Sfântul Cuvios Efrem Sirul (†379) (28 ianuarie)

8/9/2019 Sfântul Cuvios Efrem Sirul (†379) (28 ianuarie)

http://slidepdf.com/reader/full/sfantul-cuvios-efrem-sirul-379-28-ianuarie 1/195

Sfântul Cuvios Efrem Sirul (†379)(28 ianuarie)

Sfântul Cuvios Efrem Sirul era din Mesopotamia, născut la Nisibe, sirian de neam şi din părinţicreştini. A studiat la şcoala din Nisibe, iar când perşii au ocupat cetatea, şcoala s-a mutat la Edesa!"#$, sub stăpânire romană, păstrând limba siriană. A trăit sub %mpăraţii romani %ncepând de laSfântul Constantin cel mare !#"-!!&$ şi până la 'alens !"(-!&)$. *upă ce a fost +irotonitdiacon, i s-a %ncredinţat noua şcoală siriacă din Edesa, care sub conducerea lui a cunoscut o marestrălucire. ot %n acea perioadă, a luat parte la Sinodul Ecumenic de la Niceea !/$. 0iindinvitat de Sfântul 'asile cel mare %n Ce1areea Capadociei, acesta, ca un semn de preţuire, l-a+irotonit preot. Sfântul Efrem a fost un poet inspirat, un cuvântător %nflăcărat, un aspru nevoitor şi un om de ru2ăciune iubitor de viaţă du+ovnicească. Atât a a3uns de vestit prin imnele şi

poemele sale, %ncât a fost numit 4+arfa *u+ului Sfânt5. Sfântul Efrem a cântat cu mare strălucirecredinţa, dra2ostea de fraţi, ru2ăciunea şi mai ales, pocăinţa. 6ărţi din scrierile lui se află şi %nru2ăciunile 7isericii noastre, precum ru2ăciunea 4*oamne şi Stăpânul vieţii mele5. S-a mutat cu

pace la *omnul la adânci bătrâneţi.



Index

Evanghelia şi Aostolul !ilei""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""3Canon de rug#$iune $#tre Sfântul Cuvios Efrem Sirul"""""""""""""""""""""""""""""""""""%A$atistul Sfântului Efrem Sirul"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&'

Imnografie"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""%ie*ile Sfin*ilor + ia*a Cuviosului ,#rintelui nostru Efrem Sirul"""""""""""""""-Sinaxar + ,omenirea ,rea$uviosului nostru ,#rinte Efrem Sirul""""""""""""""""3%,roloagele + ,omenirea ,rea$uviosului ,#rintelui nostru Efrem Sirul (†379) '.Sfântul /i$olae elimirovi$i 0 ,roloagele de la 1hrida + ,omenirea Sfântului Cuvios EfremSirul""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""'2

Cântare de laud# la Sfântul Efrem Sirul"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""'7Costion /i$oles$u + ia*a Sfântului Efrem Sirul""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""'9Sinaxar + Sfântul Efrem Sirul""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""2'Sfântul Efrem Sirul 0 ug#$iuni $#tre ,reasfânta /#s$#toare de 4umne!eu29

ug#$iunea 5ntâia $#tre ,reasfânta /#s$#toare de 4umne!eu"""""""""""""""""%.ug#$iunea a doua $#tre ,reasfânta /#s$#toare de 4umne!eu"""""""""""""""%&ug#$iunea a treia $#tre ,easfânta /#s$#toare de 4umne!eu""""""""""""""""""%'ug#$iunea a atra $#tre ,reasfânta /#s$#toare de 4umne!eu""""""""""""""%-ug#$iunea a $in$ea $#tre ,reasfânta /#s$#toare de 4umne!eu"""""""""""""72ug#$iunea a şasea $#tre ,reasfânta /#s$#toare de 4umne!eu"""""""""""""""-&ug#$iunea a şatea $#tre ,reasfânta /#s$#toare de 4umne!eu"""""""""""""-2ug#$iunea a ota $#tre ,reasfânta /#s$#toare de 4umne!eu""""""""""""""""9ug#$iunea a noua $#tre ,reasfânta /#s$#toare de 4umne!eu"""""""""""""""9%ug#$iunea a !e$ea $#tre ,reasfânta /#s$#toare de 4umne!eu"""""""""""""&.&ug#$iunea a unsre!e$ea $#tre ,reasfânta /#s$#toare de 4umne!eu"&.%

Cele şate lânsuri ale Sfântului Efrem Sirul""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&&&,lânsul de 6uni seara"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&&&,lânsul de ar*i seara"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&&%,lânsul de ier$uri seara"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&&9,lânsul de 8oi seara"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&3,lânsul de ineri seara""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&%,lânsul de Sâm#t# seara"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&3.

,lânsul de 4umini$# seara""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&3Sfântul Efrem Sirul + :nv#*#turi duhovni$eşti + ;Sâmuraşi duhovni$eşti<&39

,rea Cuviosul şi de 4umne!eu ,urt#torul ,#rintele nostru Efrem Sirul + Cuvânt entru,salm"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&'./oi !i$em $# suntem nevinova*i= mereu nevinova*i""""""""""""""""""""""""""""""""""&'Cuvânt al Sfântului Efrem Sirul desre $ei $are 5n fie$are !i #$#tuies$ şi 5n fie$are !i seo$#ies$"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&'%Imnul al III+lea al Sfântului Efrem Sirul desre ,ost""""""""""""""""""""""""""""""&'-Sfântul Efrem Sirul + 4esre fri$a lui 4umne!eu"""""""""""""""""""""""""""""""""""""&2.

Sfântul Efrem Sirul 0 ;Cu fri$# s#+*i ui mâinile tale e truul altuia<&2Cuvântul Sfântului Efrem Sirul desre sfârşitul lumii şi desre durerile oamenilor sudomnia lui Antihrist"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&2%

,redi$i şi editoriale desre Sfântul Efrem Sirul""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&%3Sfântul Efrem Sirul 0 Imn la >ote!ul 4omnului (fragment)"""""""""""""""""""&%'



Sfântul Efrem= soarele sirienilor din se$olul al I+lea""""""""""""""""""""""""""""""&%%Alexandru >ri$iu + Imnele Cuviosului Efrem Sirul + ?@arf# a 4uhului;&7.Imnul Sfântului Efrem Sirul= adresat ,run$ului din iesle"""""""""""""""""""""""&72

Sfântul Efrem Sirul 0 C#r*i 5n lima român#""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&-.eodor 4anala$he + #n#stirea Sfântul Efrem Sirul= Bre$ia""""""""""""""""""""&-%

4oina+Elena 4umitru + ,elerina Bre$ia la #n#stirea Sfântului Efrem Sirul &9',omenirea Sfântului Cuviosului ,#rintelui nostru Efrem Sirul (- ianuarieD &. feruarie)

""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""".2âna dreat# a Cuviosului Efrem Sirul"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&'Semnifi$a*ie nume"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&-I$oane"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&9

Evanghelia şi Aostolul !ilei

Evanghelia



6u$a %= &7+3

17. Şi coborând împreună cu ei, a stat în loc şes, El şi mulţime multă de ucenici ai ăi şi mulţime mare de popor din toată !udeea, din !erusalim şi de pe ţărmul "irului şi al idonului,care #eniseră ca să$% asculte şi să se #indece de bolile lor.18. Şi cei c&inuiţi de du&uri necurate se #indecau.1'. Şi toată mulţimea căuta să se atină de El că putere ieşea din El şi$i #indeca pe toţi.2. Şi El, ridicându$Şi oc&ii spre ucenicii ăi, *icea+ ericiţi #oi cei săraci, că a #oastră esteîmpărăţia lui -umne*eu.

21. ericiţi #oi care lămân*iţi acum, că #ă #eţi sătura. ericiţi cei ce plâneţi acum, că #eţi râde.22. ericiţi #eţi i când oamenii #ă #or urî pe #oi şi #ă #or i*oni dintre ei, şi #ă #or bat/ocori şi #or lepăda numele #oastre ca rău din pricina iului 0mului.2. ucuraţi$#ă în *iua aceea şi #ă #eseliţi, că, iată, plata #oastră multă este în cer.

Aostol

Eistola $#tre imotei a Sfântului Aostol ,avel

II imotei 3= &%+&7 '= &+'



iule "imotei,

13. "oată criptura este insulată de -umne*eu şi de olos spre în#ăţătură, spre mustrare, spreîndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate,17. 4stel ca omul lui -umne*eu să ie desă#ârşit, bine preătit pentru orice lucru bun.

1. Eu te îndemn deci stăruitor în aţa lui -umne*eu şi a lui 5ristos !isus, 6are #a să /udece#iii şi morţii, la arătarea %ui şi în împărăţia %ui2. ropo#ăduieşte cu#ântul, stăruieşte cu timp şi ără de timp, mustră, ceartă, îndeamnă, cutoată îndeluna$răbdare şi în#ăţătura.. 6ăci #a #eni o #reme când nu #or mai sueri în#ăţătura sănătoasă, ci $ dornici să$şi desăte*e au*ul $ îşi #or rămădi în#ăţători după potele lor,9. Şi îşi #or întoarce au*ul de la ade#ăr şi se #or abate către basme.



Canon de rug#$iune $#tre Sfântul Cuvios Efrem Sirul

roarul Sfântului Efrem Sirul, 2lasul al )-lea8 9arul ce i1vorăşte din 2ura ta cuvioase, aumplut de apele vieţii 7iserica şi lumii a i1bucnit râuri de cucernicie, revărsând asupra noastrăapa pocăinţei: ci, %nvăţându-ne cu cuvintele tale, Sfinte 6ărinte Efrem, roa2ă-te lui 9ristos,*umne1eul nostru să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea &

IrmosF Ca pe uscat umblând srael cu urmele prin adânc, pe pri2initorul 0araon vă1ându-l %necat,a stri2at8 lui *umne1eu cântare de biruinţă să- cântăm.

StihF inte 6u#ioase ărinte Erem, roaă$te lui -umne*eu pentru noi.

Cu ploaia cea plină de desfătare a ru2ăciunilor tale adapă sufletul meu, care s-a uscat de seceta patimilor şi insuflă %ntru mine cuvânt, ca să laud pra1nicul tău, prea fericite.


Strălucind luminat lumină du+ovnicească, 6ărinte Efrem, soare te-ai arătat, luminând toatămulţimea credincioşilor cu fapte bune, dătătoare de lumină şi cu frumuseţile do2melor.

la#ă "atălui şi iului şi ântului -u&.



Stin2ând văpaia patimilor cu râurile lacrimilor, ai a3uns, 6ărinte Efrem, vas cinstit al Sfântului*u+, i1vorând i1voare de %nvăţături, de *umne1eu fericite.

Şi acum şi pururea şi în #ecii #ecilor. 4min (a :ăscătoarei).

6rimindu-; %n pântecele tău, fără stricăciune ai născut pe Cuvântul, Cel Ce i1băveşte dinstricăciune pe cei ce slu3esc ;ui pururea, Maică 0ecioară 6reasfântă, uşa 'ieţii celei Adevărate.

Cântarea a 3+a

IrmosF Nu este sfânt <


Curăţindu-te pe tine de toată %ntinăciunea patimilor, te-ai arătat năstrapă a faptelor bune cuadevărat şi vas %ncăpător al darurilor Sfântului *u+.


Nedând nicidecum somn oc+ilor tăi, te-ai arătat locaş al 6reasfintei reimi şi comoară a%nţelepciunii, %mbo2ăţind lumea cu do2me strălucitoare ca aurul, prea fericite.


Sfânta 7iserică a lui 9ristos te cunoaşte pe tine ca pe un alt Eufrat, cu unde de aur, ce te reverşicu undele do2melor celor %nţelepte şi adăpi toată făptura.


=nul din Sfânta reime >ntrupându-Se %n două firi din Curate sân2iurile tale, 6rea curată, cudumne1eiască cuviinţă a ieşit să mântuiască pe cei din Adam, pentru bunătatea Sa.

IrmosF Nu este Sfânt ca ine, *oamne, *umne1eul meu, care ai %nălţat fruntea credincioşilor ăi, 7unule şi ne-ai %ntărit pe noi pe piatra mărturisirii ale.

Cântarea a '+a

IrmosF 9ristos este 6uterea mea, *umne1eu şi *omnul, cântă cinstita 7iserică cu dumne1eiascăcuviinţă, stri2ând din cu2et curat, %ntru *omnul pră1nuind.


6uterea cuvintelor tale s-a răspândit %n toată lumea, alun2ând orbirea sufletelor cu strălucireasmereniei celei dătătoare de %nălţime, fericite.




0ără pri+ană ţi-ai dus viaţa până la capăt, udându-ţi faţa cu lacrimi şi povestind tuturor cu%nţelepte cuvinte, venirea ?udecătorului, descoperitorule de cele dumne1eieşti, vrednicule delaudă.


'ă1ând *omnul, strălucita %nălţime a smereniei tale, ţi-a +ără1it cuvânt %nălţător, prin care au fost

%n3osite %nălţimile cele cumplite ale eresurilor.


>ntărit fiind de +arul Atotţiitorului, ai stat %mpotriva puterii demonilor şi ai biruit-o părinte: roa2ă-te pentru noi, care cu căldură te lăudăm.


Ca pe un locaş dumne1eiesc, ca pe un munte sfânt, ca pe un i1vor al Nestricăciunii, ca pe ceea cesin2ură a fost aleasa @iditorului nostru, *umne1eu, pe 0ecioara să o fericim.

Cântarea a 2+a

IrmosF Cu dumne1eiască Strălucirea a, 7unule, sufletele celor ce alear2ă la ine cu dra2oste,luminea1ă-le, mă ro2 ie: ca să e vadă, Cuvinte al lui *umne1eu, pe ine Adevăratul*umne1eu, Cel Ce c+emi pe toţi din ne2ura 2reşelilor.


Cu cur2erile lacrimilor tale ai uscat, părinte, %ntre2 noianul poftelor şi cu i1vorul %nvăţăturilor taleai nimicit pâraiele eresurilor, prea fericite.

StihF inte 6u#ioase ărinte Erem, roaă$te lui -umne*eu pentru noi.Cu2etul tău luminându-se cu plecarea cea către *umne1eu, Sfinte Cuvioase 6ărinte Efrem, aa3uns cu totul dumne1eiesc, primind, ca o o2lindă a dumne1eiescului *u+, răsfrân2erile delumină, cele fără de materie.


0ăcutu-te-ai, părinte, adevărat locaş %ncăpător al 6reasfintei reimi şi %mpodobit fiind cu +ar, culimpe1irea curatelor fapte bune şi cu %nvăţăturile cele drepte.


Mort m-a făcut pe mine %n Eden 2ustarea cea rea din pom, prin meşteşu2irea şarpelui: iar tu,născând pe *ătătorul de viaţă 9ristos, m-ai %nviat, Ceea ce sin2ură eşti cu +ar dumne1eiesc

dăruită.

Cântarea a %+a

IrmosF Marea vieţii vă1ând-o <




6urtătorul de *umne1eu, punând temelie nu pe nisip, ci pe credinţa cea statornică, a rămasnetulburat de toate vicleşu2urile vră3maşului, ocârmuindu-se de 6uterea cea Nebiruită.


;imba ta s-a făcut, cu adevărat ca un condei de scriitor, cu scriere repede, %nvăţând cunoaştereadreptei cinstiri de *umne1eu şi săpând pe lespe1ile inimilor ;e2ea *u+ului, părinte.


Cei ce plutesc pe oceanul cel lin al do2melor tale, 6ărinte Efrem, cu2etătorule de *umne1eu, sei1băvesc de %ntreitele valuri pă2ubitoare de suflet şi cu credinţă privind %n sus, se mântuiesc defurtuna eresurilor.


Cel ce este mai presus decât toată făptura cea %nţele2ătoare şi de cea vă1ută, >ntrupându-Se ca un*umne1eu, a ieşit din pântecele tău, pă1indu-te nevătămată, precum ai fost %nainte de naştere.

IrmosF Marea vieţii vă1ând-o %nălţându-se de viforul ispitelor, la limanul ău cel lin aler2ând,stri2 către ine8 scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.

Condac, 2lasul al -lea. ,odoieF Căutând cele de sus...

Ceasul 3udecăţii pururea mai dinainte vă1ându-l, ai plâns cu amar, Sfinte 6ărinte Efrem, ca uniubitor de linişte şi %ndemânatic %nvăţător ai fost cu faptele, cuvioase. 6entru aceasta, părinte preafericite, pe cei leneşi %i ridici spre pocăinţă.

Cântarea a 7+a

IrmosF *ătător de rouă cuptorul l-a făcut %n2erul cuvioşilor tineri. ar pe +aldei ar1ându-i6orunca lui *umne1eu, pe c+inuitorul l-a plecat a stri2a8 7inecuvântat eşti *umne1eul părinţilor

noştri.


scusit dătător de ;e2e al si+aştrilor te-ai arătat, prea cinstite şi a3utător %n luptele de tot felul cuvră3maşii. 6entru aceasta cinstim pe pământ sfinţita şi cinstita ta pomenire.


0ăcutu-te-ai or2an plin de melodie al *u+ului, pururea lăudate, cu suflarea de totdeauna a ;ui,scoţând sunete şi cântare de pocăinţă mântuitoare, pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine.




@ămislirea ta, Mireasă dumne1eiască, este mai presus de cuvânt. Că ai născut pe *umne1euCuvântul, pe Cel ce a i1băvit de necuvântare pe toţi oamenii şi dă cuvânt a stri2a8 7inecuvântateşti *umne1eul părinţilor noştri.

Cântarea a -+a

IrmosF *in văpaie ai i1vorât...


Arătatu-te-ai ca un alt soare purtător de lumină, trimiţând ra1e de %nvăţături până la mar2inilelumii, fericite, %mpuţinând, cu lumina pocăinţei, %ntunericul cel %nfiorător a tot păcatul.

inecu#ântăm pe "atăl şi pe iul şi pe ântul -u&, -omnul.

*e râurile dumne1eieştilor do2me fiind %ncon3urat, ai ieşit ca un râu mare din alt Eden, adăpând

faţa pământului şi %necând ne2+inele nele2iuirii, dumne-1eiescule Efrem. Şi acum şi pururea şi în #ecii #ecilor. 4min (a :ăscătoarei).

Mărturisindu-te cu adevărat Născătoare de *umne1eu, stri2ăm ţie cu credinţă ca %n2erul8 7ucură-te, că numai tu ai născut pe pământ 7ucuria lumii, pe 9ristos *umne1eu, Ceea ce eşti plină de+ar, pururea 7inecuvântată.

IrmosF

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne %nc+inăm *omnului, cântându- şi prea %nălţându-; pe*ânsul %ntru toţi vecii.

*in văpaie ai i1vorât cuvioşilor rouă şi cu apă ai stins 3ertfa dreptului, că pe toate câte le voieştile faci, 9ristoase: pe ine e prea %nălţăm %ntru toţi vecii.

Cântarea a 9+a

IrmosF 6e *umne1eu a-; vedea...


0iind rănit de dra2ostea Atotţiitorului, ai petrecut toată viaţa plân2ând, Sfinte 6reacuvioase6ărinte Efrem, stri2ând cu spaimă8 slăbeşte, Mântuitorule, valurile +arului ău, păstrându-l peacesta mie, din belşu2 %ntru viaţa cea viitoare.


*ulce este cuvântul tău cel dătător de umilinţă şi plin de luminare pentru cei ce alear2ă către tine, purtătorule de *umne1eu, Sfinte minunate 6ărinte Efrem. Bi viaţa ta este fără de pri+ană,%mpodobită şi luminată cu toate faptele bune, cele luminate de *umne1eu.




;ocaş te-ai făcut *u+ului şi râu plin de ape cur2ătoare de viaţă, temelie neclintită 7isericii,rea1em si+aştrilor, pârâu pururea cur2ător al dumne1eieştii umilinţe, vrednice de laudă, SfinteEfrem.


Cu2etul omenesc nu poate să %nţelea2ă aina cea mai presus de 2ând a naşterii tale, 0ecioară. Căsălăşluindu-Se *umne1eu %nlăuntrul tău, n-a mişcat %ncuietorile fecioriei, ca Cel ce Sin2ur le-aaşe1at, El Cel Necuprins de pricepere.

IrmosF 6e *umne1eu a-; vedea nu este cu putinţă oamenilor: spre Care nu cutea1ă a căutaCetele %n2ereşti: iar prin tine, 6reacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul >ntrupat: pe Caremărindu-; cu ştile cereşti, pe tine te fericim.

Sedelna 2lasul al )-lea. ,odoieF 6e Cuvântul Cel fără de...

6e comoara %nţelepciunii ainelor lui 9ristos, pe pa+arul cel dumne1eiesc al umilinţei să-llăudăm credincioşii %ntru pomenirea lui. Că potrivit cu numele lui, Sfântul Cuvios Efremveseleşte pururea inimile credincioşilor, cu cântări dumne1eieşti: ca un lucrător şi %ndrumător %ndescoperirile *omnului.

Sedelna 6reasfintei Născătoare de *umne1eu, 2lasul al )-lea. ,odoieF 6e Cuvântul Cel fărăde...

Apărătoarea cea fierbinte şi nebiruită, năde3dea cea si2ură şi ne%nfruntată, 1idul şi acoperământulşi limanul celor ce alear2ă la tine, pururea 0ecioară fără pri+ană, roa2ă, %mpreună cu %n2erii, pe0iul tău şi *umne1eu să dea pace lumii şi sufletelor noastre mare milă.

Sedelna Sfintei Cruci şi a 6reasfintei Născătoare de *umne1eu, 2lasul al )-lea. ,odoieF 6eCuvântul Cel fără de...

Cu Crucea 0iului tău, cea plină de +ar dumne1eiesc, toată %nşelăciunea idolilor a %ncetat şi puterea demonilor a fost călcată %n picioare. 6entru aceasta noi, credincioşii după datorie purureate lăudăm şi te 7inecuvântăm: şi mărturisindu-te cu adevărat Născătoare de *umne1eu, te mărim.

A$atistul Sfântului Efrem Sirul



ug#$iunile 5n$e#toare

;n numele "atălui, şi al iului şi al ântului -u&. 4min.

la#ă <ie, -umne*eul nostru, la#ă <ie = la#ă <ie, -umne*eul nostru, la#ă <ie = la#ă <ie, -umne*eul nostru, la#ă <ie =

;mpărate ceresc, >ânâietorule, -u&ul 4de#ărului, care pretutindenea eşti, şi toate leimplineşti, ?istierul bunătăţilor şi -ătătorule de #iaţă, #ino şi te sălăşluieşte întru noi, şi necurăţeşte pe noi de toată intinăciunea, şi mântuieşte, unule, suletele noastre.

inte -umne*eule, inte "are, inte ără de moarte, miluieşte$ne pe noi. inte -umne*eule, inte "are, inte ără de moarte, miluieşte$ne pe noi. inte -umne*eule, inte "are, inte ără de moarte, miluieşte$ne pe noi. la#ă "atălui şi iului şi ântului -u&. Şi acum şi pururea şi în #ecii #ecilor. 4min.

reasântă "reime, miluieşte$ne pe noi -oamne, curăţeşte păcatele noastre tăpâne, iartă ărădeleile noastre inte, cercetea*ă şi #indecă neputinţele noastre, pentru numele "ău.

-oamne, miluieşte = -oamne, miluieşte = -oamne, miluieşte = la#ă "atălui şi iului şi ântului -u&. Şi acum şi pururea şi în #ecii #ecilor. 4min.

"atăl nostru, 6are eşti în ceruri, sinţească$se numele "ău, #ie împărăţia "a, acă$se #oia "a precum în cer aşa şi pe pământ. âinea noastră cea spre iinţă dă$ne$o nouă astă*i. Şi ne iartănouă reşalele noastre, precum şi noi iertăm reşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne i*bă#eşte de cel rău. 6ă a "a este ;mpărăţia şi puterea şi sla#a, a "atălui şi a iului şi a

ântului -u&, acum şi pururea şi în #ecii #ecilor. 4min.

>iluieşte$ne pe noi, -oamne, miluieşte$ne pe noi, că nepricepându$ne de nici un răspuns,această ruăciune aducem <ie, ca unui tăpân, noi, păcătoşii robii "ăi, miluieşte$ne pe noi.




-oamne, miluieşte$ne pe noi, că întru "ine am nădă/duit nu "e mânia pe noi oarte, nici pomeni ărădeleile noastre, ci caută şi acum ca un >ilosti# şi ne i*bă#eşte pe noi de #ră/maşii noştri, că "u eşti -umne*eul nostru şi noi suntem poporul "ău, toţi lucrul mâinilor "ale şi numele "ău c&emăm.

Şi acum şi pururea şi în #ecii #ecilor. 4min.

@şa milosti#irii desc&ide$o nouă,binecu#ântată :ăscătoare de -umne*eu, ca să nu pierim cei ce nădă/duim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din ne#oi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

6re*ul 6red ;ntr$@nul -umne*eu, "atăl 4toţiitorul, ăcătorul cerului şi al pământului, al tuturor

celor #ă*ute şi ne#ă*ute. Şi întru @nul -omn !isus 5ristos, iul lui -umne*eu, @nul$:ăscut, 6are din "atăl $anăscut, mai înainte de toţi #ecii. %umină din %umină, -umne*eu ade#ărat din -umne*euade#ărat, :ăscut, nu ăcut, 6el de o iinţă cu "atăl, prin 6are toate s$au ăcut.6are pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire.$a poorât din ceruri Şi $a întrupat de la -u&ul ânt şi din >aria ecioara Şi $a ăcut om.

Şi $a răstinit pentru noi în *ilele lui ilat din ont, Şi a pătimit şi $a înropat. Şi a în#iat atreia *i după cripturi . Şi $a suit la ceruri şi Şade de$a dreapta "atălui. Şi iarăşi #a să #ină cu sla#ă, să /udece #iii şi morţii, 4 cărui ;mpărăţie nu #a a#ea sârşit.

Şi întru -u&ul ânt, -omnul de #iaţă ăcătorul, 6are din "atăl purcede,6ela ce împreună cu "atăl şi cu iul este înc&inat şi slă#it, 6are a răit prin prooroci.

;ntru$una ântă obornicească şi apostolească iserică, >ărturisesc un bote* întru iertarea păcatelor, 4ştept în#ierea morţilor şi #iaţa #eacului ce #a să ie. 4min =

salmul A >iluieşte$mă, -umne*eule, după mare mila "a, şi după mulţimea îndurărilor "ale, ştere ărădeleea mea. >ai #ârtos mă spală de ărădeleea mea, şi de păcatul meu mă curăţeşte. 6ă

ărădeleea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea. <ie @nuia am reşit,şi rău înaintea "a am ăcut, aşa încât drept eşti "u întru cu#intele "ale şi biruitor când #ei

/udeca "u. 6ă iată întru ărădelei m$am *ămislit şi în păcate m$a născut maica mea. 6ă iatăade#ărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii "ale mi$ai arătat mie. tropi$mă$#ei cu isop şi mă #oi curăţi, spăla$mă$#ei şi mai #ârtos decât *ăpada mă #oi albi. 4u*ului meu #ei da bucurie şi #eselie bucura$se$#or oasele mele cele smerite. ;ntoarce aţa "a de către

păcatele mele, şi toate ărădeleile mele ştere$le. !nimă curată *ideşte întru mine, -umne*eule, şi -u& drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. :u mă lepăda de la aţa"a, şi -u&ul "au cel ânt nu$% lua de la mine. -ă$mi mie bucuria măntuirii "ale, şi cu -u&

stăpânitor mă întăreşte. ;n#ăţa$#oi pe cei ără de lee căile "ale, şi cei necredincioşi la "ine se#or întoarce. !*bă#eşte$mă de #ărsarea de sâne -umne*eule, -umne*eul mântuirii melebucura$se$#a limba mea de dreptatea "a. -oamne, bu*ele mele #ei desc&ide şi ura mea #a#esti lauda "a. 6ă de$ai i #oit /ertă, <i$aş i dat arderile de tot nu le #ei bine#oi. Berta lui

-umne*eu, du&ul umilit inima înrântă şi smerită -umne*eu nu o #a urisi. ă bine,



-oamne, întru bună#oirea "a, ionului, şi să se *idească *idurile !erusalimului. 4tunci #ei bine#oi /erta dreptăţii, prinosul şi arderile de tot atunci #or pune pe altarul "ău #iţei.

Conda$ &6e 2ura cea de miere cur2ătoare a cuvintelor dumne1eieştii %nţelepciuni, pe predicatorul cel%nflăcărat al pocăinţei, te1aurul adâncii umilinţe celei i1vorâtoare de nesecate lacrimi şisurpătorul %nvăţăturilor %nşelătoare, pe Sfântul Efrem să-l lăudăm şi că unui mare luminător să-i

cântăm8 ucură$te, reacu#ioase ărinte Ereme, trâmbiţa de oc a pocăinţei=

I$os &Minunat şi plin de strălucire s-a arătat c+ipul vieţuirii tale, Sfinte Efreme, %n2erule cel pământescrăsărit din neamul sirian şi din slăvita cetate Nisibe: drept aceea, cunoscându-te ca pe un sfinţiticonom al darului, %ţi făurim podoabe de cântări şi cu tot sufletul %ţi 2răim unele ca acestea87ucură-te, cel +rănit din pruncie şi crescut %n cu2etarea dumne1eieştilor Scripturi,7ucură-te, iubitorule de *umne1eu şi râvnitorule al faptelor cucernice,7ucură-te, sâr2uitorule %n ostenelile dobândirii virtuţilor,

7ucură-te, că de la deşertăciunile lumeşti te-ai %ntors şi slava cea veşnică ai căutat,7ucură-te, că priveliştea %nfricoşătoarei 3udecăţi ai avut-o de-a pururi 1u2răvită %naintea oc+ilor minţii,7ucură-te, că 2ândul acesteia ţi-a desc+is %n suflet rănile nevindecatelor lacrimi,7ucură-te, vlăstar %nflorit din lacrimi şi suspine,7ucură-te, căci cu lacrimile pocăinţei ai %necat năravurile necuvântătoarelor patimi,7ucură-te, părinte al umilinţei şi smereniei,7ucură-te, 2ura lui 9ristos ce %nmoi inimile %mpietrite şi deştepţi spre pocăinţă pe cei nepăsători,7ucură-te, cel ce cu seva cuvintelor 'ieţii saturi pe cei flămân1i de dreptate,7ucură-te, ve2+etorule şi dreptarule al mona+ilor,

ucură$te, reacu#ioase ărinte Ereme, trâmbiţa de oc a pocăinţei=

Conda$ Copil fiind tu, fericite, părinţii tăi au vă1ut %n vedenie o viţă %mbelşu2ată de roade ce creştea dinlimba ta, umplând tot pământul: iar păsările cerului venind şi %ndestulându-se din fructele sale, cucât acelea ciu2uleau, cu atât via se umplea de stru2uri, arătând mai dinainte darul Sfântului *u+ce avea să ţâşnească din 2ura ta şuvoaiele apei celei vii, mărturisind Cuvântul Cel dintru %nceputşi cântându-i8 4liluia=

I$os Cuvintele *omnului fiindu-ţi mai plăcute decât toată dulceaţa desfătărilor lumeşti, te sâr2uiai %ntoată vremea la citirea sfintelor cărţi şi fu2ind de vorbirile cele vătămătoare, te avântai %n sfintecu2etări, %ncât 2ata erai a spune cu proorocul8 D%n cu2etul meu se va aprinde focD. *ăruieşte şinouă, prea lăudate, o scânteiere de dorire sfântă, celor care %ţi cântăm87ucură-te, că frumuseţea casei *omnului ai iubit,7ucură-te, că podoaba sufletului, asemenea Mariei ai râvnit,7ucură-te, scară a virtuţii urcată prin smerenie,7ucură-te, cunună de aur a tuturor +arismelor adunate laolaltă,

7ucură-te, smirnă binemirositoare aprinsă cu văpaia ru2ăciunii curate,7ucură-te, că materiei nu te-ai %nc+inat prin %mpătimire către ea,7ucură-te, adiere cerească de sfinţenie,7ucură-te, veşmânt de lumină ne%nserată,7ucură-te, o2lindirea aiului cea minunată,



7ucură-te, năde3dea mântuirii sufletelor noastre,7ucură-te, 2+iocel nepri+ănit ce priveşti cu 2in2ăşie spre cei te c+eamă,7ucură-te, ru2ătorule şi i1băvitorule al nostru ne%nfruntat,

ucură$te, reacu#ioase ărinte Ereme, trâmbiţa de oc a pocăinţei=Conda$ 3Fri3a de %ntrebarea ce va să fie la 3udecata cea de pe urmă avându-o ca pe un bold %n inima ta, ailepădat 2ri3ile cele deşarte şi nimicind spinii păcatului, te desfăte1i acum %n odi+nă şi lumina cea

ne%nserată a >mpărăţiei Cerurilor. Soleşte şi nouă, prea cântate, roua pocăinţei care să stin2ă foculcel veşnic pre2ătit după faptele noastre, ca slăvindu-te să-ţi stri2ăm8 4liluia=

I$os 3 Nevrednic de cămara de nuntă socotindu-te, te-ai plâns pe sine părinte %n toată 1iua şi noaptea şicu nemân2âiată tân2uire pri+ănindu-te, cereai %ndurarea şi milostivirile divine. Cum, oare, nu nevom umili noi, nevrednicii, au1ind plân2erile tale, pe care, ca pe un dar de mare preţ le-ai lăsatnouăG Mărturisind sărăcia noastră du+ovnicească, te cinstim ca pe o comoară a pocăinţei şi-ţi%nălţăm 2lasuri ca acestea8

7ucură-te, porfiră ţesută cu lacrimile pocăinţei,7ucură-te, fa2ure du+ovnicesc ce ne reverşi mierea umilinţei,7ucură-te, că numai la sineţi şi la *umne1eu ai luat aminte,7ucură-te, că ai tăiat din rădăcină sclipirile păcatului,.7ucură-te, că prin 1drobirea inimii ai %năbuşit mişcările pătimaşe,7ucură-te, lance ascuţită asupra 2ândurilor potrivnicului,7ucură-te, soare luminos ce ne vesteşti primăvara curăţiei,7ucură-te, +eruvim ce prin abisul smereniei ai vă1ut 0aţa lui *umne1eu,7ucură-te, limanul celor %mpovăraţi de păcate,7ucură-te, biruitorul robiei morţii celei sufleteşti,7ucură-te, armă tare, asupra %nrâuririlor diavoleşti,7ucură-te, dascălule prea luminate ce ne scoţi din căile pier1ării,


Conda$ 'Cu ce %ndră1neală ne vom apropia de tine, părinte, fiind %ncătuşaţi %n lanţul slavei deşarte şialipirii de cele lumeştiG u, fericite, aveai răsuflarea unită cu sfâşierea du+ului, iar noi căutăm cuosârdie cele ce vătămă sufletul nostru. 6leacă-ne, sfinte, a ur% de1mierdarea păcatelor şi a umbla%n poruncile *omnului, cântându-i ne%ncetat8 4liluia=

I$os 'Cercetând peşterile munţilor dimpre3urul cetăţii, ai aflat, prea cinstite, pe si+astrul acob, cel ceavea să devină unul dintre episcopii participanţi la %ntâiul Sinod Ecumenic de la Niceea, căruiate-ai făcut ucenic. Statornicindu-ţi acela %nvăţăturile cele pentru dreapta credinţă, te-a +irotonitdiacon şi te-a luat cu sine %n slu3ba 7isericii celei %ncercate de %nvăţături răstălmăcite şi ere1ii, iar noi te lăudăm 1icând87ucură-te, cel c+emat de *umne1eu la slu3ba ?ertfei Mielului Mântuitor,7ucură-te, cu +eruvimii şi serafimii %mpreună slu3itorule,

7ucură-te, diaconie %n2erească stropită cu lacrimi de 1drobire şi evlavie,7ucură-te, vas ales şi piatră scumpă a temeliei 7isericii,7ucură-te, vultur neclintit %n contemplarea lucrării celei %nalte,7ucură-te, 2radină %nmiresmată ce ai atras bunăvoinţa Cerului,7ucură-te, apostol trimis la propovăduire de dreapta Celui 6rea%nalt,



7ucură-te, fecioară %nţeleaptă ce ţi-ai a2onisit untdelemn %n ulcior şi l-ai %mpărtăşit fiilor du+ovniceşti,7ucură-te, slu2ă credincioasă ce ai %mprăştiat talanţii %mpărăţiei pe o2orul sufletelor,7ucură-te, pară de foc ce te-ai ridicat prin ;itur2+ie la cer şi ;-ai coborât pe *umne1eu pe altarulinimii,7ucură-te, troiţă ce %nfăţişe1i răsti2nirea de lume şi urmarea 6ăstorului celui 7un,7ucură-te, felinar ce lumine1i până la mar2inile pământului,


Conda$ 2'edenie cerească s-a arătat unuia dintre părinţii cei %mbunătăţiţi, cum, mulţime de %n2eri

po2orându-se din cer ţineau %n mâini o carte şi sfătuindu-se %ntre dânşii cui să o %ncredinţe1e peaceea, mai vrednic decât toţi te-au 2ăsit pe tine, sfinte şi ţi-au %nmânat-o. Sfârşindu-se vedenia şimer2ând cel căruia i se descoperise la biserică, te-a vă1ut, prea lăudate vorbind poporului cu

putere multă şi a cunoscut că de la *umne1eu era plinătatea darului, %ntărindu-se a- cânta Celuice lucrea1ă unele ca acestea8 4liluia=

I$os 2nsuflându-ţi *u+ul noianul cuvintelor ca nişte şuvoaie prea repe1i ce se rosto2oleau %n priveliştişi %nţele2eri ne2răite şi neputând aşterne %n 2rai mulţimea cea covârşitoare a %nţelesurilor, aistri2at către Stăpânul8 Dopreşte, *oamne, valurile +arului tăuD, de care lucru minunându-ne, telăudăm, 1icând87ucură-te, că Mirele tău te-a %mpodobit cu coroana %nţelepciunii de sus,7ucură-te, ritor %nţelepţit de *u+ul Sfânt,7ucură-te, tom purtător al Cuvântului vieţii,7ucură-te, că *omnul ţi-a dăruit c+eile adâncului %nţele2erilor,7ucură-te, tâlcuitorule al Sfintei Scripturi,7ucură-te, că adâncul minunilor celor ascunse, la lumină le-ai adus, făclie având pe *u+ul,7ucură-te, că ai scris imnuri şi versuri nenumărate,7ucură-te, că omilii şi tâlcuiri ai lăsat 7isericii moştenire,7ucură-te, că prin 2rai şi prin scrieri ai combătut cu %nverşunare rătăcirile vremii,7ucură-te, că pe Apolinarie, pe 7ardesan şi pe Nuat şi pe mulţii alţii i-ai ruşinat,7ucură-te, că prin cate+e1ele tale ai statornicit mulţimii lumina adevărului,7ucură-te, apărătorule %nfocat al reimii Celei de o 0iinţă,


Conda$ %*reasă cu sare şi plină de dra2oste părintească este rostirea ta, prea cuvioase, aducând lui 9ristosvistierie bo2ată de roade, pe cei slabi nescârbind spre de1năde3de şi sufletele vârtoase frân2ândspre pocăinţă. *ăruieşte-ne şi nouă, fericite, ocrotirea mi3locirilor tale şi ne adună a cânta %n du+de iubire şi umilinţă8 4liluia=

I$os %6ri+ănindu-te, părinte, %n toată vremea vieţii tale şi din multă smerenie i1vorând lacrimi amare,

cu acestea, ca şi cu nişte dulci c+emări ai tre1it la viaţă pe cei cuprinşi de lenevire şi nepăsare şiorbiţi de ură, %n2âmfare şi de alte multe patimi şi păcate. oţi plecându-se propovăduirii tale, te prea măresc cu laude de acest fel87ucură-te, cur2ere neoprită de lacrimi curăţitoare,7ucură-te, curcubeu al %mpăcării păcătoşilor cu Creatorul,



7ucură-te, minune ne2răită ce i1vorăşti plâns mântuitor din inimi precum piatra,7ucură-te, tunet ce opreşti lucrările patimilor,7ucură-te, %ntoarcerea oilor rătăcite la păşunea dreptăţii,7ucură-te, că ai desc+is uşile pocăinţei celor %ncuiaţi %n moarte,7ucură-te, că sălbăticia răutăţii ai prefăcut-o %n bunătate,7ucură-te, că nemilostivirea ai %ntors-o %n milă şi iubire,7ucură-te, că fecioria ai %nsemnat-o peste cei mai %nainte scăldaţi %n mocirla desfrânării,

7ucură-te, smarald cu sclipire de evlavie şi blândeţe,7ucură-te, sirenă melodioasă de care cetele diavoleşti se %n2ro1esc,7ucură-te, ru2ătorule cel fierbinte pentru neamul omenesc,


Conda$ 70u2ind de 1arva lumii vremelnice, te-ai retras %n si+ăstriile locului, stăruind %n ru2ăciuni fierbinţi,%n aspră postire, %n prive2+ere ne%ncetată şi intru sărăcie desăvârşită şi având lacrimile +rană şi

băutură 1iua şi noaptea, cu care %nc+inându-te lui *umne1eu, cu suspine sfâşietoare cântai8

4liluia=I$os 7Ar1ând de dra2oste dumne1eiască, ai dorit, cuvioase Efem, a cerceta cetatea Edessa pentru asăruta sfintele moaşte cele de acolo şi a câşti2a folos de la părinţii cei %nţelepţi: şi ru2ând pe*umne1eu să-ţi %mplinească dorirea, Acela ţi-a vorbit prin 2ura unei desfrânate, iar noi,cutremurându-ne, %ţi 1icem87ucură-te, %n2erescule Efreme, cel mistuit de doruri %n2ereşti,7ucură-te, stea prea frumoasă ce străluceşti prin iubire,7ucură-te, că, %n c+ip tainic, *omnul ţi-a răspuns prin desfrânată,7ucură-te, că, privindu-te ea cu oc+i necuvioşi, ai mustrat-o,7ucură-te, că %ntrebându-o de ce nu se ruşinea1ă a te privi, ea ţi-a spus că este femeie şi coastădin bărbat luată,7ucură-te, că ţi-a mai 1is că bărbatului se cade a privi spre pământ, ca unul ce e din acela%ntocmit,7ucură-te, că mult te-ai minunat au1ind spusele ei,7ucură-te, că slăvind pe Stăpânul, -ai %nălţat fierbinte mulţumire,7ucură-te, că poruncindu-i *omnul, unealta satanei a rostit cuvânt de mântuire,7ucură-te şi ne %ntăreşte a căpăta folos din toate cele rânduite de Sus %n viaţa noastră,

7ucură-te şi ne uşurea1ă cuptorul patimilor ce ne tulbură,7ucură-te, mi3locitorul nostru cel tare, ce ne acoperi la 3udecata cea %nfricoşătoare,


Conda$ -6e altă femeie desfrânată care se silea, prin cuvinte lin2uşitoare să te ademenească %n pofta

păcatului său, luminându-o cu %nţelepciunea sfintelor tale 2raiuri, ai %ntors-o, părinte cuvioase, lacalea pocăinţei şi ducându-o %ntr-o mănăstire, aceea şi-a plâns faptele ei cele necuviincioase,cântând8 4liluia=

I$os -0ăcându-se ţie descoperire de la *umne1eu despre Sfântul 'asile, prea cinstite, că asemenea esteunui stâlp de foc ce se %nălţa până la cer, ai luat cu tine un tălmaci iscusit %n limba elinească şi ai

pornit spre Ce1areea Capadociei ca să-l %ntâlneşti, iar noi, slăvind râvna ta cea mare, %ţi cântăm8



7ucură-te, cerb %nsetat de apele virtuţii,7ucură-te, că, a3un2ând %n Catedrala Capadociei, te-ai dosit %ntr-un colţ al bisericii,7ucură-te, că de acolo admirai pe plăcutul lui *umne1eu rob,7ucură-te, că, prin *u+ul, ai vă1ut o porumbiţă asemenea ra1elor soarelui şe1ând pe umărulSfântului 'asile, ce %i insufla cuvintele ce le spunea,7ucură-te, că aceeaşi porumbiţă i-a vestit ar+iepiscopului despre venirea ta,7ucură-te, că acela şi-a trimis ar+idiaconul să te c+eme %n Sfântul altar,

7ucură-te, că, %nştiinţându-te prin tălmaci, i-ai răspuns că eşti străin şi neştiut şi că te confundă cuun altul,7ucură-te, că venind a doua oară, trimisul pe nume te-a c+emat,7ucurarte, că te-ai spăimântat au1indu-ţi numele rostit,7ucură-te, că v-aţi %mbrăţişat %n *omnul, ştiind prin descoperire unul despre celălalt,7ucură-te, că darul vorbirii elineşti, pe Sfântul 'asile l-ai ru2at a-ţi mi3loci,7ucură-te, că de dar %nvrednicindu-te, ectenia %n limba elinească ai cântat,


Conda$ 9Mare mâ+nire, cuprinde sufletele noastre, părinte, vă1ând vremea vieţii trecând, şi aflându-nefără c+ip de %ndreptare. 'oinţa ne e slăbită din pricina lucrării păcatelor şi neputincioşi suntem %nfaţa propriilor noastre răutăţi. inde-ne, o, sfinte, mâna ta folositoare şi ne i1băveşte de c+inul celnesuferit, ca i1băviţi prin tine să 2lăsuim cântarea cea veselitoare8 4liluia=

I$os 9 Ne%nrobit de nimic din cele trecătoare, ca o pasăre a Cerului fiind, prea lăudate, nu ai purtat %nlumea aceasta nici toia2, nici traistă şi nici altă bo2ăţie, ci doar pe *omnul l-ai căutat şi l-ai iubitşi de acela lăsându-te purtat acolo unde El rânduia a slu3i oilor sale, cu smerenie te plecai, pentrucare primeşte de la noi87ucură-te, astru strălucitor răsărit pe bolta 7isericii,7ucură-te, munte al sfinţeniei şi al dra2ostei de *umne1eu,7ucură-te, pană a *u+ului Sfânt spre %ndreptarea multora,7ucură-te, conducătorul şcolii teolo2ice din Edessa,7ucură-te, că turma lui 9ristos ai ferit-o de lupii răpitori,7ucură-te, spri3initorul poporului la vreme de foamete,7ucură-te, că bo2aţilor le-ai desc+is braţele %ndurării,7ucură-te, că prin ru2ăciunea ta, un nor de insecte s-a năpustit asupra armatei lui Sapor şi a

%mprăştiat-o,7ucură-te, că darul facerii de minuni şi al %nainte vederii ai primit,7ucură-te, că prin punerea mâinilor, pe neascultătorul %ndrăcit l-ai slobo1it de demon,7ucură-te, că pe Efrem, stri2ându-te %n ru2ăciune, din robia barbarilor l-ai i1băvit,7ucură-te, a3utorul nostru %n vâltoarea prime3diilor şi a ispitelor,


Conda$ &.Sosind vremea ieşirii tale din trup, mârturisit-ai, fericite, celor ce te %ncon3urau, că, nicicând nu ai

2răit cuvânt nebunesc cu bu1ele tale, pe nimeni nu ai blestemat şi asupra nici unui credincios nute-ai luptat. Au1ind unele ca acestea noi, nevrednicii, muţi de uimire şi umilindu-ne cu sufletul,%ţi cântăm8 4liluia=

I$os &.



