Setul metodologic privind elaborarea, aprobarea şi ...mf.gov.md/sites/default/files/Setul...

Setul metodologic privind elaborarea, aprobarea şi modificarea bugetului

1

Anexă la ordinul

Ministrului Finanţelor nr.209 din 24.12.2015

Setul metodologic

privind elaborarea,

aprobarea şi modificarea

bugetului (modificat prin Ordinul MF 98 din 20.06.2017)


2

Cuprins

Abrevieri 6

I. Prevederi generale 7 1.1 Obiectul şi scopul Setului 7 1.2 Cadrul normativ 7 1.3 Noţiuni principale 8 1.4 Structura Setului 11

II. Principiile şi regulile bugetar-fiscale 12 2.1. Componentele BPN 12 2.2. Principiile bugetare 12 2.3. Regulile bugetar–fiscale 13

III. Procesul de elaborare a bugetului 16 3.1. Etapele şi termenele principale ale procesului de elaborare a bugetului 16 3.2. Calendarul pentru elaborarea şi aprobarea CBTM 17 3.3. Calendarul pentru elaborarea şi aprobarea bugetului de stat 21 3.4. Calendarul pentru elaborarea și aprobarea BASS 24 3.5. Calendarul pentru elaborarea și aprobarea FAOAM 25 3.6. Calendarul pentru elaborarea şi aprobarea bugetelor locale 27

IV. Elaborarea CBTM 31 4.1. Prevederi generale 31

4.1.1. Rolul CBTM în planificarea bugetară 31 4.1.2. Responsabilităţile în procesul de elaborare a CBTM 32 4.1.3. Structurile de coordonare a CBTM 34

4.2. Elaborarea CBTM – etapele şi elementele principale 42 4.2.1. Etapele procesului CBTM 42 4.2.2. Elemente principale ale CBTM 43

4.3. Cadrul macroeconomic 46 4.3.1. Structura cadrului macroeconomic 46 4.3.2. Formatul de prezentare 46 4.3.3. Termene şi responsabilităţi 47

4.4. Politica bugetar-fiscală 48 4.4.1. Politica în domeniul veniturilor 49 4.4.2. Politica în domeniul cheltuielilor 49 Strategiile sectoriale de cheltuieli 50 4.4.3. Politica în domeniul datoriei de stat 50


3

4.4.4. Analiza riscurilor bugetar-fiscale 51 4.4.5. Termene şi responsabilităţi 51

4.5. Cadrul macrobugetar 52 4.5.1. Structura cadrului macrobugetar 52 4.5.2. Prognoza veniturilor 52 4.5.3. Prognoza cheltuielilor 57 4.5.4. Soldul bugetar şi prognoza surselor de finanţare 58 4.5.5. Formatul de prezentare al cadrului macrobugetar 61 4.5.6. Termene şi responsabilităţi 63

4.6. Cadrul de cheltuieli 64 4.6.1. Rolul şi structura limitelor de cheltuieli 64 4.6.2. Etapele de elaborare a limitelor de cheltuieli 65 4.6.3. Limitele preliminare de cheltuieli 67 4.6.4. Limitele actualizate de cheltuieli 69 4.6.5. Repartizarea limitelor actualizate de cheltuieli 71 4.6.6. Termene şi responsabilităţi 72

4.7. Particularităţi specifice planificării investiţiilor capitale 73 4.8. Particularităţi privind estimarea relaţiilor interbugetare 77

4.8.1. Relaţiile interbugetare între bugetul de stat şi bugetele locale 77 4.8.2. Relaţiile interbugetare între bugetul de stat şi bugetul asigurărilor

sociale de stat 79 4.8.3. Relaţiile interbugetare între bugetul de stat şi fondurile asigurării

obligatorii de asistență medicală 80 4.9. Aprobarea CBTM 80 4.10. Aprobarea limitelor macrobugetare şi a politicii bugetar-fiscale pe

termen mediu 81

V. Metodologia pentru determinarea liniei de bază 83 5.1. Prevederi generale 83 5.2. Determinarea liniei de bază 83 5.3. Formatul pentru estimarea/actualizarea liniei de bază 86 5.4. Exemplu de estimare a liniei de bază 88

VI. Metodologia pentru elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli 96 6.1. Prevederi generale 96 6.2. Etapele de bază în elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli 97 6.3. Activităţi de bază pentru elaborarea strategiei sectoriale de cheltuieli 101 6.4. Formatul de prezentare 104

VII. Elaborarea şi aprobarea bugetelor anuale 109 7.1. Prevederi generale 109 7.2. Circularele privind elaborarea bugetelor anuale 109

7.2.1. Bugetul de stat 109 7.2.2. Bugetul asigurărilor sociale de stat 110 7.2.3. Fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală 111 7.2.4. Bugetele locale 111

7.3. Elaborarea propunerilor/proiectelor de buget 112 7.3.1. Bugetul de stat 112


4

7.3.2. Bugetul asigurărilor sociale de stat 118 7.3.3. Fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală 119 7.3.4. Bugetele locale 120

7.4. Examinarea propunerilor/proiectelor de buget şi consultările bugetare 122 7.4.1. Bugetul de stat 122 7.4.2. Bugetul asigurărilor sociale de stat 126 7.4.3. Fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală 127 7.4.4. Bugetele locale 127

7.5. Formatul proiectelor legilor/deciziilor bugetare anuale 129 7.5.1. Proiectul de lege a bugetului de stat 129 7.5.2. Proiectul de lege a BASS 136 7.5.3. Proiectul de lege a FAOAM 142 7.5.4. Proiectul deciziei bugetare anuale a UAT 146

7.6. Examinarea şi adoptarea legilor/deciziilor bugetare anuale 152 7.6.1. Examinarea şi aprobarea proiectelor legilor bugetare anuale de către

Guvern 152 7.6.2. Examinarea şi adoptarea legilor bugetare anuale de către Parlament153 7.6.3. Examinarea şi aprobarea bugetelor locale 153

VIII. Bugetul provizoriu 155 8.1. Prevederi generale 155 8.2. Elaborarea şi aprobarea bugetului provizoriu 155 8.3. Repartizarea şi implementarea bugetului provizoriu 156 8.4. Substituirea bugetului provizoriu cu bugetul aprobat 158

IX. Repartizarea bugetului aprobat 160 9.1. Prevederi generale 160 9.2. Activităţile de bază pentru repartizarea bugetului 160 9.3. Formatul pentru repartizarea bugetului 163 9.4. Termene şi responsabilităţi 165

X. Modificarea bugetului 166 10.1. Prevederi generale 166 10.2. Modificarea legii/deciziei bugetare anuale 166 10.3. Blocarea alocaţiilor bugetare 170 10.4. Redistribuirea alocaţiilor bugetare 171 10.5. Formatul de operare a modificărilor la buget 173 10.6. Gestionarea alocaţiilor din fondurile de urgenţă 174

XI. Metodologia bugetării pe programe 175 11.1. Prevederi generale 175 11.2. Structura programului 175 11.3. Cadrul logic şi elementele programului 177

11.3.1. Scopul 178 11.3.2. Obiectivele 179 11.3.3. Indicatorii de performanţă 180

11.4. Elaborarea şi aprobarea programelor 182 11.5. Monitorizarea şi raportarea performanţei programelor 186


5

XII. Îndrumar pentru estimarea costurilor 191 12.1. Prevederi generale 191 12.2. Principii de bază privind estimarea costurilor 191 12.3. Concepte despre natura şi comportamentul costurilor 193 12.4. Aspecte practice privind estimarea costurilor 196 12.5. Abordarea incertitudinilor şi informaţia de suport 204

XIII. Îndrumar privind organizarea procesului de planificare bugetară în cadrul APC 205

XIV. Îndrumar privind organizarea procesului de planificare bugetară în cadrul APL 211


6

Abrevieri

APC Autorităţi publice centrale APL Autorităţi publice locale BASS Bugetul asigurărilor sociale de stat BNM Banca Naţională a Moldovei BPN Bugetul public naţional BS Bugetul de stat BL Bugetele locale CBTM Cadrul Bugetar pe Termen Mediu CNAM Compania Naţională de Asigurări în Medicină CNAS Casa Naţională de Asigurări Sociale ECO (k1-k6) Clasificaţia economică de nivelul 1-6 F1, F2, F3 Clasificaţia funcţională de nivelul 1-3 FAOAM Fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală Org1/Org2 Clasificaţia organizaţională de nivelul 1sau 2 MEc Ministerul Economiei MF Ministerul Finanţelor MMPSF Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei MS Ministerul Sănătăţii PIB Produsul Intern Brut UAT Unităţi administrativ-teritoriale S1-S6 Clasificaţia surselor de nivelul 1-6 SIMF Sistemul informaţional de management financiar


7

I. Prevederi generale

Acest capitol prezintă determină obiectul de reglementare şi scopul prezentului document, indică lista actelor normative în baza cărora este elaborat, defineşte noţiunile principale şi descrie structura Setului.

1.1 Obiectul şi scopul Setului

1. Setul metodologic privind elaborarea, aprobarea şi modificarea bugetului (în continuare – Setul) are drept scop reglementarea metodologică a procesului de planificare bugetară şi are menirea de a susţine implementarea legislaţiei bugetare. În special, Setul determină etapele, datele-limită principale şi responsabilităţile în procesul de elaborare a bugetului, stabileşte procedurile, cerinţele şi formatele de prezentare a informaţiei necesare pentru elaborarea şi aprobarea cadrului bugetar pe termen mediu şi a bugetelor anuale. Setul reglementează, de asemenea, modul de repartizare a bugetelor aprobate, precum şi de modificare a bugetelor pe parcursul anului bugetar.

2. Ca domeniu de aplicare, Setul are un caracter cuprinzător şi stabileşte reglementări metodologice generale pentru elaborarea, aprobarea și modificarea tuturor bugetelor componente ale bugetului public naţional: BS, BASS, FAOAM şi BL. Suplimentar, Setul cuprinde prevederi specifice fiecărui buget aparte, dar care sunt conforme principiilor, regulilor și procedurilor bugetare generale.

3. Setul este elaborat în contextul unei reforme complexe în domeniul managementului finanţelor publice, iar normele şi procedurile sunt ajustate la bunele practici internaţionale.

1.2 Cadrul normativ

4. Setul este elaborat în baza următoarelor acte normative: a) Legea finanţelor publice şi responsabilității bugetar-fiscale nr.181 din 25 iulie

2014; b) Legea nr.397-XV din 16 octombrie 2003 privind finanţele publice locale, cu

modificările şi completările ulterioare; c) Legea nr.489-XIV din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări

sociale, cu modificările şi completările ulterioare; d) Legea nr.1585-XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie

de asistenţă medicală, cu modificările şi completările ulterioare; e) Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi

termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, cu modificările şi completările ulterioare;

f) Legea nr.419-XIII din 22 decembrie 2006 cu privire la datoria publică, garanţiile de stat şi recreditarea de stat, cu modificările şi completările ulterioare;

g) Hotărîrea Guvernului nr.1265 din 14 noiembrie 2008 „Cu privire la reglementarea activităţii Ministerului Finanţelor”;

h) alte acte normtative.


8

5. Procedurile şi reglementările stabilite în Set se aplică concomitent cu Clasificaţia bugetară în cadrul sistemului informaţional de management financiar, care asigură un cadru unic şi integrat de planificare bugetară. Respectiv, prevederile Setului se aplică concomitent cu Clasificaţia bugetară şi instrucţiunile de aplicare a acesteia, precum și Manualul utilizatorului privind aplicarea SIMF.

1.3 Noţiuni principale

6. În sensul prezentului Set se definesc următoarele noţiuni: Administrator de buget - autoritate/instituţie bugetară, împuternicită cu dreptul de gestionare a unuia din componentele bugetului public naţional, în conformitate cu competenţele şi responsabilităţile prevăzute de legislaţie; Alocaţie bugetară - sumă a mijloacelor băneşti aprobată în bugete pentru onorarea angajamentelor bugetare; Amendament la buget - oricare modificare sau completare la bugetul aprobat iniţial operată pe parcursul anului bugetar; An bugetar - echivalentul anului calendaristic cu începere de la 1 ianuarie pînă la 31 decembrie; Angajament - obligaţiune de plată, asumată de către administratorul de buget şi/sau autoritatea/instituţia bugetară, în conformitate cu legislaţia; Autoritate bugetară – organ al administrației publice centrale sau locale, autoritate publică autonomă, alte autorități publice, care se finanţează de la unul din componentele bugetului public naţional şi care poate avea în subordine instituții bugetare (beneficiar direct de alocații bugetare); Instituţie bugetară - entitate de drept public, care conform actelor de constituire, se finanţează de la unul din componentele bugetului public naţional (beneficiar secundar/final de alocații bugetare); Autoritate publică centrală de specialitate - organ al administraţiei publice centrale, care este responsabil de elaborarea şi promovarea politicilor într-un anumit sector; Buget – totalitate a veniturilor, cheltuielilor şi surselor de finanţare, destinate pentru realizarea funcţiilor autorităţilor publice centrale şi locale; Bugetul de stat – totalitate a veniturilor, cheltuielilor şi surselor de finanţare, destinate pentru realizarea funcţiilor autorităţilor publice centrale, cu excepţia funcţiilor proprii sistemului public de asigurări sociale şi sistemului de asigurări obligatorii de asistenţă medicală, precum şi pentru stabilirea relaţiilor cu alte bugete; Bugetul asigurărilor sociale de stat – totalitate a veniturilor, cheltuielilor şi a surselor de finanţare, destinate pentru realizarea funcţiilor şi gestionarea sistemului public de asigurări sociale; Bugetele locale – totalitate a veniturilor, cheltuielilor şi a surselor de finanţare, destinate pentru realizarea funcţiilor autorităţilor administraţiei publice locale; Buget public naţional – sinteză a bugetelor constituite în cadrul sistemului bugetar, cu excluderea transferurilor interbugetare; Buget consolidat central – sinteză a bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat și fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală, cu excluderea transferurilor interbugetare; Buget consolidat local – sinteză consolidată la nivel național a bugetelor locale de nivelul întîi și de nivelul al doilea, cu excluderea transferurilor interbugetare; Buget aprobat - buget aprobat prin legea/decizia bugetară anuală și/sau legea / decizia privind modificarea bugetului;


9

Buget precizat - buget ajustat la modificările operate ca urmare a redistribuirii alocaţiilor şi/sau prin legile/deciziile privind modificarea bugetului; Bugetare pe programe - metodă de prezentare şi fundamentare a bugetelor, avînd la bază programe cu scopuri, obiective şi indicatori de evaluare a performanţei acestora la toate etapele procesului bugetar; Buget provizoriu – buget aplicabil în cazul neadoptării legii / deciziei bugetare anuale cu cel puțin trei zile înainte de expirarea anului bugetar; Cadru bugetar pe termen mediu - document, prin care se stabilesc obiectivele politicii bugetar-fiscale şi se determină cadrul de resurse şi cheltuieli ale bugetului public naţional şi a componentelor acestuia în perspectiva de trei ani (pe anul bugetar următor şi estimările pentru doi ani ulteriori); Cadru macrobugetar – sinteză a principalilor indicatori ai bugetului public naţional şi a componentelor acestuia; Calendar bugetar - plan de activităţi aferente procesului bugetar cu stabilirea termenelor limită de realizare şi a autorităţilor publice responsabile; Cheltuieli bugetare – totalitate a plăţilor aprobate în buget/ efectuate de la buget, cu excepţia celor aferente operaţiunilor cu activele financiare şi cu datoriile bugetului; Cheltuieli recurente - totalitate a cheltuielilor bugetare, cu excepţia cheltuielilor pentru investiţii capitale; Cheltuieli discreţionare – totalitate a cheltuielilor bugetare, cu excepţia cheltuielilor pentru deservirea datoriei de stat şi a altor cheltuieli pentru angajamente condiţionate; Clasificaţie bugetară - sistem unificat de coduri ce grupează şi sistematizează indicatorii bugetari conform anumitor criterii, pentru asigurarea comparabilităţii, precum şi normele metodologice de aplicare a acestora; Decizie bugetară anuală - act juridic al consiliului local prin care se aprobă bugetul local şi se stabilesc reglementări specifice bugetului local pentru anul bugetar respectiv; Fonduri ale asigurării obligatorii de asistenţă medicală – totalitate a veniturilor, cheltuielilor şi a surselor de finanţare, destinate pentru realizarea funcţiilor şi gestionarea sistemului de asigurări obligatorii de asistenţă medicală; Fonduri de urgenţă - mijloace aprobate distinct în cadrul legii/deciziei bugetare anuale pentru finanţarea cheltuielilor urgente şi neprevăzute, care survin pe parcursul anului bugetar, precum şi pentru cheltuieli legate de înlăturarea consecinţelor calamităţilor naturale, în caz de epidemii, precum şi în alte situaţii excepţionale; Indicatori de performanţă - indicatori cu ajutorul cărora se evaluează progresul în realizarea obiectivelor programelor/subprogramelor; Investiţii capitale - cheltuieli bugetare destinate pentru formarea activelor fixe (construcţia şi/sau renovarea, reconstruirea sau extinderea activelor fixe existente); Lege bugetară anuală - act legislativ prin care se aprobă, după caz, bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi care stabileşte reglementări specifice acestor bugete pentru anul bugetar respective; Limite de cheltuieli - estimări ale alocărilor maxime de resurse pe termen mediu, în baza cărora se elaborează şi sunt prioritizate politicile sectoriale de cheltuieli şi propunerile de buget; Linie bugetară - combinație de elemente ale clasificaţiei bugetare, exprimată prin combinaţie de coduri, care exprimă indicatorii bugetari în prisma diferitor aspecte (volume de venituri, resurse, limite de cheltuieli, etc.); Linie de bază - costul programelor de cheltuieli estimat pe termen mediu în baza politicilor existente;


10

Performanţă – rezultat al activităţii autorităţilor/ instituţiilor bugetare ca urmare a implementării programelor, exprimat ca impact social-economic sau de altă natură, ca volum de servicii prestate sau ca eficienţă a utilizării resurselor bugetare; Proces bugetar – consecutivitate a activităţilor de elaborare, examinare, aprobare, executare şi raportare a bugetelor; Program - ansamblu coerent şi agregat de activităţi implementate de către una sau mai multe autorităţi/instituţii bugetare pentru atingerea unui scop şi realizarea anumitor obiective strategice pe termen mediu și lung; Propunere de buget - estimare de resurse şi cheltuieli ale autorităţii/instituţiei bugetare prezentate administratorului de buget într-un format stabilit; Proiect de buget – sinteză a estimărilor de venituri şi cheltuieli, a soldului bugetar şi a surselor de finanţare a unui buget, întocmit de către administratorul de buget și prezentat spre aprobare Parlamentului/autorităților reprezentative și deliberative locale; Proiect de investiţii capitale - un obiectiv sau un grup de obiective care au un scop comun şi rezultate clar definite, implementarea cărora conduc la formarea activelor fixe; Proiect finanţat din surse externe - ansamblu de activităţi, finanţate din granturi şi/sau împrumuturi acordate Guvernului şi/sau autorităţilor publice centrale şi/sau locale de către organizaţiile internaţionale şi de către alți donatori externi, pentru atingerea unui obiectiv general şi/sau mai multor obiective specifice; Relaţii interbugetare – raporturi financiare stabilite între componentele bugetului public naţional prin alocarea de mijloace financiare în sumă absolută cu titlu definitiv sau condiţionat; Resurse bugetare – totalitate a veniturilor şi surselor de finanţare ale bugetului; Resurse colectate de către autoritățile/instituţiile bugetare – încasări în contul autorităților/instituţiilor bugetare de la efectuarea lucrărilor şi prestarea serviciilor contra plată, din granturi și împrumuturi pentru proiectele finanţate din surse externe, precum şi din donaţii, sponsorizări şi alte mijloace băneşti, intrate legal în contul instituţiei bugetare. Resurse generale ale bugetului – totalitate a încasărilor obţinute din impozite, taxe, contribuţii obligatorii de asigurări sociale de stat şi prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, împrumuturi și granturi pentru susţinerea bugetului şi alte încasări cu caracter general, care se înregistrează direct în contul bugetului; Sector – domeniu public pentru care se elaborează strategie sectorială de cheltuieli și se stabilesc limitele de cheltuieli pe termen mediu; Sistem bugetar - sistem de bugete, reglementate prin lege, format din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi bugetele locale; Strategie sectorială de cheltuieli - document care stabileşte obiectivele şi priorităţile de politică sectorială corelate cu volumul resurselor bugetare prognozate/planificate pe termen mediu şi care prevede distribuirea resurselor pe programe în cadrul sectorului; Sold bugetar - diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile bugetului. Soldul negativ al bugetului reprezintă deficit, soldul pozitiv - excedent, iar soldul „zero” reprezintă echilibrul bugetar. Subprogram – grupuri de activități interconexe, grupate logic, care au obiective specifice și sprijină implementarea programului; Surse de finanţare – totalitate a mijloacelor financiare aferente operațiunilor cu activele financiare şi cu datoriile bugetului;


11

1.4 Structura Setului

7. Ca structură, Setul cuprinde 14 capitole, care se divizează în sub-capitole şi secţiuni (a se vedea cuprinsul).

8. La începutul fiecărui capitol în boxă se prezintă succint o descriere a structurii capitolului şi a aspectelor ce le reglementează.

9. Tabelele, figurile şi boxele cuprinse în cadrul capitolelor sunt numerotate astfel, încît primul număr reflectă numărul capitolului, iar al doilea – numărul de ordine.


12

II. Principiile şi regulile bugetar-fiscale

Acest capitol determină componentele bugetului public naţional şi responsabilităţile pentru administrarea acestora, precum şi descrie principiile şi regulile bugetar-fiscale, care sunt pilonii de bază în procesul bugetar şi, în fond, ghidează atît procesul de elaborare şi aprobare a bugetelor de toate nivelurile, cît şi procesul de executare şi raportare bugetară.

2.1. Componentele BPN

10. În conformitate cu Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale (art.26) bugetul public naţional cuprinde următoarele componente:

a) bugetul de stat; b) bugetul asigurărilor sociale de stat; c) fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi d) bugetele locale.

11. Bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală formează bugetul consolidat central.

12. Bugetele locale cuprind bugetele locale de nivelul întîi (bugetele satelor/comunelor, oraşelor/municipiilor, cu excepţia municipiilor Chişinău şi Bălţi) şi bugetele locale de nivelul al doilea (bugetele raionale, municipale Chişinău şi Bălţi şi bugetul central al unităţii teritoriale autonome Găgăuzia), care în ansamblu formează bugetul consolidat local.

13. Componentele BPN sunt angajate în relaţii interbugetare, care se iau în considerare la consolidarea BPN. Informaţia cu privire la BPN este parte a documentaţiei bugetare la proiectul legii bugetului de stat.

14. La baza elaborării şi aprobării bugetelor componente ale BPN stau principiile şi regulile bugetar-fiscale, prevăzute de Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale (cap.II). 2.2. Principiile bugetare

15. Modul de elaborare, aprobare şi administrare a bugetelor de toate nivelurile este ghidat de următoarele principii.

Principiul anualităţii 16. Bugetele se aprobă pentru perioada unui an bugetar.

Principiul unităţii monetare 17. Toate operaţiunile bugetare se exprimă în monedă naţională. Principiul unităţii 18. Toate resursele şi toate cheltuielile autorităţilor /instituţiilor bugetare se

reflectă şi se efectuează exclusiv în/din bugetul de la care se finanțează. 19. Resursele şi cheltuielile bugetelor, formate în cadrul sistemului bugetar, se

consolidează pentru a forma BPN.


13

Principiul universalităţii 20. Resursele şi cheltuielile bugetare se reflectă în buget în sume brute. 21. Resursele bugetare sunt destinate finanţării tuturor cheltuielilor prevăzute

în bugetele corespunzătoare fără a stabili relaţii între anumite tipuri de resurse şi cheltuieli.

Principiul balanţării 22. Orice buget trebuie să fie balanţat. Cheltuielile bugetare trebuie să fie egale

cu veniturile plus sursele de finanţare. Principiul previzibilităţii şi sustenabilităţii 23. Politica bugetar-fiscală şi prognozele macrobugetare pe termen mediu, pe

baza cărora se fundamentează bugetele anuale, se elaborează în conformitate cu regulile bugetar-fiscale stabilite de Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale şi se actualizează periodic pentru a asigura stabilitate macroeconomică şi sustenabilitate finanţelor publice pe termen mediu şi lung.

Principiul performanţei 24. Resursele bugetare se alocă şi se utilizează în mod econom, eficient şi

eficace, în concordanţă cu principiile bunei guvernări. 25. Bugetele se elaborează şi se raportează pe programe fundamentate în bază de

performanţă. Principiul transparenţei 26. Proiectele de acte normative în domeniul finanţelor publice se supun

consultării publice în conformitate cu legislaţia privind transparenţa în procesul decizional.

27. Bugetele se elaborează, se aprobă şi se administrează în mod transparent, avînd la bază:

a) proces bugetar, bazat pe un calendar bugetar şi proceduri transparente; b) roluri şi responsabilităţi bine definite în procesul bugetar; c) informaţie bugetară cuprinzătoare, elaborată şi prezentată publicului într-

o manieră clară şi accesibilă. 28. Вugetele aprobate şi rapoartele privind executarea lor se fac publice.

Principiul specializării 29. Bugetele se elaborează, se execută şi se raportează în baza unui sistem unic

de clasificaţie bugetară. 2.3. Regulile bugetar–fiscale

30. Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale prevede un set de reguli bugetar-fiscale, care au drept scop asigurarea disciplinei bugetar-fiscale generale şi durabilităţii sistemului finanţelor publice pe termen mediu şi lung. ,

31. Regulile bugetar-fiscale, în special regulile privind politica bugetar-fiscală, se aplică preponderent la nivelul indicatorilor agregaţi ai BPN.

Reguli privind politica bugetar-fiscală 32. Obiectivele generale ale politicii bugetar-fiscale sunt:


14

a) asigurarea disciplinei bugetar-fiscale generale şi a stabilităţii bugetului public naţional pe termen mediu şi lung;

b) asigurarea unui management eficient al datoriei de stat cu menţinerea acesteia la un nivel sustenabil pe termen mediu şi lung;

c) dezvoltarea unui cadru bugetar-fiscal previzibil şi transparent; d) optimizarea presiunii fiscale şi eficientizarea sistemului de administrare

fiscală. 33. Politica bugetar-fiscală se elaborează în concordanţă cu alte politici

convergente şi asigură ca nivelul-limită anual al deficitului bugetului public naţional, excluzînd granturile, către anul 2018, să nu depăşească 2,5% din produsul intern brut. Depăşirea nivelului-limită anual al deficitului bugetului public naţional se permite în condiţiile existenţei surselor reale de finanţare a proiectelor de investiţii capitale finanţate din surse externe şi a capacităţilor de valorificare a acestora.

34. Derogarea de la regulile politicii bugetar-fiscale poate fi admisă doar pentru o perioadă fixă de cel mult trei ani și doar în următoarele situaţii:

a) în caz de catastrofe naturale şi alte situaţii excepţionale, care pun în pericol securitatea naţională;

b) în caz de declin al activităţii economice şi/sau dacă nivelul inflaţiei depăşeşte cu 10 puncte procentuale nivelul prognozat/planificat;

c) în legătură cu apariţia necesităţii de acoperire a soldului debitar al fondului general de rezervă al Băncii Naţionale a Moldovei, precum şi în caz de criză financiară sistemică, pentru capitalizarea băncilor şi pentru garantarea creditelor de urgenţă acordate băncilor de către Banca Naţională a Moldovei.

35. În cazul situaţiilor specificate, Guvernul informează Parlamentul despre: a) motivele care au condiţionat derogarea de la regulile stabilite; b) măsurile pe care Guvernul intenţionează să le întreprindă pentru a se

conforma din nou regulilor politicii bugetar-fiscale; c) termenul în care se planifică să se reînceapă respectarea regulilor politicii

bugetar-fiscale. 36. În perioada aplicării derogării, Guvernul raportează semestrial

Parlamentului despre evoluţia indicatorilor macrobugetari, măsurile întreprinse şi pe care le planifică să le întreprindă pentru a se conforma regulilor politicii bugetar-fiscale.

37. Nivelul-limită al soldului bugetar se stabileşte prin legea/decizia bugetară anuală, care prevede, după caz, sursele de finanţare a deficitului bugetar sau direcţionarea excedentului bugetar.

38. Orice modificare a soldului bugetar poate fi efectuată doar prin lege/decizie privind modificarea bugetului.

Reguli privind evaluarea impactului financiar 39. Proiectele de acte normative cu impact financiar asupra bugetelor se supun

expertizei financiare în conformitate cu legislaţia ce reglementează modul de elaborare a actelor normative.

40. Pe parcursul anului bugetar în curs nu pot fi puse în aplicare decizii, care conduc la reducerea veniturilor şi/sau majorarea cheltuielilor bugetare, dacă impactul financiar al acestora nu este prevăzut în buget.

41. Stabilirea prin acte normative, altele decît legea/decizia bugetară anuală, a unor sume sau cote procentuale din buget sau din PIB, destinate anumitor domenii, sectoare sau programe, nu se admite.


15

Clasificaţia bugetară 42. Clasificaţia bugetară cuprinde următoarele componente:

a) clasificaţia organizaţională; b) clasificaţia funcţională; c) clasificaţia programelor; d) clasificaţia economică; e) clasificaţia surselor.

43. Structura componentelor clasificaţiei bugetare şi metodologia de aplicare a acestora se aprobă de către Ministerul Finanţelor şi se publică.


16

III. Procesul de elaborare a bugetului

Acest capitol prezintă etapele principale şi termenele de realizare a activităţilor în procesul de elaborare şi aprobare a bugetului. Deasemenea în acest capitol se conţin calendarele pentru elaborarea şi aprobarea bugetelor pentru fiecare componentă a BPN.

3.1. Etapele şi termenele principale ale procesului de elaborare a

bugetului

44. Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale (art.47) stabileşte activităţile principale şi termenele de realizare a acestora în procesul bugetar. Boxa 3.1 prezintă un extras din lege, care stabileşte termenele de realizare a activităţilor principale în procesul de planificare şi aprobare a bugetelor. Boxa 3.1. Activităţile principale şi termenele de realizare în procesul de elaborare şi aprobare a bugetului

Articolul 47. Calendarul bugetar (extras)

1) La nivel central, principalele activităţi şi termene limită în procesul de elaborare şi aprobare a bugetelor sunt următoarele:

a) Guvernul aprobă cadrul bugetar pe termen mediu şi prezintă Parlamentului proiectul legii privind limitele macrobugetare pe termen mediu şi, în caz de necesitate, proiectul legii pentru modificarea sau completarea unor acte legislative, pînă la 1 iunie.

b) Parlamentul adoptă legea privind limitele macrobugetare pe termen mediu şi, în caz de necesitate, legea pentru modificarea sau completarea unor acte legislative - pînă la 15 iulie.

d) Guvernul aprobă şi prezintă Parlamentului proiectele legilor bugetare anuale, pînă la 15 octombrie.

e) Parlamentul adoptă legile bugetare anuale, pînă la 1 decembrie.

2) La nivel local, principalele activităţi şi termene limită în procesul de elaborare şi aprobare a bugetelor sunt următoarele:

a) Autorităţile executive locale elaborează şi prezintă autorităților reprezentative și deliberative locale proiectele bugetelor locale respective, pînă la 20 noiembrie.

b) Autoritățile reprezentative și deliberative locale aprobă bugetele locale respective, pînă la 10 decembrie. 3) Activităţile intermediare ale calendarului bugetar şi termenele de realizare ale acestora se stabilesc de către Ministerul Finanţelor.

45. În figura 3.1 se prezintă schematic etapele principale în procesul de

elaborare a bugetului. 46. Anul bugetar este echivalent anului calendaristic cu începere de la 1

ianuarie pînă la 31 decembrie.


17

Figura 3.1. Etapele principale în procesul de elaborare a bugetului

3.2. Calendarul pentru elaborarea şi aprobarea CBTM

47. Etapele principale şi responsabilităţile pentru elaborarea şi aprobarea CBTM, acţiunile şi termenele de realizare a acestora, se conţin în tabelul 3.1.

48. Procedurile şi metodologia de elaborare a CBTM, de consultare şi aprobare a acestuia se prezintă în capitolul IV al Setului.

49. Pentru a asigura transparenţa şi caracterul participativ în elaborarea CBTM, precum şi pentru facilitarea conlucrării între autorităţile publice în cadrul Guvernului, se instituie o serie de grupuri de lucru, cu implicarea mai multor părţi interesate. Modul de formare şi aprobare a grupurilor de lucru pentru elaborarea CBTM, a componenţei şi sarcinilor acestora se descrie în sub-capitolul 4.1.

50. Pentru realizarea acţiunilor şi respectarea termenelor calendarului pentru elaborarea şi aprobarea CBTM, precum şi în scopul organizării interne a activităţilor legate de elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli, APC de specialitate elaborează şi aprobă calendare proprii de activităţi, în conformitate cu recomandările privind organizarea internă a procesului de elaborare a CBTM şi a bugetului anual în cadrul APC, cuprinse la capitolul XIII al Setului.

8. Adoptarea legilor/deciziilor bugetare anuale de către Parlament /autoritățile reprezentative șideliberative localeri specifice

7. Aprobarea proiectelor legilor bugetare anuale de către Guvern

6. Întocmirea

proiectelor legilor/deciziilor bugetare anuale

5. Organizarea

consultărilor privind

propunerile/ proiectele de

bugete

4. Aprobarea limitelor

macrobugetare pe termen mediu şi a

modificărilor la legislaţie ce rezultă din politica bugetar-

fiscală

3. Elaborarea şi prezentarea propunerilor

/proiectelor de bugete

2. Emiterea circularelor

anuale privind elaborarea bugetelor

1. Aprobarea documentului

CBTM

Elaborarea

bugetului anual


18

Tabelul 3.1. Calendarul acțiunilor pentru elaborarea şi aprobarea CBTM

Acţiunile Autoritatea

responsabilă

Termenul de

realizare

Autoritatea beneficiară

I. Lansarea procesului CBTM

1.1. Evaluarea procesului CBTM

precedent

Ministerul Finanţelor

APC de specialitate

15 ianuarie Grupul Coordonator

CBTM

1.2. Actualizarea componenţei

grupurilor de lucru pentru

elaborarea CBTM


APC de specialitate

15 ianuarie Grupul Coordonator

CBTM

II. Elaborarea Cadrului macrobugetar

2.1. Prezentarea prognozelor

macroeconomice preliminare

Ministerul Economiei 10 ianuarie Ministerul Finanţelor

2.2. Prezentarea prognozei

resurselor externe pentru

susținerea bugetului şi pentru

proiecte finanţate din surse

externe

Cancelaria de Stat

25 ianuarie Ministerul Finanţelor

2.3. Elaborarea pronosticului

preliminar al fluxurilor de resurse

externe şi interne, precum şi al

soldului datoriei de stat externe şi

interne şi elaborarea obiectivelor

preliminare ale politicii în

domeniul datoriei de stat

Ministerul Finanţelor 31 ianuarie Banca Naţională a

Moldovei

2.4. Elaborarea obiectivelor

preliminare ale politicii fiscale şi

vamale şi a politicii de

administrare fiscală şi vamală


în consultare cu

părțile interesate

31 ianuarie x

2.5. Estimarea resurselor din

vînzarea şi privatizarea bunurilor

din proprietatea publică

Ministerul Economiei 5 februarie Ministerul Finanţelor


19


responsabilă

Termenul de

realizare


2.6. Elaborarea prognozei

macroeconomice actualizate

pentru elaborarea CBTM

Ministerul Economiei

în comun cu

Biroul Naţional de

Statistică

Banca Naţională a

Moldovei

18 februarie Ministerul Finanţelor

MMPSF

Ministerul Sănătăţii

Alte autorităţi publice

interesate

2.7. Examinarea şi aprobarea de

către Grupul coordonator CBTM

a:

obiectivelor politicii fiscale și

vamale şi a politicii de

administrare fiscală și

vamală,

prognozei macroeconomice



25 februarie Grupul Coordonator

CBTM


resurselor BASS

MMPSF



resurselor FAOAM



2.10. Evaluarea cadrului general

de resurse şi prezentarea

acestuia în cadrul şedinţei

Grupului Coordonator CBTM


5 martie Grupul Coordonator

CBTM

III. Analiza priorităţilor de politici şi determinarea limitelor de cheltuieli

3.1. Actualizarea liniei de bază şi

emiterea limitelor preliminare de

cheltuieli

Ministerul Finanţelor 5 februarie APC

3.2. Stabilirea obiectivelor politicii

în domeniul salarizării şi

angajărilor în sectorul bugetar şi

analiza implicaţiilor asupra

cheltuielilor de personal

MMPSF


Alte autorităţi publice


3.3. Stabilirea obiectivelor politicii

în domeniul investiţiilor capitale şi

dezvoltării regionale şi analiza

implicaţiilor asupra cheltuielilor

pentru investiţii


Ministerul Dezvoltării

Regionale şi

Construcţiilor

Alte autorităţi



20


responsabilă

Termenul de

realizare


3.4. Prezentarea propunerilor

pentru ajustarea liniei de bază (în

caz de necesitate) şi pentru

politici noi

APC 25 februarie Ministerul Finanţelor

3.5. Analiza propunerilor şi

determinarea priorităţilor de

cheltuieli pentru alocarea

resurselor


APC

15 martie Grupul coordonator

CBTM

3.6. Emiterea limitelor actualizate

de cheltuieli

Ministerul Finanţelor 20 martie APC de specialitate

3.7. Repartizarea limitelor

sectoriale de cheltuieli pe tipuri de

bugete şi limitele de la bugetul de

stat - pe APC

APC de specialitate


23 martie APC

3.8. Prezentarea limitelor de

cheltuieli repartizate pe tipuri de

bugete şi pe APC

APC de specialitate 25 martie Ministerul Finanţelor

IV. Analiza sectorială şi elaborarea Strategiilor sectoriale de cheltuieli

4.1. Emiterea circularei privind

elaborarea strategiilor sectoriale

de cheltuieli (în caz de

necesitate)

Ministerul Finanţelor 5 februarie APC de specialitate

4.2. Întocmirea rapoartelor privind

analiza implementării strategiilor

sectoriale de cheltuieli şi

identificarea priorităţilor de

cheltuieli pentru ciclul bugetar

viitor

APC de specialitate 5 februarie Ministerul Finanţelor

Cancelaria de Stat*

4.3. Elaborarea şi prezentarea

proiectelor strategiilor sectoriale

de cheltuieli

APC de specialitate 25 februarie Ministerul Finanţelor

Cancelaria de Stat*

4.4. Examinarea proiectelor

strategiilor sectoriale de cheltuieli

Ministerul

Finanţelor

Cancelaria de Stat*

10 martie APC de specialitate

4.5. Definitivarea strategiilor

sectoriale de cheltuieli

APC de specialitate 31 martie Ministerul Finanţelor

Cancelaria de Stat*

V. Aprobarea CBTM şi adoptarea legilor privind limitele macrobugetare pe termen mediu si, în caz de

necesitate, a proiectului legii privind modificarea si completarea unor acte legislative **


21


responsabilă

Termenul de

realizare


5.1 Elaborarea documentului cu

privire la CBTM şi consultarea

acestuia cu Grupul coordonator

CBTM


15 aprilie Grupul coordonator

CBTM

5.2. Elaborarea propunerilor

privind modificarea si completarea

unor acte legislative, reieşind din

obiectivele politicii bugetar-

fiscale**


în consultare cu

părțile interesate

15 aprilie x

5.3. Prezentarea documentului cu

privire la CBTM la Guvern spre

aprobare

Ministerul Finanţelor 15 mai Guvernul

5.4. Prezentarea la Guvern spre

aprobare a proiectelor de legi

privind limitele macrobugetare pe

termen mediu şi privind

modificarea si completarea unor

acte legislative **


15 mai Guvernul

5.5. Aprobarea CBTM Guvernul 1 iunie x

5.6. Aprobarea şi prezentarea la

Parlament a proiectelor de legi



modificarea şi completarea unor

acte legislative **

Guvernul 1 iunie Parlamentul

5.7. Adoptarea proiectelor de legi



modificarea şi completarea unor

acte legislative**

Parlamentul 15 iulie x

*) Participarea Cancelariei de Stat la activităţile legate de analiza sectorială şi elaborarea strategiilor sectoriale de

cheltuieli (p.4.2, 4.3, 4.4 şi 4.6) se realizează prin intermediul reprezentanţilor incluşi în grupurile de lucru sectoriale.

**) Propunerile şi, respectiv, proiectul de lege privind modificarea si completarea unor acte legislative, se elaborează

şi se prezintă doar în cazul dacă modificările sau completările respective rezultă din obiectivele politicii bugetar-fiscale. 3.3. Calendarul pentru elaborarea şi aprobarea bugetului de stat

51. Etapele principale şi responsabilităţile pentru elaborarea şi adoptarea legii anuale a bugetului de stat, acţiunile şi termenele de realizare a acestora, se conţin în tabelul 3.2.


22

52. Procedurile şi metodologia de elaborare, examinare şi aprobare a bugetului de stat anual se prezintă în capitolul VII al Setului.

53. Pentru realizarea planului de acţiuni şi respectarea termenelor pentru elaborarea şi prezentarea proiectului legii bugetului de stat, precum şi în scopul organizării interne a activităţilor legate de elaborarea propunerilor/proiectelor de buget, APC îşi elaborează şi aprobă calendare proprii de activităţi, în conformitate cu recomandările privind organizarea internă a procesului de elaborare a bugetelor anuale, cuprinse la capitolul XIII al Setului.


23

Tabelul 3.2. Calendarul acțiunilor pentru elaborarea şi aprobarea bugetului de stat pe anul următor


responsabilă

Termenul de

realizare


I. Elaborarea proiectului bugetului de stat

1.1. Emiterea circularelor cu privire

la elaborarea şi prezentarea

propunerilor / proiectelor de buget

Ministerul Finanţelor 1 iunie APC şi APL

1.2. Prezentarea propunerilor de

buget

Autoritățile/instituțiile

bugetare

1 iulie


1.3. Prezentarea proiectelor BASS

şi FAOAM spre examinare

Ministerului Finanţelor

MMPSF


10 iulie Ministerul Finanţelor

1.4. Prezentarea sintezei

consolidate a proiectelor bugetelor

locale spre consultare Ministerului

Finanţelor

APL 15-25 iulie

(conform unui

grafic stabilit)



macroeconomice actualizate


BNM

20 iulie MF, MMMPS, MS

1.6. Analiza implicaţiilor evoluţiilor

macroeconomice recente asupra

cadrului general de resurse şi, în

caz de necesitate, actualizarea

estimărilor pe componentele

bugetului public naţional

Ministerul Finanţelor 1 august x

1.7. Examinarea şi organizarea

consultărilor privind propunerile de

buget ale APC, proiectele BASS,

FAOAM, sinteza consolidată a

proiectelor bugetelor locale şi

raporturile interbugetare

Ministerul Finanţelor 1-15 august x

1.8. Elaborarea şi consultarea

proiectului de lege anuală a

bugetului de stat cu APC, precum

şi cu partenerii sociali

Ministerul Finanţelor 1 septembrie APC

1.9. Prezentarea la Guvern a


bugetului de stat

Ministerul Finanţelor 15 septembrie Guvernul


24


responsabilă

Termenul de

realizare


II. Examinarea şi adoptarea Legii bugetului de stat

2.1. Examinarea şi aprobarea


bugetului de stat de către Guvern şi

prezentarea acestuia spre adoptare

Parlamentului

Guvernul 15 octombrie Parlamentul

2.2. Adoptarea Legii anuale a

bugetului de stat

Parlamentul 1 decembrie x

3.4. Calendarul pentru elaborarea și aprobarea BASS

54. Responsabilităţile în procesul de elaborare şi aprobare a legii anuale a BASS, acţiunile şi termenele de realizare ale acestora, se cuprind în tabelul 3.3. Procedurile şi metodologia de elaborare, examinare şi aprobare a BASS se prezintă în capitolul VII al Setului.

55. Pentru organizarea internă a activităţilor legate de elaborarea BASS, în baza calendarului stabilit în prezentul Set, APC de specialitate în domeniul protecţiei sociale în colaborare cu CNAS elaborează şi aprobă un calendar propriu de activităţi mai detaliate cu determinarea termenelor de realizare şi a persoanelor responsabile.


25

Tabelul 3.3. Calendarul acțiunilor pentru elaborarea şi aprobarea BASS pe anul următor

Acţiunea Autoritatea

responsabilă

Termenul de

realizare

Autoritatea

beneficiară

1. Emiterea circularei cu privire la

elaborarea şi prezentarea proiectului

BASS

MMPSF 5 iunie CNAS

2. Elaborarea proiectului BASS şi

prezentarea acestuia spre coordonare

MMPSF

CNAS 25 iunie MMPSF

3. Prezentarea proiectului BASS spre

examinare Ministerului Finanţelor

MMPSF


4. Examinarea şi organizarea

consultărilor privind proiectul BASS

Ministerul Finanţelor 1-5 august MMPSF

CNAS

5. Definitivarea proiectului BASS ca

urmare a consultărilor cu Ministerul

Finanţelor

CNAS 15 august MMPSF

MMPSF

20 august Ministerul Finanţelor

6. Consultarea proiectului de lege

anuală a BASS cu autorităţile publice

interesate, precum şi cu partenerii sociali

MMPSF 1 septembrie Ministerul Finanţelor

7. Prezentarea la Guvern a proiectului

legii anuale a BASS

MMPSF 15 septembrie Guvernul

8. Aprobarea proiectului legii anuale a

BASS şi prezentarea spre adoptare

Parlamentului


9. Adoptarea Legii anuale a BASS Parlamentul 1 decembrie x

3.5. Calendarul pentru elaborarea și aprobarea FAOAM

56. Responsabilităţile în procesul de elaborare şi aprobare a legii anuale a FAOAM, acţiunile principale şi termenele de realizare ale acestora, se cuprind în tabelul 3.4. Procedurile şi metodologia de elaborare, examinare şi aprobare a FAOAM se prezintă în capitolul VII al Setului.

57. Pentru organizarea internă a activităţilor legate de elaborarea FAOAM, în baza calendarului stabilit în prezentul Set, APC de specialitate în domeniul ocrotirii sănătăţii în colaborare cu CNAM elaborează şi aprobă un calendar propriu de activităţi mai detaliate cu indicarea termenelor de realizare şi a persoanelor responsabile.


26

Tabelul 3.4. Calendarul acțiunilor pentru elaborarea şi aprobarea FAOAM pe anul următor

Acţiunea Autoritatea

responsabilă

Termenul de

realizare


1. Emiterea circularei cu privire la

elaborarea şi prezentarea proiectului

FAOAM


5 iunie CNAM

2. Elaborarea proiectului FAOAM şi

prezentarea acestuia spre coordonarea

Ministerului Sănătăţii

CNAM 25 iunie Ministerul Sănătăţii

3. Prezentarea proiectului FAOAM

spre examinare Ministerului Finanţelor



4. Examinarea şi organizarea

consultărilor privind proiectul FAOAM

Ministerul Finanţelor 1-5 august Ministerul Sănătăţii

CNAM

5. Definitivarea proiectului FAOAM ca

urmare a consultărilor cu Ministerul

Finanţelor

CNAM 15 august Ministerul Sănătăţii

Ministerul Sănătăţii 20 august Ministerul Finanţelor

6. Consultarea proiectului de lege

anuală a FAOAM cu autorităţile publice

interesate, precum şi cu partenerii

sociali


1 septembrie Ministerul Finanţelor

7. Prezentarea la Guvern a proiectului

legii anuale a FAOAM

Ministerul Sănătăţii 15 septembrie Guvernul

8. Examinarea şi aprobarea

proiectului de lege anaulă a FAOAM şi

prezentarea spre adoptare

Parlamentului


9. Adoptarea Legii anuale a FAOAM Parlamentul 1 decembrie x


27

3.6. Calendarul pentru elaborarea şi aprobarea bugetelor locale

58. Responsabilităţile în procesul de elaborare şi aprobare a bugetului local pe anul următor, acţiunile principale şi termenele de realizare ale acestora, se cuprind în tabelul 3.5. În baza calendarului în cauză, autorităţile executive ale UAT elaborează şi aprobă propriul calendar de activităţi, cu stabilirea termenelor de realizare şi a persoanelor responsabile.

