n-o !or mai ui%a nicic nd

S erita !lecare la o nul a Sfântului Grigorie Teologul



H)n c#ilioara putnicească, noaptea a trecut plină de bucurie de taină, ivită în adâncul sucu seară, cei doi ciobani ieşiseră şi cu osteneală, desc#iseseră cale în faţa uşii c#ilioareideoparte zăpada, ca să se poată ieşi din c#ilie' 6poi stătuseră toţi în jurul bătrânului' @rauosteneală, dar nimeni nu cuteza să lase din oc#i c#ipul luminos al bătrânului' 6u fost ctainică bucurie du#ovnicească' /oapte plină de minuneI oar să-l vadă, la lumina opaiţului… P'''Q .âtă cuvioşie, câtă sfinţenie o!lindeaI 0oţi erau străpunşi sufleteşte şi lăccinci plânseseră în tăcere noaptea întrea!ă' 7lânseseră, de vreme ce nicăieri nu se ştia 0eolo! se află în pra!ul marii treceri, în pra!ul veşniciei' Şi îl va trece pe tăcute, însoţit de a doi mona#i, a doi păstori şi ale unui truditor al pământului' @l, ce cu%remurase în%reazdro ind iara cum li%ă a arianismului, cel ce dăr mase din %emelii a olinarismu

ne!ma%oma#ilor, cel ce răz oise e cei %ari $i în!iase =r%odo ia, o înăl"ase $ce%a%ea de scaun a îm ără"iei lumii aces%eia $i re%u%indeni, se s%in ea în%r-o%roieni%ă de el$u ul al ului ză ezii, în %ăcere P'''Q

ar marelui 0eolo! îi stăteau alături doar cinci oameni' oi urmau să plece' 7oate or !preot… 6ltfel, nu avea cine să-i citeascăI P'''Q

Kăsuflarea abia i se mai făcea simţită' .#ipul, fruntea, încă şi mai luminoase, încă şi mamân!âiau, te purtau în Kai' P'''Q

/u ştiu cum s-au petrecut lucrurile, dacă au mai apucat cei doi să-i aducă preot bătrânulubătrânul le-a luat-o înainte, trecând pra!ul veşniciei' /u ştim, de asemenea, în ce zi şi-a dadu#ul' 0rebuie însă să fi fost în a douăzeci şi cincea zi a lui ianuarie, când 9iserica îipomenirea' "umea A Kăsăritul şi 6pusul A n-au ştiut nimic'1

(din: ;%elianos a ado oulos,H6ul%urul răni% / 6ia"a ; n%ului ri orie 7eolo&izan%ină, &ucure$%i, 2002)



&ucură-%e, ; in%e ri orie de Dumnezeu cu! n%ă%orule*

Sfântul Grigorie Teologul (de Nazianz) - extrase din cartea “Vulturul rănit” (19,25,30...

Documents

Transcript of Sfântul Grigorie Teologul (de Nazianz) - extrase din cartea “Vulturul rănit” (19,25,30...