Cum te vom lăuda pe tine, părinte prea iubiteG Sau, cu ce măr2ăritare de cinstiri vom %mpodobidupă vrednicie pomenirea ta cea de peste anG Măcar că departe sunt aceste smerite cântări demărimea isprăvilor tale, nu trece cu vederea pe cei ce din suflet %ţi 2răiesc87ucură-te, râu de cuvioşie revărsat %n toată lumea cea de sub soare,7ucură-te, mucenice, al nesân2eroasei mucenicii,7ucură-te, apostol al iubirii dumne1eieşti,7ucură-te, Samuile, cel ce din pruncie te-ai dăruit lui *umne1eu,

7ucură-te, alt Moise, cela ce te-ai sălăşluit %n pustie, fu2ind de faraonul cel 2ândit,7ucură-te, al lui osif frate %ntru curăţie, ucură$te, reacu#ioase ărinte Ereme, trâmbiţa de oc a pocăinţei=

Conda$ &&;ăsat-ai poruncă fiilor tăi, prea cuvioase, să-ţi %n2roape mult truditul trup %n cimitirul străinilor,fără ceremonii fastuoase şi oma2ii, iar, %n loc de flori şi miresme, cerut-ai să fii %ntâmpinat curu2ăciunile lor: drept aceea, adunându-se sobor de pustnici şi călu2ări, te-au %n2ropat după

poruncă, lăcrimând şi cântând %n cu2etele lor8 4liluia=

I$os &&0ăclie purtătoare de lumină fiind, ai răspândit ra1ele strălucirii tale până la mar2inile pământului,adăpând cu prisosinţă cu băutura scrierilor tale, mărite pe cei %nsetaţi de mântuire, care %mpreunăcu noi, te laudă 1icând87ucură-te, balsam de mân2âiere sufletelor %ndurerate,7ucură-te, licoare răcoritoare a celor cuprinşi de arşiţa pătimirii,7ucură-te, trandafir ce dăruieşti mireasma năde3dii şi a răbdării,7ucură-te, mir ce reverşi +ar şi binecuvântare,7ucură-te, ploaie caldă ce aşterni pacea %n inimi,7ucură-te, ancoră şi 1id %n lupta nevă1ută,7ucură-te, văpaie ce ne aprin1i de râvnă,7ucură-te, tăria neputincioşilor %mpovăraţi de suferinţă,7ucură-te, lauda celor ce %n tine află scăpare,7ucură-te, biruinţa celor ce te c+eamă %n a3utor,7ucură-te, bucuria celor ce se roa2ă ţie,7ucură-te, folositorul cel mare al tuturor,


Conda$&u2ăciunile robilor tăi, nu le trece cu vederea, prea cuvioase Efreme, măcar că, departe delucrarea faptelor bune aflându-ne, nevrednici suntem a fi ascultaţi: %nsă, către tine sin2uranăde3de având, soleşte-ne nouă +arul cel dumne1eiesc şi ne pune pe bu1e cântarea8 4liluia=

I$os &Cântând laudele tale, te cinstim ca pe un mare dascăl al pocăinţei şi %nţelept cuvântător şi%nc+inându-ne ţie, %ntr-un 2las te fericim 1icând87ucură-te, cântare minunată %n2erilor şi oamenilor,

7ucură-te, limpe1ime a vieţuirii scăldate %n lumină,7ucură-te, liman de bucurie şi desfătare,7ucură-te, cămară %mpărătească a bunătăţilor cereşti,7ucură-te, ra1ă a luminii neapuse,7ucură-te, punte ce ne treci peste furtuni şi vifor,



7ucură-te, odor ce ne răscumperi din păcat,7ucură-te, i1băvitorul nostru din ispitele vră3maşului,7ucură-te, mi3locitorul cel mare al păcătoşilor,7ucură-te, tămăduitorul bolilor sufleteşti şi trupeşti,7ucură-te, că 4+arpa *u+uluiD te-au numit creştinii siriaci,7ucură-te, că 4 liră a Sfântului *u+D te cunoaştem şi noi,


Conda$ &3 de ! ori$, prea minunate părinte Efreme, cel ce, pentru râvnă dumne1eiască, darul lacrimilor ne%ncetateai primit şi ca un stâlp al pocăinţei ai strălucit %n lume, primeşte smeritele noastre cântări ce cudra2oste ţi le aducem şi ne soleşte milă %n 1iua 3udecăţii, %nvrednicindu-ne de cântarea%n2erească8 4liluia=

ug#$iune



, fericite părinte Efreme, cel ce cu bote1ul lacrimilor ţi-ai curăţit vasul sufletului, făcându-l săstrălucească de +arul sfinţeniei şi ne-ai lăsat nouă pilda vieţuirii tale plăcute lui *umne1eu şicomoara %nvăţăturilor insuflate din %nţelepciunea *u+ului Sfânt, caută cu %ndurare spre păcătoşiirobii tăi. =şurea1ă povara păcatelor noastre şi ne aprinde %n suflet focul pocăinţei, ca %n pace cutoţi oamenii şi %n linişte desăvârşită să a3un2em, sfârşit creştinesc %nvrednicindu-ne prin sfinteletale ru2ăciuni, dănţuirii şi veseliei ne2răite a >mpărăţiei Cerurilor, cântând atălui şi 0iului şiSfântului *u+ acum şi pururea şi %n vecii vecilor. AminH

Imnografie



roarF 9arul ce i1vorăşte din 2ura ta, cuvioase, a umplut de apele vieţii 7iserica şi lumii ai1bucnit râuri de cucernicie, revărsând asupra noastră apa pocăinţei: ci %nvăţându-ne cu cuvinteletale, părinte Efrem, roa2ă-te lui 9ristos, *umne1eul nostru să se mântuiască sufletele noastre.

Conda$F Ceasul 3udecăţii pururea mai dinainte vă1ându-l, ai plâns cu amar, părinte Efrem, ca uniubitor de linişte şi %ndemânatic %nvăţător ai fost cu faptele, cuvioase. 6entru aceasta, părinte preafericite, pe cei leneşi %i ridici spre pocăinţă.

6e comoara %nţelepciunii tainelor lui 9ristos, pe pa+arul cel dumne1eiesc al umilinţei să-l lăudăm

credincioşii %ntru pomenirea lui. Că potrivit cu numele lui, Efrem veseleşte pururea inimilecredincioşilor, cu cântări dumne1eieşti: ca un lucrător şi %ndrumător %n descoperirile *omnului.(Sedealna Sfântului ce se cântă la Utrenie)

*ulce este cuvântul tău cel dătător de umilinţă şi plin de luminare pentru cei ce alear2ă către tine, purtătorule de *umne1eu, minunate Efrem. Bi viaţa ta este fără de pri+ană, %mpodobită şiluminată cu toate faptele cele bune, cele luminate de *umne1eu.(Din Canonul Sfântului ce seciteşte la Utrenie)

6uterea cuvintelor tale s-a răspândit %n toată lumea, alun2ând orbirea sufletelor cu strălucireasmereniei celei dătătoare de %nălţime, fericite. (Din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)scusit dătător de le2e al si+aştrilor te-ai arătat, prea cinstite şi a3utător %n luptele de tot felul cuvră3maşii. 6entru aceasta cinstim pe pământ sfinţita şi cinstita ta pomenire. (Din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

Cei ce plutesc pe oceanul cel lin al do2melor tale, părinte Efrem, cu2etătorule de *umne1eu, sei1băvesc de %ntreitele valuri pă2ubitoare de suflet şi cu credinţă privind %n sus se mântuiesc defurtuna eresurilor. (Din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

Ca un râu plin de unde de aur cur2ătoare eşti şi %ndemni popoarele pe calea pocăinţei. oa2ă-telui 9ristos, părinte Efrem, să mântuiască lumea. (Luminânda Sfântului ce se citeşte la Utrenie)



ie*ile Sfin*ilor + ia*a Cuviosului ,#rintelui nostru Efrem Sirul



Minunatul Efrem a răsărit din pământul sirienilor. Bi fapta bună din pruncie ale2ând-o, se sileade-a pururea a fu2i de vorbirile cele vătămătoare ale celor de o vârstă. El citea ne%ncetat, maivârtos sfintele cărţi, iar sâr2uinţa, %ndeletnicirea şi cu2etarea %ntru acestea %i erau lui Efrem mai

plăcute decât toată dulceaţa. >ncât şi el %mpreună cu proorocul 1icea8 6ât sunt de dulci âtle/ului meu cu#intele "ale, mai mult decât mierea.

*e atunci a avut tovarăşe fapta bună şi sâr2uinţa %n osteneli. Căci care faptă cu dinadinsul nu s-a

săvârşit de dânsulG Nu postulG Nu prive2+ereaG Nu culcarea pe 3osG Nu blândeţeaG Nunecâşti2areaG Nu, peste atâta bo2ăţie de bunătăţi şi smerită cu2etareG >ncă şi de darul cel%nvăţătoresc a fost %mpărtăşit. Apoi şi până acum prin cuvintele sale, vorbeşte cu noi,%ndemnându-ne, mân2âindu-ne şi sfătuindu-ne. *in care putem folosi nu numai cuvântulcredinţei cel drept, ci şi ne deşteptăm spre câşti2area faptei bune.

ar de năde3dea cea către *umne1eu şi de dra2ostea cea către aproapele, atâta 2ri3ă a avut Efrem,%ncât el %nsuşi când a vrut să se ducă din viaţă, 1icea astfel8C:icidecum în toată #iaţa mea n$am ocărit pe -omnul şi cu#ânt nebun din bu*ele mele n$a

ieşit. ;n toată #iaţa mea n$am blestemat pe nimeni. Şi nicidecum nu m$am sădit cu #reunul din cei dreptcredincioşiC.

Avea %ncă şi lacrimi ne%ncetat %n oc+ii lui, %ncât mai cu %nlesnire puteau i1voarele cele de-a pururea cur2ătoare să-şi %ncete1e cur2erea, decât Efrem Sirul lacrimile. Bi %mpreună cu lacrimileieşeau şi suspinurile, arătând focul cel dinlăuntru aprins al umilinţei, pe care mai luminat %l va

pricepe cineva citind scrierile aceluia. Căci el se află pretutindeni filo1ofând despre 3udecată şi adoua venire a lui 9ristos, %nfricoşatul divan avându-l %naintea oc+ilor şi 1iua aceea %n minte%ntipărind-o: apoi pe sine osândit socotindu-se şi foarte cu 3ale tân2uindu-se. >n astfel de cu2etăriale minţii %ndeletnicindu-se Efrem, pururea se nevoia după cântătorul de psalmi, fu2ind de2âlceava cea lumească şi %n pustie sălăşluindu-se. Apoi, din loc %n loc se muta pentru a sufletelor 1idire şi folos, fiindcă era mişcat de du+ul dumne1eiesc.

GGG

Odată îşi lăsă patria şi aceasta fiindu-i poruncit ca dumnezeiescului Araam! a a"uns la cetatea #desa! pe de o parte! pentru înc$inăciunea sfintelor moaşte! care erau întru dânsa! iar pe dealta! pentru întâlnirea cu un oarecare %ăr%at dintre cei cuântători! ca să ia model de ia&ă deacolo' Acest lucru îl cerea de la Dumnezeu! adesea! zicând C-oamne, !isuse 5ristoase,

tăpâne al tuturor, în#redniceşte$mă ca, intrând în cetatea Edesa, să mă întâlnesc cu acel bărbat, care #a i puternic a$mi răi cele spre olosul suletuluiC. Astfel ruându-se! când aa"uns la por&ile cetă&ii! era înri"orat cum adică se a apropia de acel %ătrân! ce a afla de ladânsul şi ce folos a do%ândi*

Deci! călătorind astfel cu a&intirea min&ii! o femeie îndată îl întâmpină şi aceasta era desfrânată' +ereşit al lui Dumnezeu lucru era acesta, căci pentru cele %une! de multe ori le rânduieştetainic pe cele potrinice' Deci! sfin&itul #frem! astfel întâlnind pe desfrânata! stătea uimit oarecum! căutând către dânsa! mâ$nindu-se şi pătimind întru sine cu sufletul! că nu i s-a împlinit

cererea după ruăciune! ci cu totul potrinic' ar ea ăzându-l! iarăşi priea la dânsul cu oc$inecuioşi' .i fiindcă astfel multă reme se prieau unul pe altul! rând s-o ruşineze şi întru sfialace se cuine femeilor a o aduce! i-a zis Centru ce nu te ruşine*i, o= emeie, pri#ind la mine cuoc&ii aţintiţiDC



.i aceea zise /Dar mie aşa mi se cade a prii la tine! că din tine şi din a ta coastă sunt luată' ar &ie &i se cade a te uita nu către noi! ci în pământ! din care ai şi fost luat/'

Acestea auzindu-le #frem a mul&umit şi femeii! pentru folosul ce a aut din or%ele ei! şi lui Dumnezeu cu fier%in&eală îi înăl&a mul&umire, care c$iar prin cele fără de năde"de de multe ori poate face lucruri %une'

GGG Deci! după ce au trecut zile destule! în cetatea #desei dumnezeiescul #frem era! locuind aproapede dânsul! o desfrânată care s-a făcut oran de răutate al icleanului' .i printr-însa! ca prin

şarpele cel dintâi! năălea asupra dreptului' Deci! de reme ce s-a întâmplat! că dumnezeiescul #frem fier%ea nişte %ucate! acea femeie desc$izând fereastra care era în perete! se plecă cuneruşinare! apoi cu o%răznicie căutând la cuiosul! îi zise /0inecuântează! părinte/'

ar el cu %lânde&ea cea cuiincioasă lui şi cu raiul îi zice C-omnul să te binecu#ânte*eC.

.i aceasta iarăşi cu râs necuios a zis /Dar ce lipseşte %ucatelor tale*/' ar acela a zis C"rei pietre şi puţin noroi, ca ereastra aceasta să se astupeC. Aceea cu o%răznicie a zis /1entru că te-am cinstit! aceasta a făcut întru tine mândrie* #uoiesc a dormi împreună cu tine! iar tu de prima dată mă deznădă"duieşti*/'

2nsă precum aceea aea raiuri sataniceşti! astfel şi el cu mult mai ârtos n-a fost lipsit decuinte du$oniceşti! căci a zis C-e #oieşti împreună cu mine a dormi, trebuie s$o aci unde$ţi #oi *ice euC.

ar aceea! dacă a auzit cuântul! a şi între%at de locul unde oieşte a dormi'

C:u într$alt loc, a *is el, decât c&iar în mi/locul cetăţii #oi dormi cu tineC.

ar ea a zis /Dar nu ai sfială şi ruşine de %ăr%a&ii ce ne or edea dormind în mi"locul cetă&ii*/' Deci! femeia aceea dorind să âneze sufletul cel pătimaş! n-a oit a cunoaşte ceea ce ziceSolomon 6ă oc&ii -omnului 6elui reaînalt de milioane de ori mai luminaţi sunt decât soarele căci caută peste tot căile oamenilor.

Atunci sfântul a răspuns îndată C-acă oc&ii oamenilor i$ai /udecat că sunt puternici a ruşinasuletul şi a$l opri de la apta cea rea, dar oare de oc&ii lui -umne*eu, care #ăd toate câte selucrea*ă în ascuns şi întru arătare, nu ne #om teme şi nu ne #om spăimânta cu mult mai #ârtosDC.

Acestea destule au fost ca să înduplece pe desfrânata a se depărta de icleana poftă către dânsul şi să se căiască de cele dintâi fapte rele ale ei' Căci îndată apropiindu-se şi căzând la pământ!cerea iertăciune de do%itoceasca şi neînfrânata ei pornire'

Apoi! făcând adeărată pocăin&ă! a luat poă&uitor şi dascăl pe Sfântul #frem în calea cea cătremântuire' ar el fiind ata a slu"i unei cereri ca aceasta! o sfătui cele cuiincioase! spre a numere iarăşi! după cum zice dumnezeiescul eremia! în urma ândurilor inimii celei rele, apoi s-a înri"it a o aduce într-o mânăstire femeiască! spre a face fapte %une' .i în scurt! pe aceea care



a oit a-l împiedica din calea cea dreaptă! el mai ârtos întorcând-o de la calea cea rea! a aut ca rod al dreptă&ii întoarcerea ei spre calea mântuirii'

Astfel, dumne1eiescul Efrem %ntâlnindu-se cu două femei desfrânate, pe una a folosit-o, iar de lacealaltă %nsuşi a primit folos sau, mai adevărat să 1ic, de la amândouă, fiindcă a3utoruldumne1eiesc a folosit tuturor.

-e acolo iind po#ăţuit către 6e*areea 6apadociei, de darul care îl purta de sus, a #ă*ut pemarele ?asile, lasul isericii şi i*#orul domelor. 6e care Efrem vă1ându-l, cu multe cuvinte a%nceput a-l lăuda. Căci cu oc+iul cel prea binevă1ător al sufletului a vă1ut o porumbiţă asemeneacu ra1ele soarelui şe1ând pe umărul cel drept al acestuia, fiind strălucită şi vorbind la urec+e lui'asile. Apoi, %nvăţându-se %n taină prin acea cinstită porumbiţă cele pentru Efrem, l-a cunoscutcine este şi pentru ce a venit: de aceea se şi %mpărtăşesc unul cu altul de vorbire şi se %ndulcesc de

bunătăţile care erau %ntru dânşii.

*ar să ne %ntoarcem iarăşi către dumne1eiescul Efrem şi ale acestuia să le povestim. Căci nici un

2ând care să nu-i folosească %n lucrarea faptei bune nu avea şi cum că %ndestulător i s-a dat de la*umne1eu talentul %nvăţătoresc pe care sfântul cu covârşire l-a %mpărtăşit %n adâncul sufletelor credincioşilor de-a pururea. Bi aceasta c+iar el o %nsemnea1ă, 1icând8 ;ncă iind tânăr, era ca o#iţă înreuiată de mulţi struuri, din limba lui crescută, la mare înălţime ridicată şi pe spatelea tot pământul întinsă şi toată pasărea odi&nindu$se într$însa, *bura împre/ur şi din struuri mânca. !ar #iţa cu cât struurii i se culeeau şi pe păsări cu îndestulare le ospăta, cu atât mai mult cu rodul se înmulţea. Bi aceasta %nsuşi o 1icea despre sine.

GGG>ncă şi alţii din cei ce s-au %nvrednicit a vedea unele ca acestea, o mărturisesc despre Efrem.dată, a spus unul dintre ei că a vă1ut o mulţime de %n2eri po2orându-se de sus şi având %n mâinio carte, scrisă şi %năuntru şi afară, şi făcea cercetare despre vederea ce se arătase, cine oare ar fi

putut lua carteaG =nii dintr-%nşii puneau %nainte pe Efrem, iar alţii pe altul dintre aceia câţi cuadevărat săvârşeau viaţa cucernică şi %nţeleaptă %n acea vreme. ar la urmă toţi s-au %nvoit că luiEfrem i se %ncredinţase cartea. *eci, deşteptându-se cel ce a avut vedenia, a a3uns la biserică şi aaflat %ntr-%nsa pe Efrem cu %nvăţături prea bune şi decât mierea mai dulci, ospătând pe cei ce eraude faţă. ar acela, după vrednicie mulţumeşte lui *umne1eu.

*intr-acea vreme, atât de mult i-au fost lui Efrem cur2erile cuvântului şi necurmarea 2ândurilor,

%ncât nici limbă nu putea slu3i din destul 2răbniciei vorbelor: %ncât c+iar el a 1is odată către*umne1eu8 Ctă#ileşte, o= tăpâne, #alurile darului "ăuC. Căci făcându-se adâncul dăscăliei caun noian, nu-l lăsa, spre a nu %nvăţa. ar cuvintele cu nimic altceva nu le %ntrerupea decât numaicu ru2ăciunea, şi pe aceasta cu lacrimile.

Nopţile apucându-l prive2+ind, se tre1ea iarăşi la lumină, fiindcă se temea de stăpânitorul%ntunericului, ca nu cumva să-l prindă cu somnul, fiind %mpiedicat: şi de aceea prive2+ea pentrunăvălirea aceluia, căci cât de puţin somn %i era destul, 2ustându-l numai, nu spre saţiu, ci numaide nevoie, ca să-i ţie trupul, care la cele multe sudori şi osteneli se %ntindea: şi aşa făcea să fu2ă

din oc+ii lui somnul. Bi multe alte fapte %i erau lui iubite, dar mai ales culcarea pe 3os, aspra petrecere şi c+inuirea de tot felul a trupului şi necă3irea.

Apoi, a adunat atâta bo2ăţie, %ncât martori pentru dânsul c+iar 2ura să o iau şi 2raiurile lui celemai de pe urmă, decât care nimic nu este mai vrednic de credinţă sau mai adevărat. Acestea sunt



%n acest c+ip8 CErem n$a a#ut niciodată pună, nici toia, nici traistă, nici arint, nici aur. :ici #reo a#ere pe pământ n$am câştiat, *ice el, iindcă am ascultat pe unul ;mpărat, careîn E#an&eliile ucenicilor ăi porunceşte+ :imic pe pământ să nu câştiaţi. -e aceea nu ama#ut nici un lucru cu patimă de acest elC.

Astfel a supus toate, cel râvnitor cu adevărat şi următor al ucenicilor celor dintâi: iar %n smeritacu2etare, 1drobirea inimii şi smerenie, cine era atât de mare, fierbinte şi tareG Căci cenuşa, ca

pâinea o mânca şi băutura cu plân2ere o amesteca şi de laude se ferea foarte mult: pe cei ce-llăudau, nu numai că nu-i primea, dar se arăta c+iar supărat asupra lor, dar precum este cinevaasupra celor care-l iau %n râs şi-l defaimă: el se ruşina şi privea la pământ, culoarea feţii osc+imba uneori, cu sudori era asudată şi cu totul fără de 2las petrecea, ca şi cum ruşinea i-ar fioprit 2lasul.

Aceasta %ncă era deosebirea smeritei lui cu2etări8 căci când era să moară, unele ca acestea cucertare poruncea8 Că nu cântaţi la moarte pe Erem, să nu$i aceţi cu#ânt de laudă, să nu$l înropaţi cu &aine de mare preţ, să nu puneţi deosebi trupului meu mormânt, căci am

ăăduit lui -umne*eu a mă sălăşlui împreună cu cei străini, căci străin sunt eu şi nemernicca toţi părinţii meiC.

ar despre iubirea de oameni, despre +rănirea săracilor şi despre milostivirea către cei săracimultă 2ri3ă avea el şi mult dorea folosirea acelora şi de la sine nu avea ce să le dea: ci cu%nţelepciunea limbii şi priceperea desc+i1ând inima şi mâna multora din bo2aţi, cum şi vistieriile,

printr-%nşii dădea cu %ndestulare celor ce aveau trebuinţă. 6ăci cu#ântul lui nu era numai ca sămoaie suletele şi să le pornească spre milă, ci şi însăşi #ederea şi blândeţea lui mişcausuletele altora spre umilinţă. 4cestea erau astel, ca măsură pentru toată apta bună cestrălucea într$însul. ar ceea ce acum cuvântul pune %nainte, se cade să spun, căci este%nveselitoare.

GGG Apolinarie! cel ce a răit multă nedreptate şi a izodit toate spre răsturnarea credincioaselor dome! încredin&ase unei femei scrierile sale! care femeie slu"ea oiei aceluia şi dezmierdărilor lui' Deci! de aceasta înştiin&ându-se #frem! care aea tre%uin&ă de în&elepciune! s-a prefăcut în



c$ipul unuia din cei ce cueta ca Apolinarie! şi se apropia către păzitoarea căr&ilor! prefăcându- se că-i aduce %inecuântare şi că se împrieteneşte cu acea femeie! pe când lipsea Apolinarie' .ide reme ce femeia se încredin&ase acum cu totul cum că #frem este ucenic al lui Apolinarie şidin ceata păânătă&ii lui! s-a ruat ei ca să i se dea lui scrierile dascălului! Cca să pot, *icea el,să mă lupt cu ereticiiC. ar ea amăindu-se prin acest în&elept meşteşu! i-a dat în mână căr&ile!ruându-l a le înapoia ra%nic'

Deci! Sfântul #frem! amăind ca şi aco pe sa şi luând dreptul de întâi-născut! cu ite"ie a &intit pe pierzătorul' Căci! desc$izând căr&ile şi pe fiecare din file despăr&indu-le! şi cu clei de peşte unându-le pe toate! şi una cu alta împreună lipindu-le! şi &inându-le mult timp cu mâna şi strânându-le! încât toate una să le facă! cu lipirea uneia de alta! aşa că nici una de alta să nu poată să se dezlipească sau să se rupă! le-a dat înapoi femeii' ar ea luându-le şi necercetându-le! nici desc$izându-le! şi ăzând că erau %ine pe din afară! s-a mul&umit cu aceasta' Deci! a

&inut câta timp căr&ile la dânsa, apoi a c$emat pe Apolinarie la or%ă cu credincioşii! după sfatul dumnezeiescului #frem! care ştia necuioasele căr&i ce lucrase acela'

Deci! Apolinarie era c$emat ca să or%ească cu iteazul apărător al cuântului' 2nsă Apolinarie! fiind o%osit şi de %ătrâne&e şi de răută&ile cele multe! el s-a lepădat de or%ă! iar către ale salecăr&i îndată a căutat şi pe acestea a poruncit să i le aducă! /că acestea! zicea el! îmi or slu"imult/' 1entru aceasta! luând una din căr&i! încerca a o desc$ide' ar după ce a ăzut că nu sedezlipeşte nici o filă! a cerut altă carte! care asemenea era lipită' Atunci! în multă nedumerirecăzând! şi de mâ$nire umplându-se cu sufletul! cum şi de ruşine! s-a risipit sinodul! iar mai peurmă c$iar şi Apolinarie rău a pierit'

Astfel era Efrem cu râvnă pentru 9ristos, %ncât %n sufletul lui se sădise fapta cea bună şi sesocotea ca un i1vor ce cur2e cu multe feluri de ape, sau ca o livadă %mpodobită cu multe feluri deflori şi de trandafiri, sau ca alt cer pe pământ cu mulţimea stelelor şi pretutindeni %nfrumuseţat. Elera ca un rai care %nflorea şi strălucea de-a pururea şi niciodată nu se veşte3ea: iar de şarpele celveşnic clevetitor al mântuirii noastre, cu totul era neatins şi necălcat.

>nsă acum, către sfârşit, trebuie să spun şi povestirile cele despre Efrem. 6entru aceea este denevoie a povesti sfârşitul aceluia şi mai ales a spune %ndestularea darului celui unit cu dânsul.Căci, atunci când avea să se ducă, cu cea de pe urmă durere a poruncit celor ce erau de faţă ca sănu-l %n2roape cu +aină de mare preţ. =nele ca acestea poruncind către cei ce stau %mpre3ur, unoarecare dintre dânşii - şi acesta era din cei mai străluciţi, 2ătind o +aină de mare preţ şi scumpă,

socotea a %nfăşura trupul lui Efrem după moarte.

Au1ind aceastăa, sfântul care bolea foarte rău, s-a mâ+nit, că şi osârdia lui i s-a nesocotit. 6entruaceea omul acela rănindu-se de diavol, c+iar lân2ă patul sfântului, %n mi3locul tuturor celor ce-l

priveau, se tân2uia, sucindu-şi mâinile şi %ntorcându-şi oc+ii, apoi cur2ându-i spume din 2ură,făcea şi alte lucruri ce sunt ale %ndrăcirii, prin socoteala dumne1eieştii iconomii, acestuia i-a dat

pedeapsă, căci a defăimat părinteasca poruncă.

*eci, cel ce prevedea cele ascunse şi 2răia cu du+ul cel dumne1eiesc, a %nţeles că boala era rodul

păcatului. Atunci dumne1eiescului Efrem făcându-i-se milă şi mărturisirea primind-o, curu2ăciunea şi cu punerea mâinilor l-a i1băvit de diavol, poruncindu-i a-i %mplini fă2ăduinţa, după poruncă.*eci, %ntr-acest c+ip sfinţitul Efrem, la sfârşitul vieţii, cu atât de mare minune do3enind pe cei ceerau de faţă şi sfătuindu-i din destul la lucrarea faptei bune, a trecut către locaşurile cele cereşti şi



de acolo către strălucirea, care pe unii ca aceştia %i aşteaptă %ntru isus 9ristos, *omnul nostru,Căruia se cade slavă, cinste şi stăpânire, %mpreună cu atăl şi cu Sfântul *u+, acum şi pururea şi%n vecii vecilor. Amin.

(după >etarast)

Sinaxar + ,omenirea ,rea$uviosului nostru ,#rinte Efrem Sirul



>n această lună ianuarie$, %n 1iua a două1eci şi opta, pomenirea 6reacuviosului nostru 6ărinteEfrem Sirul.

4cest astru strălucitor al isericii a răsărit în 0rient în îndepărtata cetate :isibe(>esopotamia) prin anul 3. >ncă din fra2edă tinereţe fu alun2at din casa părintească de cătretatăl său - preot pă2ân - din cau1ă că iubea reli2ia creştină.

0u primit de Sfântul Episcop acob pră1nuit %n I! ianuarie$ care %l %nvăţă să iubească virtuţile şisă se dedice ne%ncetat meditării asupra cuvântului lui *umne1eu.

>nvăţătura Sfintei Scripturi aprinse %n el o flacără care %l făcu să dispreţuiască bunurile şi 2ri3ileacestei lumi pentru a-şi %nălţa sufletul către bucuria bunurilor cereşti. Credinţa şi %ncrederea sa %n*umne1eu, de neclintit precum muntele Sionului, %l făcură să adopte un mod de viaţănemaipomenit. 4#ea o curăţenie a trupului şi a suletului care depăşea limitele naturii umaneşi care îl ăcea să ţină sub stăpânire toate mişcările suletului său, nelăsând nici un ând urât să se iţească în mintea sa. ;a sfârşitul vieţii sale recunoştea că nu a vorbit niciodată de rău penimeni şi nici nu a lăsat să scape din 2ura lui o sin2ură vorbă fără noimă.

%epădându$se de toate, precum 4postolii, luptându$se *iua cu oamea şi noaptea cu somnul,în#ăluindu$şi aptele precum şi #orbele în sânta smerenie a lui 5ristos, primi de la -umne*eu&arul căinţei şi al lacrimilor neîncetate, într$o asemenea măsură încât el ocupă în corul

inţilor locul ales de Cdascăl al căinţeiC.

6rintr-o minune ce se face cunoscută doar celor care se 3ertfesc cu totul *omnului, oc+ii săifuseseră transformaţi %n două i1voare nesecate de lacrimi. Ani %ntre2i, 1i şi noapte, aceste apeluminoase, purificatoare şi purtătoare de sfinţenie, acest al doilea bote1 al lacrimilor, nu %ncetarăsă cur2ă din oc+ii săi, transfi2urându-i faţa %ntr-o sclipire limpede, %n care se o2lindea pre1enţa

lui *umne1eu. lânea ără încetare pentru păcatele sale sau ale oamenilor, şi uneori, când selăsa purtat de contemplarea minunăţiilor pe care -umne*eu le$a ăcut pentru noi, plânsul săuse presc&imba în lacrimi de bucurie. Ca un cerc misterios, %n care nu ne putem da seama unde e%nceputul nici sfârşitul, 2emetele năşteau %n el lacrimile: lacrimile, năşteau ru2ăciunea:ru2ăciunea năştea propovăduirea, care era %ntreruptă de noi tân2uiri.



6itind încântătoarele sale discursuri despre căinţă sau descrierile atât de realiste ale Budecăţii de 4poi, c&iar şi inimile cele mai împietrite nu pot să nu se înmoaie. entru multe eneraţii şi

până în *iua de a*i, lecturile din ântul Erem au ăcut să cură multe lacrimi, desc&i*ând păcătoşilor calea pocăinţei şi a creştinării.

;a ceva timp după 7ote1ul său, pe la vârsta de # de ani, Efrem se retrase %n pustiu, fu2ind de

a2itaţia oraşului pentru a sta de vorbă %n linişte cu *umne1eu şi pentru a trăi %n prea3ma %n2erilor.recea dintr-un loc %n altul, ne%nrobit de nimic, %ndreptându-se %ntr-acolo unde %l conducea *u+ulSfânt, spre a3utorul lui şi al fraţilor săi.

Astfel a"unse în cetatea #desa în pelerina"! fiind în căutarea unui om sfânt cu care să ducă oia&ă de căluărie' 2ntâlnind în calea sa pe o femeie desfrânată! el se prefăcu atunci că îiacceptă propunerile şi! spunându-i să îl urmeze! o conduse spre pia&a pu%lică! în loc să caute unloc retras potriit păcătuirii' 1rostituata îi atrase aten&ia /De ce mă aduci aici * +u te ruşinezi

să te adă lumea */

ântul îi răspunse+ C:eericito, te temi de oc&ii oamenilor+ de ce nu te temi de pri#irea lui -umne*eu care #ede totul şi care #a /udeca în ultima *i aptele noastre şi ândurile noastrecele mai ascunseDC.

Cuprinsă de teamă! femeia se căi şi se lăsă condusă într-un loc care să fie de a"utor mântuirii ei'

-upă câţi#a ani petrecuţi în Edesa ântul Erem se întoarse să trăiască în pustiu. 6um au*iselaudele aduse #irtuţilor ântului ?asile, -umne*eu îi arătă într$o re#elaţie că Episcopul 6e*areei se asemăna cu o coloană de oc care unea pământul cu cerul. ără să mai

*ăbo#ească, Erem plecă spre 6apadocia. 4/unse în 6e*area în *iua obote*ei şi intră înbiserică în momentul în care era oiciată ânta %itur&ie. -eşi nu înţeleea receşte, ucuprins de admiraţie #ă*ându$l pe marele Episcop propo#ăduind, căci #edea un porumbel alb

pe umărul acestuia, care îi şoptea la urec&e cu#inte dumne*eieşti. 4celaşi porumbel îi #esti ântului ?asile pre*enţa în mulţime a umilului ascet sirian. "rimise după el, #orbiră câte#aminute în 4ltar şi, ca răspuns la cererea lui, primi de la -umne*eu ca Erem să #orbeascădintr$odată în receşte ca şi cum ar i cunoscut această limbă dintotdeauna. 4poi îl ordonădiacon, şi îl lăsă să plece în patria lui.

>n acele timpuri %ncepu un lun2 şir de ră1boaie %ntre romani şi perşi %ntre !!) şi !)&$, %n totre2atul persecuţii fără %ndurare fură or2ani1ate %mpotriva creştinilor, consideraţi drept aliaţi airomanilor. Aflând %n pustiu de suferinţele fraţilor săi, Sfântul Efrem se %ntoarce atunci la Nisibe

pentru a le veni %n a3utor prin faptele şi cuvintele sale.

;ncă din copilărie îi u re#elată c&emarea lui -umne*eu, printr$o #i*iune cu o #iţă de #ieroditoare crescând de la ura sa şi umplând între pământul. "oate păsările cerului #eneau săse aşe*e şi să se îndestule*e din ructele sale şi cu cât ciuuleau mai mult cu atât #ia se umpleade struuri.

5arul -u&ului ânt îl umplea cu o asemenea abundenţă încât atunci când se adresa poporului limba sa nu mai prididea să proere*e ândurile cereşti pe care i le inspira -umne*eu, şi părea ca prins de bâlbâială. -e aceea adresa lui -umne*eu această ruăciunesurprin*ătoare+ Ceţine, -oamne, #alurile &arului tău=C.



Când nu se ocupa cu %nvăţatul altora pentru a %ntări credinţa %mpotriva pă2ânilor şi ereticilor, se punea cu umilinţă %n serviciul tuturor, ca un adevărat diacon, asemeni lui 9ristos care s-a făcutDslu3itorulD nostru.

Astfel, smerindu-se, refu1a mereu %nălţarea la preoţie. 'irtuţile sale, ru2ăciunea sa, roadele

contemplărilor şi meditărilor sale, tot +arul pe care i-l dădea *umne1eu, nu %l păstra pentru el%nsuşi, ci %mpodobea cu el 7iserica, Mireasa lui 9ristos, ca o coroană de aur bătută cu pietrescumpe.

;a asediul oraşului Nisibe %n !!), oraşul fu eliberat datorită ru2ăciunii sale şi a Sfântului acob.*ar după mai multe ră1boaie, că1u %n final %n mâna crudului suveran al perşilor, %n !"!. efu1ândsă trăiască sub dominaţie pă2ână, Sfântul Efrem şi mulţi alţi creştini plecară atunci spre Edesa.>şi petrecu acolo ultimii 1ece ani din viaţă, şi - pentru a continua opera %ncepută %n şcoala deeJe2e1ă fondată la Nisibe de Sfântul acob - propovăduia la Bcoala din Edesa, care fu numită

DBcoala perşilorD. 4tunci a redactat cea mai mare parte a admirabilelor sale lucrări, în carecunoaşterea pe care o a#ea într$ale celor ale lui -umne*eu şi ale intelor -ome îmbrăcă podoaba de splendoare a unei limbi poetice inealabile.

Se spune că ar fi compus %n 2rai sirian peste trei milioane de versuri8 comentarii ale aproapetuturor cărţilor Sfintei Scripturi, tratate %mpotriva ere1iilor, mnuri %nc+inate aiului, fecioriei ,credinţei, marilor minuni ale Mântuitorului şi ale sărbătorilor anului. Mare parte din acesteimnuri a servit la compunerea cărţilor litur2ice ale 7isericii de limbă siriană, de unde numele carei s-a dat de D;iră a Sfântului *u+D şi D*octor al universuluiD. Alte tratate, foarte numeroase, ne-au fost transmise %n 2receşte. Ele vorbesc cu precădere de căinţă, asce1ă şi virtuţile călu2ăriei.

*upă ce a or2ani1at a3utoarele %n cetate %n vremea foametei din !&, ântul Erem îşi încredinţă suletul lui -umne*eu, în 7, încon/urat de un mare număr de căluări şi asceţi ieşiţi din mănăstirile lor, din pustiul lor, din peştera lor, pentru a lua parte la ultimele clipe alesale. ;e lasă un testament emoţionant, plin de smerenie şi de căinţă, %n care cere stăruitor tuturor celor care %l iubesc să nu %l cinstească prin ceremonii funerare măreţe, ci să %i depună trupul %n2roapa străinilor, dăruindu-i, drept flori şi miresme, a3utorul ru2ăciunilor lor.



,roloagele + ,omenirea ,rea$uviosului ,#rintelui nostru Efrem Sirul (†379)

Acesta era din Mesopotamia, născut la Nisibe, sirian de neam şi din părinţi creştini. A %nvăţatcarte la şcoala siriacă, din Nisibe, iar când perşii au ocupat cetatea, şcoala, păstrând limba siriacă,s-a mutat la Edesa, sub stăpânire romană, pe la anul !"#.

A trăit sub %mpăraţii romani, %ncepând de la marele Constantin şi până la 'alens!"(-!&)$.

A fost +irotonit diacon de episcopul acob din Nisibe şi i s-a %ncredinţat noua şcoală siriacă din

Edesa, care sub conducerea lui, a cunoscut o mare strălucire.

radiţia spune că Sfântul Efrem a luat parte, tânăr diacon fiind, ca şi Sfântul Atanasie dinAleJandria, la Sinodul din Niceea, la anul !/.

ot din tradiţie ştim că, fiind poftit de Sfântul 'asile, %n Ce1areea Capadoc+iei, acesta, ca unsemn de preţuire, l-a sfinţit preot.0ericitul Efrem era un poet, un cuvântător %nflăcărat, un aspru nevoitor şi un om de ru2ăciune,iubitor de viaţă du+ovnicească. 6rin poe1ia lui, el urmărea %ntărirea dreptei credinţe %n cei care o

au1eau, contra ere1iilor din vremea sa, căci imnele lui erau ca nişte poeme cântate sau citite %nadunări, cu %ntrebări şi răspunsuri, pe care le %nsoţea cu cântări din +arfă. Bi atât s-a făcut devestit prin această faptă bună, %ncât le-a folosit tuturor şi a fost numit D9arfa *u+ului Sfânt.D Acântat cu mare strălucire credinţa, dra2ostea de fraţi, ru2ăciunea, şi, mai ales, pocăinţa.

6ărţi din scrierile lui se află şi %n ru2ăciunile 7isericii noastre, precum ru2ăciunea8 D*oamne şiStăpânul vieţii mele.D Bi aşa, scriind multe cărţi şi pe mulţi %nvăţându-i şi fiindu-le de folos, laadânci bătrâneţi a3un2ând, Sfântul Efrem s-a mutat către *omnul.



,ovestire desre Sfântul Efrem şi marele asile



>ntru această 1i, povestire despre Sfântul Efrem şi marele 'asile.

0raţilor, vreau să fac povestire despre dumne1eiescul 'asile şi despre Efrem Sirul, măcar că, peunele le ştiţi şi pe altele le-aţi au1it. Efrem fericitul şi pururea pomenitul, pe când era %n pustie,%nştiinţându-se despre lucrurile cele minunate ale părintelui nostru 'asile, pe de o parte, vă1ându-le din luminarea *u+ului Sfânt, iar, de altă parte, cunoscându-le din dra2oste şi din %ntrebare, seru2a lui *umne1eu cu osârdie, ca să-i descopere lui %n ce fel este marele 'asile.

Bi %n vis, a vă1ut un stâlp de foc, al cărui cap a3un2ând la cer, au1ea un 2las, 1icându-i8 DEfrem,

Efrem, %n ce c+ip ve1i acest stâlp de foc, %n acest fel este 'asile.D

*eci, %ndată, cuviosul Efrem, luând cu sine un tălmaci, de vreme ce nu ştia 2receşte, a mers %nCesareea, la pra1nicul Arătării *omnului la ordan şi, privind %n taină de departe, a vă1ut peSfântul 'asile mer2ând la biserică cu multă slavă, %mbrăcat %n +aine luminoase şi clerul ce era%mpre3urul lui, tot aşa, %n veşminte luminoase.

Bi, %ntorcându-se către tălmaciul care-l %nsoţea, Efrem i-a 1is8 C>i se pare că în *adar ne$amostenit, rate, pentru că acesta, iind într$o asemenea stare, nu este precum l$am #ă*ut.C

Bi, intrând %n biserică, a stat %ntr-un colţ, la loc ascuns, şi 1icea sin2ur, %ntru sine, 2răind8 C:oi, în pustie, suerind reutatea *ilei şi *ăduul, nimic n$am sporit, iar acesta, iind întru atâta cinsteomenească, este stâlp de oc. >ă minune*.CAşa 2ândind el, s-a %nştiinţat despre dânsul, prin *u+ul Sfânt, Marele 'asile, care a trimis ladânsul pe ar+idiaconul său, 1icându-i8 Că meri la uşa bisericii, cea dinspre apus, că #ei alaacolo un mona&, stând în colţul bisericii, dimpreună cu un altul, cu barba scurtă şi mic destat, şi #ei *ice lui+ C?ino şi să intri în altar, că te c&eamă ar&iepiscopul.C

ar ar+idiaconul, cu multă osteneală %mpin2ând poporul, a a3uns unde stătea Cuviosul Efrem şi i-a1is8 /1ărinte %laosloeşte! să meri şi să intri în altar! că te c$emă ar$iepiscopul'/

ar Efrem, prin tălmaci, %nţele2ând cuvântul ar+iepiscopului, a răspuns celui ce-l c+ema8 C4i reşit rate, pentru că noi suntem oameni străini şi nu ne ştie ar&iepiscopul.C



Bi s-a dus ar+idiaconul ca să spună lui 'asile acestea. >n acea vreme Sfântul 'asile tocmai citeasfintele cărţi către popor. Bi a vă1ut Cuviosul Efrem o limbă de foc 2răind prin 2ura lui 'asile.*upă aceea, 'asile iarăşi a 1is ar+idiaconului8 C>eri şi spune acelui mona& străin+ C6instite

Erem, #ino şi intră în ântul altar, că te c&eamă ar&iepiscopul.C

Bi, mer2ând, ar+idiaconul i-a spus, precum i s-a poruncit lui şi s-a mirat de aceasta Cuviosul

Efrem şi a proslăvit pe *umne1eu. Bi, făcând metanie a 1is8 C6u ade#ărat mare este ?asile, cuade#ărat stâlp de oc este ?asile, cu ade#ărat -u&ul ânt #orbeşte prin ura lui =C Bi a ru2at pe ar+idiacon ca să vestească ar+iepiscopului, că după săvârşirea sfintei slu3be, la loc deosebit,vrea să i se %nc+ine şi să-l sărute pe el.

*eci, săvârşindu-se sfânta slu3bă, a intrat Sfântul 'asile %n %ncăperea pentru pa1a vaselor şic+emând pe Cuviosul Efrem, i-a dat lui %ntru *omnul, sărutare şi i-a 1is8 Cine ai #enit părinte,cel ce ai înmulţit ucenicii lui 5ristos în pustie şi ai onit dracii, cu puterea lui 5ristos. entruce ai îndurat atâta osteneală, ca să #e*i un om păcătos D ă$ţi dea ţie plată -omnul, pentru

osteneala ta.C ar Efrem, prin tălmaci, răspun1ând lui 'asile, i-a spus cele ce %n inima lui erau pre2ătite. Bi s-a%mpărtăşit cu 6reacuratele aine, din sfintele mâini ale lui 'asile.

*upă aceasta, ospătându-se ei, a 1is Cuviosul Efrem către Sfântul 'asile8 Cărinte preacinstite,un dar cer de la sinţia ta, să$mi dai şi aceasta, prin lucrarea -u&ului ânt, să mi sedăruiască mie.C ar marele 'asile i-a 1is lui8 Cpune cele ce$ţi sunt trebuincioase, că mult îţi sunt dator, pentruosteneala ce ţi$ai dat, cu atâta cale până la mine.C Bi i-a 1is lui cinstitul Efrem8 CŞtiu, părinte, că toate câte #ei cere de la -umne*eu, îţi da ţie.

-eci, #reau ca să te roi bunătăţii %ui, să$mi dea mie să #orbesc receşte.C

ar el a răspuns8 C>ai presus de puterea mea îţi este cererea, dar de #reme ce, cu bună năde/deceri, cinstite ărinte po#ăţuitorule al pustiei, să merem în biserica -omnului, şi să ne ruămcătre -omnul, 6are puternic este să asculte ruăciunea ta, pentru că scris este+ C?oia celor cese tem de El #a ace şi ruăciunea lor o #a au*i şi$i #a mântui pe ei.C

Bi, fiind la vreme cuviincioasă, au făcut ru2ăciune %ndelun2 %n biserică. Apoi, a 1is marele 'asile8

Centru ce, cinstite părinte, nu primeşti sinţire de preot, #rednic iind DC

ăspuns-a lui prin tălmaci8 Ciindcă păcătos sunt, stăpâne.C

ăspuns-a lui Sfântul 'asile8 C0, de aş a#ea eu numai păcatele tale =C Bi i-a 1is lui8 Că acemmetanie.C Bi %n2enunc+ind ei la pământ, şi-a pus marele ar+iereu mâna sa pe capul CuviosuluiEfrem şi a 1is cu mare 2las ru2ăciunea cea de +irotonie preoţească. Apoi, a 1is către Cuviosul8Corunceşte acum ca să ne ridicăm de la pământ.C

Bi s-a limpe1it limba lui Efrem şi a 1is %n limba 2recească8 C>ântuieşte, miluieşte, ridică$ne şi ne pă*eşte pe noi, -umne*eule, cu darul "ău.C Bi s-a %mplinit Scriptura8 C4tunci #a sări şc&iopul ca cerbul şi limpede #a i limba âna#ilor.C *eci au proslăvit toţi pe *umne1eu, Celce-a limpe1it limba lui Efrem %n vorba 2recească.



Apoi a petrecut Cuviosul Efrem trei 1ile la Sfântul 'asile, veselindu-se du+ovniceşte. Bi aşa,ar+iepiscopul sfinţindu-l pe el ca preot, iar pe tălmaciul lui, diacon, i-a slobo1it pe ei cu pace,slăvind pe *umne1eu, de cele ce au vă1ut şi au au1it, precum li se spusese lor.

*umne1eului nostru, slavă HAmin.

Sfântul /i$olae elimirovi$i 0 ,roloagele de la 1hrida + ,omenirea Sfântului Cuvios EfremSirul

Efrem s-a născut %n Siria din părinţi săraci, pe timpul %mpărăţiei lui Constantin cel Mare. *upă o tinereţe oarecum furtunoasă, Efrem a cunoscut o sc+imbare radicală a vieţii sale, care I-a făcut săardă de iubire pentru *umne1eu.

Efrem a fost ucenicul Sfântului acob din Nisibe I! ianuarie$. 6rin +arul covârşitor al lui *umne1eu Efrem a cunoscut %nţelepciunea dumne1eiească, care se prelin2ea precum mierea de pe bu1ele sale, iar oc+ii săi s-au făcut i1voare nesecate de lacrimi.

9arnic precum albina, Efrem scria necontenit cărţi pentru 1idirea fraţilor şi %i povăţuia prin viu 2r ai, nu doar pe ei, ci pe toţi cei care veneau la el pentru sfat de prin toate %mpre3urimile Edessei.

*e cele mai multe ori Efrem petrecea %n retra2ere şi ru2ăciune. Cărţile lui sunt numeroase, iar ru

2ăciunile lui minunate.6ea mai cunoscută este cea care se rosteşte mai ales în timpul ântului şi >arelui ost+

-oamne şi îăpânul #ieţii mele, du&ul trândă#iei, al ri/i de multe, al potei de stăpânire şi al răirii în deşert, nu mi$l da mie. !ar du&ul curăţiei, al ândului smerit, al răbdării şi al



draostei, dă$mi$l mie, sluii "ale. 4şa -oamne împărate, dă$mi să$mi #ăd păcatele mele şi sănu osândesc pe ratele meu, că binecu#ântat eşti în #ecii #ecilor. 4min.

Când au vrut să-I %nscăune1e cu sila episcop al Edesei, s-a prefăcut nebun, %ncepând să fu2ă pe stră1ile cetăţii târându-şi veşmântul după el. 'ă1ând aşa,oamenii I-au lăsat %n pace.

Efrem a fost contemporanul şi prietenul Sfântului 'asile cel Mare. Sfântul Efrem este socotit de7iserică Apostol al pocăinţei. Cărţile lui %nmoaie inimile %mpietrite c+iar şi ale omenirii de a1i, %ntorcându-le la pocăinţă şi la 9ristos.

Sfântul Efrem a trecut la *omnul %ncărcat de 1ile, %n anul !&) după 9ristos.

Cântare de laud# la Sfântul Efrem Sirul

nima lui #frem arde de iu%ire 1entru 3ristos! ar lim%a lui răieşteîn&elepciunea curată a Sfintelor Scripturi'

O! Sfinte 1ărinte #freme!al%ină adunătoare de miere du$onicească4

O! Sfinte 1ărinte #freme!izorâtorule de $ar ce iz%ucneşti lumii

5âuri de cucernicie4

1ocăin&a răsuflare &i s-a făcut &ie! 1ărinte!Cu lacrimile tale tu pocăin&a o propoăduieşti4

Cu lim%a ca şi cu un condei tu propoăduieşti61ocăi&i-ă4 Căci Domnul îi miluieşte pe cei ce se pocăiesc4/

O! minunate înă&ătorule şi poă&uitorule al nostru!



Care cu ia&a şi cu scrisul pe noi ne poă&uieşti!O! Sfinte 1ărinte #freme! mânâietorule al nemânâia&ilor!.i %ici înfricoşat patimii trândăiei!O miere a milostiirii către ceilal&i!.i sa%ie a neoin&ei către tine însu&i4

O! Sfinte 1ărinte #freme!

1e tine 0iserica te slăeşte ar sfin&ii îneri te numesc pe tine frate4

Cu adeărat aşa se cuine &ie!Sfinte 1ărinte #freme!

1rea dulce teolo$isitorule al domelor!Cunună a Siriei! de 0iserică cântat şi slăit4

1e tine! cel care pe 7iul lui Dumnezeu L-ai prea slăit!