59. Procedurile şi metodologia de elaborare, examinare şi aprobare a bugetelor locale se prezintă în capitolul VII al Setului.


28

Tabelul 3.5. Calendarul acțiunilor pentru elaborarea şi aprobarea bugetelor locale pe anul următor

Acţiunea Autoritate

responsabilă

Termenul de

realizare

Autoritatea

beneficiară

1. Emiterea dispoziției cu privire la

calendarul de activități pentru elaborarea

proiectului bugetului local și, crearea,

după caz, a grupului de lucru

responsabil de proiectul bugetului

Autoritatea executivă 1 martie Autoritățile/instituțiile

bugetare

2. Evaluarea rezultatelor

implementării politicilor la nivelul UAT,

inclusiv analiza performanței

programelor/ subprogramelor existente

Subdiviziunile

structurale ale APL1

20 aprilie Autoritatea executivă

3. Analiza tendinţelor veniturilor şi

cheltuielilor bugetului local reieşind din

executarea bugetului pe anii precedenţi

și elaborarea prognozei preliminare de

resurse și cheltuieli a bugetului local

Subdiviziunea /

unitatea financiară a

APL

20 aprilie

Autoritatea executivă

4. Elaborarea / actualizarea

Programului strategic de dezvoltare a

UAT pe termen mediu (după caz)


de comun cu

subdiviziunile

structurale ale APL

1 mai Autoritatea

reprezentativă și

deliberativă

5. Emiterea circularei privind

elaborarea bugetelor locale anuale

Ministerul Finanţelor 1 iunie Direcţia finanţe 2

6. Emiterea circularei privind

elaborarea bugetelor locale anuale şi

prezentarea propunerilor/proiectelor

bugetelor locale

Direcţia finanţe 5 iunie Autorităţile executive

de nivelul I și II

7. Estimarea cadrului general de

resurse a bugetului local și

determinarea limitelor de cheltuieli


Subdiviziunea /

unitatea financiară a

APL

15 iunie Subdiviziunile

structurale ale APL


bugetare

8. Revizuirea, după caz, și

determinarea structurii programelor/

subprogramelor bugetare, desemnarea

responsabililor, precum și formularea

scopului, obiectivelor și indicatorilor de

performanță a programelor


în comun cu

subdiviziunile

structurale ale APL

15 iunie Autoritățile/instituțiile

bugetare

1 Subdiviziuni structurale ale APL reprezintă direcțiile/secțiile sau, după caz, specialiștii reponsabilide anumite domenii (de ex.educația, asistența socială, gospodăria comunală, etc.) 2 Direcția finanțe reprezintă subdiviziunea structurală a APL de nivelul II responsabilă atît de elaborarea bugetului local de nivelul II, cît și de elaborarea sintezei consolidate a bugetelor locale de nivelul I și II din cadrului raionului/municipiului/ UTA autonomă cu statut juridic special.


29


responsabilă

Termenul de

realizare

Autoritatea

beneficiară

/subprogramelor

9. Elaborarea şi prezentarea

propunerilor de buget, inclusiv

fundamentate pe programe și

performanță

Subdiviziunile

structurale ale APL

Autoritățile

/Instituţiile bugetare

30 iunie Autoritatea executivă

Subdiviziunea/unitate

a financiară a APL

10. Consultarea propunerilor de buget

și prioritizarea cheltuielilor

Subdiviziunea/unitat

ea financiară a APL

Grupul de lucru

(după caz)

5 iulie Autoritatea executivă

11. Întocmirea proiectului bugetului

local și prezentarea acestuia spre

consultare


de comun cu

subdiviziunea/unitate

a financiară

10 iulie Direcția finanțe

12. Examinarea proiectelor bugetelor

locale de nivelul I și II şi întocmirea

sintezei consolidate a proiectului

bugetului local

Direcția finanțe 25 iulie Ministerul Finanţelor

13. Organizarea consultărilor pe

marginea proiectelor bugetelor locale şi

asupra relaţiilor interbugetare între

bugetul de stat şi bugetele locale

Ministerul Finanţelor 1-15 august Direcţia finanțe


(după caz)

14. Ajustarea, în caz de necesitate, a

relaţiilor între bugetul de stat şi bugetele

locale ca urmare a consultărilor cu APL

Ministerul Finanţelor 25 august Autoritatea executivă

15. Comunicarea eventualelor

modificări în relaţiile interbugetare ca

urmare a examinării şi aprobării

proiectului legii bugetului de stat de

către Guvern


/ Direcţia finanţe

În termen de 5

zile de la

aprobarea

proiectului

bugetului de

stat


16. Ajustarea, în caz de necesitate, a

relaţiilor interbugetare, ţinînd cont de

modificările intervenite ca urmare a

examinării şi aprobării proiectului

bugetului de stat la Guvern


de comun cu


a financiară

În termen de 5

zile de la data

comunicării

modificărilor

x

17. Actualizarea politicilor sectoriale ale

UAT şi reprioritizarea programelor în

corespundere cu politicile sectoriale

naţionale şi reișind din cadrul de


în comun cu

subdiviziunile

structurale ale APL

1 noiembrie Autoritatea

reprezentativă şi

deliberativă


30


responsabilă

Termenul de

realizare

Autoritatea

beneficiară

resurse disponibil

18. Definitivarea proiectului bugetului

local şi prezentarea spre examinare şi

aprobare


de comun cu


a financiară

20 noiembrie Autoritatea

reprezentativă şi

deliberativă

19. Examinarea şi aprobarea bugetului

local

Autoritatea

reprezentativă şi

deliberativă

10 decembrie x

20. Prezentarea copiei deciziei privind

aprobarea bugetului local ( inclusiv

anexele și nota informativă)


în termen de 5

zile după

aprobarea

bugetelor locale

Direcția finanțe

21. Repartizarea bugetului local

aprobat


bugetare

Subdiviziunea/unitate

a financiară a APL

în termen de 15

zile de la data

publicării

deciziei

bugetare

anuale


22. Efectuarea ajustărilor de rigoare în

bugetele locale pentru a le aduce în

conformitate cu prevederile legii anuale

a bugetului de stat, inclusiv ajustarea

limitelor de cheltuieli, după caz

Autoritatea executivă în termen de 30

zile de la data

publicării Legii

bugetului de

stat

Autoritatea

reprezentativă şi

deliberativă

23. Prezentarea sintezei consolidate a

bugetelor locale aprobate

Direcția finanțe în termenul

stabilit de MF

Ministerul Finanțelor


31

IV. Elaborarea CBTM

Elaborarea CBTM constituie prima fază - faza strategică în procesul de planificare a bugetului. Acest capitol reglementează procesul de elaborare a CBTM, prezintă etapele şi elementele principale, precum şi descrie procedurile tehnice de analiză şi elaborare a prognozelor CBTM. Cerinţele specifice, precum şi formatul prezentării informaţiilor pentru CBTM se actualizează anual în funcţie de necesitatea consolidării şi dezvoltării procesului de analiză şi planificare a anumitor elemente ale CBTM, precum şi reieşind din exigenţele reformelor în domeniul finanţelor publice.

4.1. Prevederi generale

4.1.1. Rolul CBTM în planificarea bugetară

60. Anual, în temeiul Legii finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale şi în conformitate cu calendarul bugetar, Guvernul aprobă CBTM, care conţine obiectivele politicii bugetar-fiscale, prognoza resurselor şi cheltuielilor BPN şi a componentelor acestuia pe termen mediu, precum şi limitele de cheltuieli de la bugetul de stat pe autorităţi publice centrale.

61. Prognozele CBTM se actualizează anual, menţinînd perspectiva de trei ani în planificarea bugetului. Primul an din CBTM reprezintă anul bugetar viitor, pentru care se elaborează proiectul de buget.

62. Priorităţile de politici şi limitele de cheltuieli cuprinse în CBTM servesc drept bază autorităţilor publice pentru elaborarea propunerilor/proiectelor de buget pe anul bugetar viitor.

63. Obiectivele specifice ale CBTM sunt: a) consolidarea disciplinei bugetar-fiscale generale prin stabilirea unui cadru

macrobugetar realist pentru fundamentarea bugetelor anuale; b) sporirea eficacităţii cheltuielilor bugetare prin asigurarea unei legături mai

bune între priorităţile strategice de politici şi alocarea resurselor; c) asigurarea previzibilităţii politicii bugetar-fiscale şi a cadrului de resurse

disponibile pentru planificarea şi implementarea programelor multianuale de cheltuieli; d) ridicarea nivelului de transparenţă şi responsabilitate în procesul de luare a

deciziilor cu privire la buget. 64. CBTM reprezintă instrumentul care asigură corelarea alocării resurselor cu

priorităţile de politici. În procesul de elaborare a CBTM, se asigură estimarea de sus în jos a cadrului general de resurse disponibile pentru finanţarea cheltuielilor publice, în combinare cu estimările de jos în sus a costurilor politicilor asumate/planificate.

65. Politicile sectoriale se actualizează anual odată cu elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli, care asigură corelarea alocării resurselor bugetare cu priorităţile de politici la nivel de sector.

66. Interacţiunea între procesul de elaborare/actualizare a politicilor şi procesul bugetar anual se prezintă schematic în figura 4.1.


32

Figura 4.1. Legătura dintre politici şi procesul bugetar

Cadrul de politici

Strategiile şi priorităţile

de program

Cadrul de resurse

şi cheltuieli a bugetului

CBTM

Strategiile

Sectoriale de

Cheltuieli

Analiza executării

bugetelor şi a

performanţei

Limitele de

cheltuieli pe

sectoare şi APC

şi priorităţile de

cheltuieli

Bugetele anuale

4.1.2. Responsabilităţile în procesul de elaborare a CBTM

67. Elaborarea CBTM reprezintă un proces complex, care implică contribuţia diferitor autorităţi/instituţii publice şi necesită un mecanism adecvat de coordonare şi luare a deciziilor.

Cancelaria de Stat

68. Cancelaria de Stat este responsabilă de coordonarea şi monitorizarea procesului de elaborare şi implementare a politicilor statului. În procesul de elaborare a CBTM, Cancelaria de Stat are următoarele competenţe şi responsabilităţi:

a) participarea în grupurile de lucru şi prezentarea propunerilor de consolidare a legăturii între procesul de elaborare a politicilor cu procesul de alocare a resurselor în contextul CBTM,

b) monitorizarea stabilirii şi implementării priorităţilor politicilor sectoriale în corespundere cu priorităţile prevăzute în documentele de planificare strategică de nivel naţional;

c) coordonarea şi monitorizarea suportului oferit de către partenerii de dezvoltare pentru implementarea politicilor naţionale şi sectoriale şi prezentarea informaţiei privind prognoza granturilor şi împrumuturilor externe pe termen mediu.


69. Responsabilităţile de bază ale Ministerului Finanţelor în procesul de elaborare a CBTM sunt:


33

a) organizarea şi coordonarea generală a procesului de elaborare a CBTM, precum şi acordarea asistenţei metodologice în elaborarea CBTM;

b) analiza problemelor legate de managementul bugetului, în special de administrarea veniturilor şi a datoriei publice, stabilirea relaţiilor interbugetare, eficienţa şi eficacitatea cheltuielilor bugetare;

c) identificarea şi formularea, în consultare cu părțile interesate, a obiectivelor politicii fiscale și vamale pe termen mediu;

d) estimarea cadrului general de resurse a BPN şi elaborarea prognozelor macrobugetare pe termen mediu;

e) actualizarea liniei de bază şi determinarea limitelor de cheltuieli pe sectoare; f) examinarea strategiilor sectoriale de cheltuieli şi analiza propunerilor APC de

ajustare a limitelor de cheltuieli; g) coordonarea procesului de repartizare a limitelor sectoriale de cheltuieli pe

componentele BPN şi pe APC; h) elaborarea documentului CBTM, consultarea şi prezentarea acestuia spre

aprobare Guvernului; i) elaborarea şi prezentarea spre aprobare Guvernului a proiectului legii privind

limitele macrobugetare pe termen mediu şi, în caz de necesitate, a proiectului legii privind modificarea şi completarea actelor legislative ce rezultă din politica bugetar-fiscală.

70. În procesul de consultare a CBTM, Ministerul Finanţelor asigură conducerea Grupului coordonator CBTM şi a grupurilor intersectoriale de lucru pentru elaborarea CBTM, oferind suportul necesar pentru organizarea activităţii acestora. De asemenea, reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor participă în cadrul grupurilor sectoriale de lucru.


71. În procesul de elaborare a CBTM, Ministerul Economiei este responsabil pentru:

a) elaborarea, în comun cu BNM şi MF, a prognozei macroeconomice pentru perioada CBTM;

b) participarea în grupul de lucru responsabil de cadrul macroeconomic, politica fiscală şi vamală, cadrul de resurse, precum şi în alte grupuri de lucru, în special la domeniile economice.

Autorităţile publice centrale de specialitate

72. În procesul de elaborare a CBTM, APC de specialitate sunt responsabile pentru elaborarea şi prezentarea strategiilor sectoriale de cheltuieli şi a altor informaţii necesare cu privire la programele sectoriale de cheltuieli. În special, APC de specialitate sunt responsabile pentru:

a) analiza implementării programelor existente de cheltuieli sectoriale şi identificarea măsurilor de eficientizare a acestora;

b) stabilirea priorităţilor de politică sectorială în conformitate cu documentele de planificare strategică şi cu limitele de cheltuieli prognozate;

c) estimarea costurilor politicilor sectoriale şi distribuirea resurselor pe programe în cadrul sectorului;

d) repartizarea limitei sectoriale de cheltuieli pe bugetele componente ale BPN şi pe APC, în cadrul sectorului de care este responsabil;


34

e) definitivarea, aprobarea şi publicarea strategiilor sectoriale de cheltuieli pe termen mediu.

73. În procesul pregătirii strategiilor sectoriale de cheltuieli, APC de specialitate conlucrează cu alte autorităţi publice centrale şi locale, care gestionează resurse bugetare în cadrul sectorului respectiv. În scopul facilitării conlucrării şi consultării cu alte autorităţi sau instituţii relevante, APC de specialitate instituie şi coordonează activitatea grupurilor sectoriale de lucru.

74. Pe lîngă responsabilitatea pentru elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli, APC de specialitate în domeniul protecţiei sociale şi în domeniul ocrotirii sănătăţii, în colaborare cu CNAS şi CNAM, sunt responsabile de elaborarea şi prezentarea prognozelor pe termen mediu pentru bugetele respective.

4.1.3. Structurile de coordonare a CBTM

75. Elaborarea CBTM este un proces participativ şi necesită instrumente şi mecanisme adecvate de luare a deciziilor, precum şi de conlucrare eficientă între autorităţile publice în cadrul Guvernului. Structurile de coordonare a procesului de elaborare a CBTM sunt prezentate în figura 4.2. Figura 4.2. Structurile de coordonare în procesul de elaborare a CBTM

Comitetul interministerial pentru planificarea strategică

(Guvernul RM)

Grupul coordonator CBTMResponsabil – MF

Grupul de lucru responsabil de cadrul macroeconomic, politica fiscală şi

cadrul de resurseResponsabil – MF

Grupul de lucru responsabil de politica şi proirităţile de cheltuieli

Responsabil – MF

Grupurile sectoriale de lucru

(educaţia, sănătatea,protecţia socială, etc).Responsabil – APC de

specialitate

Min

isterul F

inan

ţelor

(Direcţiile

finan

’elor

de ram

ură)


(Direcţia generală sinteză bugetară)

Grupul de lucru responsabilde investiţiile capitale şi

dezvoltarea regionalăResponsabil – MF

Grupul de lucruresponsabil de politica

remunerăii şi angajărilor în sectorul bugetar

Responsabil – MMPSF/MF

Comitetul interministerial pentru planificarea strategică

76. Comitetul interministerial pentru planificarea strategică este un organ funcţional de competenţă generală, instituit în scopul coordonării procesului de planificare strategică, desfăşurat de Guvern.


35

77. Comitetul este condus de Prim-ministru şi include membri ai Guvernului şi reprezentanţi ai Cancelariei de Stat. Componenţa nominală şi regulamentul comitetului se aprobă de către Guvern.

78. Funcţia de bază a comitetului în procesul CBTM este de a stabili priorităţile de politică pentru ciclul bugetar respectiv şi de a monitoriza activitatea Grupului coordonator pentru elaborarea CBTM.

Grupul Coordonator pentru elaborarea CBTM

79. Grupul coordonator pentru elaborarea CBTM (în continuare – Grupul

coordonator CBTM) este un organ consultativ al Guvernului, fără statut de persoană juridică, instituit în scopul elaborării CBTM într-un cadru transparent şi participativ, precum şi pentru asigurarea coordonării şi consultării obiectivelor politicii bugetar-fiscale şi a altor elemente ale CBTM.

80. Grupul coordonator CBTM este condus de către ministrul finanţelor şi include conducători şi reprezentanţi ai diferitor autorităţi publice, precum şi ai partenerilor sociali. Componenţa nominală şi regulamentul privind modul de organizare şi funcţionare a Grupului coordonator CBTM se aprobă de Guvern.

81. În procesul CBTM, Grupul coordonator CBTMexercită următoarele funcţii de bază:

a) coordonează şi monitorizează implementarea activităţilor pentru elaborarea CBTM;

b) asigură examinarea politicii bugetar-fiscale şi a prognozelor CBTM prin prisma respectării principiilor şi regulilor bugetar-fiscale;

c) determină priorităţile de cheltuieli în contextul CBTM în conformitate cu documentele de planificare strategică de nivel naţional şi sectorial şi asigură corelarea acestora cu cadrul disponibil de resurse;

d) asigură conlucrarea şi dialogul permanent cu Comitetul interministerial pentru planificarea strategică.

82. Pentru realizarea funcţiilor, Grupul coordonator CBTM instituie grupuri de

lucru pentru elaborarea CBTM şi stabileşte sarcinile acestora, precum şi monitorizează activitatea grupurilor de lucru.

Grupurile de lucru

83. Pentru a facilita colaborarea şi conlucrarea între diferite autorităţi publice în procesul de elaborare a CBTM, precum şi pentru a asigura consultarea analizelor şi prognozelor CBTM cu alte părţi interesate, inclusiv cu partenerii sociali, se instituie grupuri de lucru responsabile de anumite elemente ale CBTM. Activitatea eficace a grupurilor de lucru contribuie la o coordonare mai bună a propunerilor pentru CBTM şi sporeşte calitatea materialelor prezentate.

84. Grupurile de lucru joacă un rol important nu numai în procesul de elaborare a CBTM, ci şi în procesul de planificare a politicilor în contextul documentelor de planificare strategică la nivel naţional. Includerea în grupurile de lucru a persoanelor responsabile de elaborarea politicilor şi a celor responsabile de planificarea bugetului contribuie la îmbunătăţirea corelării politicilor cu resursele disponibile.

85. Pentru elaborarea CBTM se instituie următoarele grupuri de lucru: A. Grupul de lucru responsabil de cadrul macroeconomic, politica fiscală şi

vamală, cadrul de resurse;


36

B. Grupul de lucru responsabil de politica şi priorităţile cheltuielilor; C. Grupul de lucru responsabil de politica remunerării şi angajărilor în

sectorul bugetar; D. Grupul de lucru responsabil de investiţiile capitale publice; E. Grupuri sectoriale de lucru (ocrotirea sănătăţii, învăţământul, protecţia

socială, agricultura, etc.)

86. În funcţie de complexitatea şi aria de acoperire a analizei CBTM, numărul grupurilor poate varia de la an la an. În caz de necesitate, pentru efectuarea unor analize specifice mai detaliate, Grupul coordonator pentru elaborarea CBTM poate decide asupra creării unor sub-grupuri de lucru cu sarcini concrete bine determinate.

87. În componenţa grupurilor de lucru se includ reprezentanţi ai APC responsabile şi interesate de domeniul dat (reprezentanţii trebuie să fie la nivel nu mai jos de şef de secţie care se ocupa nemijlocit de domeniul respectiv). De asemenea pot fi incluşi şi reprezentanţi ai organizaţiilor asociative ale APL, partenerilor sociali (patronatul şi sindicatele) şi ai altor organizaţii non-guvernamentale. Structura şi componenţa nominala a grupurilor de lucru se revizuieşte şi se actualizează anual la începutul procesului de elaborare a CBTM.

88. Grupurile de lucru sunt conduse de către un membru al Grupului coordonator CBTM (sau altă persoană la nivel nu mai jos de viceministru), responsabil de domeniul respectiv şi asigură realizarea sarcinilor aferente elaborării diferitor elemente ale CBTM. Preşedintele grupului de lucru delimitează responsabilităţile între membrii grupului corespunzător domeniului de competenţă, stabileşte sarcini concrete şi termene intermediare de realizare a acestora pentru a se încadra în termenele stabilite în calendarul de elaborare şi aprobare a CBTM.

89. Grupurile de lucru se convoacă în şedinţe de câte ori este necesar, iar chestiunile discutate şi deciziile luate se înscriu în procese verbale, care se prezintă în copie Ministerului Finanţelor pentru informare.

90. Obiectivele şi sarcinile principale, produsele şi cerinţele privind componenţa grupurilor de lucru sus-menţionate se prezintă în continuare. A. GRUPUL DE LUCRU RESPONSABIL DE CADRUL MACROECONOMIC, POLITICA FISCALĂ ȘI VAMALĂ ŞI CADRUL DE RESURSE Obiective şi sarcini:

91. Activitatea acestui grup are drept scop consultarea analizelor şi asumărilor macroeconomice şi de politică fiscală și vamală, care stau la baza estimărilor cadrului de resurse a BPN pe termen mediu, precum și a riscurilor asociate domeniilor examinate. Sarcinile principale se rezumă la:

a) analiza tendinţelor macroeconomice recente atît pe plan intern, cît şi extern, examinarea prognozei principalilor indicatori macroeconomici, precum și a scenariilor alternative de prognoză macroeconomică;

b) analiza tendinţelor şi performanţelor recente în domeniul veniturilor bugetare şi evaluarea presiunii fiscale;

c) analiza fluxurilor de resurse externe şi interne pentru suport bugetar şi proiecte finanţate din surse externe;

d) formularea obiectivelor politicii fiscale şi vamale şi a politicii de administrare fiscală şi vamală şi evaluarea impactului fiscal, economic şi social al acestora;


37

e) estimarea veniturilor bugetare pe tipuri principale de impozite (impozitul pe venit, taxa pe valoarea adăugată, accizele, etc.), precum şi pe componentele BPN;

f) elaborarea obiectivelor politicii în domeniul datoriei de stat şi a estimărilor privind sursele de finanţare interne şi externe.

Produse:

92. Ca urmare a activităţii grupului de lucru se produc: prognoza indicatorilor macroeconomici pe termen mediu; obiectivele politicii fiscale şi vamale şi a politicii de administrare fiscală

şi vamală; obiectivele politicii în domeniul datoriei de stat; cadrul general de resurse şi cheltuieli.

Componenţa grupului de lucru:

93. Componenţa nominala a grupului de lucru se actualizează anual la

începutul procesului de elaborare a CBTM de către Ministerul Finanţelor în baza propunerilor autorităţilor publice interesate şi se aprobă de către Grupul coordonator CBTM.

94. În componenţa grupului de lucru se includ: Preşedinte (conducător de rang superior) – Ministerul Finanţelor Membri (conducători ai subdiviziunilor relevante din cadrul APC şi altor instituţii relevante): Ministerul Finanţelor:

- direcţia prognoza şi analiza macrofinanciară; - direcţia generală politică şi legislaţie fiscală şi vamală; - direcţia generală datorii publice.

Ministerul Economiei: - direcţia analiză şi prognozare macroeconomică; - direcţia dezvoltarea mediului de afaceri și investiții.

Instituţii responsabile de colectarea veniturilor: - Inspectoratul Fiscal Principal de Stat; - Serviciul Vamal.

Banca Naţională a Moldovei: - direcţia respnsabilă de analiza şi prognozele macroeconomice.

Biroul Naţional de Statistică: - direcţia conturile naționale și sintezele macroeconomice.

Autorităţi/instituţii publice responsabile de BASS şi FAOAM; Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova; Confederaţia Naţională a Patronatului din Moldova. B. GRUPUL DE LUCRU RESPONSABIL DE POLITICA ŞI PRIORITĂŢILE CHELTUIELILOR PUBLICE Obiective şi sarcini:

95. Activitatea acestui grup are drept scop consultarea analizelor şi a propunerilor de politici sectoriale şi intersectoriale, care stau la baza determinării


38

limitelor de cheltuieli în contextul CBTM. În special, sarcinile principale ale grupului sunt:

a) analiza tendinţelor cheltuielilor bugetare conform categoriilor economice majore şi pe sectoare, avînd la bază rezultatele înregistrate în ultimii doi ani;

b) revizuirea angajamentelor şi examinarea priorităţilor politice asumate în cadrul documentelor de planificare strategică;

c) identificarea problemelor privind gestionarea cheltuielilor publice şi formularea obiectivelor politicii cheltuielilor pentru ciclul bugetar următor;

d) examinarea propunerilor APC privind actualizarea liniei de bază şi a iniţiativelor de politici noi şi selectarea priorităţilor de cheltuieli pentru alocarea resurselor pentru perioada CBTM;

e) revizuirea angajamentelor de deservire a datoriei de stat şi analiza impactului asupra cheltuielilor recurente şi a investiţiilor capitale.

f) înaintarea propunerilor privind eficientizarea utilizării resurselor existente şi redistribuirea resurselor între sectoare şi în cadrul acestora, precum şi estimarea limitelor de cheltuieli pe sectoare. Produse:

96. Ca urmare a activităţii grupului de lucru se produc: obiectivele politicii în domeniul cheltuielilor publice; priorităţile pentru alocarea resurselor; limitele de cheltuieli pe sectoare.


97. Componenţa nominala a grupului de lucru se actualizează anual la începutul procesului de elaborare a CBTM de către Ministerul Finanţelor în baza propunerilor autorităţilor publice interesate şi se aprobă de către Grupul coordonator CBTM.

98. În componenţa grupului de lucru se includ: Preşedintele (conducător de rang superior) – Ministerul Finanţelor Membri (conducători ai subdiviziunilor relevante): Ministerul Finanţelor:

- direcţia generală sinteză bugetară; - direcţiile finanţelor de ramură; - direcţia generală datorii publice.

Cancelaria de Stat: - direcţia politici, planificarea strategică şi coordonarea asistenţei externe;

Ministerul Economiei: - direcţia dezvoltarea mediului de afaceri și investiții;

Alte autorităţi/ instituţii publice relevante (în caz de necesitate); Reprezentanţi ai organizaţiilor asociative ale APL (de ex. Congresul autorităţilor

locale din Moldova); Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova; Confederaţia Naţională a Patronatului din Moldova.


39

C. GRUPUL DE LUCRU RESPONSABIL DE POLITICA REMUNERĂRII ŞI ANGAJĂRILOR ÎN SECTORUL BUGETAR

99. Activitatea acestui grup are drept scop consultarea analizei şi a obiectivelor politicii în domeniul remunerării şi angajărilor în sectorului bugetar, care servesc drept bază la estimarea cheltuielilor de personal în contextul CBTM. În special, sarcinile principale ale grupului sunt:

a) analiza cheltuielilor de personal şi a efectivului de personal în sectorul bugetar în ultimii doi - trei ani şi a factorilor care au influenţat evoluţia acestora (ponderea în totalul cheltuielilor bugetare /recurente şi în PIB);

b) identificarea problemelor de management şi a recomandărilor privind raţionalizarea şi optimizarea angajărilor şi a cheltuielilor de personal în sectorul bugetar;

c) revizuirea deciziilor existente şi formularea obiectivelor politicii pe termen mediu în domeniul remunerării şi angajărilor în sectorul bugetar;

d) analiza costurilor politicii existente (linia de bază) şi a implicaţiilor financiare ale obiectivelor politicii noi în domeniul remunerării pentru perioada CBTM şi măsura în care acestea se corelează cu cadrul disponibil de resurse;

e) elaborarea prognozelor privind efectivul de personal şi cheltuielile de personal pe perioada CBTM. Produse:

100. Ca urmare a activităţii grupului de lucru se produc: obiectivele politicii de cheltuieliîn domeniul remunerării şi a angajărilor

în sectorul bugetar; prognozele privind efectivul de personal şi limitele cheltuielilor de

personal pe sectoare. Componenţa grupului de lucru:


102. În componenţa grupului de lucru se includ: Preşedintele (conducător de rang superior) – APC responsabilă de politica remunerării muncii Membri (conducători ai subdiviziunilor relevante): APC responsabilă de politica remunerării muncii:

- direcţia responsabilă de elaborarea şi monitorizarea politicii remunerării muncii;

Ministerul Finanţelor: - direcţia analiza şi monitorizarea cheltuielilor de personal şi a angajărilor în

sectorul bugetar; - direcţia generală sinteză bugetară; - direcţiile finanţelor de ramură (în caz de necesitate).

Cancelaria de Stat: - direcţia politica de cadre.

Biroul Naţional de Statistică: - subdiviziunea responsabilă de statistica pieţii muncii şi demografiei.

Alte autorităţi/ instituţii publice relevante (în caz de necesitate);


40

Reprezentanţi ai organizaţiilor asociative ale APL (de ex. Congresul autorităţilor locale din Moldova);

Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova; Confederaţia Naţională a Patronatului din Moldova. D. GRUPUL DE LUCRU RESPONSABIL DE INVESTIŢIILE CAPITALE PUBLICE Obiective şi sarcini:

103. Activitatea acestui grup are drept scop consultarea analizei şi obiectivelor politicii şi priorităţilor în domeniul investiţiilor capitale, care servesc drept bază pentru stabilirea limitelor de cheltuieli pentru investiţii capitale în contextul CBTM. În special, sarcinile principale ale grupului sunt:

a) analiza tendinţelor cheltuielilor pentru investiţii capitale în totalul cheltuielilor BPN şi/sau BS şi ca pondere în PIB;

b) analiza portofoliului existent al proiectelor de investiţii capitale, inclusiv cele finanţate din surse externe, sub aspectul performanţelor şi estimarea costurilor viitoare (linia de bază);

c) formularea obiectivelor politicii în domeniul investiţiilor capitale şi identificarea măsurilor de perfecţionare a gestionării investiţiilor capitale;

d) identificarea priorităţilor pentru investiţii capitale în contextul CBTM; e) estimarea limitelor de cheltuieli pentru investiții capitale pe sectoare și

proiecte pentru a fi incluse în CBTM și bugetul anual; f) examinarea propunerilor de proiecte noi de investiții capitale prezentate de

autoritățile publice și a impactului acestora asupra bugetului; g) confirmarea eligibilitatății proiectelor de investiții capitale pentru a fi incluse

în buget. Produse:

104. Ca urmare a activităţii grupului de lucru se produc: obiectivele politicii de cheltuieli în domeniul investiţiilor publice şi

priorităţile în contextul CBTM; limitele de cheltuieli pentru investiţii capitale pe sectoare și proiecte.



106. În componenţa grupului de lucru se includ: Preşedintele (conducător de rang superior) – Ministerul Finanţelor Membri (conducători ai subdiviziunilor relevante din cadrul APC și altor instituții relevante): Ministerul Finanţelor:

- direcţia finanţele economiei naţionale și cheltuieli capitale; - direcția generală sinteză bugetară; - direcţia generală datorii publice; - direcţiile finanţelor de ramură (în caz de necesitate);


41

Ministerul Economiei: - direcţia dezvoltarea mediului de afaceri și investiții;

Cancelaria de Stat: - direcţia politici, planificarea strategică şi coordonarea asistenţei externe;

Alte autorităţi/instituţii relevante: Reprezentanţi ai organizaţiilor asociative ale APL (de ex. Congresul autorităţilor

locale din Moldova); Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova; Confederaţia Naţională a Patronatului din Moldova. E. GRUPURILE SECTORIALE DE LUCRU Obiective şi sarcini:

107. Activitatea grupurilor sectoriale de lucru are drept scop consultarea analizelor sectoriale şi a priorităţilor de cheltuieli la nivel de sector între diferiţi participanţi la proces. În special, sarcinile principale ale acestor grupuri rezultă din activităţile aferente elaborării strategiilor sectoriale de cheltuieli şi sunt următoarele:

a) examinarea rolului sectorului pentru dezvoltarea social-economică a ţării şi a modului în care statul se implică în sectorul respectiv – cu funcţii de reglementare sau prestator direct de servicii;

b) analiza tendinţelor cheltuielilor sectorului respectiv ca pondere în volumul total al cheltuielilor BPN şi/sau a componentelor acestuia, structura cheltuielilor pe programe în cadrul sectorului;

c) analiza cadrului instituţional în ramură şi delimitarea competenţelor APC şi APL privind gestionarea resurselor în cadrul sectorului respectiv;

d) analiza situaţiei curente în sector sub aspectul eficienţei şi eficacităţii programelor existente de cheltuieli şi identificarea rezervelor de eficientizare a utilizării resurselor şi a posibilităţilor de redistribuire a alocaţiilor între programele de cheltuieli;

e) revizuirea listei proiectelor finanţate din surse externe şi a performanţei acestora;

f) stabilirea obiectivelor şi a priorităţilor de politici sectoriale pentru ciclul bugetar următor şi determinarea indicatorilor pentru monitorizarea performanţei programelor de cheltuieli;

g) estimarea şi analiza costurilor viitoare ale politicii existente (linia de bază) şi a implicaţiilor financiare ale priorităţilor de politici noi pe termen mediu şi înaintarea propunerilor pentru stabilirea limitelor sectoriale de cheltuieli;

h) repatizarea limitei sectoriale de cheltuieli pe programe, pe bugete şi pe APC în cadrul sectorului respectiv. Produse:

108. Ca urmare a activităţii grupului de lucru se produc: srategiile sectoriale de cheltuieli pe termen mediu; limitele sectoriale de cheltuieli dezagregate pe programe, pe bugete şi pe

APC.


42

Componenţa grupului sectorial de lucru

109. APC de specialitate solicită propuneri din partea altor autorităţi/instituţii publice interesate şi aprobă anual componenţa nominală a grupului sectorial de lucru. Copia deciziei privind aprobarea componenţei nominale a grupului sectorial de lucru se prezintă spre informare Grupului coordonator CBTM.

110. În componenţa grupului sectorial de lucru se includ: Preşedintele (conducător de rang superior) – APC de specialitate în sectorul respectiv. Membri (conducători ai subdiviziunilor relevante): APC de specialitate:

- subdiviziunea responsabilă de planificarea bugetului; - subdiviziunea responsabilă de analiza, evaluarea şi monitorizarea politicilor

sectoriale; - subdiviziunile responsabile de programele de cheltuieli în cadrul sectorului. - alţi şefi de subdiviziuni sau specialişti implicaţi în gestionarea programelor de

cheltuieli. Alte APC care gestionează resurse în sectorul respectiv:

- subdiviziunea responsabilă de programele de cheltuieli din sectorul respectiv. Ministerul Finanţelor:

- direcţia finanţelor de ramură. Cancelaria de Stat:

- direcţia politici, planificarea strategică şi coordonarea asistenţei externe. Ministerul Economiei:

- subdiviziunea responsabilă de politicile sectoriale. Autorităţile publice locale:

- reprezentanţi ai organizaţiilor asociative ale APL (de ex. Congresul autorităţilor locale din Moldova).

Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova; Confederaţia Naţională a Patronatului din Moldova.

4.2. Elaborarea CBTM – etapele şi elementele principale

4.2.1. Etapele procesului CBTM

111. În procesul de elaborare a CBTM se disting următoarele etape principale:

a) lansarea procesului CBTM şi elaborarea prognozelor preliminare (ianuarie-februarie). La această etapă are loc evaluarea procesului CBTM din ciclul bugetar precedent şi aprobarea componenţei grupurilor de lucru, se elaborează prognozele macrobugetare preliminare şi obiectivele preliminare ale politicii fiscale şi vamale pe termen mediu, se actualizează linia de bază pe sectoare şi se stabilesc limitele preliminare de cheltuieli, se emit, în caz de necesitate, circularele privind particularităţile specifice de elaborare a CBTM următor. Produsele obţinute la această etapă sunt:

- raportul de evaluare a procesului CBTM precedent, - componenţa actualizată a grupurilor de lucru; - prognoza macrobugetară preliminară; - proiectul obiectivelor politicii fiscale şi vamale şi a politicii de

administrare fiscală şi vamală, şi - limitele preliminare de cheltuieli pe sectoare.


43

b) elaborarea şi aprobarea CBTM (februarie-mai). Aceasta reprezintă etapa de bază în procesul CBTM, care implică elaborarea prognozelor şi analizelor detaliate privind cadrul de resurse şi cheltuieli, finalizarea consultărilor cu părţile interesate a politicii fiscale şi vamale și a politicii de administrare fiscală și vamală, determinarea obiectivelor politicii bugetare şi identificarea priorităţilor de cheltuieli, stabilirea limitelor actualizate de cheltuieli pe sectoare şi repartizarea acestora pe componente ale BPN şi pe APC. În caz de necesitate, se elaborează proiectul legii pentru modificarea sau completarea unor acte legislative ce rezultă din politica bugetar-fiscală. Produsele obţinute la această etapă sunt:

- CBTM aprobat de Guvern, - Proiectul legii pentru modificarea unor acte legislative ce rezultă din

politica bugetar-fiscală.

c) prezentarea şi aprobarea limitelor macrobugetare pe termen mediu şi a modificărilor sau completărilor la actele legislative, care rezultă din politica bugetar-fiscală (iunie-iulie). La această etapă Guvernul prezintă Parlamentului spre aprobare proiectul de lege privind limitele macrobugetare pe termen mediu şi, în caz de necesitate, proiectul legii privind modificarea şi completarea unor acte legislative, reieşind din obiectivele politicii bugetar-fiscale. Produsele obţinute la această etapă sunt:

- Legea privind limitele macrobugetare pe termen mediu - Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.

d) analiza implicaţiilor evoluţiilor macroeconomice recente asupra cadrului general de resurse şi, în caz de necesitate, actualizarea estimărilor pe componentele BPN (iulie-septembrie). Această etapă are loc odată cu elaborarea proiectului bugetului pe anul viitor şi implică analiza evoluţiilor macroeconomice recente şi a implicaţiilor asupra prognozelor macrobugetare şi, în caz de necesitate, actualizarea estimărilor pe componentele BPN, precum şi ajustarea estimărilor pe termen mediu ca urmare a examinării propunerilor de buget şi consultării acestora cu APC. Produsul obţinut la această etapă este:

- Proiectul legii bugetare anuale - Nota informativă la proiectul legii bugetare anuale.

4.2.2. Elemente principale ale CBTM

112. În conformitate cu Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale, CBTM cuprinde patru elemente principale:

a) cadrul macroeconomic, care conţine analiza evoluţiilor macroeconomice şi prognoza principalilor indicatori macroeconomici pe termen mediu, care stau la baza prognozelor bugetare. Sub-capitolul 4.3 descrie detaliat structura, procedurile şi metodologia de elaborare a cadrului macroeconomic.

b) politica bugetar-fiscală, care determină obiectivele politicilor în domeniul veniturilor şi cheltuielilor, datoriei de stat, precum şi priorităţile de politici sectoriale şi intersectoriale, care stau la baza alocării resurselor atît între sectoare, cît şi în cadrul sectoarelor. Sub-capitolul 4.4 stabileşte bazele elaborării politicii bugetar-fiscale.

c) cadrul macrobugetar, care prezintă prognoza cadrului general de resurse la nivel agregat, incluzînd principalii indicatori bugetari la nivelul BPN şi pe componentele acestuia. Sub-capitolul 4.5 descrie mai detaliat structura şi formatul de prezentare a cadrului macrobugetar.


44

d) cadrul de cheltuieli, care cuprinde limitele sectoriale de cheltuieli, repartizate pe tipuri de bugete şi pe APC. Structura limitelor de cheltuieli şi metodologia de elaborare, actualizare şi repartizare a acestora se reglementează la sub-capitolul 4.6.

113. Figura 4.3 reflectă fluxul de activităţi pentru elaborarea CBTM ca parte a ciclului anual de planificare bugetară.


45

Figura 4.3. Fluxul de activităţi pentru elaborarea CBTM şi a bugetului anual

Stabilirea limitelor preliminare de cheltuieli Elaborarea cadrului

macrobugetar

Analiza politicilor şi stabilirea priorităţilor de

cheltuieli

Actualizarea limitelor de cheltuieli pe sectoare

Elaborarea CBTM şi a proiectelor de legi privind limitele

macrobugetare şi politica bugetar-fiscală

Aprobarea CBTM şi a proiectelor de legi privind limitele macrobugetare pe termen

mediu şi politica bugetar-fiscală

Elaborarea proiectului legii

bugetare anuale

Prezentarea proiectelor legilor

bugetare anuale la Parlament

Guvernul

Ministerul Finanţelor Grupul coordonator CBTM

APC de specialitate în comun cu Grupurile de lucru sectoriale

Decembrie - Ianuarie Februarie - Martie Aprilie - Mai Iunie - Iulie Noiembrie – Decembrie August - Octombrie

Elaborarea obiectivelor politicii fiscale/vamale și de administrare fiscală și vamală, și

aprognozei macrobugetare preliminare

Evaluarea procesului CBTM precedent

şi lansarea noului ciclu CBTM

Elaborarea proiectelor strategiilor sectoriale

de cheltuieli

APC MMPSF/CNAS MS/CNAM

Elaborarea proiectului FAOAM

Propuneri de buget ale autorităţilor publice

Elaborarea proiectului BASS

Examinarea şi consultarea

propunerilor/ proiectelor

de buget


Parlamentul

Aprobarea limitelor macrobugetare pe termen

mediu şi a politicii bugetar-fiscale

Aprobarea şi publicarea strategiilor sectoriale de

cheltuieli Ajustarea strategiilor de cheltuieli şi

repartizarea limitelor actualizate

Adoptarea legii bugetare

anuale la Parlament

Definitivarea proiectului BASS

Definitivarea proiectului BASS


46

4.3. Cadrul macroeconomic

4.3.1. Structura cadrului macroeconomic

114. Cadrul macroeconomic cuprinde: a) analiza evoluţiilor macroeconomice la nivel mondial şi evaluarea impactului

posibil asupra economiei naţionale; b) analiza performanţei macroeconomice pentru anul precedent şi anul curent şi

obiectivele macroeconomice şi tendinţele de dezvoltare economică la nivel naţional pe termen mediu;

c) prognoza principalilor indicatori macroeconomici pentru anul bugetar în curs şi pentru următorii trei ani.

115. Principalii indicatori macroeconomici utilizaţi în elaborarea CBTM, sunt: a) produsul intern brut – influenţează volumul total al veniturilor şi

cheltuielilor; b) indicele preţurilor de consum – are un impact semnificativ asupra

veniturilor indirecte, cheltuielilor pentru mărfuri şi servicii, cheltuielilor pentru programele de protecţie socială;

c) cursul de schimb al monedei naţionale – are o influenţă directă asupra veniturilor din comerţul extern şi indicatorilor de finanţare externă, precum şi asupra cheltuielilor legate de deservirea datoriei de stat externe şi altor angajamente de plăţi externe.

d) balanţa comercială - influenţează preponderent veniturile din impozitele indirecte;

e) rata şomajului – influenţează cheltuielile pentru programele de protecţie socială;

f) cîștigul salarial mediu lunar al unui salariat şi fondul de remunerare a muncii – serveşte ca bază pentru calcularea contribuţiilor de asigurări sociale de stat şi primelor de asigurări obligatorii de asistenţă medicală, precum şi la estimarea impozitului pe venitul din salariul persoanelor fizice şi la calcularea unor prestaţii sociale.

116. În scopuri analitice, pot fi prezentate cîteva scenarii de prognoză macroeconomică cu explicarea asumărilor respective.

117. Prognoza indicatorilor macroeconomici se elaborează cu ajutorul instrumentelor de modelare şi prognozare macroeconomică, avînd la bază datele statistice înregistrate în dinamică şi luînd în considerare asumările de politici cu impact asupra variabilelor macroeconomice.

4.3.2. Formatul de prezentare

118. Formatul de prezentare a prognozei indicatorilor macroeconomici se prezintă în tabelul 4.1. În caz de necesitate, lista indicatorilor utilizaţi la elaborarea prognozelor bugetare poate fi extinsă (de ex. prognoza PIB pe componente de resurse și de utilizări ș.a).


47

Tabelul 4.1. Indicatorii macroeconomici principali pe termen mediu

Denumirea Unitatea AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3

de măsură Efectiv Efectiv Scontat Proiect Estimat Estimat

Produsul Intern Brut

nominal mlrd. lei

creşterea reală %

Indicele preţurilor de consum

mediu anual %

la sfirsitul anului %

Cursul de schimb

mediu anual lei/dol.SUA

la sfirsitul anului lei/dol.SUA

Comerţul exterior

Export mil.dol.SUA

ritmurile de creştere %

Import mil.dol.SUA

ritmurile de creştere %

Soldul balanţei comerciale mil.dol.SUA

Producţia industrială în preţuri

curente mlrd. lei

faţă de anul precedent în preţuri

comparabile %

Producţia agricolă în preţuri

curente mlrd. lei


comparabile %

Investiţiile în capital fix mlrd. lei


comparabile %

Ocuparea forţei de muncă mii

persoane

Rata şomajului %

Căștigul salarial mediu lunar al

unui salariat lei

ritmurile de creştere nominale %

ritmurile de creştere reale %

Fondul de remunerare a muncii mlrd. lei

ritmurile de creştere nominală %

ritmurile de creştere reală %

Abrevieri: AB – anul de bază (curent); AB-2 şi AB-1 – anii precedenţi anului de bază; AB+1 – anul viitor pentru care

se elaborează proiectul de buget; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.

4.3.3. Termene şi responsabilităţi

119. În cadrul procesului bugetar anual indicatorii macroeconomici se estimează / se actualizează, după cum urmează:


48

a) în ianuarie – se elaborează prognoza macroeconomică preliminară, care implică o revizuire parţială a prognozelor din CBTM precedent şi se foloseşte la elaborarea limitelor preliminare de cheltuieli.

b) în februarie – se elaborează prognoza macroeconomică, care stă la baza prognozelor CBTM şi implică efectuarea analizei macroeconomice detaliate. Această prognoză ia în considerare datele preliminare privind rezultatele macroeconomice din anul precedent.

c) în iulie – se prezintă prognoza macroeconomică actualizată, luînd în considerare datele privind rezultatele macroeconomice din anul precedent, precum şi datele preliminare privind rezultatele macroeconomice în primul semestru al anului bugetar în curs. Această prognoză se utilizează în scopul analizei şi evaluării riscurilor bugetar-fiscale aferente proiectului legii bugetare anuale.

120. Cadrul macroeconomic se elaborează şi se prezintă de către Ministerul Economiei în conlucrare cu alte autorităţi publice competente și instituții neguvernamentale specializate, în special:

a) Biroul Naţional de Statistică - oferă rapoarte cu date statistice privind principalele variabile macroeconomice şi sociale;

b) Banca Naţională a Moldovei - este responsabilă pentru elaborarea prognozei indicelui prețurilor de consum şi a cursului de schimb al monedei naţionale;

c) Ministerul Finanţelor - prezintă BNM prognoza preliminară a fluxurilor de resurse externe şi interne, precum şi a soldului datoriei de stat interne şi externe;

d) APC de specialitate - furnizează informaţia relevantă pentru sectoarele respective conform cerinţelor stabilite de către Ministerul Economiei;

e) Instituții neguvernamentale specializate – participă la consultări asupra scenariilor alternative de prognoză macroeconomică.

