F.*« I • '

Pr. Prof. D u m i t r u ;S t a n 11 o a e

<

> -*I

\

C-TJ> 4910, pay. 333 ~3f£.,**. fH

.

Manuscrlsele nepublicaie nu se restitute. Coluboratorii sin/ rugafl

sd-s/ pdstreze copie de pe manuscrlsele pe care lc trimlt RedactfeL

Manuscrlsele, edr///e, comunicdrile ofictale ale Eparhiiloi, revlstele

perlodice, abonamentele $1 orice lei de corespondent^ priviUxuc la

icvistd se trimit pe adresa : Edltura Institutului Biblic $i de MisluneOrtodoxa, Inirarea Patrlarhiei nr. 9, sectorul V, Bucure$tl, conU49.8.01.000 — Banco Nafionula a R. S. Romania, Filialu sectorului V,

cu menpunea : peniru tStudii Teologice», revista Institutelor Teologicedin IhUriarhia Romunti.

SFiNTA TREINIE, STRUCTURA SUPREMEI 1UBIRI

Formatripersoualaomousianicaa lulDuinnczcu *l tntelewrUe.

facul -funle g.indltoare_^i^or.bitoare;_s- ~"~" *"

'uIuti

despre E\ nu-Lseam, in *cela*l inSpcYglmlun e

:

,i «v,n ;,,——-^^

cuprind deplin, asa cum eta sine. *le sint nit /> ^^rrlsrnt* din admcimile mist""' ui Lui negra G—e?^"oastre despre DumnexeiTsmt

<

i acelas.t

^^LJ^-^i—^^^

ffVr

. \,

1°°."

S

ofl,n' Pv perienla atingcrii Lul dojun. Oar no,,

on oastre. ele n'e deviril

Tiideiinil al oceanu ji fcTe slnt finitul deschis spre uvlinit. sir a

aceasta pot intretine in noi o via'a spi-J^rvjil 1

vezii pentru infinit. Pnn

Credincto^ii Isi dau seama ^ ^ ail Bcufundlndu-s< u

dizolva In el, comuniclnd cu el la modui unumbllnd

scafandrul fiintei si fonmiielor^ *" ' "^ lins.ule din -

pe Intinsurile U.i intr-o barcS consirmu up. Ml* c. nnUwUlui

rienta oceanului insusi, deci adecvata lul, dai pomvi

uraane. ... rn*ni*/1«»s rice; «Se poate spune cd asa

Miiri)12pJitulcrIec_^^ ta Hristos ce\ tstoiic

cum'lntruparea^^^^ umana, prin «re -slnt

revefite taine ascunse de la int^ierea«-H)lrUpa» in .1onnul-jljL-51

sau Adevarul^^

•Thjfel .cojTf.mirin^oiil!}!^^ ele «JS2U

Mev^uUnXen^^ Ea Su-

IjVi" aspect aTTrmativ sajL-^jciMic, seryiun^ :111 ..„,iriva con

I

nTSn^uanTTnn^ccsU!^^L =

irii. De aceea s-a revelat in "^^"StoiS. Un D SU Snezeu a coborit !ntre oamem pentru a __

A'devarui in ifn»»» --.^^-r:-.

, . :-tv: [,v \ rrpdinciosuuu «iu «-«

T^-o^crafirmatlvsaj^ arftri ipotrive cone

J^rtuA -inreTRzaTeruirspiritual < u t s

i

§, ,

,i,ov gresite pe care ntel^enta ng^Hexprosia .jjL- - *;

alLa Tiartg^le nu^injjAd^var^^ ^ d p MiUjo

1970, nr. BW, p. 40, v

w,

t>PM!TRU STANII.OAE 2

ner.soane apajvnn', mcnmcsimu u nw^, v^. M . -~Y- -„„,-

Dumm u persona] si mfnhiitnr oste un Dumnezeu in acelagi timp

rTTT^mlnni s~7-rP v o Ial i n imanonU In VecTOiil Testament, undo Dum-.10/lmi rSmhu? inc\l niimai transcendent, chiar claca actioneazfi de la

mpra istoriej, nu se reveleazS ca Treime.

Revelarea Troimii s-a realizat in Mristos prin fapinl -ca o persoana

ininfuiasca pe oameni, iar a lta persoana en-' n—»—o

—

1 .. ! iv—rm rs\ inS s-a

\'irid <

famt om c a .s.i

r.'imas deasuora oamenilor, ca persoana —ritlica pe nameni la porsoana divina neintrnpatd, transcendenta.

divina devenila om sH

M &__ ridica pe oaineni

Fiul se faro om, dar lata"! ramine Jinta < e relenre a Pniliii ncvenil om[rnpat nil pnfea ramfne

;a aroasla.tin'ta de referin|a, cad in .acest caz n-ar fi putut iinprima

fnturor credindosilor tensiunea spre ea1

Fiul se fare om ponl.ru ca sa fie modolul $i centrul din care trebuie

faca a semenea Lui, in-

care devinie prinripiul intim[

S3 i radio /e o for[a prin rare rrndinrio$H

/iiiTTpre Umnne/en-Talal . .Acea sta lort.i.

In uilenorul rierarul om~care credo, dar ramine superioara lor, este oa Ireia persoana divina. 'lisle Duh ul Sf in

t

in care Dumnezeu se facedeplin

seen dent. JJ_

noj rrosli

imanent%dar imprimJndu-Ie tensiunea spre Dumnezeu eel tran-

J Stint trebuie sa fie persoana tpentru a ne dezvolta §i

ii ca persoane. Dar trehuie sa lie egal cu Dumnezeu eelfra nscemlent ca sd ne poata (luce

,., ^,, ^ ,,^ t„, ,,„ ^w^, ,„„»» ,-

JU Jdn-ne, inl~n relalie de adevara(i parteneri cu Dumnezeu,t

Dumnezeu! in Treime, revelindu-nJ-se, ni se reveleazS ca JJusnne-ze" itultor ?i ca Dumnezeu-trfiit de noi in actiunea mintuitoareeve: la de el asupra noaslrS ?i in noi; ni se reveleazS ca Treime

m

Dar in aceasta revelare a sa, Treimea ne indica si anumite ore-mise^lo^pre raprriiirjle jntrjnsecl ajiL_p_crsoaneIor divine. Invatatura

"ilea riespie Sfmln Treime in' sine se haVo.v/,1 no ap«ct ,'»riir.« c \ ^mlnljiitoare.

/I2iLl im-/,(ui n nin s i

a a

introit in acelasi timp este un mister dinrolo'alitate ap ofatica. Dar

vi e( i spir-llnale si

Trituala. N.

oa Lvarate suprema tre=>

mla spre care nazuie$te cnnlinuiLQ^stuuU,i

ca4il^rflal .-, — t

cre5 mii "e voim una si necofundaU intre noi "ca sS.

v..|« jpMM! bogaH, vota sS realiZ »„ echSbm He-

Sf/,vr.l TREIME, STRUCTVRA SI'PPEMF.I IIIUIRI•

Uitii de porsonne ji de iubin ie el., <.i ca tublre i 3 in per-

soane §i intre persoane.Icoloqul riis Boris irinskay ricef «Unitatea ( ia nu t -hi

«uiuil din afributele» lui Dumnezeuj

e mai degrabB viata lui

fundS ?i fructul iubirii rare exists Intre persoanole divine. U: :i

nu e nki o confuzie depersonaUzanta, nlci o structura a mo lelor.

nici suma pSrlilor unui intrecj. Niiinai in Dumnezeu unitatea abigura o

completa uniune care salveazS calitatile distinctive §i absolute ale

persoanelor* 2.

4. Dumnezeu este subiect pur. Dar caracterul de subieel pur se

traieste niimai de eel ce nu se triiieste pe sine in nici un [el ca obiect

al altuia, sau nu traieste pe altul de acelasi lei cu sine, ca obiect al

sau. Aceasta ar crea o anumila opunere intre ei. In ace-,t caz fiecare

eu s-ar trai si pe sine ca obiect al celuilalt. Eul divin ca subiect ;,m

trebuie trait ca a tare de alt eu divin si trebuie sa trSiasca ca alare

pe alt eu divin. Sujbiectivitatea divina purj se traieste in comuniunga

perfects a unor euri unite intr-o unicti subiectivitate. De aceea rbim

de un Dumnezeu (un unic sub.iect) si de trei euri (Irei subiecte).