1e tine cu dreptate 0iserica te slăeşte'Cu $arul ce din ura ta izorăşte ca o miere!Cu ruăciunile tale cele ca o ploaie aducătoare de roadă!Cu acestea tu zi şi noapte mi"loceşti pentru noi!Sfinte Cuioase 1ărinte!

1rea puternice mona$e4

Către tine însu&i tu sa%ie a neoin&elor eşti! ar către noi miere a milostiirii4

0iserica pe cununa Siriei o slăeşte! 1e cel ce-L prea slăeşte pe 7iul lui Dumnezeu'

Costion /i$oles$u + ia*a Sfântului Efrem Sirul



Se cunosc destul de puţine date certe despre viaţa Sfântului Efrem Sirul, deşi eJistă relativ multedocumente %n acest sens. Ele sunt %nsă târ1ii. =nul dintre cele mai vec+i documente de acest feleste D'iaţa Sfântului EfremD, scrisă la mi3locul secolului al '-lea.

Ma3oritatea cercetătorilor şi comentatorilor %nclină să aprecie1e naşterea Sfântului Efrem %n 3urulanului !#", la Nisibe, oraş din nordul Mesopotamiei, aşe1at pe râul *aisan, un afluent alEufratului, aflat atunci la 2raniţa eJtremă de răsărit a mperiului oman cu perşii astă1i

NusaKbin, la frontiera dintre urcia şi Siria$. Nu departe se afla Edessa, centrul acestei re2iuni, pedrumul ce le2a Antio+ia de ndia şi C+ina.

>n privinţa părinţilor Sfântului Efrem Sirul, părerile sunt %mpărţite. =nii, pe ba1a D'ieţii SfântuluiEfremD, %i atribuie un tată pă2ân, preot al 1eului Abnil, care l-ar fi alun2at de acasă pe fiul săucând acesta s-a convertit, destul de târ1iu, la creştinism. Alţii susţin că tatăl său s-a căsătorit cu ocreştină şi că era de3a el %nsuşi creştin %n momentul când s-a născut Sfântul Efrem. >n fine,cercetările mai recente, ba1ate pe date eJtrase din %nsăşi opera Sfântului Efrem, menţionea1ă doar că părinţii lui erau creştini şi i-au dat o creştere corespun1ătoare.

Sfântul Efrem Sirul a fost de tânăr interesat de cunoaşterea şi studierea Sfintei Scripturi. E nu

cunoştea sau cunoştea foarte puţin limbile 2reacă şi latină. Aceasta nu l-a %mpiedicat să fie destulde bine pus la punct cu controversele teolo2ice din lumea 2reacă.

;a numai # de ani, Sfântul Efrem Sirul a devenit diacon - treaptă clericală pe care, din smerenie,n-a depăşit-o tot restul vieţii. El a avut o po1iţie activă %n cadrul 7isericii locului, sub conducereaa patru vrednici episcopi. *intre aceştia amintim pe acob de Nisibe, participant la primul SinodEcumenic de la Nicea !/$, cel care l-a făcut diacon pe Sfântul Efrem şi pe 'olo2ese. Acesta dinurmă a construit, %n anii !/L-!"#, un baptisteriu, care mai dăinuie şi astă1i, la care cu si2uranţăSfântul Efrem a fost un martor activ.

6e lân2ă cea de diacon, Sfântul Efrem a %ndeplinit %n cadrul 7isericii diferite alte %ndatoriri, şianume8 responsabil cu cate+e1a, profesor %şi constituise elevii %ntr-un fel de şcoală, eJplicându-le Sfânta Scriptură$, conducător de strană, slu3itor la Sfânta ;itur2+ie, strân2ător de ofrande

pentru săraci, bolnavi şi străini, dar mai ales o pildă vie de viaţă ascetică şi contemplativă.



S-a discutat mult dacă Sfântul Efrem a fost sau nu mona+. Este aproape cert că el n-a fost călu2ăr %n felul or2ani1at pe care %l aflăm la Sfinţii Antonie cel Mare, 'asile cel Mare sau Casian. otuşi,viaţa Sfântului Efrem a fost supusă unui fel de vot, o viaţă de ana+oreţ, o viaţă pe care Sebastian7roc o numeşte pe drept cuvânt protomona+ism. >n orice ca1, Sfântul Efrem Sirul era călău1itde un puternic ideal ascetic.

6ortretul fi1ic şi spiritual ce ni s-a transmis este pe această măsură8 se +rănea cu pâine de or1 şile2ume uscate, nu bea decât apă, era numai piele şi os, mic de talie, %mbrăcat sărăcăcios, pleşuvşi nu râdea niciodată. Era atras de viaţa sin2uratică şi %şi petrecea adesea timpul %n si+ăstriilelocului. oate acestea eJplică faptul că, mai târ1iu, tradiţia i-a atribuit calitatea de mona+ - pecare, dacă nu formal, spiritual a avut-o. Acest lucru este susţinut de Dstoria ;ausiacăD a lui6aladiu (IL-(#$, iar So1omen afirmă că DSfântul Efrem şi-a consacrat viaţa filo1ofieimonasticeD.

=ltimii 1ece ani din viaţă Sfântul Efrem şi-i petrece la Edessa. >n anul !"!, %mpăratul ulian

Apostatul cade pe câmpul de luptă %ntr-o bătălie cu perşii, %n Mesopotamia, şi urmaşul său latron, ovian, este silit să %nc+eie un tratat de pace cu %nvin2ătorii, tratat prin care le cedea1ăanumite teritorii, %ntre care şi oraşul Nisibe. Avatarurile acestei perioade şi suferinţele %ndurate denisibieni vor fi imortali1ate de Sfântul Efrem %ntr-o serie %ntrea2ă de imne dedicate oraşuluinatal.

clau1ă a tratatului prevedea posibilitatea creştinilor din oraş de a se refu2ia %n mperiu. Biastfel, Sfântul Efrem Sirul pleacă acum la Edessa a1i =rfa, %n sud-estul urciei$, aflat la circaI/# m vest de Nisibe. ;a Edessa, creştinismul era foarte activ, aici aflându-se oarecum lea2ănulculturii de limbă siriacă. Aici apăruseră traducerea vec+e siriacă şi cea numită D6esitaD al Nouluiestament, aici se păstrea1ă din anul !(L şi până astă1i moaştele Sfântului Apostol oma. ot aicise pare că a apărut şi D*iatessaronulD. 6rimii autori numesc dialectul aramaic de la Edessa=r+aK, %n siriacă$ =r+aKa. Aici, Sfântul Efrem cunoaşte %n toată amploarea lor disputeleteolo2ice foarte aprinse din acea epocă. Erau implicate %n această luptă numeroase curente ereticeale timpului8 marcioniţii, bardesanienii, arienii, eunomienii, anomienii, mani+eii,iudai1anţii,2nosticii, caldeenii,1oroastrienii etc.

;a Edessa, Sfântul Efrem conduce Bcoala teolo2ică eJe2etică, %ntemeiată de episcopul acob de Nisibe sărbătorit la I! ianuarie$ şi %şi continuă viaţa de ana+oreţ. Cu puţin timp %nainte de

moarte, o secetă puternică aduce o mare foamete %n ţară. Sfântul Efrem vinde tot ce mai are pentru a-i a3uta pe săraci. 0aptul este consemnat %n Dstoria ;ausiacăD a lui 6aladiu.

radiţia ne vorbeşte de călătorii ale Sfântului Efrem %n Capadocia şi E2ipt, unde se pare că i-a%ntâlnit pe Sfântul 'asile cel Mare şi, respectiv, pe Avva 7is+oi 6isoes$. ;a Edessa, SfântulEfrem Sirul a putut lua cunoştinţă despre mona+ismul e2iptean, aflat %n acea vreme %n plină

perioadă de %nflorire şi foarte influent din punct de vedere spiritual. Specialiştii afirmă %nsă cărădăcinile mona+ismului sirian sunt mai vec+i decât ale celui e2iptean, atât de cunoscut.

6ovestirea %ntâlnirii dintre Sfântul Efrem şi Sfântul 'asile cel Mare la Ce1areea rămâne de oneasemuită frumuseţe şi deosebit de pilduitoare, aşa cum apare ea %n SinaJare şi %n D'ieţileSfinţilorD.



Sfântul Efrem Sirul a murit la L iunie !&!, la Edessa. Moartea sa a survenit %n cursul uneiepidemii de ciumă. Sfântul Efrem era la post, a3utându-şi fără teamă şi fără nici un mena3amentconcitadinii. 7iserica rtodoJă %l pră1nuieşte la ) ianuarie, %ntr-o lună dedicată parcă anumemarilor asceţi ai creştinismului primar.

=nele elemente bio2rafice suplimentare sunt păstrate de radiţie %n SinaJare şi %n D'ieţileSfinţilorD.

>n copilărie, Sfântul Efrem ar fi avut o vi1iune. Se făcea că o viţă uriaşă ieşea din 2ura lui şiumplea %ntre2 pământul. Doate păsările cerului veneau să se adăpostească %n ea şi să se sature,ciu2ulindu-i ciorc+inii. Cu cât ciu2uleau mai mult, cu atât via se reumplea de ciorc+ini noiD.

Se spune că %n anul !/ l-ar li %nsoţit, ca diacon, pe episcopul său, acob de Nisibe, la Sinodul dela Niceea. Spre # de ani s-ar fi retras %n pustie, fu2ind de larma oraşului, pentru a se %ntreţine cu*umne1eu %n compania %n2erilor.

c+ii Sfântului erau două i1voare nesecate de lacrimi, datorită faptului că primise darullacrimilor, atât de rar dăruit de *omnul cuiva. Era atât de plin de *u+ul Sfânt, %ncât limba sa nu putea să spună destul de repede toate câte Acesta le inspira. *in această cau1ă părea adese ca prins de bâlbâială, %ncât a3un2ea să se roa2e cuaceste cuvinte8 D*oamne, opreşte valurile +arului ăuHD Cuvântările lui %i făceau pe cei ce-lascultau să se pocăiască şi să-şi plân2ă păcatele.

>n anul !!), oraşul Nisibe a scăpat de asediul perşilor datorită ru2ăciunilor Sfântului Efrem şi alelui acob de Nisibe. *upă ce a preluat conducerea Bcolii teolo2ice din Edessa, aceasta s-a numit,datorită lui, DBcoala perşilorD.

Se mai spune că, la sfârşitul vieţii, Sfântul Efrem ar fi recunoscut că toată viaţa nu a spusvreodată ceva rău despre cineva şi nici nu a lăsat să-i scape din 2ură vreun cuvânt ne2ândit. ;amoartea sa, un mare număr de călu2ări din prea3mă au venit să asiste la %nmormântare.

>n testamentul său, Sfântul a lăsat poruncă celor ce-l iubesc să nu-i facă funerală strălucitoare, cisă-i pună trupul %ntr-o 2roapă re1ervată săracilor, iar ca flori şi miresme să-i aducă spri3inulru2ăciunilor lor.



(EFtras din G6ostion :icolescu H ?iaţa şi opera ântului Erem irulI)Sinaxar + Sfântul Efrem Sirul

Sfântul Efrem Sirul s-a născut cam pe la anii !## după 9ristos %n re2iunea oraşului Nisibe, %n partea de nord a Mesopotamiei. 6ărinţii săi au fost creştini evlavioşi, trăind din lucrarea pământului. Sfântul a avut parte de o creştere %n du+ul Evan2+eliei *omnului şi al credinţeimuceniceşti, după cum %nsuşi ne-a lăsat mărturie, 1icând8 4Am vă1ut vecini trăind %n evlavie, amau1it de mulţi care au pătimit pentru 9ristos: am fost de faţă când părinţii mei l-au mărturisii pe

9ristos %naintea 3udecătorilor, sunt din neam de mucenici.



ântul Erem irul, manuscis at&onit, sec. al J!!!$lea

>n 1ilele tinereţii lui, prin peşterile munţilor din părţile acelea trăiau mulţi si+aştri. 6urtarea de2ri3ă a lui *umne1eu l-a determinat pe tânărul Efrem să se retra2ă din lume8 rătăcind prin munţii

Nisibiei, a cunoscut pe un si+astru cu numele acob şi oprindu-se la el, a devenit ucenicul lui.6ilda vieţii Sfântului acob şi %nţelepciunea aceluia l-au a3utat pe Efrem să-şi a2oniseascădesăvârşirea vieţii prin du+ul muceniciei, al dra2ostei şi al iubirii de oameni.

Sfântul acob a3un2ând Episcop al Nisibiei, a luat cu sine %n slu3ba bisericii şi pe ucenicul său,

preacuviosul Efrem. Când %mpăratul Constantin cel mare a %ntrunit %ntâiul Sinod al creştinătăţii %noraşul Niceea la anul !/, Sfântul acob a plecat la Sinod %nsoţit de Efrem, care cu multă%ndră1neală şi putere a apărat dreapta %nvăţătură, %mpotriva necinstitorilor de 9ristos.

;a moartea lui Constantin cel mare, re2ele Sapor al perşilor a voit să cucerească pentru sinecetatea de 2raniţă a Nisibiei. A ţinut-o %mpresurată aproape două luni. Cu toată %mbărbătareaSfântului acob şi a preacuviosului Efrem, poporul a3unsese %n de1năde3de. Atunci, Efrem luând

binecuvântare de la Sfântul acob, s-a apropiat de 1idurile cetăţii şi a %nceput să se roa2e culacrimi şi cu evlavie adâncă. Bi iată minunea ceruluiH =n nor de insecte s-a năpustit asupraarmatei lui Sapor, oameni şi vite de-a valma au %nceput să aler2e peste ţarină, despresurândcetatea.

Sfântul acob s-a săvârşit din viaţă la anul !!), iar Sfântul Efrem s-a retras %n oraşul de naştere almamei sale, numit Amida, %n părţile de mia1ănoapte ale Mesopotamiei, unde a rămas multă



vreme. *e acolo s-a dus %n oraşul Edessa, vestit pentru oamenii %nvăţaţi. Efrem, %nsetat dupăştiinţa Scripturilor, s-a oprit %ntr-o 1i la poarta Edesei, unde l-a %ntâmpinat o femeie care, dupăc+ip şi +aine, se arăta a fi o desfrânată. 0emeia l-a privit drept %n oc+i, iar Sfântul Efrem a%nfruntat-o, 1icându-i8 4de ce nu priveşti %n pământ, cum s-ar cuveni unei femei neruşinateG0emeia %nsă, i-a răspuns8 4Eu trebuie să privesc la tine, pentru că femeia din coasta bărbatuluieste luată: tu nu trebuie să priveşti la femeie, %nsă, ci %n pământ, pentru că bărbatul din pământeste luat. Efrem s-a mirat de răspunsul femeii şi a dat slavă lui *umne1eu, Care prin bu1ele unei

păcătoase l-a %nvăţat că nici păcătoşii nu trebuie să fie dispreţuiţi.

>n Edessa, lipsa l-a silit să-şi caute de lucru şi a intrat lucrător la o baie. impul liber %l %ntrebuinţa pentru suflet, %n ru2ăciuni şi %n discuţii cu cunoscătorii Sfintelor Scripturi. A cunoscut un călu2ăr din si+ăstriile Edessei, pe nume ulian. S-a retras %mpreună cu ulian %n si+ăstrie, ocupându-setoată vremea cu cititul şi scrisul. >n scurtă vreme, tâlcuirile şi compunerea cântărilor evlavioaseau a3uns la cunoştinţa clerului şi a %nvăţaţilor din Edessa, care au %nceput, %n cete, să-l caute pesfânt %n pustie. Slava aceasta era 2rea de purtat pentru smerenia călu2ărului Efrem, care a fu2it săse ascundă %n adâncimea unui alt munte.

>n drum i s-a arătat un %n2er, 1icându-i8 nu pune lumină sub obroc, ci aşea1ă-o %n sfeşnic. 6rimindacest semn, s-a re%ntors la c+ilia sa, ba a %nceput să se coboare şi %n oraş, unde a %nceput să

propovăduiască dreapta credinţă a Evan2+eliei, iar prin imnele lui, cântate de credincioşi, să-l%nvin2ă pe ereticul 7ardesan. 6entru şcoala vestită a Edessei, %n care se cultivă %nvăţătură şi%nţelepciunea creştinească, Sfântul Efrem a suferit cumplite pri2oane şi bătăi de la mâniaereticilor.



ântul Erem irul, rescă, >ănăstirea -ionKsiou, sec. al J?!$lea

âvna călu2ăriei l-a %ndemnat să călătorească până %n ţara E2iptului, căutând să vadă viaţamona+icească de acolo. S-a abătut şi pe la Sfântul 'asile cel mare, al cărui nume era vestit şi %nmare cinste printre apărătorii rtodoJiei. Sfântul 'asile l-a +irotonit pe Sfântul Efrem %ntrudiacon.

>ntorcându-se %n Edessa, şi-a petrecut restul 1ilelor %n sin2urătate numai cu *omnul şi %n2erii ;ui.S-a săvârşit la anul !&!, lăsând 7isericii moştenire pilda vieţii sale sfinţite, comoara %nvăţăturilor

sale scoase din %nţelepciunea Sfintelor Scripturi, cântările pline de du+ul evlaviei şi ru2ăciunilestrăbătute de nefăţarnica smerenie, cea care cu adevărat ridică omul la cele dintru care nu maieste cădere.

Cunoscută ru2ăciune cu care ne mân2âiem %n vremea posturilor 4*oamne şi Stăpânul vieţii meleH*u+ul trândăviei, al 2ri3ilor multe, al iubirii de stăpânire şi al 2răirii %n deşert nu mi-l da mie<ne-a lăsat-o tot Sfântul Efrem Sirul.

OOO

Sfântul Efrem a fost un scriitor prolific8 peste patru sute de imne au a3uns până la noi şi se ştie că pe vremuri eJistau mai multe, dar s-au pierdut. El a fost autorul unor omilii %n versuri şi a unor opere %n pro1ă: acestea din urmă includ tratate %mpotriva unor diverşi ere1iar+i şi comentarii

biblice. *acă operele sale polemice pre1intă astă1i mai ales un interes istoric, comentariile



biblice conţin multe intuiţii profunde. *intre comentariile eJistente la cărţile 'ec+iuluiestament, cel mai important este la 0acere. Cel mai accesibil dintre comentariile SfântuluiEfrem este la *iatessaron sau la armoni1area siriacă a celor patru Evan2+elii. Celelaltecomentarii la cărţile Noului estament, la 0aptele Apostolilor şi la Epistolele pauline ausupravieţuit numai %n traducere armeană situaţie valabilă şi pentru unele dintre imne şi omiliile%n versuri$. ;a mi3loc %ntre pro1ă şi poe1ie sunt două opere %n pro1ă artistică8 o lucrare relativamplă intitulată *espre *omnul nostru şi o epistolă adresată unui anume 6ublius, repre1entând o

meditaţie asupra ?udecăţii de Apoi.

Cele mai importante lucrări ale Sfântului Efrem Sirul sunt marile cicluri de imne madras+e$. 6eaceste poeme lirice cu ima2ini eJtrem de vii, de o mare sensibilitate şi eJpresivitate lin2vistică,dar şi de o deosebită profun1ime a 2ândirii, se ba1ea1ă reputaţia sa de poet eJcepţional. Cel maieJtins din aceste cicluri e alcătuit din mnele despre credinţă )& de imne$, cele despre Nisibe &&de imne$, %mpotriva ere1iilor /" de imne$, despre feciorie / de imne$, despre 7iserică / deimne$ şi despre Naştere ) de imne$: cicluri mai mici includ mnele despre 6aradis I/ imne$,despre 6ostul Mare I# imne$, despre ăsti2nire şi despre >nviere !/ de imne$.

=n spirit ascetic de umilinţă, lacrimi şi 3ale, cu un puternic accent penitenţial şi es+atolo2ic,caracteri1at de frică de *umne1eu şi 2ândul la ?udecata de Apoi, respiră operele sale rămase %nlimba 2reacă, %n număr considerabil. Acestea s-au bucurat de o lar2ă circulaţie %n lumea bi1antină%nainte de a fi editate la oma, %n trei tomuri 2roase, de către faimosul erudit maronit ?.S.Assemani I&!, I&!", I&("$. Acest corpus pseudo-efremian 2rec a fost tradus inte2ral lasfârşitul secolului P' şi %n limba română de dascălul de la Neamţ, sc+imona+ul saac, fiind

publicat tot aici sub %n2ri3irea sc+imona+ului osif %n trei tomuri masive %n anii I)I), I)IL, I)!ele au fost reeditate şi %n secolul nostru, o ultimă ediţie transliterată şi 4diortosită a traducerii

paisiene a Corpusului 2rec fiind publicată recent ILL"-ILL)$ de către *iac. oan . că ?r..

4dormirea ântului Erem irul, icoană pe lemn, Lrecia, sec. al J?$lea



Sursa Diac' oan ' că 8r'! O teoloie poetică a misterului pascal! în olumul Sfântul #fremSirul! mnele 1ăresimilor! Azimelor! 5ăstinirii şi 2nierii! #di&ia a doua! Studiu introducti şitraducere de diac' oan ' că 8r'! #ditura Deisis! Si%iu! 9:;:! pp' <-='

Sfântul Efrem Sirul 0 ug#$iuni $#tre ,reasfânta /#s$#toare de 4umne!eu

ug#$iunea 5ntâia $#tre ,reasfânta /#s$#toare de 4umne!eu

6reasfântă Născătoare de *umne1eucea sin2ură 6reacurată,şi cu sufletul, şi cu trupul,cea sin2ură mai presus de toată curăţia,şi de toată %nţelepciunea şi fecioria,sin2ura care te-ai făcut lăcaşal darului 6reasfântului *u+



şi, de aceea, %nseşi puterile cele nematerialnice şi %n2ereştile covârşeşti cu neasemănarea,cu curăţia şi cu sfinţenia sufletului şi a trupului,caută spre mine cel pân2ărit şi %ntinat,şi cu sufletul şi cu trupul,cu %ntinăciunea %mpătimirii

şi a vieţii mele trăite %n de1mierdări.Curăţeşte mintea mea cea pătimaşă şi o spalăH%ndreptea1ă-mi 2ândurile mele cele rătăcite şi orbiteH>ndreptea1ă-mă şi povăţuieşte-mi simţurileHSlobo1eşte-mă de obiceiurile cele rele şi urâte,care mă tirani1ea1ă,de necuratele prinderi %n minte şi de patimiH

preşte-mă de la tot păcatul cel cu lucrarea,

dăruieşte tre1vie şi socoteală desluşitoare%ntunecatei şi ticăloasei mele minţi,spre %ndreptarea 2reşelilor şi a căderilor mele,ca, de %ntunecatul păcat i1băvindu-mă,să mă %nvrednicesc a te slăvişi a te lăuda cu %ndră1neală,

pe tine, cea sin2ura adevărată Maicăa adevăratei lumini a lui 9ristos, *umne1eul nostru.

u sin2ură, %mpreună cu *ânsul şi printr-%nsul,eşti binecuvântată şi preaslăvităde toată 1idirea cea vă1ută şi nevă1ută,acum şi pururea şi %n vecii vecilor.Amin.



ug#$iunea a doua $#tre ,reasfânta /#s$#toare de 4umne!eu

0ecioară, Stăpână Născătoare de *umne1eucea cu dar dăruită,Maica lui *umne1eu,

6rea bla2oslovită a lui *umne1eu Născătoare,6rea binecuvântată de *umne1eu dăruită,%ncăperea dumne1eirii unuia-Născut,a 0iului Celui fără de moarte,şi a atălui Celui nevă1ut,

pleacă urec+ea ta şi au1i-mi cuvintele, pe care, din necuratele mele bu1e, le trimit.

Că, iată, din suflet 1drobit şi din minte smerită,

la milostivirea ta am aler2at.*eci să nu mă treci cu vederea pe mine, ticălosul,nici să nu mă laşi să pier, până la sfârşit,

pe mine, nevrednicul robul tău.

Ci, ru2ăciunile tale cele de Maică folosindu-le,vindecă-mi ticălosul meu suflet,care rău s-a 1drobit cu patimile cele rele,

pe care vră3maşul cel rău prin păcate iubitoare de dulceaţă 1drobindu-l,la pământ l-a călcat.

*e aceea, de toată ruşinea sunt plin



şi nu %ndră1nesc, nici cute1să cer iertarea multelor mele păcateşi vindecarea nevindecatelor mele răni,de la iubitorul de oameni, *umne1eul meu.

Am pân2ărit biserica trupuluicu poftele cele necuviincioase,

cumplit am %ntinat-oH

oate simţirile mi le-am făcut netrebnice,cu faptele mele cele fără de le2e.

Nu am %ndră1nealăsă ridic mâinile mele spre cer,fiind %ntinate cu lucruri rele,şi nici bu1ele să-mi desc+id spre ru2ăciune,

căci cu ocările şi cu clevetirea aproapelui le-am spurcat.6entru aceasta, 6reacurată Stăpână,la ne2răitele tale %ndurărimă arunc eu, ticălosul şi desfrânatul,că nu am altă năde3de, sau altă scăpare,fără numai pe tine sin2ură,mân2âierea mea şi 2rabnic spri3initoare,

bucuria sufletului meu, de1le2area %ntristării,i1băvirea robiei, %ndumne1eirea muritorilor,curăţitoarea şi scăparea noastră,ridicarea celor că1uţi,1iditoarea din nou a sufletului şi a trupului meu,i1băvirea de păcate a inimii mele uscate,

picătură de *umne1eu i1vorâtoarea sufletului meu celui %ntunecat,făclie prea strălucitoare,%mbrăcăminte a 2oliciunii mele,a suspinelor mele odi+nă şi %ncetare,

a prime3diilor mele prefacere.

>ntru tine nădă3duiesc, %ntru tine mă laud,să nu depărte1i de la noi spri3inul tău,ci a3ută-ne, acoperă-ne şi stai de faţă, totdeauna.Căci se veseleşte de cererile tale =nul-Născut 0iul tău,Bi cu mult mai vârtos E,Care %ntre robi a voit a Se număra,va pă1i darul şi porunca Sa către tine,

cea care -ai slu3it ;ui la naşterea cea ne2răită.

*e aceea, se şi bucură El de ru2ăciunile tale,slăvirea ta socotind-o ca pe a Sa.



*upă datorie %mplineşte cererile tale.Să nu mă treci cu vederea pe mine, prea ticălosul,faptele mele cele necuvioasesă nu curme de la mine mila ta cea nemăsurată,

Născătoare de *umne1eu, numele cel pread orit mie,că nu este lemn de biruinţămai tare decât a3utorul tău.

*eci, la tine cad, cea prea fără de pri+anăşi mi3locitoare a lumiiHCătre tine, care eşti 2rabnic a3utătoare %n nevoişi, după *umne1eu, spri3initoare,şi %ntemeiată şi tare folositoare,stri2 din adâncul inimii mele,ca cela ce cu multe 2reşeli sunt vinovat8Miluieşte-mă, ceea ce eşti iubitoare de bineşi iubitoare de milostivire,

pe mine, cel ce sunt plin de toată du+oarea cea reaşi de trândăvie,şi primeşte această simplă şi ticăloasă ru2ăciune,c+iar dacă ţi-o aduc cu trândăvie şi cu lenevire.

>nsă, tu, cu ru2ăciunile tale, cele de Maică,fă-o bineprimită 0iului tău şi *umne1eu,%nvredniceşte-mă >mpărăţiei Cerurilor,

pe mine, care laud şi binecuvânte1 pe atăl şi pe 0iul şi pe Sfântul *u+,acum şi pururea şi %nvecii vecilor.Amin.

ug#$iunea a treia $#tre ,easfânta /#s$#toare de 4umne!eu



0ecioară, Stăpână Născătoare de *umne1eu,cea care ;-ai născut

pe 9ristos Mântuitorul şi *umne1eul nostru,spre tine pun toată năde3dea meaşi %ntru tine mă bi1uiesc,ceea ce eşti mai %naltă decât toate puterile cereşti.6reacurată, cu dumne1eiescul tău dar, pă1eşte-măH

cârmuieşte-mi viaţaH6ovăţuieşte-o spre sfântă voia 0iului tăuşi *umne1eului nostruH*ăruieşte-mi lăsarea 2reşelilorH0ii mie scăpare, acoperământ, spri3inşi povăţuitoare care mă treci la viaţa veşnicăH

>n ceasul cel %nfricoşat al morţii mele,Stăpâna mea, să nu mă părăseştiH

Ci 2răbeşte spre a3utorul meuşi din tirania cea amară a dracilor răpeşte-măHCă %ntru voia ta ai putere,ca o Maică, cu adevărat, a lui *umne1eu şi ca unacare peste toate stăpâneşti.

6rimeşte 6reamilostivă şi 6reasfântă Stăpână,Maică a lui *umne1eu,cinstite daruri, numai ţie potrivite,de la noi, nevrednicii robii tăi.

Cea care, din toate neamurile, eşti aleasă,cea care te-ai arătat mai %naltădecât toata 1idirea celor cereşti şi a celor pământeşti,



căci prin tine pe 0iul lui *umne1eu ;-am cunoscut, prin tine *omnul 6uterilor S-a făcut ca noi,şi ne-am %nvrednicitde sfântul şi de preacuratul Său rup şi Sân2e.

0ericită eşti tu %ntru neamurile neamurilor, de *umne1eu fericităHCeea ce eşti decât +eruvimii mai strălucită

şi decât serafimii mai slăvită,şi acum, prea lăudată Născătoare de *umne1eu,nu %nceta a te ru2a pentru noi nevrednicii robii tăi,ca să ne i1băvim de toată bântuirea vicleanuluişi de toată %ncon3urarea lui să fim pă1iţi,spre a nu fi pătrunşi de asuprirea cea %nveninată.

Bi până %n sfârşit, cu ru2ăciunile tale pă1eşte-ne neosândiţiH

Bi, cu spri3inul şi a3utorul tău mântuindu-ne,slavă şi laudă şi mulţumire şi %nc+inăciune,totdeauna lui *umne1eu, Celui %n reime slăvitşi @iditor al tuturor, să %nălţăm.

Stăpână prea bună şi de prea bun neam,Maică a lui *umne1eu Celui bunşi %ntru tot bun şi prea bun,caută cu oc+iul tău cel milostivspre ru2ăciunea nevredniculuişi netrebnicului robului tău,şi fă cu mine după mila ne2răitei tale milostiviri,şi treci cu vederea 2reşelile mele,cele cu cuvântul şi cele cu lucrul,cele de voie şi cele fără de voie,cele %ntru cunoştinţă şi cele %ntru necunoştinţă.

Bi mă %nnoieşte cu totul,şi mă fă biserică

a 6reasfântului şi de viaţă făcătoruluişi prea stăpânitorului *u+,Care a locuit şi a umbrit %n prea curatul tău pântece,cu puterea celui 6rea%nalt.

u eşti a3utătoarea celor necă3iţi,ocrotitoarea celor ce sunt %n prime3die,mântuitoarea celor %nviforaţi,liman al celor ce sunt %n furtună,

cea care iei partea şi spri3ini pe cei %mpresuraţi.

*ăruieşte umilinţă robului tău, alinare a 2ândurilor, bună statornicie a minţii, minte cu totul %nţeleaptă,tre1vie a sufletului, cu2et smerit,



aşe1are cu sfinţită cuviinţă şi trea1ă,obiceiuri pricepute şi strânse,toate aceste semne care arată prea bună aşe1arecea dinlăuntru, a sufletului.*ă-mi pacea

pe care *omnul nostru a dăruit-o ucenicilor Săi,ca să a3un2ă ru2ăciunea mea la 7iserica ta cea sfântă

şi la locaşul slavei ale.

Să picure oc+ii mei i1voare de lacrimi,ca să mă speli cu lacrimile meleşi să mă şter2i cu cur2erea lor,curăţindu-mă de %ntinăciunea patimilor.

@apisul 2reşelilor mele şter2e-lHisipeşte norii mâ+nirii mele,

ne2ura 2ândurilor şi tulburarea, viscolul patimilorH'i3elia depărtea1-o de la mineH>ntru netulburare şi %ntru alinare, pă1eşte-măH

Măreşte inima mea cu mărire du+ovniceascăH'eseleşte-mă şi bucură-mă cu bucurie ne2răităşi cu veselie ne%ncetată,

pentru ca pe căile cele drepte ale poruncilor 0iului ău,cu aler2are dreaptă să aler2şi să mer2 cu ştiinţă nemustratăşi cu petrecere nepoticnită.

Mai dăruieşte-mi mie, celui ce mă ro2 ţie,ru2ăciune curată,cu minte netulburată şi cu 2ând nerăspândit,să cu2et ne%ncetat, cu suflet nesăţios,noaptea şi 1iua,cuvintele dumne1eieştilor Scripturi.

Bi să cânt %ntru mărturisire,şi %ntru bucuria inimii să mă ro2,spre slava, cinstea şi marea cuviinţăa =nuia Născut, 0iului tău,a *omnului nostru isus 9ristos,Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi %nc+inăciunea,Acum şi pururea şi %n vecii vecilor.Amin.



ug#$iunea a atra $#tre ,reasfânta /#s$#toare de 4umne!eu

Stăpâna mea, 6reasfântă Născătoare de *umne1eu,cu dar dăruită, a lui *umne1eu Născătoare,6rea binecuvântată, de *umne1eu dăruită,Maică a lui *umne1eu,%ncăperea dumne1eirii =nuia-Născut 0iului tău,0iul atălui Celui fără de moarte şi nevă1ut,



scaune %n c+ipul focului,decât cele %n2ereşti %nc+ipuite

prea slăvită, prea curată, prea nepri+ănită, prea lăudată, prea fericită, prea cinstită, prea slăvită %ntru totul binecuvântată, prea pomenită, prea dorită,

fecioară cu sufletul şi cu trupul şi cu mintea, 3ilţul %mpăratului Celui ce este pe +eruvimi,uşa cerească, prin care de pe pământ la ceruri aler2ăm,

Mireasă a lui *umne1eu, prin care cu *ânsul ne-am %mpăcat,minune ne%nţeleasă, au1ire netâlcuită,arătare a dumne1eieştii aine, celei ascunse,%mpăciuitoare cu totul nebiruită,

spri3in tare, i1vor de viaţă primitor,noian ne%mpuţinat şi nedeşertatal dumne1eieştilor şi ne2răitelor daruri şi +ără1iri,%nălţime decât cereştile puteri mai %naltă,adânc necercetat al %nţele2erilor celor ascunse,slava şi cinstea cea de obşte a firii,dăruirea tuturor bunătăţilor,cea care eşti, după Sfânta reime, Stăpână a tuturor şi, după Mântuitorul, mi3locitoare a toată lumea,

căruţa Soarelui celui 2ândit, a ;uminii celei adevărate,care luminea1ă pe tot omul care vine %n lume,cea care porţi pe Acela Care toate le poartăcu cuvântul 2urii ;ui,%mbrăcămintea cea ne%ntinatăa Celui ce Se %mbracă cu lumina ca şi cu o +aină,

podul a toată lumea,care la Cerul cel mai presus de lume ne sui,cea mai %naltă şi mai proslăvită decât +eruvimii,

şi decât serafimii fără de asemănare,strălucirea %n2erilor, mântuirea oamenilor,ceea care la cer ne sui pe noi,

Maica şi oaba Stelei celei neapuse,ra1a @ilei celei adevărate şi tainice,adâncul necurmatei iubiri de oameni a lui *umne1eu,carul cel dumne1eiesc şi mult numit,%ntărirea şi spri3inirea prea tare

a credinţei celei adevărate,locul cel prea desfătat al Celui ne%ncăput,viţa cea adevărată, care pe odul vieţii ;-ai purtat,măslinul cel prea roditor care sufletele creştinilor le veseleşti,



acoperământul a toată lumea,uşa cinstitei taine, celei mai presus de minte,%mplinirea darurilor temeinice,

pe care cu vrednicie le porţi,ca cea care eşti a doua după *umne1eire.

0ul2er care faci să strălucească sufletele credincioşilor,

%mpăcarea păcătoşilor, %ntemeierea celor aşe1aţi,c+emarea %napoi a celor ce cad, deşteptarea trândavilor,virtutea celor ce bine sporesc,unirea la un 2ând a 7isericilor,

buna norocire a oştilor, +ără1irea tuturor bunătăţilor, buna aşe1are a cetăţilor, pacea lumii,răbdarea pustnicilor, bărbăţia pătimitorilor,comoara vieţii celei nestricăcioase,nor care aduci ploaia cerească celor de pe pământ,

scară pe care %n2erii cei cereşti către noi au coborât,limanul celor %nviforaţi, bucuria celor necă3iţi,folositoarea celor nedreptăţiţi,a3utorul celor nea3utoraţi, %ntărirea celor neputincioşii,spri3inirea celor obosiţi, toia2 al orbilor

povăţuitoarea cea mântuitoare a celor din nevoi,c+ivot sfânt

prin care de potopul păcatului ne-am mântuit,

ru2 nears pe care te-a vă1ut de *umne1eu vă1ătorul Moise,cădelniţă de aur %n care *umne1eu Cuvântul a fost aprinsşi a umplut lumea de bună mireasmăşi visurile neascultării de tot le-a ars,tablă de *umne1eu scrisă, sfeşnic cu şapte lumini,a cărui strălucire a covârşit ra1ele soarelui,cort sfânt care pe 7asileul cel du+ovnicesc ;-ai născut,căruţa cea %mpărătească, năstrapă de mană primitoare,

2rădină %ncuiată, i1vor pecetluitale cărui ape curate şi limpe1i adapă lumea,toia2 al lui Aaron, cel cu sfinţenie odrăslit,lână de rouă purtătoare a lui F+edeon,carte de *umne1eu scrisă,

prin care 1apisul lui Adam a fost rupt,munte al lui *umne1eu, muntele cel sfânt%n care *umne1eu a binevoit să locuiască,rădăcină sfântă a lui esei,

cetate a lui *umne1eu, vestită de *avid,de1le2area %ntristării, i1băvirea robiei,%ndumne1eirea muritorilor,cea prea frumoasă cu firea şi cu totul nepri+ănită,cea care din libanul fecioriei



şi lumea ai umplut-o de bună mireasma mirului,a cărui dulceaţă cur2ând pe lemnul cel amar, I-a %ndulcit,cea care %n c+ip %nfricoşatai %ncăput toată fiinţa *umne1eirii,dăruirea cea mai %naltă decât toată cinsteaşi podoaba cea prea cinstită a tuturor bunătăţilor,

pat al lui Solomon, pe care te %ncon3oară şai1eci de puternici,adică 2lasurile Scripturii celei de *umne1eu insuflate,loc de lumină %ncăpător,din care ra1ele mântuirii au strălucit lumii,uşă a lui e1ec+iel care caută spre răsărit,mărirea %nfricoşatei iconomii,sălăşluirea cea frumoasăa dumne1eieştii %mpreună-po2orâri,

%mpăcătoarea lumii, curăţitoarea noastră,adăpostirea darului celui prea dorital tuturor bunătăţilor,cleşte de văpaie purtător care aduci rod prea frumosşi prea dulce măr cu bun miros,trandafir dulce mirositor,floare neveşte3ită, crin prea alb,carte pecetluită, pe care nimeni nu poate s-o citească,c+ipul cel nescris al fecioriei,vederea proorocilor cea cinstită,

porfira cea de *umne1eu ţesută,%mplinirea cea prea vădită a toată proorocia,2ura netăcută a Apostolilor,%ndră1nire nebiruită a purtătorilor de c+inuri,%ntărirea %mpăraţilor, lauda preoţilor,iertarea 2reşelilor, %nduplecarea dreptului 3udecător,scularea celor că1uţi, dorirea lumii,

1idirea, a doua oară, a sufletului şi a trupului meu,

mântuirea mea, mân2âierea mea, răcorirea mea,dulceaţa mea, scăparea mea,acoperământul, tăria, veselia, %ndulcirea,1idul, adăpostirea, %n2rădirea cea tare,arma, spri3inirea, slava, ocrotitoarea,mi3locitoarea, alinarea, cercetarea,fala, pacea, cântarea, bucuria,

binecuvântarea, ancora, %ndestularea,roua, %ncuviinţarea cea cinstită, sfinţenia,

mărirea, i1băvirea, mân2âierea scârbelor mele,luminarea şi sfinţenia sufletului meu,i1băvirea de păcatele mele,%ndulcirea şi %mbunarea de la *umne1eua sufletului meu,



picătură care i1vorăşti pe *umne1eu%n inima mea cea uscată,

făclia cea prea strălucităa sufletului meu celui %ntunecat,%mbrăcarea 2oliciunii mele%ncetarea suspinurilor, prefacerea prime3diilor,

%nfrânarea, curăţenia, bărbăţia,%ntrea2a %nţelepciune, podoaba faptelor bune,slobo1enia mea, limanul, comoara,ne2uţătoria cea cu adevărat veşnică,statornica pocăinţă, %nălţarea, buna sănătate,frumuseţea, tăria, buna sfătuire, priceperea, bucuria,domnia mea, veselia mea, strălucirea mea,către *umne1eul meu neadormită şi cinstităfolositoare şi %nainte-stătătoare,

'e1i credinţa mea şi dorirea mea cea după *umne1eu,şi ca una ce ai milostivire şi putere,ca o Maică a lui *umne1eu, Cel sin2ur bun şi milostiv,

primeşte sufletul meu cel prea ticălosH6rin mi3locirea şi spri3inul tău,%nvredniceşte-i părţii de-a dreaptaa =nuia-Născut 0iului tăuşi odi+nei aleşilor şi a sfinţilor ;uiH

Nu am alt a3utor afară de tine, nici alt spri3in.Spre tine nădă3duiesc, să nu rămân deşertH%ntru tine mă laud,să nu-ţi %ntorci faţa ta de la mine,nevrednicul robul tău,

pentru păcatele şi fărădele2ile meleH

Căci ai voire şi putereca cea care pe unul din reime, ne2răit ;-ai născut.

Ai cu ce să-; pleci.Ai cu ce să-; %ndupleci.Ai mâinile cu care ne2răit ;-ai purtat.Ai sânul cu care ;-ai alăptat.Adu- aminte de scutece şi de creşterea cea din pruncie,Amestecă-le pe ale tale cu ale Acestuia,cu crucea, cu sân2ele, cu rănile,

prin care ne-am mântuit, prin care ne-am proslăvit*eci, să nu-ţi %ntorci ocrotirea ta de la mine, ci

a3ută-mi şi acoperă-mă,şi fii lân2ă mine %ntotdeauna,căci %ndatorat %l ai pe *ânsul Care a 1is85cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama taH.Bi cu mult mai vârtos Acela care %nsuşi



a vrut a Se număra printre robi,va pă1i darul şi porunca Sa către tine,cea care i-ai slu3it ;ui la naştere spre i1băvire.

*e aceea, Se şi bucură de ru2ăciunile tale,Ca pe a Sa socoteşte slăvirea ta,şi dator Se simte să %mplinească cererile tale,

numai să nu mă treci cu vederea pe mine cel nevrednic,nici, cerând eu, faptele mele necuviincioasesă curme mila ta cea nemăsurată.

Născătoare de *umne1eu, numele meu cel prea dorit,nici un semn de biruinţănu este mai mare decât a3utorul tău.Căci tu ai şters toată lacrima de pe toată faţa pământului.u 1idirea ai umplut-o de tot felul de faceri de bine,

pe cele cereşti le-ai veselit, pe cele pământeşti le-ai mântuit,1idirea ai %mpăcat-o,

pe @iditorul ni ;-ai făcut milostiv, pe %n2eri i-ai plecat, pe oameni i-ai %nălţat,ai mi3locit %ntre cele de sus şi cele de 3os,toate le-ai prefăcut şi le-ai sc+imbat prea bine%n ce este mai bun.

6rin tine deţinemsemnele cele nemincinoase ale %nvierii noastre.6rin tine %mpărăţia cea cereascănădă3duim să o dobândim.6e tine a3utătoare spre mântuire te-am câşti2at,6e tine mulţimea creştinilor te are 1id prea tare.>ncuietorile aiului le-ai desc+is.

Ne-ai făcut a călători la ceruri.Cu 0iul tău şi *umne1eu ne-ai %mprietenit.

6rin tine sin2ură, prea curată,toată slava, cinstea şi sfinţenia,de la Adam cel dintâi şi până la sfârşitul veacului,Apostolilor, proorocilor, ucenicilor, drepţilor,şi celor smeriţi cu inima,s-a făcut şi se face şi se va face.

Bi de tine se bucură, cea care eşti cu dar dăruită,toată 1idirea.

Bi eu pe tine mă bi1uiesc, pe tine cea care, cu adevărat, ai născut după trup pe *umne1eu adevărat,Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi %nc+inăciunea,%mpreună cu Cel fără de %nceput al ;ui 6ărinte,



şi cu 6reasfântul şi bunulşi de viaţă făcătorul ;ui *u+,acum şi pururea şi %n vecii vecilor.Amin.

ug#$iunea a $in$ea $#tre ,reasfânta /#s$#toare de 4umne!eu



>ntru tine, %nainte-stătătoare şi ocrotitoareşi mi3locitoare către *umne1eu,Cel ce S-a născut din tine,%ntru tine tot neamul omenesc s-a fericit,ocrotirea ta stă asupră-i,numai pe tine te are scăpare şi spri3in,

ca una ce ai %ndră1neală către *ânsul.iată şi eu vin la tine cu suflet fierbinte,necute1ând a %ndră1ni către 0iul tău.

Mă ro2 să dobândesc mântuire prin mi3locirea ta către *ânsul.Să nu mă treci cu vederea pe mine, robul tăuH*upă *umne1eu, spre tine mi-am pus toată năde3dea.Să nu mă lipseşti de iubirea ta pe mine,

cel cu totul %n prime3dieşi %ncercat cu prea mari c+inurici, milostivă Maică a milostivului *umne1eu,miluieşte pe robul tău,şi i1băveşte-mă de ştiinţa ce mă mustră pe mineşi viforul 2ândurilor domoleşte-l,şi cuptorul de1mierdărilor stin2e-l,şi văpaia trupului potoleşte-o,şi dorul meu către 0iul tău şi *umne1eul meu aprinde-o,şi dă temei tuturor simţirilor mele.

Nu da nici o intrare poftelor celor necuvioase.

Mă ro2 să mi se dea vreme pentru pocăinţă.Să nu mă taie pe mine fără de roadă secera morţii şiaşa să fiu dat focului.

0ăclia cea stinsă a sufletului meu aprinde-o,ne2ura scârbelor mele risipeşte-oceata poftelor mele pătimaşe cu sosirea ta 2oneşte-o,

că mult poate ru2ăciunea Maiciicătre 0iul Cel cu uşurinţă de-mpăcat.

*ă-mi lumină de pocăinţă,du-mă către 1iua umilinţei,%nvredniceşte-mă să petrec restul 1ilelor vieţii meledupă bună-plăcerea iubitorului de oameni *umne1eu.6ână voi fi %n mult dureroasa această viaţă,6ă1eşte-mă, acoperă-mă, stră3uieşte-mă.

>noată cu mine atunci când %not.Călătoreşte cu mine atunci când călătoresc.Acoperă-mă când dorm,toate căile mele %ndreptea1ă-le.Bi când mă voi duce din trup, stai lân2ă mine,



ubitoare de bine, Stăpână,alină-mi acea nesuferită suferinţă a trecerii la *omnul,uşurea1ă durerea mea,

povăţuieşte ticălosul meu suflet către veşnicele locaşuri,ca să nu mă %ntâmpine pe mine vreo putere %ntunecatăşi-n adâncul iadului să mă tra2ă.Milolstiv să-; văd pe ?udecătorul.

Cu blândeţe căutând el către mine,să mă i1băvesc de văpaia cea veşnică.

6rin tine mireasă a lui *umne1eu,să mă desfăt de reimea aiului,>mpărăţia Cerurilor să o dobândesc,

prin tine sin2urul spri3in al neamului omenesc,cea care ai %ndreptat căderea strămoaşei,ocrotitoarea păcătoşilor, mân2âierea celor mâ+niţi,

răcorirea celor necă3iţi.*e tine fiind pă1it,totdeauna să te măresc şi să te fericesc.

6e tine te fericesc toate neamurile,0ecioară, Stăpână de *umne1eu Născătoare,

Năde3dea tuturor creştinilor.

Foneşte de la mine, smeritul şi prea ticălosul tău rob,trândăvia, uitarea, neştiinţa, lenevirea,Slava deşartă, prea curvia, sodomia, lăcomia pânteceluişi toate 2âdurile rele şi urâte şi stricate,din inima mea cea ticăloasă şi 1buciumatăşi din mintea mea cea %ntunecată.*in toate faptele mele cele rele solobo1eşte-mă.Stin2e-mi cu totul văpaia patimilor,că sunt neputincios şi ticălos.

6rea proslăvită eşti tu %ntre toţi pământenii.

Mulţumesc ţie, Stăpână Născătoare de *umne1eu,şi te măresc şi te slăvesc pe tine,că mi-ai dat a a3un2e la sfârşitul 1ilei,şi la noaptea aceasta,%n care mă ro2 solirii tale bine primite,6rea curată, dă-mi iertare nebă2ării de seamă şi lenevirii,care m-au biruit până acum,cu ru2ăciunile tale umple-mă de sâr2uinţă,ca necurmat să mă %ndeletnicesc

cu laudele tale cele dumne1eieşti,şi cu cele ale iubitorului de oameni,ale 0iului şi *umne1eului tău,căci m-am i1băvit şi mă i1băvescde toate felurile de boli, de relele %ntâmplări,



de neca1uri şi de prime3dii sufleteşti şi trupeşti.

;a tine cad eu ticălosul,şi fierbinte stri2 cântare de mulţumireeu robul tău, pe care l-ai miluit,ca ceea ce eşti Maicăa iubitorului de oameni *umne1eu.