121. Analizele şi prognozele cadrului macroeconomic se supun consultării cu autorităţile publice interesate şi alte instituţii independente, în formatul grupului de lucru, responsabil de cadrul macroeconomic, politica fiscală şi vamală, cadrul de resurse.

122. După consultări prognoza macroeconomică se prezintă spre coordonare şi aprobare Grupului coordonator CBTM.

123. Termenele limită şi responsabilităţile pentru elaborarea şi prezentarea cadrului macroeconomic sunt stabilite în calendarul privind elaborarea şi aprobarea CBTM, cuprins în capitolul III al prezentului Set. 4.4. Politica bugetar-fiscală

124. Politica bugetar-fiscală cuprinde: a) obiectivele politicii în domeniul veniturilor; b) obiectivele politicii în domeniul cheltuielilor; c) obiectivele politicii în domeniul datoriei de stat; d) analiza riscurilor bugetar-fiscale.

125. Politica bugetar-fiscală se elaborează avînd la bază: a) regulile privind politica bugetar-fiscală prevăzute de Legea finanţelor

publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale şi cuprinse în capitolul II al Setului; b) obiectivele de politici în domeniul bugetar-fiscal, asumate în cadrul

documentelor de planificare strategică de nivel naţional, precum şi propunerile înaintate de părţile interesate;


49

c) analiza performanţelor privind executarea bugetului (la venituri, cheltuieli, surse de finanţare) în ultimii doi ani (în caz de necesitate şirul dinamic poate fi extins);

d) analiza unor aspecte specifice vizînd managementul bugetului şi propunerile de îmbunătăţire.

126. Aria de cuprindere şi domeniile concrete supuse analizei în contextul CBTM poate varia de la an la an şi se determină anual la etapa iniţială a procesului CBTM. Analizele se elaborează şi se prezintă în forma unor note tehnice, luînd în consideraţie cerinţele generale şi structura-cadru cuprinse în boxa 4.1. Boxa 4.1. Formatul şi structura notei tehnice

(1) Responsabilitatea pentru elaborarea notei tehnice, inclusiv pentru prezentarea informaţiilor necesare

(2) Domeniul şi aria de cuprindere

(3) Conţinutul:

- analiza tendinţelor recente în totalul veniturilor sau a cheltuielilor bugetului şi factorii care influenţează

aceste tendinţe;

- analiza structurii veniturilor sau cheltuielilor pe domeniul respectiv;

- revizuirea deciziilor şi politicilor care se referă la domeniul respectiv, analiza implicaţiilor acestora asupra

bugetului în perspectiva pe termen mediu şi măsura în care acestea se corelează cu cadrul de resurse

disponibile;

- analiza unor aspecte relevante şi înaintarea recomandărilor pentru eventuale schimbări, precum şi

identificarea, dacă e cazul, a măsurilor pentru a susţine realizarea performanţei planificate;

- elaborarea estimărilor pentru următorii trei ani şi identificarea tendinţelor pe termen mediu.

(4) Forme şi tabele ce urmează a fi completate.

4.4.1. Politica în domeniul veniturilor

127. Politica în domeniul veniturilor, de rînd cu prognoza indicatorilor macroeconomici, stă la baza estimării cadrului general de resurse ale BPN.

128. Politica în domeniul veniturilor se elaborează avînd la bază analiza tendinţelor şi performanţelor recente ca urmare a implementării politicii fiscale şi vamale și a politicii de administrare fiscală și vamală pentru ultimii doi ani (în caz de necesitate şirul poate fi extins) şi cuprinde:

a) obiectivele politicii fiscale şi vamale și obiectivele politicii de administrare fiscală și vamală pe termen mediu, inclusiv modificările preconizate ale impozitelor şi taxelor, a contribuţiilor obligatorii de asigurări sociale de stat şi a primelor de asigurări obligatorii de asistenţă medicală, precum şi impactul bugetar, economic şi social al acestora;

b) modificările cadrului normativ ce reglementează veniturile colectate de autorităţile/instituţiile bugetare.

4.4.2. Politica în domeniul cheltuielilor

129. Politica în domeniul cheltuielilor determină modul de gestionare şi de repartizare a resurselor bugetare disponibile pentru programele de cheltuieli publice şi stabileşte priorităţile de politici pentru alocarea resurselor pe termen mediu.

130. La elaborarea politicii în domeniul cheltuielilor Ministerul Finanţelor se bazează pe:


50

a) obiectivele şi priorităţile de politici prevăzute în Programul de activitate a Guvernului şi alte documente de planificare strategică de nivel naţional;

b) obiectivele şi priorităţile de politici sectoriale, cuprinse în strategiile sectoriale de cheltuieli prezentate de către APC de specialitate;

c) analizele şi studiile privind eficienţa şi eficacitatea programelor existente de cheltuieli şi măsurile preconizate privind restructurarea programelor de cheltuieli;

d) obiective şi măsuri pentru consolidarea managementului cheltuielilor publice.

131. Politica în domeniul cheltuielilor abordează aspecte sectoriale şi intersectoriale de cheltuieli, cuprinzînd atît cheltuielile recurente, cît şi cele de investiţii capitale.

Strategiile sectoriale de cheltuieli

132. Strategiile sectoriale de cheltuieli stabilesc obiectivele şi priorităţile de politică sectorială şi analizează implicaţiile acestora asupra alocării resurselor pe programe de cheltuieli în cadrul sectorului în perspectiva pe termen mediu. Prin strategiile sectoriale de cheltuieli se asigură corelarea priorităţilor de politici cu volumul resurselor bugetare prognozate/planificate la nivel de sector.

133. Strategiile sectoriale de cheltuieli se elaborează/se actualizează anual în contextul elaborării CBTM şi servesc drept suport la determinarea limitelor de cheltuieli cuprinse în CBTM, iar ulterior la fundamentarea şi argumentarea propunerilor bugetare anuale.

134. Metodologia privind modul de elaborare a strategiilor sectoriale de cheltuieli se cuprinde în capitolul VI al Setului.

4.4.3. Politica în domeniul datoriei de stat

135. Obiectivul fundamental al managementului datoriei de stat pe termen mediu constituie asigurarea necesităților de finanţare ale bugetului de stat la nivel acceptabil de cheltuieli pe termen mediu şi lung în condițiile limitării riscurilor implicate.

136. La elaborarea politicii în domeniul datoriei de stat Ministerul Finanţelor se bazează pe:

a) analiza contextului macroeconomic curent şi a evoluţiilor pe termen mediu a indicatorilor macroeconomici şi a indicatorilor bugetului de stat;

b) structura portofoliului datoriei de stat curente şi prognozele pe termen mediu;

c) analiza instrumentelor datoriei de stat; d) evaluarea şi gestionarea prudentă a riscurilor asociate portofoliului datoriei

de stat. 137. Concomitent cu actualizarea prognozelor CBTM, Ministerul Finanţelor, în

consultare cu BNM și alte instituții interesate, elaborează/actualizează anual programul “Managementul datoriei de stat pe termen mediu”, care se aprobă prin hotărîre de Guvern. Programul dat cuprinde descrierea structurii portofoliului datoriei de stat, strategiile alternative de asigurare a necesităților de finanțare ale bugetului de stat pe termen mediu, cu identificarea factorilor de cost şi de risc aferenți.


51

4.4.4. Analiza riscurilor bugetar-fiscale

138. Politica bugetar-fiscală cuprinde analiza riscurilor bugetar-fiscale, care prezintă evaluarea sensibilităţii estimărilor macrobugetare în raport cu asumările macroeconomice şi angajamentele condiţionate. Analiza trebuie să fie cît mai posibil de cuprinzătoare, iar riscurile, în măsura posibilităţilor, trebuie cuantificate. În caz că dacă anumite riscuri sunt prevăzute şi acoperite de fondurile de urgenţă, aprobate în buget, aceasta trebuie să fie menţionat.

139. Analiza riscurilor bugetar fiscale, de regulă, include: a) eventualele variaţii în asumările macroeconomice şi bugetare (de ex.

impactul asupra soldului bugetar a unui punct procentual de majorare sau de reducere a nivelului prognozat de creştere a PIB sau a ratei inflaţiei, a cursului de schimb, etc.)

b) eventualele variaţii în asumările bugetare (de ex. modificări ale mărimii cotelor impozitelor şi taxelor, creşterii salariilor în sectorul bugetar, sau a numărului de solicitanţi la programele de asistenţă socială);

c) analiza angajamentelor şi a eventualelor datorii – se estimează volumul garanţiilor şi a altor plăţi obligatorii condiţionate (de ex. cotizaţiile în instituţiile internaţionale, plăţi în baza documentelor executorii);

d) incertitudinea privind volumul şi costul unor măsuri specifice, în cazul costurilor agregate, precum şi incertitudinilor legate de timpul implementării şi amploarea acestora.


140. Politica bugetar-fiscală se elaborează de către Ministerul Finanţelor într-un cadru transparent şi participativ.

141. Obiectivele politicii în domeniul veniturilor, în special obiectivele politicii fiscale şi vamale și ale politicii de administrare fiscală și vamală, şi implicaţiile acestora asupra bugetului, se supun consultării în cadrul grupului de lucru responsabil de cadrul macroeconomic, politica fiscală și vamală, cadrul de resurse. Suplimentar, acestea se plasează pe pagina web a MF.

142. Obiectivele politicii în domeniul cheltuielilor şi priorităţile de cheltuieli se stabilesc în consultare cu grupul de lucru responsabil pentru politica şi priorităţile de cheltuieli.

143. Strategiile sectoriale de cheltuieli se elaborează de către APC de specialitate şi se supun consultării în cadrul grupurilor sectoriale de lucru. Versiunea finală a strategiei sectoriale de cheltuieli, coordonată cu toate APC implicate şi actualizată în corespundere cu limita de cheltuieli prevăzută în CBTM, se aprobă de APC de specialitate şi se publică pe pagina web a acesteia.

144. După consultare în cadrul grupurilor de lucru corespunzătoare, obiectivele politicii fiscale şi vamale, obiectivele politicii de administrare fiscală şi vamală, obiectivele politicii în domeniul cheltuielilor, inclusiv priorităţile de cheltuieli pe termen mediu, se prezintă spre examinare şi aprobare Grupului coordonator pentru elaborarea CBTM.

145. Termenele limită şi responsabilităţile pentru elaborarea şi prezentarea politicii bugetar-fiscale sunt stabilite în calendarul pentru elaborarea şi aprobarea CBTM, cuprins în capitolul III al prezentului Set.


52

4.5. Cadrul macrobugetar

4.5.1. Structura cadrului macrobugetar

146. Cadrul macrobugetar reflectă balanţa financiară generală a BPN şi prezintă prognoza cadrului general de resurse a BPN pe termen mediu pentru planificarea şi implementarea programelor de cheltuieli publice.

147. Modul de formare a cadrului general de resurse şi cheltuieli se reflectă schematic în figura 4.4. Figura 4.4. Formarea cadrului general de resurse şi cheltuieli

148. Ca structură, cadrul macrobugetar cuprinde următoarele elemente principale:

a) prognoza veniturilor BPN şi a componentelor acestuia; b) prognoza cheltuielilor BPN şi a componentelor acestuia,

inclusiv prognoza cheltuielilor de personal; c) soldul BPN şi al componentelor acestuia şi prognoza surselor de

finanţare.

4.5.2. Prognoza veniturilor

149. Veniturile bugetare se formează din:

Prognoza macroeconomică

Obiectivele politicii fiscale şi vamale și ale politicii de

administrare fiscală și vamală

Prognoza veniturilor generale

Soldul bugetar (deficit/excedent) şi prognoza

surselor de finanţare

Obiectivele politicii în domeniul datoriei de stat

Regulile politicii bugetar-fiscale

Cadrul general de resurse

Serviciul datoriei de stat

Prognoza cheltuielilor publice discreţionare

Limite de cheltuieli pe sectoare, pe bugete, pe APC

Prognoza veniturilor colectate de autorităţile/instituţiile

bugetare


53

a) impozite şi taxe; b) contribuţii de asigurări sociale de stat şi prime de asigurări

obligatorii de asistenţă medicală; c) granturi pentru susţinerea bugetului şi pentru proiectele finanţate din

surse externe; d) venituri colectate de autorităţile/instituţiile bugetare şi alte venituri

prevăzute de legislaţie. 150. Tipurile şi cotele impozitelor, taxelor şi altor venituri bugetare, modul de

administrare a acestora, precum şi delimitarea veniturilor între componentele bugetului public naţional, se stabilesc şi se reglementează de Codul Fiscal şi de alte acte legislative.

151. Prognoza veniturilor BPN şi a componentelor acestuia se elaborează avînd la bază:

a) prognoza indicatorilor macroeconomici; b) analiza tendinţelor recente a încasărilor de venituri (cel puţin pentru ultimii

doi ani) şi a principalilor factori care le influenţează; c) volumul aprobat de venituri pe anul bugetar în curs şi analiza executării

scontate a bugetului pînă la finele anului; d) obiectivele politicii fiscale şi vamale, precum şi obiectivele politicii de

administrare fiscală şi vamală; e) estimările privind granturile pentru susţinerea bugetului şi pentru proiectele

finanţate din surse externe.

152. La estimarea cadrului macro-financiar Ministerul Finanţelor utilizează un model sub forma de fişier în Excel, care utilizează datele istorice pentru prognozarea diferitor variabile fiscale şi economice. În model se introduc presupunerile privind dezvoltarea economică şi politica fiscală pe termen mediu, care împreună cu seria de ecuații sînt utilizate pentru a calcula estimările principalelor tipuri de venituri pentru următorii patru ani după ultimul an, pentru care sînt disponibile datele statistice. Presupunerile privind sursele de finanțare, de asemenea, sunt introduse în model. Astfel, volumul total al resurselor disponibile (volumul total de cheltuieli) este calculat prin însumarea veniturilor estimate şi a surselor de finanţare, posibil a fi atrase, ținînd cont de nivelul soldului bugetar admisibil.

153. Modelul poate fi utilizat pentru următoarele scopuri:

a) Estimarea veniturilor pe tipuri. Veniturile depind de presupunerile introduse în model şi sînt calculate automat în baza ecuațiilor, care stau la baza funcționării modelului.

b) Elaborarea scenariilor. De regulă, în procesul de elaborare a CBTM se examinează cîteva scenarii alternative de prognoză macrofinanciară (cel puţin două), cu asumări diferite pentru a analiza sensibilitatea acestora şi a evalua riscurile aferente. Primul scenariu trebuie să reflecte presupunerile de bază despre performanţa economică şi financiară, în baza cărora se fundamentează estimările CBTM. Alte scenarii trebuie să reflecte presupuneri mai optimiste sau mai pesimiste privind evoluția parametrilor cheie - creşterea economică (PIB), inflația și alți indicatori macroeconomici. Elaborarea scenariilor alternative de prognoză este crucială în procesul de elaborare a CBTM, deoarece prognozele de cheltuieli bazate pe presupuneri prea optimiste pot afecta grav sustenabilitatea bugetului pe termen mediu, de exemplu, pot provoca necesitatea de a reduce finanţarea cheltuielilor


54

planificate pentru programele existente (linia de bază). De aceea, este necesar ca planurile de cheltuieli în CBTM să fie bazate pe un scenariu mai puţin optimist.

c) Divizarea veniturilor între componentele bugetului public naţional. Odată ce sunt estimate veniturile bugetului public naţional, acestea sunt divizate pe componentele sale: bugetul de stat, bugetele UAT, BASS şi FAOAM.

d) Producerea tabelelor, graficelor şi diagramelor pentru documentul CBTM, acestea fiind automat generate de model.

154. La estimarea veniturilor bugetare, inclusiv în cadrul modelului, pot fi

aplicate diferite metode, în funcţie de specificul veniturilor şi relaţia acestora cu diferite variabile macroeconomice. Boxa 4.2 cuprinde cele mai frecvent utilizate metode de prognozare a veniturilor bugetare.

Boxa 4.2. Metodele utilizate la prognozarea veniturilor

Metodele, utilizate la prognozarea veniturilor sunt următoarele: 1) Metoda cotei efective de impozitare. Cota efectivă de impozitare reprezintă raportul între încasările efective ale unui impozit şi baza de impozitare. Cota efectivă poate devia mult de cota stabilită la impozitul dat, dat fiind acordarea unor scutiri, înlesniri, nivelul de încasare a impozitului, etc. 2) Metoda elasticităţii. Aceasta determină o relaţie stabilă între creşterea colectărilor pentru fiecare impozit şi creşterea bazei de impozitare corespunzătoare. Acest raport este numit drept elasticitate. Astfel, creşterea veniturilor de la impozitul respectiv este prognozată prin înmulţirea creşterii prognozate a bazei de impozitare cu elasticitatea. 3) Metoda bazată pe modele econometrice. Unele țări folosesc modele complexe pentru prognozarea veniturilor bazate pe dependența sistemului fiscal de economie. Altele, folosesc modele mai simple bazate pe micro-simulare a anumitor impozite, care apoi sunt agregate. Metodele ratei efective și elasticității sunt folosite pentru a produce o prognoză în condițiile politicii fiscale existente, în timp ce modelele bazate pe micro-simulare pot produce prognoza, luînd în calcul și schimbările politicii fiscale asupra veniturilor. 4) Metoda trendurilor şi metoda opiniei de expert. Unele taxe sunt stabilite în cote fixe pentru o perioadă de timp (impozitul funciar, impozitul pe bunurile imobiliare, plata pentru patentele de întreprinzător etc.), iar încasările nefiscale nu depind de careva indicatori macroeconomici. În astfel de cazuri, se utilizează informația istorică, suplimentată de careva informație specifică taxelor planificate.

Sursa: Manualul FMI „Transparenţa fiscală”, 2007

Impozitul pe venitul persoanelor juridice

155. Prognoza acestui impozit poate fi bazată pe oricare din metodele descrise mai sus, cu excepţia metodei trendurilor, deoarece încasările nu sunt stabile, ca urmare a mai multor schimbări în sistemul de impozitare aferent acestui impozit, ce au avut loc în ultimii ani. Metoda opiniei de expert, de asemenea, poate fi acceptată numai în combinaţie cu alte metode de prognozare.


55

156. Ca bază economică3 pentru estimarea impozitului pe venitul persoanelor juridice servește creşterea prognozată a PIB nominal, deoarece există o legătură directă dintre veniturile agenţilor economici şi creşterea PIB nominal.

157. Schimbarea cotelor de impozitare (dacă există) şi impactul corespunzător asupra veniturilor respective este calculat separat pentru a include impactul acestor schimbări în estimarea finală a veniturilor bugetare. Acest impact se estimează prin înmulţirea veniturilor din acest impozit cu modificarea procentuală a cotei impozitului.

Impozitul pe venitul persoanelor fizice, primele de asigurări obligatorii de

asistență medicală și contribuțiile de asigurări sociale de stat

158. Impozitul pe venitul persoanelor fizice se prognozează în mod similar celui pe venitul persoanelor juridice. Diferenţa constă în baza de calcul pentru impozitul pe venitul persoanelor fizice, care este creşterea fondului de remunerare a muncii.

159. La prognoza primelor de asigurări obligatorii de asistență medicală și a contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat de asemenea ca bază economică este utilizată creșterea fondului de remunerare a muncii.

160. Schimbarea cotelor de impozitare (dacă există) şi impactul corespunzător asupra veniturile respective este calculată separat pentru a include impactul acestor schimbări în estimarea veniturilor.

Taxa pe valoare adăugată

161. Prognoza pentru această taxă poate fi bazată pe oricare din metodele descrise mai sus sau o combinaţie a acestora.

162. Prognoza veniturilor din TVA se estimează separat pentru TVA colectată pe teritoriul republicii, TVA colectată la vamă şi restituirea TVA.

163. Ca bază economică pentru estimarea veniturilor de la TVA încasată pe teritoriul republicii serveşte consumul4. Se presupune că există o relaţie proporţională între creșterea încasărilor TVA, ca urmare a creşterii consumului.

164. Veniturile din TVA colectate la mărfurile importate se estimează în funcţiede creşterea volumului importurilor de mărfuri exprimate în dolari SUA şi impactul aprecierii/deprecierii monedei naționale.

165. Impactul de la schimbarea cotei de impozitare (dacă există) este calculat separat pentru a fi inclus în estimarea finală a veniturilor.

166. Pentru prognoza restituirii TVA este utilizată metoda trendurilor sau metoda cotei efective, baza economică fiind PIB nominal.

Accizele

167. Accizele se calculează separat: pentru produsele importate şi mărfurile produse pe teritoriu Republicii Moldova. Ca și în cazul TVA, pentru accizele la produsele importate bază economică servește importul de mărfuri, exprimat în

3 Baza economică reprezintă un indicator macroeconomic (variabilă independentă), în baza prognozei căruia se estimează un alt

indicator (variabilă dependentă) utilizănd metodele de prognozare descrise mai sus. 4 Consumul este o variabilă macroeconomică din conturile naţionale prezentată în structura PIB pe utilizări.


56

dolari SUA, și aprecierea/ deprecierea monedei naționale. Pentru prognoza accizelor, încasate de la mărfurile produse pe teritoriul republicii, bază economică servește creșterea consumului.

168. Pentru prognoza restituirii accizelor este utilizată metoda trendurilor sau metoda cotei efective, baza economică fiind PIB nominal.

Impozitele asupra comerţului exterior

169. Venitul de la operaţiunile în domeniul comerţului exterior se prognozează avînd ca bază economică creșterea importurilor și exporturilor de mărfuri, exprimată în dolari SUA, și impactul aprecierii/deprecierii monedei naționale. Schimbarea în mărimea tarifului mediu este calculată separat pentru a include impactul asupra veniturilor în estimarea finală.

Impozitul funciar şi impozitul pe bunurile imobiliare

170. La prognozarea impozitului funciar şi impozitului pe bunurile imobiliare se utilizează metoda trendurilor, ţinînd cont de impactul schimbărilor planificate în cotele de impozitare.

Taxele locale

171. Autoritățile reprezentative și deliberative locale pot să aplice toate sau numai o parte din taxele locale, prevăzute de legislaţie, în funcţie de posibilităţile şi necesităţile unităţii administrativ-teritoriale. La estimarea taxelor locale se ia în considerare completările la legislație și cotele concrete aprobate de către autoritățile reprezentative și deliberative locale.

Veniturile colectate de autorităţile/instituţiile bugetare

172. În temeiul Legii finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale, veniturile colectate de autorităţile/instituţiile bugetare se formează din:

a) venituri de la efectuarea lucrărilor sau prestarea serviciilor contra plată; b) chiria sau darea în arendă a patrimoniului public; c) venituri cu destinaţie, instituite prin acte legislative cu caracter special; d) donaţii, sponsorizări şi alte mijloace băneşti intrate legal în posesia

autorităţilor/instituţiilor bugetare. 173. Nomenclatorul lucrărilor şi serviciilor contra plată efectuate şi/sau

prestate de către autorităţile/instituţiile bugetare şi mărimea tarifelor la servicii se stabilesc de către Guvern sau, după caz, de către autorităţile administraţiei publice locale.

174. Prognoza veniturilor colectate de autorităţile/instituţiile bugetare se elaborează cu aplicarea metodei trendurilor sau a metodei opiniei de expert, în baza evoluţiei indicatorilor din anii precedenţi şi a modificărilor în cadrul normativ ce reglementează aceste venituri.

175. Veniturile cu destinaţie, instituite prin acte legislative cu caracter special, se direcţionează către programele corespunzătoare de cheltuieli. La estimarea veniturilor cu destinaţie specială se va ţine cont de eventualele modificări în cadrul legal, precum și de tendințele încasării acestor venituri în anii precedenți.


57

Alte venituri

176. Alte impozite și taxe se prognozează în baza metodei trendurilor în combinare cu metoda opiniei de expert.

177. Granturile externe pentru susținerea bugetului, cît şi pentru proiecte finanţate din surse externe, se estimează în conformitate cu acordurile încheiate sau care se află la etapa de negociere cu donatorii, ținînd cont de termenele de debursare ale acestora.

178. Prognoza veniturilor BPN şi a componentelor acestuia se prezintă în termeni nominali, ca % din PIB şi ca % din veniturile totale în formatul tabelului 4.4. Tabelul 4.4. Prognoza veniturilor BPN și a componentelor acestuia (în milioane lei, % din PIB, % din suma totală)

Denumirea Cod

Eco

(k4/k6)

AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3

Executat Executat Aprobat Scontat Proiect Estimat Estimat



4.5.3. Prognoza cheltuielilor

179. Volumul prognozat al cheltuielilor totale se stabileşte în funcţie de volumul cadrului general de resurse, care include volumul estimat al veniturilor şi al surselor de finanţare.

180. Modul de elaborare a limitelor de cheltuieli pe sectoare şi de repartizare a acestora pe componentele BPN şi pe APC se reglementează în sub-capitolul 4.6.

Cheltuielile de personal5

181. Cheltuielile de personal constituie o categorie economică principală de cheltuieli recurente cu impact major asupra structurii economice a bugetului şi necesită a fi supus unui control riguros din partea autorităţilor publice centrale şi locale. Volumul cheltuielilor de personal, în condiţiile cadrului limitat de resurse, influenţează structura şi volumul altor categorii de cheltuieli ale bugetului.

182. Estimarea cheltuielilor de personal se efectuează avînd la bază: a) analiza tendinţelor recente privind cheltuielile de personal, inclusiv în

raport cu PIB, cheltuielile totale şi cele recurente ale bugetului; b) analiza privind efectivul de personal şi recomandările privind raţionalizarea

şi optimizarea numărului de angajaţi în sectorul bugetar;

5 Cheltuielile de personal includ cheltuielile pentru remunerarea muncii personalului din sistemul

bugetar, precum şi contribuţiile de asigurări sociale de stat şi primele de asigurări obligatorii de asistenţă medicală.


58

c) obiectivele politicii în domeniul remunerării şi angajărilor în sectorul bugetar pe termen mediu.

183. Formatul de prezentare a informaţiei de bază pentru analiza şi prognoza cheltuielilor de personal se cuprinde în tabelul 4.5.

Tabelul 4.5. Prognoza cheltuielilor de personal şi angajărilor în sectorul bugetar

Denumirea Unitatea AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3

de

măsură


Sectorul A

Remunerarea muncii mii lei

Contribuţii şi prime de

asigurări obligatorii mii lei

Unităţi de personal unităţi

Salariul mediu lunar lei

Sectorul B





Salariul mediu lunar lei

…

Total pe sistemul bugetar





Salariul mediu lunar lei Abrevieri: AB – anul de bază (curent); AB-2 şi AB-1 – anii precedenţi anului de bază; AB+1 – anul viitor pentru care se

elaborează proiectul de buget; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.

4.5.4. Soldul bugetar şi prognoza surselor de finanţare

184. Soldul bugetar se stabileşte în funcţie de necesităţile şi posibilităţile de finanţare a bugetului public naţional, cu respectarea principiilor bugetare şi a regulilor politicii bugetar-fiscale, prevăzute de Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale.

185. Soldul bugetar se determină ca diferenţă între veniturile bugetului şi cheltuielile* acestuia, iar exprimate în categorii economice se calculează prin formula:

Sold bugetar = 1 – (2+3) = 4+5, unde 1 – venituri; 2 – cheltuieli; 3 – active nefinanciare; 4 – active financiare; 5 – datoriile.

* Cheltuielile reprezintă cheltuielile propriu-zise (2) însumate cu activele nefinanciare(3).


59

186. Soldul bugetar poate fi pozitiv sau negativ. Soldul pozitiv reflectă excedent bugetar, iar cel negativ – deficit bugetar. Soldul “zero” reflectă echilibru bugetar.

187. Finanţarea disponibilă pentru acoperirea deficitului bugetar reprezintă volumul total al activelor financiare şi intrărilor din împrumuturi şi emisiuni de valori mobiliare interne şi externe, din care se deduc resursele necesare pentru rambursarea sumei principale a datoriei.

188. Prognoza surselor de finanţare se elaborează avînd la bază analiza tendinţelor recente privind executarea bugetului în raport cu obiectivele stabilite (în termeni nominali şi ca pondere în PIB), precum şi obiectivele pe termen mediu în domeniul datoriei de stat. În special, volumul surselor de finanţare este influenţat de următorii factori:

a) finanţarea externă sub formă de împrumuturi pentru proiecte finanţate din surse externe sau pentru susținerea bugetului;

b) finanţarea sub formă de împrumuturi contractate pe piaţa internă prin emiterea valorilor mobiliare de stat (VMS);

c) mijloacele obţinute din vînzarea şi privatizarea patrimoniului public; d) modificarea soldului mijloacelor băneşti la conturile bugetului, acumulate

pe parcursul anilor precedenţi. 189. Estimările privind datoria de stat şi garanţiile de stat, precum şi

prognoza surselor de finanţare se prezintă în termeni nominali şi ca % din PIB în formatul tabelului 4.6. Tabelul 4.6. Datoria de stat şi prognoza surselor de finanţare (în milioane lei, % din PIB)

Denumirea Cod AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3


A. Soldul datoriei

de stat

A1. Datoria de stat

internă

A2. Datoria de stat

externă*

B. Soldul garanţiilor

de stat

A1.Garanţii de stat

interne

A2.Garanţii de stat

externe*

C. Sursele de

finanţare

C1. Sursele de

finanţare interne

Valori mobiliare

de stat emise pe

piaţa primară

Valori mobiliare

de stat convertite


60



Alte împrumuturi

de stat interne sub

forma valorilor

mobiliare de stat

C2. Sursele de

finanţare externe*

Emiterea

valorilor mobiliare de

stat

Primirea

împrumuturilor de

stat

a. Împrumuturi pentru proiecte finanţate din surse externe

b. Împrumuturi pentru susţinerea bugetului

D. Deservirea

datoriei de stat

D1. Deservirea

datoriei de stat

interne

Suma principală

Valori mobiliare

de stat emise pe

piaţa primară

Valori mobiliare

de stat convertite

Alte împrumuturi

de stat interne sub

forma valorilor

mobiliare de stat

Dobînzi aferente

datoriei de stat

interne

Valori mobiliare

de stat emise pe

piaţa primară

Valori mobiliare

de stat convertite

Alte împrumuturi

de stat interne sub

forma valorilor

mobiliare de stat

D2. Deservirea

datoriei de stat

externă*

Suma principală


61



Răscumpărarea

valori lor mobiliare de

stat

Rambursarea

împrumuturilor de

stat

Dobînzi aferente

datoriei de stat

externe

Valori mobiliare

de stat

Împrumuturi de

stat

Alte dobînzi

achitate la datoria de

stat

*) Indicatorii ce se referă la datoria de stat externă se prezintă în monedă naţională şi în dolari SUA.


se elaborează bugetul; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.

4.5.5. Formatul de prezentare al cadrului macrobugetar

190. Cadrul macrobgetar reprezintă o sinteză a indicatorilor principali ai componentelor BPN. Sinteza indicatorilor BPN şi prognoza pe componentele acestuia se prezintă în formatul tabelului 4.7. Tabelul 4.7. Prognoza BPN şi a componentelor acestuia (in milioane lei, % din PIB, % in total) AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3

Denumirea Cod Executat Executat Aprobat Proiect Estimat Estimat

Eco m

il. L

ei

% în

PIB

% d

in to

tal

mil.

Lei

% în

PIB

% d

in to

tal

mil.

Lei

% în

PIB

% d

in to

tal

mil.

Lei

%

în P

IB

% d

in to

tal

mil.

Lei

% în

PIB

% d

in to

tal

mil.

Lei

% în

PIB

% d

in to

tal

I. Venituri, total 1 Inclusiv conform clasificaţiei economice (k4)

II. Cheltuieli , total

2+3

Inclusiv conform clasificaţiei economice (k2)

III. Sold bugetar 1-(2+3) IV. Surse de finanţare, total

4+5+9

Inclusiv conform


62



Eco m

il. L

ei

% în

PIB

% d

in to

tal

mil.

Lei

% în

PIB

% d

in to

tal

mil.

Lei

% în

PIB

% d

in to

tal

mil.

Lei

%

în P

IB

% d

in to

tal

mil.

Lei

% în

PIB

% d

in to

tal

mil.

Lei

% în

PIB

% d

in to

tal

clasificaţiei economice (k3)

191. Indicatorii cadrului macrobugetar al BPN se exprimă în valoare nominală şi

ca pondere în PIB şi reflectă: (a) datele realizate pentru doi ani precedenţi, (b) volumul aprobat pe anul curent, (c) executarea scontată pînă la finele anului în curs şi (d) prognozele pentru următorii trei ani.

192. Formatul de prezentare a cadrului macrobugetar al BPN pe termen mediu se prezintă în tabelul 4.8. Tabelul 4.8. Cadrul macrobugetar al BPN (in milioane lei, % din PIB)

Denumirea

Codul AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3

S2

exec

utat

exec

utat

apro

bat

scon

tat

proi

ect

estim

at

estim

at

A. VENITURI, în total

inclusiv

Granturi

B. CHELTUIELI, în total

inclusiv

Cheltuielile de personal

Servicuil datoriei de stat

C. SOLDUL TOTAL (deficit (-) /

excedent (+))

D. SOLDUL FARA GRANTURI

(deficit (-) / excedent (+))

E. SOLDUL PRIMAR (deficit (-) /

excedent (+))

F. SOLDUL DATORIEI DE STAT

internă

externă

G. SOLDUL GARANŢIILOR DE

STAT

193. Formatul de prezentare a cadrului macrobugetar pe bugete componente ale

BPN se prezintă în tabelul 4.9. Tabelul 4.9. Cadrul macrobugetar pe bugete (in milioane lei, % din PIB)

Denumirea Codul AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3


63

S2

exec

utat

exec

utat

apro

bat

scon

tat

proi

ect

estim

at

estim

at

A. VENITURI, în total

Bugetul de stat

inclusiv transferuri

Bugetele locale


BASS


FAOAM


B. CHELTUIELI, în total

Bugetul de stat


Bugetele locale


BASS


FAOAM


C. Cheltuielile de personal, total

Bugetul de stat

Bugetele locale

BASS

FAOAM

D. SOLDUL TOTAL (deficit (-) /

excedent (+))

Bugetul de stat

Bugetele locale

BASS

FAOAM




194. Responsabilitatea generală pentru elaborarea cadrului macrobugetar îi revine Ministerului Finanţelor. În special, Ministerul Finanţelor este responsabil pentru:

a) elaborarea obiectivelor politicii fiscale şi vamale şi a obiectivelor politicii de administrare fiscală şi vamală pe termen mediu;

b) analiza implicaţiilor bugetare, fiscale, economice şi sociale, precum şi a riscurilor posibile;

c) elaborarea prognozei veniturilor;


64

d) elaborarea prognozei surselor de finanţare şi a soldului datoriei de stat.

195. La elaborarea cadrului macrobugetar Ministerul Finanţelor conlucrează cu alte autorităţi publice interesate:

a) Ministerul Economiei, care este responsabil de prezentarea analizei şi prognozei macroeconomice;

b) APC de specialitate în domeniul protecţiei sociale şi, respectiv, domeniul ocrotirii sănătăţii, care de comun cu administratorii bugetelor respective, prezintă estimările privind resursele generale şi cheltuielile bugetelor corespunzătoare.

196. Conlucrarea şi consultarea estimărilor cadrului macrobugetar se efectuează în formatul grupului de lucru responsabil de cadrul macroeconomic, politica fiscală şi vamală, și cadrul de resurse, cu implicarea diferitor părți interesate.

197. Prognoza definitivată a cadrului macrobugetar se prezintă spre coordonare şi aprobare Grupului coordonator CBTM.

198. Termenele limită şi responsabilităţile pentru elaborarea cadrului macrobugetar, se conţin în calendarul pentru elaborarea şi aprobarea CBTM, cuprins la capitolul III al prezentului Set.

4.6. Cadrul de cheltuieli

4.6.1. Rolul şi structura limitelor de cheltuieli

199. Limitele de cheltuieli reprezintă estimări ale volumului maxim de resurse, pentru diferite nivele de repartizare. Ca structură, limitele de cheltuieli sectoriale includ două elemente constitutive:

a) linia de bază, care cuprinde costurile pe termen mediu ale politicilor existente şi reflectă volumul resurselor necesare pentru menţinerea performanţei actuale a programelor de cheltuieli în curs de desfăşurare; şi

b) costurile iniţiativelor de politici noi, care reflectă resursele disponibile pentru implementarea iniţiativelor de politici noi.

200. Limitele de cheltuieli se elaborează pentru trei ani consecutivi – limita pentru primul an serveşte ca bază pentru elaborarea bugetelor anuale pe anul bugetar viitor, iar limitele pentru următorii doi ani bugetari au caracter indicativ şi servesc drept bază pentru următorul ciclu de planificare bugetară.

201. În dependenţă de etapa procesului bugetar, limitele de cheltuieli sectoriale se disting în:

a) limite preliminare – se elaborează la etapa iniţială a ciclului bugetar anual (ianuarie-februarie) doar la nivel de sector şi servesc drept bază pentru elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli.

b) limite actualizate – se elaborează la etapa de definitivare a CBTM (martie-aprilie) ca urmare a actualizării cadrului macrobugetar şi a cadrului de politici.

202. Procesul de elaborare a limitelor în procesul de elaborare a bugetului este orientat de sus - în - jos prin repartizare.

203. Repartizarea limitelor de cheltuieli, în dependenţă de etapa procesului bugetar, se produce: (a) pe sectoare, (b) pe bugetele componente ale BPN, inclusiv transferurile interbugetare; şi (c) pentru bugetul de stat - pe APC, incluzînd, în caz


65

de necesitate, limite pe anumite categorii economice de cheltuieli, dacă acestea sunt de interes strategic şi necesită a fi asigurat controlul lor.

204. Din punct de vedere economic, atît limitele preliminare de cheltuieli, cît şi cele actualizate reflectă distinct cheltuielile recurente şi investiţiile capitale.

205. Categoriile limitelor de cheltuieli şi schema dezagregării acestora se prezintă în figura 4.5. Figura 4.5. Repartizarea limitelor de cheltuieli

4.6.2. Etapele de elaborare a limitelor de cheltuieli

206. Procesul de determinare a limitelor de cheltuieli se efectuează în următoarele etape:

1) determinarea liniei de bază pentru fiecare sector; 2) determinarea volumului de resurse pentru politici noi; 3) identificarea priorităţilor de cheltuieli; 4) stabilirea limitelor de cheltuieli pe sectoare; 5) repartizarea limitelor sectoriale de cheltuieli pe tipuri de bugete şi stabilirea

transferurilor interbugetare; 6) distribuirea limitelor de resurse şi de cheltuieli de la bugetul de stat pe APC; şi 7) aprobarea limitelor de către Guvern.

207. O precondiţie pentru determinarea limitelor de cheltuieli este estimarea

cadrului general de resurse pe termen mediu, în conformitate cu procedura descrisă în sub-capitolul 4.5 al Setului.

Limite de cheltuieli

Pe sectoare A. Preliminare - Linia de bază B.Actualizate

1.Linia de bază -recurente

-investiţii capitale

Pe componente ale BPN

(BS, BASS, FAOAM, BL)

-recurente -investiţii capitale

De la bugetul de stat

(pe APC , transferuri pentru BL, BASS,

FAOAM ) -recurente -investiţii capitale


66

Etapa 1: Estimarea liniei de bază

208. Linia de bază reflectă volumul resurselor necesare pentru implementarea politicilor deja asumate în cadrul programelor de cheltuieli recurente, precum şi a proiectelor de investiţii capitale în curs de desfăşurare. Linia de bază se estimează pe fiecare sector în parte. Volumul total al liniei de bază a bugetului este egal cu suma liniilor de bază determinate pentru fiecare sector în parte.

209. Metodologia de estimare a liniei de bază se reglementează în secţiunea 4.6.3 şi în capitolul V al Setului. Etapa 2: Determinarea volumului de resurse pentru politici noi

210. La această etapă are loc coordonarea cadrului general de resurse cu linia de bază. Volumul total de resurse disponibile pentru implementarea noilor politici şi a noilor proiecte de investiţii capitale se determină prin deducerea din cadrul general de resurse a volumului total al liniei de bază pentru toate sectoarele, determinat la etapa 1..

211. În rezultatul coordonării cadrului de resurse cu linia de bază, pot fi distinse următoarele situaţii:

a) linia de bază este mai mică decît cadrul general de resurse, ceea ce înseamnă că toate programele existente au acoperire financiară integrală şi există un volum de resurse suplimentare pentru priorităţi de politici noi.

b) linia de bază este mai mare decît cadrul general de resurse – aceasta înseamnă că resursele disponibile nu pot acoperi integral toate programele şi angajamentele existente şi implică reducerea sau suspendarea unor cheltuieli mai puţin prioritare pentru perioada de prognoză. Procedura de reducere a liniei de bază se reglementează la secţiunea 4.6.3. Etapa 3: Identificarea priorităţilor de cheltuieli

212. La această etapă se analizează costurile programelor existente şi a iniţiativelor de politici noi pentru fiecare sector şi se identifică priorităţile de cheltuieli pentru distribuirea resurselor suplimentare disponibile pe sectoare.

213. Drept bază pentru analiza şi selectarea priorităţilor servesc proiectele strategiilor sectoriale de cheltuieli, analizele cheltuielilor intersectoriale (salarizarea în sistemul bugetar, investiţiile capitale) şi alte analize şi informaţii relevante. Etapa 4: Determinarea limitelor de cheltuieli pe sectoare

214. Limitele de cheltuieli pe sectoare se determină prin însumarea liniei de bază pentru fiecare sector cu volumul resurselor suplimentare distribuite între sectoare conform priorităţilor identificate la etapa 3. În cazul în care linia de bază depăşeşte cadrul disponibil de resurse, la stabilirea limitelor actualizate de cheltuieli se va aplica procedura de reducere a liniei de bază.

215. Limitele actualizate de cheltuieli pe sectoare se divizează pe resurse generale şi resurse colectate. Etapa 5: Repartizarea limitelor de cheltuieli pe componentele BPN şi estimarea relaţiilor interbugetare

216. Această etapă se aplică doar în cazul limitelor actualizate de cheltuieli şi constă în repartizarea limitei sectoriale de cheltuieli pe componentele BPN. Pentru


67

această se analizează implicaţiile asupra componentelor BPN şi se estimează relaţiile interbugetare. Etapa 6: Repartizarea limitelor de resurse şi cheltuieli de la bugetul de stat pe APC

217. La această etapă, limitele sectoriale actualizate de resurse şi cheltuieli de la bugetul de stat se repartizează pe autorităţi publice centrale, incluzînd şi volumele de resurse colectate de către autorităţile/instituţiile bugetare. Etapa 7: Aprobarea limitelor de cheltuieli

218. Limitele actualizate de cheltuieli, dezagregate conform procedurilor descrise la etapa 6 se aprobă de către Guvern ca parte a CBTM. După aprobarea CBTM, aceste limite reprezintă volume de resurse şi cheltuieli bugetare maxime, în baza cărora APC şi APL îşi elaborează propunerile bugetare detaliate.

4.6.3. Limitele preliminare de cheltuieli

219. În conformitate cu calendarul bugetar, Ministerul Finanţelor elaborează şi emite către APC de specialitate limitele preliminare de cheltuieli, corelate cu cadrul preliminar de resurse.

220. La etapa stabilirii limitelor preliminare de cheltuieli se estimează doar linia de bază pentru fiecare sector în parte, cuprinzînd linia de bază pentru cheltuieli recurente şi pentru investiţii capitale.

221. Formatul de estimare a limitei de cheltuieli (preliminare şi actualizate) pe sectoare se prezintă în tabelul 4.10. Tabelul 4.10. Format pentru estimarea limitelor de cheltuieli pe sectoare , mii lei

Denumirea Cod AB

aprobat

AB+1

proiect

AB+2

estimat

AB+3

estimat

Sectorul A

1 Bugetul aprobat pe anul curent

Cheltuieli recurente

Investiţii capitale

2 Angajamente aprobate în CBTM din

anii precedenţi

2.1 Factorul 1 / Politica 1



2.2 Factor 2 / Politica 2



3 Factorii de estimare / actualizare a

liniei de bază

3.1 Factorul 1



3.2 Factorul 2




68

Denumirea Cod AB

aprobat

AB+1

proiect

AB+2

estimat

AB+3

estimat

4 Linia de bază estimată / actualizată

(limita preliminară de cheltuieli)

(1+2+3)



5 Economii din eficientizare

5.1 Factorul 1



5.2 Factorul 2



6 Priorităţi noi de politică

6.1 Politica 1



6.2 Politica 2



7.a Limita de cheltuieli actualizată

(4+5+6)



7.b Limita de cheltuieli actualizată

(4+5+6)

Finanţată din:

Resurse generale

Resurse colectate

Abrevieri: AB – anul de bază (curent); AB+1 – anul viitor pentru care se elaborează proiectul de buget;

AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.

222. Drept bază pentru estimarea liniei de bază reprezintă bugetul adoptat pentru anul curent (indicatorul 1), care se completează cu angajamentele aprobate în cadrul CBTM din anii precedenţi (indicatorul 2), precum şi ţinînd cont de influenţa unor factori de natură tehnică, cum sînt inflaţia, evoluţiile demografice, etc. (indicatorul 3).

223. Linia de bază (indicatorul 4) se estimează iniţial de către Ministerul Finanţelor după care, se solicită confirmarea sau ajustarea acesteia de către APC de specialitate, cu prezentarea argumentărilor şi justificărilor necesare.

224. Linia de bază pentru BASS şi FAOAM se estimează de către Ministerul Finanţelor în colaborare cu CNAS şi CNAM.

225. Dacă volumul total estimat al liniei de bază depăşeşte cadrul disponibil de resurse, se aplică următoarele proceduri:

a) Ministerul Finanţelor analizează şi ajustează linia de bază prin reduceri proporţionale sau, după caz, identifică anumite programe (domenii) de cheltuieli publice pentru potenţiale reduceri.


69

b) Ministerul Finanţelor informează APC de specialitate despre reducerea liniilor de bază sectoriale şi solicită implicarea acestora la validarea liniei de bază pe sectoare.

c) APC de specialitate sunt obligate, în comun cu alte autorităţi publice, care fac parte din sectorul respectiv, în procesul elaborării strategiilor sectoriale de cheltuieli, să analizeze programele sectoriale şi angajamentele existente de cheltuieli şi să aleagă una din două opţiuni:

- confirmă ajustările la linia de bază propuse de Ministerul Finanţelor sau - identifică alte domenii pasibile pentru optimizarea cheltuielilor şi înaintează propuneri concrete de diminuare a liniei de bază sectoriale.

226. Propunerile de ajustare, după caz, a liniei de bază (indicatorul 4), precum şi propunerile vizînd economiile din eficientizare (indicatorul 5) şi priorităţile de politici noi (indicatorul 6), prezentate de către APC de specialitate în cadrul proiectelor strategiilor sectoriale de cheltuieli se examinează de către Ministerul Finanţelor în procesul actualizării limitelor de cheltuieli, conform procedurilor descrise la secţiunea 4.6.4.

4.6.4. Limitele actualizate de cheltuieli

227. Limitele preliminare de cheltuieli se supun actualizării de către Ministerul Finanţelor avînd la bază:

a) prognoza actualizată a cadrului macrobugetar; b) propunerile de ajustare a liniei de bază (indicatorii 2-4); c) propunerile privind măsurile de eficientizare a utilizării resurselor

existente şi de formare a economiilor (indicatorul 5); şi d) priorităţile de politici noi la nivel de sector şi propunerile de cheltuieli

(indicatorul 6). 228. Pentru determinarea limitelor actualizate de cheltuieli, Ministerul

Finanţelor examinează propunerile APC de specialitate şi analizează implicaţiile financiare ale acestora în raport cu cadrul disponibil de resurse, luînd în considerare şi estimările de venituri colectate.