Invaititura crestinu aiirma, pe baza RevelaUei, ca TatSl naste n

pe Fiul. Aceasta nastere nu e actiunea unui subiect asupra altuia. pe

care 1-ar face prin ace-sta in oarecare privint.a obiect al sSu. De aceea

se spune despre Fiul co este nascut - -de TaUil. dar si ca se naste -dm

Tatal Iar nasterea este eterna, ceea ce indica acelasi caracter de su-

biect'pur si pe seama Fiului. Nasterea Fiului din Tatal exprlma numai

pozitia neschimbata a celor doua persoane si unitatea intre ele_prm

termenul de nastere. Fiul este etern in miscarea nastern dm 1 nt-

Termenul purcede nu indica nici el o pasivilate a Duhulm Simt.

care 1-ar face in oarecare pr.ivint.3 obiect al Tatalui Mmtmtorul a spus

ca Duhul «de la Tatal purcede* (loan XV, 26). Duhul este tof=™*=care eterna de purcedere de la Tatal. Dar nici Tale nu e pus prin a«m-

ta Intr-T) pasivitate. Duhul purcede. dar 5 i Tatal il P^^;^ 1^"^.terii Fiului si actul purcederii Duhului Sfmt smt ac te de purf yub ec

tivitate comuna, primul al Tatalui si al Fiului, al rtoilea al Ta«J^ »al Sfintului Duh. Dar in aceste acte comune lecare JjmPjJJproprie. Tatal si Finl sint uniti. dar si distincti in actul na, » »n

act de pura subiectivitate, Ei traiesc impg a acest a. .1 .

contopeasca intre ei. De asemenea sint umt, g .tincU. WWl gi^fln

tul Duh, in actul purcederii SImtului Duhr Mmtm5. Subiectivitatea d.ivina nu poate ^ ^biectivitatea unm s ur

eu. Un eu fara alt eu si fara obiect. un subiect scufunda in sine. .

gol de realitate. Confmutul eului divm Irebu.e sa o^tea«J

hi

biecte sau obiecte opuse, ci in alte subiecte interloare 1,

intersubiecUvitate interna. Neavind natun posedato separ^vine isi pot fi perfect interioare. O persoana divina eposec I.

celelalte persoane ca continuturi propnu-zise, reU\

trebuie conceputa ca o comuniune atit ^ perfects tnci re s

biect trebuie sa se traiasca pe sine ca sul t nitre... ca S ct W2. The continuity of the Church and Orfhodoxy. In <Soborr>o.«l». Mfh S, tif. ^ r

•• . , . S WILOAB

s- s, schimbe pozljia proprie. fatal se Iraiesjo j

a Tata

rm, d<

.

,Vial [hlerioara tfe cum ii

,ia -i fiuluj a.

este iiUerioara uriul lata pamintesc subiectivi-

trairii unci mame care se poate

|e. Dar precum 1 atSl tra-

tea sa, dar totusi ca T*t8,

Tatalui. dar ca FJu TotuL

in acest conuin modurile

e cpinun in Trerm* '-"-' >° ~teateirairJi CQBlUBUUiU

rre(|illcios pentru altul, rugSciunea,: ' °

en SSTtrorade imperfecta ale substituirii reel-

5a

divine, grade imperfecte ale uncice . face pentru alhil. rcpre

p; permanente a persoanelo ci

.ntificari permanente ffirS contopwe>. .K

;inm„l.nra exis.eniei, do care tine ,1 bucuna si fencroa de-

pjj pjenitudine care nu poate civea dec it forme de subieclivitateee

'' '

. nli"

traits de in sinqnr en. Bucuria de unul simjur nu .

CuriTdeDHna « i nicio plo. Uuliue de existenta. lar bucuria fi

SITSS :;:,' lenn Jaltui en treluno sS fie inS-~^nrreTTe^ primes te. Deci si plenitudinea

mna daTuiroa deprtnac~S unni cii altui

din sine sau din bunurile sale. Ea tre-

tptalfi a umii eu de cStre alt eu pen-

> existenta, Dar ac

rt; hu nuvial 5 daruire a ceva

buie sS rie o daruire si o pnmii^_[,„ a reaUza~un~feI cuprindere reciproca a eunlor care pe de alta

ramtn distincte in aceasta cuprindere,^-.-^_ ^~- —*•«•*

^-©aratwsta ttiseannia cfrCHimneeetf-fstrffinveci un act comun de

iubire pe- mSsura caracterului Sau absolut >si a sutoiectivitSUi Sale

pure. In iubirea deplinS persoanele nu se daruiesc numai reciproc si

tin aTcepT3 nuiiiai, ci se -i afinna, so pun in existenta prin daruire

"Ttdprc Tubbed divinS este atoteticienta. Tatal ipune pe Fiul din

veci in exlstentf, prin dSruirea integrals a Sa, iar Fiul afirma pe Tatal

continuu ca fata, prin laptul ca se accepts pus in existenta prin Tatal,

prin faptul cS se dSruieste TatSlui ca Fiu. lar Oumnezeu nu poale fi

lipsit d iubire perfects si vosnica. Puniindu-se reciproc In existenta

prin iubirea perfects, actele prin care se savirseste aceasta sint acte

din veci si au un caracter de acte cu totul personate, desi sint acte in

ire rsoanelc divine sint impreunS active.

htbirea lni Oumnezeu numai fata de fiin|e condilionate care auiflcepul s8 fie, ar fi si ea o iubire care a inceput si care este conditio-nal,!. \i lni wia cS in Dumnezeu iubirea inccpe sS fie, provoefnd oa hiiTFfjare H»por4*«W in FI, sau ca uitfirea mi este esenttatS l.ui. Aceas-ta ar fec§ inoNplicabila apniifia si RTTSTenfa iubirii si i-eir acorda Utl

CqJ lipsit de important^ in existenta peste tot. Pe de altS parte, ca sSiubeas lume conditfonata, iDumnezeu trebuie sS o aducS la exis-tenta, adlicS sS ajba o iubire fata de ea, Inainte ca ea sa fie. Numni djjj

acini infinii gj vesnjc de iubire se poate explica erearea allor exislenjele .! i iubirii lni Dumnezeu fata de ele. Iubirea livbuie s,i

'' n Dmnuezeii tnlnror actelor indreplate spre exterior, tre-

X #

5SFINTA TREtME, '

'

I >' Ml Rl 337

;eea si u

aceastS ur

buie sa fie legatB de existenta LuJ elernu. li^irea i

licy.eu*', SBte «actUl lui subslanliaU- *.

*— Desiqur insS cfi iubirea, ca si bunfttalea, nu trebuie

tr-un mod care exclude tot oceanul do Snsu^iri billl

tei divine, ca iubire in sensul special al CUVUntului. ^ctul

iubire care este in Oumnezeu inseamna diiruirea reciproca si

niunea perfects intre eu si eu eu lot ce inseamna ele. Aceasta

uiune inseamna si a.i ii si exi te f**tecl* W caracter

[iecare insusire sau act divin so imp toate eelelalte. In uibae e

totul.

7 I a Dumnezeu iubirea intre euri este perfects i de ac

tatea'lor este superlativa. Tolusi eurile nu sint anulalc in a

tate caci alt'fel n-ar 'fi posibila relafia vie intre ele.

Daca iubirea fine fiintial de Dumnezeu, atun S3raportarea l

uroca in care se BSaniiesta iubirea SB inUaia. In Dumnezeu trebuie

sa fie o raporlare, dar o raportare ca de la ecjalla^yal, mi ca la^

cevi

a

• Superior sau inferior, cum se IntimplS la_oainevu. Pe de alta parte^Jra-

portarea nu trebuie sa se refere ca la ceva^ R X?ea luiSca IDumnezeu are lipsa de ceva deosebit de sine, jiapo^a^ealui Dura

nezeu trebuie sa alba toe in El insu 5 ». pu^jfi'/ou trebuie SOteze la sine, dor acesl sine la ca> e raportfiUft treb»^^ a«lasi limp un altul, ca raportarca si prm urmare iubirea sa fie reaia.

iSStrtM paradoxale a acestora ii raspunde strnctura treiunca a 1,

DU"ca

Z

sa' mentinem deiimUa iubirii ca act Sjn^^"^Tlasi timp definifia acestui act ca relate, tar Inula divinS ca.una, e

comunS in Dunmez^L.jiesi .iecare. P^°™*^ U. ,

'

,

-

soana se manifests in danure \ ^ «" f iu glg^JT m

pentru tine, inseamna a nu te buuua cie «ei

line din capacitatoa altuia de « ^nU a el1 >-^

'

capacitatea ta de a-1 putea da altuia. i.ucruiue c

iubirii intre persoane.intre persoane. ---voUlmul si calitatea a

, cit e nuii mare nibuea, , ii ati I • mul'

l

^te^mai mare, ajuru,i,ulu-se pma la ea a^ U^

tvan«fonua Pe col care danuesie d,, ,ce dHrffirc Ivansfonna pe «n care ««««»";