7ucură-te, prea Curată, cea care eşti cu dar dăruită.7ucură-te, prea ne%ntinată maică, 0ecioară *oamnă.7ucură-te, 0ecioară, slava oamenilor.7ucură-te, plinirea tuturor 6roorocilor.7ucură-te, săvârşirea adunărilor *omnului.7ucură-te, pecetea aşe1ământului ;ui.?ucură-te, %mplinitoarea sfaturilor ;ui.7ucură-te, arătarea tainelor ;ui.

7ucură-te, smul2erea celor ce rău +uleau.7ucură-te, strân2erea celor ce de mult erau despărţite.7ucură-te, %ntărirea celor %mpilaţi.7ucură-te, ra1a celor ce şed %n %ntuneric.7ucură-te, %nnoirea celor %nvec+iţi.7ucură-te, curăţirea celor rătăciţi care au fost de1le2aţi.7ucură-te, lumină povăţuitoare a celor rătăciţi.7ucură-te, limanul şi acoperământul celor ce %noată.7ucură-te, %nainte-stătătoarea şi 1idul celor din nevoi.7ucură-te, mântuire cu bun temei a credincioşilor.7ucură-te, darul cel prea nou şi dumne1eiesc.7ucură-te, Stăpâna tuturor pământenilor.7ucură-te, bucuria şi lauda %n2erilor.7ucură-te, cea mai %naltă decât toate 1idirile.7ucură-te, ceea ce eşti Maică şi roabă a lui *umne1eu.7ucură-te, %ntru-totul binecuvântată %n vecii vecilor.7ucură-te, pom cu bună umbră, 0ecioară *oamnă,dintru care toţi cule2em roade8cei ce le mănâncă se bucură şi nu mor.

7ucură-te, Marie, Maică 0ecioară, Maică Mireasă.7ucură-te, frumuseţea podoabei celei femeieşti.7ucură-te, fiica cea %nfrumuseţată a lui *avid,7ucură-te, masa darurilor celor tainice.7ucură-te, biruinţa %mpăraţilor şi *umne1eului meu.7ucură-te, fala 6atriar+ilor şi a purtătorilor de c+inuri.7ucură-te, 1idul celor ce te c+eamă pe tine.7ucură-te, apărare şi acoperământ tare.

7ucură-te, scaun prea fără de pri+ană al lui *umne1eu.7ucură-te, sin2ură Maică luminată a lui *umne1eu.7ucură-te, pat prea sfânt al lui Solomon.7ucură-te ceea ce eşti mai cinstitădecât minţile cele nematerialnice.



7ucură-te, de1le2area păcatelor mele.7ucură-te, stăpâna neamului, lui Adam.7ucură-te, sabie asupra răilor draci.7ucură-te, pă1itoarea bunătăţilor celor nepovestite.7ucură-te, dare prea %ndestulată a %nţelepciunii.7ucură-te, mân2âierea celor din prime3dii7ucură-te, spri3inirea bo2ată a săracilor.

7ucură-te, dăruitoarea tuturor bunătăţilor celor veşnice.

u eşti sin2ura Stăpână, povăţuitoarea mea de la *umne1eu,dumne1eiască rouă a arşiţei celei din mine,

picătură de *umne1eu i1vorâtoare a inimii mele uscate,i1vorâtoarea de a-douaa i1vorului lacrimilor celor uscate,spre curăţirea fărădele2ilor mele,

faclia cea prea strălucită a sufletului meu %ntunecat,%ndreptarea călătoriilor mele, puterea neputinţei, %mbrăcarea 2oliciunii, bo2ăţia sărăciei, tămăduirea rănilor nevindecate,ridicarea lacrimilor, %ncetarea suspinelor,uşurarea prime3diilor, de1le2area le2ăturilor.

Au1i ru2ăciunile mele,milostiveşte-te spre suspinele mele,

primeşte tân2uirile mele,miluieşte-mă şi pleacă-te spre lacrimile mele,milostiveşte-te spre mineca o Maică a iubitorului de oameni *umne1eu.

Caută şi pleacă-te către ru2ăciunea mea,umple-mi dorirea mea cea %nsetată,cercetea1ă-mă pe mine, cel ce 1ac trupeşte şi sufleteşte,i1băveşte-mă de spaima care mă tirani1ea1ăşi cumplit mă luptă mereu, 1iua şi noaptea,

şi %mi omoară ticălosul meu suflet.

1băveşte-mă de să2eţile lui veliar şi de vră3maşii vă1uţi şi nevă1uţi,umple-mă de dumne1eiasca dulceaţă,%ndată părtaş mă arată al Cuvioşilor şi *repţilor cu bună mi3locirea ta cea către *umne1eu.

>mpreunea1ă-mă cu robii tăi şi cu slu3itorii tăi

%n pământul celor blân1i, %n Corturile cele cereşti,%n latura celor vii, %ntru desfătarea Sfinţilor.

>nvredniceşte-mă pe mine,dorirea tuturor, bucuria tuturor, dulceaţa tuturor,



ca %mpreună să mă veselesc cu dânşii.

Mă ro2 ţie %ntru bucuria, cu adevărat nestricăcioasă,a 0iului Celui ce S-a născut din tine, a >mpăratului,mă ro2 ţie şi pentru camera cea de mire,şi pentru %mpărăţia cea nemăr2inită.

Aşa, Stăpână, scăparea mea, viaţa şi spri3inul meu,arma şi fala mea, năde3dea şi tăria mea,dă-mi ca %mpreună cu dânşii să mă %ndulcescde nepovestitele şi nea3unsele darurişi vistierii ale 0iului tău,%ntru petrecerea cea cerească.

u ai şi puterea %mpreună aler2ătoare cu voinţa,ca o Maică a Celui 6rea%nalt.

6entru aceasta %ndră1nesc, *oamna mea,Să cred că nu voi fi lipsit %n aşteptarea mea.Ci să dobândesc ceea ce aştept, Mireasă dumne1eiască,cea care eşti aşteptarea tuturor care mai presus de cuvânt ai născut pe *omnulnostru isus 9ristos,Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi%nc+inăciunea, %n vecii vecilor.Amin.

ug#$iunea a şasea $#tre ,reasfânta /#s$#toare de 4umne!eu



Născătoare ;umini celei ne%nserate,mă ro2, ia aminte la mine,cela ce-ţi vestesc şi mă mărturisesc,căci m-am %nnoroit, m-am %ntinatşi %ntunecat m-am făcut eu, ticălosul.

6ământul l-am pân2ărit, vai mie, ticălosul,cu multele mele păcate, Stăpână.

6entru aceasta stri2 acum asupra mea, suspinând,către ?udecătorul cel nemitarnic,Care va aduce vai mie martoricerul cu stelele şi soarele.

0urtuna 2ândurilor melemă cufundă %n de1nădă3duire.Sufletul meu cu cutremur este ţinut,

aşteptând să scape de osândă.

Născătoare de *umne1eu,toată năde3dea mea spre tine o pun, eu desfrânatul.

'e1i cum faţa robului tău de toată ruşinea s-a umplut.Măcar tu roa2ă ne%ncetat pe Acela pe Care ;-ai născut,să mă miluiască şi pe mine, nevrednicul.

*e1lea2ă-mi tu sin2ură le2ăturile cele nede1le2ate,tu cea care pe 1băvitorul ;-ai născut lumii.

6e mine, cel ce m-am %nne2ritşi %ntuneric m-am făcut,



cu lacrimile pocăinţei albeşte-mă.

6e mine cel omorât de multă trândăvie,ceea ce ai născut viaţa, %nvia1ă-mă.

6e mine, cel ce m-am %nstrăinat de *umne1euşi de Sfinţii Ar+an2+eli,

%ntoarce-mă la *ânşii, Născătoare de *umne1eu.

E cu adevărat o minune %nfricoşată,cum de a răbdat păcatele mele *omnul,cum de nu m-a po2orât deodată %n fundul iadului,de viu, pe mine ticălosul,cum de nu a trimis de sus toia2 sau sabiesă mă loveascăG

u cu adevărat mi-ai dăruit viaţa cu ru2ăciunile, Stăpână,căutând pocăinţa mea, pe care %nsăţi dăruieşte-o mie, robului tău,cea care eşti prea bună,căci tu mi-eşti 1id şi liman şi %ntărire.

Străluceşte-mi mie lumina dumne1eieştii tale feţe,ca %n mie1ul nopţii cântare de laudă să-ţi aduc.

*ăruieşte-mi umilinţă, Stăpână,suspinări adevărate şi lacrimi,spală %ntinăciunile mele cele sufleteşti,dăruieşte-mi iertare desăvârşită,ca una care eşti om de *umne1eu purtător,şi pe *umne1eu purtător de om ;-ai născut.

Să te văd pe tine %n mie1ul nopţii,nici nu se vor face,nici au fost au1ite vreodată.

Se %nvoieşte pătimaşa şi putredaşi copilăresc-cu2etătoarea mea mintecu 1iditorul răutăţii,şi cu aceste %nc+ipuiri de păcatevremea ticăloasei mele vieţi am c+eltuit-o.

>ntru atâtea şi %ntru acest fel de răutăţi,eu, nenorocitul, ţinut fiind,către unele mai presus de fire şi prea dumne1eieşti,

către care cu adevărat şi %n2erii doresc să privească,mi-am propus să mă apropii, o, Stăpână.

Mă tem ca nu cumva ca un nevrednic, precum acela care nu a fost %mbrăcat cu +aina de nuntă,



după ce mâinile şi picioarele %mi vor fi le2ate,să fiu aruncat %n %ntuneric %n loc de lumină.Bi %n loc de %mpărtăşirea dumne1eiescului +ar,să capăt osânda locuinţei %ntunericuluicea potrivnică mie.

*ar ce să facG

Cu nevrednicie %mpărtăşindu-mădin prea %nfricoşatele aine,mă aştept să mă supun unor pedepse 2rele.

Ne%mpărtăşit de acestea de multe ori rămân,şi multa nevrednicie %nainte punând-o,%n adâncul relelor că1ând, defaim.*e aceleaşi c+inuri, dacă nu şi mai mari,vinovat mă fac,

*eci, strâmte %mi sunt lucruriledinspre amândouă părţile.6entru aceea către tine aler2,a3utorul cu totul nebiruit şi prea tare cu adevărat.

Milostiveşte-te dar, 6reacurată Stăpână, asupra mea.Bi folosind %ndră1neala cea de Maicăcătre 0iul ău şi *umne1eu,cere-mi lăsarea 2reşelilor celor strămoşeşti,şi mai vârtos, cu adevărat, nu lăsa să fiu mistuit%n focul cel ar1ător şi luminător al făcătoarelor de viaţă aine,ca una ce ai voinţa cu puterea %mpreună-aler2ătoare,mai presus de fire.

Bi mă %nvredniceşte să mă curăţescşi să mă lumine1 prin %mpărtăşirea acestora.Bi cealaltă vreme a vieţii mele cu pocăinţă,cu curăţie,cu smerenie, povăţuieşte-mă să o trec,

%n ceea ce priveşte lucrurile, cuvintele, 2ândurileşi toate mişcările sufletului şi ale trupului.

*e-a pururea lân2ă mine fii de faţă,%ndreptându-mă, ocrotindu-mă, povăţuindu-mă,

puterile cele potrivnice oprindu-le şi 2onindu-le,ca pe un rob, deşi netrebnic, al bunătăţii tale,%n tot c+ipul 2ri3indu-mă şi pă1indu-mă.

Aşa, Stăpână prea binecuvântată,să nu %ntorci deşartenevrednicile şi prea ticăloasele mele ru2ăciuni,ci şi %n viaţa aceasta, de aici,şi la ieşirea ticălosului meu suflet,



şi %ntru %nfricoşata şi nemitarnica ?udecată,fii lân2ă mine, apărându-mă,de toate cele potrivnice i1băvindu-mă.

Cu darul tău mă mântuieşte,ca să te binecuvânte1 şi să te slăvesc.Cu strălucirile tale mă luminea1ă,

ca să dăm lauda, slava, %nc+inăciunea6reabunei şi Atotlucrătoarei şi 0ericitei reimi,%n vecii vecilor. Amin.

ug#$iunea a şatea $#tre ,reasfânta /#s$#toare de 4umne!eu

Stăpână prea lăudată şi prea bună,i1vorul milei, adâncul iubirii de oameni,apa cea vie, cea care iei partea păcătoşilor,limanul celor %nviforaţi,cea care fără de sămânţă

pe *umne1eu ;-ai primit %n pântece



şi te-ai %nvrednicit a te face Maica ;ui.

'iţa cea adevărată, năstrapa cea de mană primitoare,%ndreptarea celor ce cad,scăparea tuturor şi viaţa a toată lumea,Să nu te %n2reţoşe1i de mine, păcătosul şi %nverşunatul,cel spurcat şi cel iubitor de curvie,

cel iubitor de tulburare,cel lenevos cu socoteala, cu fapta, cu voirea,care toată viaţa curvind mi-am c+eltuit-o.

Ci, ca o Maică a lui *umne1eu,iubitoare de oameni şi milostivă,ia-mi-o %nainte şi primeşte ru2ăciunea mea,

pe care ţi-o aduc din %ntinatele mele bu1e,fă-mi-; milostiv pe ?udecătorul

cu bineprimitele şi prea bunele tale ru2ăciunide adevărată şi prea curată Maică a lui *umne1eu.

*esc+ide-mi %ndurările6rea iubitorului de milostivire, ale 0iului tău.oa2ă-te să treacă cu vederea 2reşelile mele.%ndreptea1ă 2ândul meu către pocăinţăşi lucrător iscusit al poruncilor ;ui, arată-mă.

Să nu mă laşi pe mine să fiu câşti2ul sau mâncareasatanei, cel de suflete stricător.Cu mi3locirea ta, %nnoieşte-mă pe mine,care de-acum cu multe păcate m-am %nvec+it'iaţa mea 1drenţăroasă %ndreptea1-o.

6e tine prea bună mi3locitoare avându-te,fără pri+ană %naintea ?udecătorului să stauşi de c+inurile cele %nfricoşătoare să scap.Să o şi dobândesc, roa2ă-; pe făcătorul meu,

cea care eşti fără pri+ană.Căci ;ui se cuvine slava, cinstea şi %nc+inăciunea,%n veci. Amin.

0ecioară, Stăpână, Maica *omnului isus 9ristos,ştiu că necurat sunt şi pân2ărit,şi spurcat şi nevrednic,că fărădele2ile mele au covârşit capul meu,%nmulţindu-se mai mult decât nisipul mării,

%mpuţitu-s-au şi au putre1it rănile sufletului meudatorită multelor mele răutăţi.

'in la tine pocăindu-măşi cad %naintea ta



şi %mi mărturisesc toate păcatele mele cele 2rele.

6e tine Maica lui *umne1eu de multe ori te-am mâniat,%ntinându-mă cu necurăţiile mele.Miluieşte-mă ceea ce pe toţi %i miluieşti,cu iubirea ta de oameni.

artă-mă şi să nu mă lipseşti de iubirea ta, Stăpână, Nici să-ţi %ntorci faţa ta de la mine,şi să mă %ntorc deşert, vai mie, vai mie, de la tine.

Nu, Stăpâna mea,să nu se bucure de mine vră3maşii mei

pentru aceasta, vai mie, vai mieH*eşteaptă-mi 2ândul spre pocăinţă,

povăţuieşte-mă pe calea mântuirii, pe care aflând-o şi călătorind pe ea,

să te am pe tine %mpreună călătoare.Cu povăţuirea ta mă voi mântui.

Aşa, Stăpână, Maica iubitorului de oameni *umne1eu,*ă-mi inimă 1drobită şi smerită,umple oc+ii mei de lacrimi du+ovniceşti,luminea1ă-i cu lumina solirilor taleca să nu adorm %ntru moarte.

Stropeşte-mă cu isopul milei tale şi mă curăţeşte.Spală-mă cu darul tău %n lacrimile meleşi mai mult decât 1ăpada mă voi albi.

Aşa, Maica *omnului meu isus 9ristos, primeşte-mi această ticăloasă mărturisire şi ru2ăciune,ocârmuieşte mintea meaşi cealaltă vreme a vieţii melenesmintită, %ntru pocăinţă o pă1eşte.şi %n vremea ieşirii din trup a smeritului meu suflet,

când %n poartă voi 2răi vră3maşilor mei, vai mie,arată-mi-te atunci, Stăpână, cu oc+iul tău cel milostivşi slobo1eşte-mă de la marii cercetătorişi de la %ntrebători,şi de la cumpliţii strân2ători de dă3diiai Stăpânitorului veacului acestuia.

0ii mie a3utătoareşi pierde, atunci, toate 1apisele păcatelor mele

şi mă du fără să fiu ruşinat, du-mă mântuitla *ivanul de 3udecată al 0iului tău,şi al atălui celui fără de %nceput,şi al 6reasfântului *u+,al =neia şi %ncepătoarei de lumină şi de o fiinţă



reimi, ubitoare de bine,

Maica ubitorului de oameni şi milostivului *umne1eu,cea milostivă şi bună %nduplecătoarea Celui bun şi milostiv,0ecioară, Stăpână, pleacă urec+ea taşi mă au1i din %nălţimea slavei tale.

Fraiurile mele au1i-le, preacurată,%nţele2e stri2area mea cea din adânc.a aminte la 2lasurile cererii mele dureroase.

A3utătoarea mea,ceea ce mi-ai dăruit viaţă cu mi3locirea ta,dă-mi cuvânt spre desc+iderea 2urii mele,ca să vestesc măririle tale,mai %nainte de a mă duce din această lume.

Acolo, după ce mă voi duce de aicişi după ce voi fi %ncuiat %n temniţa cea amară,nu va mai fi cu putinţă să mă mărturisesc.Freşit-am, preacurată, 2reşit-am,fărădele2ile mele le cunoscşi păcatul meu %naintea mea este totdeauna.

Caută spre această din urmă ru2ăciune a measpre mărturisirea robului tău.*ă-mi mie i1voare de lacrimi pline de durere,care să se facă scăldătoare curăţitoarea %ntinatului meu suflet.Spală-mi tina păcatelor mele.Sădeşte %ntru inima mea cea de piatrăsfânta frică de 0iul şi *umne1eul tău,să intre ea %ntru cele dinlăuntru ale mele,

prin ea mă voi c+inui să nasc din durerosul meusuflet, lacrimi curăţitoare,şi se va naşte %n mine du+ mântuitor.

Norule al Soarelui celui prea luminos,străluceşte lumina 2ândită peste mine %ntunecatulşi peste mintea mea cea %ntinată.

*esfă şi 2oneşte ne2ura cea 2roasăa 2ândurilor mele cele necurmate,ca %ntru alinare şi %ntru veselialuminii, strălucirii şi cercetării tale,

să %ţi 3ertfesc 3ertfa %ntrea2ă şi primită, pe care am fă2ăduit-o 0iului tău şi *umne1eului meu,Care nu a venit să c+eme pe drepţi la pocăinţă,ci pe păcătoşi.6rin mi3locirea ta



şi pe mine nevrednicul să mă primească.

Mulţi sunt cei ce au păcătuit din veac,6rea bună Stăpână,mulţi cei ce au că1ut, mulţi cei ce s-au %ntărâtatşi nu au pă1it poruncile 0iului tău,dar nu este nici unul pe care să-l fi covârşit ca pe mine

mulţimea fărădele2ilor făcute %ntru cunoştinţă,deşi tot Aşe1ământul cel 'ec+i şi cel Noufaptele bune ale drepţilor le-a trâmbiţatşi necuvioasele lucrări şi fapteale păcătoşilor şi ale celor fărădele2ele-a vădit şi le-a mustrat.

Ci 3udecata cea dinlăuntru a ştiinţei melemai 2reu decât toate se vede,

fiindcă poartă %mpre3ur vra3ba mai multor păcate,Mai lesnicioase şi mai uşoare suntsarcinile relelor celor din veac păcătoşi,

precum şi osânda celui ce a 2reşit %ntru necunoştinţă,decât a celui ce a păcătuit %ntru cunoştinţă.

6oruncă şi le2e a avut Adam şi nu a pă1it-o,dar el %ncă nu avea %n faţă, 6reacurată,%ncercarea căderii şi osândirii altuia,%nsă eu, ticălosul, ce voi răspundeGCu adevărat nimic.Căci ca un ne%nfrânat şi %nverşunatm-am sâr2uit a mă face răuşi pentru aceasta sunt fără de răspuns.

*ecât toţi ticăloşii mai ticălos m-am făcut.*ecât cei din Adam. *ecât Cain. *ecât ;ame+.*ecât cei ce fără de minte construiau turn.*ecât sodomiţii cei c+eltuiţi cu foc.

*ecât cei ce au pierit de potop %n vremea lui Noe.*ecât osândiţii e2ipteni mai rău sunt osândit.*ecât toţi ticăloşii mai ticălos sunt eu.Bi decât păcătoşii Noului Aşe1ământ

pe mine mă ştiu mai păcătos.

*upă ce m-am bote1at, m-am %ntinat.*upă ce m-am spălat, iarăşi m-am %nnoroit,Cinstit fiind cu vrednicia darului,

eu cu necinstea păcatului m-am %mbrăcat.*arul cinului mona+icesc l-am netrebnicit.*eci care cuvânt şi vreme şi c+ip, oare,%mi va fi de-a3uns spre curăţirea acestui fel de păcateG



Atâta este de nesuferit, Stăpână, noianul păcatelor mele.=na ca aceasta este năvălirea relelor mele.Ce să mă facG Care cale să apucGCea cerească este neumblată,cea pământească strâmtă,cea de sub pământ %nfricoşătoare,cea din mare oprită.

'e1i nevoie neaflată de minte,ve1i nedumerire nebiruităG6rime3dia cea silnică %mpuţinea1-o.

*eşi or2anul cuvântului meu nu s-a deşertat,Maica cea puternică a puternicului şi viului *umne1eu,dă-mi mână de a3utor, mie, celui lipsitHMinunate fă spre mine milele taleH

*eşteaptă sufletul meu, 1icându-i8DMântuirea ta sunt euHDA3utătoarea şi spri3initoarea mea eşti, 6rea curată,

primeştre cererea nevrednicului robului tăuH

Cred, 6rea curată, că poţi să faci aceasta.Mântuieşte-mă tu, calea cea nerătăcităa celor ce se pocăiesc.Arată mai minunate milele tale %ntru mine,care sunt decât toţi mai 1buciumat şi mai ticălos,

Năde3dea mea, Stăpână Născătoare de *umne1eu.u cunoşti 2ândurile şi faptele mele,şi neputinţa firii mele cele smerite.%naintea ta %mi pun sufletul meucel %ntinat cu multe păcate şi cu 2ânduri necuvioase.

u ve1i, Stăpâna mea, 12aibele rănilor meleşi cu2etele mele cele rele.*ăruieşte-mi vindecare,

vărsând peste ele picătura milostivirii talecelei iubitoare de oameni.

Caută spre mine, Stăpâna mea, Născătoare de *umne1eu,şi fă mie blând şi milostiv

pe 0iul tău şi %mpăratul tuturor,Care va să arate %naintea %n2erilor şi a oamenilor 2ândurile şi faptele mele cele rele.

El te primeşte pe tineca pe o Maică iubitoare de oameni,care pentru suflet de1nădă3duit mi3loceşti,ca una ce eşti scăpare a păcătoşilor.



6entru aceasta te-a pus pe tinespri3in şi a3utor celor păcătoşi,0iul şi *umne1eul tău,Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi %nc+inăciunea,%mpreună cu Cel fără de %nceput al ;ui 6ărinte,şi cu 6reasfântul şi bunulşi de viaţă făcătorul ;ui *u+,

acum şi pururea şi %n vecii vecilor.Amin.

ug#$iunea a ota $#tre ,reasfânta /#s$#toare de 4umne!eu



0ecioară Stăpână, Născătoare de *umne1eu,mântuirea cea de obşte a neamului creştinilor,ca o Maică nu ai %ncetat%n purtarea de 2ri3ă faţă de noi.

Ca o iubitoare de copii şi iubitoare de fii,de-a pururea facerile de bine ni le dăruieşti

şi ne mântuieşti şi ne acoperi şi ne pă1eştişi din prime3dii ne slobo1eşti, de ispite ne i1băveşti,de mulţimea păcatelor ne libere1i.

ar noi, pentru acestea, %ţi mulţumim,şi propovăduim darurile tale,nu ascundem facerile tale de bine,cântăm cu mare 2las minunile tale,

purtarea ta de 2ri3ă o slăvim, pronia o mărim,

crotirea ta o lăudăm, milostivirea o slăvim.Aducându-ne aminte de toate câte ni le-ai făcut,de darurile tale cele marişi de câte prime3dii ne-am i1băvit prin tine,ca o datorie această cântare de mulţumire %ţi aducem,deşi atât de nevrednică faţă de facerile tale de bine.Ce ar putea fi, cu adevărat, vrednic de acesteaGCu toate acestea, cute1ând noi, te ru2ăm să te %nduri,să te milostiveşti asupra robilor tăişi să fii solitoare către *umne1eul nostru,Care din tine S-a născut,ca să slăvim sfântul ;ui nume,al atălui şi al 0iului şi al Sfântului *u+,acum şi pururea şi %n veci.

'e1i, o, 6reasfântă Stăpână, Născătoare de *umne1eu,cu câte rele ne cuprinde pe noişi ne ţine vicleanul şi prea răul drac.

ată, la patimi prea multe şi nepovestitene %ndeamnă şi ne %mpin2e pe noi.*eci scoală-te şi să nu ne lepe1i până %n sfârşit.

6entru ce %ţi %ntorci faţa ta şi uiţi sărăcia noastrăGrisipeşte pândirile celui rău şi viclean,ucide pe cei ce ne luptă pe noi.

Cu mi3locirea ta, %ncetea1ă ur2ia lui *umne1eu,

ridicată asupră-mi pentru multele mele 2reşeli.Ca, după ce vei adău2a şi pe aceastala multele tale faceri de bine,să slăvim prea sfântul numeal 0iului tău şi *umne1eului nostru,



%mpreună cu cel al Celui fără de %nceput al ;ui 6ărinte,şi cu al 6reasfântului şi bunuluişi de viaţă făcătorului *u+,%mpreună fără de %nceput şi *umne1eu.

Stăpână, Născătoare de *umne1eu,Ceea ce ai născut pe Mântuitorul 9ristos,

*umne1eul nostru,spre tine %mi pun toată năde3dea meaşi pe tine mă bi1ui, ceea ce eşti mai %naltădecât toate 6uterile cereşti.

1ăzeşte-mă! 1reacurată! cu dumnezeiescul tău dar!ocârmuieşte-mi ia&a! poă&uieşte-ocătre sfânta oia 7iului tău şi Dumnezeului nostru'

Dăruieşte-mi lăsarea reşelilor'

fii mie scăpare! acoperământ şi spri"in!du-mă de mână! pornindu-mă la ia&a cea eşnică'

Bi %n ceasul morţii, Stăpână, să nu mă părăseşti,ci 2răbeşte spre a3utorul meuşi din amara tiranie a dracilor răpeşte-mă,că pe lân2ă voire ai şi putere,ca o Maică bună a lui 9ristos, *umne1eul nostru.Sin2ură Stăpână, Născătoare de *umne1eu,eşti prea %naltă peste tot pământul.Bi noi pe tine, Mireasă dumne1eiască,cu credinţă te binecuvântăm,cu dorire te cinstim şi cu frică ţie ne %nc+inăm.

6e tine de-a pururea te mărim şi cu cinste te fericim,Că tu eşti cinste a cinstirilor şi laudă a laudelor şi %nălţime a %nălţimilor.

Ci, , Stăpână, mân2âierea mea de la *umne1eu,rouă şi răcorire a arşiţii din mine,

picătura de *umne1eu i1vorâtoarea inimii mele celei uscate,făclia cea prea strălucită a sufletului meu celui %ntunecat,

povăţuirea nedumeririi mele, bo2ăţia sărăciei mele,tămăduirea nevindecatelor mele răni,şter2erea lacrimilor,%ncetarea suspinelor, prefacerea prime3diilor,

=şurarea c+inurilor, de1le2area le2ăturilor mele,năde3dea mântuirii mele, au1i ru2ăciunile mele,milostiveşte-te spre suspinurile mele,

primeşte tân2uirile mele.



Milostiveşte-te spre mineca o maică a ubitorului de oameni *umne1eu.Caută şi pleacă-te spre ru2ăciunea mea.%mplineşte dorirea mea cea %nsetatăşi %mpreunea1ă-mă cu cei de un neam şi %mpreună robi,%n pământul celor blân1i, %n corturile drepţilor,%n ceata sfinţilor,

şi %nvredniceşte-mă pe mine,ocrotitoarea tuturor şi bucuria tuturor,şi dulceaţa de care nu te mai saturi,ca %mpreună cu ei să mă veselesc.Acestea mă ro2 ţie,%ntru bucuria aceea cu adevărat netâlcuită,a lui *umne1eu şi a %mpăratului născut din tine.

Mă ro2 pentru a intra %n cămara de mire cea netâlcuită,

şi %ntru desfătarea cea ne%ncetată şi fără de saţiu,şi %ntru ne%nserata şi nemăr2inita ;ui %mpărăţie.

Aşa, Stăpâna mea, aşa, scăparea mea,viaţa şi spri3inul, arma şi lauda,năde3dea şi tăria,dă-mi ca %mpreună cu sfinţii să mă %ndulcescde nepovestitele şi necuprinsele daruri ale 0iului tău,%ntru petrecerea cea cerească.

Căci ai Stăpână, ştiu că ai, puterea %mpreună aler2ătoare cu voirea,ca o Maică a Celui 6rea%nalt.6entru aceasta %ndră1nesc.*eci să nu rămân lipsit *oamnă preacurată,%n aşteptarea mea.

Ci, Mireasă dumne1eiască,ceea ce ai născut mai presus de cuvânt,

să dobândesc Aşteptarea tuturor, pe *omnul nostru isus 9ristos,adevăratul *umne1eu şi stăpânul nostru,Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi %nc+inăciunea,%mpreună cu Cel fără de %nceput al ;ui 6ărinte,şi cu 6reasfântul şi bunulşi de viaţă făcătorul ;ui *u+,acum şi pururea şi %n vecii vecilor.Amin..



ug#$iunea a noua $#tre ,reasfânta /#s$#toare de 4umne!eu

0ecioară Stăpână, 6reacurată de *umne1eu Născătoare,*oamna mea cea cu totul slăvită,

cea cu totul prea bună,cea mai %naltă decât Cerurile,cea mai prea curată decât strălucirile,decât ra1ele, decât sclipirile soarelui,cea mai cinstită decât +eruvimii,şi, cu neasemănare, mai pro slăvitădecât toate oştile cele cereşti,fala Apostolilor, propovăduirea Mucenicilor,

bucuria Cuvioşilor, strălucirea 6ustnicilor,

cădelniţă de aur, sfeşnic de lumină purtător,năstrapa care ai purtat Mana cea cerească,adsevărata ladă a ;e2ământului,le2ea cea prea dumne1eiască.

, u2ule cel cu totul nears,locul cel desfătat,toia2ul lui Aaron care a odrăslit.Că toia2 te-ai arătat cu adevărat,şi floare ai pe 0iul tău,9ristos adevăratul *umne1eul nostrum,*umne1eul şi 0ăcătorul meu.u pe *umne1eu Cuvântul după trup ;-ai născut.mai %nainte de naştere fecioară fiind,



şi după naştere 0ecioară râmânând.

6rin tine ne-am %mpăcat cu 0iul tău,9ristos *umne1eul nostru.

u eşti a3utătoarea păcătoşilor şi acelor fără de a3utor.u eşti liman al celor sunt viscoliţi.

u eşti mân2âierea lumii.tu eşti spri3inirea sărmanilor şi i1băvirea robiţilor.u eşti %ntărirea mona+ilor şi năde3dea mirenilor.u eşti răbdarea văduvelor,spr3inul şi acoperământul lor.u eşti lauda fecioarelor, cununa şi veselia lor.*oamnă, cinstită Stăpână, >mpărăteasă *oamnă,sub aripile tale acoperă-mă pe mine

pă1eşte-mă ca să nu se laude asupra mea satana,

uci2aşul de oameni,şi să nu se %nalţe asupră-mi pân2ăritul meu vră3maş.

Că tu, 6reacurată, eşti limanul meu,a3utătoare şi ocrotitoareşi altă scăpare afară de tine nu cunosc, Stăpână.

5ou-te pe tine! Stăpână cu multe lacrimi! pentru păcatele cele multe ce le-am lucrat să nu mă lepede 7iul tău cel prea dulce! 7ăcătorul şi >iditorul meu'.i î&i cer ca să faci să in întru 3ristos!

şi să intru în cur&ile acelea ale sfin&ilorunde nu sunt lacrimi! nici necazuri!nici scâr%ă! nici moarte!nici muncă! nici strâmtoareci numai %ucurie nesfârşită! desfătare a drep&ilor!

şi eselie neîncetată! ia&ă care nu are sfârşit!răsfă&are şi %ucurie! slaă şi strălucire'

=mple-mi 2ura de darul %ndulcirii tale,mişcă limba mea şi bu1ele mele,spre a te lăuda pe tine cu suflet bucurosşi cu inima osârdnică,spre a cânta versurile de laudă %n2erească,aceea pe care Favriil a stri2at-ocătre tine, Maică 0ecioară.

>nvredniceşte-mă pe mine robul tău, 0ecioarăsă mă i1băvesc de patimi şi de tot păcatul.isipeşte-mi tot 2ândul rău,care de la diavolul, adeseori, năpădeşte asupră-mi,ca să prăpăstuiască prea ticălosul meu suflet



%n tartarul iadului.1băveşte-mă 6reasfânta mea din cursele lui.

Dă-mi frică de Dumnezeu! 7ecioară!draoste şi oire cuiincioasă fa&ă de Dumnezeu!ia&ă cură&ită! draostea cea către Domnul!împreună şi către aproapele!

ră%dare! smerenie! înfrânare! a"unare!lacrimi de umilin&ă cură&itoare!aducere aminte de înfricoşate c$inuri

şi întoarcerea din răută&ile pe care le-am făcut eu! ticălosul'

*in voire, precum ştii, Maică 0ecioară,nu %mi este mie năde3dea de mântuire.Mi-am stricat şi mi-am netrebnicit

sufletul şi trupul meu.*in vârstă fra2edă m-am făcut eu, ticălosul,vas pân2ărit, netrebnic, stricat,Cu totul am urmat lui veliar eu, ticălosul,cu 2ândurile şi cu lucrurileşi cu faptele cele necuvioase.

6ână acum, o 0ecioară,cel urâcios mă tra2e la voile lui.'ai mie, ticălosului,mereu mă pândeşte prea răul şi vicleanul,şi-mi trimite 2ânduri voitoare şi săvârşitoare de rău,

pe care nu pot să le sufăr.

bicei rău am deprins, al păcatului,şi de abia voiesc, cumva, a mă deştepta.?urăminte %nfricoşate şi fă2ăduinţe fac eu, ticălosul,din toată inima, %naintea 0iului şi *umne1eului tău.@ic8 Dartă-mi, Stăpâne, păcateleHD

şi mă fă2ăduiesc şi pun %nceput bun,să nu mai 2reşesc ţie, de-acum., %ndelun2ă răbdarea a,*ătătorule de viaţă, 9ristoase al meuH

, cum suferă, Stăpână, induratul 0iul tău,vă1ându-mi nebă2area de seamăşi 3urămintele cele strâmbe,minciuna cea fără de măsură, pe care o am eu, leneşulH

Că %ndată după ce am pus %nceput şi m-am fă2ăduit,vai mie, pentru netemerea şi nebă2area mea de seamă,iarăşi m-am abătut şi cu cele mai relemă %ntin1 eu, %ntinatul şi mincinosul.Bi precum câinele, dacă se satură peste măsură, varsă



şi către a sa vărsătură iarăşi se %ntoarce şi alear2ă,aşa şi eu mer2 şi mă %ntorc la cele dinapoi,nicidecum %ntru simţire venindu-mi eu, prea ticălosul.%ncă şi %ntru de1nădă3duirede multe ori velitarul mă aruncă pe mine,6reasfânta mea,*e aceea, a3ută-mi, să nu mă laşi, Stăpână,

Să nu fac bucurie celui rău, 6reacurată,ci răpeşte-mă din mâinile vicleanului, meşter amă2itor.

ob al 0iului tău fă-mă, 0ecioară,şi iarăşi vas de bună treabă al 6reasfântului *u+,Celui ce te-a umbrit pe tine%n vremile cele mai de pe urmă.Bi mântuieşte-mă, 6rea lăudată,

precum voieşti şi precum ştii,

şi dă-mi ca să te slăvesc şi să 1ic din inimă87ucură-te, cântarea +eruvimilor şi lauda ar+an2+elilor.7ucură-te, pacea şi bucuria neamului omenesc.7ucură-te, raiule al desfătării.7ucură-te, pomul vieţii.7ucură-te, 1idul credincioşilor,limanul celor ce sunt %n prime3die.7ucură-te, c+emarea lui Adam.7ucură-te, i1băvirea Evei.7ucură-te, i1vorul darului şi al nemuririi,7ucură-te, i1vor pecetluit al Sfântului *u+.7ucură-te, biserică prea dumne1eiască.7ucură-te, scaunul *omnului.7ucură-te, Curată, care ai 1drobit capul balaurului,%ncepătorul răutăţii şi le2at, %n adânc l-ai aruncat.7ucură-te, scăparea celor necă3iţi şi %mpilaţi.7ucură-te, i1băvirea blestemului,

prin care bucurie lumii te-ai arătat,0ecioară prea fără pri+ană, prin naştere ta.

7ucură-te, Maica lui 9ristos,0iul *umne1eului Celui viu,Căruia se cuvine slava, cinstea, %nc+inăciunea şi lauda,acum şi pururea şi %n vecii vecilor.Amin.



ug#$iunea a !e$ea $#tre ,reasfânta /#s$#toare de 4umne!eu

0ecioară Stăpână, Născătoare de *umne1eu,care pe *umne1eu Cuvântuldupă trup ;-ai născut lumii, ştiu cu adevărat,că nu este cu cuviinţă, nici după vrednicie,ca eu, cel prea desfrânat, să privesc icoana tacurată şi pururea 0ecioară,cea care şi trupul şi sufletul le ai curate şi ne%ntinate.



Cu dreptate este ca eu cel atât de prea desfrânatsă fiu urât şi lepădat de la bunătatea ta.6entru aceasta *umne1eu,

pe Care tu ;-ai născut, S-a făcut om,ca să c+emi pe cei păcătoşi la pocăinţă.

6rimeşte mărturisirea mea aceasta, de acum,a 2reşalelor mele multe şi 2rele,şi o du la =nul-Născut 0iul tău şi *umne1eu,şi fă o ru2ăciune, ca să fie milostivspre ticălosul, vrednicul de 3ale sufletul meu.

Că pentru mulţimea fărădele2ilor melesunt oprit a căuta către *ânsulşi a-mi cere iertare.

Bi pentru acesta te pun pe tine%nainte-solitoare şi mi3locitoare,Că de multe şi mari daruri %ndulcindu-măde la *umne1u, @iditorul meu,şi uitând de ele toate eu, ticălosul şi nemulţumitorul,după cuviinţa pe care am arătat-o,m-am alăturat dobitoacelor celor fără de minte,şi m-am asemănat lor.

Sărac fiind de bunătăţi şi bo2at de patimi,de ruşine plin, de dumne1eiasca %ndră1neală lipsit,de *umne1eu osândit,de %n2eri plâns, de draci bat3ocorit,de cunoştinţă mustrat, de faptele cele rele ruşinat,mai %nainte de moarte, mort fiind,mai %nainte de 3udecată, osândit,mai %nainte de c+inurile nesfârşite, c+inuit,de1năde3dea mă cuprinde.

6entru aceea, ca la sin2urul spri3in prea fierbinte,către tine scap, Stăpână Născătoare de *umne1eu,eu, cel ce-s dator Cu o mie de talanţi,eu, cel ce am c+eltuit părinteasca avuţiecu desfrânatele,eu, cel ce am desfrânat mai mult decât Manase,eu, cel ce mai mult decât bo2atulm-am făcut nemilostiv,eu, robul cel %ndrăcit cu 2âtle3ul,

eu, %ncăperea 2ândurilor celor rele,eu, tre1orierul cuvintelor celor urâte şi %ntinate,eu, cel de toată necurăţia plin,eu, cel de toată lucrarea cea bună străin.



Miluieşte smerenia mea, 6reane%ntinată,%ndură-te spre neputinţa mea, 6reacurată,căci mare %ndră1neală aicătre Cel ce s-a născut dintru tine ca nimeni altul,toate le poţi ca o Maică a lui *umne1eu,ca cea care eşti mai %naltă decât toate 1idirile,nimic nu-ţi este ţie cu neputinţă, de vei voi,

Numai să nu treci cu vederea lacrimile mele,nici să urăşti suspinele mele,să nu lepe1i durerea inimii mele,să nu ruşine1i aşteptarea mea.Ci cu ru2ăciunile tale cele de Maicăsilind nesilită milostivirea

bunului tău 0iu şi *umne1eu,%nvredniceşte-mă pe mine,ticălosul şi nevrednicul robul tău,

ca frumuseţea dintâi şi de demult a sufletului meu,iarăşi să o dobândesc,2ro1ăvia pătimirilor să o lepăd,să mă slobo1esc de păcate,să mă fac rob dreptăţii,să mă de1brac de %ntinăciunea de1mierdării trupeşti,să mă %mbrac cu sfinţenia curăţiei sufleteşti,să mor lumii şi să vie1 faptei bune.

Când călătoresc, %mpreună cu mine să călătoreşti.Când %not %n mare, %mpreună cu mine să %noţi.Când mă luptă pe mine dracii,totdeauna tu să-i biruieşti.Când prive2+e1, să mă %ntăreşti.Când dorm, să mă pă1eşti.Când mă necă3esc, să mă mân2âi.Când mă %mpuţine1 cu sufletul, să mă %mbărbăte1i.Când sunt slab, să mă %ntăreşti.Când sunt nedreptăţit, să mă i1băveşti.

Când sunt clevetit, să mă de1vinovăţeşti.Când sunt %n prime3die de moarte,de2rab să mă %ntâmpini,şi %nfricoşător vră3maşilor celor vă1uţi şi nevă1uţi,totdeauna pe mine să mă arăţi,ca să cunoască toţi dracii,care cu nedreptate mă tiranisesc,al cui rob sunt eu.

6reasfântă Stăpâna mea, Născătoare de *umne1eu,au1i această prea ticăloasă a mea ru2ăciune,şi să nu mă ruşine1i pe mine %n aşteptarea mea,năde3dea tuturor mar2inilor pământului.0ierberea trupului meu stin2e-o,



viforul cel prea sălbatic ce se ridică %n sufletul meu,din mânia cea fără de vreme, %mblân1eşte-I,%n2âmfarea şi trufia tinereţilor mele celor deşarte,din mintea mea pierde-le.

Nălucirile cele de noapte ale du+urilor releşi asupririle cele din fiecare 1iale cu2etelor celor necurate,

din inima mea %mpuţinea1ă-le.

*eprinde-mi limba mea să 2răiască cele folositoare,%nvaţă oc+ii mei să vadă drept %ndreptarea faptei bune,

picioarele mele fă-le să aler2e fără de %mpiedicare pe calea cea fericită a poruncilor lui *umne1eu.

Mâinile mele 2ăteşte-le să se sfinţeascăşi cu vrednicie să se ridice către Cel 6rea%nalt.

Curăţeşte-mi 2ura, cu %ndră1neală să c+em ată pe *umne1eu Cei %nfricoşat şi preasfânt.

*esc+ide-mi urec+ile, ca să aud simţitor şi 2ânditor,şi să primesc cuvintele Sfintelor Scripturi,cele mai dulci decât mierea şi decât fa2urul,şi să le %mplinesc, %ntărit fiind de tine.

*ă-mi vreme de pocăinţă şi 2ând de %ntoarcere.*e moartea cea 2rabnică, liberea1ă-mă,*e ştiinţa ce mă osândeşte, i1băveşte-mă,Stai lân2ă mine când veni-va sfârşitul,%n vremea despărţirii smeritului meu sufletde ticălosul acesta de trup,acel nesuferit c+in, micşorându-I,durerea aceea ne2răită, uşurând-o,strâmtoarea aceea nemân2âiată mân2âind-o,de %ntunecatele c+ipuri ale dracilor i1băvindu-mă,

din darea de seamă cea prea amară a vameşilor vă1du+uluişi de la stăpânitorii %ntunericului, scoţându-mă,

paloşele păcatelor mele celor multe, frân2ându-le,lui *umne1eu, iubit făcându-măfericitei stării ;ui celei de-a dreaptala %nfricoşatul *ivan, %nvrednicindu-mă,de c+inurile cele veşnice şi nesuferite, i1băvindu-mă,

bunătăţilor celor veşnice,nestricăcios moştenitor făcându-mă.

Această mărturisire o aduc ţie,Stăpână Născătoare de *umne1eu,lumina oc+ilor mei %ntunecaţi,mân2âierea sufletului meu,



năde3dea şi mântuirea mea, cea după *umne1eu.Cu blândeţe şi cu milostivire primeşte-o,curăţeşte-mă de %ntinăciunea trupului şi a du+ului,%nvredniceşte-mă, %n veacul acesta de acum,fără de osândă să mă %mpărtăşesccu preacuratul rup şi Sân2eal 0iului şi *umne1eului tău,

iar %n veacul ce va să fie,de dulceaţa Cinei celei Cereşti,de desfătarea aiului, de %mpărăţia lui *umne1eu,unde este sălăşluirea tuturor celor ce se veselesc,*obândind bunătăţile acestea,să slăvesc %n veacul veacului

Numele cel plin de cuviinţăal 0iului şi *umne1eului tău,%mpreună cu al Celui fără de %nceput al ;ui 6ărinte,

şi cu al 6reasfântului şi 7unuluişi de viaţă făcătorului *u+ului ;ui,acum şi pururea şi %n vecii vecilor.Amin.

ug#$iunea a unsre!e$ea $#tre ,reasfânta /#s$#toare de 4umne!eu



0ecioară Stăpână, Născătoare de *umne1eu,care pe Cuvântul Cel =nul-Născut al lui *umne1eu,

pe 0ăcătorul şi Stăpânul a toată 1idireacea vă1ută şi 2ândită,

pe =nul in reime *umne1eu, *umne1eu şi m,mai presus de fire şi de cuvânt ;-ai născut,sălăşluirea dumne1eirii, %ncăperea a toată sfinţenia,intru care a locuit trupeşte toată plinirea dumne1eirii,

cu bunăvoinţa lui *umne1eu, atălşi cu lucrarea Sfântului *u+,cea care eşti mai %naltă şi mai covârşitoaredecât toată 1idirea, fără asemănare %ncununatăcu %mpărătească şi de *umne1eu %ncuviinţată vrednicie,slava şi desfătarea şi 4veselia cea ne2răită a %n2erilor,cununa %mpărătească a Apostolilor şi a 6roorocilor,

bărbăţia cea mai presus de fire a mucenicilor, pricina nevoinţelor lor şi a biruinţei lor,

şi a %ncununărilor pentru lupte,şi a răsplăţilor lor celor veşnice,datorate cu cuviinţă lui *umne1eu,cinstea şi slava cea mai presus de cinste a Cuvioşilor,

povăţuitoarea cea nerătăcită a liniştii, %nvăţătoare,uşa descoperirilor şi a tainelor celor du+ovniceşti,i1vorul luminii, poarta vieţii celei veşnice,râul nedeşertat al milei, marea cea nesfârşităa tuturor dumne1eieştilor daruri şi minuni,de tine avem trebuinţă şi pe tine te ru2ăm,Maică cea prea milostivăa Stăpânului Celui iubitor de oameni,milostiveşte-te spre noi, smeriţii şi nevrednicii robii tăiH



Caută cu milostivire spre robirea şi smerenia noastrăH'indecă 1drobiturile sufletelor şi ale trupurilor noastreH6e vră3maşii cei vă1uţi şi nevă1uţi risipeşte-iHurn de tărie, armă de ră1boi, tabără tare,şi voievod şi %nainte-luptător nebiruit,fă-te nouă nevrednicilor, %n faţa vră3maşilor noştri.

Arată spre noi, astă1i, milele taleşi minunile cele de demult.Arată vră3maşilor noştri celor fărădele2ecă sin2urul %mpărat şi Stăpân este 0iul tău şi *umne1eu,şi tu Născătaore de *umne1eu,cea care pe adevăratul *umne1eu, după trup ;-ai născut,cu adevărat toate le poţi şi ai putere să lucre1itoate câte le voieşti, %n cer şi pe pământ.

*ăruieşte, Stăpână, tuturor,cererile cele spre folos fiecăruia8celor bolnavi sănătate,celor de pe mare, alinare şi ocârmuire,cu cei ce călătoresc, %mpreună călătoreşte şi %i pă1eşte.

6e cei robiţi, de amara robie i1băveşte-i.6e cei scârbiţi mân2âie-i.Sărăcia şi orice altă necă3ire trupească uşurea1-o.6e toţi %i i1băveşte de bolile şi patimile cele sufleteşti,cu ocrotirea şi cu mi3locirile tale cele nevă1ute.

6entru ca bine şi fără de poticniresăvârşind calea vieţii acesteia vremelnice,

bunătăţile cele veşnice, prin tine,%n >mpărăţia Cerurilor să le dobândim.

6e credincioşii %mpăraţii noştri,cei cinstiţi cu %nfricoşatul nume

al =nuia-Născut, 0iului tău,cei care la darul şi ocrotirea ta nădă3duiescşi %n toate te pun %nainte, mi3locitoare şi apărătoare,%ntăreşte-i asupra vră3maşilor care năvălesc asupră-le nevă1ut.isipeşte norul mâ+nirii pus asupra sufletelor lor,ăpeşte durerea sufletului lor,dă-le strălucită inimă bună şi veselie,aşea1ă-le lor paşnică şi ne%mpărec+iată

stăpânirea şi %mpărăţia.