229. Măsurile de politici noi nu neapărat implică alocarea resurselor suplimentare. De aceea, la elaborarea propunerilor de cheltuieli în contextul CBTM, autorităţile publice sunt obligate să propună opţiuni de redistribuire a resurselor existente între programe/sub-programe în corespundere cu priorităţile stabilite, precum şi de acoperire a costurilor politicilor noi din contul resurselor eliberate ca urmare a măsurilor de eficientizare şi de îmbunătăţire a managementului programelor existente şi doar după aceasta se abordează alocarea resurselor insuficiente. Conceptul abordării măsurilor de eficientizare se conţine în boxa 4.4.

Boxa 4.4. Economiile de la utilizarea mai eficientă a resurselor


70

Economiile în urma eficientizării utilizării resurselor reflectă conceptul potrivit căruia acelaşi volum de servicii publice ar putea fi prestat la un cost mai redus datorită progresului tehnologic şi al unui management îmbunătăţit al resurselor existente.

Conceptul economiilor în urma eficientizării sunt relevante doar pentru prestarea serviciilor publice şi nu poate fi aplicat în cazul unor cheltuieli cu caracter obligatoriu, cum sînt cheltueilile pentru serviciul datoriei de stat, prestaţiile de protecţie socială şi alte transferuri. Cheltuielile pentru investiţii capitale de asemenea ar putea fi protejate de reducere.

După ce aceste costuri se deduc din volumul total al cheltuielilor, se asumă un anumit nivel de economii (de regulă între 2% şi 5% pe an) ce poate fi aplicat la cheltuielile reziduale. Nivelul asumat al economiilor poate varia de la un sector la altul, astfel reflectînd diferenţa în eficienţa relativă a serviciilor publice.

230. Politicile noi propuse în contextul CBTM necesită a fi supuse în prealabil

analizei impactului acestora după mai multe dimensiuni. În acest scop, atît APC, cît şi Ministerul Finanţelor, consultă Ghidul metodologic pentru evaluarea ex-ante a impactului politicilor publice, elaborat de Cancelaria de Stat.

231. Propunerile de cheltuieli prezentate în contextul CBTM se supun unui proces de prioritizare în baza unor criterii determinate în boxa 4.5. Boxa 4.5. Criterii de prioritizare

Procesul de prioritizare are loc prin prisma a două activităţi majore:

Analiza constrângerilor bugetare, evaluarea costurilor propunerilor şi posibilităţilor de a realoca resursele

existente spre domenii mai prioritare;

Limitarea şi plasarea programelor de cheltuieli şi activităţilor în ordinea importanţei, avînd la bază analiza

acestora potrivit următoarelor criterii:

Angajamentele obligatorii existente: cum sunt, deservirea datoriei, indexarea salariilor, plăţilor

sociale, pensiilor, transferurile la alte componente ale BPN,, etc.;

Impactul asupra priorităţilor de politici: se consideră mai prioritare acele programe de cheltuieli şi

activităţi care contribuie în modul cel mai direct la realizarea priorităţilor de politici şi obiectivelor

strategice ale APC. Se analizează dacă propunerea nu dublează alte iniţiative sau activităţi la nivel de

sector sau dacă sunt identificate legăturile cu alte iniţiative sau activităţi;

Perioada de timp: acele programe de cheltuieli şi activităţi care pot soluţiona o problemă în cel mai

scurt timp şi care vor avea cel mai de durată impact trebuie să fie cele mai prioritare;

Cost eficienţă: acele programe de cheltuieli şi activităţi ce pot soluţiona o problemă în termenul cel

mai scurt şi cu cele mai reduse cheltuieli trebuie să aibă cea mai mare prioritate;

Capacitatea de implementare: capacitatea APC şi a instituţiilor subordonate de a implementa

propunerile de reformă trebuie să reprezinte un factor important în procesul de prioritizare;

Cerinţele de finanţare: se analizează sursele de finanţare, inclusiv dacă unele activităţi ar putea fi

finanţate din surse alternative celor bugetare. Unele activităţi pot avea nişte cerinţe de finanţare mai

mari, deşi reprezintă o prioritate mai mică. De exemplu, construcţia drumurilor noi poate avea o

prioritate mai mică decât reabilitarea drumurilor existente.

232. După generalizarea propunerilor cu privire la priorităţile de cheltuieli, Ministerul Finanţelor organizează consultări asupra acestora în cadrul grupului de lucru responsabil de politica şi priorităţile de cheltuieli, iar ulterior se prezintă spre examinare Grupului coordonator CBTM.

233. În urma consultărilor în cadrul grupului de lucru responsabil de politicile şi priorităţile cheltuielilor publice şi luării deciziilor privind propunerile acceptate, Ministerul Finanţelor, în comun cu APC de specialitate, actualizează limitele de cheltuieli pe sectoare.


71

4.6.5. Repartizarea limitelor actualizate de cheltuieli

234. Limitele actualizate de cheltuieli pe sectoare se comunică APC de specialitate, responsabile de elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli, care asigură repartizarea limitelor pe componentele BPN şi, ulterior, repartizează limitele bugetului de stat pe APC, care gestionează resurse în cadrul sectorului respectiv.

235. Pentru repartizarea limitelor de cheltuieli pe componentele BPN, APC de specialitate conlucrează cu alte autorităţi publice, care gestionează resurse în sectorul respectiv, analizînd propunerile de politici şi estimările de cheltuieli sectoriale sub aspectul competenţelor în prestarea serviciilor publice, delimitate prin lege pe nivele ale administraţiei publice: central şi local, iar în cadrul nivelului central – în funcţie de delimitarea prin lege a competenţelor între BS, BASS şi FAOAM.

236. În cadrul acestui exerciţiu, de asemenea, se identifică și se estimează toate categoriile de transferuri între bugetele componente ale BPN şi se agrează cu părţile interesate în contextul cadrului macrobugetar.

237. Particularităţile specifice privind estimarea relaţiilor interbugetare se reglementează la sub-capitolul 4.8.

238. Formatul de prezentare a limitelor sectoriale de cheltuieli repartizate pe componentele BPN se conţine în tabelul 4.11.

Tabelul 4.11. Repartizarea limitelor de cheltuieli pe bugete, mii lei

Denumirea Cod AB AB+1 AB+2 AB+3

aprobat proiect estimat estimat Sectorul A Limita de cheltuieli, total

Cheltuieli recurente Investiţii capitale

1.1. Bugetul de stat Cheltuieli recurente Investiţii capitale

1.2. Bugetele locale Cheltuieli recurente Investiţii capitale

1.3. BASS Cheltuieli recurente Investiţii capitale

1.4. FAOAM Cheltuieli recurente Investiţii capitale

Sectorul B ....... ....... Abrevieri: AB – anul de bază (curent); AB+1 – anul viitor pentru care se elaborează proiectul de buget;


*) In caz că limita include transferuri pentru alte bugete, acestea se vor indica distinct în cadrul categoriei economice

corespunzătoare. În cazul bugetelor locale se vor indica doar transferurile cu destinație specială.


72

239. După repartizarea pe componentele BPN, limitele sectoriale ale bugetului de stat se detaliază pe APC, care gestionează resurse în cadrul sectorului respectiv. De rînd cu repartizarea cheltuielilor, se distribuie pe APC şi resursele: resurse generale şi resursele colectate de către autorităţile/instituţiile bugetare, inclusiv resursele aferente proiectelor finanţate din surse externe.

240. Formatul de prezentare a limitelor de resurse şi cheltuieli repartizate pe APC se prezintă în tabelul 4.12. Tabelul 4.12. Limitele de resurse şi cheltuieli ale bugetului de stat pe autorităţi publice centrale, mii lei

AB aprobat AB+1 proiect AB+2 estimat AB+3 estimat

Denumirea Cod Total Inclusiv Total Inclusiv Total Inclusiv Total Inclusiv

R

esur

se

gen

eral

e

Res

urse

co

lect

ate

Res

urse

g

ener

ale

Res

urse

co

lect

ate

Res

urse

g

ener

ale

Res

urse

co

lect

ate

Res

urse

g

ener

ale

Res

urse

co

lect

ate

APC 1...n

Cheltuieli

recurente

x x x x x x x x

Investiţii

capitale

x x x x x x x X

Sectorul 1...n

Cheltuieli

recurente

x x x x x x x x

Investiţii

capitale

x x x x x x x X

Cheltuieli, total

Cheltuieli

recurente

x x x x x x x x

Investiţii

capitale

x x x x x x x X

Abrevieri: AB – anul de bază (curent), AB+1 – anul viitor pentru care se elaborează proiectul de buget, AB+2 şi AB+3

– anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.

241. Pentru a asigura repartizarea limitelor, APC de specialitate este în drept să decidă asupra formei şi modului de conlucrare cu alte autorităţi publice interesate, inclusiv cu autorităţile publice locale. În cazul în care există necesitatea în informaţie care depăşeşte aria sa de competenţă, APC de specialitate solicită furnizarea informaţiei respective de către alte autorităţi.

242. Pentru sectoarele sau APC, care nu fac parte a strategiilor sectoriale de cheltuieli, estimarea și repartizarea limitelor de resurse şi cheltuieli se efectuează de către Ministerul Finanţelor.


243. În procesul de estimare a cadrului de cheltuieli, Ministerul Finanţelor este responsabil pentru:

a) estimarea şi actualizarea liniei de bază; b) emiterea limitelor preliminare de cheltuieli;


73

c) examinarea propunerilor APC cu privire la ajustarea liniei de bază sau iniţiativele de politici noi;

d) organizarea consultărilor în cadrul grupului de lucru responsabil de politica şi priorităţile de cheltuieli publice;

e) actualizarea cadrului general de resurse şi a limitelor sectoriale de cheltuieli;

f) coordonarea şi acordarea asistenţei metodologice necesare APC de specialitate în procesul de repartizare a limitelor de cheltuieli pe componentele BPN şi pe APC.

244. APC de specialitate, în consultare cu grupurile sectoriale de lucru, sunt responsabile pentru elaborarea şi prezentarea proiectelor strategiilor sectoriale de cheltuieli. În special APC de specialitate sunt responsabile pentru:

a) examinarea şi confirmarea sau înaintarea propunerilor de ajustare, după caz, a liniei de bază;

b) identificarea rezervelor şi prezentarea propunerilor de eficientizare a costului programelor existente şi justificarea costurilor politicilor noi;

c) înaintarea propunerilor şi organizarea consultărilor în cadrul grupului sectorial de lucru şi întocmirea proceselor verbale;

d) ajustarea strategiei sectoriale de cheltuieli în corespundere cu limita actualizată de cheltuieli cu aplicarea criteriilor de prioritizare a propunerilor de cheltuieli;

e) repartizarea limitei sectoriale de cheltuieli pe programe, pe componentele BPN şi pe APC, finanţate de la bugetul de stat, în cadrul sectorului respectiv.

245. Cancelaria de Stat este implicată în acest exerciţiu prin intermediul reprezentanţilor în cadrul grupurilor de lucru, avînd rolul de a asigura corelarea priorităţilor sectoriale de cheltuieli cu priorităţile de politici stabilite la nivel naţional.

246. Guvernul aprobă limitele actualizate de cheltuieli ca parte a CBTM. 247. Termenele limită şi responsabilităţile în procesul de determinare a

limitelor de cheltuieli se conţin în calendarul pentru elaborarea şi aprobarea CBTM, cuprins la capitolul III al prezentului Set. 4.7. Particularităţi specifice planificării investiţiilor capitale

248. Planificarea bugetară pe termen mediu implică o abordare integrată a cheltuielilor, incluzînd atît cheltuielile recurente, cît şi investiţiile capitale. Investiţiile capitale finanţate de la buget se planifică, se execută şi se raportează ca parte integrantă a bugetului respectiv, cu respectarea procedurilor bugetare stabilite de Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale.

249. Etapele ciclului proiectului de investiţii capitale se prezintă în figura 4.6. Primele patru etape reprezintă faza de pregătire şi aprobare a proiectului, iar ultimele două etape constituie faza de implementare a proiectului.


74

Figura 4.6. CCiicclluull pprrooiieeccttuulluuii ddee iinnvveessttiiţţiiii ccaappiittaallee

250. Particularităţile specifice ale ciclului proiectului de investiţii capitale

(pregătirea, aprobarea şi implementarea) necesită proceduri speciale pentru planificarea şi managementul proiectelor investiţionale. Principiile şi procedurile privind formarea şi administrarea proiectelor de investiţii capitale, precum şi responsabilităţile de gestionare a acestora se reglementează de către Guvern (HG 1029 din 19.12.2013). Proceduri de prognozare/planificare a cheltuielilor de investiţii capitale

251. Planificarea investiţiilor capitale în contextul CBTM implică un set de activităţi.

252. Stabilirea limitei generale pentru cheltuielile de investiţii capitale. În baza cadrului general estimat de resurse, analizei coraportului între cheltuielile recurente şi investiţii capitale și obiectivele politicii de cheltuieli pe termen mediu, Ministerul Finanţelor determină nivelul potenţial al cheltuielilor bugetare ce urmează a fi direcţionate pentru investiţiile capitale. Această limită, de regulă, se bazează pe decizii asumate cu privire la ţintele viitoare ale cheltuielilor de investiţii capitale ca pondere în PIB.

253. Analiza şi evaluarea portofoliului existent al proiectelor de investiţii capitale. La această etapă, Ministerul Finanţelor în conlucrare cu APC şi APL, care gestionează proiecte de investiţii capitale, efectuează analiza portofoliului existent al proiectelor de investiţii capitale şi estimează necesarul de resurse pentru finalizarea acestora (linia de bază). Analiza cuprinde:

a) tendinţele recente ale cheltuielilor pentru investiţii capitale (ponderea în PIB, în BPN şi în BS, structura pe sectoare);

1. Identificarea şi evaluarea

preliminarăa proiectului

2. Fundamentarea tehnico-economică a proiectului

3. Evaluarea şi examinarea proiectului

4. Aprobareafinanţării în CBTM / buget

5. Implementarea şi

monitorizarea proiectului

6. Evaluarea proiectelor

finalizate şi auditul


75

b) numărul total al proiectelor existente şi gruparea acestora în dependenţă de gradul de finalizare;

c) costul total al proiectelor în curs de desfăşurare şi volumul resurselor necesare pentru finalizarea lor (linia de bază);

d) problemele existente în domeniul managementului investiţiilor capitale şi recomandări de îmbunătăţire;

e) anexe şi tabele analitice, care să ofere informaţia numerică şi să reflecte concluziile expuse în partea textuală. Informaţia generalizată privind portofoliul proiectelor de investiţii capitale şi propunerile de cheltuieli pe termen mediu se prezintă în formatul tabelului 4.13. Tabelul 4.13. Analiza portofoliului proiectelor de investiţii capitale (mil. lei)

AB AB+1 AB+2 AB+3

Denumirea Cod Anul lansării

proiectului

Costul total al

proiectului

Soldul costului de

deviz la 1.01

Executare scontata

Soldul costului de

deviz la 31.12

Proiect Estimat Estimat

Org1 F3 Proi ect

1 2 3 4 5(3-4) 6 7 8

Abrevieri: AB – anul de bază (curent), AB+1 – anul viitor pentru care se elaborează proiectul de buget, AB+2 şi AB+3

– anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.

254. Identificarea priorităţilor pentru investiţii capitale. La această etapă, Ministerul Finanţelor în consultare cu grupul de lucru responsabil de politica investiţiilor capitale şi dezvoltării regionale, examinează propunerile APC pentru cheltuielile de investiții capitale şi identifică sectoarele şi/sau proiectele prioritare de investiţii capitale pentru alocarea resurselor.

255. Propunerile APC pentru cheltuielile de investiţii capitale trebuie să rezulte din strategiile sectoriale de cheltuieli şi se supun evaluării şi analizei de către Ministerul Finanţelor. În cazul înaintării noilor propuneri, autorităţile publice prezintă nota de argumentare, care facilitează procesul de luare a deciziilor.

256. Determinarea limitelor de cheltuieli pentru investiţii capitale. La această etapă, Ministerul Finanţelor propune distribuirea resurselor suplimentare estimate între sectoare / proiecte în baza analizei portofoliului existent al proiectelor de investiţii capitale şi în conformitate cu priorităţile stabilite.

257. În procesul de alocare a resurselor pentru investiţii capitale se aplică următoarele principii de bază:

a) alocarea resurselor preponderent pentru finalizarea proiectelor în curs de desfăşurare şi concentrarea resurselor către obiectele cu un grad înalt de finalizare;

b) noile propuneri de investiţii trebuie să fie prioritizate şi să corespundă priorităţilor Guvernului/autorităţilor administraţiei publice locale, prevăzute în documentele de planificare strategică;

c) cheltuielile pentru pregătirea noilor proiecte de investiţii capitale se includ în CBTM/bugetul anual, numai dacă au fost supuse analizei în cadrul etapei de evaluare preliminară a proiectelor de investiţii capitale;


76

d) cheltuielile pentru implementarea proiectelor de investiţii capitale se includ în CBTM/bugetul anual numai dacă au parcurs toate etapele de pregătire a proiectului, conform Hotărîrii Guvernului nr.1029 din 19 decembrie 2013.

258. Atît în CBTM, cît şi în bugetul anual, cheltuielile pentru investiţii capitale se reflectă separat:

a) cheltuieli pentru pregătirea proiectelor de investiţii capitale, pînă la aprobare; b) cheltuieli pentru implementarea proiectelor de investiţii capitale. 259. Rezultatele analizei, priorităţile de investiţii publice şi propunerile de

cheltuieli pentru investiții capitale, se consultă în cadrul grupului de lucru, responsabil de politica investiţiilor capitale şi dezvoltării regionale. Ulterior acestea se prezintă spre consultare şi aprobare Grupului coordonator CBTM.

260. APC de specialitate sunt responsabile pentru actualizarea portofoliului proiectelor de investiţii capitale la nivel de sector, luînd în considerare priorităţile selectate și limitele de cheltuieli stabilite pentru investiţii capitale. Portofoliul actualizat al proiectelor de investiţii capitale propuse spre finanţare de la bugetul de stat este parte componentă a notei informative la proiectul legii anuale a bugetului de stat.

261. Lista proiectelor de investiții capitale, finanțate de la buget se aprobă ca parte a legii bugetare anuale.

262. Fluxul de activităţi pentru planificarea investiţiilor capitale se prezintă schematic în figura 4.7.

Figura 4.7. Fluxul de activităţi pentru planificarea investiţiilor capitale

Guv

ernu

l

Gru

pul

coor

dona

tor

CB

TM

Min

iste

rul F

inan

ţelo

r A

PC d

e sp

ecia

litat

e

1. Stabileşte limita generală pentru cheltuielile de IC

7. Stabileşte limitele actualizate de

cheltuieli pentru IC pe sectoare

5. Analizeazăpropunerile AP şi

identifică priorităţile pentru alocarea

resurselor

9. Generalizează şi definitivează

CBTM

2. Analizează portofoliul existent de proiecte IC şi estimează linia de bază

14. Întocmeşte şi prezintă proiectul

de buget

13. Actualizează portofoliul de IC

3.1 Înaintează propuneri de

ajustare a liniei de bază pe IC

8. Dezagreghează limitele de IC pe bugete şi pe APC

3.2. Identifică şi înaintează propuneri de

proiecte noi de IC în cadrul proiectelor

strategiilor de cheltuieli

12. Elaborează propunerile de buget pentru IC

18.Implementează proiectele de IC

6. Determină priorităţile de IC pentru alocarea

resurselor

10. Aprobă CBTM

4. Proiectul SSC - Ajustări la LB - Proiecte noi

11. Circulara bugetară

anuală

15. Aprobă proiectul legii BS

17. Aprobă lista

proiectelor de IC

16. După adoptarea Legii BS de către

Parlament


77

4.8. Particularităţi privind estimarea relaţiilor interbugetare

263. Relaţiile între componentele BPN se realizează prin transferuri de la un buget la altul, volumul cărora se estimează în procesul de repartizare a limitelor sectoriale de cheltuieli pe tipuri de bugete, în conformitate cu competenţele prevăzute de legislaţie pentru diferite nivele ale administraţiei publice.

264. Suma transferurilor de la BS la alte bugete componente ale BPN se aprobă prin legea bugetară anuală.

4.8.1. Relaţiile interbugetare între bugetul de stat şi bugetele locale

265. Legislaţia privind finanțele publice locale stabileşte două categorii de transferuri de la bugetul de stat către bugetele locale:

a) transferuri cu destinaţie generală – mijloace financiare alocate în sumă absolută, cu titlu defintiv, pentru echilibrarea bugetelor locale, în vederea finanțării domeniilor proprii de activitate ale APL;

b) transferuri cu destinaţie specială – mijloace financiare alocate în sumă absolută, cu titlu condiționat, în vederea asigurării exercitării anumitor funcții publice de către APL.

266. Transferurile cu destinație generală se estimează de către Ministerul Finanțelor în conformitate cu Legea privind finanțele publice locale.

267. Transferurile cu destinație specială se estimează de către APC de specialitate și se prezintă spre examinare MF în cadrul procesului de repartizare a limitelor sectoriale de cheltuieli pe bugete.

268. MF şi APC de specialitate pot solicita de la alte autorităţi/instituţii publice de resort orice informaţii relevante necesare pentru estimarea transferurilor interbugetare.

Transferurile cu destinaţie generală

269. Transferurile cu destinație generală se efectuează din fondul de susținere

financiară a bugetelor locale (FSF), constituit în cadrul bugetului de stat și destinat exclusiv pentru transferurile cu destinaţie generală bugetelor locale. Stabilirea priorităţilor și modul de utilizare a mijloacelor financiare obținute din transferurile cu destinație generală sunt exclusiv decizii ale APL.

270. Fondul de susținere financiară a bugetelor locale (FSF) se formează din impozitul pe venitul persoanelor fizice nealocat sub formă de defalcări la bugetele locale și se divizează în:

a) fondul de echilibrare a bugetelor locale de nivelul întîi (FEB1); b) fondul de echilibrare a bugetelor locale de nivelul al doilea (FEB2).

Divizarea în cele două fonduri sus-menționate se face conform parametrului de divizare (Pd), după cum urmează: FEB1 = FSFx(100%-Pd) FEB2 = FSFxPd, unde Pd = 55%.

271. Sistemul de alocare din FEB1 și FEB2 se bazează, în principiu, pe un set de indicatori de bază care aproximează bine atât capacitatea locală de a genera mijloace financiare, cît şi nevoile de servicii publice la nivel local: capacitatea


78

fiscală pe locuitor (CFL), respectiv, populaţia şi suprafaţa UAT. Repartizarea FEB1 se face în funcţie de capacitatea fiscală pe locuitor, de populaţia şi suprafaţa UAT de nivelul întîi, iar repartizarea FEB2 se face în funcție de populația și suprafața UAT de nivelul al doilea.

272. Calculul transferurilor cu destinație generală pentru bugetele locale de nivelul întîi, cu excepția bugetelor locale de nivelul întîi din componența unității teritoriale autonome cu statut juridic special, se face invers proporţional cu capacitatea fiscală pe locuitor numai pentru bugetele locale de nivelul întîi care au o capacitate fiscală pe locuitor mai mică decît pragul calculat pe baza capacităţii fiscale naţionale medii pe locuitor, multiplicată cu un parametru supraunitar Pe=1,3, şi direct proporţional cu populaţia şi suprafaţa UAT respective, conform formulei:

TE = FEB1 × PS ×(P × CFL − CFL )∑ (P × CFL − CFL ) + PS ×

PP + PS ×

SS

unde: TEi – transferul de echilibrare pentru UAT de nivelul întîi; FEB1 – fondul de echilibrare a bugetelor locale de nivelul întîi; CFLi – capacitatea fiscală pe locuitor a UAT de nivelul întîi, calculată ca raport între veniturile colectate din impozitul pe venitul persoanelor fizice pe teritoriul UAT respective şi numărul de locuitori ai acesteia; CFLn – capacitatea fiscală naţională medie pe locuitor, calculată ca raport între veniturile colectate din impozitul pe venitul persoanelor fizice, cumulate din toate UAT de nivelul întîi, şi numărul de locuitori cumulat al acestor unităţi; Pi – populaţia UAT de nivelul întîi; Pn – populaţia totală a UAT de nivelul întîi; Si – suprafaţa UAT de nivelul întîi; Sn – suprafaţa totală a UAT de nivelul întîi; PS – ponderea specifică a indicatorului capacitate fiscală pe locuitor. PS = 60%; PS – ponderea specifică a indicatorului populaţiei. PS = 30%; PS – ponderea specifică a indicatorului suprafeţei. PS = 10%; PS + PS + PS = 100%; Pe – parametrul supraunitar. Pe = 1,3.

273. Calculul transferurilor cu destinație generală pentru bugetele locale de nivelul al doilea (cu excepția bugetului central al unității teritoriale autonome cu statut juridic special, a bugetelor municipale Bălți și Chișinău, care nu se califică pentru echilibrare) se face direct proporţional cu populaţia şi suprafaţa unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea calificate pentru echilibrare, conform formulei:

TE = FEB2 × ( × + × ), unde: TEj – transferul de echilibrare pentru UAT de nivelul al doilea; FEB2 – fondul de echilibrare a bugetelor locale de nivelul al doilea; Pj – populaţia UAT de nivelul al doilea; Pn – populaţia totală a UAT de nivelul al doilea calificate pentru echilibrare; Sj – suprafaţa UAT de nivelul al doilea; Sn – suprafaţa totală a UAT de nivelul al doilea calificate pentru echilibrare; PS – ponderea specifică a indicatorului populaţiei. PS = 60%;


79

PS – ponderea specifică a indicatorului suprafeţei. PS = 40%; PS + PS =100%.

274. Repartizarea FEB1 și FEB2, precum şi calculul transferurilor cu destinație generală pentru echilibrarea acestora se fac pe baza datelor din ultimul an pentru care există execuţie bugetară definitivă şi a datelor oficiale privind populația și suprafața.

275. Ministerul Finanțelor aduce la cunoștința APL datele oficiale ale Biroului Național de Statistică privind numărul de locuitori, utilizate la calcularea transferurilor cu destinație generală, plasînd datele respective pe pagina oficială a ministerului și informînd despre accesibilitatea datelor în circulara privind elaborarea bugetelor anuale remise APL.

276. Informația privind transferurile cu destinație generală de la bugetul de stat la bugetele locale pe anul viitor pentru care se elaborează proiectul de buget, precum și estimările volumelor transferurilor cu destinație generală pentru următorii doi ani, ulteriori anului pentru care se elaborează bugetul, este pusă la dispoziția APL odată cu emiterea circularei privind elaborarea bugetelor anuale.

277. Pentru determinarea fondului de susținere financiară a bugetelor locale: a) pentru anul următor anului pentru care se elaborează proiectul de buget, se

ia ca bază estimările scontate ale contingentului impozitului pe venitul persoanelor fizice ale anului de bază (curent);

b) pentru al doilea an după anul pentru care se elaborează proiectul de buget, se ia ca bază estimările contingentului impozitului pe venitul persoanelor fizice ale anului pentru care se elaborează proiectul de buget.

Transferurile cu destinaţie specială

278. Transferurile cu destinaţie specială sunt condiţionate pentru anumite

scopuri şi se alocă bugetelor locale pentru: a) finanțarea învățămîntului preșcolar, primar, secundar general, special și

complementar (extrașcolar); b) finanțarea competențelor delegate APL prin lege.

279. Transferurile pentru finanțarea învățămîntului preșcolar, primar, secundar general, special și extrașcolar (inclusiv școlile sportive) se estimează de către APC de specialitate responsabilă de domeniul educației și se alocă bugetelor locale de nivelul respectiv, în corespundere cu competențele stabilite autorităților APL prin legislația privind descentralizarea administrativă. Transferurile cu destinaţie specială pentru învățămîntul primar și secundar general se estimează conform metodologiei de finanțare în bază de cost standard per elev, aprobată de Ministerul Educației și Ministerul Finanțelor.

280. În ce priveşte transferurile cu destinaţie specială pentru finanţarea competenţelor delegate APL, acestea se estimează de către APC responsabile de sectorul respectiv în funcție de contingentul de beneficiari, mărimea plăților și alte condiții specifice stabilite de cadrul normativ.

4.8.2. Relaţiile interbugetare între bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat

281. Relaţiile între bugetul de stat şi BASS se realizează prin:


80

a) transferuri cu destinaţie specială pentru acordarea prestaţiilor sociale şi pentru alte cheltuieli, care potrivit legislaţiei în vigoare, se suportă de la bugetul de stat prin intermediul BASS;

b) transferuri de la bugetul de stat pentru acoperirea insuficienţei veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat, în cazul în care resursele BASS nu acoperă cheltuielile acestuia.

282. Volumul transferurilor cu destinaţie specială se estimează de către APC de specialitate (MMPSF) în baza propunerilor administratorului BASS în conformitate cu legislația în vigoare pe tipuri de prestații sociale, reieşind din mărimea stabilită a prestaţiilor sociale şi numărul beneficiarilor estimat pentru perioada respectivă.

283. Volumul transferurilor pentru acoperirea insuficienţei veniturilor BASS se calculează ca diferenţă între resursele şi cheltuielile proprii ale BASS estimate pentru perioada respectivă. Resursele proprii ale BASS cuprind veniturile obținute din contribuțiile obligatorii de asigurări sociale de stat, soldul de mijloace bănești în contul BASS la finele anului precedent, precum și transferurile de la bugetul de stat pentru compensarea diferenței de tarif a contribuțiilor de asigurări sociale de stat în sectorul agrar și compensarea sumelor anulate ale contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii. Cheltuielile proprii ale BASS sunt cheltuielile BASS, cu excepția transferurilor cu destinație specială de la bugetul de stat. Formula de calcul a insuficienţei de venituri a BASS este: Insuficiența de venituri a BASS = Venituri proprii ale BASS + soldul de mijloace în contul BASS la finele anului precedent + Transferuri de la BS pentru diferenţa de tarif a contribuțiilor de asigurări sociale de stat – cheltuieli proprii ale BASS.

4.8.3. Relaţiile interbugetare între bugetul de stat şi fondurile asigurării

obligatorii de asistență medicală

284. Relaţiile între bugetul de stat şi FAOAM se realizează prin transferuri de la bugetul de stat pentru asigurarea obligatorie de asistenţă medicală a anumitor categorii de persoane, pentru care, conform legislaţiei, Guvernul are calitatea de asigurat, precum şi prin alte transferuri cu destinaţie specială pentru implementarea anumitor programe de sănătate.

285. Volumul transferurilor menţionate se stabileşte în conformitate cu legislația ce reglementează sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală, precum și cu alte acte normative în domeniul ocrotirii sănătății. 4.9. Aprobarea CBTM

286. În baza analizelor şi estimărilor efectuate Ministerul Finanţelor definitivează documentul CBTM. Ca conţinut, CBTM cuprinde următoarea informaţie de bază:

a) cadrul macroeconomic, care descrie contextul macroeconomic şi conţine informaţii privind evoluţia principalilor indicatori macroeconomici pe termen mediu, care au implicaţii asupra bugetului.

b) politica bugetar-fiscală, care include: - politica de venituri, inclusiv obiectivele politicii fiscale și vamale și

politicii de administrare fiscală și vamală;


81

- politica de cheltuieli, inclusiv priorităţile stabilite în baza documentelor de planificare strategică;

- politica în domeniul datoriei de stat; - analiza riscurilor bugetar-fiscale, ce pot avea efect substanţial asupra

situaţiei bugetar-fiscale. c) cadrul macrobugetar, care exprimat în valoare nominală şi ca pondere în

PIB cuprinde: - veniturile şi cheltuielile totale ale BPN şi pe componentele acestuia; - cheltuielile de personal ale BPN şi pe componentele acestuia; - soldul primar al BPN; - soldul BPN şi al componentelor acestuia, inclusiv soldul fără granturi; - soldul datoriei de stat, inclusiv internă şi externă; - soldul garanţiilor de stat. d) cadrul de cheltuieli, care conţine: - limitele sectoriale de cheltuieli ale BPN şi pe componentele acestuia,

inclusiv transferurile interbugetare; - limitele de resurse şi cheltuieli ale bugetului de stat, repartizate pe APC.

287. Conţinutul şi formatul de prezentare a CBTM poate varia de la an la an în dependenţă de volumul şi conţinutul informaţiei ce se doreşte a fi integrat în document.

288. După consultarea cu Grupul coordonator CBTM, proiectul CBTM se prezintă spre aprobare Guvernului în termenul prevăzut de calendarul bugetar.

289. Guvernul aprobă CBTM în termenul prevăzut de calendarul bugetar şi îl prezintă Parlamentului spre informare.

4.10. Aprobarea limitelor macrobugetare şi a politicii bugetar-fiscale pe termen mediu

290. În baza CBTM Ministerul Finanțelor anual elaborează şi prezintă Guvernului și ulterior Parlamentului spre aprobare proiectul legii privind limitele macrobugetare pe termen mediu şi, în caz de necesitate, proiectul legii privind modificarea sau completarea unor acte legislative reieşind din obiectivele politicii bugetare, fiscale şi vamale.

291. Limitele macrobugetare pe termen mediu, exprimate în valoare nominală şi ca pondere în PIB, cuprind următorii indicatori:

a) veniturile totale ale bugetului public naţional; b) cheltuielile totale ale bugetului public naţional; c) cheltuielile de personal ale bugetului public naţional; d) soldul bugetului public naţional, inclusiv fără granturi.

292. Proiectul legii privind limitele macrobugetare pe termen mediu şi

proiectul legii privind modificarea sau completarea unor acte legislative reieşind din obiectivele politicii bugetare, fiscale şi vamale se adoptă de Parlament anterior prezentării proiectelor legilor bugetare anuale - în termenul stabilit de calendarul bugetar.

293. După aprobare de către Parlament, limitele specificate la lit.b) - d) în valoare nominală şi ca pondere în PIB nu pot fi depăşite pentru anul bugetar următor, iar cele exprimate ca pondere în PIB – nu pot fi depăşite pentru următorii


82

doi ani bugetari. Aceasta are drept scop sporirea disciplinei şi previzibilităţii în procesul bugetar, precum şi asigurarea consistenţei între prognozele CBTM şi legile bugetare anuale.

294. Termenele pentru prezentarea şi adoptarea proiectelor de legi privind limitele macrobugetare şi privind modificarea şi completarea unor acte legislative sunt stabilite în calendarul bugetar, aprobat prin Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale, precum şi în calendarul pentru elaborarea şi aprobarea CBTM, cuprins la capitolul III al prezentului Set.


83

V. Metodologia pentru determinarea liniei de bază

Acest capitol reglementează modul de elaborare şi actualizare a liniei de bază. Se prezintă conceptul liniei de bază şi structura acesteia, modul de elaborare/actualizare a liniei de bază, factorii utilizaţi la calcularea acesteia şi formatul utilizat în estimarea liniei de bază cu instrucţiuni detaliate de completare. De asemenea, se oferă un exemplu de estimare/actualizare a liniei de bază pentru sectorul Învăţămînt în cîteva cicluri consecutive de elaborare a CBTM, cu explicaţii detaliate.


295. Linia de bază reflectă costul nivelului curent de servicii prestate şi este egal cu volumul total de resurse necesare pentru a presta pe termen mediu acelaşi volum de servicii de aceeaşi calitate. La estimarea liniei de bază se presupune că politicile curente vor rămîne neschimbate pe parcursul anilor viitori. Linia de bază se ajustează anual doar cu scopul de a asigura prestarea constantă a serviciilor sau de a păstra valoarea reală a prestaţiilor. Oricare alte majorări provocate de extinderea volumului sau îmbunătăţirea calităţii prestării serviciilor trebuie să fie prezentate ca propuneri de politici noi, care se supun regulilor de examinare şi de prioritizare a propunerilor noi de cheltuieli.

296. Conceptul liniei de bază şi modul de aplicare a acesteia variază în diferite ţări şi nu există întotdeauna o delimitare clară în privinţa la ceea ce trebuie şi ce nu trebuie să includă linia de bază. Totuşi, principiul general este ca linia de bază să reprezinte numai costurile pentru implementarea politicilor şi programelor deja aprobate.

297. În toate cazurile, Ministerul Finanţelor este autoritatea care determină structura liniei de bază şi stabileşte reguli cu privire la estimarea sau actualizarea acesteia.

298. Linia de bază constituie un element a limitelor de cheltuieli, stabilite în CBTM şi reprezintă costul programelor de cheltuieli pe termen mediu în baza politicilor existente şi actelor normative în vigoare. Astfel, linia de bază este un jalon eficient şi un factor de control pentru procesul de elaborare a bugetului, care permite separarea costurilor viitoare necesare pentru implementarea politicilor existente de costurile politicilor noi.

299. La nivel macrobugetar, liniile de bază pot identifica posibile discordanţe cu politica bugetar-fiscală. De exemplu, costul programelor existente de cheltuieli poate fi în creştere cu o rată incompatibilă cu obiectivele stabilite pentru deficitul bugetar. 5.2. Determinarea liniei de bază

Activităţi de bază 300. Linia de bază se estimează anual la etapa stabilirii limitelor de cheltuieli

în contextul CBTM.


84

301. În procesul de elaborare a CBTM se disting două etape în determinarea liniei de bază:

a) linia de bază preliminară – se estimează de Ministerul Finanţelor şi constituie limita preliminară, care serveşte drept bază pentru elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli pe termen mediu;

b) linia de bază actualizată – se stabileşte ca urmare a examinării propunerilor de ajustare a liniei de bază, prezentate de către APC de specialitate în cadrul strategiilor sectoriale de cheltuieli. APC sînt obligate să justifice şi să explice oricare propunere de majorare sau reducere faţă de linia de bază preliminară, anunţată de către Ministerul Finanţelor.

302. Iniţial, Ministerul Finanţelor este responsabil de elaborarea sau actualizarea liniei de bază pe sectoare. Această activitate implică uneori necesitatea solicitării de date şi alte informaţii relevante de la autorităţile/instituţiile bugetare (de ex. date statistice, date privind numărul beneficiarilor, etc.).

303. Odată cu dezvoltarea capacităţilor APC, responsabilitatea privind estimarea liniei de bază, ar putea fi deplasată asupra acestora. Oricum, acestea trebuie să discute propunerile de actualizare a liniei de bază cu Ministerul Finanţelor, iar procesul de actualizare se finalizează numai după ce Ministerul Finanţelor acceptă volumul şi structura acesteia.

304. Estimarea liniei de bază implică următoarele activităţi de bază: a) revizuirea activităţilor curente pentru fiecare sector/program de cheltuieli şi

identificarea programelor sau activităţilor ce se finalizează sau a cheltuielilor cu caracter unic specifice doar unui an (de ex. cheltuielile legate de desfăşurarea alegerilor parlamentare);

b) analiza utilizării resurselor existente şi identificarea rezervelor de eficientizare a programelor existente de cheltuieli;

c) estimarea costurilor programelor existente în perspectiva pe termen mediu. 305. Linia de bază se estimează pe fiecare sector separat şi cuprinde două

componente distincte: a) linia de bază a cheltuielilor recurente şi b) linia de bază a investiţiilor capitale.

306. Estimarea liniei de bază a cheltuielilor recurente presupune efectuarea analizei pe fiecare categorie majoră de cheltuieli recurente (cheltuieli de personal, bunuri şi servicii, subvenţii, prestaţii sociale, alte cheltuieli operaţionale şi de funcţionare) şi estimarea costurilor acestora pe termen mediu.

307. Estimarea liniei de bază pentru investiţiile capitale implică următoarele activităţi de bază:

a) estimarea volumului total de cheltuieli pentru finanţarea proiectelor în curs de implementare;

b) estimarea volumului total de cheltuieli planificate pentru proiectele implementarea cărora încă nu a demarat, dar care sunt deja aprobate în CBTM precedent.

308. Linia de bază cuprinde cheltuielile pe toate componentele BPN, atît din resurse generale, cît şi din resurse colectate de autorităţile/instituţiile bugetare.

Factorii de cost 309. Linia de bază se estimează avînd la bază tendinţele recente privind

volumul şi structura cheltuielilor bugetare, indicatorii macroeconomici principali (indicele preţurilor de consum, salariul mediu, etc.), precum şi alţi factori de natură tehnică ce influenţează costurile.


85

310. Modificările parametrilor privind salariile şi preţurile pot fi incluse în linia de bază sau pot fi analizate în mod separat la o etapă mai târzie în procesul de elaborare a bugetului. Decizia se ia de către Ministerul Finanţelor şi se comunică APC odată cu comunicarea limitelor preliminare de cheltuieli.

311. Ministerul Finanţelor poate determina reguli specifice privind valoarea factorilor şi modul aplicării acestora.

312. Linia de bază se stabileşte ţinînd cont de: a) costul angajamentelor curente: bazat pe decizii de politici incluse în

bugetul aprobat pe anul curent, precum şi decizii de politici asumate în cadrul CBTM precedent.

b) prognoza schimbărilor de natură tehnică: de exemplu, revizuirea prognozelor numărului beneficiarilor programelor de asistenţă socială şi a studenţilor înmatriculaţi poate avea efecte directe asupra cheltuielilor. Dacă survin astfel de circumstanţe, este necesar de identificat cadrul legal implicat. Revizuirea prognozelor din cauza modificării ariei de acoperire cu astfel de beneficii sau a mărimii beneficiilor, nu este parte a liniei de bază deoarece în acest caz este necesară luarea unei decizii politice.

313. Adiţional, linia de bază poate fi ajustată ţinînt cont de alţi factori neutri din punct de vedere al politicilor, cum ar fi:

a) modificarea perioadei de implementare a programelor deja aprobate; b) modificarea etapelor de implementare a proiectelor de investiţii capitale din

motive tehnice (de ex. tergiversarea implementării proiectului drumurilor din cauza condiţiilor climaterice nefavorabile), volumul total al cheltuielilor prognozate pentru proiect rămînînd neschimbat;

c) modificarea estimărilor costurilor curente viitoare pentru proiectele de investiţii capitale ce urmează a fi finalizate;

d) adoptarea actelor normative cu implicaţii bugetare după aprobarea bugetului anual.

314. Boxa 5.1. prezintă principalii factori de cost, care influenţează linia de bază şi care se aplică la analiza categoriilor economice de cheltuieli. Boxa 5.1. Factorii de cost pe categorii de cheltuieli

Categoria de cheltuieli Factorii de cost şi aplicarea acestora

Cheltuielile de personal Estimările se bazează pe prognoza numărului angajaţilor în sectorul

bugetar, mărimea salariilor în baza cadrului legal şi politicii existente în

domeniul salarizării şi cotele curente ale contribuţiilor de asigurări

sociale de stat obligatorii şi primelor de asigurări obligatorii de asistenţă

medicală (sau cotele revizuite dacă acestea au fost aprobate).

Bunuri şi servicii Se estimează costurile necesare pentru menţinerea cantităţii şi calităţii

serviciilor publice pe parcursul următorului an bugetar, avînd la bază

analiza dinamicii cheltuielilor pentru activitatea curentă şi de întreţinere

pe ultimii ani şi luînd în consideraţie nivelul prognozat (asumat) al

inflaţiei. De asemenea pot fi luaţi în calcul normativele costului pe

unitate şi un anumit nivel de eficientizare a cheltuielilor în cauză.


86

Categoria de cheltuieli Factorii de cost şi aplicarea acestora

Prestaţii sociale Se estimează costurile aferente categoriilor existente de prestaţii

sociale, avînd la bază informaţii actualizate privind numărul

beneficiarilor de prestaţii, categoriile de beneficiari şi mărimea acestora

conform legislaţiei în vigoare. Deciziile privind extinderea categoriilor de

beneficiari sau majorarea mărimii acestora nu fac parte a liniei de bază,

ci reflectă politici noi, costul cărora se va lua în consideraţie la stabilirea

limitei de cheltuieli pentru anul bugetar următor.

Subvenţii Se estimează reieşind din numărul beneficiarilor de subvenţii şi

mărimea acestora în baza politicii existente de subvenţionare a

sectorului privat (întreprinderilor sau persoanelor fizice)

Deservirea datoriei Linia de bază pentru cheltuielile aferente deservirii datoriei de stat se

estimează reieşind din volumul angajamentelor şi condiţiilor asumate în

cadrul acordurilor de finanţare existente.

Investiţiile capitale Linia de bază pentru investiţiile capitale se estimează, luînd în

consideraţie soldul costului de deviz la finele anului al proiectelor de

investiţii capitale în curs de implementare şi termenele de implementare

şi/sau de finalizare a acestora, precum şi costul proiectelor noi care încă

nu au demarat, dar pentru care deja s-au asumat angajamente şi sunt

aprobate în CBTM precedent.

315. În conformitate cu practicile unor state din cadrul OECD, Ministerul

Finanţelor poate solicita ca autorităţile bugetare corespunzătoare să aplice la etapa de actualizare a liniei de bază la nivel de sector un factor de economisire a costurilor (de ex. % din volumul cheltuielilor recurente aprobate în anul curent). Economisirea cheltuielilor va fi realizată din contul majorării eficienţei în prestarea aceluiaşi nivel de servicii în cadrul programului.

316. Aceeaşi abordare poate fi utilizată şi în cazul dezechilibrelor bugetare - cînd cadrul de resurse nu acoperă integral linia de bază estimată. Dacă linia de bază actualizată depăşeşte nivelul cadrului de resurse estimat, atunci linia de bază se stabileşte la nivelul cadrului de resurse estimat. În această situaţie, Ministerul Finanţelor va ajusta linia de bază pentru a se încadra în limitele cadrului disponibil de resurse. Ajustarea liniilor de bază pe sectoare se va efectua în baza propunerilor APC privind reducerea, anularea sau suspendarea programelor existente de cheltuieli.

317. Resursele rezultate din reducerea liniei de bază ca urmare a revizuirii în descreştere a factorilor de cost nu pot fi lăsate la discreţia autorităţilor bugetare. La discreţia autorităţilor bugetare pot fi lăsate doar economisirile obţinute ca urmare a eficientizării utilizării resurselor şi pot fi direcționate pentru fortificarea sau îmbunătăţirea calităţii prestării serviciilor în sector.

5.3. Formatul pentru estimarea/actualizarea liniei de bază

318. Procesul de estimare/actualizare a liniei de bază este susţinut de SIMF. Rezultatele analizelor şi estimărilor privind linia de bază se prezintă prin completarea tabelului 5.1. Informaţia se completează pentru fiecare sector. Însă, acelaşi format poate fi utilizat pentru estimarea liniei de bază şi la nivel de program/subprogram.


87

Tabelul 5.1. Estimarea /actualizarea liniei de bază (mii lei)

Denumirea Cod AB

aprobat

AB+1

estimat

AB+2

estimat

AB+3

estimat

Sectorul A

1 Bugetul aprobat pe anul curent AB



2 Angajamente aprobate în CBTM din

anul precedent







3 Factorii de estimare / actualizare a

liniei de bază

3.1 Factorul 1



3.2 Factorul 2



4 Linia de bază estimată (limita

preliminară de cheltuieli) (1+2+3)



5 Economii din eficientizare

5.1 Factorul 1



5.2 Factorul 2



7 Linia de bază actualizată (4+5)



Abrevieri: AB – anul de bază (curent); AB+1 – anul viitor pentru care se elaborează proiectul de buget;


319. La baza estimării/actualizării liniei de bază este bugetul aprobat al anului

curent (indicatorul 1), ajustat la implicaţiile financiare ale politicilor tranzitorii aprobate în CBTM din anul precedent (indicatorul 2), precum şi luînd în consideraţie alţi factori ce influenţează volumul cheltuielilor. Aceşti factori pot reflecta schimbări, care rezultă din evoluţia unor indicatori macroeconomici (inflaţia, salariile), demografici (contingentul beneficiarilor) sau alte schimbări în legislaţia în vigoare neutre din punct de vedere a politicilor (indicatorul 3), precum şi măsuri de eficientizare a utilizării resurselor care conduc la formarea economiilor (indicatorul 5).


88

5.4. Exemplu de estimare a liniei de bază

320. În continuare se prezintă un exemplu ipoteticde aplicare a metodologiei privind determinarea liniei de bază pentru a permite o înţelegere a relaţiilor între bugetul anual deja aprobat, CBTM în vigoare şi CBTM în curs de elaborare. Exemplul se referă la învăţământul superior, aflat în responsabilitatea Ministerului Educaţiei.