"^ovedirea iub

3 . P . FloriM^Kv. r-e, rfciler unci 'Qrundfestt -

ltntum» II. Philosophic MQnchen, J92&, p -17.

fiint., dlvlna ca bunatale. 4- Op cit, p- 35

in-

as

^

$3$

!TRU S W*

a a^raawSra.ts,oamem ni

" " '

Istenta pmprie s3 se aclauae

n„ r recini . ,i tntre persoanele co se iup««-, i-,,, ~ -ne. Astfel bucu. IMm care are etern"

|ndoIW ;aceea de a se darul. puntnd in eris-

a care's! tTprim, darul, care sa so poata Impreun,

,, ,i, plenitudlnea fiintei, si aceea de a primi mrasi funta

m „ al lubim celeilaite Un lata omenesc care te to-

Hulul sfiu are o bucurle man- cind fare el aceasta jdar bunirta

,p,eta nurnaj rjnd Copilu] ii tntoarce din ceea re a onmit ^e

i^ Tmrm-S nV ceva numai in mSsura in care o primeste

allul ca semn a] iubirii eceluia. C a ce liraneste- exisl-n|n fie-

fn fond iubirea altuia. ESStenffl WW iubire-nu conshlme

^lp fo > q bucurTe.

i Fiu] -i pSstreazS lns3 in aceasta recinroca daruire pozi^ia

vpronrie. Fiul se bucurS de darn] existentei primitp de la-Tatal, I<ar

Tatai se bucurS de dam! darului sSu primit de la Fiul.

9. Crestlnll an constiinta cS toti oamenil sint frati. Dar fratfi se

nasc dintr-un lata comun si dintr-o mama comuna, ceea ce inseamnSrS oan fnt frati pentru c<i sint dintr-o snrsa fiintiala cnmunS, pen-tru c3 l$i Iraq i istenta din aceasta snrsa comuna. In fiecare om,fraMe meu, en trebuie sS v8d mWifestata in alt fel, intr-un fel carema ci

,

.' sursS care se manifests si in mine. De aceeatrebuie sfl m ucur de toate darurile lui, pe care eu mi le am, de toa-te lui si el sS intindS aceasta binefacere a darurilor si succe-ssor sale $i asupra mea, pentru ca en slnt intr-un fel in el, si el estein mine, sail ac snrsa m.inifestata in e] inii este proprie si mie.

-Aceflsla-csto~omousignit3fpfl nna.sjraj.inia mi * Dar in aceasta omousia-nilal ioi slntem dileriti, cum mi slnt persoanele divine, si ne com-pletam reciproc \« ;ta provine dintr-o anumitS separate a noastra,pe car

'

'" face nia i mare sau mai mica ,• provine din faptnl ca na-ture umana" se repeta distinct cu fiecare eu. Totusi separa|ia nu etotaia. Nu e onto ica, mi e ca de la nature" la natura.

Omousianitatea noastra, dar si imperfecta ei realizare se arata infaptul ca desi eu pot z/ce eu, sint constient ca sint eu numai cind zic

. Ji ;:::c

:)™ cz sire ca ,,rbios ** tde ° mi,,a cu i,oi dupa —-«*

7 5/ I TREIME, STRULrUKA SOi

tu, sau ctnd sint consl un tu fl

.iar pe tu tl Oav A *

mi-1 prndur din mine. De aid pmvine taptul

splrituale, sau a ui nasteri la consl apartenen^el noastre c -

plimentare, care este nasterea la ronsliinla i Lin*.

Tit apartii existentei mele, caci tara tine en n-ag la-

rea de inconstienta, sau ni-as prabusi in di rare. Dar lu aparl'ii er -

tentei mele ca tu neprodus de mine. Cind zic no/, accentuez mai munitalea noastra, neconfundata totusi ir.lr-un eu. ' eu-tu,

scot in relief mai mult deosebirea noastra si totodat are rul com-

plimentar al eurilor noastre.

Eu nu pot zice eJ decit dupa ce am constiinta despr^: ie. t

pronumele celui ce-mi poate deveni tu, sau a incetat pentru o vreme

sa-mi fie tu. Este manifestarea faptului ca nu fiecare persoe

ooate fi In mod simultan cu alta, tu. Dar este si manifestarea faptului,

ca despre el nu prea vorbesc singur, ci impreuna cu tine.

Deci si el imi apartine mie, sau apartine unita\ii eu-tu, fund un

complement al ei. Eu nu sint complet nici in relat,ia cu tu, ci mai am

lipsa si de relafia cu el^Fjecare ne_Jniplinim pjintr-un numar

nit al celor numiti pe rind in sau el.

Omousianitatea acestor trei persoane este la Dumnezeu perlecta.

Dumne/eu este modelul perfect al formei tripersonale omousia: s

a existentei umane, al interioritafii reciproce perfecte a celor trei

persoane.

10. Omousianitatea perfects nu poate exista decit intre subiectele

care nu treneazS dupS ele nici o povarS de caracterul lucrului sau

obiectului si intre care iubirea este perfects. Pe cmd lucrunle se

compun din parti, subiectul este un intreq necompus si nedecc -

pozabil. Un subiect nu poate cuprinde alt subiect dent intreg, fce-

tr-un crad mai mic, fie intr-unul mai mare. Dar obiectele nu pot fi

cuprinse Intreqi de un subiect, desi exists intre subiect si Jucrurile

din cosmos, sau intre toate lucrurile din cosmos, o leqatura care le

face un intreq compus. Persoanele umane nu se pot cuprinde i ele

in intreqhne pentru cS au ?i corpuri. Ele se cuprmd ca subiecte «mult sau mai put/in, pentru cS corpurile lor, desi intra * ele in

leaatura, nu-§i pot deveni intru totul interioare si de:

aceea - -

nele umane nu-si pot deveni total interioare. Crestmul piiveste^^la

trupul sau care-i apartine in qradul eel mai mare numai lm. ca] o

parte a sa, intr-un fel exterioarS a lui. O mbire dephnl^Wwi

«»«ar face ca tofi sa se inoriieasca de toti si in ce p'^te^^trupesti. iar transfiourarea trupurilor l^n niyiere introduce pec

dinciosi intr-o existenfS cu adevarat omousiamca Hris c;

md pe

. de o fiinta cu noi si transfinurat cu trupul si mtru totu urat, da

brin Sfinta Impartasanie trupul Sau.

11. Dar mai e o piedica in calea omousianit noas^ede^

Fiecare ins se trSieste pe sine in relatie n

5 i le trSieste pe acelea ca tu el Dar f eca e trai a

de acele persoane ca tu si el. Fiecare are simultan acesi eit s

e/Morlin Buber: «Ich verde am Du> tn :Ich und Dn.

H U S3 l«fi

SFtNTA TRB1ME, STRUCT URA $VP*EMBl WBlRl

:1

ot (rata mai ......t - « "rob ; ecti cee.a ce poate

j ,„,,„, „ revolt* ™**ftSf^iSSSSS5i de a ,Hta

$S« SSftfSMS^S c.m„n.»nc .pre deoseoue

,lc ,„r la car.- o il ..". Si n«om i. n . u n u.in

uwSiiiUlea fiecaruia sporeste in masura In care se desclude altera

5 ^ si a tlf se deschid lui. Numai in aceasta reciproca inteno-

tate care e o traire a subiectivltatfi cetoriafl. se intareste subaecti-

itatea proprie §i se inainteaza in oinousianitate. ..„«-*.Duninezeu este din veci si pina in veci o asttel de omousianitate

perfecta, din care ia putere si spre care inainteaza otnousianitatea su-

biectelor create. ,.,„ .

12. A fost o vreme clnd coincidenta celor opuse era socotita m-

rompatibila cu rajiunea. Oriunde intilnea o sinteza de felul acesta —si toata realitatea este asa — ratiunea o faramita in notfuni lreconci-

liabile, contradictorii.