1băveşte Stăpână, cu solirile tale,turma aceasta, care mai ales, ţie-ţi este afierosită,şi toată cetatea şi laturile ei,



de foamete, de cutremur, de potop,de foc, de sabie, de năvălirea celor de altă seminţieşi de ră1boiul cel dintre noi.

Bi toată ur2ia,care cu dreptate este pornită asupra noastră,%ntoarce-o, cu bună voirea şi cu darul

unuia-Născut 0iului şi *umne1eului tău,Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi %nc+inăciunea,%mpreună cu Cel fără de %nceput al ;ui 6ărinte,şi cu Cel veşnic şi de viaţă făcător *u+ul ;ui,acum şi pururea şi %n vecii vecilor.Amin.



Cele şate lânsuri ale Sfântului Efrem Sirul



u2ăciuni pe care le rostesc cei ce vor să-şi sc+imbe voia lor cea plecată către patimi şide1mierdări.

Index

,lânsul de 6uni seara"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&,lânsul de ar*i seara"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""%,lânsul de ier$uri seara""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""9,lânsul de 8oi seara""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&3,lânsul de ineri seara""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&7,lânsul de Sâm#t# seara"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""".,lânsul de 4umini$# seara""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""3

,lânsul de 6uni seara

6rimeşte ru2ăciunea 2urii mele celei %ntinate şi necurate, Stăpâne al tuturor, iubitorule de oameni,isuse 9ristoase şi să nu te %n2reţoşe1i de mine ca de unul ce sunt nevrednic şi nepriceput. Nicisufletul meu, care de iad se apropie, nu-l 3udeca nevrednic de mân2âierea a. Caută-mă pe mineca pe oaia cea pierdută, căci m-am făcut pustiu de a mă %ndrepta către toată osârdia şi tot 2ândulcel bun. Căci, după ce m-am orbit cu dulceţile şi cu de1mierdările, am %ntunecat sufletul meu şide beţia patimilor este %nne2rită inima mea.

Mărturisesc ie *oamne, Mântuitorul lumii, toată amărăciunea, răutatea şi dobitocia mea. 'oispune, iarăşi, din inimă, toată bunătatea şi veselia a pe care u, *oamne, din nemăr2inită iubirele-ai revărsat peste mine. *in pricina mea e-am %ntărâtat, *oamne: m-am arătat fără osârdie



către facerea de bine, m-am 2ândit des la rău şi lesne am săvârşit tot păcatul. ar u, Stăpâne, aitrecut cu vederea toată răutatea mea din pricina nemăr2initei %ntinderi a indurării ale, 0iule al lui*umne1eu. Capul meu se %nalţă prin darul ău, Stăpâne, dar se smereşte iarăşi pentru păcatelemele. Mă tra2e pe mine, iarăşi, darul ău către viaţă, iar eu, mai vârtos, către moarte cu stăruinţămă duc.

, cât de cumplită e obişnuinţa patimilorH Cum lea2ă mintea cu le2ături de nede1le2atH Bi eu,

păcătosul, mă le2 cu ele de buna mea voie. Bi %ncă mă şi bucur când mă văd le2at. Cufundat sunt%n adânc8 şi-n fiecare 1i mă bucur de lanţurile vră3maşului şi mă %ndulcesc %ntr-%nsele. Ne lea2ă cule2ături pe care nu vrem să le vedem şi de-a pururi ne %ntinde curse, %n care mă prind. 6entru căel %nsuşi cunoaşte cu2etul şi pornirea. Bi fiindcă este mai tare, %ntr-o clipită mă lea2ă.

Acesta este plânsul, aceasta este tân2uirea, pentru că mă ferec eu sin2ur, ca şi cu nişte obe1i, cuvoile mele. Căci putând să 1drobesc le2ăturile %ntr-o clipită de oc+i şi să mă fac slobod de toatecursele, nu vreau s-o fac. Mă las biruit de trândăvie şi de obişnuinţa patimilor. Cu voia mă supunlor. Acest lucru, de ruşine plin,este mai 2reu de plâns. 6entru că mer2 cu voile mele la vră3maşul

meu şi el %mi lea2ă sufletul şi mă omoară %n patimi, bucurându-se. Bi putând să sfarm le2ăturile,iată că nu poftescH Este oare altă ruşine mai cumplită decât aceasta a meaG , nuH

Nimic nu este mai de ruşine decât ca cineva să facă voile vră3maşului sufletului săuH Bi aşa,aflându-mă eu, ticălosul şi cunoscând le2ăturile mele, le ascund din falsă evlavie. ar cu2etul meumă mustră şi mă omoară %n adâncul sufletului8 Dpentru ce nu te tre1eşti ticălosuleGD. are nu ştiică lân2ă uşă este %nfricoşata 1i a 3udecăţiiG Scoală-te ca un puternicH upe-ţi le2ăturileH >n tineeste puterea de1le2ării ca şi puterea le2ării.

Aşa mă mustră pururea, %n adâncul sufletului, sfânta ştiinţă. Bi eu nu vreau să mă i1băvesc dinle2ăturile curselor. Mă tân2uiesc şi suspin %n fiecare 1i şi iarăşi %n c+ip 1ilnic mă descopăr le2at.'rednic de 3ale şi ticălos sunt eu, nesporit %n lucrul cel bun al vieţii mele, fiindcă nu mă tem decursele morţii.rupul %mi este %mbrăcat cu c+ip de cucernicie, de oc+ii privitorilor mei, dar sufletul %mi esteferecat, ca %n nişte obe1i, de 2ânduri necuvioase. 6e dinafară mă fac cucernic cu multă sâr2uinţădar %năuntru sunt urâciune %n faţa lui *umne1eu. >mi %ndulcesc 2raiul cu oamenii, căutând să par

bun, %n timp ce sunt amar şi rău cu voirea.

Bi ce oare voi face %n 1iua cunoştinţeiG Atunci când 3udecătorul *umne1eu va da pe faţă totul

%naintea 3udecăţiiG H Ce mare frică ticăloşeşte inima mea, fiindcă mă strân2 eu %nsumi %n lanţulnemăr2initelor fărădele2iH

Eu %nsumi ştiu că acolo mă voi munci dacă nu voi %mblân1i aici, cu lacrimi, pe ?udecătorul.6entru aceasta, mă ro2 să nu >ţi %ncui indurările, Stăpâne, intru ur2ie: că u >nsuţi aştepţi%ntoarcerea mea, pentru că nu voieşti să ve1i pe cineva ar1ând, ci voieşti ca toţi oamenii să semântuiască %n viaţa cea veşnică. >ndră1nesc deci, la %ndurările ale, -oamne !isuse 5ristoase,iul lui -umne*eu, cad înaintea "a, ruându$mă. 6aută spre mine şi mă miluieşte= coate dintemniţa ărădeleilor suletul meu=

Străluceşte-mi %n minte ra1a de lumină, mai %nainte de a ne duce la 3udecata ce va să-mi fie%nfricoşată. 0rică mare mă apucă pe mine, ticălosul şi %nverşunatul. Cum mă duc eu acolo, cutotul 2ol de fapte buneH 0rică şi cutremur mă cuprinde, *oamne, când mă văd pe mine fără deosârdie spre bunătate. Bi cu 2ânduri potrivnice mă 1vârcolesc %ntr-una, plecându-mi dracilor, care



cu de1mierdările patimilor, spre pier1are pururea mă amă2esc. Mă asemăn prea bine ne2ustoruluitrândav şi leneş, care %n fiecare 1i, %şi pă2ubeşte capitalul cu câşti2ul.

%a el şi eu ticălosul, mă păubesc *ilnic de bunătăţile mele cele cereşti întru multe în#ăluiri,care mă tra spre rău, căci simt în mine cum, în iecare ceas, eu mă ur sinur. Şi #rând, măalu întru acelea pe care le urăsc. >ă înspăimânt eu însumi de #oirea mea, care în multec&ipuri, se aruncă întru neca*uri în pricina că păcătuiesc. Şi mă înspăimânt iarăşi de

pocăinţa mea, care nu are temelie tare pe stânca cea i*bă#itoare care mă poate mântui.

, cum nu mă lasă %n pace vră3maşul sufletuluiH Cum pune %n fiecare 1i temelia 1idirii pe care,cu mâinile mele, iarăşi o risipescH N-am pus %nceput bun pocăinţei sufletului. Sunt un rob altrândăviei. Cu %nsăşi voia mea şi cu multă osârdie slu3esc vră3maşului. , cine va da capului meuapa cea fără de nume care să-l speleG Bi cine oc+ilor mei i1voare de lacrimi cu care să plân2totdeauna către %nduratul *umne1euG Să cer dar de la el să trimită +ar mie, păcătosului şi să măscape de marea cea %nnebunită, care cu valurile păcatului, %nviforea1ă necontenit inima mea.Căci voile mele au biruit ca nişte răni care nicidecum nu primesc doctorii de vindecare. 0emeia

cea păcătoasă, %nţeleaptă s-a arătat fiindcă s-a temut şi s-a sâr2uit, şi-a urât lucrurile păcatuluiaducându-şi aminte de ruşinea cea veşnică ce va să fie şi de c+inuirea cea nesuferită a munciiiadului.

ar eu, pentru patimile păcatului %n fiecare 1i ru2ându-mă, nu mă %ndepărte1 de dânsele, ci rămânde-a pururea nebun, %ntru obiceiul cel rău. pre năde/dea de pocăinţă îmi este aşteptarea,

urându$mă cu deşarta$i ăăduinţă şi *icând+ mă pocăiesc, în #reme ce eu niciodată nu mă pocăiesc cu ade#ărat. >ă pocăiesc numai cu raiul în timp ce cu lucrurile, mult stau în urmăde ade#ărata pocăinţă. -eci îmi uit irea, ăcând cunoştinţă cu răul şi întărâtând pe -omnul,neîntrerupt păcătuiesc. !*#or de pocăinţă nu am alat căci cu întărire am ăcut păcatul şi nu

ără de #oie am păcătuit. Bi uda, vân1ătorul, loc de pocăinţă nu a aflat, căci cu *omnul fiind, a păcătuit şi ştia ceea ce făcea, fiindcă avea cunoştinţa *omnului.

*eci pentru păcatele noastre, %ntru cunoştinţă făcute, ce voi aştepta eu, ticălosulG Bi dacă cel cenumai 2ândeşte răul %ntocmai e cu cel ce-a lucrat, apoi eu ce răspuns voi da pentru nenumăratelemulţimi ale fărădele2ilor meleG 9am, 2ândind râsul tatălui său, lepădat a fost. Cei ce s-au unit, %ncar de foc s-au %n2+iţit nimic 1icând sau făcând. Bi cei din vremea lui lie, asemenea au pătimit.Bi Saul cu 2ândurile slu3irii de idoli numai %nvoindu-se, s-a lepădat de *umne1eu. Bi Aristotel,numai sfătuind pentru păcat, a murit. Bi fiii lui Aron, 2reşind, s-au sfârşit. Bi Anania şi Safira, cu

nebă2are de seamă petrecând, vreme de pocăinţă n-au aflat. *ar eu cel ce fac %ntru cunoştinţăfapta mea, privesc la %nvoirea mea şi 1ic că aştept cu credinţă +otărârea dreptăţii ce mi se cuvine.

entru ce mă las amăit de c&ipul smereniei mele când eu sunt eu totul străin de aptele celebune şi cele potri#nice ac înaintea lui -umne*euD 0ariseii au suferit mustrare atunci cândMântuitorul 9ristos le arăta pe faţă minciuna portului şi-a c+ipului lorH !ar eu adesea mă

plictisesc de mustrările cuetului şi caut să mi$l adorm spre a scăpa de ele. 4tunci amar esteade#ărul celor ce caută să$l ascundă. 6i eu #in acum, -oamne, să$mi descopăr c&ipul şi se #or arăta #iermii şi #oi de*#eli aţa şi oc&ii şi #or #edea cei de aţă ăţărnicia mormântului şi

minciuna aptei mele se #a descoperi şi #or pri#i toţi aţa mea de ariseu. 6ăci c&iar aici, înlume, ea se ace #ă*ută, nu numai dincolo în #eşnicie, unde o #a arde ocul.

inde-i mână de a3utor celui ce se tăvăleşte *oamneH Căci voind a mă scula nu pot, pentru căsarcina păcatelor mele s-a %n2reunat peste măsură şi obiceiul cel rău mă opreşte, le2ându-mă.



'ăd şi ca %ntr-o ne2ură umblu şi %ntru mult %ntuneric mişc mâna mea şi ca un slăbăno2 sunt. Mise pare că sunt sâr2uitor şi iată că mă plictisesc curând.Mă ro2 să mă i1băvesc şi cu toate că postesc, văd că sunt %mpiedicat de du+ vră3maş. 'reau să mă

bla2oslovesc mult, dar cu inima nu-; iubesc pe *umne1eu.Cum voi %ndră1ni să cer iertare pentru păcatele mele, când petrecerea de mai %nainte eu nu o uitsau cum mă voi de1brăca de omul cel vec+i, care se strică, când poftele amă2irii celei vec+i numă leapădă G

>iluieşte$mă, -umne*eule, după mare mila "a şi după indurările "ale ştere ărădeleilemele. Lura mea netrebnică striă către "ine, tăpâne şi inima mea necurată şi suletul meuîntru păcate întinat. 4u*i$mă pentru bunătatea "a, şi ruăciunea mea nu o lepăda. 6ăci nulepe*i ruăciunea mea, ci a celor ce nu se pocăiesc întru ade#ăr. -ar pocăinţa mea, -oamne,nu este curată= @n ceas mă pocăiesc şi două "e întărât. ;ntăreşte suletul meu pe piatra

pocăinţei. %uminea*ă, cu darul "ău, întunericul din mine.

6leacă-e, bunule *umne1eu, către plânsul inimii mele, dar nu pentru dreptăţile mele, căci nu au

nici o bunătate, ci pentru multa şi ne2răita a bunătate şi pentru %ndurările aleHidică din nou, *oamne mădularele mele pe care le-a frânt păcatulH Bi luminea1ă inima mea pecare a %ntunecat-o pofta cea reaH

1băveşte-mă, *oamne, de tot lucrul cel rău cu care se străduieşte să mă surpe pe mine potrivnicul. Nu-i %ntoarce faţa de la mine. Să nu-mi 1ici mie8 D Adevăr 1ic ţie, nu te cunosc petine D. Mântuieşte, *oamne, din moarte, sufletul necă3itH u, cel ce ai stăpânire peste viaţă şi

peste moarteH Căci u ai 1is, Stăpâne8 D Cere şi ţi se va daH D

6urăţă$mă, -oamne, de tot păcatul, mai înainte de sârşit. Şi dăruieşte$mi, iubitorule deoameni, în toată #iaţa aceasta care mi$a mai rămas, să i*#orăsc lacrimi din inimă sprecurăţirea întinăciunii mele celei suleteşti, ca să pot ştere de aici din datoriile mele celemulte, măcar puţine reşeli şi să mă mântui acolo prin acoperământul mâinii "ale celei atotputernice, atunci când #a tremura tot suletul de la#a "a cea ;nricoşată.

Aşa, Stăpâne, 0iule al lui *umne1eu, au1i-Mă şi primeşte ru2ăciunea păcătosului robul ău H

;n dar mântuieşte$>ă pe mine cu -arul "ău =

Că milostiv şi iubitor de oameni *umne1eule eşti şi ie slavă %nălţăm, atălui şi 0iului şiSfântului *u+, acum şi pururea şi %n vecii vecilor. Amin.

,lânsul de ar*i seara

'ai mie, %n ce fel de de1nădă3duire stau, %n ce fel de ruşine 1acH Nu este omul cel dinlăuntru, precum este cel vă1ut. Căci măcar că vorbesc despre sfinţenie, cu2etarea urâtelor patimi este %nmine 1iua şi noaptea. Bi măcar că ridic %n slăvi curăţenia prin 2raiurile mele, totuşi %n inima mea,mă 2ândesc la necurăţenie.

'ai mie, ce fel de 3udecată %mi este 2ătităH 6entru că numai c+ip de sfinţenie am, iar nu şi putere.Cu ce fală mă voi apropia oare eu, care de atâtea răutăţi sunt vinovat, de *omnul *umne1eul



meu, 6el 6e$mi cunoaşte şi cele ascunse ale inimii mele. Mă tem, stând la ru2ăciune, să nu se po2oare foc din cer şi să mă ardă pe mine, precum oarecând pe cei care %n pustie, cu foc de la*umne1eu, *omnul i-a ars.

*ar eu ce voi aştepta de la cele ale mele, care cu multă şi nemăsurată 2reutate de păcate sunt%nfăşurateG S-a %nfocat inima mea, s-a sc+imbat 2ândul meu cel drept credincios, s-a %ntunecatmintea mea. *e-a pururea mă %ntorc ca un câine %n vărsătura sa.Nu este %n mine nici o

%ndră1neală către Cel Ce cearcă inima şi rărunc+ii. Mintea nu-mi este curată şi lacrimile %milipsesc %n ru2ăciune. Căci dacă vreau să suspin, faţa mi se apleacă scufundată %n ruşine. 7ate-mi,o, *oamne, pieptul care este locaş al patimilor şi al 2ândurilor releH

la#ă <ie, ăcătorule de bine al suletelor şi trupurilor noastre. >ari şi multe sunt indurările"ale peste noi păcătoşii, -oamne=

Să nu mă lepe1i pe mine cu cei ce 1ic ie D*oamne, *oamneD, dar cu inima nu %mplinesc voiaa, pentru ru2ăciunile 6rea Curatei Stăpânei noastre, Născătoarea de *umene1eu. 6ăci "u

cunoşti, -oamne, patimile cele ascunse întru mine. "u ştii rănile suletului meu. ?indecă$mă, -oamne= >mi vei 1idi casa sufletului la care se ostenesc toţi 1iditorii, căci mă pre2ătesc către%mpotrivirea patimilor.

Când mă apuc de luptă, %nsă atunci reaua meşteşu2ire a duşmanului %mi slăbeşte tăria sufletului prin plăceri şi fără să fie nimeni care să mă silească, ca pe un robit mă tra2e către ele. Măsâr2uiesc să mă smucesc din văpaia care mă arde şi din neiscusinţă, dar %mpreună cu ea măscufund. Cert pe cel bolnav, %n timp ce eu sunt mai bolnav ca dânsul. *octor al patimilor vreau sămă fac eu, ticălosul şi iată că eu %nsumi mă dau lor robit.

%uminea*ă$mi -oamne, oc&ii inimii ca să$mi cunosc mulţimea patimilor. -arul "ău săumbrească peste mine, tăpâne. %uminea*ă$mi mintea cea întunecată, sălăşluind în minelumina dumne*eirii= 6ăci <ie nimic nu$<i este cu neputinţă.Cine nu mă va plân2e pe mine oare, când pentru o mică plăcere, focul cel nestins l-am cumpăratşi de >mpărăţia cea veşnică m-am lepădatG M-am robit patimilor, eu ticălosulH Cu slobo1eniasufletului meu, dobitoc m-am făcut. Bi nu pot să caut către *omnul cel milostiv. Am %n2ropat %nlene darurile Stăpânului, cele de viaţă purtătoare şi am iubit mai mult sărăcia patimilorH Străin m-am făcut de faptele cele bune, %n ţara depărtată a răutăţii ducându-mă. 6e 3umătate sunt mort, %nviaţă fiind.

6lân2eţi-mă, lucrători %nfrânaţi pe mine, care sunt %ndărătnic şi %ndrăcit cu păcatele şi iubitor dede1mierdăriH 6lân2eţi-mă, cei miluiţi, pe mine, care ;-am amărât pe Cel Ce m-a miluitH 6lân2eţi-mă, cei ce aţi iubit cele bune şi aţi urât cele rele, pe mine, care am iubit cele rele şi am urât cele

bune. 6lân2eţi-mă, cei cu viaţa %mbunătăţită pe mine, cel ce numai cu c+ipul sunt %mbunătăţit,dar cu faptele sunt pătimaş şi nebă2ător de seamă. 6lân2eţi-mă, cei ce bine aţi plăcut lui*umne1eu pe mine, care am plăcut oamenilor. 6lân2eţi-mă, cei ce dra2ostea cea desăvârşită către*umne1eu şi către aproapele o aveţi pe mine, care numai cuvintele iubesc, dar cu lucrurile staudeparte de adevărata dra2oste. 6lân2eţi-mă, cei ce aveţi răbdare şi aduceţi roade prisositoare

7isericii *omnului pe mine, cel nerăbdător şi neroditor. 6lân2eţi-mă cei ce fără de ruşine şi cu%ndră1neală vă ru2aţi lui *umne1eu pe mine, cel ce mă ruşine1 a căuta la faţa *omnului.6lân2eţi-mă, cei ce aveţi blândeţe pe mine, cel ce sunt străin de blândeţe. 6lân2eţi-mă, cei smeriţişi curaţi cu inima pe mine, cel %n2âmfat şi mândru şi necuviincios. 6lân2eţi-mă, cei cenecâşti2area apostolilor aţi câşti2at pe mine, cel %ndrăcit, cel ce cu materia sunt %n2reunat.



6lân2eţi-mă, cei ce aveţi %n minte pe ?udecătorul şi ?udecata cea de după moarte pe mine, cel cemărturisesc că o pomenesc, dar %mpotriva ei trăiesc. 6lân2eţi-mă, moştenitorii >mpărăţieiCerurilor pe mine, moştenitorul 2+eenei focului.

uaţi$#ă, inţi ai lui -umne*eu, pentru suletul meu cel în#iorat. ;ntru ceea ce puteţi, inţi ai lui -umne*eu, a/utaţi$mi= Căci ştiu că dacă veţi ru2a pe ubitorul de oameni,*umne1eu, toate se vor ierta nouă, pentru noianul bunătăţii SaleH Bi precum *umne1eu este

iubitor de oameni, aşa şi voi să nu treceţi cu vederea ru2ăciunea mea, a păcătosuluiH Căci eu n-am %ndră1neală, din pricina multelor mele păcate rele. ;ucrul vostru este, o, Sfinţi ai lui*umne1eu, a vă ru2a pentru cei păcătoşiH ar la *umne1eu, lucrul este ca pe cei de1nădă3duiţi să-i miluiască.u2aţi-vă vieţii pentru cel mortH Să trimită *omnul darul Său şi să opreascăalunecarea sufletului meu smeritH

Stăpâne al tuturor, primeşte ru2ăciunea păcătosuluiH >ndulceşte sufletul amărât de păcatH>mpărtăşesc celui %nsetat din i1vorul vieţii şi %l povăţuiesc când inima ca %ntr-un lanţ de fier %mi eţinută. Să mă %ntâmpine indurările ale, *oamne, prin indurările Sfinţilor ăi, %nainte de a mă

tra2e %mpreună cu cei ce lucrea1ă fărădele2eaH Acolo se vor descoperi cele %ntru %ntuneric şi celeintru lumină, lucrate de mine. 'ai mie, ce fel de ruşine mă va cuprinde, când mă vor vedeaosândit pe mine, care mă socotese acum fără pri+ană.

;ucrarea cea du+ovnicească am părăsit-o, eu ticălosul şi patimilor m-am supus. 'ai mie suflete, pentru ce %nne2reşti soarele cu ne2ura patimilorG 6entru ce nu se risipeşte ne2ura când vine defaţă ra1aG 6entru, ce ale2em mai curând stricăciunea decât nestricăciuneaG 6entru ce nefrământăm cu2etul pe pământ cu patimileG

9aina cea dumne1eiască am netrebnicit-o şi nevrednic de Nunta cea %mpărătească m-am făcut.*e bunăvoie ne-am dăruit păcatelor vră3maşului şi vieţii noastre robi ne-am făcut. Ce vei 1ice,suflete al meu ?udecătorului, %n 1iua cea %nfricoşată şi 2roa1nicăG Am flămân1it pentru ine sau%nşelat sau 2ol m-am făcut sau m-am smeritG e-am iubit pe ine cu tot sufletul meuG Cu%ndră1neală stri2ă suflete, către *omnulH 6rimeşte darul ;ui, tu cel ce eşti slobod. 6entru ce totamâni %ntoarcerea când El te c+eamăG 6entru ce apuci pier1ania şi nu mântuireaG 6entru ce nu-ţiasculţi cu2etul cât mai ai %ncă vreme: până ce eşti domn al 2ândurilor, până nu se osteneşte trupulşi mintea %ncă e vie, până nu va 1ăcea %n puterea altora binele tău, până ce mai poţi prinde %ncă*arul cu puterea credinţei şi nu cu %ndoială, să te pra1i tu sin2ur.

6ână când lacrimile tale sunt vestite %ntoarcerii, %ntâmpină, stai vite3eşte %mpotriva patimilor.;uptă cu tărie, cu toată puterea, cu a3utorul lui *umne1eu. aruncă-te cu vite3ie asupra lui Foliat,să nu te apuce mai %nainte tâl+arul, să nu te răpească mai %nainte uci2aşul. Ca nu cumva slu3itorii>mpărăţiei să te %ncuie afară. Se cuvine să ne temem şi cu toată stră3uirea să ne pă1im. Se cade sănu ne arătăm mincinoşi ai mărturisirii noastre.

Ca vameşul suspin, ca şi curva lăcrime1, ca tâl+arul slobod 2las, ca şi fiul cel curvar stri2 cătreine, ubitorule de oameni, 5ristoase, >ântuitorul lumii, %umina cea ade#ărată. ;ntăreştesuletul meu cel slăbit şi robit cu beţia de*mierdărilor= "ămăduieşte rănile acestea, precum şi

abaterile minţii mele= pală$mă cu scumpul "ău âne pe mine, cel înnerit, ăscumpărător al păcatului= 4cum este #remea bine primită= 4cum este *i de mântuire.



Cu mulţumirea milei ale, %ntoarce-mă, =nule, %ndelun2 ăbdătoruleH Bi mă slobo1eşte de toatădesfătarea cea de1mierdătoare. Să nu mă ardă cuptorul patimilor. Ci, cu roua milei ale şter2esufletul meuH

'ai mie, că mi-ai dăruit, *oamne, lumina cunoştinţei şi eu o lepăd, netrebnicul. *e câte darurimă mai umpli pe mine păcătosul, Stăpâne, iar eu ticălosul sunt nemulţumit şi nerecunoscător cuvoiaH otdeauna mă %ndulcesc cu darul ău, totdeauna mă %ntăresc şi totdeauna %l lepăd intru

amărăciunea mea şi iar mă sc+imb.

>mi aduc aminte, 6rea 7unule, de moarte, de muncile cele veşnice: ci mă tra2i pe mine totdeaunacătre viaţă, să mă mântuiesc, iar eu %n răutatea mea rămân de-a pururi. 6entru aceasta nu voi aveanici un răspuns acoloH 7at să mi se desc+idă uşa milei ale, *oamne: %n2ăduie-mi ca ru2ându-măsă-mi dobândesc cerereaH Că nu fără ruşine caut să mă miluiesc. 0ii %ndelun2 răbdător asupramea, ră1vrătitulH Bi i1băveşte-mă de păcatele care m-au %ncon3urat, ridică-mă sănătos din adânculfărădele2ilorH

Slobo1eşte-mă pe mine de tot lucrul cel rău mai %nainte de a mă apuca sfârşitul. Căci %n ad cinese va mărturisi ieG Albeşte-mi veştmântul cel %ntinat mai %nainte de a veni porunca cea%nfricoşată şi a mă lua nepre2ătit şi neruşinat. 1băveşte-mi sufletul necă3it din 2ura leului şimiluieşte-l pe dânsul cu darul şi indurările ale.

6entru ru2ăciunile 6rea Curatei Stăpânei noastre, Născătoarea de *umne1eu şi ale tuturor Sfinţilor, că binecuvântat eşti %n vecii vecilor. Amin.

,lânsul de ier$uri seara

-orul de$a răi către "ine, -oamne, mă sileşte să$<i #orbesc, dar ne#rednicia şi păcătoşeniamea îmi poruncesc să tac. -urerile şi neca*urile #ieţii mă îndeamnă să cu#ânte*, dar

ărădeleile trecutului îmi spun să iu mort.

Sufletul meu 2eme din adâncuri şi oc+ii mei lacrimi poftesc. Freşit-ai, sufleteH 6ocăieşte-teH Căciiată, 1ilele noastre ca umbra trec şi %nfricoşate şi 2roa1nice locuri va să treci, sufletul meuH Nu%ntâr1ia multă vreme amânând 1i de 1i %ntoarcerea ta la *omnulH

=mileşte-te, sufletul meu de toate bunătăţile câte le-ai luat de la *omnul şi nu le-ai pă1it.=mileşte-te pentru toate câte ai lucrat şi *umne1eu %ndelun2 a răbdat pentru tine ca nu %ntru%ntunericul cel mai dinafară să te dai %naintea %nfricoşatului *ivan al lui 9ristos.

'ai mie, păcătosului, că am %ntinat şi de-a pururi %ntâr1ii curăţenia inimii mele din pricinatrândăvirii. >ndră1neala inimi mele a fost ruşinată adânc de lene şi de făţărnicie, iar pofta cea rea,ca un stăpân robului, %mi porunceşte. Bi eu, %ntocmai ca un prunc, cu frică o ascult. Mă rătăceşteşi mă pierde pe mine, iar eu mă bucur.'ai mie, *oamne, căci *arul ău mă tra2e pe mine la viaţă iar eu, mai vârtos spre moarte mătra2.*impotrivă şi-ntocmai cu %n2erii, e sâr2uieşti ca să mă faciH ar eu, %ntru răutate, pe minemă micşore1. >nmulţitu-s-au păcatele mele şi de-a pururea se %nmulţesc şi nu este mar2ine %ntrumulţimea lor. Şi cine #a plâne pentru mineD :umai "u sinur, >ântuitorule, de$a "abunătate îndemnat iind, cauţi spre mine, cel necă/it. 0, cum "e #oi rua pe "ine, tăpâne,când ura mi$am umplut$o cu ocărîD au cum "e #oi iubi când sunt plin de patimiD au cum



#a sălăşlui în mine ade#ărul când eu cu minciuna pe mine m$am ocărâtD au cum "e #oi c&ema pe "ine, când poruncile "ale nu le$am pă*itD Căci după ce-am luat cunoştinţa adevăruluim-am făcut răpitor, pri2onitor, rău sfătuitor, aspru şi cu cu2etele asupra aproapelui aruncându-mă. Nemilostiv spre săraci, mânios, leneş şi de +aină strălucitoare iubitor. Bi %ncă şi acum mă afluintru 2ânduri %ntinate, %ntru %ntărâtaţi, intru iubire de plăcere, intru slava deşartă, %ntru mândrie,%ntru voirea cea rea, %ntru pri2onire, %ntru mânie.

Nimic fiind, mă socotesc pe sine-mi că sunt ceva. Minţind, de-a pururea %mpotriva celor mincinoşi stri2. >ntind biserica trupului meu cu 2ânduri şi cu fapte curveşti, %mpotriva curvarilor propovăduiesc. Budec pe cei ce reşesc, însumi de reşeli iind plin. ?udec pe deosebitori şi furi,%nsumi fiind fur şi deosebitor. %uminat oamenilor #reau să mă arăt, înăuntrul suletului iind necurat.

>n biserică şi la masă %n faţă vreau să stau. 0emeilor vreau să mă arăt vesel şi %naintea străinilor mă %nalţ. Bi %ntre ai mei, cuminte şi %nţelept, iar %ntre cei %nţelepţi, desăvârşit mă socotesc. Bi cătrecei credincioşi numai %nţelept mă am pe sine-mi, iar pe cei fără de minte şi ne%nvăţaţi, ca pe nişte

dobitoace %i defaim. Când sunt vrednic de ocară, mă mândresc. Când 2ândesc să fiu cinstit, mădispreţuiesc. *acă mi se cere să fiu drept, mă ră1vrătesc. ar când cele adevărate mi se spun,urăsc. Mustrat fiind de fratele meu, mă mânii. ar voind să mă %mpotrivesc ispitei, obosesc. Nuvoi a cinsti pe cel vrednic şi nevrednic fiind, cinste cer. Nu voiesc a mă osteni. *acă nu-mislu3eşte cineva, mă mânii pe el. Nu vreau a mer2e cu cei ce lucrea1ă. Bi dacă nu mă laudă pemine cineva, %l 2răiesc de rău. Când %l văd pe fratele meu %n nevoi, nu-l cunosc, iar când e sănătosşi-n cinste, %l vi1ite1. 6e cei mai mari ca mine %i defaim, iar pe cei mai mici %i trec cu vederea.Când i1butesc să mă stăpânesc de la vreo faptă rea, mă trufesc. *acă voi isprăvi, postul şi

prive2+erea, cu nesupunere şi cu 2răire de rău, ca %ntr-o cursă mă prind. ar când %ntru ru2ăciunestau şi stăruiesc, nu iert. Când face cineva o faptă bună, nu o văd. *ar e destul cu o mică faptă să2reşească şi-l mustru. 6e toate cele frumoase ale oamenilor le nesocotesc, %nsă de faptele celedeşarte ale lor, mă las robit.

6e dinafară mă arăt smerit şi blând, dar pe dinlăuntru sunt mândru şi ne%ndurat. Cu părerea suntca şi cum n-aş dori nimic, dar %n fundul inimii sunt bolnav de dra2oste de ar2int. Bi ce să maivorbesc despre c+ipul %n care %mi folosesc vremea, căci numai cu părerea m-am lepădat de lume,

pe când %nlăuntrul cu2etului, eu lumii vorbesc. 7ârfirile cele din adunări, cercetările, 2ândurileascunse ale oamenilor, pomenirile cele deşarte, vorbirile cele fără de folos de la mese, nesaţiuldarurilor şi al luărilor, certurile cele pier1ătoare, iată lucrurile pe care le fac cu cu2etul meu.

Aceasta este viaţa mea. Acesta este cu2etul cu care mă lupt %mpotriva mântuirii mele. Bi trufia şislava deşartă a mea nu mă lasă să-mi privesc rănile ca să mă vindec. Acestea sunt vite3iile mele.Aceasta e oastea de păcate cu care vră3maşul mă cuprinde. Bi %ntru acestea aflându-mă şirămânând eu, ticălosul, cu slava sfinţeniei caut să mă %nfăşor.

6etrecând %n păcate, vreau să fiu socotit un drept. Bi ce răspuns pot să dau pentru toate asteaG Cădiavolul este cel care m-a sfătuit. *ar nici lui Adam un astfel de răspuns nu i-a folosit. Sau poatevreau să mă %ndreptăţesc cu ispita lui CainG *ar nici el n-a scăpat de-a *omnului dreaptă

+otărâre. Ce răspuns voi da eu când mă va 3udeca *umne1euG Nu este nici un răspuns pentrulenevirea mea. Mă tem să nu fiu şi eu dintre aceia pe care i-a 1u2răvit 6avel drept vase ale ur2iei pe care diavolul le cere %n stăpânire, pe care, pentru nebă2are de seamă, %n patimi şi %n necinste i-a lăsat *umne1eu. , cât %mi este de frică să nu cadă o astfel de +otărâre asupra meaH



*oamne, u mie, păcătosului, mi-ai pus pocăinţă. Bi pururea vrei să mă mântuieşti pe mine,nevrednicul. ;n#ia*ă, -ătătorule de #iaţă, suletul meu cel omorât cu păcatele. Spală-mi orbireacea %nvec+ită a ticăloasei mele inimi. Bi plân2iH Căci cu adevărata lepădare de lume %ncă nu m-am lepădat şi de lanţurile trufiei mele %ncă nu m-am scuturat. *in postul cel adevărat al 7isericiin-am 2ustat. Bi cu slava cea %nşelătoare a lumii sunt %nfăşurat. 6ra2urile facerilor de bine nu le-am trecut şi bucuriile cele adevărate ale dra2ostei nu le-am cunoscut. ;a %ndră1neala facerilor de

bine n-am păşit. ar pentru 2reşelile lui, pe fratele meu l-am osândit. %a lumina cunoaşterii

ade#ărului n$am a/uns, dar pe alţii despre mântuire #reau să$i în#ăţ. "oate <i le$a dat <ie rea unul -umne*eu, o sulete+ cunoştinţă, pricepere, înţelepciune. 6unoaşte$ţi olosul= 6um tesocoteşti a da lumini aproapelui, întunecat iindD ă$te ţie doctor, o sulete= uspină=

%ăcrimea*ă= Şi spală$ţi prin post cu#iincios necurăţia păcatelor=

*umne1eule Cel prea bun şi %nalt, Care sin2ur ai, Stăpâne, stăpânire peste viaţă şi moarte,dăruieşte-mi, mie păcătosului, %n ceasul acela %nfricoşat al venirii ale, %ndurările ale cele multe,ca să nu fiu pârât acolo, %naintea straşnicului ău *ivan, şi să nu fiu de ocară %naintea privitorilor8%n2eri, ar+an2+eli, prooroci, apostoli, patriar+i, ucenici, pustnici şi drepţi. Mântuitorul meu,

pedepseşte-mă aici, unde de dulceaţa păcatului m-am %ndulcit, ca un părinte bun şi iubitor de fii.Bi acolo iartă-mi, ca un *umne1eu ceresc, sin2ur şi fără de păcat. Căci tot păcatul eu, ticălosul, l-am lucrat. Bi dacă pornesc să mă pocăiesc, nu am lacrimi. 'ai mieH Cu ce oc+i voi mai vedea eu,

păcătosul şi trândavul straşnicul ău *ivan pe care, *oamne, şe1ând, mă vei vădi pe mine.

e ştiu ?udecător %nfricoşat %ntru Slava dumne1eirii, vrând să mă mustri pe mine. oată viaţa mea,vrednicul de 3ale, cu %nverşunare am c+eltuit-o totdeauna şi %n noroiul de1mierdărilor m-amtăvălit. "oate reşelile ascunse în adâncul suletului meu, "u sinur le cunoşti, Miditorul meu=

Nimenea nu este ca mine, un locaş al păcatului. Nimenea aşa ca mine n-a %ntărâtat bunătatea a,Stăpâne, pornirile răutăţii %ntru toate urmând. *ar pentru că eşti adânc fără de fund al tuturor milelor, arde adâncul păcatelor meleH Bi să nu-mi răsplăteşti mie cu răsplătiri vrednice de cele ce-am lucrat. Să nu mă osândeşti %n văpaia 2+eenei, căci nesuferită este ur2ia a, *oamne.Căci cine va putea suferi oare, %n2ro1irea eiG 6entru că focul nu se stin2e şi viermele nu doarme.eme-te de %n2ro1irea iadului, o suflete al meuH ;eapădă somnul cel 2reu al lenevirii şi dormireacea pier1ătoare a trândăvirii. Aproape este sfârşitulH ;ân2ă uşă, ?udecata. are ce ne va%ntâmpina după ce se va despărţi sufletul de trupG Adunaţi-vă %mpreună cu mine, Cuvioşi şi*repţi, cei ce cu nevoinţa cea bună v-aţi nevoit şi ca pe un mort plân2eţi-mă sau ca pe un

3umătate viu şi 3umătate mort %nduraţi-vă, fiindcă eu sunt plin de ruşine şi nu am %ndră1neală

pentru păcatele făcute de mine %ntru cunoştinţă. 'ărsaţi peste mine mila voastră ca pe o tainicălucrare a milostivului *umne1eu, Mântuitorul nostru.

u2aţi-vă ;ui ca %n dar să mă %ntoarcă şi nu nevrednic să mă aflu %n ceasul venirii ;ui. Bi să nuaud nicidecum acea %nfricoşată +otărâre8D*u-te de la mine, blestematule, lucrător al nedreptăţii,căci nu te cunosc HD. *e aceea, "e ro pe "ine, %umina cea ade#ărată, :aştere binecu#ântatădin ântul "ău ărinte, 6&ipul !postasului %ui, 6el ce şe*i de$a dreapta la#ei %ui necuprinse, iu al lui -umne*eu prea dulce, 5ristoase al meu= ă nu mă lepe*i pe mine cel urât. 6ăci mult se #eseleşte #ră/maşul meu când #ede că de*nădă/duiesc din pricina răutăţii şi

se bucură când în de*năde/de mă dau lui orbit. "u, cu milosti#irea "a, ruşinea*ă năde/dea lui şi mă smule din dinţii şi din lanţurile lucrării lui, care cu mult meşteşu, a tăbărât -oamne,asupra mea. -ăruieşte$mi lumină lăuntrică ca să cunosc deplin meşteşuurile lui. Căcinenumărate sunt alunecările pe care mi le pune %nainte8 seminţele, vătămările, multa câşti2are,trufia, plăcerile cele trupeşti, teama de post, fu2a de ru2ăciune, lene şi odi+nă multă pentru



1burdălniciile trupului. 6e cât se sâr2uieşte ca să mă piardă pe mine, de atâta mă lenevesc pentrua mă mântui. Bi pe cât acela mă pândeşte şi mă vânea1ă, pe atât eu nu mă ba2 %n seamă şi mă las

prins.

a aminte, sufleteH Fri3eşte-te şi nu dormiH Nu lua aminte la 2reşelile altora, ci mai vârtoscercetea1ă-ţi 2reşelile tale. Nu umbla să scoţi paiul din oc+iul fratelui şi al aproapelui, ciosteneşte-te 1i şi noapte, cu a3utorul lui *umne1eu, să-ţi scoţi bârna din oc+ii tăi. Sâr2uieşte-teH

Apucă a te 3udeca %nainte de 9ristos, Cel Ce pentru tine s-a răsti2nit cu trupul pe cruce, căci denu ne vom 3udeca aici cu asprime pe noi %nşine, cum vom putea scăpa dincolo de 3udecata cea2roa1nică şi de osânda lui *umne1euG

;ndură$"e spre >ine, -oamne pentru milosti#irea "a= Şi mă mântuieşte pe mine pentrubunătatea "a, cu solirile rea 6uratei noastre tăpâne, de -umne*eu :ăscătoare şi aletuturor inţilor "ăi. 6ă binecu#ântat eşti în #ecii #ecilor. 4min.

,lânsul de 8oi seara

ată, iarăşi cad la uşa Stăpânului meu cu cucernicie, %nc+ipuindu-mă şi stri2ând cu frică. *e folos%i este robului a nu fu2i de mâinile stăpânului său după ce-a 2reşit lui ci mai vârtos a stărui lân2ădânsul. Au1i, Stăpâne, suspinul meu şi primeşte 2raiul cererii mele pe care %l aduc eu, păcătosul,cu cucernicie.

'arsă peste mine, ticălosul, măcar o picătură din nesfârşitul noian al %ndurării ale, ca să am puţină osârdie spre a mă %ndrepta pe sine-mi. Căci dacă nu vei da lumina *arului ău sufletuluimeu, nu voi mai putea să-mi cunosc păcătoşenia.

'ai mie, căci apucând %nainte, păcatul a aflat loc de odi+nă %ntru inima mea şi mă %nne2reşte şimă cufundă, silindu-mă pururea a-; %ntărâta pe *omnul *umne1eu., vai mie, ticălosulH Cum nu mă %nfrâne1 eu de focul cel nestins şi cum nu mă cutremur, eu demuncile cele veşniceH

Căci iată8 a pus le2e %n mine şi fără %ntrerupere mă tra2e %ntru pier1are. Căci măcar că mă mustruadesea şi păcatele nu %ncete1 să le mărturisesc, totuşi rămân cu sufletul %ntru cele rele.

'ă1ând nu văd, fiindcă păcătuiesc. Nu mă ostenesc cu sufletul ca %n adevăr, să mă %ndrept, ci 1i

cu 1i şi fără %ntrerupere, pocăinţa mea o pri+ănesc. ob sunt păcatului şi nevrând fac răul, ca unostăşit de păcat, lui mă supun. Bi putând a fu2i de el, m-am făcut birnic lui, fiindcă l-am lăsat săa3un2ă %mpărat %n mine. 6lătesc leafă trupului %n2ri3indu-mi patimile. Bi măcar că-mi dau seamacă %i sunt rob, când mi se porunceşte de către el ascult fără %ntâr1iere, fu2 de mânia ce va să fie,dar ca un câine le2at %n fier mă supun %n 2rabă celui ce-mi porunceşte.

=răsc adică păcatul, fu2 de fărădele2e, dar rămân %n patimă, căci sunt robit. Ca un şiroi cur2asupra mea patimile, ca o fântână adâncă se adună %n mine %ndemnurile lor. >nlăuntrul cu2etuluide multă vreme le-am unit cu mine şi nu %mi vine să primesc despărţire de ele. Mă sâr2uiesc să-

mi sc+imb vrerea, dar iată că-mi stă %mpotrivă aşe1area cea dintâi a patimilor mele. >mi a3utănecontenit să mă %mbo2ăţesc %n patimi şi datoria cea vec+e nu-mi %n2ăduie să o plătesc. 'reau să-i dau %napoi şi el %mi mai adău2ă. Bi oricât m-aş sili ca să plătesc dintr-%nsa, el adau2ă necontenittot altele, ca să-mi arate %ntr-una că din a lui plătesc. Bi vă1ând el că necurmarea datoriei mă

pleacă pe mine să fiu ticălos, aşea1ă %n mine 1ilnic pofte noi şi mă face să uit patimile, ca să nu le



mărturisesc. Mă %ntâmpină cu patimi străine şi %mplinindu-le pe acestea, le uit pe cele ce au venitasupră-mi şi necontenit descopăr că sunt dator.Aler2 la patimi ca la nişte prieteni şi %mprumutându-mă de la dânsele, le am ca nişte stăpâni. Bicele pe care cu puţin %nainte mă sâr2uiau ca să mă i1băvesc, iată că acum mă fac, printr-%nsele,rob desăvârşit vândut. Mă c+inuiesc să tai şi să rup le2ăturile lor şi iată că patimi noi mă cuprindşi mă ţin. Mă lupt şi mă ostenesc să scap %ntru totul de stăpânirea lor şi la apropierea de luptă măsimt şi mă descopăr un ecou al lor.

, cumplită stăpânire %n mine a le2ăturilor păcatuluiH , stăpânire a răului, a vicleanului balaur.Mă 1bat să scap de el şi mai mult mă prinde, ba %ncă şi mintea mi-am vândut-o păcatului. *esomn mă las cuprins, când vreau să lupt. Nici măcar să mă ro2 nu-mi %n2ăduie vră3maşul, ci ca%ntr-o funie de aramă %mi ţine le2ată mintea şi voind să fu2, nu lasă le2ătura. >ntemeind păcatul,tot mai adânc %n mine tra2e 1ăvorul puternic pe uşa cunoştiinţei. Bi pentru ca nu cumva să seuneasă cu *umne1eu, aşea1ă drept pa1nic la uşă du+ul rău.

El mi$aduce mereu înainte tot elul de ânduri proaste şi mă pleacă să cred că nu e /udecată

pentru dânsele, pentru că nimeni nu le ţine minte. !ar eu pun înainte olinda cuetului şi ştiucă deasupra mea este spân*urată osânda. 6u aceasta mă ţine pe mine, cu aceasta mă leaă, cuaceasta mă #inde şi mă cumpără, cu aceasta îmi porunceşte să mă supun, după cum *iceapostolul+ C !ar omul cel trupesc #ândut păcatului C (omani). 6ăci păcatul, în trupul meu

iind, îmi stăpâneşte mintea şi suletul, din pricina trupului pe care îl unelteşte şi$l necă/eştemereu şi$l împilea*ă. :ici a ui nu poate, nici să mă a/ute. ?ai mie, mort sunt eu, cel #ino#at=

Şi. orb, cel ce #ăd= 6a un câine m$am ăcut eu, omul. Şi eu, cel ce ândesc, m$am poorât înrând cu necu#ântătoarele.

Miluieşte-te pe sine-ţi, o, suflete al meuH Sâr2uieşte-te, %nainte de despărţire, să nu ne %ncuiemafară %mpreună cu fecioarele cele nebuneH Căci nu le e cu putinţă a moşteni viaţa celor morţi %n

păcat. Bi nici a câşti2a cununa aler2ării celei bune, celor ce au dormitat.Miluieşte-mă, *umne1eule, după marea a milă şi după mulţimea %ndurărilor ale, şter2efărădele2ea mea. Căci dacă mă vei a3uta să mă i1băvesc din ticăloasa robie a patimilor, atunci voi

putea să e slăvesc ca pe *umne1eul meu. Bi dacă numai u vei vrea, mă vei mântuiH Bi numaidacă mă vei binecuvânta u, mă voi i1băvi.

0, -oamne -umne*eule= 6red că poţi toate acestea şi nu de*nădă/duiesc. Ştiu că dupămulţimea îndurărilor "ale, #ei curăţi mulţimea păcatelor mele. Ştiu că pe toţi i$ai miluit şi$i

miluieşti pe cei ce se întorc către "ine din toată inima= >ărturisesc că şi eu m$am îndulcit de -arul "ău, am păcătuit ca nimeni altul. "u, cel ce pe morţi i$ai sculat, ridică$mă pe mine, cel ce sunt mort cu păcatul.

u, cel ce pe orbi i-ai tămăduit, luminea1ă şi oc+ii cei %ntunecaţi ai inimii mele, u cel care din2ura şarpelui pe Adam l-ai i1băvit, tra2e-mă şi scoate-mă şi pe mine din noianul fărădele2ilor mele.Căci oaia a sunt şi mâncat de leu m-am făcut cu păcatele, dar fiu mă voi face, dacă mă voitămădui cu darul ău. ;epădat m-am făcut ca un lepros, dar u, dacă vei voi, să mă curăţiH Btiu,vai, că %ntru cunoştinţă am păcătuitH

u, *oamne, pe @a+eu l-ai miluit ca pe un vrednic. Miluieşte-mă şi pe mine care sunt netrebnicH;up, era 6avel oarecând, 2onind oile ale. 0iară era rupând oile ale, dar păstor l-ai făcut cudarul ău, tămăduind şi 2ri3ind oile ale. Btiu că el %ntru necunoştinţă a păcătuit. *ar pe mine.*oamne, cela ce cu cunoştinţă am 2reşit, miluieşte-mă cu darul ău cel covârşitorH 'ai mieH Mă



sfiesc de cei ce acum se sfiesc de mine, ca nu cumva să mă ruşine1 de dânşii pentru păcatelemele cele ascunseH Mă ruşine1 de cei ce m-au născut pe mine. Că văduva din Evan2+elie, caresupărând pe ?udecătorul cu stăruinţă ei şi-a dovedit cererea, vreau să mă fac. Bi ca prietenul cel%ndră1neţ vreau să mă arăt către ine, prea bunule şi sin2urul Stăpân, ca să %ntorci sufletul meucel ce %n păcat s-a robit. Acela pâine a cerut spre mân2âiere, iar cu de1le2area sufletului deosteneală cer. Acela +rana trupească a cerut, iar eu c+emarea %napoi a sufletului cerşesc.