321. Formatul utilizat pentru exemplificarea modului de elaborare/ actualizare a liniei de bază, conţine şi priorităţile de politici noi, deoarece acestea odată fiind aprobate în unul din CBTM, constituie parte a liniei de bază stabilite în următorul CBTM. Astfel, utilizarea acestui format va facilita înţelegerea corectă a structurii liniei de bază, precum şi a legăturii dintre CBTM aprobat şi cel care urmează a fi elaborat. Ciclul Bugetar 1: Elaborarea CBTM pe 2012-2014 şi a bugetului pe anul 2012

322. Tabelul 5.2 prezintă formatul necesar pentru estimarea liniei de bază pentru CBTM 2012-2014. Tabelul 5.2. Estimarea liniei de bază pentru învăţământul superior în cadrul CBTM 2012-2014, (in mil. lei)

Denumirea 2011 2012 2013 2014

Aprobat

1 Bugetul aprobat 2011 100 100 100 100*

2 Angajamentele trecătoare din

CBTM-ul anului anterior pentru anii

ce urmează

5 10 10

3 Total cumulativ (=1+2) 105 110 110

4 Modificări reale cunoscute ale

cheltuielilor (graţie modificărilor de

ordin demografic şi altor factori de

cost prevăzuţi în legislaţie sau

regulamente)

3 3 3

5 Total cumulativ – Linia de

bază elaborată/ actualizată

(=3+4)

108 113 113

6 Noi iniţiative de politici

Propunere de politici 1

7 1.1 Impactul financiar asupra

bugetului pe anul următor

5


bugetului pe anii 2013-2014

6 7

9 Total propunerea de politici 1

(=7+8)

5 6 7


89

Denumirea 2011 2012 2013 2014

Aprobat

Propunerea de politici 2




bugetului pe anii 2013-2014

10 12


(=10+11)

0 10 12

13 Sub total noile propuneride

politici (=9 + 12)

5 16 19

14 TOTAL (=5+13) 100 113 129 132

Se presupune că „Angajamentele din CBTM-ul anului anterior” sunt avansate spre noul an al CBTM (=

săgeata din rândul 1). Aceasta depinde de tipul programelor ce rezultă în angajamente.

Rândul 1: Punctul iniţial pentru actualizarea liniei de bază pentru programul

„Învăţământul superior” este bugetul aprobat pe anul 2011 (rândul 1 în tabelul 5.2);

Rândul 2: La acesta se reflectă angajamentele luate în cadrul CBTM din anul anterior (CBTM 2011-2013);

Rîndul 4: La acesta se reflectă modificările reale cunoscute ale cheltuielilor cauzate de modificările în prognoza datelor demografice relevante şi/sau modificările prognozate ale factorilor de cost ce influenţează nivelele de cheltuieli ce sunt prevăzute în legislaţie şi regulamente. În acest exemplu se presupune că responsabilii de prognoze învăţămîntului superior din cadrul Ministerului Educaţiei majorează prognozele privind înmatriculările în baza noilor factori cu privire la nivelul de înmatriculare în instituţiile de învăţământ superior;

Rîndul 5: Împreună acestea vor rezulta în linia de bază actualizată. Aceasta cifră va reprezenta limita preliminară care va servi drept bază pentru elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli.

323. Pe parcursul procesului CBTM, pot fi propuse noi iniţiative de politici

(rîndul 6). Factorul determinant pentru o nouă iniţiativă de politică este anul în care propunerea a fost convenită, cu toate că consecinţele financiare ar putea să nu fie resimţite imediat. Pe parcursul procesului CBTM, Ministerul Educaţiei propune două iniţiative de politici noi. Rîndurile 7 şi 8: Prima propunere de politici conţine o majorare a bursei achitate

unui student. Costurile totale ale propunerii vor fi de 5 milioane lei în 2012 (rîndul 7) şi 6 şi 7 milioane lei în 2013 şi respectiv 2014 (rîndul 8);

Limita nouă (solicitată şi aprobată ulterior în CBTM / Bugetul anual)


90

Rîndurile 10 şi 11: A doua propunere de politici se referă la sprijinul financiar acordat Universităţii de Stat din Moldova pentru crearea unei noi facultăţi de studii europene. Ministerul Educaţiei justifică propunerea prin faptul că crearea acestei noi facultăţi este în conformitate cu priorităţile Guvernului cu privire la fortificarea relaţiilor cu Uniunea Europeană şi promovarea cunoştinţelor şi cercetării în domeniul studiilor europene. Crearea noii facultăţi şi a cursurilor ce urmează a fi oferite încă urmează a fi stabilite de către rectorul şi profesorii de la Universitatea de Stat din Moldova, iar planificarea va fi realizată în 2012. Se planifică de a începe noile cursuri în 2013 şi respectiv 2014. Costurile vor fi de 10 milioane lei în 2013 şi respectiv 12 milioane lei în 2014, incluzînd costurile de salarizare pentru lectorii adiţionali şi alte costuri aferente. Nu vor fi necesare săli de lectură, deşi clădirea bibliotecii va fi gata în doi ani;

Rîndul 13: Costurile totale ale celor două propuneri de politici noi sunt prevăzute în acest rînd prin însumarea rândului 9 cu rîndul 12;

Rîndul 14: Ministerul Educaţiei solicită cheltuieli pentru finanţarea noilor propuneri de politici. Ministerul Educației nu comentează cu privire la actualizarea liniei de bază, oferită de Ministerul Finanţelor (care serveşte în calitate de limită preliminară), deoarece se asigură o conlucrare strînsă (atât formal, cât şi neformal) cu direcţia finanţelor de ramură din cadrul Ministerului Finanţelor. În acest exemplu, se presupune că Ministerul Finanţelor este de acord cu aceste două politici noi, care ulterior au fost susţinute de către Guvern şi Parlament în procesul de elaborare a bugetului anual. În cele din urmă, limita aprobată în CBTM, ţinînd cont de modificările operate în bugetul aprobat, va servi în calitate de punct de reper în estimarea liniei de bază pentru următorul ciclu bugetar.

Ciclul bugetar 2: Elaborarea CBTM 2013-2015 şi a bugetului pe anul 2013.

324. Tabelul 5.3 seutilizează pentru a explica actualizarea liniei de bază pentru învăţământul superior, în cadrul ciclului următor de elaborare a bugetului. Tabelul 5.3. Estimarea liniei de bază pentru învăţământul superior în cadrul CBTM 2013-2015, (în mil.lei)

Denumirea 2011 2012 2013 2014 2015

Aprobat

1 Bugetul aprobat 2012 100 113 113 113 113

2 Angajamentele trecătoare din

CBTM-ul anilor anteriori pentru

anii ce urmează (Aici: se

reprezintă angajamentele CBTM

2011 - 2013 şi CBTM 2012 -

2014.

16 19 19

3 Total cumulativ (=1+2) 129 132 132

4 Modificări reale cunoscute ale

cheltuielilor (graţie modificărilor de

ordin demografic şi altor factori de

cost prevăzute în legislaţie sau

regulamente)

1 1 1


91

Denumirea 2011 2012 2013 2014 2015

Aprobat

5 Total cumulativ – Linia de bază

actualizată (=3+4)

130 133 133


Propunerea de politici 1...n

7 Impactul financiar asupra


5

8 Impactul financiar asupra

bugetului pe anii viitori (2014-

2015)

6


(=7+8)

5 6

10 Sub total iniţiative de politici noi

(=9 )

5 6 0

11 TOTAL (=5+10) 100 113 135 139 133

Rândul 1: Punctul iniţial pentru actualizarea liniei de bază pentru Învăţământul

superior este bugetul aprobat pe anul 2012 (rândul 14, coloana 2012 din tabelul 5.1);

Rândul 2: La acesta se adaugă angajamentele trecătoare din CBTM din anii precedenți şi deciziile luate în cadrul ciclurilor anterioare de elaborare a bugetului anual. În acest exemplu se face referire la cele două cicluri anterioare ale CBTM: o Ciclcul CBTM 2011 - 2013. Angajamentele pentru 2013 sunt 10 mil.lei, după

cum se vede în tabelul 5.2 (rândul 2). În bugetul aprobat pe anul 2012 au fost incluse 5 milioane lei. Astfel, doar 5 milioane lei vor fi calculaţi pentru bugetul pe 2013. Pentru anul 2014, urmează a fi planificată aceeaşi sumă;

o Ciclul CBTM 2012 - 2014. Angajamentele pe 2012 sunt reflectate în noile iniţiative de politici aprobate în CBTM pe anii 2012-2014. În bugetul aprobat pentru anul 2012 au fost incluse 5 milioane lei. Astfel, doar 5 milioane lei vor fi calculate pentru bugetul pe 2013. Pentru anul 2014 se planifică 14 milioane lei (= 19 - 5 milioane lei).

o Totalul angajamentelor trecătoare din CBTM 2011-2013 şi CBTM 2012-2014 reprezintă suma angajamentelor din ciclurile anterioare, 16 milioane lei (= 5+11) pentru 2013 şi 19 milioane lei pentru 2014 (= 5 + 14).

o Se presupune că “Angajamentele ultimului an al CBTM 2012-2014” vor fi avansate spre noul an al CBTM, adică 2015.

Limita nouă (solicitată şi aprobată ulterior în CBTM / Bugetul anual)


92

Rîndul 4: La acesta se adaugă modificările reale cunoscute ale cheltuielilor cauzate de modificările în prognoza datelor demografice relevante şi/sau modificările prognozate ale factorilor de cost ce influenţează nivelele de cheltuieli ce sunt prevăzute în legislaţie şi regulamente. În acest exemplu, se presupune că responsabilii de prognoze de la Direcţia învăţămînt superior a Ministerului Educaţiei majorează prognozele privind înmatriculările în baza noilor factori cu privire la nivelele de înmatriculare în instituţiile de învăţământ superior. Direcţia finanțelor de ramură din cadrul MF acceptă propunerile Ministerului Educaţiei;

Rândul 5: Această cifră reprezintă linia de bază, care constituie limită preliminară în procesul de elaborare a strategiilor sectoriale de cheltuieli şi linia de bază actualizată odată cu finalizarea CBTM. 325. Pe parcursul procesului CBTM 2013-2015 pot fi propuse noi iniţiative de

politici (rîndul 6). În acest exemplu se presupune, că va fi susţinută doar o singură propunere de politică, care va avea consecinţe financiare pentru următorii doi ani. Rândurile 7 şi 8: Ministerul Educaţiei decide să propună construcţia unui nou

cămin studenţesc pentru a satisface cerinţele insistente din partea Universităţii Pedagogice de Stat “Ion Creangă”, de a oferi cazare studenţilor. Investiţiile capitale au trecut de etapa de analiză cu doi ani în urmă. Anul trecut universitatea a efectuat analiza cost-beneficiu din sursele proprii, demonstrînd avantaje enorme (de ex. mărirea diversităţii în rîndurile studenţilor, rezultate posibil mai bune la învăţătură datorită unor mai bune condiţii de trai). Costurile estimative pentru construcţia căminului studenţesc sunt de circa 5 milioane lei în 2013 şi 6 milioane lei în 2014. Se presupune că construcţia va fi finalizată în 2014;

Rândul 9: Costurile totale ale acestei noi propuneri de politici sunt indicate prin însumarea rândurilor 7 şi 8;

Rândul 11: Ministerul Educaţiei solicită cheltuieli pentru finanţarea doar a unei propuneri de politici prezentate. Ministerul Educației nu are comentarii privitor la linia de bază oferită de MF (care serveşte în calitate de limită preliminară), deoarece se asigură o conlucrare strînsă (atât formal, cât şi neformal) cu direcţia finanţelor de ramură din cadrul Ministerului Finanţelor. În acest exemplu, se presupune că MF este de acord cu această iniţiativă de politică, care a fost susţinută ulterior de către Guvern şi Parlament în procesul de elaborare a bugetului anual. În cele din urmă, limita aprobată în CBTM, ţinînd cont de modificările operate în bugetul aprobat, va servi în calitate de punct de reper în estimarea liniei de bază pentru următorul ciclu bugetar.

Ciclul bugetar 3: Elaborarea CBTM pe 2014-2016 şi a bugetului pe anul 2014.

326. Tabelul 5.4 va fi de asemenea utilizat pentru a explica actualizarea liniei de bază pentru învăţământul superior, în cadrul ciclului următor de elaborare a bugetului.

Tabelul 5.4. Estimarea liniei de bază pentru învăţământul superior pentru CBTM 2014-2016, (în mil.lei)

Denumirea 2011 2012 2013 2014 2015 2016

Aprobat

1 Buget aprobat 2013 100 113 135 135 135 135


93

Denumirea 2011 2012 2013 2014 2015 2016

Aprobat

2 Angajamentele din

CBTM-ul anului anterior

pentru anii ce urmează

(Aici: se reprezintă

angajamentele din

CBTM 2011 - 2013,

CBTM 2012 - 2014 şi

CBTM 2013 -2015)

4 -2 -2

3 Total cumulativ (=1+2) 139 133 133

4 Modificări reale

cunoscute ale

cheltuielilor (graţie

modificărilor de ordni

demografic şi altor

factori de cost

prevăzute în legislaţie

sau regulamente)

0 0 0

5 Total cumulativ –

Linia de bază

actualizată (=3+4)

139 133 133


Propunerea de politici

1...n

7 Impactul financiar

asupra bugetului pe

anul următor

5

8 Impactul financiar

asupra bugetului pe anii

viitori (2015-2016)

0 0

9 Total propunerea de

politici 1 (=7+8)

5 0 0

10 Sub total noile iniţiative

de politici (=9)

5 0 0

11 TOTAL (=5+10) 100 113 135 144 133 133

Limita nouă (solicitată şi aprobată ulterior în CBTM / Bugetul anual )


94

Rîndul 1: Punctul iniţial pentru actualizarea liniei de bază pentru Învăţământul superior este bugetul anual aprobat pe 2013 (rândul 11, coloana 2013 din tabelul 5.3);

Rândul 2: La acesta se adaugă angajamentele trecătoare din CBTM din anii precedenți şi deciziile luate în cadrul ciclurilor anterioare de elaborare a bugetului anual. În acest exemplu, se face referire la cele trei cicluri anterioare ale CBTM: o Ciclul CBTM 2011 - 2013. Angajamentele pentru 2013 sunt 10 milioane lei,

după cum se vede în tabelul 5.2 (rândul 2). În bugetul anual aprobat pentru 2012 au fost incluse 5 milioane lei. Adiţional, 5 milioane lei sunt incluse în bugetul pe anul 2013. Pentru 2014 s-a planificat aceeaşi sumă. Aceasta înseamnă că nu vor fi planificate mijloace adiţionale pentru noul ciclu CBTM;

o Ciclul CBTM 2012 - 2014: După cum a fost menţionat angajamentele pe 2012 sunt reflectate în noile iniţiative de politici aprobate în ciclul CBTM 2012-2014. În bugetul anual aprobat pentru 2012 deja au fost incluse 5 milioane lei. Aceasta înseamnă că doar 11 milioane lei vor fi calculaţi pentru bugetul pe 2013. Estimările acestor angajamente pentru 2014 vor fi de 14 milioane lei (= 19 - 5 milioane lei) în comparaţie cu bugetul aprobat pe 2012. Cu toate acestea, în comparaţie cu bugetul aprobat pe 2013 doar 3 milioane lei (= 19 mil.-/- 16 milioane lei) trebuie planificate adiţional. Se presupune, că costurile salariale şi cele pentru bibliotecă pentru 2015 vor fi aceleaşi ca şi costurile estimate pentru 2014;

o Ciclul CBTM 2013 - 2015: Angajamentele pe 2013 ce rezultă din politica de a construi un nou cămin studenţesc se cifrează la 5 milioane lei şi au fost incluse în bugetul 2013 cu consecinţe financiare (rândul 7 anterior tabelul 5.3). Pentru 2014 cheltuielile au fost estimate la 6 milioane lei, doar cu 1 milion de lei mai mult decât în 2013. Construcţia va fi finalizată în 2015 şi, respectiv, va avea loc o corecţie în vederea micşorării cheltuielilor cu - 5 milioane lei, deoarece această sumă a fost inclusă în bugetul 2013 şi nu mai necesită a fi planificată.

o Totalul angajamentelor trecătoare din CBTM 2012-2014 şi CBTM 2013-2015 reprezintă suma angajamentelor ciclurilor anterioare în valoare de 4 milioane lei (= 3 +1) pentru 2014 şi o corecţie de -/- 5 milioane lei pentru 2015.

Rândul 4: La aceasta se adaugă modificările reale cunoscute ale cheltuielilor

cauzate de modificarea prognozelor datelor demografice relevante şi/sau modificările prognozate ale factorilor de cost ce influenţează nivelull de cheltuieli, ce sunt prevăzute în legislaţie şi regulamente. În acest exemplu, se presupune că responsabilii de prognozele învăţămîntului superior din cadrul Ministerului Educaţiei, a doua oară doresc să modifice prognozele privind înmatriculările în baza noilor factori cu privire la nivelul de înmatriculare în instituţiile de învăţământ superior. Direcţia finanțelor de ramură din cadrul MF nu acceptă propunerea în pofida justificărilor parvenite de la Ministerul Educaţiei;

Rândul 5: Această cifră reprezentă linia de bază, care constituie limită preliminară în procesul de elaborare a strategiilor sectoriale de cheltuieli şi linia de bază actualizată odată cu finalizarea CBTM. 327. Pe parcursul CBTM 2014-2016 pot fi propuse noi iniţiative de politici

(rîndul 6). Rîndul 7: De aseastă dată, Ministerul Educaţiei prezintă o propunere de un

proiect investiţional, avînd drept scop elaborarea unui nou model de pognoză a


95

numărului de studenţi ce urmează a fi înmatriculaţi, însoţit de un soft pentru a evita modificările constante ale numărului de studenţi înmatriculaţi anual. Se presupune că această propunere de politici va avea consecinţe financiare doar pentru următorul an bugetar;

Rîndul 9: Costurile totale ale acestei noi propuneri de politici sunt estimate prin însumarea rîndurilor 7 şi 8;

Rîndul 11: Ministerul Educaţiei solicită cheltuieli pentru finanţarea propunerii de politici, convenită cu MF. Ministerul Educaţiei nu are comentarii privitor la linia de bază anunţată de MF (care serveşte în calitate de limită preliminară), deoarece se asigură o conlucrare strînsă cu direcţia finanţelor de ramură din cadrul MF. În acest exemplu, se presupune că MF acceptă noua propunere de politică, care ulterior a fost susţinută de Guvern şi Parlament în procesul de elaborare a bugetului anual. În cele din urmă, limita aprobată în CBTM, ţinînd cont de modificările operate în bugetul aprobat, va servi în calitate de punct de reper în estimarea liniei de bază pentru următorul ciclu bugetar.


96

VI. Metodologia pentru elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli

Acest capitol oferă metodologia cu privire la elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli în contextul CBTM. Reglementările acestui capitol sunt în corelare cu metodologia de stabilire a limitelor de cheltuieli pe termen mediu. Anual, Ministerul Finanţelor poate emite o circulară, care cuprinde particularităţi specifice exerciţiului bugetar respectiv.


328. Strategiile sectoriale de cheltuieli reprezintă un instrument, prin care se asigură corelarea priorităţilor de politici cu alocările de resurse la nivel de sector6. Prin SSC se stabilesc obiectivele şi priorităţile de politică sectorială corelate cu volumul resurselor bugetare prognozate/planificate pe termen mediu, precum şi se analizează implicaţiile acestora pentru alocările de resurse pe termen mediu. Anual, strategiile de cheltuieli se revizuiesc, se actualizează şi se extind cu un an pentru a menţine perspectiva de trei ani în planificarea bugetului.

329. Elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli în contextul CBTM are drept obiective de baza:

a) asigurarea legăturii între priorităţile de politica şi cheltuielile bugetare alocate sectorului;

b) identificarea masurilor de îmbunătăţire a eficientei şi eficacităţii programelor existente de cheltuieli şi redirecţionarea resurselor spre programele mai prioritare;

c) evaluarea impactului financiar al propunerilor de politici noi şi prioritizarea acestora în limita resurselor disponibile.

330. Proiectul strategiilor sectoriale de cheltuieli stau la baza determinării limitelor actualizate de cheltuieli pe sectoare şi pe APC în contextul CBTM. Ulterior, acestea servesc autorităţilor publice în calitate de suport în procesul de elaborare şi justificare a propunerilor detaliate de buget.

331. Strategiile sectoriale de cheltuieli se elaborează de către APC de specialitate responsabile de politica în sector, în conlucrare cu alte autorităţi publice care gestionează resurse bugetare în sector. Capitolul XIII cuprinde regulamentul-cadru privind organizarea internă a activităţilor de elaborare a strategiilor sectoriale de cheltuieli şi a proiectului de buget anual.

332. Pentru a facilita conlucrarea şi a asigura consultarea strategiilor de cheltuieli cu alte autorităţi şi părţi interesate, APC de specialitate instituie grupuri sectoriale de lucru. Componența şi modul de organizare şi activitate a grupurilor sectoriale de lucru se reglementează la capitolul IV al Setului.

6 Sectorul reprezintă un ansamblu de instituţii, programe sau activităţi specifice, care au scopuri comune şi în mare parte corespund

grupurilor în cadrul clasificaţiei funcţionale. Registrul sectoarelor se menţine în SIMF.


97

Caracteristici de bază

333. Elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli implica o analiză complexă şi o abordare integrată în planificarea cheltuielilor. În special, strategiile sectoriale de cheltuieli trebuie să respecte următoarele cerinţe şi reguli generale:

a) să fie cuprinzătoare - să reflecte întreg sectorul cu implicarea tuturor autorităţilor care gestionează resurse în sector fără a se limita doar la o parte a ramurii gestionată de autoritatea publică de specialitate, să cuprindă toate resursele BPN pentru sectorul respectiv, atît sub aspectul cheltuielilor recurente, cît şi a investiţiilor capitale.

b) să fie consistente cu priorităţile de politică de nivel naţional - obiectivele sectoriale şi prioritățile de politici pe termen mediu trebuie să rezulte din Programul de activitate a Guvernului şi din alte documente de planificare strategică;

c) să reflecte priorităţile de politică sectorială – acţiunile planificate în strategia de cheltuieli trebuie să fie prioritizate în baza analizei ex-ante a impactului propunerilor de politici şi analizei cost - beneficiu, precum şi luînd în considerare posibilităţile de redirecţionare a resurselor de la programele mai puţin prioritare către cele cu un nivel mai înalt de prioritate;

d) să fie realiste – să tină cont de cadrul disponibil de resurse şi să fie elaborate în corespundere cu limitele de cheltuieli stabilite. De asemenea realismul propunerilor trebuie analizat prin prisma timpului necesar pentru implementarea politicilor.

6.2. Etapele de bază în elaborarea strategiilor sectoriale de

cheltuieli

334. În procesul de elaborare a strategiilor sectoriale de cheltuieli se identifică următoarele etape:

a) Etapa I: Elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli pentru următorul ciclu CBTM;

b) Etapa II: Examinarea și consultarea strategiilor sectoriale de cheltuieli; c) Etapa III: Ajustarea şi aprobarea strategiilor sectoriale de cheltuieli; d) Etapa IV: Raportarea implementării strategiilor sectoriale de cheltuieli.

Etapa I: Elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli

335. La această etapă APC de specialitate, în consultare cu grupul sectorial de

lucru, elaborează proiectele strategiilor sectoriale de cheltuieli, avînd la bază: a) analiza implementării strategiei sectoriale de cheltuieli din ciclul bugetar

precedent; b) documentele de planificare strategică atît de nivel naţional (Programul de

activitate al Guvernului, strategii şi programe naţionale de dezvoltare), cît şi cele sectoriale;


98

c) limitele preliminare de cheltuieli pe sectoare şi alte particularităţi specifice privind elaborarea şi prezentarea strategiilor sectoriale de cheltuieli, stabilite de către Ministerul Finanţelor.

336. La elaborarea strategiilor de cheltuieli şi alocarea resurselor în cadrul sectorului, se iau în consideraţie următoarele principii:

a) eficienţa şi eficacitatea utilizării resurselor în cadrul programelor existente; b) aranjamentele instituţionale ale sectorului şi capacităţile de implementare a

reformelor; c) asigurarea prioritară cu resurse a politicilor existente, cuprinse în linia de

bază; d) prioritizarea măsurilor după impactul lor asupra obiectivelor de politici

naţionale şi sectoriale, precum şi în baza analizei cost-beneficiu; e) redirecţionarea resurselor de la programele mai puţin prioritare către cele cu

un nivel mai înalt de prioritate. 337. Ca structură, strategiile sectoriale de cheltuieli cuprind:

a) analiza tendinţelor principale din sector sub aspectul performanţei şi al cheltuielilor bugetare, cu identificarea problemelor majore în sector şi a obiectivelor de politică pe termen mediu;

b) structura instituţională a sectorului şi schimbările recente sau preconizate aferente cadrului organizaţional şi de management;

c) analiza programelor sectoriale de cheltuieli cu identificarea acţiunilor prioritare de politică pe termen mediu şi a implicaţiilor financiare a acestora asupra alocării resurselor în cadrul sectorului - tabelul 6.1;

d) repartizarea limitei sectoriale de cheltuieli pe programe/sub-programe în cadrul sectorului şi pe tipuri de bugete – tabelul 6.2;

e) analiza asistenţei financiare externe în cadrul sectorului şi identificarea posibilităţilor de atragere a resurselor adiţionale pentru realizarea priorităţilor sectoriale de politică (proiectele finanţate din surse externe, aflate în curs de implementare sau la etapa de negociere cu donatorii pentru perioada de planificare) – tabelul 6.3;

f) acţiunile fără acoperire financiară, costurile cărora nu sunt acoperite în cadrul limitei de cheltuieli (această informaţie se cuprinde doar în versiunea preliminară a strategiei de cheltuieli şi serveşte drept suport în cadrul negocierii resurselor adiţionale) – tabelul 6.4.

338. Formatul de prezentare a strategiei sectoriale de cheltuieli se cuprinde în sub-capitolul 6.4.

Etapa II: Examinarea strategiilor sectoriale de cheltuieli

339. La aceasta etapă proiectele strategiilor sectoriale de cheltuieli prezentate de APC de specialitate se supun examinării de către autorităţile publice responsabile de cadrul de politici – Cancelaria de Stat şi de cadrul de resurse – Ministerul Finanţelor.

340. Cancelaria de Stat examinează şi avizează propunerile înaintate pentru a verifica legătura cu priorităţile de politica stabilite în alte documente strategice la nivel naţional, precum şi implicarea donatorilor în realizarea acestor priorităţi.


99

341. Ministerul Finanţelor examinează propunerile înaintate din perspectiva: (i) eficienţei şi eficacităţii propunerilor, (ii) structurii actuale a cheltuielilor şi rezervelor de îmbunătăţire a utilizării resurselor existente, (iii) costurilor adiţionale în raport cu limita preliminară de cheltuieli. De asemenea se vor lua în considerare comentariile Cancelariei de Stat în ce priveşte legătura cu priorităţile naţionale.

342. După examinarea strategiilor sectoriale de cheltuieli, acestea servesc drept bază pentru definitivarea limitelor de cheltuieli pentru fiecare sector. Ministerul Finanţelor aduce la cunoştinţa autorităţilor publice limitele actualizate de cheltuieli pe sectoare, în conformitate cu care se ajustează strategiile sectoriale de cheltuieli.

Etapa III: Ajustarea şi aprobarea strategiilor de cheltuieli 343. La această etapă APC de specialitate, în consultare cu grupul de lucru,

ajustează strategiile sectoriale de cheltuieli în corespundere cu limitele actualizate de cheltuieli. Strategiile sectoriale de cheltuieli definitivate se prezintă Ministerului Finanţelor în termenii stabiliţi în calendarul bugetar.

344. Strategiile sectoriale de cheltuieli definitivate, după coordonarea cu MF, se aprobă de către APC de specialitate şi se plasează pe paginile web ale acestora. Pentru etapele ulterioare ale procesului bugetar ele servesc ca bază la elaborarea propunerilor detaliate de buget şi suport în procesul promovării bugetului anual la Guvern şi Parlament.

Etapa IV. Raportarea implementării strategiilor sectoriale de cheltuieli din CBTM precedent

345. APC de specialitate, în colaborare cu alte instituţii relevante, care gestionează resurse în sectorul respectiv, efectuează analiza implementării acţiunilor de politica, preconizate în strategiile sectoriale de cheltuieli din anii precedenţi. Analiza respectivă serveşte drept bază pentru elaborarea strategiei de cheltuieli pentru ciclul bugetar următor şi se prezintă Ministerului Finanţelor în formatul tabelului 6.5. Concomitent raportul respectiv se prezintă şi Cancelariei de Stat în adresa membrilor grupurilor sectoriale de lucru.

346. Raportul cuprinde acţiunile întreprinse în vederea realizării priorităţilor de politica asumate în CBTM din anul precedent şi cheltuielile efectuate, precum şi impactul acestora asupra indicatorilor de performanţă. De asemenea, raportul oferă explicaţii privind motivele devierilor de la indicatorii asumaţi. Analiza efectuata la această etapă serveşte drept bază pentru propunerile de revizuire a politicilor existente şi de politici noi în contextul strategiei de cheltuieli pentru următorul ciclu bugetar.

347. Fluxul de activităţi privind elaborarea SSC se prezintă schematic în figura 6.1.


100

Figura 6.1. Fluxul de activităţi privind elaborarea SSC A

lte A

PC/A

PL

(Gru

pul d

e lu

cru)

Guv

ernu l

G

rupu

l co

ordo

nato

r C

BTM

Min

iste

rul

Fina

nţel

or

APC

de

spec

ialit

ate

Stabileşte limitele actualizate de cheltuieli pe

sectoare

Actualizează linia de bază şi identifică priorităţile pentru

alocarea resurselor

Estimează cadrul preliminar de resurse

şi linia de bază

Generalizează şi definitivează CBTM

Analiza implementării strategiilor de cheltuieli din

CBTM precedentDefinitivează

SSC

Dezagreghează limitele pe

bugete şi pe APC

Elaborează/actualizează proiectele strategiilor de

cheltuieli

Limitele sectoriale

dezagregate pe bugete şi

pe APC

Circulara MF

Limitele preliminare

1)Proiectul SSC

2)Propuneri la LB şi PN

3)Estimări de resurse (proprii/generale)

Determină priorităţile pentru alocarea

resurselor

Limitele actualizate de cheltuieli pe sectoare

Analiza implementării programelor sectorului

respectiv din CBTM precedent

Furnizează propuneri la proiectul SSC

(linia de bază -LB,

Oferă informaţia necesară şi participă la consultări

pentru stabilirea limitelor

Aprobă CBTM

Aprobă şi publică

SSC

Consultări


101

6.3. Activităţi de bază pentru elaborarea strategiei sectoriale de cheltuieli

348. Elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli implică următoarele activităţi de bază:

1) Analiza generală şi tendinţele principale ale sectorului 2) Determinarea programelor de cheltuieli în cadrul sectorului 3) Analiza strategica pentru fiecare program în parte 4) Elaborarea propunerilor de cheltuieli în contextul CBTM.

1) Analiza generală şi tendinţele principale ale sectorului

349. Această activitate constă în pregătirea informaţiei de bază şi descrierea narativă a principalelor rezultate şi tendinţe ale sectorului, care va elucida în special:

a) dimensiunea şi rolul sectorului respectiv în economie, precum şi definirea rolului statului în gestionarea sectorului ca prestator direct de servicii publice sau ca organ de reglementare;

b) aria de acoperire şi rolul sectorului în sistemul public naţional, ponderea sectorului în bugetul public naţional, sursele de finanţare şi dinamica alocaţiilor bugetare în ultimii ani;

c) structura instituţională a sectorului (numărul total de instituţii din sector, numărul de personal din sector, autorităţile publice care gestionează resurse în sector şi numărul instituţiilor din subordinea acestora) şi, după caz, un sumar al schimbărilor instituţionale recente şi a celor planificate (de ex. crearea, contopirea, reorganizarea, lichidarea instituţiilor sau a posturilor de funcţie);

d) lista programelor existente în sector şi ponderea acestora în totalul cheltuielilor sectorului, precum şi indicatorii principali de performanţă în sector supuşi monitorizării;

e) problemele critice în sector şi provocările de politici ce trebuie să fie abordate pe termen mediu;

f) obiectivele pe termen mediu trasate în conformitate cu scopurile din alte documente strategice la nivel naţional, precum şi la nivel de sector, deja existente. Acestea trebuie să reflecte obiectivele incluse în analiza strategică a programelor de cheltuieli.

350. Descrierea trebuie să fie însoţită de diagrame, grafice, tabele, pentru a sensibiliza factorii de decizie şi societatea asupra problemelor şi realizărilor sectorului analizat.

2) Determinarea programelor de cheltuieli 351. Aceasta activitate constă în revizuirea listei programelor şi sub-programelor,

care fac parte componentă a sectorului. Drept suport în această activitate serveşte clasificaţia programelor în cadrul clasificaţiei bugetare. În cazul în care apare necesitatea de a reformula programele existente sau de a crea un program/sub-program nou, propunerile respective se coordonează cu Ministerul Finanţelor în modul stabilit.

352. Strategia de cheltuieli cuprinde nu doar programele finanţate de la BS, ci şi programele finanţate din BL, BASS şi FAOAM.


102

353. Cerinţele şi caracteristicile de baza ale unui program se reglementează în metodologia bugetului pe programe, care se cuprinde în capitolul XI al Setului.

3) Analiza strategică a programelor 354. La această activitate se efectuează analiza fiecărui program/ sub-program

identificat la activitatea anterioară. Analiza cuprinde o descriere succintă a situaţiei existente în cadrul programului/sub-programului, a constrângerilor ce ţin de implementarea acestuia, precum şi priorităţile de politică pe termen mediu. Pentru a reflecta legătura logică dintre elementele analizei, aceasta se prezintă într-un format special, prezentat în tabelul 6.1, iar conţinutul va fi descris concis sub formă de teze principale.

I. Situaţia curentă şi obiective pe termen mediu

355. Această secţiune cuprinde: a) concluziile principale ale analizei situaţiei curente pe program/sub-program.

În special, analiza trebuie să identifice problemele stringente din sector, inclusiv cele legate de utilizarea ineficientă a resurselor cu prezentarea indicatorilor măsurabili, privind indicii de reţea, state, contingent, etc.

b) obiectivele de politici pe termen mediu ale programului/sub-programului. Obiectivele trebuie sa fie consistente şi să derive din obiectivele stabilite în documentele de planificare strategică de nivel naţional, cît şi cele sectoriale. Obiectivele trebuie să fie cuantificate, cu accent pe anul bugetar următor.

II. Priorităţile de politică

356. În această secţiune se identifică acţiuni specifice, care să contribuie la îndeplinirea obiectivelor de politică prevăzute în prima secţiune. Acţiunile se grupează în trei categorii:

A. Politici curente - se reflectă acţiunile cuprinse în linia de bază şi includ politicile deja adoptate în sector, care sunt menţinute în perioada de prognoză. De regulă, se prezintă într-o formulare generală. Dacă se consideră necesar, acțiunile pot fi repartizate după structura instituţională, dacă în linia de bază se includ sume pentru diferite instituţii sau după scopuri specifice care necesită a fi monitorizate separat.

B. Acţiuni care vizează utilizarea mai eficace şi eficientă a resurselor - se includ acţiuni de eficientizare, care se referă la: reforme structurale, raţionalizarea structurii şi a modului de prestare a serviciilor, economii în rezultatul modificării normelor operaţionale la serviciile comunale şi energetice, implementarea sistemelor informaţionale, înlocuirea echipamentului, etc. Economiile formate ca urmare a acestor acţiuni vor genera un suport adiţional pentru finanţarea altor angajamente asumate sau a iniţiativelor (acţiunilor) noi de politica identificate pentru perioada CBTM.

C. Politici noi - reprezintă iniţiativele prioritare de politică, menite să contribuie la dezvoltarea sectorului prin extinderea volumului serviciilor prestate sau îmbunătăţirea calităţii acestora, cum ar fi majorarea cuantumului anumitor prestaţii sociale sau introducerea unor prestaţii noi, crearea infrastructurii pentru dezvoltarea producţiei agricole, formarea unor instituţii sau subdiviziuni structurale, etc.

357. Prioritățile de politici sectoriale propuse în contextul CBTM trebuie să fie supuse în prealabil analizei impactului după mai multe criterii (bugetar, economic,


103

social, administrativ, de mediu, etc.). În acest scop, APC consultă Ghidul metodologic pentru evaluarea ex-ante a impactului politicilor publice, elaborat de Cancelaria de Stat. În special, acţiunile de politică trebuie să întrunească următoarele condiţii principale:

a) să fie prioritizate şi să reflecte acţiunile cele mai importante, cu impact major asupra obiectivelor de politică;

b) să fie consistente şi să derive din priorităţile stabilite în documentele de planificare strategică de nivel naţional, cît şi cele sectoriale, precum şi în acordurile negociate cu partenerii de dezvoltare (a se face referinţă la acestea).

c) să fie monitorizabile şi să prevadă perioada sau termenii de implementare a acţiunilor, accentul fiind pus pe primul an din CBTM;

d) să fie realizabile și realiste din punctul de vedere al acoperirii financiare.

III. Implicaţiile financiare pe termen mediu 358. În secţiunea a treia se includ rezultatele analizei implicaţiilor financiare ale

propunerilor identificate la secţiunea a doua. Drept suport în procesul de evaluare a implicaţiilor financiare serveşte îndrumarul privind estimarea costurilor, cuprins în capitolul XII al Setului, precum şi Ghidul metodologic pentru evaluarea ex-ante a impactului politicilor publice.

359. Costurile politicilor curente (linia de bază) - se vor reflecta ca sumă totală. Punctul de reper în procesul de evaluare a costului politicilor curente ale sectorului constituie linia de bază estimată de către Ministerul Finanţelor. APC de specialitate în comun cu alte autorităţi implicate în implementarea politicilor sectoriale, vor înainta propuneri de ajustare a liniei de bază, determinate exclusiv de influenţa factorilor tehnici (inflaţia, modificarea numărului de beneficiari, finalizarea unor acţiuni în perioada de prognoză). La această poziţie nu se admite includerea şi estimarea unor acţiuni noi de politică în sector.

360. Costul acţiunilor ce conduc la utilizarea mai eficientă a resurselor şi costurile politicilor noi vor fi incluse sub formă de majorări (+) sau economisiri de resurse (-), inclusiv сa urmare a redistribuirilor între programe pentru fiecare an de prognoză.

361. În versiunea preliminară, strategia de cheltuieli poate cuprinde costuri de politici care nu se încadrează în limita preliminară de cheltuieli. Costurile neacoperite pot reflecta atît angajamente în vigoare care nu au acoperire financiară, precum şi iniţiativele de politici noi. Acestea se prezintă separat în formatul tabelului 6.4, şi se examinează ulterior în procesul definitivării limitelor de cheltuieli.

362. Analiza implicaţiilor financiare ale măsurilor de politici propuse trebuie să reflecte implicaţiile asupra tuturor bugetelor componente ale BPN, precum şi sub aspectul surselor de acoperire - din resurse colectate de autorităţile publice sau din resurse generale ale bugetului.

IV. Indicatorii de performanţă

363. La această secţiune, se identifică indicatorii de performanţă, cu ajutorul cărora se va monitoriza performanţa programului. Pentru fiecare program/subprogram este necesar de stabilit cel puţin cîte un indicator de fiecare categorie – de eficienţă, de produs, de rezultat.

364. Modul de stabilire a indicatorilor de performanţă se reglementează prin metodologia bugetării pe programe, cuprinsă la capitolul XI al Setului.


104

365. Pentru a asigura consecvenţa, indicatorii identificaţi în contextul strategiilor de cheltuieli trebuie să fie formulaţi în corespundere cu indicatorii de performanţă prevăzuţi în documentele de planificare strategică şi cu bugetul pe programe.

4) Elaborarea propunerilor de cheltuieli 366. La această etapă, în baza analizelor efectuate la etapele anterioare, se întocmeşte

sinteza propunerilor de cheltuieli sectoriale pe termen mediu, care include: a) propunerile pentru ajustarea, în caz de necesitate, a liniei de baza, precum şi

costurile politicilor noi (tabelul 4.8). Această informaţie însoţită de justificări serveşte drept bază pentru definitivarea limitelor de cheltuieli de către Ministerul Finanţelor;

b) propunerile cu privire la repartizarea limitei sectoriale de cheltuieli pe programe/sub-programe în cadrul sectorului şi pe componentele bugetului public naţional (tabelul 6.2);

c) lista proiectelor finanţate din surse externe şi prognozele de asistenţă externă pentru următorii ani (tabelul 6.3);

d) sinteza costurilor neacoperite în cadrul limitei de cheltuieli (tabelul 6.4). Acest tabel se cuprinde doar în versiunea preliminară prezentată MF.

6.4. Formatul de prezentare

367. Strategiile sectoriale de cheltuieli se prezintă Ministerului Finanţelor în termenii stabiliţi de calendarul bugetar, în:

a) versiune preliminară a strategiilor de cheltuieli, care serveşte ca bază la stabilirea limitelor actualizate de cheltuieli;

b) versiune definitivată ajustată la limita actualizată de cheltuieli. 368. Conţinutul informaţiei şi formatul de prezentare a strategiei de cheltuieli diferă

în dependenţă de etapa la care se prezintă. 369. Formatul de prezentare a strategiei sectoriale de cheltuieli în versiune

preliminară cuprinde: a) un rezumat al analizei şi tendinţelor principale ale sectorului b) analiza strategică a programelor de cheltuieli şi priorităţile politicii sectoriale

pe termen mediu - tabelul 6.1; c) proiectele finanţate din surse externe în sector – tabelul 6.3; d) acţiunile de politică cu costuri neacoperite în cadrul limitei sectoriale de

cheltuieli – tabelul 6.4. 370. În versiunea finală, strategia sectorială de cheltuieli cuprinde:

a) un rezumat al analizei şi tendinţelor principale ale sectorului b) analiza strategică a programelor de cheltuieli şi priorităţile politicii sectoriale

pe termen mediu - tabelul 6.1; c) repartizarea limitei sectoriale de cheltuieli pe programe şi pe bugete - tabelul

6.2; d) proiectele finanţate din surse externe în sector – tabelul 6.3.


105

Tabelul 6.1: Formatul de prezentare a analizei programelor de cheltuieli pentru fiecare sector Sectorul <<denumirea sectorului>

Situaţia curentă/ obiective de

politici pe termen mediu

Priorităţi de politică pe termen mediu Costurile acţiunilor pe ani (mii lei ) Indicatorii de monitorizare

AB+1 AB+2 AB+3

Programul / Subprogramul 1….n: <denumirea şi descrierea succinta >(scopul, activităţile principale, sursele de finanţare, etc.) Această secţiune va fi separată în doua parţi: A. un rezumat al analizei situaţiei curente in program/ subprogram,formulat pe teze. În special, analiza trebuie să cuprindă problemele stringente, inclusiv şi care ţin de utilizarea ineficientă a resurselor. Unde este posibil, se vor prezenta indicatori măsurabili, ( indici de reţea, state şi contingent). B. obiectivele de politici pe termen mediu. Obiectivele trebuie să derive din obiectivele stabilite în documentele naţionale şi sectoriale de planificare strategică. Acolo unde este posibil, obiectivele trebuie să fie cuantificate, cu un accent pe anul imediat următor.

În această secţiune trebuie de identificat acţiunile de politici care vor contribui la realizarea obiectivelor enumerate în partea B, coloniţa 1. Acţiunile din această coloana vor fi separate in:

A . Acţiuni curente - se cuprind (într-o singură poziţie) toate acţiunile care rezultă din politicile deja adoptate în sector şi care necesită a fi menţinute în perioada de prognoză. B. Acţiuni ce duc la o utilizare mai eficace şi eficientă a resurselor - se includ acţiuni de eficientizare, care se referă la: implementarea sistemelor informaţionale, reforme structurale şi reduceri de personal, raţionalizarea structurii serviciilor sociale, economii din serviciile comunale şi energetice în rezultatul modificării normelor operaţionale, înlocuirea echipamentului etc. C. Acţiuni noi de politică - reprezintă priorităţi de politici, menite să contribuie la dezvoltarea sectorului prin extinderea volumului serviciilor prestate sau îmbunătăţirea calităţii acestora. .

Acţiunile specificate trebuie să rezulte din documentele naţionale şi sectoriale de planificare strategică și să fie consistente cu cele din CBTM precedent, pentru a asigura continuitate. Unde e posibil trebuie de indicat costul acţiunilor şi termeni limită de realizare, accentul punându-se pe activităţile planificate pe anul pentru care se planifică bugetul.

În această secţiune se prezintă implicaţiile financiare (costurile) ale propunerilor identificate în col.2.

Pentru acţiunile curente (categoria A) se va reflecta suma totală, valoarea acţiunilor care rezultă din politicile curente ale sectorului. Punctul de reper constituie linia de bază estimată de către Ministerul Finanţelor, care poate fi ajustată ulterior în baza propunerilor APC de specialitate. De regulă, aici se vor reflecta implicaţiile determinate exclusiv de influenţa factorilor tehnici (inflația, modificarea numărului de beneficiari, finalizarea unor acţiuni în perioada de prognoză).

Pentru acţiunile ce conduc la utilizarea mai eficientă şi cele noi identificate (categoria B şi C) vor fi incluse sub formă de majorări (+) sau economisiri de resurse (-), inclusiv redistribuirile între programe pentru fiecare an al CBTM. În varianta preliminară se specifică acţiunile în limita plafonului şi cele neacoperite ce urmează a fi incluse separat in în tabelul 6.4.

La această secţiune, se identifică indicatorii de performanţă, cu ajutorul cărora se va monitoriza performanţa programului. Pentru fiecare program/subprogram este necesar de stabilit cel puţin cîte un indicator de fiecare categorie – de eficienţă, de produs, de rezultat. Pentru a asigura consecvenţa în planificarea strategică, aceşti indicatori trebuie să corespundă indicatorilor de performanţă prevăzuţi în documentele naţionale de planificare strategică.

Abrevieri: AB+1 – anul viitor pentru care se elaborează bugetul, AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.


106

Tabelul 6.2 : Repartizarea limitei de cheltuieli pe programe/sub-programe și pe bugete pe sectorul ______________

mii lei Indicatorii Cod AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3

Executat Executat Aprobat Proiect Estimat Estimat

1 2 3 4 5 6 7 8

Programul 1/Sub-programul 1...n

Programul 2/Sub-programul 1...n Programul 3/Sub-programul 1...n … Programul N/Sub-programul 1...n Total pe sector Finanţat de la: Bugetul de stat

Inclusiv proiecte finanţate din

surse externe

Bugetele locale

inclusiv transferuri BASS

inclusiv transferuri FAOAM

inclusiv transferuri Abrevieri: AB – anul de bază (curent); AB+1 – anul viitor pentru care se elaborează proiectul de buget; AB+2 şi AB+3 –

anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.

Note:

1. Anul AB-1 şi AB-2 se vor reflecta cheltuielile de casă conform rapoartelor financiare pe doi ani precedenţi anului în

curs.

2. Anul AB - se vor reflecta alocaţiile aprobate pe anul bugetar curent.

3. Anii AB+1, AB+2, AB+3 – se vor reflecta estimările de cheltuieli pentru următorii trei ani ulteriori anului de bază. Suma

totală pe sector pe anii de prognoză va corespunde limitei stabilite în CBTM pentru sectorul respectiv.