Dar cunoasterea stiintifica mai noua a constitutfei unitar-pluralisle

a atomului si a Intregii realilaU materiale a obisnuit - ratiunea sa

uneasca" principiul distinclici si al unitatii In inlelegerea realitatfi in asa

mSsurS incit nu-i mai este de loc greu sa vada modul antinomic de a

fi al intregii realitali. Pentru ea este azi un fapt general ca jiluralitatea

jui sfisie unitalea-si-unitatea nn anuleaza pluralitatea. Este un fapt ca

phiralil a-este mod necesar intettsara unilalii sau cj unitatea se

jfiflnifesla in pluralitate. Este un fapt cfi pluralitatea menl'me unitatea

unitatea pluralitatea $i ca slabirea sail disparilia uneia din acesteainseamna slabirea sau disparilia celeilalte, inseamna disparilia vielii.

unei entitStf oarecare. Acest mod de a fi al realitalii e recunoscut azi

ca superior notiunii de odinioara a ralionalului, iar noliunea raliona-lului a devenit, sub forla realitalii, mai complexa_si antinomies. Afir-malii care se considerau odinioara ca irationale din nricina caracte-

'

mini lor ai>arenl contradictorlu, s-au recunoscut acum ca

reapta ireasca spro care trebuie sa se intinda BatfnM* c n, supra-

aUo»al care constitute destinul iiresc al ratfunii, fart ca acest de

si se instaleze de la sine in modul de functionare cpUdjan al ratft.

ci 'solieitind un continuu e'tort. ..... -„ . ,,

Acest efort spre snpraralional ca destin itiresc al raUunn in nazumla

ei de a se^nuLnla .si InUf este solicitala si de inv&tfitura enftb*

tSSS rfSSr ei nu ajunge ca sa se rWce, urcind pe iinia j-

bilitatilor ei naturale, la un rezultat intra totul cores:puny, a lor ctechne.

revSate cl e necesar ca el sa lie si un elort de depasire a posibihrt-

tSorei actuate, prin smerenie «i respect in fala datului Revelaliei.

entru ca acceptind invatatura despre Tieime prin harul «edin\ei sa

se faca-parlasa, ca de o binecuvintare, de harul intetegeru mar presu,

de rSt^ne^l unSer s^tinclia in ordinea spiritual* sint de

un alt ordin decit in planul lucrurilor naturale. Lucrunle nu au o um-

tate ntedoara indestructibila. De aceea ele stau ^i^^JSJlS-

prin elementele componente, sau se contopesc in mod indistinct. Per

soanele sint Insa in primul rind euri interioare, necompuse ?i nede-

ompozablle. Ele se Jot uni ca unitaU interioare^in^^^^ "

se piarda ca unitali. Pe culmile unei desavirsin spirituale putem cu

qeta la o omousianitate a lor, la o identitate a conlmu lulu lo trad

?ricomun ?i totusi pastrindu-se distincte. Aceasta se mtimpla in mod

mtaS£S^V^m^finm natur-ii sate, eul iese din limitarea

sa t mp"ala In ve^nicil Acolo intregul proves a rapor aru rec,

^rdeosebit de acela! ^-V^l^^t^a^^2»JS5K £ ^nezeu^IcS^litate ale ca esen.a

ei iufoirea* '. .t ci,;„{-m interioare

13. Dar faptul ca lucrunle ch.a ^ ^ 5™M '

c» eul le cu-

ca euri.e, stau intr-o contmmtate, se ara ta ace.(

Kr\ 8

unei mai mari sau mai mici asemanan

7. -P. Florensky, op. ci/.. p. 62. . , ^ pe | a ,?n|l

8.«lonl.ta Areopagilnl * SI. Maxim Ma,, «

A 1WKm

. , ra„ rnnronltat 8 CUI la In felul 1"' totul.

In,

ctua m imo, tual.

„«ll»t, cu i» -

"V1

!" "'i: :,i cuprinde total si( " 1

.''"'.

!

n..

dLt: ,' ,,, ....„.- intr-un iutrec.a n un intrecj « " -

—

•

intreguri intr-un Intreg,

I! ;'::;;;i%i cuprinde toate radacinile lucru-

n e de a ft intr-o unitate perfects, iar dupa

;rL% ,?ria\.lvl„a * furicire. lul Dumnezeu

I

a euUii uman, de

u j a tit de <i li al eului umanj

rilor in _

'5"Sj5S ^nn-eu'^-etotul cuprinde alte

e totul -si fiecare din aceste euri cuprinde pe cela-

ll nuS tatimpina din exterior, cum se intimpina

iurile o Shi. i^ sint ^eci desavir.it interioare. cum aspira

euriIe olm „es t i. Totul divin nu e mu tiplkat exterior

ca la oameni, in acest caz divinitatea n-ar maa i ^soimaJE

Snlne dcs.-.v irsit unul si totu Unl trei rnodun de a fi, fiecare mod

cuprinzind |I In sine si celelaHe moduL Fiecare este, oa s5

a, -nnivrrsul, divin infinit in mure intenoara cu celelalte

euri divine. NicJ un eu divin nu-si poate separa «umversul» sau divin

de alte euri. «Universul» divan este propriu fiecarui eu divin m co-

muniune reclproca interioara cu fiecare eu divin. .

Tetai, flind «imiversul» divin intr-un mod, cuprinde celelalte doua

moduri i\c a fi ale aceluiasi «univers», nu in sens de .perfects egali-

tati e identitate. E ca si cum un alt eu launtric eului meu ar fi

titularu] a tol ce sint eu, lara s3 incetez a fi si eu titularul a ceea ce

lutatea in|elegerii pentru noi sta in faptul ca la Dumnezeu uneu nu e titularul a ceea ce are alt eu, ca deosebit de al eului propriu,

ci al aceluiasi contimit. De aceea la Dumnezeu nu e posibil ca un eu

sa se afirme in i a ( a celuilalt eu, ci il socoteste continuu pe celalalt

ca inlocuitor al sciu . Fiecare eu divin pune in locul sau pe tu. Fiecare

de pumai in reiape'cu celalalt. Tata] nu se vede, decit ca subiect

al lirfi Ftului, nTflndu-se pe Sine in orice alta privinta. Nu se vededecit in relatye cu Fiul. Dar eul Tatalui nu se pierde prin aceasta,c3ci e aiirmat de Fiul, care la rindul sau nu stie de Sine decit ca iubitoral Tatalui, uitind de Sine. El se afirma pe Sine numai implicit, intrucit

afirma pe Talal. Aceasta este circularea (uepiyap-qaic = circuminsessio)

fiecarui eu divin in jurul altuia ca centru. Ele sint trei, dar fiecare_- —

r.|e nn e in afari 5I nepirta?8 de relafla generaia, naturals cu cele mai clnstile. Cilcl toate

cclc ce se dlsllng fnlreolalta |-r hi deosebirile propril sFnl unite, ca geniirl, prin identitallle iinl-

eraaJe si commie si sint impinse impreuna spre unitatea si Identitatea dintie ele pentru oarecareratlune generals a fliii> (Amblgua, tikuirea la cuvinlele : «Se innoiesc flrile .si Dumnezeu seficc om>). p. Florensky fop. ci/„ p. .10) spune cliiar ca cunoasterea teoretlca are si un caracterontologic: cCuPOastere este iesire reals din sine a celul ce cunoaste sou - ceeea ce e acelaslucru - o Intrare reals a cees ce e ciniosciit in eel ce cunoaste, reala unlre intre cunoscator5l CUNOJCIlt*.

I)rrukA supri ;»'

riveste numai spre celalalt, le traieste numai pe acelea. Ta

este numai pe Fiul, Fiul numai pe Talal, re

mod reciproc la eul celalalt, la un singui eu. lai lie doua

soane din Treime, recluse la una, vad numai pe a treia, redu B

toate trei numai la una. Fiecare persoana d« nu t >i

doua cite doua nu eul lor, ci pune sau pun in id.d p 1.

ascuzlndu-se asa-zicind sub acela. De aceea in car.. las se

vedea celalte. «Vezi, prin' urmare, zice Stintul Vasile eel

uneori Tatal descopura pe Fiul, alteori Fiul pe Talal. Deci toata Dum-

nezeirea (i se arata uneori in Tatal, alteori in Fiul si m Duhul» *. «<

racterul ipostasului Sfintului Duh este de a iubi stergindu-se, cum Tatal

iubeste, uitindu-se, pe Fiul in care el a pus toata oucuria sa, si cum

Fiul este iubit pentru ca se dezbraca de eul sau, ca Tatal sa se ma-

nifeste si Duhul sa straiuceasca» l0. . ,

]

Treimea este culminaUa smereniei si a jerttei iubirii. Ea reprez.

mortificarea continua a iiecarui eu, a carui aiirmare face imposibiia

unitatea desavirsita a iubirii, dind nastere individualismului. Pacatui

individualismului ne impiedica sa inlelegem deplin Slinia_Ti > ^*r,.T.^.,;

r^[a identificare a eurilor, fara pierderea de fiipi^s-TOtr

_ l0. Atirmarea eului filial prin eul patern si viceversa se manifesta

concret in faptul ca toate lucrarile Tatalui sint savirsite de Fiul si

viceversa. Asa trebuie inteleasa ideea ca toate lucrarile divine e

comune celor Trei persoane. In actul etern de reciproca punere a al-

tui eu in locul eului propriu, initiativa o are continuu Tatal. El lace

pe Fiul titularul real sau purtatorul actului de int.elepciune care rasare

in fond din Tatal. Sfintul Atanasie spune : «Apoi Tatal, cum a.

spxis

Pavel, fiind singur intelept, Fiul este inbalepciunea Luif .