4scultă, ca un bun şi prea bun, lasul plânerii şi al lacrimilor mele şi întoarce$mă ca să acrod bun de pocăinţă. ăcoreşte$mi arşiţa conştiinţei mele, înnoindu$mă pe mine cel în#ec&it cu patimile păcatului, ca de robia acestora după ce mă #oi i*bă#i, să răsulu cu uşurare#ă*du&ul slobo*eniei mele şi cu bucurie şi #eselie să slă#esc bunătatea "a=

Btiu, o Stăpâne, că milostiv eşti, *oamne şi voieşti ca să mă sc+imbi. Aştepţi cu nespusă bucurieşi bunătate rodul voirii mele. Bi 2ata eşti ca să mă miluieşti o, nemăr2init de bunule *oamneH *ar vrei să ve1i aşe1ământul meu. Căci miluind, voieşti să mă %nveţi. Bi iertându-mă, voieşti să măcâşti2i părtaş al %mpărăţiei ale.

'ai de simţirea meaH 'ai de ticăloşia meaH , 2rasul şi pământescul sufletH , inimă ră1vrătităH ,2ură plină de amărăciuneH , 2âtle3, mormânt desc+isH 6entru ce nu-ţi aduci aminte o, suflete, decalea netrecută a despărţirii taleG 6entru ce nu te 2ândeşti către călătoria aceeaG 6entru ce %ţi tra2iasupră-ţi pedepsele cele veşniceG Ce faci o, suflete, petrecând ca un animal fără de pricepereG'ai, mie cum ale2 %ntunericul mai mult decât luminaH Cum pe plăcerea care astă1i este, dar mâinenu mai e, o iubesc mai mult decât bunătăţile cele veşnice şi ne2răite. 'ai mie, cum voiesc, decât

podoaba aceea %n c+ipul soarelui, mai mult pe cea %ntunecată şi %nne2rită s-o %mbrac. Cum, decât>mpărăţia Cerurilor, mai mult cinstesc locuinţa cea %ntunecată şi %nne2rită a iadului eu, păcătosul,sin2ur şi %ntru cunoştinţă voind să mă rănesc.

?ino$ţi în ire, sulete= eme-te de *umne1euH Slu3eşte-;H Slu3eşte- %ntru toate faptele bune, casă nu primeşti din mâna ;ui %ndoite pedepse. !ubeşte pe -umne*eul tău şi umblă în calea %ui cu dreapta credinţă. >nţele2e o, suflete, că veacul acesta se aseamănă locului de luptă al

balaurului... 7alaurul cel tare, ne2reşit se nevoieşte să biruiască. El se surpă şi e bat3ocorit de uniicare vedem că se %ncununea1ă prin %nşelarea lui. Alţii prin amărăciunea pricinuită de el, veseliaveşnică o dobândesc, alţii, prin plăcerea lor, amărăciunea vieţii veşnice vedem că o află. =nii,

prin lepădarea de sine, pe diavol %l biruiesc. ar pe alţii, care se %nfăşoară %n sine, cu %nlesnire el %i biruieşte. Celor ce iubesc pe *umne1eu din tot sufletul lor, ră1boiul cu diavolul li se pare uşor.

*ar celor ce iubesc lumea, ră1boiul 2reu şi nesuferit le este.

>nţele2e, suflete ticăloase, că bucuria veacului acesta şi desfătarea şi odi+na lui, pline de scârbe şiamărăciune sunt. ar neca1urile şi răsti2nirile luptei bucurie ne2răită şi viaţă veşnică pricinuiesc.

>ntoarce-te, o, suflete H Nevoieşte-te %ntru linişteH Ca ceasul morţii şi al despărţirii să nu te prindănepre2ătit. ;nţelee o, sulet al meu, care îţi este c&emarea. Cum %ţi este priceperea, cum mer2i,

pentru cine şi până cândG oţi la sfârşitul lucrurilor celor pământeşti au sosit, deci sfârşitul vasosi şi la a ta ne%n2ri3ire. >ntoarce-te o, suflete, la *omnulH >ntoarce-te cât mai ai timp H

;ncredinţea*ă$ţi #iaţa cu &otărâre în mâinile lui -umne*eu= ;ucrea1ă cu El şi pentru ElH Bi pre2ăteşte-te ca să intri %n a ;ui slavă atunci când, din %ndurare, va binevoi să te c+eme la El,căruia i se cuvine toată slava, cinstea şi %nc+inăciunea, acum şi pururea şi %n vecii vecilor Q Amin.



,lânsul de ineri seara

uletul meu necă/it se apropie de "ine, inte tăpâne= 6u lacrimi îţi #orbeşte <ie despre#ră/maşul cel pier*ător. Şi cu smerenie cade înaintea "a, ruându$se din pricina potri#nicului care$l necă/eşte.

*eci, de vreme ce vine la ine, au1i-l pe el de2rabăH Bi aler2ând la ine cu dorire, cercetea1ă-l cusâr2uinţăH *acă %l vei trece cu vederea, el necă3it fiind: va pieri. ar dacă pentru indurările ale %lvei au1i şi-l vei cerceta, se va afla. -acă #ei căuta spre el se #a mântui. -acă îl #ei au*i, #a

prinde putere. Să nu-l treci cu vederea pe el ca să nu apuce vră3maşul. Să nu pomeneşti%ntărâtările mele cele prea rele cu care am %ntărâtat *arul ău, Stăpâne, milostive. Să nu-mirăsplăteşti după toate faptele mele. Ci mai vârtos dăruieşte mie, păcătosului, puţină vreme spre aafla pocăinţă adevărată, ubitorule de oameni, 7unule.

A suferit *arul ău o mulţime de nele2iuiri ale tinereţilor mele, ca acum să sufere şi lepădarea,

%ntărâtarea şi %ndră1neala mea. Nu pot să uit, o, *oamne, că u %nsuţi e-ai 3urat asupră-i că nuvoieşti moartea păcătosului, ci mai vârtos să se pocăiască de păcatele lui prin %ndurările ale.*arul ău, Stăpâne, ubitorule de suflete, totdeauna biruieşte cu %ndurările şi milostivirile ale.

Miluieşte şi mântuieşte pe cei ce e dorescH Bi iarăşi, %ndurările ale, pretutindeni propovăduiesc prin Evan2+elii, prin Apostoli şi prin toate scripturile Sfinţilor 6ărinţi şi *ascăli. Btiind pildacurvarului, a lui @a+eu, a Canaainencei, a celei ce-i cur2ea sân2ele, a slăbăno2ului, a orbului, afiicei lui air şi-a tuturor celor mai %nainte scrişi, venind la ine, mă ro28 desc+ide-mi uşamilostivirilor ale şi primeşte-mă şi pe mineH >ndulceşte-mi mintea, că de multe ori cad %ntru

fărădele2ile mele cele dintâi 1ăcând ca %n noroi %n 2ândurile cele %ntinate. Bi vrând să se coboare*arul ău %n mintea mea, află mirosul urât, respin2ător, al 2ândurilor mele cele %ntinate. >ndată se%ndepărtea1ă de mine, neaflând o inimă pre2ătită %n care să poată %ndrepta şi să slu3ească.

pală$mi, -oamne, inima cu a "a apă prea luminoasă ca să$mi #in în simţire=, bunătatea şi iubirea de oameni a lui *umne1euH Cum doreşti să %ndemni pe toţi oamenii să semântuiascăH Cruţă, *oamne, pe netrebnicul tău rob. 6ruţă milosti#e 5ristoase >ântuitorule,

*idirea "a. 6ăci dacă "u, -oamne, nu mă #ei înţelepti pe mine ticălosul şi nu$mi #ei da luminăinimii, nu #oi putea, din cau*a răutăţii, să$mi înţele lene#irea şi pier*ania. 6âtă #reme sunt

robit de amarul #ră/maş care mă necă/eşte, #oi stria cu lacrimi, *iua şi noaptea cătrebunătatea "a+ i*bă#eşte$mă pe mine din cursele lui, care în iecare ceas, cu ânduri desrânateşi cu el de el de plăceri, îmi necă/eşte suletul.

6uterea a, 9ristoase, care a certat valurile mării, să-l certe şi pe el şi să-l 2onească de la mine,netrebnicul robul ău. rimite-mi, Stăpâne, de2rabă *arul ău, să alun2e de la mine pe balaurulcel mare %mpreună cu toate 2ândurile 2ro1ave şi rele. 0iindcă străpunsăturile să2eţilor lui s-aufăcut putre1iciuni %ntru inima mea. Bi eu %n tot c+ipul le ascund %ntru a mea nebunie.

*octorul cel bun stri2ă către mine. El plăţi nu ia, sân2e nu varsă, dar lenevirea mea nu-mi dă voiesă mă duc la El. 'ine El să mă tămăduiască şi mă află mâncându-mi rănile. *upă ce le-ammâncat, mă căiesc, %nsă căinţa mea nu e adevărată. 1vor al tuturor tămăduirilor şi 6ărinte al%ndurărilor u eşti, prea bunule şi milostive *umne1eule, Cel ce dăruieşti de-a pururi cele bunecelor care cer de la ine. Căci eu %nsumi am cerut adesea nenumăratele ale vindecări şi darurile



cele bune pe care mi le-ai dăruit 1i de 1i. Nemăsurată este adâncirea milostivirii ale care vindecă pe toţi care vin la ine.

6entru aceasta fără de sfială ro2 bunătatea a, mult suferitorule de rău, -oamne, să #ină iar peste mine -arul "ău, să$mi adune mintea şi să$mi #indece rănile cele rele. Căci iată,%nvăluiri şi 2ri3i vremelnice mă tulbură şi mă fac să nu mă mai %n2ri3esc de bunătăţile ale celeveşnice. 0ii %ndelun2 răbdător asupra meaH Nici cerul, nici pământul, nu vor putea să-ţi

mulţumească după vrednicie pentru tămăduirile pe care u le reverşi asupra noastră. Căci cu cecinste vrednică vor putea oare să e răsplăteascăG 6rin lacrimi le dăruieşti şi prin plâns le%nmulţeşti, u: %n mi3locul nostru. , putere a lacrimilorH -ăruieşte$mi, -oamne, mie,ne#rednicului, lacrimi de pocăinţă ca să$mi spăl păcatele şi să$mi lumine* inima, să$mi şter datoriille cele multe prin puţine lacrimi. , de-aş putea să-mi spăl 1apisul păcatelor cu lacrimilemele, să stin2 cu ele focul oc+illor mei ce arde pentru mine %n adâncurile iadului. Căci cei care

plân2 aici se vor i1băvi de plânsurile veşnice.

*ar eu cum stau *oamneG >mi adun necontenit 2ândurile de pretutindeni şi %ncă nu m-am

slobo1it de lucrările du+urilor celor rele ce vor să mă opresc %n vă1du+ din pricina lor. Bi %ncă numi-am cunoscut mulţimea nemăr2inită a păcatelor mele. Căci cele ce mă cufundă %n păcat, rodesc%ncă %n sărmanul meu trup. , până când eu, ticălosul, mă voi %mbăta fără de vin de ale mele

păcateG Ca un rob rău, aşa-mi bântuiesc şi-mi vră3măşesc eu sin2ur mântuirea. Ca şi cum alţii ar trebui să vină şi să ia asupra lor ostenelile mele. , cum nu prive2+e1 şi cum totdeauna %ntărat%ndelun2 răbdarea a, *oamneH >naintea oc+ilor pururea am amărăciunea mea. Bi u toate lerab1i %ndelun2, pentru bunătatea a, *oamne. -ăruieşte$mi doctorie de întoarcere ca să mă#indece de amărăciunile mele. 4/ută$mă, -oamne, să mă pot înrâna. -ăruieşte$mi umilinţainimii ca să$mi petrec în pocăinţă toate *ilele #ieţii mele.

%uminea*ă oc&ii cei întunecaţi ai inimii mele, ca să vin cu osârdie să lucre1 %n 7iserica a. Căcimi-am pierdut vremea vieţii %n păcate şi deşertăciune. Ceasul al unspre1ecelea a sunat pentrumine, o sufleteH 6ârmuieşte$mi, -oamne, corabia #ieţii mele= Şi dăruieşte$mi din plin, o

-oamne, pricepere şi înţelepciune ca să$mi călău*esc călătoria #ieţii. Căci ceasul despărţirii avenit, o suflete, pentru mine.

Bi foarte m-am %nfricoşat %nţele2ându-mi sărăcia. >n loc să mă bucur, eu mai vârtos m-am%nfricoşat. >nfricoşată cu adevărat este, o suflete, sosirea ceasului morţii pentru cei păcătoşi,trândavi şi pentru cei ce nu se sâr2uiesc să petreacă %n curăţenie viaţa aceasta vremelnică. *oar

lucrătorii cu ru2ăciune şi cu post se pot bucura %n ceasul de despărţire. Căci văd %naintea oc+ilor osteneala cea mare a pustnicilor8 prive2+erile, a3unările, metaniile, ru2ăciunile, lacrimile şisufletul lor saltă vrând să plece din casa trupului, la loc de odi+nă. 6e când păcătosului %i estescârbă de vremea despărţirii, el vede %naintea oc+ilor lenea sa şi trândăvia. >nsă nu i se mai dăvoie să 2răiască ceva, %n strădania lui de %mplinire a poruncii, după căinţa ce este atunci %n inimalui. nima lui s-a %mpietrit de atâta lenevire şi nu mai e %n stare să se %ntoarcă %n clipa aceea.

'ai mie, sufleteH 6entru ce nu te %n2ri3eşti de viaţa taG 6entru ce te risipeşti atâta %n lumea care te%ncon3oarăG 0ără de veste se va face c+emarea ta şi ce vei face acolo, dacă aici nu lucre1i nimicG

>naintea *ivanului ?udecătorului celui %nfricoşat ce vei răspundeG

, cum te fură vră3maşul şi tu nu pricepiH Cum te 3efuieşte pe tine de bo2ăţia cea cerească şi tu nucunoşti, mândrule şi risipitoruleH



>ndelun2 răbdătorule, 0iu al lui *umne1eu, bunule, milostivule şi prea blândule 9ristoase,spri3ineşte-măH -ăruieşte$mi, >ântuitorule, cuetare statornică la #iaţa ce #a să ie ca săîndeplinesc bine #oia "a. Măcar la bătrâneţe fă-mă, *oamne, a3utor şi %mpreună lucrător al*arului ăuH , cum oare voi putea să stau %naintea %nfricoşatului ău Scaun eu, risipitorulG Cummă voi afla eu, nerăbdătorul şi cel fără de roadă, %mpreună cu cei desăvârşiţi cu cei ce au adusroadă %n voia 7isericii ale. >ntru ce fel de osândă voi fi aruncat eu, *oamne, atunci când sfinţiise vor cunoaşte unii pe alţii %ntru cămările cele cereştiG Când voi vedea pe Cuvioşi, pe *repţi pe

%mpăraţi, %ntru lumina ne%nserată pe veci ducându-seG ar păcătoşii cei răi, mândri şi trufaşi, ceice-au benc+etuit fără de 2ri3ă, mer2ând să ardă %n focul nestins.

, suflete nepricepute, o suflete fără simţire, care ţi-ai urât viaţa cea veşnicăH 6ână când obiceiulcel rău, cu pofte blestemate, te va robi pe tineG are nădă3duieşti, %n levenirea ta, că %ntâr1ie de-aveni sfârşitul tăuG NuH Căci va veni la tine ca un ful2erH Atunci când nu te aştepţi, %l vei au1i cumte stri2ă să-ţi plăteşti vamă. 6rive2+ea1ă, o, suflete, cu lacrimi ru2ându-teH Stri2ă din toată inimaspre a te 2ăsi %ntors spre ru2ăciune %n ceasul despărţirii, al morţii tale, pentru ru2ăciunile 6reaCuratei Stăpânei noastre, Născătoarea de *umne1eu şi pururea 0ecioara Maria şi ale tuturor

Sfinţilor ăi că bine eşti cuvântat %n vecii vecilor.AminH,lânsul de Sâm#t# seara

Bi astă1i, *oamne, cu faţa ruşinată şi-n pământ plecată, %ndră1nesc către ine, Stăpânul %n2erilor şi @iditorul tuturor, eu cel ce sunt pământ şi cenuşă, ocara oamenilor şi defăimarea norodului,vierme şi nu om. Sunt mustrat şi pri+ănit cu totul, plin de durere şi de %ntristare.

Cum voi căuta către bunătatea a, StăpâneG Ce fel de limbă necredincioasă şi %ntinată voi%ndră1ni să mişc către ineG Bi cum voi face %nceputul mărturisirii meleG 6este măsură am %ntinat

eu, ticălosul, numele ău. Bi mai ticălos decât curvarul din Evan2+elie am vieţuit curveşte. Căci pe acela ce este %ntru mine după c+ipul ău l-am %ntinat şi l-am lăsat fără pa1ă.

Care păcate ale mele, eu ticălosul, voi cere mai %ntâii să mi le ierţiG 6e cele %ntru cunoştinţă, cuneasemănare neiertateG Sau a tuturor călcăturilor de porunci pe care, cu 2ândurile mele şi cusimţurile, nevrând le-am săvârşitG

Btiu, *oamne, că, pentru multele %ntinări ale sufletului meu şi pentru necurăţia mea, nu suntvrednic de c+emarea a. Nu pot sta %ntru ru2ăciune %naintea a. Nu pot să caut şi să privesc la

%nălţimea cerurilor, căci pornirile rele, fără rânduială uneltind, %ntru totul sufletul l-au %ntinat.9aina cea de nuntă a 7ote1ului mi-am mân3it. Căci toată mintea s-a frământat %n 2ânduriledracilor. 6rin toate lucrurile şi 2ândurile, pururea e amărăsc. ar pe vră3maşul meu, care se luptăcu mine de-a pururi, %l tra2 către mine şi lui %i slu3esc. Cu2etul mă mustră, faţa mi se ruşinea1ă %ninima mea. sândit de mine %nsumi, aştept 3udecata a.

, cum mă dă pe faţă %nverşunarea din mineH Bi cum, fără %ntrerupere, %n noroi mă tăvălesc. *e-a pururi cu 2ânduri desfrânate mă pân2ăresc. Căci din pruncie c+iar m-am făcut vas păcatului. Biacum, %n fiecare 1i, ştiind că mă aşteaptă ?udecata, eu totuşi păcătuiesc. Nu vreau să mă%mpotrivesc poftelor trupului. Ci %ntocmai, %ntotdeauna, mă rătăcesc şi patimilor robesc.

'ai mie *oamneH - %ndelun2a a răbdare cât de rău am c+eltuit-o.'ai mieH 'remea vieţii am petrecut-o %n deşertăciuni. *oamne, să nu mă mustri cu mânia aH Să nu dai la vedere toatelucrurile mele cele urâte şi necuviincioase ca să le afle toată lumea şi nici %naintea %n2erilor, spre



osândă veşnică să nu mă dai. Btiu că de toată ruşinea şi de toată osânda sufletului sunt vrednic,StăpâneH , cum voi putea plân2e orbirea sufletului meuG Cum voi plân2e atâta necunoştinţăGCum voi plân2e voirea mea atât de pătimaşă şi nepocăităGAlăturatu-m-am cu dobitoacele cele fără de minte şi m-am asemănat lor. Fol m-am făcut eu,ticălosul, prin a mea trândăvie căci străin sunt de cei ce %ntru ru2ăciune şi %ntru prive2+ere s-aunevoit. Caută spre mine, Stăpâne, cu milă dintru %nălţimea cea sfântă a a. 'e1i ne%ndreptareasufletului meu celui ticălos şi cu 3udecăţile ale miluieşte-mă şi mă %ndreaptă.

Ca şi cum aş sta %naintea Sfântului Scaun al Slavei ale, ca şi cum m-aş fi atins de prea curateleale picioare, aşa mă ro2 şi mă dăruiesc ie cu inimă 1drobită.Miluieşte-mă, Milostive, pe mine, făptura a. >ntoarce-mă pe mine cu *arul ău. Btiu că toate le

poţi şi cu neputinţă nimic nu este %naintea.a. Să nu aştepţi voinţa mea cea stricată, căci nu amosârdie spre a mă %ndrepta.

6lân2eţi toată firea cea vă1ută şi nevă1ută, pentru mine, cel care %ntru păcate şi-n patimi de tot am%mbătrânit. 6lân2eţi pentru mine, cel care pentru cei ce mă văd sunt %ntre2 şi %nţelept, dar pe

dinlăuntru de-a pururea curvesc., suflete ticălos, s-a apropiat de1le2area ta de trupH 6entru ce te veseleşti de privirile cele străinede tine, de care vrei să te laşiG Cu care lucruri ai veselit pe *omnul, pe Născătoarea de*umne1eu, pe Sfinţi şi pe vecinii tăiG re1eşte-te, suflete ticălos, ca să nu te afli %n scârbe şi-nsuspineH Ca să nu plân2i fără de folos %n vecii vecilor. Căci de ar veni atunci toate %n mintea ta,nu te vei a3utora. Acum este vremea răscumpărării, pe care toţi au folosit-o. "rimite$mi puterea "a, -oamne, sprea/utor. >ntoarce-mă şi miluieşte-mi inima, care s-a făcut peşteră şi locaş dracilor. :u sunt #rednic să$ţi cer iertare, -oamne, că de multe ori m$am ăăduit să mă pocăiesc <ie şi mincinos al ăăduinţei m$am ăcut. -e multe ori m$ai ridicat şi eu iarăşi am că*ut. 6entruaceasta atra2 osândă asupra mea şi mărturisesc că sunt vrednic de toată munca şi pedeapsa. 6ăci de câte ori mi$am luminat mintea cea întunecată şi ai adunat din rătăcire ândurile mele şi euiarăşi, cu suletul meu, #in spre cel rău.

otul mă %nspăimântă şi mă cutremur când mă 2ândesc cum m-a biruit patima. Cum voi povestidarurile ce mi s-au dat mie de la *arul ău *oamne, pe care eu, ticălosul, le-am lepădat şi lelepăd din pricina lenevirii meleH Căci u Stăpâne, cu nenumărate daruri m-ai umplut pe mine, iar eu, ticălosul, i-am răsplătit cu cele potrivnice.

Bi u, *oamne, cel ce firesc ai %ndelun2ă răbdare şi adâncul milostivirii, să nu mă părăseşti ca săfiu tăiat precum smoc+inul cel neroditor. Să nu te 2răbeşti a mă secera din viaţă crud şi fără devreme. Să nu mă răpeşti pe mine nefiind pre2ătit. Să nu mă ridici pe mine mai %nainte de a-miaprinde candela. Să nu mă iei pe mine neavând %mbrăcăminte de nuntă. Ci ca un bun iubitor deoameni, miluieşte-mă pe mine şi dăruieşte-mi ani de pocăinţă. Bi nu pune sufletul meu 2ol, la

3alnică mustrare %naintea %nfricoşatului ău *ivan. Căci dacă dreptul abia se mântuieşte, apoi eucel necredincios păcătos unde mă voi arătaG Bi dacă strâmtă şi necă3ită este calea ce duce %n viaţă,atunci eu, cel ce am benc+etuit desfătându-mă şi %nălţându-mă, cum mă voi %nvrednici bunătăţilor

celor veşniceG "u -oamne, >ântuitorul meu, iu al ade#ăratului -umne*eu, în dar întoarce$mă de la răutatea ce este în mine şi din pier*are.



;a mila a nă1uiesc eu, rătăcitul. 6rimeşte suspinele mele ca pe lacrimile curvei. Căci u, ştii,Stăpâne, cât de lesne e alunecarea spre păcat a firii omeneştiH Adu-ţi aminte că din tinereţe se

pleacă mintea omului spre cele rele. Să nu te mânii asupra noastră, ci desc+ide-mi uşa milei ale.

Să nu biruiască trândăvia mea iubirea a de oameni, să nu biruiască lenevia mea sâr2uinţa a.6rimeşte, Stăpâne şi au1i %ntinata şi nevrednica mea ru2ăciune. Cela ce nu e %ntorci de laru2ăciunea păcătoşilor. Cela ce dai mâna celui ce 1ace 3os. o#ăţuieşte$mă pe mine la rica "a=

-ă$mi lacrimi de umilinţă= 4m ridicat oc&ii cei du&o#niceşti ai suletului meu către "ine, -oamne. ă nu mă lepe*i de la aţa "a, că inecu#ântat este numele "ău în #ecii #ecilor. 4min=

,lânsul de 4umini$# seara

Ca %naintea %nfricoşatului ău *ivan, *oamne, sunt eu osânditul şi fiind mustrat de privelişteacea %n2ro1itoare a faptelor mele şi vă1ând dreapta +otărâre rostită de 2ura a care mă aşteaptă,stri2 eu cu lacrimi8 *rept eşti, o ?udecătorule şi dreapta este 3udecata aH Căci %ntocmai cum mise cuvine, primesc eu de la ineH

0, luminilor, prea sinţi ;neri, picaţi lacrimi asupra mea= Căci mila lui *umne1eu amnesocotit-o statornic şi nu m-am umilit pe mine precum a vrut El. *eci, cu adevărat, dupădreptate sunt pedepsit. Când *omnul, mila Sa mi-a pus-o %nainte, eu necu2etând, n-am luat-o %nseamă. *eci cu dreptate, se %ntoarce acum de la mine. Bi cu ce ur2ie %mi vor 2răi atunci%n2erii8DS-a dus vremea de pocăinţă. Acum este răsplătireaDG Mân2âierea a slăbit. 6ocăinţa şilacrimile sunt nelucrătoare. Muncile se %nmulţesc. Suspinele mele nu se aud. Acum este tân2uireanesfârşită. Acum du-te, ia-ţi răsplată pentru lucrurile tale cele amare şi cumplite, ar1ându-te ca omaterie a firii celei neadormite şi-a viermelui celui amarH Ca un fiu al %ntunericului, desfătea1ă-

teH Ai iubit %ntunericul cel veşnic, %ndulceşte-te de feţele cele ne2re, pentru că ai urât lumina ceade-a pururea nemuritoareH Acolo va fi plânsul cel ne%ncetat şi scrâşnirea cea dureroasă.

'ai mie, sufletul meu ticălos, că eşti 2ol cu totul de fapte buneH Cum vei vedea pe ?udecătorul celnemitarnic, Ar+an2+elii stând şi cântându- toţi pământenii ştiindu-i, de %nfricoşatul Scauntremurând toţiG Căci ?udecătorul este fără de milă celor ce n-au lucrat aici milă. 'ai mie atunci,suflete necă3itH Căci nu va fi 2las, nici ascultare. 'eşnic se vor veseli cei drepţi, veşnic se vor munci ceilalţi. 6entru că pe *umne1eu cel veşnic nu ;-am ascultat.

*eci de nevoie este de-aici să stri2ăm spre *umne1eu şi oamenilor să le vestim. C+e1aşi, pentruaceasta sunt Cuvioşii şi *repţii. *e aceea şi eu *oamne, vestesc Numele ău. !artă$mă pe minenetrebnicul, robul "ău= Să nu treci cu vederea ticăloasă mea ru2ăciune. Mâinile mele, %ntinate,către tine le %ntind. Să nu mă lepe1i pe mine cel %ncărcat de patimiH Ci caută spre mine cu iubirede oameni şi cu blânda a milostivire. 6e mine, cu de1mierdările de tot m-am %ntinat. Bifrumuseţea sufletului %ntru totul am necinstit-o. Cu2etelor celor trupeşti m-am robit. Bi stăpânireamea cea dintâi am pierdut-o. 'ră3maşul sfătuindu-mă, nebuneşte pe el l-am ascultat. Bi pe idolii

patimilor, %n suflet i-am %nălţat. 6oftele pântecului le-am %mplinit şi strălucirea minţii, de tot am%nne2rit-o. >n cinstea de fiu adevărat fiind, dobitoacelor celor necuvântătoare m-am asemănat.

0rică straşnică şi cutremur mă ţin când văd %nainte tăierea morţii care vine asupra tuturor %n c+iptainic şi mă 2ăseşte pe mine, vai, tot ne%ndreptat. entru aceea, din adâncuri stri către "ine,

-oamne şi cad înaintea "a cu lacrimi. ii mie milosti# şi iubitor de oameni, căci spre "ine amnăde/dile mele. 4/ută$mă să scap de uria de dincolo=



7inevoieşte ca sufletul meu cel %mpietrit să câşti2e %naintea a puterea de a rodi fapte buneHFândurile cele sterpe scutură-le cu focul Sfântului ău *u+H Să nu mă tai ca pe pomul celneroditor şi %n focul cel nestins, *oamne, să nu mă trimiţiH Să nu faci din mine paie ale văpăiiiadului, ci ca pe nişte 2râu, *umne1eul meu, primeşte-mă %n +ambarul ău.

Fenunc+ii inimii mele %mi plec eu, ticălosul. Căci nu %ndră1nesc să caut la ceruri. 6rimeşte

ru2ăciunea 2urii mele celei %ntinate, Cel Ce eşti fără de păcat, @iditorule şi >mpărate al tuturor şiAtotputernice. Surpă-l pe vră3maşul meu din tot felul de fărădele2i i1băvindu-mă. , cum se bucură %n2erii şi muritorii vă1ând %ntoarcerea meaH

Am călcat toate poruncile ale. M-am amă2it cu fapte urâte. Să nu e %n2reţoşe1i de mine, prea bunule StăpâneH !*bă#eşte$mă de robia #icleanului= 6u inima înricoşată, "e ro pe "ine, -oamne, 6el 6e cu #oia "a m$ai au*it şi m$ai iubit atât de mult, încât pentru mine te$ai întrupat şi moarte ai suerit.

, cum am putut uita dra2ostea aH Cum am putut să mă fac rob tuturor de1mierdărilor,spurcându-mi trupul şi sufletul %n tot felul şi-n tot loculG 6entru aceasta stri28 6ăcătuit-am,*oamne şi pururea păcătuiescH *e aceea, %naintea a, eu stau acum osândit. Ci dă-mi de1le2arede răutăţile mele, ca un *umne1eu milostiv şi %nduratH

:ăscătoare de -umne*eu, ecioară, >aica lui -umne*eu, uşa cea cerească şi c&i#ot sânt,mântuire întemeiată te am pe tine. >ântuieşte$mă, tăpână, în -ar=

;e2iuni de >n2eri, %n cer, de multe ori suspină pentru mine ca nu cumva să se răpească fără deveste sufletul meu şi să mer2 %n cur2erile focului. ;e2iutori, Apostoli %nfricoşaţi şe1ând pe scaunecu ?udecătorul, >n2eri cu paloşe %narmaţi şi %nfricoşători, vor despărţi inimile păcătoşilor. Atuncise va tân2ui toată suflarea căci nu vor avea mar2ine, vai muncile cele cumplite. Apucă mai%nainte de toate acestea, suflete.

=rmea1ă plânsul desfrânatei şi stri2ă dimpreună cu dânsa8 !*bă#eşte$mă, >ântuitorule, deînricoşata roa*ă a muncilor celor #eşnice= e "ine te laudă neîncetat 5eru#imii şi necontenit eraimiii cei cu şase aripi. "e cântă 6etele cele cereşti şi îţi slu/esc şi se înc&ină<ie, "reime în @nime. %umină nenăscută eşti, ărinte şi dimpreună, ără de început, ;l ai peiul "ău. Şi de$a pururea împreună #ecuitor ;l ai pe -u&ul ânt, 6are dăruieşte tuturor

sulare de #iaţă, ca un milosti#, îndurat şi bun. 6u ruăciunile >ucenicilor şi ale roorocilor,ale 4postolilor, ale 6u#ioşilor şi ale !erar&ilor, primeşte şi lasul nostru, ărinte ceresc. la#ă<ie, -oamne, căruia <i se cu#ine la#a şi stăpânirea, împreună cu prea ântul, bunul şi de#iaţă ăcătorul "ău -u&, acum şi pururea şi în #ecii #ecilor. 4min=

Aceste plânsuri să-&i dea putereSă-i faci pe al&ii! citind! să spere

Desc$ide-le oc$ii să-L adă Desc$ide-le şi inima să creadă

Atunci ei afla ?ântuireaCredin&a! Speran&a! u%irea4



>ntru această 1i ) ianuarie$ se face pomenirea Cuviosului 6ărintelui nostru EfremSirul8

0raţilor, vreau să fac povestire despre dumne1eiescul 'asile şi despre Efrem Sirul, măcar că, peunele le ştiţi şi pe altele le-aţi au1it. Efrem fericitul şi pururea pomenitul, pe când era %n pustie,%nştiinţându-se despre lucrurile cele minunate ale părintelui nostru 'asile, pe de o parte, vă1ându-le din luminarea *u+ului Sfânt, iar, de altă parte, cunoscându-le din dra2oste şi din %ntrebare, se

ru2a lui *umne1eu cu osârdie, ca să-i descopere lui %n ce fel este marele 'asile.

Bi %n vis, a vă1ut un stâlp de foc, al cărui cap a3un2ând la cer, au1ea un 2las, 1icându-i8 DEfrem,Efrem, %n ce c+ip ve1i acest stâlp de foc, %n acest fel este 'asile.D

*eci, %ndată, cuviosul Efrem, luând cu sine un tălmaci, de vreme ce nu ştia 2receşte, a mers %nCesareea, la pra1nicul Arătării *omnului la ordan şi, privind %n taină de departe, a vă1ut peSfântul 'asile mer2ând la biserică cu multă slavă, %mbrăcat %n +aine luminoase şi clerul ce era%mpre3urul lui, tot aşa, %n veşminte luminoase.

Bi, %ntorcându-se către tălmaciul care-l %nsoţea, Efrem i-a 1is8 C>i se pare că în *adar ne$amostenit, rate, pentru că acesta, iind într$o asemenea stare, nu este precum l$am #ă*ut.C

Bi, intrând %n biserică, a stat %ntr-un colţ, la loc ascuns, şi 1icea sin2ur, %ntru sine, 2răind8 C:oi, în pustie, suerind reutatea *ilei şi *ăduul, nimic n$am sporit, iar acesta, iind întru atâta cinsteomenească, este stâlp de oc. >ă minune*.C

Aşa 2ândind el, s-a %nştiinţat despre dânsul, prin *u+ul Sfânt, Marele 'asile, care a trimis ladânsul pe ar+idiaconul său, 1icându-i8 Că meri la uşa bisericii, cea dinspre apus, că #ei alaacolo un mona&, stând în colţul bisericii, dimpreună cu un altul, cu barba scurtă şi mic destat, şi #ei *ice lui+ C?ino şi să intri în altar, că te c&eamă ar&iepiscopul.C

ar ar+idiaconul, cu multă osteneală %mpin2ând poporul, a a3uns unde stătea Cuviosul Efrem şi i-a1is8 /1ărinte %laosloeşte! să meri şi să intri în altar! că te c$emă ar$iepiscopul'/

ar Efrem, prin tălmaci, %nţele2ând cuvântul ar+iepiscopului, a răspuns celui ce-l c+ema8 C4i reşit rate, pentru că noi suntem oameni străini şi nu ne ştie ar&iepiscopul.C

Bi s-a dus ar+idiaconul ca să spună lui 'asile acestea. >n acea vreme Sfântul 'asile tocmai citeasfintele cărţi către popor. Bi a vă1ut Cuviosul Efrem o limbă de foc 2răind prin 2ura lui 'asile.*upă aceea, 'asile iarăşi a 1is ar+idiaconului8 C>eri şi spune acelui mona& străin+ C6instite

Erem, #ino şi intră în ântul altar, că te c&eamă ar&iepiscopul.C

Bi mer2ând, ar+idiaconul i-a spus, precum i s-a poruncit lui şi s-a mirat de aceasta CuviosulEfrem şi a proslăvit pe *umne1eu. Bi, făcând metanie a 1is8 C6u ade#ărat mare este ?asile, cuade#ărat stâlp de oc este ?asile, cu ade#ărat -u&ul ânt #orbeşte prin ura lui =C Bi a ru2at

pe ar+idiacon ca să vestească ar+iepiscopului, că după săvârşirea sfintei slu3be, la loc deosebit,

vrea să i se %nc+ine şi să-l sărute pe el.

*eci, săvârşindu-se sfânta slu3bă, a intrat Sfântul 'asile %n %ncăperea pentru pa1a vaselor şic+emând pe Cuviosul Efrem, i-a dat lui %ntru *omnul, sărutare şi i-a 1is8 Cine ai #enit părinte,cel ce ai înmulţit ucenicii lui 5ristos în pustie şi ai onit dracii, cu puterea lui 5ristos. entru



ce ai îndurat atâta osteneală, ca să #e*i un om păcătos D ă$ţi dea ţie plată -omnul, pentruosteneala ta.C

ar Efrem, prin tălmaci, răspun1ând lui 'asile, i-a spus cele ce %n inima lui erau pre2ătite. Bi s-a%mpărtăşit cu 6reacuratele aine, din sfintele mâini ale lui 'asile.

*upă aceasta, ospătându-se ei, a 1is Cuviosul Efrem către Sfântul 'asile8 Cărinte preacinstite,

un dar cer de la sinţia ta, să$mi dai şi aceasta, prin lucrarea -u&ului ânt, să mi sedăruiască mie.C

ar marele 'asile i-a 1is lui8 Cpune cele ce$ţi sunt trebuincioase, că mult îţi sunt dator, pentruosteneala ce ţi$ai dat, cu atâta cale până la mine.C

Bi i-a 1is lui cinstitul Efrem8 CŞtiu, părinte, că toate câte #ei cere de la -umne*eu, îţi da ţie. -eci, #reau ca să te roi bunătăţii %ui, să$mi dea mie să #orbesc receşte.C

ar el a răspuns8 C>ai presus de puterea mea îţi este cererea, dar de #reme ce, cu bună năde/deceri, cinstite ărinte po#ăţuitorule al pustiei, să merem în biserica -omnului, şi să ne ruămcătre -omnul, 6are puternic este să asculte ruăciunea ta, pentru că scris este+ C?oia celor cese tem de El #a ace şi ruăciunea lor o #a au*i şi$i #a mântui pe ei.C

Bi, fiind la vreme cuviincioasă, au făcut ru2ăciune %ndelun2 %n biserică. Apoi, a 1is marele 'asile8Centru ce, cinstite părinte, nu primeşti sinţire de preot, #rednic iind DC

ăspuns-a lui prin tălmaci8 Ciindcă păcătos sunt, stăpâne.C

ăspuns-a lui Sfântul 'asile8 C0, de aş a#ea eu numai păcatele tale =C Bi i-a 1is lui8 Că acemmetanie.C Bi %n2enunc+ind ei la pământ, şi-a pus marele ar+iereu mâna sa pe capul CuviosuluiEfrem şi a 1is cu mare 2las ru2ăciunea cea de +irotonie preoţească. Apoi, a 1is către Cuviosul8Corunceşte acum ca să ne ridicăm de la pământ.C

Bi s-a limpe1it limba lui Efrem şi a 1is %n limba 2recească8 C>ântuieşte, miluieşte, ridică$ne şi ne pă*eşte pe noi, -umne*eule, cu darul "ău.C Bi s-a %mplinit Scriptura8 C4tunci #a sări şc&iopul ca cerbul şi limpede #a i limba âna#ilor.C *eci au proslăvit toţi pe *umne1eu, Celce-a limpe1it limba lui Efrem %n vorba 2recească.

Apoi a petrecut Cuviosul Efrem trei 1ile la Sfântul 'asile, veselindu-se du+ovniceşte. Bi aşa,ar+iepiscopul sfinţindu-l pe el ca preot, iar pe tălmaciul lui, diacon, i-a slobo1it pe ei cu pace,slăvind pe *umne1eu, de cele ce au vă1ut şi au au1it, precum li se spusese lor.

*umne1eului nostru, slavă HAmin.

5etipărită la editura ?itropolieiC$işinăului şi ?oldoeioraş Or$ei! Str' @' Lupu

;B



*oamne şi Stăpânul vieţii mele8 du+ul trândăviei, al 2ri3ii de multe, al iubirii de stăpânire şi al2răirii %n deşert nu mi-l da mie.

*ar du+ul curăţiei, al 2ândului smerit, al răbdării şi al dra2ostei, dăruieşte-l mie, slu2ii ale.

Aşa, *oamne >mpărate, dăruieşte-mi ca să văd 2reşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti %n vecii vecilor. Amin.

Sfântul Efrem Sirul + :nv#*#turi duhovni$eşti + ;Sâmuraşi duhovni$eşti<



,rea Cuviosul şi de 4umne!eu ,urt#torul ,#rintele nostru Efrem Sirul + Cuvânt entru,salm



(din omul al -lea! fila E)

6salmul este alinare a sufletului, dăruitor al păcii, psalmul este adunător al prieteniei, unire acelor despărţiţi, al celor %nvră3biţi %mpăcător.

6salmul este aducător de a3utorul %n2erilor, armă %ntru frici de noapte, odi+nă a ostenelilor de1iuă, pruncilor %ntemeiere, bătrânilor %mpodobire, prea %mbătrâniţilor mân2âiere, femeilor

podoabă prea potrivită.

6salmul pe târ2uri le %nţelepţeşte, al celor noi %ncepători %nvăţătură de buc+ie, al celor sporiţicreştere, al celor desăvârşiţi %ntărire, 2las al 7isericii. Acesta pe pra1nice le străluceşte, acesta pe%ntristarea cea după *umne1eu o 1ideşte. Că psalmul şi din inimă de piatră scoate lacrimi.

6salmul este lucrul %n2erilor, petrecerea cea cerească, tămâia cea du+ovnicească.

6salmul este luminare a sufletelor, sfinţire a trupurilor.

6e acesta, fraţilor, să nu %ncetăm totdeauna cu2etându-l8 şi prin case şi prin călătorii şi dormind şisculându-ne, 2răind %ntru %nşine cu psalmi şi cu laude şi cu cântări du+ovniceşti.6salmul este bucurie a iubitorilor de *umne1eu. Acesta pe 2răirea deşartă o sur2+iuneşte, pe râs%l domoleşte, pe 3udecată o pomeneşte, pe suflet către *umne1eu %l deşteaptă, %mpreună cu >n2eriidănţuieşte. =nde este psalmul cu umilinţă, acolo este şi *umne1eu cu >n2erii: iară unde suntcântările celui străin, acolo este ur2ia lui *umne1eu şi vaiul este răsplătirea râsului.

=nde sunt sfinţitele cărţi şi citirile, acolo este veselie a drepţilor şi mântuire a au1itorilor, iarăunde sunt alăute şi +ore, acolo %ntunecare a bărbaţilor şi a femeilor şi pra1nicul diavolului.

, ce viclenie rea şi aflări ale diavoluluiH Cum prin meşteşu2 pe fiecare %l %mpiedică şi %lamă2eşte şi %l pleacă să facă pe cele rele, ca pe nişte buneH Astă1i cu părere cântă psalmi şi mâinecu sâr2uinţă 3oacă. Astă1i sunt creştini, şi mâine pă2âni. Astă1i bine lăudaţi şi mâine elini. Astă1irobi ai lui 9ristos şi mâine %mpotrivitori ai lui *umne1eu. Nu vă amă2iţi: nici un rob la doi



domni nu poate să slu3ească, după cum este scris8 nu puteţi lui *umne1eu a slu3i şi %mpreună cudiavolul a dănţui.

Ca nişte adevăraţi robi ai lui 9ristos să- slu3im ;ui, ;ui să ne %nc+inăm, lân2ă *ânsul să%n2ăduim, lân2ă *ânsul să rămânem până la răsuflarea cea mai de pe urmă şi să nu ne plecăm

balaurului, căci ca un leu răcnind %ncon3oară căutând pe cine să %n2+ită, pe cine să amă2ească,căruia staţi-i %mpotrivă ca nişte tari ostaşi ai lui 9ristos, slu3indu- ;ui şi dorindu-;.

Nu astă1i să cânţi psalmi şi mâine să dănţuieşti. Nu astă1i să te pocăieşti de păcatele tale şi mâinesă 3oci spre pierirea ta. Nu astă1i să citeşti şi mâine să lăutăreşti. Nu astă1i să te %nfrâne1i şi mâinesă te apropii aicea şi acolo %mpre3ur purtându-te şi de toţi bat3ocorindu-te. Nu, fraţilor, nu aşa să

pierdem vremea mântuirii noastre, 3ucând şi bat3ocorindu-ne.

0ă-te ca un bun lucrător de pământ, lucrând şi pă1ind. Să nu socoteşti ca nişte rele, frate, pemerindele vieţii celei veşnice, să nu lepe1i mâncarea cea uscată, să nu te depărte1i de prive2+ere,să nu te leneveşti de culcarea pe 3os, să nu părăseşti cântarea de psalmi: că acestea şi cele

asemenea acestora, la viaţă şi la bucurie şi la veselie şi la odi+na veşnică te vor trimite pe tine.ubeşte tăcerea despre vorbirea cea rea. 'orbirile mirenilor pe minte de la *umne1eu odepărtea1ă.

(rament din scrierile ântului Erem irul $ sec.!? după 5ristos $ mare dascăl al pocăinţei, pră*nuit de iserica 0rtodoFă, în iecare an, pe 28 ianuarie)

/oi !i$em $# suntem nevinova*i= mereu nevinova*i"""

Noi 1icem că suntem nevinovaţi, mereu nevinovaţi. 6oate că %ntr-un fel aşa este. oate că aţă

de leile omeneşti, care nu ne cunosc tainele inimii noastre, suntem într$ade#ăr ără o #inădo#edită, dar oare aţă de leile lui -umne*eu, 6are ne ştie ândurile şi aptele noastreascunse ale iecăruia suntem oare noi tot aşa de ne#ino#aţiD



Ascultaţi o povestire, după care să-mi spuneţi apoi dacă sunteţi tot aşa de nevinovaţi cum 1iceţiacum.

Era demult %n Siria un tânăr numit Efrem, sin2urul fiu al unor părinţi bo2aţi, dar credincioşi.Acest tânăr era foarte răsfăţat şi %ntrecut, %n2ăduindu-şi orice, fiindcă părinţii lui aveau o mareslăbiciune pentru el.

dată, fiind trimis de părinţi la nişte rudenii %ntr-un oraş vecin, tânărul trecu printr-o pădure. ;amar2inea pădurii era o căsuţă, iar pe calea din pădure păştea o văcuţă sin2ură.

Cum tânăr trecând, vaca nu se dădu la o parte ca să-i facă loc, Efrem, furios că vaca nu ştie cineeste el, ca să se ferească dinaintea lui, %ncepu să o lovească puternic cu băţul pe care %l avea %nmână. Speriată, văcuţa o luă la fu2ă, dar tot pe cale, %naintea lui. Atunci el şi mai furios %ncepu săfu2ărească vaca, lovind-o tot mai sălbatic, până când văcuţa, a3un2ând la o prăpastie, că1u şimuri acolo. Nimeni nu-l vă1use când făcuse isprava asta.

Seara a a3uns %n oraşul %n care mer2ea. S-a bucurat la rudeniile sale, iar dimineaţa s-a %ntors%napoi spre casă.

Când a3unse prin pădurea de ieri, %l %ntâlni un om foarte sărac şi necă3it, care %i 1ise8- inere dra2ă, ieri am vă1ut că treceai pe aici - spune-mi, te ro2, n-ai vă1ut cumva o văcuţă

păscând pe calea astaG Eu sunt un om tare sărac, locuiesc %n căsuţa asta de la mar2inea pădurii şiam cinci copilaşi. Nevasta mea a murit de curând lăsându-mi copilaşii fără mamă.

Aveam numai o văcuţă de la care ne +răneam cu toţii cu lapte. Copilul cel mai mărişor a adormitieri când o pă1ea pe aici, iar când s-a tre1it el, văcuţa nu mai era. Spune-mi, te ro2, ieri când aitrecut pe aici n-ai vă1ut cumva ce s-a făcut văcuţa noastrăG

Bi bietul om %ncepu să plân2ă dureros.

- 'e1i-ţi de drum, momârlane - 1ise tânărul bo2at şi %ncre1ut, supărat de %ndră1neala săracului.Ce, eu sunt văcarul tăuG Nu ţi-e ruşineG Ce am eu cu vaca taG *u-te şi ţi-o caută pe unde ştii.

Bi plecă mai departe %n drumul lui, fluierând nepăsător.

*ar abia a3uns acasă, pe când se lăuda la părinţii lui ce bine şi-a petrecut pe unde a fost, când,dintr-o dată intrară pe uşă doi 3andarmi %narmaţi şi-l %ntrebară8

- inere, tu ai fost ieri %n oraşul vecinG

- *a, am fost, - răspunse el tremurând.

- Bi ai trecut printr-o pădureG

- *a, am trecut.