Tabelul 6.3. Proiectele finanţate din surse externe în sectorul_______________

Abrevieri: AB – anul de bază (curent); AB+1 – anul viitor pentru care se elaborează proiectul de buget; AB+2 şi AB+3 –


Denumirea

proiectului

Descrierea

proiectului

Donatorul şi

tipul asistenţei

Durata

implementării

Valoarea

totală a

proiectului

inclusiv pe ani

Impactul

asupra BPN AB+1 AB+2 AB+3

Programul/Subprogramul

Se indică

denumirea

oficială a

proiectului

Se descrie

succint

scopul şi

obiectivele

proiectului

Se indică

denumirea

oficială a

donatorului şi

tipul asistenţei

(grant/credit,

asistenţă

tehnică)

Se indică data

lansării şi

perioada de

implementare a

proiectului

Se indică

costul

proiectului

pentru

acest

program/s

ub-

program

Se indică

dacă este

cofinanţare

din partea

Guvernului


107

Notă: Datele din tabel pot fi completate în cooperare cu subdiviziunea responsabilă de monitorizarea asistenţei еxterne din cadrul Cancelariei de Stat.

Tabelul 6.4. Acţiuni cu costuri neacoperite în cadrul limitei de cheltuieli pe sectorul_____________

Denumirea AB+1 AB+2 AB+3 Indicatori de performanţă

Programul /subprogramul 1 …n Activitatea 1…n (Pentru fiecare activitate separat se indică actul normativ, în baza căruia se propune)

Abrevieri: AB – anul de bază (curent); AB+1 – anul viitor pentru care se elaborează proiectul de buget; AB+2 şi AB+3 –


Notă: În acest tabel se includ acţiunile de politica (curente şi noi) care nu au acoperire financiară în cadrul limitei sectoriale de cheltuieli.


108

TTaabbeelluull 66..55:: RRaappoorrtt pprriivviinndd iimmpplleemmeennttaarreeaa SSttrraatteeggiieeii ddee cchheellttuuiieellii ppee aanniiii ____________

ppee sseeccttoorruull ________________________

Obiective de

politică pe termen

mediu

Acţiuni CBTM din anul

precedent (AB-1 )

Cheltuieli bugetare în

anul precedent (AB-1),

mii lei

Rezultate/ indicatori de monitorizare pentru anul

precedent (AB-1)

Planificat Realizat Planificat 1 Executat2 Planificat Realizat Devieri

(explicaţii)

Programul / sub-programul 1....n3

În această coloană

se vor include

obiectivele de

politică pe termen

mediu din CBTM

precedent pentru

fiecare program/

subprogram în

parte (se vor

transpune din

documentul CBTM

precedent)

Se vor indica

toate acţiunile

din CBTM în

vigoare,

specificate

pentru

soluţionarea

problemelor

identificate in

col 1. (se vor

transpune din

documentul

CBTM în

vigoare)

Se vor

specifica

acţiunile

concrete

întreprinse

pe

parcursul

anului

precedent.

Se indică alocaţiile

bugetare din toate

sursele de finanţare

care au fost utilizate la

acţiunile indicate in col.

2. Este necesar de a

indica costul pentru

fiecare acţiune în parte

şi costul total al

programului.

Se indică

rezultatele/

indicatorii de

monitorizare

planificaţi

pentru fiecare

program/

subprogram

din CBTM din

anul

precedent (se

vor transpune

din

documentul

CBTM

precedent)

Se va indica

cum real au fost

îndepliniţi

indicatorii

preconizaţi in

coloana 5 , iar în

cazul cînd au

fost obţinute şi

alte

rezultate/indicat

orii importanţi

pentru

programul/subpr

ogramul dat

urmează de

asemenea a fi

incluşi. În primul

rînd, este

necesar de a

explica

îndeplinirea

indicatorilor de

monitorizare ce

au fost

specificaţi în

documentul

CBTM din anul

precedent.

Se vor explica

motivele

neexecutării/

neîndeplinirii

rezultatelor/

indicatorilor de

monitorizare

preconizaţi.

De asemenea,

în cazul cînd

unele acţiuni

preconizate în

CBTM

precedent nu

au fost

îndeplinite vor

fi explicate

motivele şi

relevanţa

includerii/

excluderii

acestora in/

din Strategia

sectoriala de

cheltuieli pe

următoarea

perioadă.

Total pe program/sub-program, mii lei1

Note:

1. Se va indica bugetul precizat pe anul precedent pentru programul dat sau pentru activităţi specifice, incluzînd toate

bugetele componente ale BPN .

2. Se va indica executarea de casă a cheltuielilor BPN pe anul precedent.

3 . Vor fi incluse toate programele şi sub-programele specificate în CBTM precedent.


109

VII. Elaborarea şi aprobarea bugetelor anuale

Acest capitol reglementează procesul şi procedurile privind elaborarea şi aprobarea proiectelor bugetelor anuale pentru toate componentele BPN – BS, BASS, FAOAM şi BL. În special, stabileşte cerinţele privind conţinutul circularelor bugetare anuale, procedurile de elaborare, examinare şi consultare a propunerilor/proiectelor de bugete, precum şi stabileşte conţinutul documentaţiei bugetare şi formatele de aprobare a bugetelor. 7.1. Prevederi generale

371. Elaborarea şi aprobarea proiectelor bugetelor anuale reprezintă a doua fază a ciclului anual de planificare bugetară.

372. Proiectele de buget cuprind inidcatorii pentru anul bugetar viitor, care se supun aprobării de către Parlament / autoritățile reprezentative și deliberative locale, precum şi estimări pentru următorii doi ani, care poartă un caracter indicativ.

373. Procesul de elaborare a proiectelor de bugete cuprinde următoarele etape: a) emiterea circularelor privind elaborarea bugetelor anuale; b) elaborarea şi prezentarea propunerilor/proiectelor de buget la MF7; c) examinarea propunerilor/proiectelor de buget şi organizarea consultărilor

asupra acestora; d) prezentarea proiectelor legilor/deciziilor bugetare anuale spre aprobare

Guvernului/ autorităților reprezentative și deliberative locale ale UAT; e) examinarea şi aprobarea proiectelor legilor bugetare anuale de către

Guvern; f) examinarea şi aprobarea legilor/deciziilor bugetare anuale de către

Parlament / autoritățile reprezentative și deliberative locale . 7.2. Circularele privind elaborarea bugetelor anuale

7.2.1. Bugetul de stat

374. Anual, în conformitate cu calendarul bugetar, MF emite circulara cu privire la elaborarea şi prezentarea propunerilor la proiectul BS pe anul bugetar următor (în continuare – Circulara bugetară). Circulara bugetară se remite în adresa APC cu scopul de a le îndruma în procesul de elaborare a propunerilor la proiectul BS.

375. La elaborarea acestui document MF se ghidează de prevederile CBTM şi de metodologia prevăzută în prezentul Set.

376. Ca structură şi conţinut, circulara anuală privind elaborarea proiectului bugetului de stat include:

a) dispoziţii generale, care oferă referinţe la cadrul legal şi normativ în ce priveşte procesul de elaborare a BS, precum şi termenele limită pentru prezentarea informaţiei; 7 În cazul bugetelor locale propunerile/proiectele bugetelor locale de nivelul I şi II se prezintă Direcţiei finanţe, care ulterior elaborează

sinteza consolidată a proiectului bugetului local şi o prezintă MF.


110

b) prognoza principalilor indicatori macroeconomici pe termen mediu (ex. rata inflaţiei, rata de schimb a monedei naţionale etc.);

c) sumarul priorităţilor de politici pentru următorul an bugetar şi pe termen mediu;

d) limitele de resurse şi cheltuieli de la BS pe APC; e) particularităţi specifice de estimare a relaţiilor interbugetare, în special

privind transferurile de la bugetul de stat către BASS şi FAOAM, precum şi privind transferurile cu destinaţie specială de la bugetul de stat către bugetele locale;

f) particularităţi specifice şi cerinţe adiţionale cu privire la elaborarea şi prezentarea propunerilor de buget.

377. Concomitent cu emiterea circularei, în caz de necesitate, Ministerul Finanţelor organizează seminare în cadrul cărora APC primesc consultaţiile necesare.

378. În baza circularei MF, APC emit instituţiilor din subordine circulare proprii, prin care stabilescşte cerinţe specifice şi procedurile interne pentru elaborarea propunerilor de buget, precum şi limitele de cheltuieli pe instituţiile subordonate, conform ierarhiei structurii organizaţionale.

379. APC organizează şi asigură elaborarea şi prezentarea propunerilor de buget, conform planului de acţiuni intern şi recomandărilor privind organizarea procesului de planificare bugetară în cadrul APC, cuprinse la capitolul XIII.

7.2.2. Bugetul asigurărilor sociale de stat

380. Anual, în conformitate cu calendarul bugetar, APC de specialitate în domeniul protecţiei sociale, elaborează circulara privind elaborarea proiectului BASS pe anul bugetar următor şi o remite CNAS şi altor autorităţi/instituţii publice interesate.

381. La elaborarea acestui document APC de specialitate în domeniul protecţiei sociale se ghidează de prevederile CBTM, circularei Ministerului Finanţelor privind elaborarea propunerilor la proiectul bugetului de stat şi de metodologia prevăzută în prezentul Set.

382. Ca conţinut, circulara privind elaborarea proiectului BASS include: a) dispoziţii generale, care oferă referinţa la cadrul legal şi normativ în ce

priveşte procesul de elaborare a BASS, precum şi termenele limită pentru luarea deciziilor şi realizarea schimbului de informaţii dintre APC de specialitate în domeniul protecţiei sociale şi alte autorităţi/instituţii publice interesate;

b) prognoza principalilor indicatori macroeconomici pe termen mediu; c) obiectivele politicii fiscale privind contribuţiile de asigurări sociale de stat

obligatorii; d) sumarul priorităţilor de politici în domeniul protecţiei sociale cu impact

asupra BASS, în baza strategiei de cheltuieli în domeniul protecţiei sociale; e) particularităţi specifice şi cerinţe adiţionale cu privire la elaborarea şi

prezentarea proiectului BASS.

383. APC de specialitate în domeniul protecţiei sociale, în baza planului de acţiuni intern, organizează şi asigură elaborarea şi prezentarea proiectului BASS în termenii stabiliţi.


111

7.2.3. Fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală

384. Anual, în conformitate cu calendarul bugetar, APC de specialitate în domeniul ocrotirii sănătăţii, elaborează circulara cu privire la elaborarea proiectului FAOAM pe anul bugetar următor şi o remite CNAM şi altor autorităţi/instituţii publice interesate.

385. La elaborarea acestui document APC de specialitate în domeniul ocrotirii sănătăţii se ghidează de prevederile CBTM, circularei Ministerului Finanţelor privind elaborarea propunerilor la proiectul bugetului de stat şi de metodologia prevăzută în prezentul Set.

386. Ca conţinut, circulara privind elaborarea proiectului FAOAM include: a) dispoziţii generale, care oferă referinţa la cadrul legal şi normativ în ce

priveşte procesul de elaborare a FAOAM, precum şi termenele limită pentru luarea deciziilor şi realizarea schimbului de informaţii dintre APC de specialitate în domeniul ocrotirii sănătăţii şi alte autorităţi/instituţii publice interesate;

b) prognoza principalilor indicatori macroeconomici pe termen mediu; c) obiectivele politicii fiscale privind primele obligatorii de asigurare

medicală; d) sumarul priorităţilor de politici în domeniul ocrotirii sănătăţii cu impact

asupra FAOAM în baza strategiei de cheltuieli în domeniul ocrotirii sănătăţii; e) particularităţi specifice şi cerinţe adiţionale cu privire la elaborarea şi

prezentare proiectului FAOAM.

387. APC de specialitate în domeniul ocrotirii sănătăţii, în baza planului de acţiuni intern, organizează şi asigură elaborarea şi prezentarea proiectului FAOAM în termenii stabiliţi.

7.2.4. Bugetele locale

388. Anual, în conformitate cu calendarul bugetar, Ministerul Finanţelor emite circulara cu privire la elaborarea proiectelor bugetelor locale pe anul bugetar următor.

389. La elaborarea acestui document Ministerul Finanţelor se ghidează de prevederile CBTM şi de metodologia expusă în prezentul Set. Ca conţinut, circulara privind elaborarea proiectelor bugetelor locale pe anul bugetar următor cuprinde următoarele:

a) dispoziţii generale, care oferă referinţa la cadrul legal şi normativ în ce priveşte procesul de elaborare a bugetelor locale, precum şi termenele limită pentru prezentarea informaţiei;

b) prognoza principalilor indicatori macroeconomici pe termen mediu; c) cerinţe privind limitele pentru soldul bugetar, cheltuielile totale şi

cheltuielile de personal ale bugetelor locale, precum şi anumite restricţii privind contractarea datoriei de către APL;

d) obiectivele politicii în domeniul veniturilor pe termen mediu şi particularităţile specifice de estimare a anumitor venituri şi a surselor de finanţare;


112

e) sumarul politicilor şi priorităţilor în domeniul cheltuielilor publice, pentru următorul an bugetar şi pe termen mediu;

f) particularităţi specifice de stabilire a relaţiilor interbugetare şi limitele de transferuri de la bugetul de stat către bugetele locale;

g) alte particularităţi specifice şi cerinţe adiţionale cu privire la elaborarea şi prezentarea proiectelor bugetelor locale.

390. Circulara se remite în adresa APL prin intermediul Direcţiei finanţe, care

îndrumă autorităţile executive locale de toate nivelurile în procesul de elaborare şi prezentare a proiectelor bugetelor locale pentru următorul an bugetar şi a estimărilor pe termen mediu. Direcţiile finanţe ale UAT remit circulara în adresa autorităţilor executive locale de nivelul I şi II, prin care pot stabili cerinţe şi particularităţi specifice pentru elaborarea şi prezentarea proiectelor de buget.

391. Pentru a asigura realizarea calitativă şi în termen a acţiunilor necesare pentru elaborarea proiectelor bugetelor locale, autorităţile executive locale, cu suportul subdiviziunilor/unităţilor financiare, emit dispoziţia cu privire la lansarea procesului de elaborare a proiectului bugetului local şi aprobă calendarul activităţilor, luînd ca bază calendarul pentru elaborarea bugetului local, cuprins în sub-capitolul 3.5 al Setului, şi ţinînd cont de termenii stabiliţi în circulara privind elaborarea proiectelor bugetelor locale pentru anul bugetar următor.

392. Direcția finanțe și, după caz, subdiviziunea/unitatea financiară a APL, oferă suport metodologic cu privire la elaborarea propunerilor de buget de către autorităţile/instituțiile bugetare, inclusiv a propunerilor fundamentate pe programe, iar în caz de necesitate, emite instrucțiuni detaliate privind modul de elaborare și prezentare a propunerilor la proiectul bugetului local de către autoritățile/instituțiile bugetare.

393. Concomitent cu emiterea circularei, în caz de necesitate, MF şi ulterior Direcţiile finanţe organizează seminare, în cadrul cărora autorităţile/instituţiile bugetare primesc consultaţiile necesare. 7.3. Elaborarea propunerilor/proiectelor de buget


394. După emiterea circularei anuale cu privire la elaborarea proiectului bugetului de stat, Ministerul Finanţelor, în calitate de administrator de buget, lansează procedura de elaborare a proiectului bugetului de stat şi asigură elaborarea propunerii de buget pentru veniturile generale ale bugetului de stat, sursele de finanţare şi alţi indicatori bugetari aferenţi poziţiei „Org1 - Acţiuni generale” din clasificaţia organizaţională (de exemplu, veniturile generale, transferurile interbugetare). Estimarea resurselor generale ale bugetului de stat se efectuează în conformitate metodologia de estimare a veniturilor şi a surselor de finanţare, reglementată la sub-capitolul 4.5 al Setului.

395. În conformitate cu circulara emisă de MF, APC asigură organizarea internă a procesului de elaborare a propunerilor de buget în cadrul autorităţilor publice şi în relaţie cu instituţiile subordonate, luînd în consideraţie recomandările cuprinse în capitolul XIII al Setului. Propunerile de buget includ atît estimările de cheltuieli, cît şi de resursele colectate şi se întocmesc de către APC.


113

396. Fluxul de informaţie privind stabilirea limitelor, scopurilor, obiectivelor şi indicatorilor de performanţă în cadrul programelor este direcţionat de sus în jos, iar propunerile detaliate de buget - de jos în sus.

397. Procesul propriu-zis de elaborare a propunerilor de buget în cadrul APC implică următoarele activităţi:

a) APC analizează şi formulează setul de programe în corespundere cu priorităţile politicii sectoriale şi limita de cheltuieli, completează informaţia generală a programelor/subprogramelor (scopul, obiectivele, descrierea, identifică setul de indicatori de performanţă).

b) APC elaborează şi emite instituţiilor subordonate circulara anuală privind elaborarea propunerilor de buget, care cuprinde:

- particularităţi specifice şi cerinţe relevante privind modul de elaborare şi prezentare a propunerilor de buget pe anul respectiv;

- limite de resurse şi cheltuieli pentru fiecare instituţie la nivel de subprogram, activitate, inclusiv cheltuieli de personal şi alte limite relevante pentru ciclul bugetar respectiv;

- propunerile pentru investiţii capitale. c) Instituţiile bugetare subordonate elaborează şi prezintă propunerile de buget

şi justificările corespunzătoare. La partea de cheltuieli instituţiile vor respecta limita stabilită de autoritatea ierarhic superioară şi vor completa valoarea indicatorilor de produs şi de eficienţă a programelor;

d) APC organizează şi desfăşoară procesul de examinare, comunicare şi consultare a propunerilor de buget cu instituţiile subordonate;

e) APC aprobă propunerile de buget ale instituţiilor, le agreghează, estimează indicatorii de rezultat şi întocmeşte propunerea de buget, pe care o remite Ministerului Finanţelor.

Formatul de prezentare a propunerilor de buget

398. Propunerea de buget se întocmeşte şi se prezintă în format unic pentru

toate nivelele de bugete, care este parametrizat în SIMF şi nu poate fi modificat. 399. Propunerea de buget prezintă informaţia în dinamică şi include:

a) indicatorii realizaţi în ultimii doi ani bugetari (AB-2; AB-1); b) indicatorii aprobaţi pentru anul bugetar curent (AB); c) indicatorii estimaţi pentru anul bugetar viitor pentru care se elaborează

proiectul de buget (AB+1); d) indicatorii estimaţi pentru doi ani ulteriori anului pentru care se elaborează

proiectul bugetului (AB+2; AB+3). 400. Formatul de prezentare a propunerii de buget se conţine în tabelul 7.1 şi

constă din următoarele părţi: A. Sinteza propunerii de buget; B. Sinteza limitelor de cheltuieli; C. Estimarea resurselor colectate de autoritățile/instituţiile bugetare; D. Estimarea cheltuielilor şi a indicatorilor de performanţă; E. Estimarea investiţiilor capitale pe proiecte.


114

Tabelul 7.1. Formatul propunerii de buget a autorității/instituției bugetare

Cod

Sursa S2

Autoritatea bugetară Org1

Instituţia Org2

A. Sinteza propunerii de buget (se completează automat în SIMF), mii lei

Denumirea

Cod AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3

F1 Eco

(k2) Executat Executat Aprobat Proiect Estimat Estimat

A.1. CHELTUIELI, total


Denumirea S3 S5 F1

Eco

(k2) Executat Executat Aprobat Proiect Estimat Estimat

A.2. RESURSE, total

(A2=A2.1+A2.2+A2.3)

A.2.1. Resurse

colectate interne, total

112

A.2.2. Resurse

colectate externe,

total

112

A.2.3. Resurse

generale, total

A.2.3=A.1-

(A.2.1+A.2.2)

111

B. Sinteza limitelor de cheltuieli (se completează automat în SIMF), mii lei

Denumirea

Cod AB+1 proiect AB+2 estimat AB+3 estimat

F1

Cheltuieli (r/c),

resurse (S3)

Sta

bilit

Dev

iere

+/-

Pro

pus

Sta

bilit

Dev

iere

+/-

Pro

pus

Sta

bilit

Dev

iere

+/-

Pro

pus


115

TOTAL

Cheltuieli recurente r

Investiţii capitale c

TOTAL

Resurse colectate

Resurse generale

C. Estimarea resurselor colectate de autorităţile/instituţiile bugetare, mii lei


Denumirea Sursa

(S3S4)

Originea

sursei

(S5)

Donator

(S6) F3

P3

(7xx)

Eco

k6

Descriere

Exe

cuta

t

Exe

cuta

t

Apr

obat

Pro

iect

Est

imat

Est

imat

TOTAL

D. Estimarea cheltuielilor și a indicatorilor de performanță

Cod

Subgrupa F3

Program P1

Subprogram P2

DI. Informaţie generală (se completează de către autoritatea superioară înainte de a remite formularul pentru

completare instituţiilor din subordine)

Scop

Obiective (pe termen mediu,

cu accent pe anul pentru care

se aprobă programul)

Descriere succintă

DII. Indicatorii de performanţă

Categoria Cod Denumirea

Unitatea

de

măsură


Executat Executat Aprobat Estimat Estimat Estimat

De

rezu

ltat 1.

...

n.


116

De

prod

us 1.

...

n.

De

efic

ienţ

ă 1.

....

n.

DIII. Cheltuieli, mii lei

Denumirea


P3 Eco

(k6)


E. Estimarea investiţiilor capitale pe proiecte, mii lei

Denumirea Cod

Cos

tul t

otal

al

proi

ectu

lui

Anu

l de

lans

are

a pr

oiec

tulu

i

Sol

dul c

ostu

lui

de d

eviz

la

1.01

.a A

B

AB

Sol

dul c

ostu

lui

de d

eviz

la

1.01

.a A

B+1

AB+1 AB+2 AB+3

P1

P2 P3

Pro

iect

Eco

(k6)

Executare

scontată

Proiect Estimat Estimat

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10(8-9) 11 12 13

Conducător /________________________/ _________________________/

Şeful subdiviziunii responsabile de planificarea bugetului /___________________/_________________/

Şeful subdiviziunii responsabile de politici /___________________/_________________/

Data prezentării _______________________

Abrevieri: AB – anul de bază (curent), AB-2 şi AB-1 – anii precedenţi anului de bază, AB+1 – anul viitor pentru care


401. Informaţia la compartimentele A şi B se produce automat de SIMF în

baza informaţiilor detaliate introduse în SIMF de către autoritatea/instituţia bugetară, prin completarea informaţiei la compartimentele C-E.

402. La compartimentul A se prezintă sumarul propunerii de buget, care cuprinde sinteza cheltuielilor şi resurselor la nivel de APC. Volumul resurselor generale se stabileşte ca diferenţa între volumul estimat de cheltuieli (rîndul A.1) şi volumul estimat al resurselor colectate de autorităţile/instituţiile bugetare (rîndul A.2.1 + A.2.2).

403. În cadrul compartimentului B sinteza propunerilor de buget a autorităţii publice (rubrica „Propus”) se compară cu limitele de resurse şi cheltuieli stabilite în CBTM sau cele stabilite de organul ierarhic superior (rubrica „Stabilit”).


117

404. La compartimentul C se analizează şi se estimează posibilităţile de colectare a resurselor interne şi externe de către autorităţile/instituţiile bugetare (încasări de la servicii contra plată, granturi sau împrumuturi pentru proiecte finanţate din surse externe, etc.). La rubrica „Descriere” se include informația referitor la baza legală și normativă de stabilire a acestor venituri, precum și informația privind acordurile de împrumut/grant în cazul proiectelor finanțate din surse externe. După caz, poate fi reflectată și altă informație care justifică estimarea resurselor vizate.

405. Veniturile colectate de către autorităţile/instituţiile bugetare se estimează, avînd la bază cadrul normativ care reglementează nomenclatorul şi mărimea tarifelor la lucrările şi serviciile prestate contra plată, precum şi tendinţele încasării acestor venituri în anii precedenţi.

406. Veniturile cu destinaţie, instituite prin acte legislative cu caracter special, se direcţionează către programele corespunzătoare de cheltuieli. La estimarea veniturilor cu destinaţie se va ţine cont de eventuale modificări în cadrul legal, precum și de tendinţele încasării acestor venituri în anii precedenţi.

407. APC care implementează proiecte finanţate din surse externe vor prezenta volumul estimat al granturilor şi/sau împrumuturilor destinate proiectelor, în conformitate cu prevederile acordurilor încheiate cu donatorii şi cu planurile de implementare a proiectelor respective. Concomitent APC va prezenta propuneri privind contribuţia Guvernului la implementarea proiectului.

408. La compartimentul D se propunerile de cheltuieli în formatul bugetului pe programe. Autorităţile/instituţiile bugetare înaintează propunerile de cheltuieli pe programe, astfel încît să fie asigurate:

a) formularea adecvată a atributelor programului; b) estimarea costurilor tuturor componentelor programelor; c) încadrarea în limitele de cheltuieli stabilite; d) justificarea, în conformitate cu actele normative, a programelor, sub-

programelor, scopurilor şi obiectivelor acestora, precum şi explicarea criteriilor de stabilire a priorităţilor şi de evaluare ale performanţei propuse.

409. La elaborarea propunerilor de buget, în special la formularea scopurilor, obiectivelor şi indicatorilor de performanţă ai programelor, autorităţile/instituţiile bugetare aplică metodologia bugetului pe programe, cuprinsă la capitolul XI al Setului, iar pentru estimarea propunerilor de venituri și cheltuieli, autoritățile/instituțiile bugetare se vor conduce de prevederile specifice cuprinse în circulara anuală cu privire la elaborarea propunerilor de buget, precum și vor consulta îndrumarul pentru estimarea costurilor, prezentat în capitolul XII al prezentului Set.

410. Nivelul de detaliere a indicatorilor pe clasificaţia economică, poate fi modificată de către MF şi se comunică autorităţilor publice prin circulara bugetară anuală. Informaţia completată la acest compartiment serveşte sursă de informaţie pentru compartimentele A şi B din formatul propunerii de buget.

411. Propunerile detaliate pe obiecte şi estimarea cheltuielilor pentru investiţii capitale se prezintă în cadrul compartimentului E. Informaţia conţine date în evoluţie pe proiecte/obiecte de investiţii capitale în baza analizei costurilor portofoliului existent de proiecte/obiective şi a celor noi în limita cheltuielilor pentru investiţii capitale aprobate în CBTM.

412. Formatul de prezentare a propunerii de buget se utilizează atît de către APC, cît şi de instituţiile din subordinea acestora, conform ierarhiei de


118

subordonare. Pentru completarea formatului dat autorităţile/instituţiile bugetare consultă manualul utilizatorului privind aplicarea SIMF, precum şi circulara bugetară anuală.

Argumentarea propunerilor de buget

413. Propunerile de buget ale autorităţilor/instituţiilor bugetare trebuie să fie

însoţite de nota informativă, care cuprinde explicaţiile şi justificările necesare în conformitate cu cerinţele prevăzute în boxa 7.1. Boxa 7.1. Format pentru explicaţii şi justificări aferente propunerii de buget a APC

1. Obiectivele de bază ale APC: Descrierea misiunii generale, a obiectivelor pe termen mediu şi a legăturii cu strategiile naţionale şi sectoriale.

2. Sinteza programelor şi priorităţile de cheltuieli: Descriere succintă a programelor şi legăturile acestora cu obiectivele generale ale APC, relaţiile dintre programe, legăturile posibile cu programele altor APC, corespunderea cu CBTM şi strategia sectorială de cheltuieli, descriere succintă a fiecărui program.

Explicaţiile vor fi mai detaliate în cazul unor programe/politici noi, fiind descrisă performanţa care se aşteaptă a fi obţinută ca urmare a implementării programului sau măsurilor noi de politici.

3. Implicaţii asupra bugetului: Descrierea în notele explicative va fi prezentată succint şi clar, accentul fiind pus pe explicarea modificărilor proiectului de buget faţă de bugetul anului curent, sau prin ce se deosebeşte proiectul bugetului pe anul viitor de bugetul anului curent, Explicaţiile vor identifica atît factorii tehnici – reducerea cheltuielilor de o singură dată, alocările pentru programe tranzitorii din anii precedenţi), cît şi programe/politici noi pentru care se alocă mijloace sau din contul economisirilor ca urmare a măsurilor de eficientizare a utilizării resurselor existente.

Presupunerile ce stau la baza calculelor cheltuielilor urmează a fi incluse în justificare.

4. Indicatorii de performanţă: Cheltuielile urmează a fi justificate şi explicate utilizînd indicatori privind performanţa asumată, precum şi alte informaţii non-financiare, menite să justifice propunerile de buget. Drept bază pentru aceasta serveşte registrul indicatorilor de performanţă ai programelor şi informaţia privind indicii de reţea, state şi contingent, susţinuţi în SIMF.

5. Capacitate: Justificarea propunerilor va include deasemenea explicaţii privind faptul dacă APC şi a instituţiile subordonate dispun de capacităţi pentru utilizarea resurselor în mod eficient şi eficace. Astfel, se va ţine cont de capacitatea de valorificare a alocaţiilor în anii precedenţi şi în anul curent.

6. Factori externi: Descrierea factorilor externi posibili care ar putea influenţa realizarea obiectivelor de program.

7. Calitatea datelor : Informaţii privind sursele de colectare a datelor: de exemplu, (i) dacă există definiţii convenite pentru fiecare indicator, (ii) modul în care sunt colectate datele; (iii) dacă este cunoscut modul şi responsabilităţile pentru colectarea, înregistrarea , procesarea şi agregarea datelor privind performanţa.


414. În conformitate cu circulara anuală cu privire la elaborarea proiectului BASS, Casa Naţională de Asigurări Sociale elaborează şi prezintă APC de specialitate în domeniul protecţiei sociale proiectul preliminar al BASS pe anul


119

următor. Concomitent cu proiectul BASS, Casa Naţională de Asigurări Sociale prezintă şi proiectul notei informative, precum şi alte informaţii de fundamentare a proiectului de buget.

415. Proiectul BASS se întocmeşte avînd la bază: a) prognoza indicatorilor macroeconomici; b) limitele de transferuri interbugetare; c) priorităţile de politică stipulate în strategia sectorială de cheltuieli; d) tendinţele indicatorilor demografici şi a altor indicatori cu privire la

numărul de beneficiari de prestaţii sociale; e) alte particularităţi specifice cuprinse în circulara cu privire la elaborarea

BASS. 416. Procesul propriu-zis de elaborare a proiectului BASS implică următoarele

activităţi: a) APC de specialitate în domeniul protecţiei sociale analizează evoluţia

indicatorilor generali ai BASS şi performanţa programelor de cheltuieli, determină în comun cu CNAS structura programelor şi completează informaţia generală despre acestea (scopul, obiectivele, identifică lista indicatorilor de performanţă);

b) CNAS estimează resursele BASS şi repartizează cheltuielile BASS pe programe, în corespundere cu priorităţile politicii sectoriale şi ţinînd cont de limita de transferuri intebugetare. De asemenea va completa valoarea indicatorilor de produs şi de eficienţă a programelor;

c) CNAS întocmeşte proiectul BASS, pe care îl prezintă spre coordonare APC de specialitate în domeniul protecției sociale;

d) APC de specialitate în domeniul protecţiei sociale examinează proiectul BASS din punctul de vedere al consecvenței cu prioritățile strategiei sectoriale de cheltuieli, inclusiv performanța programelor, și îl prezintă spre examinare Ministerului Finanţelor în conformitate cu cerinţele stabilite şi cu respectarea termenelor limită prevăzute în calendarul bugetar;

e) CNAS asigură definitivarea proiectului BASS, luînd în considerare rezultatele consultărilor cu APC de specialitate și cu MF;

f) APC de specialitate în domeniul protecţiei sociale asigură consultarea

proiectului BASS cu alte autorități publice interesate și cu partenerii sociali, după care prezintă proiectul legii anuale a BASS la Guvern.

417. Ministerul Finanțelor asigură integrarea proiectului BASS în SIMF în vederea consolidării bugetului public național.

418. La elaborarea proiectului BASS, se consultă metodologia bugetării pe programe şi îndrumarul cu privire la estimarea costurilor, cuprinse în capitolul XI şi XII ale Setului, precum şi alte instrucţiuni relevante.

419. Formatul de prezentare a proiectului BASS pe anul viitor şi a notei informative se conţine la secţiunea 7.5.3.


420. În conformitate cu circulara anuală cu privire la elaborarea proiectului FAOAM, Compania Naţională de Asigurări în Medicină elaborează şi prezintă APC de specialitate în domeniul ocrotirii sănătăţii proiectul FAOAM pe anul următor. Concomitent cu proiectul FAOAM, Compania Naţională de Asigurări în Medicină


120

prezintă şi proiectul notei informative, precum şi alte informaţii de fundamentare a proiectului de buget.

421. Proiectul FAOAM se întocmeşte avînd la bază: a) prognoza indicatorilor macroeconomici; b) limitele de transferuri interbugetare; c) priorităţile de politică stipulate în strategia sectorială de cheltuieli; d) tendinţele indicatorilor demografici şi a altor indicatori care caracterizează

sistemul de ocrotire a sănătăţi; e) particularităţile specifice cuprinse în circulara cu privire la elaborarea

FAOAM. 422. Procesul propriu-zis de elaborare a proiectului FAOAM implică

următoarele activităţi: a) APC de specialitate în domeniul ocrotirii sănătății analizează evoluţia

indicatorilor generali ai FAOAM şi performanţa programelor de cheltuieli, determină în comun cu CNAM structura programelor şi completează informaţia generală despre acestea (scopul, obiectivele, identifică lista indicatorilor de performanţă);

b) CNAM estimează resursele FAOAM, costurile şi repartizează cheltuielile FAOAM pe programe, în corespundere cu priorităţile politicii sectoriale şi ţinînd cont de limita de transferuri de la bugetul de stat, comunicată de către Ministerul Finanţelor. De asemenea va completa valoarea indicatorilor de produs şi de eficienţă a programelor;

c) CNAM întocmeşte proiectul FAOAM, pe care îl prezintă spre coordonare APC de specialitate în domeniul ocrotirii sănătății;

d) APC de specialitate în domeniul ocrotirii sănătăţii examinează proiectul FAOAM din punctul de vedere al consecvenței cu prioritățile strategiei sectoriale de cheltuieli, inclusiv performanța programelor, și îl prezintă spre examinare Ministerului Finanţelor în conformitate cu cerinţele stabilite şi cu respectarea termenelor limită prevăzute în calendarul bugetar;

e) CNAM asigură definitivarea proiectului FAOAM, luînd în considerare rezultatele consultărilor cu APC de specialitate și cu MF.

f) APC de specialitate în domeniul ocrotirii sănătății asigură consultarea proiectului FAOAM cu alte autorități publice interesate și cu partenerii sociali, după care prezintă proiectul legii anuale a FAOAM la Guvern.

423. Ministerul Finanțelor asigură integrarea proiectului BASS în SIMF în vederea consolidării bugetului public național.

424. La elaborarea proiectului FAOAM, se consultă metodologia bugetului pe programe şi îndrumarul cu privire la estimarea costurilor, cuprinse în capitolul XI şi XII ale Setului, precum şi alte instrucţiuni relevante.

425. Formatul de prezentare a proiectului FAOAM pe anul viitor şi a notei informative se descrie la secţiunea 7.5.4.


426. În baza circularei privind elaborarea proiectelor bugetelor locale anuale, autorităţile executive, cu aportul subdiviziunilor/unităților financiare, elaborează şi emit autorităților/instituțiilor bugetare subordonate circulare (dispoziții) cu privire la elaborarea propunerilor de buget8. Pentru a facilita procesul de elaborare a bugetului, 8 În cazul UAT de nivelul I autorităţile executive pot elabora independent proiectul bugetului fără solicitarea propunerilor de la instituţii.


121

autoritatea executivă poate comunica autorităților/instituțiilor bugetare subordonate limitele de resurse și cheltuieli pentru fiecare autoritate/instituție bugetară la nivel de subgrup funcțional și subprogram, inclusiv cheltuieli de personal, investiții capitale și alte limite relevante pentru ciclul bugetar respectiv.

427. De asemenea, odată cu implementarea bugetării pe programe, autoritatea executivă, după caz, cu suportul subdiviziunilor structurale de specialitate, determină lista programelor de cheltuieli şi persoanele responsabile de elaborareaacestora, formulează scopul, obiectivele şi indicatorii de performanţă pentru fiecare subprogram.

428. Autoritățile/instituțiile bugetare elaborează şi prezintă subdiviziunilor/unităților financiare respective propunerile de buget în conformitate cu cerinţele stabilite în circulara privind elaborarea propunerilor de buget şi cu respectarea termenelor limită prevăzute de calendarul bugetar. În propunerea de buget instituţiile bugetare completează valoarea indicatorilor de produs și de eficiență a programelor. Indicatorii de rezultat se stabilesc de către autoritatea executivă, după caz, cu suportul subdiviziunilor structurale de specialitate.

429. Propunerile de buget cuprind atît estimarea cheltuielilor, fundametate pe programe, cît şi, după caz, estimări privind resursele colectate. Cheltuielile se estimează ţinînd cont de particularităţile specifice de estimare a cheltuielilor, comunicate prin circularа anuală cu privire la elaborarea propunerilor de buget. Formatul de prezentare a propunerii de buget pentru elaborarea proiectului bugetului local este similar propunerii de buget pentru bugetul de stat (a se vedea tabelul 7.1).

430. Propunerile de buget se însoţesc de note informative, explicaţii şi calcule justificative. Cerinţele cu privire la volumul şi calitatea informaţiilor de fundamentare a propunerii de buget sunt analogice cerinţelor pentru prezentarea propunerilor pentru elaborarea bugetului de stat, expuse în secţiunea 7.3.1.

431. La elaborarea propunerilor/proiectelor de buget, autorităţile/ instituţiile bugetare consultă metodologia bugetului pe programe şi îndrumarul cu privire la estimarea costurilor, cuprinse în capitolul XI şi XII ale Setului, precum şi alte instrucţiuni relevante.

432. Subdiviziunea/unitatea financiară a APL, examinează şi generalizează propunerile de buget ale autorităţilor/instituţiilor bugetare, estimează cadrul de resurse şi întocmeşte proiectul bugetului local respectiv şi estimările pe termen mediu, pe care le prezintă spre examinare şi consultare autorităţii executive.

433. La elaborarea proiectelor bugetelor locale se va ţine cont de: a) cadrul normativ în vigoare, în special Legea privind finanțele publice locale,

Legea finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale, Legea privind administrația publică locală, Legea privind descentralizarea administrativă și alte acte normative;

b) analiza bazei fiscale a UAT şi a tendinţelor recente în domeniul veniturilor bugetului local respectiv;

c) obiectivele politicii fiscale pe termen mediu şi impactul acestora asupra veniturilor, inclusiv politica autorităților publice locale în domeniul taxelor locale și a tarifelor pentru serviciile prestate de autoritățile/instituțiile bugetare;

d) activităţile preconizate pentru îmbunătăţirea administrării fiscale; e) analiza tendințelor aferente cheltuielilor bugetului local; f) politica şi priorităţile în domeniul cheltuielilor, inclusiv politicile sectoriale

de cheltuieli asumate la nivel naţional; g) plafonul datoriei UAT și plafonul garanțiilor acordate;


122

h) volumul transferurilor cu destinație generală și specială, comunicat de Ministerul Finanțelor.

434. Pentru estimarea bazei fiscale a UAT, se vor utiliza formularele emise de către Ministerul Finanţelor prin circulara privind elaborarea proiectelor bugetelor locale, care servesc drept suport metodologic pentru estimarea veniturilor.

435. Pentru efectuarea analizelor necesare şi estimarea propunerilor de buget, autoritățile executive, precum și autorităţile/instituţiile bugetare, pot solicita informaţii relevante de la serviciile desconcentrate în teritoriu ale autorităţilor publice centrale (de exemplu, date statistice, fiscale, politici sectoriale, etc.).

436. Autoritățile executive, cu suportul subdiviziunilor/unităților financiare, definitivează proiectele de buget, respectind principiul balanţării acestuia, și le prezintă spre consultare Direcţiei finanţe, cu respectarea termenului limită prevăzut de calendarul bugetar.

437. Rezultatele calculelor privind estimarea bazei fiscale a UAT pe fiecare impozit în parte şi sinteza acestora, (în baza formularelor anexate la circulara privind elaborarea proiectelor bugetelor locale), precum şi propunerile/proiectele de buget ale autorităţilor/instituţiilor bugetare, se introduc în SIMF.

438. Direcţia finanţe examinează proiectele de buget sub aspectul corectitudinii estimărilor, respectării cerinţelor şi procedurilor stabilite şi întocmește sinteza consolidată a proiectelor bugetelor locale al raionului/municipiului/ UTA cu statut juridic special.

439. Direcţiile finanţe prezintă la Ministerul Finanţelor spre consultare, sinteza consolidată a proiectelot bugetelor locale al raionului/municipiului/UTA cu statut juridic special, conform unui grafic stabilit.

7.4. Examinarea propunerilor/proiectelor de buget şi consultările

bugetare


440. Propunerile de buget prezentate de către APC se examinează de către direcţiile finanţelor de ramură din cadrul MF, luînd în consideraţie:

a) respectarea cerinţelor stipulate în circulara anuală cu privire la elaborarea proiectului bugetului de stat;

b) analiza executării bugetului APC în anii precedenţi atît la venituri, cît şi la cheltuieli, inclusiv performanţa realizată în raport cu obiectivele asumate;

c) asumările puse în baza estimărilor de venituri şi cheltuieli pentru anul viitor şi doi ani ulteriori;

d) corelarea cu priorităţile cuprinse în CBTM şi strategia sectorială de cheltuieli.

441. Ca punct de reper în analiza propunerilor de buget, direcţiile finantelor de ramură din cadrul MF pot utiliza dimensiunile, cuprinse în boxa 7.2. Boxa 7.2. Dimensiunile pentru analiza propunerilor de buget

Dimensiune Întrebări cheie

Identificarea problemei Care problemă/obiectiv este adresată de către propunere?

Conformarea cu procesul de

planificare strategică şi cu

obiectivele politice ale

Cum se potriveşte iniţiativa cu priorităţile şi obiectivele Guvernului?

Propunerea de buget dublează alte iniţiative sau activităţi existente?

Sunt identificate conexiuni cu alte iniţiative sau activităţi?


123


Guvernului

Prioritatea Cît de importantă este această propunere comparativ cu alte propuneri?

Această propunere a fost înaintată la etapele anterioare ale ciclului bugetar şi a

fost respinsă sau a fost aprobată parţial? Daca da, atunci de ce s-a întîmplat

astfel, şi a suportat oare propunerea respectivă modificări de atunci?

Cum se încadrează propunerea în activitatea curentă a instituţiei bugetare?

Existenţa probelor Care sunt probele ce sugerează că propunerea va soluționa problema identificată

şi va realiza obiectivul dorit?

S-a determinat oare logica clară de implementare?

Există cerere suficientă pentru propunerea dată sau pentru activitate?

Propunerea înaintată reprezintă cel mai bun mod de realizare a obiectivelor

enunţate?

Ce opţiuni alternative au fost analizate şi de ce acestea din urmă au fost respinse

în favoarea propunerii respective?

Re-prioritizarea Este posibilă finanţarea propunerii în totalitate sau parţial prin modificarea

priorităţilor de finanţare existente la moment?

Dacă s-au identificat economii pentru compensarea cheltuielilor, acestea se referă

în mod direct la propunere (şi anume, acestea nu se vor realiza dacă propunerea

nu va fi implementată)? Există anumite riscuri că acestea nu se vor realiza (de ex.,

acestea sunt generate de cerere)?

Propunerea poate fi finanţată în totalitate sau parţial din prestarea serviciilor cu

plată sau din alte surse?

Costurile aşteptate

(fiscale, sociale şi economice)

Care sunt consecinţele financiare pe termen mediu şi lung , ţinînd cont de factorii

care determină costurile? Cum au fost determinate costurile (de ex., utilizarea

jaloanelor externe/interne, analiza factorilor de cost)?

Dacă iniţiativa implică costuri (sau economii) pentru alte programe, au fost

consultate toate instituţiile bugetare relevante şi s-a convenit de comun acord

asupra costurilor?

Propunerea va afecta situaţia existentă în economie? În ce măsură şi cum?

Propunerea va avea drept rezultat reducerea costurilor sau încasarea veniturilor

suplimentare în anii următori?

Performanţa sau beneficiile

aşteptate (fiscale, sociale şi

economice)

Care sunt beneficiile aşteptate în rezultatul implementării propunerii?

Cît timp va dura pînă la realizarea beneficiilor aşteptate?

S-a efectuat analiza cost-beneficiu?

Există anumite beneficii economice sau de altă natură cu caracter mai general

care sunt greu de cuantificat?

Analiza riscurilor Ce riscuri au fost identificate dacă propunerea va fi sau nu va fi implementată?

Ce strategii de gestiune a riscurilor vor fi implementate pentru a tempera riscurile

identificate?

Mecanisme de implementare Există mecanisme de implementare a propunerii? Dacă nu, care vor fi acestea?

Există necesitatea de a pilota propunerea înainte de implementarea deplină a

acesteia?

Poate implementarea parţială genera riscuri pentru viitoarele bugete?


124


Revizuire, evaluare şi

monitorizare

Cum va fi informat Guvernul că propunerea şi-a atins obiectivele? Care sunt

criteriile de monitorizare şi care vor fi indicatorii de măsurare a performanţei?

Ce aranjamente vor fi asigurate pentru monitorizarea şi/sau evaluarea eficienţei şi

eficacităţii iniţiativei?

Consultaţie (discuţii cu alte

APC sau instituţii relevante)

Au fost oare consultate alte APC, instituţii bugetare, agenţii şi grupuri de

beneficiari, şi-au manifestat aceştia acordul pentru propunerea înaintată?

Abilitate Există oare abilităţi suficiente în instituţiile din sector pentru a furniza rezultatul? În

ce mod abilităţile influenţează reuşita propunerii?

442. Ministerul Finanţelor este în drept să returneze propunerile de buget care

nu respectă cerinţele circularei privind elaborarea proiectului bugetului de stat şi/sau poate să solicite informaţii adiţionale referitor la propunerile care sunt justificate insuficient şi necesită argumentări suplimentare din partea autorităţilor publice vizate. Autorităţile/instituţiile bugetare respective trebuie să asigure prezentarea informaţiei solicitate în termenul limită stabilit de Ministerul Finanţelor. Dacă autorităţile publice centrale nu aliniază propunerea de buget la cerinţele necesare în termenul stabilit de Ministerul Finanţelor, acesta este în drept să ajusteze unilateral propunerea de buget cu includerea ulterioară în proiectul legii bugetare anuale.

Consultările bugetare

443. Unele aspecte specifice ce ţin de propunerile de buget parvenite din

partea APC, în special cele legate de alocarea resurselor suplimentare, se soluţionează în cadrul consultărilor bugetare, organizate de către Ministerul Finanţelor în conformitate cu calendarul bugetar.

444. Înainte de lansarea consultărilor bugetare, Ministerul Finanţelor organizează discuţii interne vis-a-vi de propunerile de buget ale autorităţilor publice şi întocmeşte sinteza rezultatelor examinării acestora, care serveşte drept bază pentru discuţii în cadrul consultărilor bugetare. Ministerul Finanţelor examinează propunerile de buget prin prisma justificărilor acestora şi sugerează opinii privind acoperirea cererilor suplimentare fie din contul economiilor ce ar putea fi identificate în bugetul autorităţii/instituţiei bugetare solicitante, fie propune reevaluarea priorităţilor în cadrul sectoarelor/autorităţilor în contextul priorităţilor stabilite în documentul CBTM.