.InUiam a

Tatalui de a se'socoti reprezentat prin alt eu este impltca a n actul

care se numeste in sens apofatic «nasterea» Fiulm din Tatal F u e

it de mull inlocuitor si revelator al Tatalui dar prin voia TataUn.

incit Sfintul Grigore de Nisa il numeste pe Fiul o^ «^ a Xata-

iui. «Dar eel ce vede f****™ ^^ 'J^Xsfin^cela^Tl^tiJ*^^ M-a vazut pe Mine, a vazut pe

^^Rep^eze^ea^Tatalui prin eul filial si viceversa e atit d, er-

fectS pS ca eul filial, acest alt mod de a fi al umversului i

e nascut de TataLm A ^n * Al^npre

16. Sensul najterii divine depa 5e5 te once FWJ*™**!umana. Dar de5i na 5terea Fiului e conforms ™™%*£££*necesar de existenta Lui divina, pentru ca numai mvpartasmd o

r

9. Adversos Eunomium. lib. V; P.O.. XXIX. 756 Jm».-4Ai,0. E. Kovalevaky Sat* Trinite,. In ^^^™ j 5 . S ne ale

11. Epist. ad Serapionem, P.O., XXVI, 576.

12. Contra Eunomium. lib. 11 ;P.O.. XLV, 493.

va*

Pr i

12

TA i *M **ri

i ,, liri* rlADlinfi cle plenitu

Du,

torn I

aib ''

in L ... « l de bim '' nu

toiler* 2.filial pei el.

ca «

l

cl , u divinS si cu vo.a

iinu I se te

,,,e- «fiin< este pururea hi Dum-,eJ!jeu caea rata al unui llel de

nezeuce), «e; d, ml vrea

'V pit , iarvolnd ,i putlnd, er firesc

ru -ffnic « vol«fte binele. ». Fiul pro-1

, cr ,„l, Dai El e nas-

,e din i|d ldtcilui*. vexis_

e

d ^nu a poate avea un singui eu. umai a*a e cunoscuta §i

Sta asta plenitudine, true ,umui pn;. aceasta eaeo

"tate depli luaia. De ul e pentru latal si eel prin care

e. caci Fiul e chipul rea eierna a Talului. Fiul

e .ciunea Tataiui, e Cuvintul Iator al plenitudUl i Liu. pre-

;,, s, este i rul »teh iuni si al vmtului revelator.

IDe a< . se obisnuieste s e considere nasterea Fiului din

latal ca qindirea|

are Tatal d< re sine insusi, lar Fiul ca un

,chip , Te spun unii Parlnti orientali, sau ca Logosul

lea (**k) patera*. Pesigur, in «existenta cu adevarat exis-

, di orice act e substantial, e pSrtas de existenta. La Dum-

nezeu qmdirea nu e una si existenta alta. Gindindu-se p sine, Fatal

se redu| i i| . fara sa se du ca Uinta. Gindindu-se pe

sin< 1 se cu ste pe sine si ca eel ce gindeste si ca eel gindit, cu-

m e si riveste pe Fiul, «Ac ;rul» ipostatic, adica pe sine

i alt eu, sliind B in acelasi timp ca i/.vorul acestui «chip»

perfect al Sau.

18. ScriitomI elvetfan Ramuz a spus «exprimer e'est agrandir*. Dar

exprimarea este o gindire comunicatS. De aceea chiar gindirea "ma-

rc * realitatea gindita. Pe de alta parte eel ce mareste lucrurile prin

gindire, se mareste si P ine usi. Dumnezeu ins3 nu numai mareste

e existente prin gindire, ci le si creeaza. De altfel insasi raa-

rirea unei realit.iti prin gindire este o oarecare creare prin ceea ce

ideste lucrului g 1 din sine, fara a-1 priva de o origi-

nalitate a lui si fara a se imputina pe sine. Tatal gindind creeaza lu-

I tgott it Nis*. Contra Eunomlum, III VIII j P.G. XLV, 789.

I ttt. al Re I90I I. p. 67. .

ci daca o si vrea a ndu-le dl

sa

jar in i>. pil d 1 atfil gin-

Aceasta e - »•! ira<i

pei ite din iubirea

imfim imult un altul ne sporeste pi gindirea

i it de mult ne mod -i in bine, ne «re— si confirm pe Stall s-

tenia tot mal sporita si mal inaltfi pi i imag atfa gindiri

( i-o ( omunic. In i ip ma spore

Constiinta mea, deci si e istenta mea In gradul superior 6*-

constienta, i• conditio] 5 de contjnutul ndtt al altuia

spune cS si Dum ieste fiinta suprema, deel si constienta prin

faptul ca E leste, adica e un cm care gindeste un alt eu, un eu a

carui constiinta e plinS vesnic de alt eu. Fara sa ti deventt cindva

prin aceasta 'lata si Fiu, este vesnic lata si Plu prin aceasta gindire

iubitoare comunicata.

Purcederea Sfintului Dull din Tatal si relat,ia lui cu Fiul

1 Tatal nascind pe Fiul prin gindire, il si iubeste. Di itea e

-un act etern, unic §i intreit in mod simultan, un act unic intr-o coi -

tinua intreire, adica Tatal gindindu-se sau nascmdu-si diipul bau si

iubindu-se sau iubindu-si chipul.r*»-.M»-« t*\s\ la

Aceasta inseamna o dubla autoraportaje a lui Dumnezeu Talal la

Sine, care, pentru ca e la Dumnezeu, e o raportare ipostatica sau

;

la De alt e cunoasterea sau constiinta insasi nu poate avea loc de

n raporure. In orice eunoastere, 5i deci in constiint? t^Qfid.mrlira ne de o parte un confmut deosebit de eu si totoaata iv

e^utu?a ontoloqka cu eul. Mai mult, in raportare, fiecare il >

mod dUect;pe celalalt si numai indirect pe sine. Tatal se cunoas e pe

Sne t Fuul si Duhul^Aici apaie smerenia -suprema a dragosta-

Piem2

e

'Comunlunea a doua euri e necesara penlni a «nitu[

extetentei dar nu e suHcienta. Ea,

se tra,

^

[XVXs^T. -

trei euri. Comumunea m doJ„esle 9 1 e

^ ? "" '^.ei unui a l ea.

DacS eul «ra drmeijs.une poate rep «e« <-'

. (ia eu-lu ca o llnle de la miulta a u .al trei ea P v^

nCm se-««aafi«ss^t^.Ti'refr-a/r'.unlcul ^iu a, unlcuU, 1

de ttait- «re e*«e "^M,5.0 3 ,. a ai , a ,oEie: .Obiec.u, czrtj

clrculatla lor dinamlcfi rcvcleazS Intr-un

dc Saint Er6nte», Paris. Juin juillei. 1961, ar. W).

S. T.

A*

*

tni butih14

ft

**' '

c #™ Ttfitftl si Fiul orice inteles

!?S&S lor dole gene-

i ;, rea celor dole gene

I ,i Numai pentn. cl a

n™ne?iu ei? icfi craarea unei lumi nume-

•;;'.',, nW^leiubirea divinS to alto- ••

ii"" I"" 1 jMa l nentiu ca fiecare vede pe

KfilJE Sivitate de vis, ateorbirea a

tin eu Inchis In staj iml"!j?"° L altcinevs pastreaza si ea inti-o

llolli euri mi. o-''''-VTn ui M..U de vis, al unei incerh-

oarecare mSsurf caraclc.nl .

neiJ nedeplina unilate intre-

<ie'r

1 " S'JS fteSnie de ce?alalt, ..

pe de alta parte

ini . ,„ ti ,,are din «e dmo lace .