- Atunci vii cu noi, eşti arestatH Acolo a fost 2ăsit un om omorât şi 3efuit, nu se ştie de cinedeocamdată. Cum numai tu ai fost vă1ut trecând pe acolo, %nţele2i... 'ii cu noiH



- Sunt nevinovat, sunt nevinovat - %ncepu să se vaiete tânărul Efrem. ;ăsaţi-mă %n pace.

- 6oate că eşti nevinovat - %ncă nu se ştie. *eocamdată %nsă vii cu noi - 1iseră oamenii le2ii,aspru.Bi tânărul fu dus la %nc+isoare unde urmă anc+eta cu bătăi şi cu ameninţări.

- Sunt nevinovat, sunt nevinovat - se apăra 1iua plân2ând mereu Efrem %n faţa oamenilor. ar

noaptea, tot aşa, aducându-şi aminte de *umne1eul părinţilor săi stri2ă8- *oamne, *umne1eule *rept şi Milostiv, cum %n2ădui u ca eu să sufăr aici nevinovatG Ei mă%nvinuiesc că am ucis, dar u ştii că eu n-am ucis pe nimeni...

>ntr-o noapte când mereu stri2ase8 Sunt nevinovat, sunt nevinovat - avu un vis sau o vedenie. se păru că intră %n celula lui o fiinţă luminoasă şi %i 1ise8

- Efrem , tu tot stri2i mereu %n faţa lui *umne1eu şi %n faţa oamenilor că eşti nevinovat,nevinovat... *ar şi de văcuţa săracului eşti tu nevinovatG Adu-ţi aminteH

Atunci Efrem se tre1i din nebunia lui şi se aruncă la pământ plân2ând amar şi 1icând8- , *umne1eule Atotputernice şi Mare, Care le ve1i pe toate şi le 3udeci după dreptatea a, ero2 iartă-măH *a, nu voi mai spune că sunt nevinovat, dar e voi ru2a ne%ncetat să mă ierţi pentrunebunia şi păcatul meu. >ndură-e şi ai milă de mine. *acă mă vei scăpa cu bine de aici, voidespă2ubi pe cel căruia i-am făcut rău, iar eu mă voi preda ie şi-i voi slu3i cu o viaţăascultătoare câte 1ile voi mai avea pe pământ. 6un le2ământ %n clipa aceasta %n 0aţa a că aşa voiface...

C+iar %n dimineaţa următoare uşa se desc+ise - şi temnicerul intrând la el %i 1ise8- Ei, tinere, ai avut noroc. A1i-noapte a fost descoperit şi prins uci2aşul adevărat. *eci tu eştiliber. a-ţi ba2a3ul şi pleacă acasă.

- *omnule temnicer - 1ise Efrem plân2ând de bucurie, ştiu eu cine m-a eliberat pe mine.*umne1eu, Care mi-a ascultat pocăinţa mea.

A3uns acasă, de data asta tânărul povesti părinţilor lui totul, cu lacrimi de ruşine şi pocăinţă, precum şi despre le2ământul lui pus %n faţa lui *umne1eu.

- Acum, tată şi mamă - 1ise el - vă ro2 să mă a3utaţi ca să-mi %mplinesc le2ământul şi fă2ăduinţa pe care am promis-o *omnului, ca să-i duc săracului răscumpărarea pentru văcuţa şi durerea lui.Să-mi daţi cele mai bune două vaci cu lapte dintre vacile noastre, ca să le duc copilaşilor săracului şi două pun2i de 2albeni, ca să i le duc lui - fiindcă eu i-am făcut să sufere atât de multdin cau1a nebuniei mele.

A3uns la căsuţa săracului cu răscumpărarea sa, tânărul Efrem i-a mărturisit cu lacrimi păcatul săuşi i-a cerut iertare din toată inima lui pentru pa2ubă şi durerea pe care i-a produs-o. Săracul fericitşi copiii lui mulţumiţi i-au dat toată iertarea şi mulţumirea lor.

*upă aceea Efrem a trăit toată viaţa sa %n felul cum promisese lui *umne1eu, a3un2ând să fienumit până astă1i Sfântul Efrem Sirul...



Aşa şi voi 1iceţi mereu ca tânărul Efrem8 Sunt nevinovat, sunt nevinovat... dar aduceţi-vă aminte,căci fiecare vă ştiţi trecutul - nu aveţi cumva pe conştiinţă vreo văcuţă a cuiva, vreo nevastă acuiva, vreo căsuţă, vreo vină, vreun păcat ascuns, pe care nu vi-l ştie nimeni dintre oameni, dar vil-a vă1ut *umne1euG

Cuvânt al Sfântului Efrem Sirul desre $ei $are 5n fie$are !i #$#tuies$ şi 5n fie$are !i seo$#ies$



Sâr2uieşte-te, deci, ca să te pocăieşti, şi te vei mântui. *umne1eu este mereu 2ata spre milă şispre vindecare, 2rabnic spre a3utor, osârdnic spre i1băvire, celor ce cer le dă şi celor ce bat ledesc+ide. Celui ce se roa2ă %i dă iertare, tinde daruri celui ce are trebuinţă şi nu le cruţă pentru celcare caută.

Nu respin2e pe cei că1uţi, ci %i tra2e spre mântuire. *ăruieşte de1le2are celor ce cer, ceartă pe cei

care nu ascultă. 6oticnitu-te-ai, deşteaptă-teH Ai că1ut, scoală-teH oa2ă-te şi cereH Ca1i, nu pierde speranţaH Caută-; pe Cel care voieşte să te mântuiascăH re1eşte-te pentru ca să nu ca1iiarăşiH ar de vei şi cădea, să te scoli din nouH *oborât fiind, %ndreptea1ă-teH *acă ai 2reşit,%ntoarce-teH ar după ce te-ai vindecat, păstrea1ă-te sănătos %ntotdeaunaH *acă te-ai mântuit,fereşte-te de boala de care mai %nainte ai fost biruit, ca să nu te ardă din nou focul pe care tocmail-ai stins.

Să nu ca1i %n spurcăciunea din care tocmai te-ai ridicatH Să nu te asemeni porcilor, care se bucurăde spurcăciuneH Să nu te asemeni câinilor care-şi mănâncă murdăriile. Că nimeni, punându-şi

mâinile pe plu2 şi căutând %napoi, nu va fi %ndreptat către >mpărăţia Cerurilor. Nimeni după cese spală şi alear2ă iarăşi la spurcăciune, nu se face curat.

=nul este 9ristos, una credinţa, unul este darul, una este patima, una moartea, una %nvierea. Bi nuse cade, Celui ce S-a 3un2+iat să se mai 3ertfească iarăşi, nici altă i1băvire să se mai facă pentrutine. *acă te-ai slobo1it, apoi nu te mai face sin2ur rob prin voia ta. e-ai spălat, nu te mai spurcaiarăşi. 6este fire, din păcate aflându-te să nu de1nădă3duieşti nicidecum. Numai să te pocăieşti şite vei mântui.

>ntru isus 9ristos, a Căruia este slava, acum şi pururea şi %n vecii vecilorH Amin.Imnul al III+lea al Sfântului Efrem Sirul desre ,ost

Barpele a privit şi a vă1ut porumbiţa %n ai pe Eva$... căci o poftea< S-a prefăcut %n

porumbiţă<, el, şarpele, cel cu totul blestemat. A luat din ea, ca şi aceasta să ia din el. S-a%mbrăcat %n culorile ei, ca şi ea să se %mbrace %n urâciunea lui.



Cine a privit şi a vă1ut pe Adam şi Eva şi pe şarpele viclean care, cu amă2irea %n inimă şi cu pacea pe bu1e, se sâr2uia să-i lin2uşeascăG Adam era neştiutor şi Eva era naivă. 6omul %nflorea şirodul lui strălucea: mare a fost păcatul, sfântă şi puternică dreptatea. 7inecuvântat fie Cel ce aamestecat valul milostivirii %n 3udecata Sa cea dreaptă şi s-a %ndurat de cei vinovaţiH

Cine ar putea suferi %nfăţişarea celor doi dintr-o dată de1brăcaţi şi coborâţi din %naltG Cel răustătea privind cu bucurie: Cel 7un vedea şi urmărea din oc+i. Cine n-ar fi plâns vă1ând pe marele

Adam umilit şi ruşinat cosându-şi frun1ele pentru a-şi acoperi 2oliciuneaG 7inecuvântat fie Celce S-a milostivit de el %n frun1ele lui şi a trimis veşmânt de slavă pentru 2oliciunea sa.

Cine ar putea tâlcui pomul care i-a tulburat pe iscoditoriG Căci este o ţintă ascunsă care, nevă1ută pentru oc+i, istoveşte arcaşii: pom al cunoştinţei este precum şi al neştiinţei8 pricină a cunoştinţei prin care omul a cunoscut care a fost darul pe care l-a pierdut şi care pedeapsa venită pentruaceasta. 7inecuvântat fie rodul care a amestecat cunoştinţa pomului vieţii %n cei muritoriHBarpele a privit şi a vă1ut porumbiţa %n ai pe Eva$... căci o poftea< S-a prefăcut %n

porumbiţă<, el, şarpele, cel cu totul blestemat. A luat din ea, ca şi aceasta să ia din el. S-a

%mbrăcat %n culorile ei, ca şi ea să se %mbrace %n urâciunea lui. A cântat pentru ea un cântec vesel,ca să rătăcească 3elind. 7inecuvântat fie 2lasul atălui, Care S-a po2orât, a mân2âiat şi a nimicit%ntristarea maicii noastreH

Să nu fie postul nostru ospăţ pentru cel rău, prin aceea că ne muşcăm semeniiH Căci s-a rânduit post şi Nabot a fost ucis cu pietre. Cel rău s-a bucurat de postul lor. , postitorii aceştiaH >n loc de pâine au mâncat carne de om şi %n postul lor au lins sân2e. 6entru că au mâncat carne de om, aua3uns +rană câinilor e2i cap. I$. 7inecuvântat fie Cel ce Bi-a dat trupul Său 2urii noastre%nfuriate, ca să %ncete1e a mai muşcaH

Cel Milostiv a privit, a vă1ut sufletul %n adânc şi a 2ăsit o cale ca să-l scoată de acolo. Măcar căun sin2ur semn al Său ar fi fost %n stare să-l scape de acolo, El a %ntipărit iubirea Sa peste lucrulSău8 S-a %nverşunat %n firea omenească, a dobândit neştiinţa ei, pentru ca să o aducă la ştiinţă. Acântat la +arfa Sa cântări smerit, ca ea să vină la %nălţare: a ridicat crucea Sa %n %nalt, ca fiii Eveisă se poată %nălţa spre cele cereştiH



Sfântul Efrem Sirul + 4esre fri$a lui 4umne!eu

0ericit este omul acela care are %ntru sine frica lui *umne1eu, că unul ca acesta este fericit şi de*u+ul Sfânt8 50ericit bărbatul cel ce se teme de *omnul. Căci, cu adevărat, cel ce se teme de*omnul, afară de toată meşteşu2irea vră3maşului este şi de toată bântuirea vră3maşului scapă.

Cel ce are frica lui *umne1eu, cu uşurinţă biruieşte meşteşu2irile vră3maşului celui rău, pentru că%ntru nimic pe dânsul nu-l robeşte, căci pentru frica lui *umne1eu, dulceaţa trupului nu o

primeşte.

Cel ce se teme de *omnul nu se răspândeşte cu mintea aici şi acolo, fiindcă aşteaptă pe Stăpânulsău, nu cumva să vină fără de veste şi %l va afla trândăvindu-se şi-l va tăia %n două.

Cel ce are frica lui *umne1eu nu petrece fără 2ri3ă, că totdeauna este trea1.

Cel ce se teme de *umne1eu, la somn fără de măsură pe sine nu se dă, că prive2+ea1ă şi aşteaptă

venirea *omnului său.Cel ce se teme de *omnul nu petrece cu nebă2are de seamă, ca să nu %ntărâte pe Stăpânul său.

Cel ce se teme de *omnul nu se trândăveşte, că totdeauna se %n2ri3eşte de talantul ce-l are, ca sănu se osândească.



Cel ce se teme face totdeauna cele ce plac *omnului său şi pe acestea le 2ăteşte, ca, după ce vaveni *omnul, pentru multe să-l laude.

*eci, de multe bunătăţi se face pricinuitoare frica *omnului celor ce o au pe ea.

(EFtras din ântul Erem irul, G6u#inte şi în#ăţăturiI, #ol.1, Editura una#estire)

Sfântul Efrem Sirul 0 ;Cu fri$# s#+*i ui mâinile tale e truul altuia<



Cu frică să-ţi pui mâinile tale pe trupul altuia, ca cel ce te atin2i de sfinţenie, căci, cu adevărat,

sfântă este 7iserica *omnului, minunată %ntru dreptate. Căci 1ice8 5Nu ştiţi, oare, că voi sunteţitemplu al lui *umne1eu şi că *u+ul lui *umne1eu locuieşte %n voiG *e va strica cineva templullui *umne1eu, %l va strica *umne1eu pe el, pentru că sfânt este templul lui *umne1eu, caresunteţi voi Corinteni !, I"-I&$.

*eci, acestea ştiindu-le, cu toată stră3uirea să pă1im inima noastră.

(EFtras din ântul Erem irul, G6u#inte şi în#ăţăturiI, ?ol. 1, Editura una#estire)

Sfântul Efrem Sirul + Cuvânt ex$e*ional desre $um se $uvine $reştinilor a vie*ui



aiul şi iadul

6riviţi, fraţii mei iubiţi, cum se %ntoarce omul la cele lepădate şi cu2etă iarăşi şi face lucrurile pă2ânilor. ot cela ce cu2etă cele trupeşti şi risipeşte ca şi când nu ar aştepta să dea seama lui*umne1eu %n 1iua 3udecăţii, oare nu s-a de1brăcat el de 9ristosG Că 1ice *omnul, cudumne1eiasca Sa 2ură, că şi pentru un cuvânt deşert vor să dea seama oamenii %n 1iua 3udecăţii,apoi faptele oare %n ce fel vor fi 3udecateG

, ce drac rău. , urătorul de bine şi urătorul de oameni du+ necurat. Cum %mpiedică şi cum

ademeneşte el pe fiecare. Stăpânul stri2ă prin 6rooroci şi prin Apostoli şi prin Sfintele Evan2+eliidin mulţime, puţini iau aminte. *iavolul c+eamă prin alăute şi prin +ore şi prin cântecele drăceştişi mulţimea se adună. ubitorul de oameni, *umne1eu c+eamă pe toţi şi 1ice8 D'eniţi la minetoţiHD Bi nu este nimeni să-; asculte, nici să se sâr2uiască. 9ulitorul de oameni, diavolul, pe mulţi%ndeamnă şi aceştia la el alear2ă.

*acă undeva s-ar propovădui a3unare sau prive2+ere, se sperie toţi şi se tân2uiesc şi se fac canişte morţi. ar dacă s-ar vesti cândva prân1uri, cine sau alăute, sau cântece drăceşti, toţi se facveseli, binevoitori şi tre3i şi unii pe alţii se c+eamă şi se stri2ă şi %mpreună alear2ă pe drumul cel

rău şi se nevoiesc cu nevoinţa cea vrednică de 3ale. Nu %nsă cu cinste cum se cuvine creştinilor, cica nişte pă2âni. Nu ca nişte robi ai lui *umne1eu, ci ca nişte apucaţi. Bi de multe ori, toată 1iuase ostenesc pentru pântecele lor şi toată noaptea petrec fără de somn, spre pier1area sufletului lor,

3ucând şi bat3ocorindu-se şi nimic altceva câşti2ând din osteneală şi din prive2+ere, fără numaivaiul, precum a 1is *omnul.

;uaţi aminte cu dinadinsul la cele scrise şi nu le defăimaţi, că vai celor ce ocărăsc dumne1eieştileScripturi. Că mulţi cuvântători deşerţi sunt, amă2indu-se cu mintea, care când aud de c+inurile

3udecăţii 1ic râ1ând, mân2âindu-se8 Dare sunt eu mai bun decât toată lumeaG =nde va mer2e

toată lumea, acolo voi mer2e şi eu. Afară de toată lumea, ce are să mi se %ntâmple mieG Să mă%ndulcesc deocamdată şi eu, ca toată lumea de bunătăţile lumii acesteia.D

Apoi, după ce s-a %mplinit +otarul vieţii acesteia, se trimite vestitorul morţii, 1icându-ne8 DS-a%mplinit calea ta %n viaţa aceasta, vino de acum %ntr-o altă lume, vino la %nsuşi locul tăuHD



Apoi, laşi lucrurile vieţii celei veselitoare, cu care ţi se părea că veşnic te vei desfăta, şi te duci,fiind tras de demoni, la locul de osândă. Bi, vă1ându-şi locul omul se va cutremura şi %şi va batefaţa sa cu palmele şi căutând %mpre3ur %ncoace şi %ncolo va vrea să fu2ă şi nu-i va fi lui cu putinţăsă fu2ă, că va fi ţinut cu năde3de, le2at de cei ce %l vor duce pe dânsul.

Atunci %i vor 1ice lui demonii cei ce %l ţin8 DCe te temi, vrednicule de 3aleG Ce te tulburi, ce te

%ntriste1i, ce te %nfricoşe1i, ticălosuleG Ce te cutremuri, netrebniculeG u ţi-ai 2ătit ţie loculacesta: seceră acum ce ai semănat. Ai au1it de %nfricoşata osândă şi râ1ând aşa, 1iceai8 =nde va filumea toată, acolo voi fi şi eu. Acum, pentru ce te cutremuri. Nu eşti sin2ur. Acolo unde estetoată lumea, acolo eşti şi tu. N-ai au1it pe Stăpânul, 1icând8 oată lumea intru cel rău 1aceG Ci,defăimând 1iceai8 =nde va fi toată lumea, acolo şi eu. 'rednicule de 3ale şi ticălosule pentru cecând 1iceai acestea nu te 2ândeai la tineG Acum, lumea toată poate să-ţi a3ute ţieG are pentrutoată lumea vei da tu răspuns ?udecătoruluiG Au nu numai pentru sin2ur sufletul tăuG ată acum,

precum 1iceai, unde este toată lumea, acolo eşti şi tu.D

Bi, intrând %n locul cel de osândă, nevrând şi cumplit c+inuindu-se, va %ncepe să ridice 3alnice2lasuri şi să roa2e pe cei ce vor sta %naintea 3udecăţii, ca să dobândească măcar puţină răsuflare.

Bi %i vor răspunde lui8 DCe stri2i, ticălosuleG Au doar tu eşti mai bun decât toată lumeaG =nde estetoată lumea, acolo eşti şi tu, precum ai 1isD.

Bi atunci, suspinând din adâncul inimii, va 1ice8 DBi ce-mi foloseşte mie toată lumeaG 'ai mie, căm-am amă2it şi m-am bat3ocorit. *reaptă este 3udecata lui *umne1eu. Acum am cunoscut,ticălosul, că ceea ce seamănă omul, aceea va şi secera. Bi ce sarcină va le2a, aceea va şi purta.'ai mie, că am au1it şi nu primeam. 6e câţi vedeam nevoindu-se, prive2+ind şi a3un2ând, pe toţi%i ocăram şi-i osândeam. 6e câţi %i vedeam plân2ând şi tân2uindu-se, râdeam de ei. 'ai mie, cămai de folos %mi era mie o sută de ani să plân2 acolo şi să mă tân2uiesc şi pământ să mănânc şi sănu vin %n locul acesta de c+in. Cine-mi va da mie vreme de pocăinţă, măcar de trei 1ile aleveacului aceluia, pe care l-am c+eltuit %n lenevire, eu vrednicul de 3ale şi ticălosulG >nsă acumtâr2ul şi soborul s-au risipit şi nu mai am folos din pocăinţă...

'edeţi, fraţilor, să nu se afle cineva fără de roadă. Cela ce seamănă %n trupul său %ndulcirea lumiiacesteia, desfătări, cine şi prân1uri, din trup va secera stricăciune. ar cel ce seamănă %n du+ru2ăciune, a3unare şi prive2+ere, din du+ va secera viaţa veşnică. ;uaţi seama şi vedeţi că

nicidecum nu se laudă cel ce se desfătea1ă, nici cei ce râd, nici cei ce 3oacă, că acestea pă2ânii lefac. ar %n partea creştinilor, le2ea este %n acest fel8 fericiţi cei săraci cu du+ul, fericiţi cei ce

plân2, fericiţi cei milostivi, fericiţi cei i12oniţi, fericiţi cei curaţi cu inima, fericiţi cei vorbiţi derău, fericiţi cei ce se %nfrânea1ă, fericiţi cei ce au pă1it 7ote1ul curat, fericiţi cei ce pentru 9ristoss-au lepădat de lumea aceasta, fericite sunt trupurile feciorelnicilor, fericiţi cei ce au femei ca şicând n-ar avea, fericiţi cei ce prive2+ea1ă şi se roa2ă, fericiţi cei ce văd mai %nainte pe Cel ce vasă vie să 3udece vii şi morţii şi-şi pre2ătesc răspunsul, fericiţi cei ce lăcrimea1ă %n ru2ăciune şi %ncântarea de psalmi. Acestea sunt ale dumne1eieştii Scripturi a drept-credincioşilor.

Bi, oare, care Scriptură fericeşte pe cei ce cântă din fluier, sau %n alăută, sau râd, sau pe cei ce sedesfătea1ă, sau pe cei ce se %mbată, sau pe cei ce se %nverşunea1ă şi 3oacă, sau pe cei ce iubesclumea aceastaG Stăpânul nostru nu ne-a %nvăţat acestea, ci, mai vârtos, le-a şi osândit, 1icând8D'ai vouă care râdeţi acum şi vă desfătaţi, că veţi plân2e şi vă veţi tân2uiHD



*eci, veniţi ca, lăsând calea cea lar2ă, care duce la pier1are, să nu osândim puţină vreme, ca să%mpărăţim %n vecii cei nesfârşiţi şi să dobândim bunătăţile cele nestricăcioase pe care oc+iul nule-a vă1ut, urec+ea nu le-a au1it şi la inima omului păcătos nu s-au suit.

0u2i de mândrie, o, omule, deşi eşti bo2at, ca nu cumva să ai pe *umne1eu %mpotriva ta, şiiubeşte smerita cu2etare, deşi eşti mare, ca să te %nalţi %n 1iua 3udecăţii, că vai celui trufaş, căacela, când va intra %n mormânt, atunci se %nvaţă cine este. 'ai lacomului, că bo2ăţia trece, vai

necredinciosului, că %n vreme ce toţi se luminea1ă, el sin2ur atunci se %ntunecă. 'ai, celui fără dele2e, că se duce la ?udecător aspru şi drept. 'ai trândavului, că va căuta vremea pe care rău ac+eltuit-o şi nu o va afla. 'ai ocărâtorului şi %mpreună cu el, beţivului, că se rânduiesc cu uci2aşiişi cu desfrânaţii se pedepsesc. 'ai celui ce se desfătea1ă %n această puţină vreme că, precum unviţel spre 3un2+iere, aşa se %n2raşă.

*ar fericit este cel ce călătoreşte pe calea cea strâmtă, că purtător de cunună va intra %n cer.0ericit cel ce multora le face bine, că va afla a3utători mulţi, când va fi 3udecat. 0ericit cela ce sesâr2uieşte către viaţa ce va să fie, că acestea de aici, tra2 spre stricăciune şi moarte. 0ericit este

cela ce risipeşte cele rele, adică pe acelea ce le-a adunat rău, că va sta curat %naintea 3udecătorului. 0ericit este cel ce spre toate se sileşte pe sine, că silitorii răpesc >mpărăţia lui*umne1eu.

*eci, să ne silim acum şi noi spre tot lucrul bun. Să ne %ndemnăm şi să ne 1idim unii pe alţii, precum şi faceţi. otdeauna vorbirea noastră să fie despre 3udecată şi despre darea răspunsuluinostru. ri ce lucru faceţi, fie de umblaţi pe cale, fie de şedeţi la prân1uri sau %n paturile voastre,ori altceva de faceţi, totdeauna %n2ri3iţi-vă de 3udecată şi de venirea dreptului ?udecător şi văaduceţi aminte, %n inimile voastre, şi 1iceţi unii către alţii8 Dare %n ce fel este %ntunericul cel maidinafarăG are %n ce fel este focul cel nestins şi viermele cel neadormitG are %n ce fel suntscrâşnirile dinţilorG DAcestea vorbiţi-le unii cu alţii, noaptea şi 1iua.

Să ne nevoim fraţilor, până avem vreme. Să cumpătăm desfătarea cea de aici, ca acolo săcâşti2ăm desfătarea aiului. Să plân2em aici puţin, ca acolo să râdem. Să flămân1im aici, ca săne săturăm acolo. Să %nvăţăm a ne lipsi de toate acestea vremelnice de aici, ca să ne %ndulcimacolo de bunătăţile cele adevărate. 6e calea cea strâmtă să călătorim aici, ca acolo pe calea cealată şi desfătată să umblăm. Bi iarăşi 1ic8 D'edeţi să nu ne %mpiedice pe noi viaţa aceasta şi să ne

bat3ocorească şi 2oi şi netrebnici să ne trimită pe noi %n veacul acela. Că %nşelăciunea lumiiacesteia pe mulţi i-a %mpiedicat, pe mulţi i-a pierdut, pe mulţi i-a bat3ocorit, pe mulţi i-a orbitD.

ar noi, fraţilor, să luăm aminte la noi %nşine şi să ascultăm pe *omnul, care 1ice8 D'eniţi dupăMineHD *eci, de toate să ne despărţim şi ;ui să- urmăm. Să potolim toată bucuria lumii acesteia,că bat3ocoreşte pe cei ce o iubesc pe dânsa. ar noi să ne sâr2uim a dobândi viaţa cea veşnică,dănţuirea cea cu %n2erii, petrecerea cea cu 9ristos. Căruia se cuvine slava %n vecii vecilorH Amin.

(ursa+ roloaele $ octombrie, *iua a 12$a.)



Cuvântul Sfântului Efrem Sirul desre sfârşitul lumii şi desre durerile oamenilor sudomnia lui Antihrist

;uaţi aminte, fraţii meiH Covârşirea fiarei şi meşteşu2irea ei de la pântece %ncepe. Căci după ceva fi strâmtorat cineva, de lipsa de bucate, să fie silit a primi pecetea lui. Nu oricum, ci pe mânadreaptă şi pe frunte va fi pus semnul. Ca să nu mai aibă stăpânire omul a se pecetlui cu mânadreaptă, cu semnul Sfintei Cruci şi nici pe frunte a se mai %nsemna cu Numele Sfânt al *omului,nici cu preasfânta şi slăvita cruce a *omnului nostru isus 9ristos. Că ştie ticălosul că dacă se va

pecetlui cineva cu crucea *omnului, %i risipeşte toată puterea lui.

5Eu, Efrem cel prea mic şi păcătos şi plin de 2reşeli, cum voi putea să spun cele mai presus de puterea meaG *ar de vreme ce Mântuitorul plin de a Sa milostivire, pe cei ne%nţelepţi i-a %nvăţat%nţelepciunea şi prin ei pe credincioşii de pretutindeni i-a ;uminat şi pe a noastră limbă cu%ndestulare o va lămuri spre folosul şi 1idirea mea, a celui ce 1ic şi a tuturor ascultătorilor şi voi2răi %ntru durere şi voi spune %ntru suspinuri pentru sfârşitul lumii acesteia de acum şi pentru celfără de ruşine şi cumplit balaur adică Anti+rist$ cel ce va tulbura toate de sub cer şi să ba2eteama şi spaima şi cumplita necredinţă %n inimile oamenilor< 'a face arătări, semne şi%nfricoşări, %ncât de ar putea să amă2ească şi pe cei aleşi. Bi se va sâr2ui ca pe toţi să-i %nşele cumincinoasele semne, cu năluciri de arătări vră3itoreşti şi cu fermecătoriile care se vor face de el<

Căci cu %n2ăduinţa lui *umne1eu va lua stăpânire ca să %nşele lumea, fiindcă s-au %nmulţit pă2ânătăţile oamenilor şi pretutindeni se lucrea1ă tot felul de lucruri cumplite< 6entru aceasta*umne1eu va slobo1i a fi ispitită lumea cu du+ul %nşelăciunii, pentru pă2ânătatea oamenilor. *evreme ce aşa au voit oamenii a se depărta de *umne1eu şi a iubi pe vicleanul. Mare nevoinţă vafi fraţilor %n vremurile acelea, mai ales celor credincioşi, când se vor săvârşi semne şi minuni de%nsuşi balaurul cel cu multe stăpâniri: când se va arăta ca un *umne1eu, cu năluciri %nfricoşate,1burând %n vă1du+ şi toţi dracii ca %n2erii %nălţându-se %naintea tiranului. Bi va stri2a cu tăriesc+imbându-şi c+ipul şi %nfricoşând fără de măsură pe toţi oamenii. Atunci fraţilor, oare cine seva afla %n2rădit şi neclintit petrecândG Având %n sufletul său semnul =nuia-Născut 0iului lui

*umne1eu Crucea$, adică sfânta ;ui venire.

Bi %n vremea aceea nu va fi slăbire pe pământ şi marea vă1ându-o toată lumea tulburată, va fu2ifiecare să se ascundă %n munţi. =nii vor muri de foame, alţii de sete se vor topi ca ceara. Bi nu va



fi cine să-i miluiască pe ei. Atunci vor vedea toate fetele lăcrimând şi cu durere %ntrebând8 Nucumva se află vreun 2rai a lui *umne1eu pe pământG Bi nu vor au1i de nicăieri răspuns<

Cine va suferi 1ilele aceleaG Bi cine va răbda neca1ul cel nesuferit, când vor vedea amestecarea popoarelor care vor veni de la mar2inile pământului, pentru vederea tiranului. Mulţi se vor %nc+ina %naintea spurcatului şi vor stri2a cu cutremur, %ncât şi locul se va clătina de stri2ătele lor,1icând8 u eşti mântuitorul nostru< Atunci marea se va tulbura şi pământul se va usca. Cerurile

nu vor ploua şi sadurile se vor usca. Bi toţi cei ce vor fi pe pământ, de la răsărit până la apus vor fu2i cu multă frică. Bi iarăşi cei ce vor fi %n părţile de apus vor fu2i %n răsărit cu cutremur<

;uând atunci obra1nicul stăpânirea, va trimite pe draci %n toată lumea, ca să propovăduiască cu%ndră1neală, că s-a arătat cu slavă8 'eniţi de-l vedeţi pe el. Cine oare va avea suflet de diamant,ca să sufere vite3eşte toate smintelile aceleaG Cine oare va fi acest om precum am 1is, ca toţi%n2erii să-l fericească pe elG Căci eu fraţilor, iubitor de 9ristos, desăvârşit m-am %nfricoşat numaidin pomenirea balaurului, cu2etând %ntru sine neca1ul ce va să fie asupra oamenilor %n vremeaaceea şi %n ce fel se va arăta acest balaur pân2ărit asupra neamului omenesc.

>nsă sfinţilor mai cumplit se va arăta. Că vor fi mulţi cei ce se vor arăta bine plăcuţi lui*umne1eu, care vor putea scăpa prin munţi şi dealuri şi locuri pustii, cu multe ru2ăciuni şi

plân2eri nesuferite. Că vă1ându-i *umne1eu %n aşa plân2ere nemân2âiată şi %ntru credinţă curată,se va milostivi spre dânşii ca un 6ărinte milostiv, iubitor de fii şi-i va pă1i pe ei unde se vor ascunde. Că prea pân2ăritul nu va %nceta să caute pe sfinţi pe pământ şi pe mare, socotind căstăpâneşte tot pământul. Bi pe toţi %i va supune şi va socoti că se poate %mpotrivi lui *umne1eudin cer, neştiind ticălosul neputinţa sa şi mândria pentru care a că1ut<Cu toate acestea va tulbura pământul, va %nfricoşa cu semnele sale vră3itoreşti pe toţi. Bi %nvremea aceea nu va fi slăbire pe pământ, ci neca1 mare, tulburare şi neca1, moarte şi foamete

peste tot pământul. Că %nsuşi *omnul a 1is8 5Că unele ca acestea nu s-au făcut de la %ntemeierealumii5. ar noi păcătoşii, cu ce vom asemăna acele nevoi peste măsură de mariG >nsă, să-şi punăfiecare %n mintea sa cuvintele Mântuitorului, cum că, pentru nevoia şi neca1ul cel prea mare, vascurta 1ilele acelea prin milostivirea Sa.

'itea1 suflet va fi acela care va putea să-şi tină viaţa atunci %n mi3locul smintelilor: Că dacă puţinva slăbi credinţa sa, lesne va fi %ncon3urat şi va fi robit de semnele balaurului celui rău şi viclean.Bi neiertat se va afla unul ca acesta %n 1iua 3udecăţii, ca %nsuşi lui-şi vân1ător se va afla, ca cel cea cre1ut tiranului de bună voie.

*e multe ru2ăciuni şi lacrimi avem trebuinţă, o, fraţilorH ca să fie cineva dintre noi %ntărit %ntruispite. 0iindcă multe vor fi nălucirile fiarei. Căci luptător %mpotriva lui *umne1eu fiind, va voi săle piardă pe toate <

;uaţi aminte, fraţii meiH Covârşirea fiarei şi meşteşu2irea ei de la pântece %ncepe. Căci după ceva fi strâmtorat cineva, de lipsa de bucate, să fie silit a primi pecetea lui. Nu oricum, ci pe mânadreaptă şi pe frunte va fi pus semnul. Ca să nu mai aibă stăpânire omul a se pecetlui cu mânadreaptă, cu semnul Sfintei Cruci şi nici pe frunte a se mai %nsemna cu Numele Sfânt al *omului,

nici cu preasfânta şi slăvita cruce a *omnului nostru isus 9ristos. Că ştie ticălosul că dacă se va pecetlui cineva cu crucea *omnului, %i risipeşte toată puterea lui. 6entru aceasta pecetluieştedreapta omului, că aceasta este care pecetluieşte toate mădularele noastre. Asemenea şi frunteacare este ca un sfeşnic ce poartă făclia luminii.



*eci fraţii mei, %nfricoşată nevoinţă va fi tuturor oamenilor celor iubitori de 9ristos şi până %nceasul morţii să nu se teamă, nici să stea cu moleşire când balaurul va %ncepe a pune pecetea sa,%n locul crucii Mântuitorului. Bi va face %n aşa fel %ncât să nu se mai facă nici un fel de pomenire*omnului şi Mântuitorului nostru isus 9ristos.

Bi aceasta o va face, fiindcă se teme şi se cutremură de puterea Mântuitorului nostru. Că de nu seva pecetlui cineva cu pecetea sa, nu va putea fi robit de nălucirile vicleanului şi nici *umne1eu

nu-i va părăsi, ci %i va lumina şi-i va atra2e la Sine. Ni se cade, nouă fraţilor, a %nţele2e nălucirilevicleanului, că nemilostiv şi fără de omenie este. ar *omnul nostru cu linişte va veni la noi, casă 2onească meşteşu2irile balaurului. *eci noi ţinând neabătută şi curată credinţa %n 9ristos,lesne vom birui puterea vră3maşului şi se va depărta de la noi neputinciosul, neavând ce să nefacă.Că eu, fraţilor, vă ro2 pe voi iubitorilor de 9ristos, să nu ne moleşim, ci mai ales puternici să nefacem cu puterea Crucii. Cu toate acestea ni se cade nouă a ne ru2a, ca să nu cădem %n ispită.*eci fiţi 2ata ca nişte credincioşi robi, neprimind pe altul. Că de vreme ce furul şi pier1ătorul şicel fără de omenie, mai %ntâi va veni %ntru ale sale vremuri, vrând să fure şi să 3un2+ie şi să piardă

turma cea aleasă a lui 9ristos, adevăratul 6ăstor: Căci se va da pe sine drept adevăratul 6ăstor, casă %nşele oile turmei lui 9ristos.

Aceasta cunoscând-o vră3maşul, că iarăşi va să vină din cer *omnul cu slavă, a socotit aceasta casă ia asupra sa c+ipul venirii ;ui, ca să ne %nşele pe noi. ar *omnul nostru va veni ca un ful2er %nfricoşat pe pământ. *ar vră3maşul nu va veni aşa. Se va naşte cu adevărat dintr-o femeiespurcată, care va fi unealtă a lui. *eci nu se va %ntrupa diavolul, ci %n acest fel va veni ca să %nşele

pe toţi. 0iind smerit, liniştit, urând cele nedrepte, spre iudei %ntorcându-se, bun, iubitor de săraci, peste măsură de frumos, cu bună aşe1are, lin către toţi, cinstind %n mod special pe evrei căci eiaşteaptă venirea lui$. ar %ntru toate acestea se vor face semne, arătări şi %nfricoşări cu multăstăpânire şi se va meşteşu2i cu vicleşu2 ca să placă tuturor şi să fie iubit de mulţi. Bi daruri nu valua, cu mânie nu va 2răi, mâ+nit nu se va arăta şi cu c+ipul bunei rânduieli va amă2i lumea, pânăce se va face %mpărat. Bi după ce vor vedea multe popoare nişte fapte bune ca acestea, toţi%mpreună cu o socoteală se vor face şi cu bucurie mare %l vor propovădui pe el %mpărat, 1icândunii către alţii8 Au doară se mai află vreun om ca acesta bun şi dreptG Bi mai mult poporul celuci2aş al evreilor %l vor cinsti şi se vor bucura de %mpărăţia lui. 6entru aceea şi ca unul ce vacinsti mai mult locul şi templul, va arăta tuturor că are 2ri3ă de ei. Bi când va %mpărăţi balaurul pe

pământ, cu mare sâr2uinţă, toate popoarele %i vor veni %n a3utor8 Edom şi iarăşi Moab, %ncă şi fiiilui Amon, ca unui adevărat %mpărat i se vor %nc+ina lui cu bucurie şi ei se vor face cei dintâi

apărători ai lui.

Apoi %mpărăţia aceluia se va %ntări şi va bate cu mânie pe trei %mpăraţi mari. ar după aceasta seva %nălţa inima lui şi-i va vărsa amărăciunea lui, punând %nainte, din Sion, veninul morţii,tulburând lumea, va clătina mar2inile, va necă3i toate, va pân2ări sufletele. Nu se va arăta ca uncucernic, ci %n toate ca unul fără de omenie8 mânios, cumplit, nestatornic, %nfricoşat, urât, urâcios,sălbatic, pier1ător şi silindu-se a arunca %n 2roapa pă2ânătăţii tot neamul omenesc, prin a sanebunie.

Bi stând mulţimea %naintea lui şi alte popoare multe, lăudându-l pe el pentru năluciri, vor stri2acu 2las mare, %ncât se va clătina locul %n care popoarele vor sta %naintea lui. Bi le va 2răi cu%ndră1neală8 Cunoaşteţi toate popoarele puterea şi stăpânirea meaG ată dar %naintea voastră atuturor, poruncesc acestui munte mare ce este de cealaltă parte ca să vină aici la noi. Bi va 1icespurcatul8 şi va aler2a, adică muntele %n privirea tuturor, %nsă nicidecum din temeliile lui



mutându-se. Căci cele ce *umne1eu 6rea%nalt dintru %nceputul 1idirii le-a %ntemeiat şi le-a %nălţat,asupra acestora spurcatul Anti+rist, stăpânire nu are, ci va amă2i lumea cu năluciri vră3itoreşti. Biiarăşi altui munte ce va sta %n adâncul mării, ostrov foarte mare fiind, %i va porunci să se ducă peuscat. *ar ostrovul nu se va mişca nicidecum, ci nălucire va fi. Bi iarăsi %şi va %ntinde mâinile luişi va aduna mulţime de târâtoare şi păsări. Aşi3derea %ncă va păşi pe deasupra adâncului şi pemare şi pe uscat va umbla: %nsă toate acestea vor fi năluciri. Bi mulţi vor crede %ntru el şi-l vor slăvi ca pe un *umne1eu tare. ar cei ce vor avea pe adevăratul *umne1eu, li se vor lumina oc+ii

inimii lor şi cu de-amănuntul vor privi prin credinţă curată şi vor cunoaşte %nşelăciunea lui.Acestea, toate făcându-le, va %nşela lumea şi mulţi vor crede lui, slăvindu-l ca pe un *umne1eutare.

ar câţi vor avea frica lui *umne1eu %n ei şi oc+ii inimii luminaţi, vor cunoaşte că nici muntele nus-a mutat din locul său, nici ostrovul nu a ieşit din mare pe pământ. Bi toate acestea %ntru numelesău le va săvârşi Anti+rist şi nu vor fi adevărate, precum am 1is mai sus. Căci cu farmece vasăvârşi toate mincinoasele lui minuni, fermecând vederile oamenilor ce se vor pleca a crede lui.

Bi acestea aşa făcându-se şi popoarele %nc+inându-se lui, lăudându-l ca pe un *umne1eu, din 1i %n1i se va mânia Cel 6rea%nalt %n ceruri şi %şi va %ntoarce faţa Sa de la el. Bi după aceea se vor facecumplite semne8 foamete ne%ntreruptă, cutremur ne%ncetat, morţi necontenite şi temeri %nfricoşate.Atunci cerul nu va mai ploua, pământul nu va mai rodi, i1voarele vor seca, râurile se vor usca,iarba nu va mai răsări, verdeaţa nu va fi, copacii din rădăcină se vor usca şi nu vor odrăsli. 6eştiişi c+itii mării %n ea vor muri şi putoare pier1ătoare va trimite marea şi sunete %nfricoşate şi de+uietul valurilor vor muri oamenii de frică. Nicăieri nu vor afla să se sature de mâncare, căci sevor pune peste tot conducători tirani. Bi dacă cineva va aduce cu sine pecetea tiranului %nsemnată

pe frunte şi pe mâna dreaptă, va cumpăra puţine din cele ce se vor afla. Atunci va plân2e şi vasuspina cumplit tot sufletul şi 1iua şi noaptea se vor c+inui. Atunci vor muri pruncii la sânulmamelor, vor muri şi mamele deasupra pruncilor lor. 'a muri tatăl cu fiii şi femeia pe drum, şi nuva fi cine să-i %n2roape sau să-i strân2ă %n morminte.

6utoare rea va fi din cau1a mulţimii mormintelor şi a trupurilor ce vor fi aruncate pe stră1i şi pretutindeni, care mult vor necă3i pe cei vii. *imineaţa toţi vor 1ice cu suspinuri şi cu durere8când se va face seară ca să dobândim odi+naG Bi venind seara, iarăşi cu lacrimi prea amare vor 2răi %ntre dânşii8 oare când se va lumina, ca de neca1ul ce ne stă deasupra să scăpămG Atunci seva veşte3i frumuseţea fetei tuturor şi vor fi feţele lor ca de morţi, şi va fi urâtă frumuseţeafemeilor. Bi toţi cei ce s-au plecat cumplit fiarei şi au luat pecetea aceluia, adică pă2ânescul c+ip

al spurcatului, aler2ând către el, vor 1ice cu durere8 dă-ne nouă să mâncăm şi să bem, că toţimurim de foame şi 2oneşte de la noi fiarele cele veninoase. Bi neavând ce răspunde ticălosul, va1ice cu multă asprime8 de unde să vă dau eu, oamenilor, ca să mâncaţi şi să beţiG Că cerul nuvoieşte să dea pământului ploaie şi pământul nicidecum n-a dat seceriş sau roadă. Bi au1indacestea mulţimile, vor plân2e şi se vor tân2ui cu totul, neavând nici o mân2âiere. Neca1 pesteneca1 va fi lor nemân2âierea, căci de bună voie au cre1ut tiranului. Bi ticălosul nu va putea nicilui să-şi a3ute şi cum ar putea să-i miluiască pe eiG >ntru acele 1ile vor fi nevoi mari din cau1a

balaurului, de frică, şi de cutremurul cel mare şi +uietul mării, de foamete, de sete şi de muşcărilefiarelor. oţi cei ce vor lua pecetea lui Anti+rist şi se vor %nc+ina lui, nu vor avea nici o parte de

>mpărăţia lui 9ristos, ci dimpreună cu balaurul se vor arunca %n iad.

0ericit va fi acela ce se va afla curat şi credincios şi va avea %n inima lui credinţă fără de %ndoialăcătre *umne1eu, că fără de frică vor lepăda %ntrebările lui Anti+rist, defăimând muncile şinălucirile lui. ar mai %nainte de acestea, va trimite *umne1eu pe lie esviteanul şi pe Eno+, ca



un milostiv ca să propovăduiască cu %ndră1neală cunoştinţa de *umne1eu tuturor, ca să nu creadălui Anti+rist. Că vor stri2a şi vor 1ice8 >nşelător este, o, oamenilorH Nimeni să nu creadă luinicidecum sau să-l asculte pe acest luptător de *umne1euH Nimeni din voi să nu se %nfricoşe1e,că de2rab se va surpa. ar *omnul cel Sfânt vine din cer, să 3udece pe toţi cei ce s-au plecatsemnelor lui.

>nsă puţini vor fi cei ce vor asculta şi vor crede propovăduirea proorocilor. ar aceasta o va face

Mântuitorul ca să-şi arate ne2răita Sa iubire de oameni, că niciodată nu voieşte moartea păcătosului, ci voieşte ca toţi să se mântuiască. Că nici %n vremea aceea nu va lăsa neamulomenesc fără de propovăduire, ca fără de răspuns să fie toţi la ?udecată. *eci mulţi din sfinţiicare se vor afla atunci vor vărsa râuri de lacrimi cu suspinuri către *umne1eu Cel Sfânt, ca să fiei1băviţi de balaur şi cu mare sâr2uinţă vor fu2i %n pustietăţi, %n munţi şi %n peşteri şi cu frică sevor ascunde. Bi li se va dărui aceasta de la *umne1eu Cel Sfânt şi-i va povăţui pe ei +arul %nlocuri +otărâte şi se vor mântui, fiind ascunşi %n 2ăuri şi %n peşteri, nevă1ând semnele şi%nfricoşările lui Anti+rist. Că celor ce au cunoştinţă, cu lesnire le va fi cunoscută venirea lui. ar celor ce %şi au mintea permanent la lucruri lumeşti, măcar dacă ar şi au1i, nu vor crede şi urăsc pe

cei ce le-ar spune. 6entru aceasta sfinţii primesc putere de a scăpa, pentru că toată %nvăluirea şi2ri3iile vieţii acesteia le-au lepădat.Atunci va plân2e tot pământul. Marea şi aerul vor plân2e %mpreună şi dobitoacele cele sălbaticecu păsările cerului. 'or plân2e munţii şi dealurile şi lemnele câmpului. 'or plân2e şi luminătoriicerului dimpreună cu stelele pentru neamul omenesc. Căci toţi s-au abătut de la *umne1eu CelSfânt şi @iditorul tuturor şi au cre1ut %nşelătorului, primind pecetea spurcatului Anti+rist, %n loculfăcătoarei de viaţă Cruci. 'or plân2e toate bisericile lui 9ristos cu plân2ere mare, că nu va maislu3i sfinţirea şi prinosulH ar după ce se vor %mplini trei ani şi 3umătate ai stăpânirii spurcatului şidupă ce se vor %mplini toate smintelile %n tot pământul, după cum 1ice 2ura *omnului, atunci vaveni *omnul şi Mântuitorul nostru ca un ful2er strălucind, din cerul cel sfânt, cel prea curat şi%nfricoşat şi prea slăvit. *umne1eul nostru şi >mpăratul şi Mirele cel fără de moarte, pe nori cuslavă neasemănată, aler2ând %naintea lui %n2erii şi ar+an2+elii, toţi văpaie de foc fiind. 9eruvimiiavând oc+ii %n 3os şi Serafimii 1burând şi feţele şi picioarele ascun1ându-le cu aripile, stri2ând cufrică unul către altul8 Sfânt, Sfânt, Sfânt, *omnul Savaot. Bi 2las de trâmbiţă 2răind cu frică8Sculaţi-vă cei ce dormiţi, iată a venit Mirele.

Atunci se vor desc+ide mormintele şi va au1i ţarina cea putre1ită acea mare şi %nfricoşată venire aMântuitorului şi %ntr-o clipă se vor scula toate seminţiile şi vor căuta la frumuseţea cea sfântă aMirelui. Bi milioane şi mii de mii de %n2eri şi de ar+an2+eli şi nenumărate oştiri se vor bucura cu

bucurie mare. Atunci sfinţii, drepţii şi toţi care nu vor lua pecetea balaurului celui pă2ân, se vor bucura foarte mult. Bi se va aduce tiranul le2at de %n2eri cu dracii %mpreună %naintea divanului.ar cei ce vor fi luat pecetea lui şi toţi pă2ânii şi păcătoşii vor fi aduşi le2aţi. Bi va da >mpăratul+otărârea asupra lor, aceea a osândei celei veşnice %n focul cel nestins. Amin5.



,redi$i şi editoriale desre Sfântul Efrem Sirul



Sfântul Efrem Sirul 0 Imn la >ote!ul 4omnului (fragment)

Sărbătoarea 7ote1ului *omnului a fost pră1nuită iniţial %n 7iserica creştină odată cu ăierea

>mpre3ur şi Naşterea *omnului, pe data de " ianuarie, cele trei purtând numele 2eneral deDEpifaniaD *omnului eofania, Arătarea lui *umne1eu$.

Acest lucru s-a %ntâmplat până la %nceputul celei de-a doua 3umătăţi a sec. al '-lea creştin, pevremea Sfântului oan 9risostom şi a Sfântului Efrem Sirul, când 6ra1nicul Naşterii *omnului a



fost despărţit de cel al 7ote1ului şi a fost mutat I 1ile %napoi, pe / decembrie asa cum procedaseră de3a demult cei de la oma$, iar ăierea >mpre3ur a *omnului pe I ianuarie, la 3umătatea distanţei *odeaimeronului ve1i mai 3os ce %nseamnă$.