445. Consultările pe marginea propunerilor / proiectelor de bugete se organizează în baza unui grafic stabilit de către Ministerul Finanţelor, cu respectarea următoarelor proceduri:

a) baza pentru consultări o constituie agenda, care cuprinde o listă a problemelor sau întrebărilor nesoluţionate cu referinţă la propunerile de buget. Agenda se elaborează de către direcţiile finanţelor de ramură a Ministerului Finanţelor şi se comunică în prealabil autorităţilor publice respective.

b) pentru evitarea înţelegerii incorecte, reprezentanţii Ministerului Finanţelor şi APC comunică şi discută neformal asupra problemelor din agendă;


125

c) şedinţa de consultări este moderată de către conducerea Ministerului Finanţelor (ministru sau viceministru responsabil de buget). Prezenţa la şedinţă a persoanelor de conducere a Ministerului Finanţelor şi a conducerii APC este obligatorie. De asemenea, la şedinţă participă – din partea Ministerului Finanţelor - şefi ai direcţiilor finanţelor de ramură, șeful direcţiei generale sinteză bugetară și, după caz, alți colaboratori ai direcției respective, iar din partea APC – șeful direcţiei responsabile de planificarea bugetului din cadrul APC şi şeful direcţiei analiza, monitorizarea şi evaluarea politicilor şi, în caz de necesitate, alte persoane relevante.

d) şedinţa de consultări bugetare începe cu agrearea agendei. Dacă se consideră necesar, APC sau Ministerul Finanţelor poate propune modificări la agenda preliminară;

e) direcţiile finanţelor de ramură pregătesc materialele pentru consultările bugetare şi înaintează propuneri conducerii Ministerului Finanţelor. Materialele pot conţine informaţii sub formă de tabele analitice şi analize elaborate în vederea justificării poziţiei Ministerului Finanţelor;

f) la începutul şedinţei şeful direcţiei finanţelor de ramură a Ministerului Finanţelor, prezintă o informaţie generală despre rezultatele examinării propunerii de buget pentru fiecare APC în parte. În special, Direcţia finanţelor de ramură informează despre:

- măsura în care propunerea de buget este prezentată în corespundere cu cerinţele circularei bugetare;

- eventualele abateri de la limitele stabilite şi probleme identificate în procesul examinării propunerii de buget;

- în cazul în care se solicită cheltuieli suplimentare se expune opinia dacă propunerile înaintate sunt justificate şise încadrează în priorităţile de politici, prevăzute în strategiile sectoriale de cheltuieli din CBTM;

- modul de gestionare a programelor existente, performanţa realizată/asumată şi eventuale rezerve de eficientizare a resurselor sau de redistribuire a limitei de cheltuieli.

g) în timpul consultărilor bugetare, conducerea APC argumentează şi prezintă viziunea proprie privind soluţionarea problemelor. Explicaţiile şi clarificările sunt susţinute pe cît de posibil prin informaţii şi analize, atît de natură financiară, cît şi nefinanciară;

h) în cadrul consultărilor bugetare discuţiile se axează pe aspecte strategice, pe performanţa aşteptată, capacităţile instituţiilor pentru atingerea obiectivelor şi nu se referă la articolele detaliate de cheltuieli;

i) solicitările de resurse suplimentare pentru iniţiative de politici noi care nu au fost propuse anterior la elaborarea CBTM, nu se discută în timpul consultărilor;

j) rezultatele consultărilor bugetare care implică modificări (majorări sau reduceri) în limitele bugetare se reflectă în proiectul legii bugetare anuale propus spre examinare Guvernului;

k) divergenţele nesoluţionate în cadrul consultărilor bugetare la MF se soluţionează în cadrul examinării proiectului de buget la Guvern.

446. Rezultatele discuţiilor în cadrul şedinţelor de consultări bugetare se documentează într-un proces-verbal, care cuprinde participanţii şi problemele abordate, acordurile sau deciziile luate, precum şi divergenţele rămase cu Ministerul Finanţelor. Procesul-verbal se întocmeşte de către direcţia finanţelor de ramură din cadrul Ministerului Finanţelor şi se semnează de către conducătorii


126

ambelor părţi. Ulterior acestea se prezintă Direcţiei generale sinteză bugetară, care întocmeşte un registru al şedinţelor de consultare bugetară.

447. Formularul procesului - verbal se conţine în boxa 7.3. Boxa 7.3. Formatul procesului –verbal privind consultările bugetare

Data:

Denumirea APC

Moderatorul şedinţei:

Participanţi din partea APC

(se indică numele şi funcţia

persoanelor)

1.

2.

3.

Participanţi din partea Ministerului

Finanţelor

(se indică numele şi funcţia

persoanelor)

1.

2.

3.

Probleme abordate de MF 1.

2.

3.

Probleme abordate de APC 1.

2.

3.

Acorduri convenite (decizii luate): 1.

2.

3.

Anexă: Agenda şedinţei

Semnături:

Din partea MF:

numele/funcţia

Din partea APC:

numele/funcţia

448. De rînd cu APC, Ministerul Finanţelor organizează consultări asupra

proiectului bugetului de stat cu partenerii sociali şi cu alte părţi interesate, în conformitate cu legislaţia privind transparenţa în procesul decizional.


449. Ministerul Finanţelor examinează proiectul BASS pe anul următor, luînd în consideraţie :

a) analiza indicatorilor generali ai BASS sub aspectul implicaţiilor asupra limitelor macrobugetare pe termen mediu şi durabilităţii financiare a sistemului public de asigurări sociale;

b) estimările de venituri şi cheltuieli ale BASS și corelarea cu priorităţile stabilite în CBTM şi strategia sectorială de cheltuieli;

c) performanţa programelor de cheltuieli finanţate de la BASS, inclusiv din contul transferurilor de la bugetul de stat.


127

450. Divergenţele legate de proiectul BASS, inclusiv în ce priveşte stabilirea relaţiilor interbugetare cu bugetul de stat, se soluţionează în cadrul consultării speciale organizate cu participarea conducerii Ministerului Finanţelor, APC de specialitate în domeniul protecţiei sociale şi CNAS. În cadrul şedinţei de consultare, reprezentanţii APC de specialitate în domeniul protecţiei sociale, asistaţi de reprezentanţii CNAS, înaintează argumentele proprii Ministerului Finanţelor. Ministerul Finanţelor analizează propunerile prin prisma justificărilor acestora, face sugestii sau poate solicita reevaluarea proiectului de buget, cu întocmirea avizului respectiv la proiectul de lege a BASS.

451. Consultările pe marginea proiectului BASS au loc în conformitate cu procedurile descrise la secţiunea 7.4.1.


452. Ministerul Finanţelor examinează proiectul FAOAM pe anul următor, luînd în consideraţie :

a) analiza indicatorilor generali ale FAOAM sub aspectul implicaţiilor asupra limitelor macrobugetare pe termen mediu;

b) relaţiile cu bugetul de stat şi respectarea limitei de transferuri de la bugetul de stat;

c) estimările de venituri şi cheltuieli ale FAOAM şi corelarea acestora cu priorităţile stabilite în CBTM şi strategia sectorială de cheltuieli;

d) performanţa programelor de cheltuieli finanţate de la FAOAM, inclusiv din contul transferurilor de la bugetul de stat.

453. Divergenţele legate de proiectul FAOAM, inclusiv în ce priveşte stabilirea raporturilor interbugetare cu bugetul de stat, se soluţionează în cadrul consultării speciale organizate cu participarea conducerii Ministerului Finanţelor, APC de specialitate în domeniul ocrotirii sănătăţii şi CNAM. În cadrul şedinţei de consultare, reprezentanţii APC de specialitate în domeniul ocrotirii sănătăţii, asistaţi de reprezentanţii de la CNAM, înaintează argumentele proprii Ministerului Finanţelor. Ministerul Finanţelor analizează propunerile prin prisma justificărilor acestora, face sugestii sau poate solicita reevaluarea proiectului de buget, cu întocmirea avizului respectiv la proiectul de lege a FAOAM.

454. Consultările pe marginea proiectului FAOAM au loc în conformitate cu procedurile descrise la secţiunea 7.4.1.


455. Avînd în vedere principiul autonomiei financiare al UAT, examinarea proiectelor bugetelor locale la Ministerul Finanţelor poartă un caracter consultativ şi are ca scop consolidarea şi integrarea informaţiei cu privire la bugetele locale în estimările privind prognoza BPN.

456. În cadrul examinării proiectelor bugetelor locale, Ministerul Finanțelor analizează:

a) estimările de venituri, cheltuieli, soldul bugetar şi finanţarea bugetelor locale, și implicațiile acestora asupra indicatorilor macrobugetari pe termen mediu, în vederea respectării principiilor şi regulilor politicii bugetar-fiscale;


128

b) respectarea limitei de transferuri cu destinaţie generală de la bugetul de stat și cu destinație specială alocate de la bugetul de stat;

c) plafonul datoriei unității administrativ-teritoriale și plafonul garanțiilor acordate de autoritățile administrației publice locale.

457. Prognoza veniturilor şi surselor de finanţare ale bugetelor locale, însoţită de calculele respective, se prezintă şi se consultă cu direcţia responsabilă de prognoza şi analiza macrofinanciară din cadrul Ministerului Finanţelor şi, după caz, direcţia generală datorii publice. Se examinează corectitudinea evaluării bazei fiscale a UAT şi a estimărilor de venituri în corespundere cu obiectivele politicii fiscale şi se compară cu estimările proprii ale Ministerului Finanţelor, elaborate în contextul CBTM. Suplimentar, se examinează soldul bugetului local, sursele de finanţare şi analiza implicaţiilor asupra indicatorilor de bază a BPN şi relaţiile cu bugetul de stat.

458. Sinteza consolidată a proiectelor bugetelor locale la partea de cheltuieli se examinează de către direcţiile finanţelor de ramură din cadrul Ministerului Finanţelor, luînd în consideraţie:

a) respectarea cerinţelor stipulate în circulara privind elaborarea bugetelor anuale;

b) analiza executării bugetului în anii precedenţi, inclusiv performanța realizată în cadrul programelor;

c) asumările puse în baza estimărilor de cheltuieli; d) corelarea cu priorităţile cuprinse în CBTM şi strategia sectorială de

cheltuieli. 459. Direcţia bugetelor UAT din cadrul Ministerului Finanţelor examinează atît

proiectele individuale ale bugetelor locale, cît şi sintezele proiectelor bugetelor locale în întregime, inclusiv sub aspectul respectării normelor metodologice şi cerinţei de balanţare a bugetelor locale.

460. Cerinţele generale pentru examinarea proiectelor bugetelor locale sunt analogice celor de la bugetul de stat, care sunt descrise în secţiunea 7.4.1. Formatul tabelelor pentru prezentarea calculelor la proiectul bugetului local se actualizează anual şi se cuprind în circulara privind elaborarea bugetelor anuale, emisă de Ministerul Finanţelor.

461. Ca urmare a examinării proiectelor de buget Ministerul Finanţelor organizează consultări cu Direcţiile finanţe ale UAT pe marginea proiectelor bugetelor locale în termenele prevăzute de calendarul bugetar. După caz, la consultări pot participa conducători ai anumitor APL şi/sau conducători ai subdiviziunii/unităţii financiare ale UAT respective.

462. Consultările au loc în conformitate cu procedurile similare pentru bugetul de stat, descrise la secţiunea 7.4.1. Organizarea consultărilor bugetare cu APL, inclusiv întocmirea proceselor verbale, se asigură de către Direcţia bugetelor UAT din cadrul Ministerului Finanţelor cu implicarea, după caz, a direcţiilor finanțelor de ramură.

463. Ca urmare a consultărilor, Ministerul Finanţelor şi APL ajustează cadrul de resurse şi de cheltuieli a bugetelor locale, ţinînd cont de rezultatele examinării şi înregistrează versiunile respective ale proiectelor bugetelor locale în SIMF.

464. Volumul actualizat al transferurilor cu destinaţie specială de la bugetul de stat către bugetele locale, se include în proiectul legii anuale a bugetului de stat.

465. Ulterior, APL aplică aceeaşi procedură de ajustare a sintezei proiectului bugetelor locale ca urmare a examinării proiectului legii bugetului de stat la Guvern şi


129

ulterior la Parlament. Ajustările respective în proiectele bugetelor locale se efectuează în termenii stabiliţi în calendarul bugetar.

7.5. Formatul proiectelor legilor/deciziilor bugetare anuale

7.5.1. Proiectul de lege a bugetului de stat

466. În baza prognozelor macrobugetare, propunerilor de buget ale APC şi ca urmare a consultărilor bugetare, Ministerul Finanţelor definitivează proiectul bugetului de stat, asigurînd balanțarea acestuia, și elaborează proiectul de lege a bugetului de stat pe anul următor, care prevede reglementări specifice anului bugetar respectiv. În special, proiectul legii cuprinde:

a) reglementări privind aprobarea indicatorilor principali ai bugetului de stat - veniturile, cheltuielile, soldul bugetului și, după caz, sursele de finanțare;

b) reglementări specifice aferente veniturilor bugetului; c) limitele de alocaţii bugetare şi de resurse ale APC şi reglementări

specifice privind gestionarea cheltuielilor bugetului de stat; d) reglementări privind aprobarea limitelor soldului datoriei de stat şi a

garanţiilor de stat; e) reglementări privind relaţiile interbugetare şi transferurile de la bugetul de

stat către alte bugete; f) alte reglementări specifice de gestionare a bugetului de stat pentru anul

bugetar respectiv; g) anexe la lege, care oferă detalii cu privire la structura veniturilor şi

cheltuielilor bugetului de stat, programelor de cheltuieli ale autorităţilor publice centrale şi alte informaţii relevante. În anexe poate fi prezentată atît informaţie financiară, cît şi non-financiară, care necesită aprobarea prin legea anuală a bugetului de stat.

467. Proiectul de lege a bugetului de stat se prezintă spre aprobare însoţit de nota informativă, care descrie particularităţile în ce priveşte evoluţia şi structura bugetului pe anul următor. În special, nota informativă cuprinde următoarele informaţii de bază:

a) contextul macroeconomic, care prezintă sumarul evoluţiilor recente şi prognoza principalilor indicatori macroeconomici, care stau la baza estimărilor bugetului de stat;

b) evoluţia principalilor indicatori ai BS(nominal, % în PIB şi % în BPN) şi corelarea cu limitele macrobugetare pe termen mediu;

c) analiza executării scontate a bugetului în anul curent atît la venituri, cît şi la cheltuieli;

d) evoluţia veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat şi asumările cu privire la estimările de venituri şi cheltuieli pe anul pentru care se planifică bugetul (nominal, % în total);

e) descrierea modificărilor proiectului de buget comparativ cu bugetul aprobat pe anul curent (creşterea absolută +/- şi relativă - %) şi faţă de CBTM şi a factorilor care le-au influenţat. Explicaţiile vor identifica atît factorii tehnici – excluderea cheltuielilor de o singură dată, alocările pentru programe tranzitorii din anii precedenţi, cît şi programele/politicile noi pentru care se alocă mijloace sau care conduc la formarea economiilor ca urmare a măsurilor de eficientizare a utilizării


130

resurselor existente. În cazul politicilor noi se va evidenţia impactul financiar pe termen mediu, precum şi legătura cu priorităţile stabilite în CBTM, strategiile naţionale şi sectoriale;

f) relaţiile între bugetul de stat şi alte componente ale BPN, în special volumul şi structura transferurilor de la bugetul de stat;

g) descrierea programelor de cheltuieli ale APC, finanţate de la bugetul de stat, incluzînd performanţa financiară şi nefinanciară a acestora în perspectiva pe termen mediu;

h) tabele şi anexe cu informaţii adiţionale relevante pentru argumentarea proiectului legii bugetului de stat.

468. Spre deosebire de anexele la proiectul legii bugetare, care prezintă indicatorii pe anul pentru care se aprobă bugetul, informaţia prezentată în tabelele la nota informativă reflectă evoluţia indicatorilor în dinamică şi include:


proiectul de buget (AB+1); d) indicatorii estimaţi pentru doi ani ulteriori anului pentru care se

elaborează proiectul bugetului (AB+2; AB+3). 469. Lista anexelor principale la legea anuală a bugetului de stat şi a tabelelor

explicative relevante, precum şi formatul acestora se prezintă în continuare. Această listă poate fi completată cu alte anexe relevante.

470. Nivelul de detaliere a informaţiei poate fi modificat în funcţie de cerinţele specifice ale Guvernului sau Parlamentului. Anexe la proiectul legii bugetului de stat Anexa 1 Indicatorii generali şi sursele de finanţare ale bugetului de stat

Anexa 2 Componenţa veniturilor bugetului de stat

Anexa 3 Bugetele autorităţilor publice centrale

Anexa 4 Transferurile către bugetele locale Anexa 1. Indicatorii generali şi sursele de finanţare ale bugetului de stat

Denumirea Cod Eco Suma, mii lei

I. VENITURI, total 1

II. CHELTUIELI, total 2+3

Inclusiv: cheltuieli de personal

III. SOLD BUGETAR 1-(2+3)

IV. SURSE DE FINANŢARE, total 4+5+9

inclusiv conform clasificaţiei economice (k3)

…..

…..

Anexa 2. Componenţa veniturilor bugetului de stat



131

Anexa 3. Bugetele autorităţilor publice centrale Denumirea Cod Suma, mii lei

APC 1...n Org1

Cheltuieli recurente (2+3)-3192

cheltuieli de personal 21

Investiţii capitale 3192

Grupa principală 1 ....N F1

Resurse, total

Resurse generale S3

Resurse colectate S3

Cheltuieli, total

Programul/subprogramul 1, P2

Programul/subprogramul 2…n P2

Anexa 4. Transferurile către bugetele locale

Denumirea

Total,

mii lei

inclusiv

Cod

Org1

transferuri cu

destinație

generală

transferuri cu

destinaţie

specială

din care:

recurente* investiții capitale

UAT 1

UAT 2

UAT 3

………

*În caz de necesitate, transferurile cu destinație specială se vor indica distinct pe tipuri. Tabele la nota informativă la proiectul legii bugetului de stat Tabelul 1 Evoluţia BPN conform clasificaţiei economice (mil.lei, % în PIB, % în total)

Tabelul 2 Evoluţia BPN conform clasificaţiei funcţionale (mil.lei, % în PIB, % în total)

Tabelul 3 Structura bugetului de stat conform clasificaţiei economice (% în total, devieri +/-)

Tabelul 4 Structura veniturilor bugetului de stat (% în total, devieri +/-)

Tabelul 5 Structura cheltuielilor bugetului de stat conform clasificaţiei economice (% în total, devieri +/-)

Tabelul 6 Structura cheltuielilor bugetului de stat conform clasificaţiei funcţionale (% în total, devieri +/-)

Tabelul 7 Sinteza programelor incluse în bugetul de stat

Tabelul 8 Informaţie privind efectivul de personal pe APC

Tabelul 9 Sinteza proiectelor finanţate din surse externe, incluse în bugetul de stat

Tabelul 10 Investiţiile capitale finanţate din bugetul de stat pe APC şi pe proiecte

Tabelul 11 Investiţiile capitale finanţate din bugetul de stat pe APL şi proiecte

Tabelul 1. Evoluţia BPN conform clasificaţiei economice (mil.lei, %în PIB, % în total)




132

Eco m

il. L

ei

% în

PIB

% d

in to

tal

mil.

Lei

% în

PIB

% d

in to

tal

mil.

Lei

% în

PIB

% d

in to

tal

mil.

Lei

%

în P

IB

% d

in to

tal

mil.

Lei

% în

PIB

% d

in to

tal

mil.

Lei

% în

PIB

% d

in to

tal


II. Cheltuieli , total 2+3 Inclusiv conform clasificaţiei economice (k2)

III. Sold bugetar 1-(2+3) IV. Surse de finanţare, total 4+5+9 Inclusiv conform clasificaţiei economice (k3)


se elaborează bugetul; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul. Tabelul 2. Evoluţia BPN conform clasificaţiei funcţionale (mil.lei, %în PIB, % în total)



F1

mil.

Lei

% în

PIB

% d

in to

tal

mil.

Lei

% în

PIB

% d

in to

tal

mil.

Lei

% în

PIB

% d

in to

tal

mil.

Lei

%

în P

IB

% d

in to

tal

mil.

Lei

% în

PIB

% d

in to

tal

mil.

Lei

% în

PIB

% d

in to

tal


se elaborează bugetul; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul. Tabelul 3. Structura bugetului de stat conform clasificaţiei economice (% în total, devieri +/-)

AB-2 AB-1 AB AB+1 Devieri AB+2 AB+3

Denumirea Cod Executat Executat Aprobat Proiect AB+1/AB Estimat Estimat

Eco

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

%

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal



133

Tabelul 3. Structura bugetului de stat conform clasificaţiei economice (% în total, devieri +/-)



Eco

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

%

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal


III. Sold bugetar 1-

(2+3)

IV. Surse de finanţare, total

4+5+9



se elaborează bugetul; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul. Tabelul 4. Structura veniturilor bugetului de stat conform clasificaţiei economice



Eco (k1-k6) m

il. L

ei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

%

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

Venituri,

total


se elaborează bugetul; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul. Tabelul 5. Structura cheltuielilor bugetului de stat conform clasificaţiei funcţionale



F1-F3

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

%

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

Cheltuieli,

total


134


se elaborează bugetul; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul. Tabelul 6. Structura cheltuielilor bugetului de stat conform clasificaţiei economice



Eco (k4) m

il. L

ei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

%

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

Cheltuieli,

total 2+3

Cheltuieli 2

......

.....

Active

nefinanciar

e

3

.....


se elaborează bugetul; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul. Tabelul 7. Sinteza programelor incluse în buget

Cod

Autoritatea publica Org1

Programul P1

Subprogramul P2

I. Informaţie generală (se completează de către autoritatea publică superioară înainte de a remite formularul pentru

completare instituţiilor din subordine)

Scop

Obiective (pe termen mediu,

cu accent sporit pe anul pentru

care se aprobă bugetul)

Descriere succintă

II. Indicatorii de performanţă

Categoria Cod Denumirea Unitatea AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3


135

de

măsură Executat Executat Aprobat Estimat Estimat Estimat

De

rezu

ltat 1.

......

n. D

e pr

odus

1.

......

n.

De

efic

ienţ

ă 1.

......

n.

III. Cheltuieli, mii lei

Denumirea


P3 Eco

(k2)




Tabelul 8. Informaţie privind efectivul de personal pe APC, unităţi Cod AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3

Denumirea Org1 F1 Executat Executat Aprobat Proiect Estimat Estimat



Tabelul 9. Sinteza proiectelor finanţate din surse externe, incluse în bugetul de stat, mii lei


Org1 F3 P2 P3 Eco (k2)


I. Cheltuieli, total

2+3

...... II. Resurse, total

1+4+5+9

....



Tabelul 10. Investiţiile capitale de la bugetul de stat pe APC şi proiecte, mii lei

Denumirea Cod AB aprobat AB+1proiect AB+2 estimat AB+3 estimat


136

Org1 F3 P1

P2

Proi

ect

Cos

tul t

otal

de

devi

z

Sol

dul c

ostu

lui d

e de

viz

la 1

.01

Pre

văzu

t în

buge

t

Sol

dul c

ostu

lui d

e de

viz

la 1

.01

Tota

l lim

ita d

e ch

eltu

ieli

Incl

usiv

pen

tru

preg

ătire

a pr

oiec

tulu

i

Sol

dul c

ostu

lui d

e de

viz

la 1

.01

Tota

l lim

ita d

e ch

eltu

ieli

Incl

usiv

pt

preg

ătire

a pr

oiec

tulu

i

Sol

dul c

ostu

lui d

e de

viz

la 1

.01

Tota

l lim

ita d

e ch

eltu

ieli

Incl

usiv

pt

preg

ătire

a pr

oiec

tulu

i

1 2 3 4 5 6 7 8 9 (7-8) 10 11 12

(9-10) 13 14 15 (12-13) 16 17

Abrevieri: AB – anul de bază (curent), AB+1 – anul viitor pentru care se elaborează bugetul; AB+2 şi AB+3 – anii

următori anului pentru care se elaborează bugetul.

Tabelul 11. Investiţiile capitale de la bugetul de stat pe APL şi proiecte, mii lei

Denumirea

Cod AB aprobat AB+1proiect AB+2 estimat AB+3 estimat

Org1 F3 P1

P2

Proi

ect

Cos

tul t

otal

de

devi

z

Sol

dul c

ostu

lui d

e de

viz

la 1

.01

Pre

văzu

t în

buge

t

Sol

dul c

ostu

lui d

e de

viz

la 1

.01

Tota

l lim

ita d

e ch

eltu

ieli

Incl

usiv

pen

tru

preg

ătire

a pr

oiec

tulu

i

Sol

dul c

ostu

lui d

e de

viz

la 1

.01

Tota

l lim

ita d

e ch

eltu

ieli

Incl

usiv

pt

preg

ătire

a pr

oiec

tulu

i

Sol

dul c

ostu

lui d

e de

viz

la 1

.01

Tota

l lim

ita d

e ch

eltu

ieli

Incl

usiv

pt

preg

ătire

a pr

oiec

tulu

i

1 2 3 4 5 6 7 8 9 (7-8) 10 11 12

(9-10) 13 14 15 (12-13) 16 17

Abrevieri: AB – anul de bază (curent), AB+1 – anul viitor pentru care se elaborează bugetul; AB+2 şi AB+3 – anii

următori anului pentru care se elaborează bugetul.

7.5.2. Proiectul de lege a BASS

471. Proiectul de lege a BASS pe anul viitor include reglementări specifice privind gestionarea BASS în anul bugetar respectiv şi, în special, cuprinde:

a) reglementari cu privire la aprobarea principalilor indicatori ai BASS - veniturile, cheltuielile şi soldul bugetar;

b) reglementări specifice cu privire la calcularea şi plata contribuţiilor de asigurări sociale de către diferite categorii de contribuabili;

c) reglementări specifice cu privire la mărimea și tipurile unor prestaţii sociale;

d) anexe la lege, care oferă detalii cu privire la structura veniturilor şi programelor de cheltuieli, condiţiile de calculare şi de transferare a contribuţiilor de asigurare socială, etc. În anexe poate fi prezentată atît informaţie financiară, cît şi non-financiară, care necesită aprobarea prin legea anuală a BASS;

472. Proiectul legii BASS se prezintă însoţit de nota informativă, care descrie particularităţile privind evoluţia şi structura BASS pe anul bugetar următor. În special, nota informativă cuprinde următoarele informaţii de bază:


137

a) descrierea succintă a asumărilor macroeconomice şi fiscale, pe care se fundamentează proiectul de buget;

b) evoluţia indicatorilor principali ai BASS şi corelarea cu limitele macrobugetare pe termen mediu (nominal, % în PIB, % în BPN şi% în cheltuielile totale pentru protecţia socială);

c) analiza executării scontate în anul curent atît la venituri, cît şi la cheltuieli;

d) evoluţia veniturilor şi cheltuielilor BASS şi asumările cu privire la estimările de venituri şi cheltuieli pe anul pentru care se planifică bugetul (în valoare nominală şi ca % în total);

e) descrierea modificărilor proiectului de buget comparativ cu bugetul aprobat pe anul curent (creşterea absolută +/- şi relativă - %) şi faţă de CBTM şi a factorilor care le-au influenţat. Explicaţiile vor identifica atît factorii tehnici – excluderea cheltuielilor de o singură dată, alocările pentru programe tranzitorii din anii precedenţi, cît şi programele/politicile noi pentru care se alocă mijloace sau care conduc la formarea economiilor ca urmare a măsurilor de eficientizare a utilizării resurselor existente. În cazul politicilor noi se va evidenţia impactul financiar pe termen mediu, precum şi legătura cu priorităţile stabilite în CBTM, strategiile naţionale şi sectoriale;

f) relaţiile între BASS şi alte componente ale BPN, în special volumul şi structura transferurilor de la bugetul de stat;

g) descrierea programelor de cheltuieli ale BASS (sau modificări în lista acestora) cu accent pe performanţa aşteptată şi cu utilizarea informaţiilor nefinanciare;

h) tabele şi anexe cu informaţii adiţionale relevante pentru argumentarea proiectului BASS.


e) indicatorii realizaţi în ultimii doi ani bugetari (AB-2; AB-1); f) indicatorii aprobaţi pentru anul bugetar curent (AB); g) indicatorii estimaţi pentru anul bugetar viitor pentru care se elaborează

proiectul de buget (AB+1); h) indicatorii estimaţi pentru doi ani ulteriori anului pentru care se

elaborează proiectul bugetului (Ab+2; AB+3). 474. Lista anexelor principale la legea anuală a BASS, precum şi a tabelelor

explicative relevante se prezintă în continuare. Această listă poate fi completată cu alte anexe relevante la discreţia APC de specialitate în domeniul protecţiei sociale.

475. Nivelul de detaliere a informaţiei poate fi modificat în funcţie de cerinţele specifice ale Guvernului sau Parlamentului.

Anexe la proiectul legii bugetului asigurărilor sociale de stat Anexa 1 Indicatorii generali şi sursele de finanţare ale BASS

Anexa 2 Programele de cheltuieli ale BASS

Anexa 3 Categoriile de plătitori şi tarifele contribuţiilor de asigurări sociale de stat, termenele de plată și

tipurile de prestații asigurate


138

Anexa 1. Indicatorii generali şi sursele de finanţare ale BASS

Denumirea Cod Suma,

mii lei Eco


inclusiv transferuri de la BS


inclusiv cheltuieli de personal


IV. SURSE DE FINANŢARE, total 4+5+9


.....

Anexa 2. Programele de cheltuieli ale BASS

Denumirea

Suma, mii lei

Cod în Inclusiv din:

total BASS BS*

Cheltuieli, total PROGRAMUL 1

Subprogramul 1

Subprogramul 2....n

PROGRAMUL 2

Subprogramul 1

Subprogramul 2....n

……..

……..

PROGRAMUL N

Subprogramul 1

Subprogramul 2....n

*) se indică doar transferurile pentru prestaţii de asistenţă socială.

Anexa 3. Categoriile de plătitori şi tarifele contribuţiilor de asigurări sociale de stat, termenele de plată și tipurile de prestații asigurate

Categoria plătitorilor şi asiguraţilor Tariful contribuţiei şi baza de calcul

Termenul de plata

Tipurile prestațiilor sociale asigurate


139

Tabele la nota informativă la proiectul legii BASS Tabel 1 BASS conform clasificaţiei economice (% în total, devieri +/-)

Tabel 2 Structura BASS pe programe de cheltuieli (% în total, devieri +/-)

Tabel 3 Sinteza programelor de cheltuieli ale BASS

Tabel 4 Informaţie privind numărul beneficiarilor şi prestaţia medie

Tabel 5 Cheltuielile adminsitrative şi efectivul de personal pe BASS

Tabelul 1. Structura BASS conform clasificaţiei economice (% în total, devieri +/-)



Eco m

il. L

ei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

%

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal




(2+3)

IV. Sursele de finanţare, total

4+5+9




Tabelul 2. Structura BASS pe programe de cheltuieli (% în total, devieri +-)


Executat Executat Aprobat Proiect AB+1/AB Estimat Estimat

Denumirea Cod

P1 -P3 mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

Cheltuieli, total Inclusiv din contul:

Resurse generale ale BASS

Transferuri de la bugetul de stat*

Program


140

Tabelul 2. Structura BASS pe programe de cheltuieli (% în total, devieri +-)



Denumirea Cod

P1 -P3 mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

/Subprogram/ Activitate 1 …N Inclusiv din contul:

Resurse generale ale BASS

Transferuri de la bugetul de stat*

……..



*) se indică doar transferurile pentru prestaţii de asistenţă socială. Tabelul 3. Sinteza programelor BASS

Cod

Subgrupa F3

Programul P1

Subprogramul P2

I. Informaţie generală (se completează de către APC de specialitate)

Scop

Obiective (pe termen mediu, cu accent sporit pe anul pentru care se aprobă programul)

Descriere succintă



Unitatea

de

măsură



De

rezu

ltat 1.

.....

n.

De

prod

us 1.

....

n.

e f i c i e 1.


141

.....

n.


Denumirea


P3 Eco

k6




Tabelul 4. Informaţie privind numărul beneficiarilor de prestaţii solciale de la BASS şi mărimea medie

Denumirea

Cod P1-P3

AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3 executat aprobat proiect estimat estimat

Num

ărul

be

nefic

iaril

or, p

erso

ane

Măr

imea

m

edie

a

pres

taţie

i, le

i N

umăr

ul

bene

ficia

rilor

, pe

rsoa

ne

Măr

imea

med

ie

a pr

esta

ţiei,

lei

Num

ărul

be

nefic

iaril

or,

pers

oane

Măr

imea

med

ie

a pr

esta

ţiei,

lei

Num

ărul

be

nefic

iaril

or,

pers

oane

Măr

imea

med

ie

a pr

esta

ţiei,

lei

Num

ărul

be

nefic

iaril

or,

pers

oane

Măr

imea

med

ie

a pr

esta

ţiei,

lei

A. Prestaţii finanţate din resursele generale ale BASS Program/subprogram/activitate 1

Program/subprogram/activitate 2

B. Prestaţii finanţate din contul transferurilor de la bugetul de stat* Program/subprogram/activitate 1

Program/subprogram/activitate 2

Abrevieri: AB – anul de bază (curent), AB-1 – anul precedent anului de bază, AB+1 – anul viitor pentru care se

elaborează bugetul; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.

*) se indică doar transferurile pentru prestaţii sociale.


142

Tabelul 5. Cheltuielile administrative şi efectivul de personal pe BASS



1. Cheltuieli în total, mii lei

Inclusiv conform clasificaţiei

economice (k4)

....

.....

2. Efectivul de personal, unităţi

3. Salariul mediu lunar, lei

Abrevieri: AB – anul de bază (sau curent); AB-2 şi AB-1 - anii precedenţi anului de bază; AB+1 - anul viitor pentru

care se elaborează bugetul, AB+2 şi AB+3 - anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.

7.5.3. Proiectul de lege a FAOAM

476. Proiectul de lege a FAOAM pe anul viitor include reglementări specifice de gestionare a FAOAM în anul bugetar respectiv şi, în special, cuprinde:

a) reglementari cu privire la aprobarea principalilor indicatori ai FAOAM, cum sunt: veniturile, cheltuielile şi soldul bugetar;

b) reglementări cu privire la mărimea primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pentru diferite categorii de persoane;

c) anexe la lege, care oferă detalii cu privire la structura veniturilor şi programelor de cheltuieli, etc. În anexe poate fi prezentată atît informaţie financiară, cît şi non-financiară, care necesită aprobare prin legea anuală a FAOAM;

477. Proiectul legii anuale a FAOAM se prezintă spre aprobare însoţit de nota informativă, care prezintă o descriere succintă a particularităţilor FAOAM pe anul bugetar următor. În special, nota informativă cuprinde următoarele informaţii de bază:


b) evoluţia indicatorilor principali ai FAOAM şi corelarea cu limitele macrobugetare pe termen mediu (nominal, % în PIB, % în BPN şi % în cheltuielile totale pentru ocrotirea sănătăţii);

c) analiza executării scontate în anul curent atît la venituri, cît şi la cheltuieli; d) evoluţia veniturilor şi cheltuielilor FAOAM şi asumările cu privire la

estimările de venituri şi cheltuieli pe anul pentru care se planifică bugetul (în valoare nominală ca % în total);

e) descrierea modificărilor proiectului de buget comparativ cu bugetul aprobat pe anul curent (creşterea absolută +/- şi relativă - %) şi faţă de CBTM şi a factorilor care le-au influenţat. Explicaţiile vor identifica atît factorii tehnici – excluderea cheltuielilor de o singură dată, alocările pentru programe tranzitorii din anii precedenţi, cît şi programele/politicile noi pentru care se alocă mijloace sau care conduc la formarea economiilor ca urmare a măsurilor de eficientizare a utilizării resurselor existente. În cazul politicilor noi se va evidenţia impactul financiar pe


143

termen mediu, precum şi legătura cu priorităţile stabilite în CBTM, strategiile naţionale şi sectoriale;

f) relaţiile între FAOAM şi alte componente ale BPN, în special cu bugetul de stat (% transferurilor în totalul veniturilor);

g) descrierea programelor de cheltuieli ale FAOAM (sau modificări în lista acestora) cu accent pe performanţa aşteptată şi cu utilizarea informaţiilor nefinanciare;

h) tabele şi anexe cu informaţii adiţionale relevante pentru argumentarea proiectului FAOAM.


i) indicatorii realizaţi în ultimii doi ani bugetari (AB-2; AB-1); j) indicatorii aprobaţi pentru anul bugetar curent (AB); k) indicatorii estimaţi pentru anul bugetar viitor pentru care se elaborează

proiectul de buget (AB+1); l) indicatorii estimaţi pentru doi ani ulteriori anului pentru care se

elaborează proiectul bugetului (Ab+2; AB+3). 479. Lista anexelor principale la legea anuală a FAOAM, precum şi a tabelelor

explicative relevante se prezintă în continuare. Această listă poate fi completată cu alte anexe relevante la discreţia APC de specialitate în domeniul ocrotirii sănătăţii.

480. Nivelul de detaliere a informaţiei poate fi modificat în funcţie de cerinţele specifice ale Guvernului sau Parlamentului. Anexe la legea anuală a FAOAM Anexa 1 Indicatorii generali ai FAOAM

Anexa 2 Programele de cheltuieli ale FAOAM

Anexa 1. Indicatorii generali şi sursele de finanţare ale FAOAM

Denumirea Codul Suma, Eco mii lei

I. VENITURI, total 1 inclusiv transferuri de la bugetul de stat

II. CHELTUIELI , total 2+3

inclusiv cheltuieli de personal III. SOLD BUGETAR 1-(2+3) IV. SURSE DE FINANŢARE , total 4+5+9 Inclusiv conform clasificaţiei economice (k3) ..... ..... Anexa 2. Programele de cheltuieli ale FAOAM

Denumirea Cod Suma, P 2 mii lei

CHELTUIELI, total Inclusiv: PROGRAMUL 1 Subprogramul 1 Subprogramul 2....n


144

Anexa 2. Programele de cheltuieli ale FAOAM Denumirea Cod Suma,

P 2 mii lei PROGRAMUL 2 Subprogramul 1 Subprogramul 2....n …….. …….. PROGRAMUL N Subprogramul 1 Subprogramul 2....n

Tabele la nota informativă la legea anuală a FAOAM Tabel 1 FAOAM conform clasificaţiei economice (% in total, devieri +/-)

Tabel 2 Structura FAOAM pe programe de cheltuieli (% în total, devieri+/-)

Tabel 3 Sinteza programelor de cheltuieli ale FAOAM

Tabel 4 Cheltuielile administrative şi efectivul de personal pe FAOAM

Tabelul 1. Structura FAOAM conform clasificaţiei economice (% în total, devieri +/-)



Eco

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

%

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal




(2+3)

IV. Sursele de finanţare, total

4+5+9





145

Tabelul 2. Structura FAOAM pe programe de cheltuieli (% în total, devieri +/-)



Denumirea Cod P1-P3 m

il. L

ei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

CHELTUIELI, total Inclusiv: PROGRAM 1/ Subprogram 1…n / Activitatea 1…n

…… ……



Tabel 3. Sinteza programelor de cheltuieli ale FAOAM

Cod

Subgrupa F3

Programul P1

Subprogramul P2

I. Descriere narativă (se completează de către APC de specialitate)

Scop


Descriere succintă



Unitatea

de

măsură



De

rezu

ltat 1.

.....

n

De

prod

us 1.

.....

n

De

efic

ien

ţă

1.

.....


146

n


Denumirea


P3 Eco

(k6)




Tabelul 4. Cheltuielile administrative şi efectivul de personal pe FAOAM



1. Cheltuieli în total, mii lei

Inclusiv conform clasificaţiei

economice (k4)

....

.....

2. Efectivul de personal, unităţi

3. Salariul mediu lunar, lei

Abrevieri: AB – anul de bază (sau curent); AB-2 şi AB-1 - anii precedenţi anului de bază; AB+1 - anul viitor pentru

care se elaborează bugetul, AB+2 şi AB+3 - anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.

7.5.4. Proiectul deciziei bugetare anuale a UAT

481. Autoritatea executivă a UAT definitivează şi prezintă, printr-o dispoziţie, proiectul bugetului local pe anul următor spre examinare şi aprobare autorităților reprezentative și deliberative locale respective, în termenul stabilit în calendarul privind elaborarea şi aprobarea bugetelor locale.

482. Proiectul deciziei bugetare anuale a UAT include prevederi generale privind aprobarea indicatorilor principali ai bugetului local (venituri, cheltuieli, sold bugetar), reglementări specifice anului bugetar respectiv, precum şi anexe. Prin decizia bugetară anuală se stabilește și plafonul datoriei UAT la finele anului și plafonul garanțiilor acordate de APL. La aprobarea indicatorilor principali ai bugetului local, a plafonului datoriei UAT și a garanțiilor APL, se va ține cont de principiile și regulile bugetar-fiscale prevăzute de Legea finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale, precum și de restricțiile prevăzute de legislația privind finanțele publice locale și legislația care reglementează datoria publică.

483. Anexele la decizia bugetară anuală cuprind următoarele informații de bază:


147

a) sinteza indicatorilor principali ai bugetului local – veniturile, cheltuielile, inclusiv cheltuielile de personal și transferurile către alte bugete, soldul bugetului și sursele de finanțare;

b) sinteza veniturilor bugetelor locale, inclusiv transferurile de la alte bugete; c) resursele și cheltuielile bugetului local conform clasificației funcționale și

pe programe; d) tipurile şi cotele impozitelor și taxelor locale (doar în cazul UAT de nivelul

I şi municipiilor Chişinău și Bălți); e) nomenclatorul tarifelor pentru serviciile prestate contra plată de către

instituțiile bugetare, finanțate din bugetul local; f) sinteza veniturilor colectate de către autoritățile/instituțiile bugetare,

finanțate din bugetul local; g) lista proiectelor de investiţii capitale, finanțate de la bugetul local, inclusiv

din contul transferurilor de la alte bugete, precum și lista proiectelor finanțate din surse externe;

h) plafonul datoriei UAT la finele anului și plafonul garanțiilor acordate de APL;

i) programul anual al împrumuturilor; j) obiectivele politicii de administrare a datoriei UAT; k) efectivul-limită de personal pentru autorităţile/ instituţiile bugetare,

finanţate de la bugetul respectiv; l) cuantumul fondului de rezervă al APL și alte informaţii ce necesită

aprobarea autorităților reprezentative și deliberative locale; 484. Proiectul deciziei bugetare anuale a UAT se prezintă spre aprobare însoţit

de nota informativă, care oferă detalii cu privire la structura bugetelor locale și cuprinde următoarele informaţii de bază:


b) evoluţia indicatorilor bugetului local şi explicaţii cu privire la estimările de venituri şi cheltuieli pe anul pentru care se planifică bugetul (în valoare nominală ca % în total);

c) analiza executării scontate în anul curent atît la venituri, cît şi la cheltuieli; d) descrierea modificărilor proiectului de buget comparativ cu bugetul aprobat

pe anul curent (creşterea absolută +/- şi relativă - %) şi a factorilor care le-au influenţat. Explicaţiile identifică atît factorii tehnici – excluderea cheltuielilor de o singură dată, alocările pentru programe tranzitorii din anii precedenţi, cît şi programele/politicile noi pentru care se alocă mijloace sau care conduc la formarea economiilor ca urmare a măsurilor de eficientizare a utilizării resurselor existente.

e) măsuri de politici noi incluse în proiectul bugetului şi legătura cu priorităţile stabilite în CBTM, strategiile naţionale şi locale;

f) descrierea sumară a relaţiilor între bugetul local respectiv cu alte bugete; g) sinteza programelor de cheltuieli cuprinse în bugetele locale, cu scopuri,

obiective și indicatori de performanță; h) tabele şi anexe cu informaţii adiţionale relevante pentru argumentarea

proiectului bugetului local. 485. Spre deosebire de anexele la proiectul deciziei bugetare anuale, care

prezintă indicatorii pe anul pentru care se aprobă bugetul, informaţia prezentată în tabelele la nota informativă reflectă evoluţia indicatorilor bugetului local în dinamică şi include:


148


proiectul de buget (AB+1); d) indicatorii estimaţi pentru doi ani ulteriori anului pentru care se

elaborează proiectul bugetului (AB+2; AB+3). 486. Lista anexelor principale la decizia bugetară anuală, precum şi a tabelelor

explicative relevante se prezintă în continuare. Această listă poate fi completată cu alte anexe relevante la discreţia APL.

487. Nivelul de detaliere a informaţiei poate fi modificat în funcţie de cerinţele specifice ale autorităților reprezentative și deliberative locale. Anexe la decizia bugetară anuală a UAT Anexa 1 Indicatorii generali şi sursele de finanţare ale bugetul local

Anexa 2 Veniturile bugetului local conform clasificaţiei economice

Anexa 3 Resursele şi cheltuielile bugetului local conform clasificației fincționale și pe programe

Anexa 4 Sinteza proiectelor de investiţii capitale ale bugetului local

Anexa 5 Lista proiectelor finanțate din surse externe ale bugetului local

Anexa 6 Efectivul-limită de personal pe autoriotăţile/instituţiile bugetare, finanţate din bugetul local

Anexa 1. Indicatorii generali şi sursele de finanţare ale bugetului local



inclusiv transferuri de la bugetul de stat


II.1. Cheltuieli 2

II.2. Active nefinanciare 3


IV. SURSELE DE FINANŢARE, total 4+5+9

inclusiv conform clasificaţiei economice (k3)

…..

…..

Anexa 2. Componenţa veniturilor bugetului local


Anexa 3. Resursele şi cheltuielile bugetului local conform clasificației funcționale și pe programe

Denumirea Cod Suma, mii lei

Cheltuieli recurente , în total (2+3)-3192

cheltuieli de personal, în total 21


149

Investiţii capitale, în total 3192

Grupa principală 1 F1

Resurse , total

Resurse generale S3

Resurse colectate de autorităţi/instituţii bugetare S3

Cheltuieli, total 2+3

Programul/subprogramul 1 P2


Grupa principală 2...n F1

Resurse , total

Resurse generale S3

Resurse colectate de autorităţi/instituţii bugetare S3

Cheltuieli, total 2+3

Programul/subprogramul 1 P2


Anexa 4. Sinteza proiectelor de investiţii capitale ale bugetului local

Suma, mii lei

Denumirea Cod inclusiv:

Org1 F1-F3 P1P2 P3

Total din contul transferurilor cu

destinație specială de la

bugete de alt nivel

Anexa 5. Lista proiectelor finanțate din surse externe ale bugetului local

Denumirea Cod

Resurse, total (mii lei)

Cheltuieli, total (mii lei)

Org1 F1-F3 P1P2 P3

Anexa 6. Efectivul-limită de personal pe autorităţile/instituţiile bugetare, finanţate din bugetul local

Denumirea Cod

Org1/Org2

Efectivul de

personal, unităţi


150

Tabele la Nota informativă Tabel 1 Structura bugetului local conform clasificaţiei economice (% în total, devieri +/-)

Tabel 2 Veniturile bugetului local conform clasificaţiei economice (% în total, devieri +/-)

Tabel 3 Cheltuielile bugetului local conform clasificaţiei funcţionale (% în total, devieri +/-)

Tabel 4 Sinteza programelor de cheltuieli ale bugetului local

Tabel 5 Informaţie privind efectivul de personal pe autorităţile/instituţiile bugetare, finanţate din bugetele

locale

Tabelul 1. Structura bugetului local conform clasificaţiei economice (% din total, devieri +/-) AB-2 AB-1 AB AB+1 Devieri AB+2 AB+3


mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

%

mil.

Lei

% d

in to

tal

mil.

Lei

% d

in to

tal




(2+3)

IV. Surse de finanţare, total

4+5+9



se elaborează bugetul; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul. Tabelul 2. Veniturile bugetului local conform clasificaţiei economice (% din total, devieri+/-)



Eco (k6)

mil.

lei

% d

in to

tal

mil.

lei

% d

in to

tal

mil.

lei

% d

in to

tal

mil.

lei

% d

in to

tal

mil.

lei

% d

in to

tal

mil.

lei

% d

in to

tal

mil.

lei

% d

in to

tal

Venituri, total


151

Tabelul 3. Cheltuielile bugetului local conform clasificaţiei funcţionale (% din total, devieri+/-)



F1-F3

mil.

lei

% d

in to

tal

mil.

lei

% d

in to

tal

mil.

lei

% d

in to

tal

mil.

lei

% d

in to

tal

mil.

lei

% d

in to

tal

mil.

lei

% d

in to

tal

mil.

lei

% d

in to

tal

Cheltuieli, total Abrevieri: AB – anul de bază (curent), AB-2 şi AB-1 – anii precedenţi anului de bază, AB+1 – anul viitor pentru care

se elaborează bugetul; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul. Tabel 4. Sinteza programelor de cheltuieli ale bugetului local

Cod

Subgrupa F3

Programul P1

Subprogramul P2

I. Informaţie generală (se completează de către autoritatea publică Org1)

Scop


Descriere succintă



Unitatea

de

măsură



De

rezu

ltat 1.