un ^ ^^ iubim

si se deride prin sine. Dar acest mod inseamna la Dumnezeu cei

Sf cons rnoa de pditet* o subiectivitate obiecUva sau o obiec-

nW obiecttv-subiect^

rreilea. Al Treilea reprezinta «obiectul», intreg «ob,ectul» exi: te ei

re nu este si al deplin dedt in comumunea a dona euri. Dar la pum-

n , totul e la modul ejdstenjei perfecte de subiect. Deo si «obiec-

tul» e tot subiect, chiar daca detine local obiectului._

>

Al Treilea detime rolul obiectului numai prin faptul ca-i uneste

pe eel doi in .sine, prin faptul ca e recunoscut in comun de cei doi si

prilejuieste bucuria lor comuna de a-1 cunoaste si avea. Detine rolul

lulul. pentru ca cei doi depttfi

al treilea, fa, tn care se maru a pleni

adevarului. Se poate spune ca <K In al It

sublectivitatea lor inu e d con Ea u»r

tiva, kdevarata, prin Intilnirea in «obiecluU lor c are es. \\

5 Al treilea Implineste rolul sau de «o1,de oi

faotul ca pazeste pe cei doi de a se confunda Intr-o unitaU

prb exclusivilatei iubirii intre ei. Iubind pe *1 doilea, and nu u-

iea l treilea si prin aceasta e retfnut de la conlundarea cu al

Acelasi rol il are al treilea .fata de al doilea. La oameiu ace<

seamna o oarecare detasare a unui eu din vra a abisala a celmlc

pe tea liecare S3 se gindeasca la al treilea. Deci altreile,

constiinta in iubire §1 caracterul personal distinct a Iiecaruia i ce

do" Dar de la al treilea, devenit pentru unui sau altul din cei

oiea cefdoi revin la comuniunea intre ei. CKcl intre tirnp,

fieeare a

luat fata de celalalt functiunea celui de a treilea. Revemrea a

ca o reaprindere a iubirii, imbogafita prinlr-o noua rrfk stlel al

treilea are in principiu rolul unui factor de reaprindere a iubirii 51 de

soorire in iubire a subiectelor umane.i«Kirii

in al treilea coincide cu qonlirmarea sutoiechvi an «ta *>i to

'ISntt Cad evistenta confirmala ca adevar e existenta traita nu

:

de un subiect sau de mai multe subiecte i/olate, ci de doua'

h c

Uomut hf rapo

Urtarea la al treilea De aceea «.poate drfuu

-;

acest mod de trai

r^.^ Uud]

tenlS, pen^Smarea celor doi in e^,^ treUea£

i-

tot ce mai poate fi dincolo de doi, toa rea Utea i„ ca.

: firma cei doi. Al patrulea e Si el uot un a tieiiea

rea nu cunoaste decit trei Pe^a^fl^U* „Ssau a relatiei eu-tu. nu se poate^ merge pn al m

.treilea, pentru ca nu are unde:« ^i^JSuri h Ei

«Vo.i fi intrebat : «dece exista tocrnai ^ei lpos i

{

numarul «trei» ca de unui imanent ^™\^Stf,pot exista mai PuUn ca trei caci numa trm ipost

din vesnicie ceea ce smt. Numai m u

m

\^a ce

r

tionate, care pot ii sau pot sa nu I. pentru SUbleCtul ,

348Pr . Prof. OUMITM StANlLOAB

- p* ?u«ki:^ri.""">riu *

ifi

mai bine s3

jfj

,

uni.." sp~ ?f^sr,

7. Am vfizut ca

ire nu Jiuaiai leaga pESSiwt«a!£S¥:punte

[el trei-

irc nu iiuu.a. —a- r-

jne Jace cn inereu si se rea-

a, chemlnd pe unul <in ce do «| re s• . intre ei . La Dum-

prindi rui In fiecare ^ «» *»^J** intensitate continua. Aceasta

,,zeu. Duhul tine aceast MblieI

J

|Jolriv e$ te cu inielegerea

pozitle ?acest rol al eel i de a^ «*e

^tre cei doi vie 5» deci

lui C a Duh, sau ca Via^ care "c at pe puhul Sfint «Viata

Ulxe. SHntul Ma^ Mfirturteitorui > . j~ junea ipos.

IpostaUca a Tattlui». precum pe hui uj^^7irfi . aCJ|ci in sin)

taticS a Lui»

S±?3a«K« c-seTa^^n KaUunea sau Cu-

^""^.ai. vazindu-* chip* iposUsUc JiFW -^^^ r^e.t!efubirea Sa care este «Prf^XKe il reVeeaSa tot asa deun ai, n.od de reyelare ' Sj; °« u

jmo<l <»reU^ ^

ftVJl «SJ modu?i impVeun- cu intreaga Blnt« div."a?eca e ipostas poarta toata duoinezeirea, dar in modul propria Si toate

tref shit necesare penlru a ipostasia plenitudinea dumnezeirii. In spe-

a s neceslrePmodul «ch.i,>ului*, sau al -AdevtoluU 91 al alubl-

3S Pentru a ?evela pe Tatal in care adincul abisal al dumnezeirii e

un mod neoriginat si de originare a modunlor revelatoiare

De aceea se poate spune si de Quhul ca e^Adevarul., .ntrucit lace

posibila cunoasterea completa a adeyarulm, dar pe <le ^P rte .El e

strins legal de adevar si leaga de adevar. ca viata « ^varului ?:1

ca

insufletitor pentru adevar. In acelasi limp, Adevarul e V a la1

sau e

strins legal de via t a si de lubire, ca unul ce e Adevar s vredmc de

iubire. In acest sens teologul bizantm Iosiv Vnenie vorbeste de reldtia

reciproca intre Fiul si Duhul Hint, socotind.pe Ouhul, 'Duh al Fiului,

Duh al Adevarului si al Cuvintului, iar pe Fiul, Cuvmt al Duhului .

Dar in mod mai speciafcFiul este «chipul Tatalui», sau modul in care

Tatal se cunoaste, iar Duhul este viata Tajalui sau iubirea Lui, adu

modul in care se traieste si se iubeste Tatal, ceea ce inseainna ca se

iubeste si «in chipul sau».

Tatal nu poate sa nu-si iubeasca tchipul*. Iubirea e o «Suflare>, un

Duh, care leaga de Adevar si pe care AdevSrul cere, de care Adevarul*

13. P. Florensl.y. cp. cit., p. 36.

19. RAspunsuri ctitre Taiaste, 13; lilocalia. III, p. 46, AT.

20. Op. cit., 23, Filocalia, III, p. 108.

21. Sf. loan Damaschin, nuim'sle pe TatSI, *abis al I'iint'i* ?t *Mlnte», ca tablS al Ra-

lmnii» (Dogmaiica, parlea I. cap. XII. trad. rem. de Pr. D. Pecloru, Bucurestl, IW8,, p. ^U

22. Ale lui losif Vricnie, Cuvinte dou&zecifidouH penlru purcedarea SfMulut Duh, BuzJ

1832, p. 3«.

17SFINTA TREIME, STRUCTURA SUPREME! lUBlRI MO

I

e leqat. Iubirea face togatttca, ca Dub al Adevaruiui, Jntre; ce\ ce

noa?te Adevarul 5i Adevarul insu 5 i, in ca/.ul acesto Lntre Tatal 31 *\-

1,1,1

Selnnr^ieSat'ui rolul de punte al Duhului S.inl lntre TjWjJFiul sau, cit si ori-iinea Lui din Tatal, ca iubirea Lui de Mc-var, care

^^^pSST^oao-ct chlpid sau, fara sa-l iubeasca, M*-

rea e relatia necesara ifa\a de adevar ,iubirea e singula relate a cuwa

fata de Adevar, o data ce adevarul exists. -Ha e ch.ar modu de cunoas-

eedenlina a adevarului. Din acest fel de intelegere a Dul.u lui denva

HnntHirarea iubirii cu cunoasterea in invalatura ortodox»».9ExSenta . se epuizcaza in iubire, dar e in mod esen .al iwor de

8 Deosebirea dintre adevar si iubire. sau intre «cbipul» TaMhn

cunoasca pe sine insasi, pe emu ll

desiaur orin aceasta 51

ginata pentru «chipul> ei, pentru adevar„ gJ^P™^

tru existenla din care iradiaza. _lubirea se inflrea,iub

-.

a Duhului". in acebi *«ua Y w„i 4« rarenincl din Tatal, strfiocefto §i prinM

^ ^^^-'de iubire infinita,

acest sens, ca al Tre,lea, s.1an bia«t* «ej l

*de fll lreilea ,

sau

in oare se scalda raportid CJ

"*" ^^o™ raporlul en-tu omenesc. In

intregli realitati obiective;

n fare«

ar loc I

iradiaza «P rin ifapUd ca exista Fiul 51 Pe%uu ^i, El iradiaza si pentru

^V^T^tZ^"^^ cunoaste si in modul s.u

iUl

^ermenul ^rcedere. a^M%T^ticula «prln FiuH, reda acest rol de punte

^ ^

111

DocWn. ,, ta «!-««*• wj-rsr^K.^ssin cRevue

23 m. Lot. Borodlne, </' _(6

dtrislolre des rtUglonw. t VII. J»"v -

(•„p4/. «f«p« dragoste. I. 10. 12. 21. «. 3... »7,

21. ThofflM I7

.Tocrence red,

de sti.dll patrlatiet de la Aarhus

expi.nn pe sine cl hil«l*e«a re

.I ne fnre capabHl de Intel m --•"•-;c M< ^rfcno.-;, III. si 4d .S?rnrj["^ri/

%ml

I.,, ,.„„„„„ „ in „, lumln. cc nu potto IIL'^"" 1

', VAeMau , ,„ rev. • tttto. ", «

J**- J,s,/n^,/ DBfc. XXXVI. CD. Itr In -ft. [" ^ ;TlA cseculul. dad to "" *» ." '

s , rie: .Or.ee tncercare In nces. .en a.to ol« e^

^ ^ , Mu ,

,,„„„„,,,, ;i ,i sa o prlndem ca o reaiuaw i

.«l itrte de r,n. prea.obi.

se ^Jff^^ ,p . ,3,,

cu tborul el cfltie Bl. prlmlnd de U ea prezema

Moi no »lMU

J T# mr

ilndune

:

.. WMITRU WAHIIOM

it Total flar are o relalie

x ii u\ are exlrtenta dm law'- c,ai

> persoana «i«

ssc sH punS tn

exclud Iubirea

SWWM rtWMi IWUCTWM «W IfJ WWfJ

Iii I

inl.