Sfântul Efrem a prins, deci, această sc+imbare fără să se scandali1e1e, la fel şi Sfântul oan Furăde Aur, care aminteşte de acest lucru şi Sfântul Fri2orie eolo2ul, care a compus celebrul săucuvânt festiv, i1vorul de mai târ1iu al imno2rafilor %n alcătuirea Canonului Naşterii *omnului.

Cu toate acestea, Sfântul Efrem Sirul %mbină armonios elemente din cele două sărbători creştine%ntr-un poem teolo2ic al luminii şi luminării, iar perioada dintre cele două mari sărbători o vedesimbolic ca o urcare in trepte a Soarelui *reptăţii %ntru biruinţă. - dan.camen.R

T

Sfântul Efrem Sirul8

5U...RII. 7iruit-a soarele, %ntipărind un simbol %n treptele pe care le-a urcat. Căci douăspre1ece 1ileFDodeGaimeronul H (ICele ;9 zileJ) K perioada praznicală cuprinsă de interalul 9< decem%rie

K = ianuarie (de la +aşterea Domnului până la 0otezul Domnului)' sunt de când a %nceput săurce şi 1iua de astă1i este a treispre1ecea, un simbol deplin al 0iului şi al celor doispre1eceUApostoliR ai SăiH

I. >nfrânt este %ntunericul, ca să arate că este %nfrânt satana şi biruie lumina, ca să stri2e că astrălucit >ntâi-Născutul. >nfrânt este cel %ntunecat cu %ntunericul şi biruie ;umina noastră odată cusoarele.

I!. >n %nalt şi %n adânc s-au ivit doi vestitori pentru 0iul8 steaua luminoasă se veselea %n %nalt şioan propovăduia %n adânc. *oi vestitori, unul pământesc şi unul ceresc.

I(. Steaua luminoasă, care a strălucit dintr-odată %mpotriva firii sale, mai mică decât soarele şitotuşi mai mare decât el, era mai mică decât el %n lumina vă1ută, dar mai mare decât el %n putereaei nevă1ută din pricina simbolului ei.

I/. Steaua răsăritului şi-a trimis ra1ele %n %ntunecimi Ula ma2ii aflaţi %n %ntunericR: i-a condus ca pe nişte orbi şi ei au venit şi au primit lumină mare. Au adus daruri şi au primit viaţă, s-au%nc+inat şi s-au %ntors %napoi.

I". Cerul s-a desc+is, apa a strălucit, porumbelul S-a po2orât, 2lasul atălui, mai puternic decâttunetul, a coborât de sus şi a spus8 5Acesta este 0iul Meu Cel iubitHUMt. !, I&R. >n2erii vesteau,iar pruncii săltau stri2ând8 5sanaH.

(rament eFtras din rimul !mn la 4rătare al ântului Erem irul (stroe despre ote*ul lui !isus) în ântul Erem irianul, !mnele :aşterii şi 4rătării -omnului, -eisis, ibiu, 21, pp. 199$19A )



Sfântul Efrem= soarele sirienilor din se$olul al I+lea



ântul Erem irul. -iacon, proliic scriitor bisericesc şi imnora. 4 scris poeme, predici în#ersuri şi eFee*ă

>n luna ianuarie din calendarul 7isericii noastre %ntâlnim atât ierar+i care au, %n titulatura lor,supranumele de 4cel mare5 - Atanasie cel mare, 'asile cel mare - cât şi mona+i de remarcabilăanver2ură du+ovnicească8 Antonie cel mare, Eftimie cel mare, Macarie cel mare. *eşi nu poartă

acest apelativ, Sfântul Efrem Sirul, pră1nuit de 7iserica ortodoJă la ) ianuarie, a fost numit multmai su2estiv - 4lira Sfântului *u+5, datorită talentului său poetic.

Născut pe la %nceputul secolului al '-lea %n cetatea Nisibe, aflată sub conducere romană, Efrem acrescut %ntr-o familie cu părinţi pă2âni, tatăl său fiind preot al 1eiţei Abi1al. >nvăţătura creştină elo va primi prin intermediul Sfântului acov, binecunoscutul episcop de Nisibe, care l-a şi bote1atla vârsta de I) ani. >ncepând cu acest moment, Efrem devine apropiatul ierar+ului provinciei, pecare l-a a3utat să re%nnoiască moralitatea decă1ută a cetăţenilor acelor locuri.

=nul dintre bio2rafii săi povesteşte cum, la un moment dat, el a reuşit să alun2e trupele persane,care staţionau %n Nisibe, doar cu ru2ăciunea sa. =n nor de muşte şi ţânţari s-a abătut asupratrupelor lui Sapor al -lea, re2ele 6ersiei, silindu-le să părăsească provincia. Aventuroasacampanie a %mpăratului bi1antin ulian apostatul, care pentru un timp ameninţa 6ersia, s-a sfârşit,

precum se ştie, cu un de1astru, iar succesorul său, ?ovianus, a fost fericit să scape de la masacruceea ce mai rămăsese din măreaţa armată pe care predecesorul său o condusese de-a lun2ulEufratului.

-iacon iind, Erem combate pe discipolii ereticului ardesanes

oma pierduse provinciile răsăritene cucerite la sfârşitul secolului al -lea. 6rintre oraşeleretrocedate 6ersiei era şi Nisibe. 6entru a scăpa de cruda persecuţie care bântuia pe atunci 6ersia,mare parte din populaţia creştină a abandonat Nisibe. Efrem a mers, cu conaţionalii săi şi s-aaşe1at mai %ntâi la 7eit-FarbaKa, apoi la Amid şi %n final, la Edessa, unde a petrecut I# ani deviaţă ca mona+, cunoscut prin traiul său ascetic. Cu toate acestea, s-a arătat interesat de cele care

priveau populaţia Edessei.

Cronicarii mai vec+i spun că ar fi fost diacon, pentru că putea predica %n public. 6e vremea aceea,cel puţin I# secte activau %n Edessa, iar Efrem s-a luptat cu ele, mai ales cu discipolii vestitului

filosof 7ardesanes. Acestei perioade %i aparţin aproape toate lucrările sale, %n afară de poemelecompuse la Nisibe, restul scrierilor, predici, imne, tratate eJe2etice datea1ă din timpul şederii salela Edessa.

Este foarte probabil ca el să fi fost unul dintre fondatorii şcolii persane de teolo2ie, numită aşa pentru că primii ei studenţi şi profesori erau creştini persani refu2iaţi din !"!.

;a moartea Sfântului Efrem, acesta a fost %n2ropat fără pompă, %n cimitirul unde erau %n+umaţistrăinii.

Mona+ii armeni ai Mănăstirii 4Sfântul Ser2+ie5 din Edessa spun că moaştele sale se află %nmănăstirea lor. *atele bio2rafice pre1entate mai sus repre1intă tot ceea ce istoric poate fi probatdin viaţa Sfântului.



Alte detalii adău2ate de bio2rafii sirieni nu pot fi dovedite temeinic. 6rintre acestea, se numără şio călătorie %ntreprinsă de Sfânt %n E2ipt, unde ar fi stat opt ani, %n timpul căreia ar fi avut maimulte confruntări publice cu lideri ai ereticilor arieni.

ântul ?asile cel mare şi Erem irul

Apoi, este episodul %ntâlnirii dintre Sfântul Efrem Sirul şi ar+iepiscopul Ce1areei Capadociei,

Sfântul 'asile. Mona+ul din Edessa, atras de reputaţia ierar+ului capadocian, s-a +otărât să %lvi1ite1e la el acasă, %n Capadocia. *eşi unii cred că această vi1ită nu ar fi avut loc, totuşi ea estemenţionată de autori credibili, Sfântul Fri2orie de Nissa şi istoricul So1omen. 6rimit la Ce1areeaşi +irotonit diacon, Sfântul Efrem a refu1at preoţia şi episcopatul, propuneri pe care, patru animai târ1iu, i le făcea prietenul său din Ce1areea prin dele2aţii trimişi %n acest scop la Edessa.

=n lucru este si2ur, %n timp ce trăia, Efrem era foarte cinstit de creştinii sirieni din Edessa şimemoria lui era respectată de toţi, ortodocşi, monofi1iţi şi nestorieni. Apelativele cu care eranumit %nvăţatul Efrem era 4soarele sirienilor5, 4stâlpul 7isericii5, 4lira Sfântului *u+5.

Elocvent este şi oma2iul de care se bucură Sfântul Efrem %n rândul 2recilor, care rar făceaureferinţă la scriitorii sirieni.

6rintre lucrările Sfântului Fri2orie de Nissa se află o predică care este un adevărat pane2iricadresat Sfântului Efrem.

# de ani după moartea marelui sirian, 0ericitul eronim %l menţiona %n lista celor mai cunoscuţişi iluştri părinţi8 4Efrem, diacon al bisericii din Edessa, a scris multe lucrări %n siriacă şi a devenitatât de faimos, %ncât scrierile sale sunt citite %n public %n unele biserici, după rostirea din SfinteleScripturi. Am citit %n 2reacă un volum al său despre Sfântul *u+: deşi este doar o traducere,recunosc 2eniul sublim al acestui om5.

Bi alţi scriitori bisericeşti, eodoret de CKr, So1omen, apreciau 2eniul poetic şi cunoştinţeleteolo2ice ale părintelui sirian.

>nvăţatul So1omen afirmă că Sfântul Efrem ar fi scris !.###.### de versuri. *in 7iserica Siriei şicea a 7i1anţului, cinstirea acestui sfânt s-a răspândit %n %ntrea2a lume creştină.

>n martirolo2iul roman, Sfântul Efrem este pomenit pe I februarie. A. 6V=N=$

Eu&aristia, semnul noii creaţii aduse lumii prin 5ristosată, spre pildă, numai ce spunea, %n le2ătura cu Eu+aristia, Sfântul Efrem Sirul, fără %ndoialăunul dintre cei mai mari poeţi pe care i-a dat omenirea, %ntr-unul dintre cele mai frumoase imneale sale, mnul al P-lea despre credinţă.

Sfânta Eu+aristie este una dintre cele mai mari minuni ale lui *umne1eu, o minune nouă. 6rinEu+aristie, creştinul >l mănâncă şi >l bea pe *omnul pentru a câşti2a viaţa adevărată. Sub forma

pâinii şi a vinului, creştinul primeşte, %n c+ip mistic, *u+ şi foc. Este *u+ul Sfânt şi este foculiubirii şi al milostivirii, un foc purtând ofranda lui *umne1eu pentru noi. *umne1eu a preparatSfânta Eu+aristie pentru oameni ca pentru %n2eri. Ca atare, noi mâncăm %n Eu+aristie o mâncare%n2erească. Ea este semnul noii creaţii aduse lumii prin 9ristos. Sfânta Eu+aristie abundă %n



mâinile ucenicilor lui 9ristos. 6otirul Eu+aristiei este 6otirul 'ieţii, care a distrus moartea, carealun2ă dracii avi1i să câşti2e sufletele oamenilor.

*e atunci Sfânta Eu+aristie era concepută ca a fi 4spre viaţă5, cum mărturisim noi până astă1i %nru2ăciunile premer2ătoare >mpărtăşirii. Ea este aşe1ată pe 4altarul >mpăcării5, altarul 7isericii. >nultimă instanţă, >nsuşi 9ristos este, %n c+ip mistic, altar al 3ertfei noastre eu+aristice, reali1ator şic+e1aş al %mpăcării noastre cu *umne1eu. 6rin Eu+aristie, 3ertfa lui isus este mereu actuali1ată,

accesibilă real fiecărui creştin care se %nvredniceşte de ea. 9ristos din 6otirul eu+aristic, esteAcelaşi cu 9ristos de la sânul 0ecioarei Maria.

Sfânta Eu+aristie operea1ă asupra oamenilor o transformare totală, o re%nnoire, o trecere sprestarea %n2erească.

Cum spune părintele anios 7ou Mansour8 4Cel ce se %mpărtăşeşte se transformă lăuntric prin>mpărtăşanie %n Wfoc şi du+X, de %ndată ce mănâncă Wfocul şi *u+ulX tăinuite %n pâine şi vin5 ;a

pensYe sKmboliZue de saint Ep+rem le SKrien, [asli, ;iban, IL)), p. /#&$.

Acelaşi autor consideră că, prin pre1enţa simultană a 0iului şi a *u+ului, Sfânta Eu+aristie este oinvitaţie de pătrundere %n ai, ea fiind o 4pre-2ustare5 a lui. Bi, lucru cu totul eJtraordinar, mairepre1intă Eu+aristia, după Sfântul Efrem, o cunoaştere a lui *umne1eu. C. NC;ESC=$

Alexandru >ri$iu + Imnele Cuviosului Efrem Sirul + ?@arf# a 4uhului;



7iserica pomeneşte astă1i pe Sfântul Cuvios Efrem Sirul, diacon, imno2raf şi cate+et al şcolilor de limbă siriacă din secolul al '-lea. *in bo2ata operă păstrată %n manuscris fac parte şi o seriede DimneD, creaţii lirice speciale care au contribuit la răspândirea creştinismului %n primeleveacuri.

Creştinismul sirian din primele secole este unul liric, prin eJcelenţă. raducătorul imnelor

Sfântului Efrem %n limba română, diac. oan . că 3r., afirmă că %n şcoala siriană De o altă teolo2ie poetico-simbolică - total diferită de cea 2reacă sau latină, ori de producţiile Dteolo2iceD moderne -care poate oferi o posibilă paradi2mă alternativă pentru creştinismul viitoruluiD. Numim astă1iDimneD omiliile %n versuri cu strofe şi refren Dmadras+eD$, repre1entate %n practică prin cântareaversurilor de către cor sau solist şi intervenţia credincioşilor cu un refren, totul %ntr-o structură

pro1odică precisă.

C!mnele 4rătăriiC

>n anul #II, %nc+inat de 7iserica rtodoJă omână ainelor Sfântului 7ote1 şi Sfintei Cununii,se cuvine să ne oprim asupra Dmnelor ArătăriiD, Dun eJtraordinar şi plin de virtuo1itatecomentariu teolo2ico-poetic, %n acelaşi re2istru tipolo2ic, al ainelor iniţierii creştineD, cum lenumeşte traducătorul. DEle sunt o mărturie unică a realismului simbolic sacramental şi aspiritualităţii baptismale %ntr-una din cele mai vec+i 7iserici ale creştinismului, 7iserica siriană,al cărei ine2alabil 2las a fost Sfântul Efrem. D9arfă a *u+uluiD, diaconul imno2raf şi cate+et din

Nisibis şi Edessa se revelea1ă a fi nu numai cel mai fascinant şi fabulos poet creştin din toatetimpurile, dar şi unul din cei mai profun1i teolo2i ai tradiţiei creştineD, %nc+eie diac. oan . că 3r.

Cu refrenul D;audă ie de la turma a %n 1iua arătării aleHD răsunau %n bisericile siriene versurileDlui Mar Efrem, la ArătareD8 C6erul s$a desc&is, apa a strălucit, porumbelul s$a poorât, lasul "atălui, mai puternic decât tunetul, a coborât de sus şi a spus+ C4cesta este iul >eu 6el iubit=C N>t. , 17O. ;nerii #esteau, iar pruncii săltau striând+ C0sana=CC.

Cinecu#ântat 6el ce în ape a şters păcate nenumărate=C

>n perioada de %nceput a creştinismului, cu 1iua 7obote1ei %ncepea o nouă viaţă pentru neofiţi,care primeau, la pra1nic %mpărătesc, baia naşterei celei de-a doua prin Sfânta aină a 7ote1ului.Aceştia erau %ntâmpinaţi %n baptisteriu de cuvintele imnelor Sfântului Efrem Sirul8 DCoborâţi ş%n

apăţ, fraţii mei %nsemnaţi, %mbrăcaţi pe *omnul nostru UFa. !, &R şi amestecaţi-vă cu neamulSăuH Căci este 0iul Celui de neam mare, cum a spus %n parabola Sa U;c. II, RD. *ialo2uleclesial continua cu refrenul credincioşilor8 D7inecuvântat Cel ce %n ape a şters păcatenenumărateHD, urmat de versurile imno2rafului8 D*in %nalt vine 0irea ;ui şi din adânc 9aina ;uile2ată pentru totdeauna de +aina celui ce %şi de1bracă acum +aina sa UCol. !, LR. Bi voi sădobândiţi acum din ape de la El +aină care nu se %nvec+eşte şi nici nu se strică, +aină care pe ceice o poartă %i %mbracă %n veşnicieD.

?eşmântul ceresc al celor uniţi cu înerii

ată ima2inea Sfintei aine a 7ote1ului %n 7iserica siriană de secol '8 D6reotul binecuvântat e unmi3locitor %ntre cele două părţi8 un contract se %nc+eie %naintea lui: mi3locitor al *omnului său, eun c+e1aş din mi3locul nostru. *umne1eirea şi-a amestecat aluatul %n apă. 6lămada trupuluialcătuit din ţărână a atras la ea aluatul şi l-a frământat cu *umne1eireaD. ar neofitul era privit



drept Dcel mic care s-a %mbrăcat %n Cel ce ridică %n apa U7ote1uluiR toate, c+iar dacă e slab %noc+ii nebunilor, e mare pentru ve2+etori %n2eri, fiindcă e %mbrăcat %n Măreţia lui *umne1euţ. U...RCine e mare să se facă mic, ca, mic fiind, să crească prin ElH Să se asemene Celui 6rea%nalt, CareS-a făcut cel mai mic: S-a făcut mic şi i-a făcut mari pe toţi. Cel de 3os, care s-a %mbrăcat %n apă%n Cel >nalt, poate fi dispreţuit, dar a-l cerceta e lucru mare: căci %n el locuieşte Cel 6rea%naltD.

C+emarea cate+umenilor %n baptisteriu aminteşte de veşmântul ceresc al celor uniţi cu %n2erii8

DCoborâţi, fraţilor: %mbrăcaţi-vă %n scăldătoare %n *u+ul Sfânt şi uniţi-vă cu făpturiledu+ovniceşti %n2erii care slu3esc *umne1eirii. Căci Ea e 0ocul ascuns care %nsemnea1ă turma Eicu cele rei Nume ale Celui ce este *u+ Un. (, (R, Nume care %nspăimântă pe cel răuD.

nvocarea versificată a Mântuitorului 9ristos %n imnele Sfântului Efrem Sirul este de o frumuseţeaparte8 DMinuneH Cel ce curăţeşte toate S-a po2orât şi S-a cufundat %n apă. Mările fericesc râul %ncare e-ai bote1at şi apele cerului sunt pline de invidie că nu s-au %nvrednicit să fie scăldătoareaa. Minune, *oamne, şi acum8 că deşi i1voarele sunt pline de apă, numai Apa 7ote1ului poateaduce iertare. 6uternice sunt oceanele cu apele lor: dar prea slabe ca să aducă iertare. *e se

sălăşluieşte puterea a, *oamne, %ntr-un lucru dispreţuit, el se face cinstit, aşa cum un pustiu seumple de popor atunci când se aşa1ă %n el un %mpărat. 6rin 6uterea a, Apa s-a făcut biruitoareasupra păcatului care a fost %n2+iţit de viaţăD.

;ndoită cunună a isericii

@iua 7ote1ului 2ăsea 7iserica %n +aină de sărbătoare8 DMulţumeşte, fiică 7iserică, pentru că ai%ndoită cununăH emplele tale şi copiii tăi se bucură: iată sfinţirea templelor tale prin slu3be şisfinţirea copiilor tăi prin un2ereH 0ericită eşti tu: căci sunt două %nceputuri deodată8 asemeneaSlavei care po2oară peste lăcaşurile tale coboară şi *u+ul asupra copiilor tăiD.

@iua Epifaniei *omnului reproducea, %n versuri, icoana Sfintei reimi8 DMare minune e %n turmata 7iserică8 %n2eri %mpreună cu cei vii. rei 6ăstori sunt lân2ă cur2erea apei, *oi nevă1uţi atăl şi*u+ul şi =nul vă1ut 9ristos, Care botea1ă. 0ericit cel bote1at %n i1vorul lorH Căci rei 7raţe l-auspri3init şi rei Nume l-au pă1itD.

C%audă -omnului pra*nicului nostru=C

>n %nc+eierea unui astfel de imn, Sfântul Efrem se adresea1ă celor nou-bote1aţi, care, după

tradiţie, erau %mbrăcaţi %n +aină albă8 D6e voi, cei curaţi de orice pri+ană, să vă pă1ească putereaveşmintelor voastre albe.

ar pe mine, slu3itorul vostru al tuturor, să mă i1băvească ru2ăciunea voastră a tuturorH 6oetului,ostenit de cuvinte, să i se dea de1le2are din milostivireH >nvăţătorului, ostenit de vorbe, să i se deaiertare din bunătateH 6reotului, ostenit de bote1are, să-i vină cununa de la dreptateH *in 2uranoastră, a tuturor %mpreună, a celor de 3os şi a celor de sus fără deosebire, %n2eri, +eruvimi şiserafimi, bote1aţi, %nsemnaţi şi ascultători, să stri2ăm cu 2las tare8 D;audă *omnului pra1niculuinostruHDD.

D Mările fericesc râul %n care e-ai bote1at şi apele cerului sunt pline de invidie că nu s-au%nvrednicit să fie scăldătoarea a. Minune, *oamne şi acum8 că deşi i1voarele sunt pline de apă,numai Apa 7ote1ului poate aduce iertare. 6uternice sunt oceanele cu apele lor: dar prea slabe casă aducă iertare.D



Imnul Sfântului Efrem Sirul= adresat ,run$ului din iesle



Emoţia umple dintr-o dată inimile credincioşilor care citesc acest admirabil imn al SfântuluiEfrem Sirul. 6rin valenţele sale poetice şi scripturistice mereu surprin1ătoare, marele sfânt %laduce pe cititorul său faţă %n faţă cu marele *octor al 7isericii, pentru ca cititorul săeJperimente1e personal 1borul unui 2eniu plin de iubire, %ndră2ostit de isus.

Sfântul Efrem a compus acest imn %n limba aramaică limba semitică, limba internaţională amperiului persan, vorbită %n Siria, udeea şi E2ipt, %ntre secolele P %nainte de 9ristos şi 'după 9ristos$. >n afara unui refren, imnul Sfântului Efrem Sirul cuprinde strofe, după numărulşi %n ordinea alfabetului aramaic.

ată imnul care a fost tradus %n france1ă, din limba maternă a autorului8

efren8 Slavă ie *oamne care, prin naşterea a, elibere1i creaturile de le2ăturile păcatului.

I. 6ermite-mi *oamne, să-mi descarc sufletul descriindu-e cu credinţă şi să e prea măresc, o*umne1eule minunat. u eşti cu adevărat minunat şi u %ntreci tot ce este minunat. 6rofetul e-anumit miracol saia L,/$ şi u eşti un miracol cu adevărat minunat: c+iar mai mult, u eştimiracolul miracolelor. Conceperea a este minunată, Naşterea a este minunată, u eşti cu totulminunat. u eşti un miracol pe care nici o minte nu %l poate cuprinde. Slavă ie...

. *umne1eule nesfârşit, %n ine eu %ncep imnul meu având %ncredere %n ine că %l voi continua până la sfârşit. Eu desc+id 2ura mea vorbind de umilinţa a: umple, *oamne, 2ura mea cu

comorile ale. Eu sunt pământul iar u eşti lucrătorul, *oamne care e-ai semănat %n sânulMaicii ale, seamănă vocea a %n 2ura leneşului ău servitor. u eşti *umne1eu 1ămislit dinveşnicie de atăl, u eşti născut din El fără sămânţă şi e-ai %ntrupat %n 0ecioară Maria care arodit tot fără sămânţă. Slavă ie...



!. u eşti =riaşul lumii, =riaşul armatelor cereşti, ascuns %n esenţa a şi acoperit %n divinitateaa. 0ecioara Maria e-a purtat %n sânul Ei şi e-a născut. Ea e-a acoperit de sărutări, e-a strâns%n braţele Sale: ai privit- şi -ai surâs ca un prunc nou-născut. Ai fost culcat %n iesle, %nfăşat:când plân2eai, Ea se scula, e alăpta, e %mbrăţişa, e mân2âia, e le2ăna pe 2enunc+i: atunci ue linişteai şi adormeai. Slavă ie...

(. >nainte ca u să vii, *umne1eule nesfârşit, strămoşul ău *avid cânta pentru ine şi e

profeţea prin aurul re2inei din Saba. Bi iată, 6runcuşor iubit, aurul, smirna şi tămâia au fost pusela picioarele ale, cu veneraţie pentru divinitatea a. Aurul aminteşte de re2alitatea a, tămâia deveşnicia a, smirna de mormântul ău. 7inecuvântat este cel care se bucură de Naşterea a.Slavă ţie...

/. Ei e văd %n atăl ău, %n Sfânta Mamă, %n iesle, %n toate locurile. Cu adevărat şi fără nici o%ndoială, u eşti %n atăl, %n 0ecioara Maria şi %n sărăcăcioasa iesle. u eşti peste tot, pentru că ueşti Creatorul: u eşti %n toate pentru că u eşti Creatorul: u eşti 1ămislit de atăl şi de 0ecioaraMaria şi u eşti Cel care 1ămisleşte, eşti aceeaşi 6ersoană. u ai venit şi u vei veni %n 2lorie.

Slavă ie...". Nenorocire celor care %ndră1nesc să se %ndoiască de ine, care e critică şi se străduiesc săsonde1e profun1imea divinităţii ale. Nenorocire celor care refu1ă să e recunoască şi să eiubească. Nenorocire celor care nu cred deloc %n ine, care e cred mai pre3os de atăl.7inecuvântare veşnică celor care mărturisesc că u eşti *umne1eu. 7inecuvântaţi de atăl ău,de ubirea a, de *u+ul ău, sunt cei care se bucură de Naşterea a. Slavă ie...

&.ştile %nflăcărate ale Ar+an2+elului Mi+ail tremură %naintea a, o *umne1eule foarte umil.9eruvimii, animalele, roţile vorbitoare E1ec+iel I#$ nu sunt e2alii ăi, o, 0iule al ;ui Elc+adai*umne1eu puternic$. Sânul 0ecioarei Maria e-a %ncon3urat pentru că smerenia a a vrut-o. Biu, nemăr2initul, u ai devenit măr2init. u care eşti 'eşnicul, nici un ţărm nu limitea1ă oceanulMilostivirii ale. Slavă ie...

). Cât de frumos este c+ipul ău, cât de plăcut mirositor este parfumul ău şi cât de sfântă este2ura a, *umne1eule 6reasfântH *in %ntrea2a a persoană ţâşneşte sursa vieţii, o pâine a vieţiinăscută la 7etleem care %n aramaică %nseamnă DCasa pâiniiD, de unde 3ocul de cuvinte %n careeJcelea1ă Sfântul Efrem$8 u eşti Cel 'iu 1ămislit de =nicul 'iu. Cât de %ncântător este parfumulău, cât de prietenoasă este copilăria a, cât eşti de dorit u ca +ranăH *ulce *omn, u eşti +rană

cerească, u eşti băutura care dă viaţă, u eşti copilul vir2inal. 7inecuvântat este cel care are setede sân2ele ău Eu+aristia$. Alleluia. ;ăudă ie *oamne care, prin naşterea a, elibere1icreaturile de le2ăturile păcatului.

L. 6ăstorii se 2răbesc către ine cu un miel, o, Mielul lui *umne1eu Cel 'iu. Ei se prosternea1ă%naintea a pentru a-i mulţumi şi a e slăvi, pe ine adevăratul 6ăstor. Ei au plecat umiliţi decântecele in2erilor din Cer, pe care le-au au1it şi care spuneau8 DSlavă lui *umne1eu %ntru cei desus şi pe pământ pace, %ntre oameni bunăvoire.D Alleluia...

I#. u eşti 0iul atălui şi 0iul 2lorios al 0ecioarei Maria, şi u eşti =nul, o , Cuvânt %ntrupat.Mama a e-a născut aparent natural şi atăl e-a 1ămislit din substanţa Sa. u eşti, o, 6runcdivin, 0iu unic al atălui şi al 0ecioarei Maria. *e câte ori e culcai, su2eai laptele unei 0ecioare.>n ine se află din plin %nţelepciunea. Alleluia...



II. , *umne1eule care umpli totul, sânul 0ecioarei e-a purtat, ieslea e-a primit, e-ai %ntrupatastfel %ncât puteai fi atins. , Esenţă care eşti mai mult decât toate fiinţele, mica iesle e-a primit.Cine deci, poate %nţele2e veşnicia aG

I. Cu cine să e compar, o, *umne1eule, căruia nimeni nu-i este e2alG u eşti asemeneaatălui ău şi e asemeni şi Mamei ale. atălui ău %i semeni prin Atotputernicia a, prinveşnicie, prin esenţă şi prin putere. Bi u, asemeni 0ecioarei Maria, Mama a, deoarece ai luat de

la Ea c+ip uman. e asemeni deci atălui ău şi semeni Mamei ale, dar cel mai mult semeni ie>nsuţi. ie, care ai luat ima2inea unui servitor. Alleluia...

I!. Cât de puternic eşti u, smerit şi puternic. u eşti %n acelaşi timp ascuns şi vi1ibil. u e2răbeşti să e %ntâlneşti cu toate persoanele. u surâ1i celor care e %ntâlnesc. C+ipul ău %ncântă

pe cei care e %mbrăţişea1ă. 7u1ele ale sunt pline de Dt+eriae-ulD %n medicina antică, o esenţăconţinând numeroase principii active, amestec de pudre, siropuri, miere şi plante, folosite%mpotriva muşcăturii de şarpe$8de2etele ale distilea1ă balsamul. c+ii ăi nu %ncetea1ă să

privească pe Mama a, cât de fericită este de a e avea. u eşti Cel care doreşti cu ardoare, copiii

7isericii ale. Alleluia...I(. u, ;umina spirituală şi 0iu al *umne1eului 'eşnic, u e-ai %ntrupat şi ai devenit carne şioase. u care eşti fără trup, u ai luat trup. u, Cel necreat, u ai creat toate creaturile. u le-aivrut şi u le-ai creat: u ai vrut şi u ai luat trup. , u care stai cu atăl pe tronul 2lorios.Alleluia...

I/.Atin2ând uşor ieslea cu aripile lor, serafimii celebrea1ă divinitatea a: +eruvimii o binecuvântea1ă, iar %n2erii o proslăvesc. Sfântul osif şi 0ecioara Maria, pre1enţi, %ncearcă o mareveneraţie: ei tremură au1ind freamătul aripilor serafimilor şi ecoul %ncântătoarelor lor imnuri.Aşadar *oamne, cine e poate e2alaG Cine poate să e locali1e1e sau să e ia ca subiect aldiscuţiilorG Cine %ndră1neşte să sonde1e misterul naşterii aleG Slavă ie...

I".u ai venit, o, 0iule al ;ui *umne1eu şi 0iu al 0ecioarei, să cauţi oile rătăcite şi e-ai făcutmiel. Când oile rătăcite au au1it c+emarea a, ele s-au 2răbit să e %ntâlnească, o, miel pur, o,noutate care s-a eliberat de lucrurile vec+i, o, pontif şi sacrificat, o, minunatule şi uimitorule. Câteşti de frumos, o, 6runcuşoruleH Alleluia...

I&.Mama a se bucura, osif se bucura şi u >nsuţi e bucuri, o, Mielul 6aştelui nostru. 0ecioara

Maria se bucură pentru că Ea e-a născut şi pentru că Ea e-a %mbrăţişat, o, pui de leu a căruivoce a %nspăimântat pe vulpoiul rod, re2ele intruşilor. e2atul său a dispărut pentru ca al ău săse impună, căci u eşti e2ele, c+iar e2ele re2ilor. Slavă ie...

I).u eşti Cel care l-ai alcătuit pe Adam din ţărână. u ai %ndreptăţit- pe Mama a să-ialcătuiască un trup. Esenţa a veşnică este firească. u >nsuţi eşti veşnic, pentru că atăl esteatăl %ntre2ii veşnicii. u >nsuţi eşti veşnic, pentru că atăl nu este ată pentru Sine >nsuşi, ci esteată %n raport cu ine. u, 0iul Său veşnic, e-ai făcut om pentru că aşa ai vrut. u ai fost născutde atăl, nu ai fost creat pentru că nu ai un %nceput, eşti din vecii vecilor. Când e-ai născut din

0ecioara Maria, u ai fost autorul, pentru că aşa ai vrut. Slavă ie...

IL. 0ecioara Maria e-a născut, Ea a devenit Mama a: totodată Ea este sora a, soţia a, roabaa. Ea e-a strâns %n braţele Sale, e-a %mbrăţişat, e-a prea slăvit: Ea s-a ru2at şi i-a mulţumit.Ea e-a purtat %n mâinile Sale şi e-a alăptat. Ea e-a mân2âiat şi i-a surâs la tăierea %mpre3ur:



şi u, u -ai 1âmbit su2ând laptele Ei. 0ecioara Maria, Mama a, era uluită şi 0ecioara Maria,Cea care e +rănea era la fel de uluită, şi 0ecioara Maria, creatura a, era de asemenea uluită.;inişteşte, o, 0iule, tulburările Mamei ale. Slavă ie...

#. *umne1eu al Mamei ale, Stăpân al Mamei ale, mult mai tânăr şi mult mai bătrân decât Ea.Ai milă, linişteşte-mă un moment: maiestatea a m-a uimit şi m-a derutat. Cine poate oare să e

privească şi să nu e %mbrăţişe1eG ăcerea a %i surprinde pe cei care e %ntâlnesc şi 2ân2ureala

a %i derutea1ă pe cei care vorbesc frumos. Mâinile ale sunt %nfăşate şi u dai din picioruşe. Câtde frumos eşti u %ntrutotulH Fura a este plină de cuvintele atălui ău. Slavă ie...

I. Cât de frumos este C+ipul ău şi cât de plăcut este parfumul ău: şi cât de sfântă este 2uraa, o, *umne1eule cu adevărat sfânt. Creaturile cereşti sunt %nspăimântate de forţa care iese din2ura a. 0ecioara Maria este surprinsă la %nceput, căci toate creaturile tremură la orice semn alău. u care +răneşti lumea cu darurile ale, u ai supt laptele 0ecioarei Maria, %n copilăria a., 0iu invi1ibil care ai supt un lapte creat de ine >nsuţiH Slavă ie...

. >ţi mulţumesc, o, 0iu al ;ui *umne1eu, pentru că mi-ai permis să proslăvesc Naşterea a. ero2 să ierţi şi să treci cu vederea lipsurile mele %n %ncercarea mea de a-i mulţumi şi de a e2lorifica. Eu am cântat pentru ine un imn pe care u >nsuţi mi l-ai inspirat. Bter2e păcatele mele%n această 1i a Naşterii ale, vindecă rănile mele prin Milostivirea a, fă ca si2uranţa a sădomnească %n mi3locul poporului ău şi a 7isericii ale. >ţi oferim recunoştinţa noastră %n această1i de sărbătoare, o, 0iul 2lorios al atălui. Alleluia...

OOO*espre Sfântul Efrem Sirul - *octor al 7isericii catolice şi ortodoJe, Sfântul eronim mărturiseacă %ncă din timpul vieţii Sfântului Efrem, imnurile acestuia, nu numai că erau traduse %n multelimbi, ci luminau ca şi scrierile inspirate prin citirea Cărţilor Sfinte. *e aceea, vă1ând aceastăiubire ar1ătoare a Sfântului Efrem pentru 6runcul isus, putem spune că el a trăit %ntr-o uniuneintimă cu isus, %n toate 1ilele vieţii sale: altfel spus, viaţa pe acest pământ a fost pentru el unCrăciun permanent... 6entru creştinii noştri, este bine să fie aşa, măcar la sărbătoareaCrăciunului.

isus coboară din Cer pentru a locui %n inima fiecăruia dintre noi. Să trăim 1ilele noastre pe acest pământ, cu isus, pentru a merita să trăim toată veşnicia cu ElH

(Ctella >arisC nr.9' $ Ceina acisC nr.11)

Sfântul Efrem Sirul 0 C#r*i 5n lima român#



eodor 4anala$he + #n#stirea Sfântul Efrem Sirul= Bre$ia



Mănăstirea Sfântul Efrem Sirul este o mănăstire ortodoJă aflată la doar doi ilometri distanţănord-vest de localitatea [ontariotissa, %n re2iunea 6ieria, din Frecia. Aflată la o distanţă dedouă1eci de ilometri de Muntele limp, unde se afla Mănăstirea Sfântul *ionisie, şi lacincispre1ece ilometri de oraşul [aterini, această mănăstire, %ntemeiată %n anul IL)!, a cunoscuto de1voltare deosebită %n ultimii ani, nenumăraţi pelerini trecând pra2ul acesteia, spre a se%nc+ina şi săruta Moaştele Sfântului Efrem Sirul.

Sfântul Efrem Sirul este un sfânt cuvios care s-a nevoit %n nordul Mesopotamiei, %n cadrulsecolului al '-lea. Născut %n 3urul anului !#", %n localitatea Nisibe şi trecut la cele veşnice %ndată de L iunie !&!, %n localitatea Edessa, Cuviosul Efrem este pomenit de 7iserica rtodoJă %n1iua de ) ianuarie.

Mănăstirea Sfântul Efrem Sirul

DCeasul 3udecăţii pururea mai dinainte vă1ându-l, ai plâns cu amar, părinte Efrem, ca un iubitor de linişte şi %ndemânatic %nvăţător ai fost cu faptele, cuvioase. 6entru aceasta, părinte prea

fericite, pe cei leneşi %i ridici spre pocăinţă. 9arul ce i1vorăşte din 2ura ta, cuvioase, a umplut deapele vieţii 7iserica şi lumii a i1bucnit râuri de cucernicie, revărsând asupra noastră apa pocăinţeici %nvăţându-ne cu cuvintele tale, părinte Efrem, roa2ă-te lui 9ristos, *umne1eul nostru să semântuiască sufletele noastre.D



Mănăstirea Sfântul Efrem Sirul este o mănăstire relativ nou %nfiinţată din Frecia. Ar+itecturaacesteia este una tipic bi1antină, atât biserica cea mare, cât şi paraclisele, c+iliile şi celelalteclădiri fiind %n %ntre2ime acoperite cu cărămidă roşie şi arcade.

Curtea mănăstirii este %mpodobită cu multe locuri deosebite, care, deşi nu sunt %n ton cuspecificul mona+al bi1antin, se asortea1ă odi+nitor cu re2iunea turistică %n care se aflămănăstirea. =n pod mic trece peste o apă, un fel de altar de vară adăposteşte scena %n care

Mântuitorul isus 9ristos %şi duce Crucea, iar un baptisteriu şi o serie de 2rădiniţe cu floricompletea1ă spaţiile libere din curte.>n biserica mare a mănăstirii se păstrea1ă, cu mare evlavie, cea mai mare comoară a locului8mâna dreaptă a Sfântului Efrem Sirul, cea prin care +arul lui *umne1eu a dăruit lumii



u2ăciunea Sfântului Efrem Sirul8 D*oamne şi Stăpânul vieţii mele, *u+ul trândăviei, al 2ri3ii demulte, al iubirii de stăpânire şi al 2răirii %n deşert nu mi-l da mie: iar *u+ul curăţiei, al 2ânduluismerit, al răbdării şi al dra2ostei dăruieşte-l mie, slu2ii ale. Aşa, *oamne, >mpărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd 2reşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti %n veciivecilor. AminHD



Cuvânt al Sfântului Efrem Sirul8 D0ericit lucru este, %ntr-adevăr, a nu păcătui. ar dacă oarecarevor păcătui, să nu se de1nădă3nuiască, ci să plân2ă pentru acelea %ntru care au păcătuit, ca prin

plâns iarăşi să dobândească fericirea. *eci, bun lucru este totdeauna a ne ru2a şi a nu ne

slăbăno2i, după cum 1ice *omnul. Bi, iarăşi, spune apostolul8 5Ne%ncetat, ru2aţi-văHD, adicănoaptea, 1iua şi %n tot ceasul, iar nu numai când intri %n biserică, iar cealaltă vreme să fii fără de2ri3ă. Ci, ori de lucre1i, ori de dormi, ori de călătoreşti, ori de mănânci, ori de bei, ori de stai, sănu curmi ru2ăciunea ta, că nu ştii când va veni cel care va cere sufletul tău de la tine. Să nuaştepţi duminica sau vreun pra1nic, sau deosebiri de loc, ci precum a 1is proorocul *avid8 5>n totlocul stăpânirii ;ui.D *eci, ori %n biserică de eşti, ori %n casa ta, ori %n ţarină, ori de paşti oi, ori1idiri de faci, ori la ospeţe te afli, de ru2ăciune să nu te depărte1i.D



>âna ântului Erem irul



4oina+Elena 4umitru + ,elerina Bre$ia la #n#stirea Sfântului Efrem Sirul



Am vi1itat Mănăstirea Sfântului Efrem Sirul, mănăstire ortodoJă aflată la doar doi ilometridistanţă nord-vest de localitatea [ontariotissa, %n re2iunea 6ieria, din Frecia. Aflată la o distanţăde două1eci de ilometri de Muntele limp, unde se află Mănăstirea Sfântul *ionisie şi lacincispre1ece ilometri de oraşul [aterini, această mănăstire, %ntemeiată %n anul IL)!, a cunoscuto de1voltare deosebită %n ultimii ani, nenumăraţi pelerini trecând pra2ul acesteia, spre a se%nc+ina şi săruta moaştele Sfântului Efrem Sirul, un sfânt cuvios care s-a nevoit %n nordulMesopotamiei, %n cadrul secolului al '-lea.

Născut %n 3urul anului !#", %n localitatea Nisibe şi trecut la cele veşnice %n data de L iunie !&!, %nlocalitatea Edessa, Cuviosul Efrem este pomenit de 7iserica rtodoJă %n 1iua de ) ianuarie.

Mănăstirea Sfântul Efrem Sirul este o mănăstire relativ nou %nfiinţată din Frecia. Ar+itecturaacesteia este una tipic bi1antină, atât biserica cea mare, cât şi paraclisele, c+iliile şi celelalte

clădiri fiind %n %ntre2ime acoperite cu cărămidă roşie şi arcade.

Curtea mănăstirii este %mpodobită cu multe locuri deosebite, care deşi nu sunt %n ton cu specificulmona+al bi1antin, se asortea1ă odi+nitor. =n pod mic trece peste o apă, un fel de altar de vară, un

baptisteriu şi o serie de 2rădiniţe cu flori completea1ă spaţiile libere din curte.

>n biserica mare a mănăstirii se păstrea1ă, cu mare evlavie, cea mai mare comoară a locului8mâna dreaptă a Sfântului Efrem Sirul, cea prin care +arul lui *umne1eu a dăruit lumiinenumărate imne, ru2ăciuni şi cuvinte de %nvăţătură.



Ne-am bucurat %n curtea lar2ă a mănăstirii de verdeaţă presărată cu flori

Ne-am ru2at la sfânta rina pentru femeile care vor să aibe copii...



Scurte sunt %n pelerina3 vi1itele la mănăstiri, pentru că...atât ne putem permite ca timp. Am vreasă rămânem peste totH >n fiecare loc este ceva care te c+eamă să rămâi, dar, mai departe de acelloc, e altceva care te c+eamă să a3un2i...



,omenirea Sfântului Cuviosului ,#rintelui nostru Efrem Sirul (- ianuarieD &. feruarie)



5radiţia spune că Sfântul Efrem a %ntreprins două călătorii mai importante8 %n prima l-a vi1itat pe Sfântul 'asile cel mare %n Ce1areea Capadociei, iar %n cea de-a doua s-a %ntâlnit cu Avva7is+oi aflat %n pustiul \adi Natrun din E2ipt. 5 7o2dan *edu, @iarul ;umina$

*espre prima călătorie la Sfântul 'asile cel mare este scris %n viaţa Sfântului Efrem. *espre ceade-a doua călătorie, %ntreprin1ă %n 1ona pustiului e2iptean, la Sfântul 6aisie cel mare Avva7is+oi$ putem da mărturie şi astă1i, vi1itând Mănăstirea sirienilor din deşertul Nitriei Q \adi

Natrun.



>ănăstirea sirienilor $ El ourian $ Eipt, deşertul :itriei

>n mănăstire se află moaştele Sfântului Efrem Sirul...



>oaştele ântului Erem irul, Paadi :atrun, Eipt

Bi tot acolo, lân2ă intrare, se află copacul vec+i de I"## de ani şi care c+iar astfel este denumit8Copacul Sfântului Efrem SirulH



6opacul ântului Erem irul, Padi :atrun Eipt, >ănăstirea sirienilor

*espre Sfântul 6aisie cel mare se dusese vestea %n %ntrea2a creştinătate a secolului (.

Este binecunoscută #i*ita pe care -omnul nostru !isus 5ristos i$a ăcut$o în peştera în carebătrânul a##a se ne#oia, când acesta l$a întâmpinat spălându$! picioarele în li&eanul cu apă.

-upă plecarea >ântuitorului, ântul aisie cel >are a băut apa din li&ean, căpătând mari daruri du&o#niceşti. Către acesta peştera din adâncul pustiului e2iptean s-a %ndreptat şi Sfântul Efrem Sirul, căutândsă-l %ntâlnească pe Avva 6aisie cel mare Avva 7is+oi, %n limba arabă$.



eştera ântului aisie cel mare, deşertul :itriei Eipt Ca dovadă a nevoinţelor du+ovniceşti ale Sfântului 6aisie cel mare, peştera păstrea1ă şi astă1ilocul din tavan %n care Sfântul 6aisie %şi le2a părul, stând %n ru2ăciune, pentru a nu cădea când %lfura somnul<



!nterior, peştera ântului aisie cel >are

6ărintele care ne-a fost 2+id %n interiorul Manăstirii sirienilor a povestit că, venind Sfântul EfremSirul %n vi1ită la Sfântul 6aisie cel mare, a %nfipt toia2ul său %n nisip, la intrarea %n peşteră.



6opacul ântului Erem irul, >ănăstirea sirienilor, :itria, Eipt

Apoi a petercut o săptămână %n convorbiri du+ovniceşti cu Sfântul 6aisie %n ce limbă se%nţele2eauG ;a %ntâlnirea cu Sfântul 'asile cel mare, ca răspuns la cererea Sfântului 'asile, pentrua putea comunica, Sfântul Efrem a primit pe dată de la *u+ul Sfânt darul de a vorbi %n 2receşte,limbă pe care n-o ştia până atunci$.

;a plecare, toia2ul Sfântului Efrem era %nfrun1it, prinsese rădăcină şi s-a %nălţat copacul acesta

care de I" secole poartă mărturia vi1itei Sfântului Efrem Sirul %n 1ona monastică a pustiuluie2iptean.

Cine le mai poate e2ala astă1i nevoinţele, darurile du+ovniceşti, %nălţimea spiritului către*omnulG

A %ntrebat unul Udin acel timpR8 Ce lucrăm noiG Bi răspun1ând unul dintre dânşii, Marele Avas+irion a 1is8 noi am lucrat poruncile lui *umne1eu. Bi iarăşi %ntrebând a 1is8 cei de după noi cevor face oareG Bi a 1is8 vor face numai pe 3umătate din cât am lucrat noi. *ar cei de după dânşii

ce vor faceG Bi a 1is8 neamul acela nu va putea face nimic: ci le va veni ispită şi cei care se vor afla %ncercaţi %n vremea aceea vor fi mai mari decât noi şi decât părinţii noştri.

;a vremea noastră, doar răbdarea %n ispită se mai poate lucra<

Slăit să fie Domnul întru sfin&ii Săi4âna dreat# a Cuviosului Efrem Sirul

Sfintele moaşte ale Cuviosului Efrem Sirul mâna dreaptă$ se află %n Mănăstirea de Maici aCuviosului Efrem Sirul [ondati]tissa, lân2ă [aterini$, cu viaţă de obşte. 'edeţi mai 3osfoto2rafii cu racla ce conţine sfintele lui moaşte.



>âna dreaptă a 6u#iosului Erem irul

>âna dreaptă a 6u#iosului Erem irul H detaliu



resca 4dormirii 6u#iosului Erem irul care se ală pe absida de nord a trape*ei în ormă decruce de la >ănăstirea ?atoped din ântul >unte. "rape*a nou construită a ost pictată

potri#it inscripţiei ilustrării ei tematice de către mona&ul >acarie LalatsiSnos, în anul 1783

Semnifi$a*ie nume



Efrem mai este cunoscut și ca Efraim ebraică sau 2reacă$, Efrem latină$, Afraim sau Afremambele siriace$. otuşi, Efrem este scrierea preferată %n 2eneral.Siriacă ^ Mâr Ap+r_m S`rKâKâ.Freacă ^ ghj kh ^ 9a2ios Ep+raim SKros.;atină ^ Sanctus Ep+raem SKrusEn2le1ă ^ Saint Ep+rem t+e SKrianArabă ^ q qw ^ Afram as-SurKani

Efrem masc.$ Q nume calendaristic, de ori2ine ebraică, este raportat de Era%m, corespun1ător verbului p+are+, 4a fructifica.

ntermediar 2reco-slav.

I$oane

*ionisie din 0urna arată că Sfântul Cuvios Efrem Sirul se 1u2răveşte bătrân, spân, cu păr puţin şirar %n barbă, ne2ricios la c+ip, având capul acoperit. 6oartă un %nscris care 1ice8 >ndră1nealaamestecată cu râsul surpă cu %nlesnire sufletul Erminia picturii bi1antine, Sop+ia, 7ucureşti,

###, pp. I"#, IL", !L$.



rescă din biserica ântului 4postol 4ndrei, atra$Lrecia

Sfântul Cuvios Efrem Sirul (†379) (28 ianuarie)

Documents

Transcript of Sfântul Cuvios Efrem Sirul (†379) (28 ianuarie)