IV ,!,• nll.1 parte,I-,, de allfl parte, '•»". "

.

,,„'

,,,,, Duhul. Nnmai

JMffSySST" *pi«-. o- •n

rel

z=- ^^gs^r^^W-^ftS

I

aK?«^ttaul (SJ* 'Purcederea^nu InseamnS pornirea pe un to

mI duce nicMtarf. Duhul Mint pomejte din Tatal -pre!*d, dk

odihneste In Fiul,, «ram!ne» in Piul (loan I, ^/JfVJ^gSJDuhului Sflnl in I inl nn si are mn/n intr-o oboseala a DuhuM Sflnt,

,, ,,, ,.„„„, e| Rul este 1J..I.. Lui Mai bine 7.1s.Tatal 11 pwcede pe

Duhul dindu-l ra tints pe Fiul. Tatal insu$i se odihneste prin iubirea

proiectata din sine asupra Fiului. , ,

,.,;,, aceasta rfimtnere a Duhului in Fiul se deosebeste El de rail,.

eld Fiul nu se'odihneste in nici persoana. Dar ca e-xpnmS si relat,ia

intre Fiul si Duhul, relatte in care Heqare din ei, fei are pozl-

tia deoseblta si care exclude in a.elasi timp pornirea Duhului mai de-

rte Aceasta «odihn8» sau «rSmlnere» a Duhului in Fiul, nu exprnua

terhporara .1 Duhului cu Fiul, ci una eterna, relatia temporarS

[ntre ei refleclind doar relatia eterna. Sfintul Gricjore Palama spune

:

«D 1 Irebuie sfi ne fntrebSm : tesind Duhul din T,iiiil, prin aceasta ne-

aratatS si neinteleasg miscare, oare are, dupa Scripturi, si el pe cineva

tntrti cere se odihneste, in mo. Inl in care se cuvine lui Dumnefceu I

25 Snfflli Trlnttt ,., p. 3: iDuhul nu poott II Iubirea Tatatul si n Flulul

;

did Duhul Iubirea Tatllul si i Flulul, El nu mat <-ste o persoanl. cl naturl, Totusl ic poale

ii.i cJ lubtrca rcclpiocl dintrc Tall ?l Flu >•(<• purtatl dc Sfintul Dull*.

9S|

Dnp.ce a ,s,e n,cn, ;- | Jfjj

**gorle Palarn attnui. :

«$l ca si

JJ xy

zei^scul Damaschln oare scric in-;

»«•.

dem «1 In Sfintul Duh care din ^«lP^edej ^

e inir-o eternB areata de la Tatal

p'uhul Bind la tlnta >»8efL*

l* ]

. , n , tax - '

festo «suflarea» de viaia a laiaiui spns ,

ne§te»

S?«e««tT»« H in eel "^•ll^VS

Duhul nu merge fnai depai te de a i u.»

( ; ma , a d ,

dincolo de Fiul, spre a^^^J"?^Vuhul Sftnt i hnitatii. El este etern «lntre» Tatal jl nm ^ Rul

Joe Intre eel nenascut s, eelj ^ -^ a oihului din, de Flu .

spune Sfintul loan Damasch n -OlnttnUr

,,, VUi ,

.,,.

p'n, Fiul, ar face jne.phcabda oprirea pr^ . wh.1 caudal

Precum Fiul cauzat ar putee «I la rlndul saua ^

.

'

de un cauzal sau .1 de un cauzat, uMpwtM U? ^ on

soane divine «i asa in irfimt ^.{J^^iS la infinit. Duh flu e

Sfinta Treime, care « ^^SPS^SS Sqatnrt cu Fiul. In acest

purees nici pentru a sta aid li n cU. 1,

tar i-glun„e dlvine s . aT

car,, de asemenea, nu s-ar p ef.;

n^;

e

^fi

°»(li u -, ndu-se continuu pnn

opr l la doua si nu s

;ar mulUoUca la nfnn^ d

U

w ^ ,

SS^fi1?*?^^ 5i ve5,m;

"

tat6

^ul reprezinta Intoa-rea^2^^^-^^riunarea ei, reunificarea ei pe planu n on

ge arat& ,

ne personals, fara^sa-anulezel acert mod

^ ^ tte,evi-

Duhul ca Struotura, ca ma ca nte e son

i ^^ -m mnmen,ul

tlnd atit lipsa de «9^er°f^*^rXea plurality! infinite. Odjta-existentei impersonale,.^ ^zorrtine P de u iat de

rtmia suit in fond o existenta lipsita ae mdesavlrsita, dm

totul de o Dumnezeire nehbeia, I

.si de creaUe.le pe jatal si 1

B«l ?« »«

12. Duhul Stint este cef celeste 1

Duhul este eel ce unesie 51 1

persoane, lasiiulu-le libere.

IT.'-^,w- .... r L «g ««;

J«'

I

&

m* W

p, Prof, 0UM1TRU STAMLOAB 20 21SPINTA TREIME, STRUCTURA SUPREME! WBIRI

I Mi area, , • • •-» T»t«1 si Fiul.ca legatura vie intre amin-

,efl Duhului talK> l.'l '» .

Jd , ca iubirea dintre

ol. P»nmtlnd c. El sa ie conridmrto mod gad 1^§

.

Ml 51 '"".i. PeITOlte s*sl

„);•

a « , ului Sfint intre Tatal si Fiji ca

tal ,l1

.

1

- ' rea.

co"!"f,.fi ihul nu purcede decit de la

[u] (;|,,„„„ palanw ^P"mvain ^a

D^nezeu din Dumnezeu are

Flu] si Duhul). He aceea s> C inmiil lm "«•

, Cuvmtuiui

Tata! Siodihnlndu-se in El pr n uni atea »"£".. , , Cuvintului...

S^?&*£££%Z&%S£%.!l de m<lc,-jf(!

- \ - ran mihiil Sfint este aceasta bucune dinainte

£1*^£%ThS mndUcomun

*in ce private folosirea

t*S*£ £S 1-ntru care e 9 i trimis de amindoi la cei vredmci.

dar e numai al Tatalui fin ce priveste exislenfa ,de aceea numai dm

EI purcede dup3 existenla»3n

.

"

14 Conjuqind ideea aceasta cu cea a Sfintilor Pannd, ca Duhul

purcede din Tatal, dar strSluceste prin Fiul sau din Fiul se poate^

spli-

ne ca strfllurirea Duhului din Fiul nu e dedt raspunsul plm de bucu-

rie al tubirii Fiului fa(a de iubirea initiatoare a Tatalui, care purcede

pe Duhul. Iubirea Tatalui, odihnindu-se in Fiul, ii .strSluceste Tatalui dm

Fiul nu numai intrucit prin ea culioaste pe Fiul iubindu-1, ci §i intrucit

Fiul se face cunoscut Tatalui ca eel ce raspunde iubirii Sale. Fiul nu

unoscut de Tatal prin iubire ca obiect pasiv, ci ca eel in care mbi-

a Tatalui se rasfringe ca iubire catre Tatal. Ha nu-isi are onginea In

Fiul, ci in Tatal, dar proiectindu-se asupra Fiului, ca asupra unui

biect activ, se reflects spre Tatal, angajind subiectivitatea Fiului in

area sin reflectafe, in aceasta Intoarcere a iubirii spre Tatal, asa cumDuhu] Tatalui impSrtasindu-ni-se noua se intoarce spre Tatal, anga-

jind simtfrea noastra iubitoare de fii. Tatal. intreg se proiecteazS spre

Fiul in iubirea sa. Dar aceasta iubire a Sa se "nnprima in. Fiul si stra-

luceste Tatalui, sau se Intoarce spre Tatal imprimata in subiectul Fiu-

lui, ar8tindu-se in miscarea acestui subject spre Tatal, intrucit §i iubi-

rea Tatalui este miscare si se imprima ca miscare in subiectul Fiului

re si El este activ in calitatea de subject. Astfel Duhul Tatalui se

face neincetat $i Dull al Fiului. Faptul ca Fiul il iubeste pe Tatal prin

Duhul Tatalui nu inseamna ca nu-1 iubeste si' el insusi prin Duhul.

Duhul a devenit si al Fiului, ceea ce inseamna ca 1-a umplut si pe

29 In Irlii.i-iri Athim Ctprlan, Antropologia Sf. Grigorc Pal'ama, Paris. Ymca Press,

3-1*, P' Uli iceaaU luiil asa : «?i Insusi Cuvfntul prealuhil si Fiul lui Dumnezeu se In-

tmrrr <pre N Itorul prin D-«liul trint, ca Iubire, si arc Duhul iesil din Tatil si odilinindu-se•i El (In sine)

30. Capete teologlce, cap XXXVI, In Fttocalia greacH, ed. 11, vol. II. Atena, 1893, p. 315.

* *1L -

Fiul de iubirea ce vine cle la Tatal, de?i Duhul este si al T

gpentru ca este prin origine al Tatalui, numai pentru ca 1 ace

Tatal. E ceea ce se intimplfi intr-un grad nesflr^U max n cu

noi- 'faptul ca noi iubim pe Tatal prin Duhul re ne vine de a lalal.

u inseamna ca nu iubim ,1 noi Inline prin Duhuh Ouhu Ta .103-

trunzind in noi ca iubire paterna ne incalzesle subiectivitatea noastra

I cT^a devina subiectivitate iubitoare fiHali, in care in acelasi top-: '

ma.nfesta si Duhul insusi. Intrucit S-a imprimat activ in noi_

e.

de

: Duh filial al nostru, nedesparlit de subiectivitatea noastaa ^halS co.

o

rat de ea. Ni se lumineaza aici adevarul ca once simlire deplinS a

cuiva fata de altul nu e numai a lui, ci se resimte si de s.mtirea ace-

iiiia fiiad (i)rovocata de aceea. '

m

15 in afara de explicaiia aceasta a iubirii Fiului fall ft™**a expres iei «Duhul Fiului, nu ar rainine decit douS, dar amindoua s nt

KttbSM?yiv^r^t^^a ul dec it Duhul Tataluiv. Dar aceasta explicate care ar corespunde

din esenta coinuna a Tatalui $i« Fmlm. marI

I

pers08nele. caie

Ha persoana la persoana. E o e%plicati| «ksco

J g_

face iiinta izvol de persoana. Pe lnnga aceea, in amTa

catii, Duhul isi plerde cajtatea de Duh de Vm Pg»*^ ^ H

tr-o relatie filiala cu Tatal.. . invalaturii orlodoxe nu

Dimpotriva, ^M^to.

c;.

cor^ESSei^i^Sle doua persoa,

pozitia de Tata $i Flu. in iubirea eterna diintre ace si ^lleci

1

mentine deosebirea loi:p«^ Jg^ vreunuia <u,

intr

V

I'-

c

tur

de El, ad

nasterea Fiului din Tata! aauce uj- --

din Fhll ca

dica purcederea Duhului, si ^„S Xe faSul ca Cuvintul Ta-

Duh al Fiului! ca iubire ™al%^U^Tfn2-Ss rTspuns d Tatal

tttd, care e si Cuvint dttigMtt^f^^CuAdnt sau raspuns plm de Duhul, e Uivmi

^ ^^

bului prin Fiul 5i invers, cum^1fiecare purl a urnv

proce intre persoanele u,ane -1 u;a u

pe cealalta in sine. Ea a est redata c- »

care a aratat cum Fiul S« Duhul au, pe I

uua

Si pe linga numele corespun.^r ^ o re a e&

cite un nunie corespunzaloi ei. El spun* .

354rr. Pro! Dt'MITRU STANILOAE 22

doI In raport cu Tatfl, c*ci este Fiu mnnai al linuj

al celui cv its si se zice Tata in raport cu persoana cea tmpreuna

'J, , It DuVnu este ,i nu se zice mimai al Tatalui, ci numaidec

ad'evaral si a ] Philul , Ins3 al Tatalui este si se zice Duh ca cd

.., -.le dintr-fnsul, iar al Fiului nu ca ce] co are existenta dintr-Insul,

d ca col ce printr-Insul (adicS Impreuna si pentru Hi — n. n.J din la-

ta) iese si ca.ce] ce este de o fiinla >si tie o alava cu El» .

17 Strfnsa imire a Duhului Sflnt cu Fiul si reciprocitatea Lui cu

Flul, l,u,i purcederea lui din Fiul, se reflects si in lucrarea persoaiie-

loi divine asupra celor umane. Pentru ca Duhul «rSmlne» in Fiul. si

nu pleacS mai departe In ordinea dumnezeiascB, numiai aduna\i in Fiul

co! tntrupal ne inrpartasim .si noi de r.iminerea Duhului in noi. Noi nu-1

putem avea pe Ouhul in afar a de Hristos, sau pe Hristos fara Duhul.

Noi mi cunoastem pe Hristos fara Duhul si pe Duhul fara Hristos. Noi

il avem pa Piiliul pentru ca sintem adunati, recapitulati in Hristos, pen-

tru ca am devenit, nni|i cu Fiul unul nascut al Tatalui, fii prin adop-

liune ai Tatalui. Noi avem Duh de fii pentru ca Duhul Fiului devine .si

Duhul nostiu. Noi sfntem pusi in Fiul prin aceasta in relatie di recta cu.

Tat.il, asemenea Fiului. Fiul s-a intrupfct, s-a rSstignit, a murit, a ftiviat

5i s-a Inaltat nu nUmai ca sa ne mintuiasca pur si simplu, ci pentrus8 ne Fi< a lii ai Tatalui .si impreuna mostenitori cu sine. Facin-ca

dune fii ai Tatalui intrudt sintem readunatj in Fiul, Duhul e forta

noastrS de comuniune si puntea corauniunii intre noi, fara sa anulezelibertatea noastifi de fii de egaia cinste ai Tatalui ceresc.

18. In general, immature ortodox* despre Sfintul Duh >se distingerin urmfitoarele tr8saturi : al prinireductitoilitatea Duhului la Fiul si

prin afirmarea importantei Lui eqale cu a Logosului ; b) prin nesepa-rarea Fiului sau a Logosului (a Ratfifhii) $i a Duhului, prin leqaturalor

' iolutoi;

<•} prin pastrarea raportului filial al Fiului fata deT

'o d.u.i

, u afirmarea Duhului ca Duh de Fin, ceea ce face dinFiului o prezenta din care .iradiaza simtirea filial 3, viata, mis-

dumne lasca In oatneni ; d) prin Intelegerea Duhului ca factorde unrficare, de punte, de mlscare comunicaliva intre euri, fara stin-

rirea lifcfertStli lor. !

trSsSturi se reflects in eclezioloqia- ortodoxa. Acesteirasatun 1. in mare r, ur3 ecleziologiei catolice si crestinismului

lalI

te tot, din cauza lui Filiogue. Ecleziologia a devenit acolo|uri. impersonal, teologia strict rational** si toata cultura occi-

dentals la fel.

it ett a m.

2.5SFINTA TKB1ME, STRVCTin ''P™'' "'*'

J9SS

t>

. Diminuarea inq ortantei Duhului in com

Filioque, reducerea lui oarecum la Logosul, cauza r

Biserica Romano^CatolteS s-a vorbil tot a pre

rea Duhului. Hristos-Logosul, transmitted puterea sa \xA Petru otk -

Jilpr lui si in parte urmasilor orlaltf apostoli si retr se in

planul transcendent la tn&Uara, line la sine §i pet Duhul 1

imprimat un carectei de societate juridica, lusa Ta\ton**ia

lutist de papa, nemaivazindu-se prezenl-a activa permanent a uur.

n ea si in toU cedinciosii si incjisolubil legata de ea W*™&**Jtos Papa, episcopii, preolii, tin locul lui Hristos eel absent, nep e.

prin Duhul in inimile credinciosilor (teoria vioarialfi) ,ei nu e inv

-

nile chipurile vizibile ale prezen\ei invizibile sacra 5»

See a' lui Hristos (ca in Ortod, ,» Car

?cl,r„l ula ,« Hlia^ -

dinciosilor fata de Tatal si al strinsei comuniuni Intre el m Hristos, pre

zent in ei prin Duhul Sfint, s-a slabit de asemenea.

De aceasta sla'bire s-a resimfit si Protestantismul care i

imanenta.

i

i if.

* ph,,«p Sherr.rd W. >* |„... aglican view, by Dene W. Ail

dies.CatlioHc-Prole5tant-Orlho.K.x». Di

.in

OOWMl Ol

to: v. i. m ^