....

n

De

prod

us 1.

....

n.

De

efic

ien

ţă

1.

....


152

n.


Denumirea


P3 Eco

k6




Tabelul 5. Informaţie privind efectivul de personal pe autorităţi/instituţii bugetare, finanțate din bugetele

locale, unităţi Cod AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3

Denumirea Org1 F1 Executat Executat Aprobat Proiect Estimat Estimat


se elaborează bugetul; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul. 7.6. Examinarea şi adoptarea legilor/deciziilor bugetare anuale

7.6.1. Examinarea şi aprobarea proiectelor legilor bugetare anuale de către Guvern

488. Ministerul Finanţelor şi, respectiv, APC de specialitate în domeniul protecţiei sociale şi în domeniul ocrotirii sănătăţii, prezintă proiectele de legi ale bugetului de stat, BASS şi FAOAM spre examinare şi aprobare Guvernului în termenii stabiliţi de calendarul bugetar.

489. Guvernul supune examinării proiectele de legi bugetare anuale în mod concomitent. În procesul examinării proiectelor de buget în cadrul Guvernului se iau decizii asupra divergenţelor nesoluţionate în cadrul etapei de consultare bugetară la Ministerul Finanţelor.

490. În cadrul examinării proiectelor de buget la Guvern, atît administratorii bugetelor respective, cît şi alte APC prezintă informaţii sau explicaţii adiţionale de fundamentare a proiectului de buget, inclusiv privind performanţa programelor.

491. Ca urmare a examinării proiectelor legilor bugetare anuale în cadrul şedinţei Guvernului, Ministerul Finanţelor şi, respectiv, APC responsabile de elaborarea BASS şi FAOAM, ajustează proiectele de legi, după ce Guvernul emite hotărîrile de aprobare a proiectelor legilor bugetare anuale şi de prezentare a acestora Parlamentului.


153

7.6.2. Examinarea şi adoptarea legilor bugetare anuale de către Parlament

492. Guvernul, în termenii stabiliţi de calendarul bugetar, prezintă Parlamentului proiectele de legi anuale a bugetului de stat, a BASS şi a FAOAM, însoţite de notele informative respective.

493. Proiectele legilor bugetare anuale se examinează iniţial în comisiile parlamentare şi ulterior în cadrul şedinţelor plenare ale Parlamentului.

494. Comisiile permanente ale Parlamentului examinează proiectele legilor bugetare anuale şi prezintă avizele Comisiei pentru buget şi finanţe, care este desemnată responsabilă pentru examinarea şi promovarea legilor bugetare în cadrul şedinţelor plenare ale Parlamentului. În baza avizelor comisiilor permanente şi a propriei sale examinări, Comisia pentru buget şi finanţe întocmeşte raportul şi lista de recomandări asupra proiectelor de legi bugetare anuale şi le prezintă Parlamentului la datele stabilite de acesta.

495. Proiectele legilor bugetare anuale se examinează şi se adoptă în cadrul şedinţelor plenare în două lecturi:

a) în prima lectură se audiază raportul Guvernului şi coraportul Comisiei pentru buget şi finanţe asupra proiectului legii bugetare anuale respective şi se aprobă indicatorii generali ai bugetului – veniturile, cheltuielile şi soldul bugetar, precum şi structura acestora;

b) în a doua lectură proiectul legii bugetare anuale se examinează şi se votează pe articole sau, după caz, în ansamblu.

496. Parlamentul asigură adoptarea legilor bugetare anuale în termenul prevăzut de calendarul bugetar.

497. După adoptarea de către Parlament, Comisia pentru buget şi finanţe, cu suportul Ministerului Finanţelor şi, respectiv, a APC de specialitate în domeniul protecţiei sociale şi APC de specialitate în domeniul ocrotirii sănătăţii, asigură definitivarea legilor bugetare respective.

7.6.3. Examinarea şi aprobarea bugetelor locale

498. Proiectele bugetelor locale se supun examinării iniţial de către comisiile de specialitate ale autorităților reprezentative și deliberative locale, iar ulterior în cadrul şedinţelor acestor autorități.

499. Autoritatea reprezentativă și deliberativă examinează și aprobă proiectul bugetului local în două lecturi:

a) în prima lectură, se audiază raportul autorităţii executive privind proiectul bugetului, se aprobă indicatorii generali ai bugetului – veniturile, cheltuielile, soldul bugetar și sursele de finanțare, precum şi plafonul datoriei UAT la finele anului bugetar și plafonul garanțiilor acordate de APL.

b) în lectura a doua, se examinează cotele taxelor locale, transferurile interbugetare (de la/către alte bugete), cuantumul fondului de rezervă, structura datoriei UAT și structura garanțiilor acordate de APL, nomenclatorul și tarifele aferente serviciilor prestate de autoritățile/instituțiile bugetare finanțate de la bugetul local, determinarea priorității în finanțarea cheltuielilor, efectivul-limită de personal pentru autoritățile/instituțiile bugetare finanțate de la bugetul local, alocaţiile bugetare detaliate, precum și alte prevederi ce necesită aprobarea autorităților reprezentative și deliberative locale şi se votează proiectul bugetului local în ansamblu.


154

500. Autoritățile reprezentative și deliberative asigură aprobarea bugetelor locale respective în termenul prevăzut de calendarul bugetar. Bugetele locale aprobate se fac publice.

501. În termen de cel mult 5 zile după aprobarea bugetelor locale autorităţile executive prezintă Direcţiei finanţe o copie a deciziei privind aprobarea bugetului local respectiv (inclusiv anexele, nota informativă și calculele justificative), legalizată de secretarul consiliului local.

502. În termenul stabilit de MF, Direcţia finanţe întocmeşte sinteza consolidată a bugetelor locale aprobate de nivelul I și II şi o prezintă Ministerului Finanţelor pentru consolidarea BPN. La solicitarea MF, Direcțiile finanțe vor prezenta și copiile deciziilor bugetare anuale, notele informative și alte materiale de fundamentare.

503. În termen de 30 de zile de la data publicării legii anuale a bugetului de stat autoritățile reprezentative și deliberative locale, în caz de necesitate, aduc bugetele locale aprobate în conformitate cu prevederile legii anuale a bugetului de stat.


155

VIII. Bugetul provizoriu

Acest capitol reglementează modul de elaborare, aprobare şi repartizare a bugetului provizoriu. Deasemenea stabileşte regulile de punere în aplicare, procedurile generale şi fluxul de activităţi pentru pregătirea şi repartizarea bugetului provizoriu, precum şi pentru substituirea acestuia cu bugetul aprobat. Regulile şi procedurile aferente bugetului provizoriu sunt aplicabile pentru toate componentele bugetului public naţional.


504. Potrivit Legii finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale, dacă legea/decizia bugetară anuală nu este adoptată cu cel puțin trei zile înainte de expirarea anului bugetar, administratorul de buget emite dispoziția privind aplicarea bugetului provizoriu.

505. Bugetul provizoriu se formează de către administratorul de buget în baza bugetului aprobat pentru anul precedent, cu ajustarea la modificările adoptate pe parcursul anului şi cu reducerea sau excluderea alocațiilor pentru programele, activităţile, obiectivele finalizate în anul precedent.

506. Bugetul provizoriu se autorizează printr-un act emis de administratorul de buget şi se supune repartizării conform procedurilor generale de repartizare a bugetului aprobat.

507. Bugetul provizoriu se execută cu respectarea procedurilor generale privind executarea bugetului.

508. Valabilitatea bugetului provizoriu încetează odată cu punerea în aplicare a legii/deciziei bugetare anuale, iar operaţiunile efectuate în contul bugetului provizoriu se transferă în contul bugetului aprobat pe anul curent. 8.2. Elaborarea şi aprobarea bugetului provizoriu

509. Dacă pe parcursul gestionării şi monitorizării procedurilor de elaborare a bugetului, administratorul de buget identifică riscul, că bugetul nu va putea fi adoptat şi publicat pînă la finele anului bugetar, acesta este obligat să lanseze procedura bugetului provizoriu. Lansarea procedurilor bugetului provizoriu se face printr-o dispoziție, prin care se aduce la cunoştinţă autorităţilor implicate în procesul bugetar despre situaţia existentă şi particularităţile specifice pentru bugetul provizoriu respectiv.

510. După lansarea procedurilor bugetului provizoriu, administratorul de buget formează bugetul provizoriu prin ajustarea bugetului anului precedent. Ajustarea se face atît la partea de cheltuieli, cît şi la partea de resurse, astfel încît bugetul provizoriu să fie echilibrat, cu condiţia ca limita de deficit să nu depăşească nivelul anului precedent.

511. Ajustarea cheltuielilor se face în consultare cu autorităţile care se finanţează din bugetul respectiv, prin menţinerea volumului alocaţiilor pentru programele în curs de realizare şi excluderea alocaţiilor pentru programele care s-au finalizat. În bugetul provizoriu nu se admite includerea alocaţiilor pentru acţiuni sau măsuri noi. La fel, nu se permite redistribuirea alocaţiilor programelor finalizate pentru programe noi.


156

512. În bugetul provizoriu, administratorul de buget analizează şi ajustează volumul de investiţii capitale pentru obiective trecătoare din anul precedent, în sume ce nu depăşesc limitele pe aceste obiective, prevăzute în proiectul de buget, prezentat spre aprobare.

513. Volumul transferurilor interbugetare în bugetul provizoriu nu poate depăși nivelul anului precedent. În anumite situaţii argumentate, administratorul de buget poate decide ajustarea atît a volumului de transferuri generale, cît şi a celor cu destinaţie specială la condiţiile noului an bugetar. Aceste ajustări și factorii care le influențează vor fi comunicate și trebuie să nu afecteze implementarea în condiţii normale a programelor bugetelor beneficiare de transferuri.

514. Ajustarea cadrului de resurse în cadrul bugetului provizoriu se face cu participarea administratorilor de venituri şi, dupa caz, în consultare cu autorităţile publice care gestionează resurse colectate. Veniturile în bugetul provizoriu se estimează fără aplicarea modificărilor ce se referă la politica fiscală și vamală, aprobate pînă la adoptarea legii bugetare anuale, ci se iau în considerare în proiectul bugetului, care după aprobare va substitui bugetul provizoriu. Totodată, veniturile colectate de autoritățile/instituțiile bugetare se includ în bugetul provizoriu în volum ce nu va depăși sumele incluse în proiectul bugetului prezentat spre aprobare. În ce privește, întrările de granturi și împrumuturi externe, precum și rambursările de împrumuturi în bugetul provizoriu se planifică reieșind din graficele de debursări/rambursări prevăzute în acordurile încheiate pentru anul bugetar respectiv. Sursele de finanțare a deficitului se ajustează în funcție de nivelul deficitului prevăzut în bugetul provizoriu.

515. Bugetul provizoriu, elaborat conform procedurilor descrise mai sus, însoţit de o notă informativă privind ajustările principale şi motivul acestora, se aprobă de către administratorul de buget în formatul bugetului aprobat și se aduce la cunoştinţa autorităţilor bugetare. 8.3. Repartizarea şi implementarea bugetului provizoriu

516. Bugetul provizoriu aprobat este supus procedurii generale de repartizare, descrise în capitolul IX al prezentului Set.

517. Executarea bugetului provizoriu se supune procedurilor şi regulilor generale de executare prevăzute în metodologia privind executarea de casă a bugetelor componente ale bugetului public naţional prin sistemul trezorerial al Ministerului Finanţelor. Executarea bugetului provizoriu şi toate procedurile asociate acestui buget se încheie în momentul în care administratorul de buget substituie bugetul provizoriu cu bugetul anual aprobat şi repartizat conform procedurilor generale stabilite.

518. Fluxul de activităţi pentru pregătirea şi repartizarea bugetului provizoriu este prezentat în figura 8.1.


157

Figura 8.1. Fluxul de activităţi pentru pregătirea şi repartizarea bugetului provizoriu

Administratorul de buget

Autoritățile

bugetare - ORG1

Instituțiile

bugetart - ORG2

Precondiție. Întrunirea condițiilor privind aplicarea bugetului provizoriu, conform art.57 alin.(1) al Legii finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale

Selectează datele bugetare care vor servi bază pentru elaborarea bugetului provizoriu: (Aprobat/Precizat/Executat)

Ajustează bugetul ales la condițiile următorului an. Ajustarea se produce în structura limitei agregate.

Aprobă bugetul provizoriu

- excluderea programelor/subprogramelor definitivate; - revizuirea investițiilor capitale; - revizuirea proiectelor finanțate din surse externe; - alte ajustări specifice.

Repartizează limitele alocațiilor bugetare pe instituții subordonate

Aprobă limitele agregate pe fiecare instituție subordonată

Repartizează limitele conform

clasificației bugetare

Lansarea executării

bugetului


158

8.4. Substituirea bugetului provizoriu cu bugetul aprobat

519. La aprobarea bugetului provizoriu administratorii de buget trebuie să asigure ca bugetul provizoriu să fie corelat cu proiectul bugetului anual , astfel, încît volumul cheltuielilor executate din bugetul provizoriu să nu depăşească volumul prevăzut în proiectul bugetului anual sau să nu fie în afara acestuia.

520. Suplimentar la procedurile generale de repartizare, descrise în capitolul IX al Setului, în cazul repartizării bugetului aprobat, care substituie bugetul provizoriu, există unele particularităţi specifice:

a) în procesul de repartizare a bugetului care substituie bugetul provizoriu, limitele se verifică atît cu bugetul aprobat, cît şi cu volumul executat din bugetul provizoriu. Limitele de alocaţii repartizate la anumite nivele ale clasificaţiei bugetare trebuie să întrunească concomitent următoarele condiţii:

- să se încadreze în volumul bugetului aprobat sau a limitei comunicate de autoritatea/instituţia ierarhic superioară, şi

- să fie egale sau mai mari decît volumul executat în bugetul provizoriu pe linia bugetară respectivă.

b) după finalizarea repartizării bugetului aprobat, are loc substituirea limitelor repartizate ale bugetului provizoriu cu limitele repartizate ale bugetului aprobat. La substituirea limitelor, se recalculează soldul liber de alocaţii pentru fiecare linie bugetară şi se verifică cu volumul angajamentelor asumate în baza limitelor bugetului provizoriu. Dacă soldul liber de alocaţii este negativ, ceea ce înseamnă că volumul angajamentelor depăşeşte limita aprobată, atunci autoritatea/instituţia bugetară este obligată să-şi revizuiască angajamentele contractuale pentru a le aduce în concordanţă cu limita şi are două opţiuni: a) prin redistribuirea limitelor sau b) prin rezilierea angajamentelor.

c) autorităţile/instituţiile bugetare care au repartizat limitele cu respectarea condiţiei ca volumul angajamentelor să nu fie mai mare decît soldul liber de alocaţii, pot începe executarea. Autorităţile/instituţiile, care nu satisfac această condiţie, nu pot începe executarea pînă cînd nu aduc în concordanţă limitele cu angajamentele asumate.

521. Fluxul de activităţi pentru substituirea bugetului provizoriu cu bugetul aprobat este prezentat schematic în figura 8.2. În caz de necesitate, administratorul de buget poate stabili anumite proceduri suplimentare pentru procedura de substituire a bugetului provizoriu cu bugetul aprobat, care vor fi comunicate autorităților bugetare printr-o circulară.


159

Figura 8.2. Fluxul de activităţi pentru substituirea bugetului provizoriu cu bugetul aprobat

Administratorul de buget

Autoritățile bugetare -

ORG1

Instituțiile bugetare -

ORG2

Precondiție. Bugetul este aprobat și administratorul a lansat procedura de repartizare

Stoparea procedurilor de executare a bugetului provizoriu

Repartizează limita agregată pe instituții subordonate cu respectarea condițiilor: а) încadrarea în limita bugetului aprobat; b) integrarea executării din bugetul provizoriu în bugetul aprobat

Aprobă limitele agregate pe fiecare instituție subordonată

Substituirea limitelor

bugetului provizoriu cu limitele bugetului

aprobat

Repartizează limita din bugetul aprobat cu

încadrarea volumelor executate în conformitate cu

bugetul provizoriu

Ajustează

angajamentele asumate anterior cu limitele bugetului aprobat

Lansează

executarea bugetului


160

IX. Repartizarea bugetului aprobat

Acest capitol reglementează procesul şi procedurile de repartizare a bugetelor adoptate, stabileşte regulile şi formatele pentru repartizarea bugetului, oferă fluxul de activităţi în procesul de repartizare a bugetelor şi determină rolurile şi responsabilităţile în acest proces. Reglementările acestui capitol sunt aplicabile în mod corespunzător pentru toate componentele BPN.


522. Procedura de repartizare se iniţiază imediat după publicarea legii/deciziei bugetare anuale şi implică detalierea alocaţiilor şi resurselor pînă la cel mai detaliat nivel al clasificaţiei bugetare.

523. Repartizarea se produce de sus în jos, conform structurii ierarhice organizaţionale în cadrul bugetului supus acestei proceduri şi, respectiv, în ordine descrescîndă a ierarhiei clasificaţiei bugetare. Principiul repartizării este „superiorul stabileşte limite şi reguli pentru inferior”.

524. Autorităţile publice pot stabili reguli specifice pentru instituţiile subordonate în procedura de repartizare, cu respectarea următoarelor condiţii:

a) să nu contravină cerinţelor generale stabilite de Ministerul Finantelor; b) să respecte limitele stabilite; c) să fie susţinute în SIMF.

525. Concomitent cu repartizarea resurselor și cheltuielilor aprobate, se produce ajustarea indicatorilor de performanţă la volumul aprobat al alocaţiilor şi repartizarea lor în cadrul programelor de cheltuieli.

526. Bugetul repartizat al autorităţii/instituţiei bugetare conţine resurse, cheltuieli şi indicatori de performanţă.

527. Ca urmare a procedurii de repartizare, bugetele autorităţilor/instituţiilor bugetare sunt valide pentru executare. 9.2. Activităţile de bază pentru repartizarea bugetului

528. Fluxul de activităţi şi rolul participanţilor la procedura de repartizare a bugetului se reflectă schematic în figura 9.1.


161

Figura 9.1. Fluxul de activităţi pentru repartizarea bugetului

Adm

inis

trato

rul

de b

uget

Aut

orita

tea

buge

tară

-O

RG

1

Inst

ituția

bug

etar

ă _

OR

G 2

Lansează procedura de repartizare a limitelor de

alocații bugetare

Formulează programele, stabileşte limite şi indicatori de performanţă

pentru instituţii subordonateAprobă bugetul autorităţii

publice

Repartizează limita conform clasificației

bugetare

Lansarea executăriibugetului

Aprobă bugetul instituţiei

Aprobat: Bugetul AP

(K4)

Aprobat: Bugetul instituţiei (K6)


162

529. Procedura de repartizare implică următoarele activităţi principale: Activitatea 1: Lansarea procedurii de repartizare a bugetului de către administratorul de buget

530. După publicarea bugetului, administratorii de buget lansează procedura de repartizare şi informează autorităţile publice despre limitele de alocaţii aprobate.

531. Suplimentar cerinţelor generale, stabilite de prezentul capitol, administratorul de buget poate stabili particularităţi specifice pentru un anumit an, dacă legea bugetară anuală sau alt act normativ cu aceeaşi valoare juridică implică stabilirea în anumite domenii ale managementului finanţelor publice, a altor reguli decît cele generale, pe care le comunică autorităţilor publice respective printr-o circulară.

Activitatea 2: Stabilirea limitelor şi a indicatorilor de performanţă de către autorităţile publice

532. După lansarea procedurii de repartizare de către administratorul de buget, autorităţile publice sunt obligate:

a) să stabilească limite de resurse şi cheltuieli pentru autorităţile/instituțiile bugetare subordonate, la nivel de sub-programe,

b) să completeze partea nefinanciară a programelor/sub-programelor: scopul, obiectivele, descrierea narativă,

c) să ajusteze, dacă este necesar, indicatorii de performanţă la nivel de program/sub-program în corespundere cu limitele de alocaţii bugetare aprobate.

533. Autorităţile/instituţiile bugetare intermediare, la rîndul lor, stabilesc limitele pentru instituţiile subordonate, analogic autorităţilor publice superioare. Procedura dată continuă pînă cînd fiecare instituţie din veriga inferioară a subordonării financiare a autorităţii publice respective primeşte limitele de resurse şi cheltuieli, precum şi sarcina privind indicatorii de performanţă.

534. Fiecare autoritate publică este în drept să decidă asupra procedurilor de consultare internă a limitelor financiare şi a performanţei cu instituţiile subordonate în conformitate cu prevederile regulamentului-cadru, cuprins în capitolul XIII al Setului.

535. La repartizarea limitelor pe instituţii subordonate, autoritatea publică trebuie să ţină cont de următoarele aspecte:

a) capacităţile instituţiilor de prestare a serviciilor contra plată şi de colectare a veniturilor aferente, precum şi capacităţile de implementare a proiectelor finanţate din surse externe;

b) capacităţile instituţionale de prestare a serviciilor pentru care li se stabilesc limite de alocaţii şi indicatori de performanţă, pentru a evita modificările pe parcursul anului;

c) respectarea cadrului normativ, care stabileşte reguli şi/sau metode de prestare a serviciilor publice, de distribuire a alocaţiilor bugetare pe instituţii bugetare similare, formule de finanţare sau alte reguli şi metode în acest sens;

d) volumul alocaţiilor se repartizează astfel, încît suma limitelor repartizate pentru toate instituţiile subordonate să fie egală cu volumul alocaţiilor totale aprobate în bugetul autorității publice.

536. În procesul de comunicare şi argumentare a limitelor stabilite instituţiilor subordonate, autorităţile publice pot utiliza formatul tabelului 9.1.

Tabelul 9.1 Format de prezentare a limitelor stabilite instituţiilor din subordine

Propunerea de buget Limitele de buget Explicaţii cu privire la devieri

Se indică volumul bugetului

convenit la etapa elaborării

propunerilor de buget

Se indică limitele stabilite după

aprobarea legii bugetului de stat

Explicaţii vor fi oferite în cazul în care limitele

aprobate diferă de nivelele de finanţare

convenite în procesul elaborării bugetului.


163

Activitatea 3: Repartizarea limitelor şi asumarea performanţei în cadrul instituţiilor bugetare

537. Limitele comunicate de autoritatea publică ierarhic superioară şi, după caz, agreate între părţi, sunt obligatorii şi se supun repartizării ulterioare de către instituţia bugetară subordonată pînă la cel mai detaliat nivel al clasificaţiei bugetare.

9.3. Formatul pentru repartizarea bugetului

538. Formatul bugetului repartizat al autorităţii/instituţiei bugetare se prezintă în

tabelul 9.2 şi cuprinde:

a) Partea A – prezintă sinteza limitelor de resurse şi cheltuieli pe funcții;

b) Partea B – stabileşte limitele de resurse colectate de autorităţi/instituţii bugetare, inclusiv resursele aferente proiectelor finanţate din surse externe pe donatori și clasificație economică;

c) Partea C – cuprinde programele de cheltuieli şi indicatorii de performanţă;

d) Partea D – limita pe investiţiile capitale, repartizată pe proiecte.

Tabelul 9.2 Formatul bugetului autorităţii/instituţiei bugetare

Cod

APC/APL Org1 Instituţia Org2 Sursa S2

A. Sinteza resurselor şi cheltuielilor, mii lei

Denumirea

Cod

Suma

F3

Cheltuieli (r/c),

Resurse (S3)

Eco (k2)

I. RESURSE, total Resurse generale Resurse colectate II. CHELTUIELI, total Recurente Investiţii capitale B. Resurse colectate de autorităţi/instituţii bugetare, mii lei

Denumirea

Cod

Suma

S5 S6 F3

P3 (7xx)

Eco (k6)

1 2 3 4 5 6 7 TOTAL Resurse interne 1 x

… Resurse externe 2

…


164

C. Programele pe cheltuieli

Cod

Subgrupa F3 Program P1 Subprogram P2 I. Informaţie generală (se completează de autoritatea publică) Scop

Obiective (pe termen mediu, inclusiv pe anul care se aprobă)

Descriere succintă

II. Indicatori de performanță

Categoria Cod Denumirea Unitate de măsură Valoare

1 2 3 4 5

De rezultat (se completează de autoritatea publică)

De produs

De eficiență


Denumirea

Cod Suma

P3 Eco

(k4 -(Org1/ k6 -(Org2)

1 2 3 4 D. Limitele pe investiții capitale, mii lei

Denumirea

Cod Suma

P1P2 P3 proiect

Eco k4 (Org1)/ k6 (Org2)

1 2 3 4 5 9

Conducător /________________________/ _________________________/

Şeful serviciului economico-financiar /___________________/_________________/

Şeful subdiviziunii de politici /___________________/_________________/


165

Data: _______________________

9.4. Termene şi responsabilităţi

539. Procesul de repartizare a bugetului se desfăşoară, conform legii, în termen de 15 zile după publicarea legii/deciziei bugetare anuale.

540. Autoritatea publică poate stabili un calendar intern pentru procedura de repartizare pentru a optimiza procedurile interne din cadrul autorităţii publice, dar care respectă întocmai termenul limită stabilit de Ministerul Finantelor. Calendarul intern şi procedurile specifice, de regulă, se stabilesc în Regulamentul-cadru privind elaborarea bugetului la nivelul autorităţii publice.

541. În cazul în care instituţia bugetară nu efectuează repartizarea bugetului în termenii stabiliţi, autoritatea ierarhic superioară este obligată să întreprindă acţiuni imediate pentru soluţionarea problemei.

542. Instituţia bugetară se consideră pregătită pentru procesul de executare a bugetului dacă a finalizat procesul de repartizare a limitelor şi a indicatorilor de performanţă.

543. Dat fiind că autorizarea limitelor se face de sus în jos, întîrzierea admisă de unele instituţii în efectuarea repartizării nu este impediment pentru începerea executării bugetelor de către instituţiile care au încheiat această procedură.


166

X. Modificarea bugetului

Acest capitol stabileşte tipurile de modificări bugetare, reglementează procedurile şi responsabilităţile în procesul de elaborare, examinare şi aprobare a modificărilor la bugete, precum și stabileşte cerinţele şi regulile pentru prezentarea modificărilor, inclusiv specificul redistribuirii alocaţiilor din fondul de urgenţă ale Guvernului/autorităţilor executive locale. Deasemenea, reglementează procedura de blocare a alocațiilor bugetare. Reglementările acestui capitol sunt aplicabile pentru toate componentele BPN.


544. În dependenţă de autoritatea care autorizează modificările de buget şi procedura de adoptare a acestora, se disting două categorii de modificări operate pe parcursul anului bugetar, care afectează bugetele sau limitele în cadrul bugetelor aprobate la diferite nivele a ierarhiei organizaţionale:

a) modificarea legii/deciziei bugetare anuale - orice modificări a indicatorilor bugetului (venituri, cheltuieli, sold bugetr, surse de finanțare), aprobați prin legea/decizia bugetară anuală, autorizate de către Parlament/autoritățile reprezentative și deliberative locale;

b) redistribuirea alocaţiilor bugetare - modificări echilibrate de reduceri şi majorări între diferite nivele ale clasificaţiei bugetare, autorizate de către Guvern, administratorul de buget, autoritățile/ instituţiile bugetare.

545. Administratorul de buget stabileşte anual în SIMF: a) regulile de control a limitelor de resurse şi de alocaţii şi procedurile de

autorizare/validare a modificărilor pentru a monitoriza schimbările şi a evita suprafinanţările;

b) rolurile administratorilor de buget şi a conducătorilor autorităţilor/instituţiilor bugetare, responsabile de utilizarea resurselor publice şi atingerea performanţei.

10.2. Modificarea legii/deciziei bugetare anuale

546. În caz că pe parcursul anului bugetar se atestă tendințe de înrăutăţire a soldului bugetar și/sau apare necesitatea revizuirii cheltuielilor bugetare, administratorul de buget lansează procedura de modificare a legii/deciziei bugetare anuale.

547. Modificarea legii/deciziei bugetare anuale are la bază analiza executării bugetului pe parcursul anului curent şi poate reflecta oricare din următoarele situaţii:

a) estimări revizuite de venituri şi cheltuieli ale bugetului; b) estimări revizuite ale surselor de finanţare şi respectiv modificări ale soldului

bugetar. 548. În dependenţă de natura modificărilor, administratorul de buget decide dacă

este necesară implicarea autorităţilor /instituţiilor bugetare sau elaborează de sinestătător proiectul de lege/decizie privind modifcarea legii/deciziei bugetare anuale, cu informarea şi coordonarea ulterioară a propunerilor în modul stabilit. În cazul implicării autorităților/instituțiilor bugetare, administratorul de buget emite o circulară, prin care informează despre motivele care au determinat modificarea bugetului, particularităţile specifice, modul şi termenele limită de prezentare a propunerilor.


167

549. Propunerile de modificare a bugetului nu trebuie să fie determinate de iniţiative

de politici noi, care nu se încadrează în priorităţile de alocare a resurselor, determinate în cadrul bugetar pe termen mediu. Modificările care rezultă din modificarea politicilor se examinează la etapa de elaborare a CBTM în cadrul următorului ciclu bugetar.

550. Formatul propunerilor de modificare a legii/deciziei bugetare anuale parvenite de la autoritățile/instituțiile bugetare este similar formatului propunerilor de buget, prezentat în capitolul VII al Setului. La elaborarea propunerilor de modificare, datele financiare se completează în valori relative (+/-) faţă de valorile aprobate.

551. Orice propunere de modificare a legilor/deciziilor bugetare anuale trebuie să fie însoţită de o notă informativă, care va cuprinde concluziile privind executarea bugetului respectiv în perioada precedentă şi estimările privind executarea scontată a bugetului pînă la finele anului bugetar în curs, precum şi impactul financiar al modificărilor pentru următorii trei ani.

552. Procedura de examinare a propunerilor de modificare a legilor/deciziilor bugetare anuale parvenite de la autoritățile/instituțiile bugetare este similară procedurii de examinare a propunerilor de buget, descrisă detaliat în sub-capitolul 7.4 al Setului. Pentru a facilita examinarea propunerilor, nota informativă include propunerile de modificări la buget în raport cu indicatorii aprobaţi, după cum este prezentat în tabelul 10.1. Tabelul 10.1. Analiza propunerilor de modificare a legilor/deciziilor bugetare anuale

Denumirea Codul Aprobat* Modificări propuse (+/-) Rectificat Argumentare

AB AB AB+1 AB+2 AB+3 AB

*) Bugetul aprobat indicat la coloana respectivă va cuprinde bugetul aprobat iniţial ajustat cu suma modificărilor ulterioare.

553. Relația între bugetul aprobat și modificarea bugetului este prezentată în figura 10.1. Figura10.1. Relaţia între bugetul aprobat şi bugetul modificat

554. Procedurile de elaborare, prezentare, examinare și adoptare a legilor/deciziilor

privind modificarea bugetelor sunt similare celor pentru legile/deciziile bugetare anuale, stabilite la capitolul VII al prezentului Set.

555. Propunerile de modificare a legilor/decizilor bugetare anuale trebuie să fie conforme principiilor bugetare şi regulilor bugetar-fiscale stabilite prin lege, precum și să se încadreze în limitele macrobugetare pe termen mediu, aprobate de Parlament.

Buget aprobat iniţial

1)Redistribuiri autorizate de

Guvern/auoritatea executivă locală (+/-)

2)Propuneri de modificare

Buget modificat 1

1)Redistribuiri autorizate de

Guvern/autoritatea executivă locală (+/-)

2)Propuneri de modificare

Buget modificat 2


168

556. Proiectul de lege/decizie privind modificarea bugetului serveşte administratorului de buget ca temei pentru blocarea plăţilor în cadrul programelor afectate de modificări în vederea reducerii limitelor de alocaţii (cu semnul „-”).

557. După adoptarea legii/deciziei privind modificarea bugetului, administratorul de buget lansează etapa de repartizare a indicatorilor bugetului care au suportat modificări, conform procedurii descrise în capitolul IX al Setului. Se repartizează doar indicatorii modificaţi prin legea/decizia privind modificarea bugetului, ținînd cont de modificările aprobate anterior de Guvern/autoritatea executivă, acestea fiind deja repartizate.

558. În procesul de repartizare, bugetul modificat al autorităţilor/instituţiilor bugetare se verifică, atît cu limita stabilită de autoritatea superioară, cît şi cu volumul alocaţiilor deja finanţate şi cele contractate. Dacă volumul alocaţiilor bugetare stabilite în conformitate cu bugetul modificat este mai mic decît volumul angajamentelor asumate, atunci instituţia bugetară respectivă este obligată să revadă angajamentele pentru a le aduce în conformitate cu limitele prevăzute în bugetul modificat. Numai după finalizarea repartizării bugetului modificat şi ajustarea angajamentelor poate reîncepe finanţarea programelor stopată anterior şi poate începe finanţarea celor din bugetul modificat.

559. Administratorii de buget asigură monitorizarea bugetelor şi desfăşoară procedurile de modificare a legilor/deciziilor bugetare anuale, nu mai mult de două ori pe an - nu mai degrabă de 15 iulie şi nu mai tîrziu de 15 noiembrie a anului bugetar.

560. Fluxul de activități pentru procedura de modificare a legilor/deciziilor bugetare anuale se prezintă în figura 10.2.


169

Figura 10.2. Fluxul de activităţi pentru modificarea legii/deciziei bugetare anuale

Parla

men

t/C

ons

iliul

lo

cal

Guv

ern/

Ex

ecut

iv

loca

l

Adm

inis

trato

rul d

e bu

get

Aut

orită

țile

buge

tare

–

OR

G1

Inst

ituții

le b

uget

are

–

OR

G 2

Lansează procedura de modificare a bugetului

1.Analizează și ajustează propunerilede modificare2. Blochează liniile bugetare propusespre diminuare

Elaborează proiectul de

lege/decizie de modificare a

bugetului

Lansează procedura de repartizare a

modificărilor

Agreghează , ajustează şi justifică propunerile de

modificare

Analizează executarea bugetului

Întocmeşte propunerea de modificare a bugetului

Monitorizează executarea bugetului

instituţiei

Adoptă legea/decizia pentru modificarea bugetului

Examinează și aprobă proiectul de lege/decizie pentru modificarea bugetului bugetului

Repartizează modificările de

limite pe instituţii

Repartizează modificările de limite conform clasificației

bugetare


170

10.3. Blocarea alocaţiilor bugetare

561. În temeiul Legii finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale, administratorul de buget este autorizat să blocheze temporar anumite categorii de alocații de la buget, cu excepția plăților pentru deservirea datoriei de stat/unităților administrativ-teritoriale, în următoarele cazuri:

a) dacă analiza executării scontate a bugetului atestă înrăutățirea nivelului soldului bugetar, aprobat prin legea/decizia bugetară anuală și stabilit ca prognoze trimestriale;

b) dacă limitele de alocații în proiectul bugetului care urmează a fi aprobat sînt mai mici decît cele din bugetul provizoriu care se execută;

c) dacă sînt inițiate propuneri de modificare a bugetului. 562. Administratorul de buget efectuează blocarea, cu informarea autorităților/

instituțiilor bugetare și a Guvernului/autorităților reprezentative și deliberative locaeă despre circumstanțele care au determinat această acțiune.

563. Decizia de blocare a alocațiilor bugetare se emite pe o perioadă ce nu depășește 60 de zile, în formatul tabelului 10.2.

Tabelul 10.2. Formatul deciziei de blocare a alocațiilor

564. Pînă la expirarea perioadei de blocare, administratorul de buget poate anula decizia sau modifica termenul indicat în decizia de blocare a alocațiilor bugetare.

565. Blocarea alocațiilor poate fi aplicată în valoare nominală sau relativă în raport cu soldul de alocații disponibile (neutilizate) la momentul blocării. Suma pentru blocare indicată în decizie nu poate depăși volumul acestui sold.

Bugetul (S1S2) _________________

Circumstantele blocarii

Org1 F1-F3 S3S4 P1P2 P3 Eco (k2/k4) Proiect

Org cores-pondent

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Semnat: Conducator

Seful subdiviziunii responsabile de buget

Denumirea

Cod Suma pentru blocare

Decizie de blocare a alocatiilor nr.____

Perioada de blocare, de la ___________ pina la _____________

Total:


171

566. În perioada de blocare a alocațiilor, instituțiile bugetare sunt obligate să nu-și asume angajamente pentru finanțarea programelor de cheltuieli blocate.

567. În cazul în care acțiunile aferente deciziilor de blocare a alocațiilor nu asigură menținerea soldului bugetar în limitele stabilite de legea/decizia bugetară anuală, administratorul de buget lansează procedura de modificare a bugetului corespunzător.

10.4. Redistribuirea alocaţiilor bugetare

568. În temeiul Legii finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale pe parcursul anului bugetar în bugetul de stat pot fi efectuate următoarele redistribuiri de alocaţii:

a) cu autorizarea Guvernului - între autorităţi publice centrale, cu excepţia celor responsabile exclusiv Parlamentului, şi între programele unei autorităţi, pînă la 10 la sută din volumul alocaţiilor bugetare aprobate;

b) cu autorizarea administratorului de buget - între categoriile economice la nivelul doi (k2) de agregare în cadrul unei APC, fără majorarea cheltuielilor de personal şi fără modificarea cheltuielilor pentru investiţii capitale şi a transferurilor interbugetare, precum şi oricare altele autorizate prin legea bugetară anuală;

c) cu autorizarea APC - între instituţiile subordonate, la nivelele 3 şi 4 de agregare a clasificaţiei economice în cadrul subprogramelor şi a activităţilor; şi

d) instituţia bugetară - oricare redistribuiri, care nu sunt indicate la lit. a), b) şi c). 569. Limita stabilită pentru redistribuirea alocațiilor cu autoritzarea Guvernului nu se

aplică în cazul repartizării alocaţiilor fondurilor de urgenţă şi altor alocaţii centralizate aprobate în buget.

570. Bugetele autorităţilor bugetare, responsabile exclusiv față de Parlament, nu pot fi modificate altfel decît prin lege.

571. Pentru obţinerea autorizării Guvernului de redistribuire a alocaţiilor, APC înaintează propuneri la Ministerul Finanţelor, însoţite de notă informativă în care se aduc motivele, analizele şi impactul asupra realizării performanţei asumate în cadrul programelor de cheltuieli pe anul curent şi pe termen mediu, justificarea costurilor, acordul de redistribuire a limitelor între autorităţi publice, etc. Ministerul Finanţelor examinează propunerile în sensul legalităţii acestora, impactului asupra soldului bugetar. Ca urmare a examinării, Ministerul Finanţelor întocmeşte proiectul de decizie a Guvernului de redistribuire a alocaţiilor şi nota informativă, pe care le remite Guvernului pentru examinare şi aprobare.

572. Propunerile de redistribuire cu autorizarea Guvernului se prezintă în valori relative (+/-) în raport cu bugetul aprobat de Parlament, inclusiv după modificarea bugetului.

573. După adoptarea de către Guvern a deciziei de redistribuire, Ministerul Finanţelor modifică limitele de alocaţii pentru APC, iar acestea autorizează şi/sau modifică limitele de alocaţii pentru instituţiile subordonate respective şi asigură, în caz de necesitate, ajustarea de către instituţiile subordonate a contractelor la limitele modificate.

574. Oricare autorizaţie de modificare a bugetului trebuie să satisfacă următoarele reguli:

a) să fie respectată formula de redistribuire, care reprezintă echilibrul între suma reducerilor şi suma majorărilor de alocaţii;

b) să conţină liniile bugetare la nivelul de agregare pe clasificaţia bugetară, solicitate de administratorul de buget şi să fie balanţat cu resurse;

c) să nu se producă majorarea volumului total al cheltuielilor de personal;


172

d) să nu se producă reducerea volumului total de alocaţii pentru investiţii capitale; e) reducerea alocaţiilor bugetare poate fi efectuată numai în limita soldului de

alocaţii nevalorificate. În cazul în care volumul angajamentelor asumate la momentul reducerii alocaţiilor depăşeşte soldul alocaţiilor nevalorificate, relaţiile contractuale cu furnizorii de mărfuri şi servicii urmează a fi revizuite;

f) limitele de alocaţii aferente programelor/subprogramelor sau activităţilor finanţate din contul proiectelor finanţate din surse externe nu pot fi redistribuite altor autorităţi/instituţii bugetare, altfel decît prin lege;

g) propunerile de redistribuire să fie prezentate în termen suficient pentru a fi validate pînă la 30 noiembrie a anului bugetar;

h) modificările se supun procedurii ulterioare de repartizare similar procedurilor aferente bugetului aprobat şi bugetului modificat;

i) concomitent cu autorizarea propunerii de redistribuire, administratorul de buget stopează orice acțiuni de executare (finanţare şi autorizare de angajamente) pentru instituţiile afectate de reducerea alocaţiilor la linia bugetară respectivă;

j) procesul de executare a bugetului la instituţiile bugetare, finanţarea cărora a fost stopată în legătură cu redistribuirea alocaţiilor bugetare, reîncepe după finalizarea şi validarea repartizării alocaţiilor modificate.

575. Redistribuirea între programe a alocaţiilor BASS şi FAOAM în cadrul legilor bugetare anuale se efectuează cu autorizarea Guvernului, cu condiţia că suma totală a modificărilor propuse la un program pe parcursul anului bugetar să nu depăşească 10% din volumul alocaţiilor aprobate pentru programul respectiv. În acest caz, APC de specialitate va întocmi proiectul hotărîrii Guvernului şi va înainta propunerile respective Guvernului cu justificările de rigoare.

576. Autorizarea redistribuirii alocaţiilor bugetare se efectuează pînă la 30 noiembrie a anului bugetar.

577. Competenţele privind redistribuirea alocaţiilor bugetelor locale în cadrul deciziei bugetare anuale se stabilesc prin legea privind finanţele publice locale.

Performanţa în condiţiile redistribuirii alocaţiilor

578. Indicatorii de performanţă în cadrul programelor/subprogramelor nu sunt supuşi modificărilor pe parcursul anului bugetar, indiferent dacă se modifică limitele de alocaţii. Devierile privind performanţa realizată faţă de cea planificată se explică la etapa de raportare.

579. În caz că limitele de alocaţii între programe sau între autorităţile/instituţiile bugetare au fost modificate, autorităţile/instituţiile bugetare explică în rapoartele despre executarea bugetului implicaţiile modificărior asupra indicatorilor de performanţă.

580. Autorităţile/instituţiile bugetare, care în decursul anului bugetar beneficiază de alocaţii suplimentare prin redistribuire de la alte autorităţi/instituţii bugetare, concomitent cu limitele financiare îşi asumă setul de indicatori de performanţă, pe care îi agreează cu autoritatea bugetară, care i-a transmis limita de alocaţii şi sunt obligate să raporteze acestuia realizarea performanţei.

581. Autoritatea bugetară care a transmis limitele de alocaţii analizează și utilizează informaţia despre performanţa, raportată de către autorităţile/instituţiile bugetare, cărora le-au fost redistribuite limite şi întocmeşte raportul de performanţă faţă de asumările iniţiale aprobate în buget.


173

10.5. Formatul de operare a modificărilor la buget

582. Propunerile pentru toate categoriile de modificări, se prezintă în formatul tabelului 10.3. Formatul în cauză este parametrizat în SIMF şi oferă posibilitatea de selectare a categoriei de modificare. Tabelul 10.3. Formatul autorizaţiei de modificare a bugetului

Autorizaţie de modificare a bugetului____________ A. Informaţie generală

Data Numărul Sursa (S2) (se indică nivelul de buget)

Categoria modificării Modificarea legii/deciziei

bugetare anuale (rectificare) R

Redistribuire autorizata de

Guvern G Redistribuiri autorizate de MF AB

Redistribuiri cu destinaţie

speciala S Redistribuire autorizata de Org1 M Redistribuire autorizata de Org2 I Cod

Nivelul modificării / autorul modificării

Administratorul de buget Org1 Org1i (intermediar) Org2

Autorităţile/instituţiile bugetare participante la modificări

1. 2. 3. … B. Liniile bugetare (se indică modificările +/-)

Denumirea Cod Autorităţi/instituţii bugetare (coduri) A B C … … 1. Resurse +/- +/- +/- +/- +/- … +/ +/- +/- +/- +/- 2.Cheltuieli +/ +/- +/- +/- +/- .... +/ +/- +/- +/- +/-

Semnat:

Conducător /________________________/ _________________________/

Şeful subdiviziunii responsabile de planificarea bugetului /___________________/_________________/


174

10.6. Gestionarea alocaţiilor din fondurile de urgenţă

583. În temeiul Legii finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale, prin legile/deciziile bugetare anuale pot fi create:

a) în cadrul bugetului de stat: - fondul de rezervă, pentru finanţarea cheltuielilor urgente, care survin pe

parcursul anului bugetar, dar care nu au fost posibil de anticipat şi, respectiv, de prevăzut în bugetele aprobate;

- fondul de intervenţie, pentru finanţarea cheltuielilor urgente, legate de înlăturarea consecinţelor calamităţilor naturale, în caz de epidemii, precum şi în alte situaţii excepţionale.

b) în cadrul bugetelor locale: - fondul de rezervă, pentru finanţarea cheltuielilor urgente, care survin pe

parcursul anului bugetar, dar care nu au fost posibil de anticipat şi, respectiv, de prevăzut în bugetele aprobate.

584. Gestionarea şi utilizarea fondurilor de urgenţă nominalizate se efectuează în baza regulamentelor aprobate de Guvern/autoritățile reprezentative și deliberative locale.

585. Pe parcursul anului bugetar, volumul aprobat al fondului de intervenţie al Guvernului poate fi suplimentat cu donaţii din partea persoanelor fizice şi juridice. În acest caz, Ministerul Finanţelor operează modificările respective în buget atît la partea de venituri, cît şi de cheltuieli.

586. Deciziile Guvernului sau autorităţilor executive locale privind alocarea mijloacelor din fondurile de urgenţă implică procedura de modificare a limitelor de alocaţii ale autorităţilor/ instituţiilor bugetare beneficiare şi, respectiv, a fondurilor de urgenţă.

587. După adoptarea deciziilor despre alocarea mijloacelor, administratorul de buget majorează limitele de alocaţii ale autorităţilor publice beneficiare şi ajustează respectiv limita prevăzută fondurilor de urgenţă. Modificarea limitelor din contul fondurilor de urgenţă se produce în formatul tabelului 10.3 cu indicarea codului sursei respective.

588. Sumele alocate din fondurile de urgenţă se supun procedurii ulterioare de repartizare a limitei autorităţii/instituţiei bugetare de sus în jos în ordine generală.

589. Dacă beneficiarul mijloacelor din fondurile de urgenţă ale Guvernului se finanţează din alt buget, alocaţiile respective se distribuie prin intermediul transferurilor interbugetare.

590. Redistribuirea ulterioară a alocaţiilor repartizate din fondurile de urgenţă în sensul schimbării autorităţii/instituţiei beneficiare sau destinaţiei mijloacelor alocate, nu se admite.


175

XI. Metodologia bugetării pe programe

Acest capitol descrie structura şi elementele programelor şi relaţia dintre acestea, stabileşte regulile şi principiile pentru formularea scopurilor şi obiectivelor, indicatorilor de performanţă şi cuprinde reglementări metodologice privind modul de elaborare, aprobare, monitorizare şi raportare a programelor.


591. Bugetarea pe programe reprezintă o metodă de prezentare şi fundamentare a bugetelor, avînd la bază programe cu scopuri, obiective şi indicatori de evaluare a performanţei acestora la toate etapele procesului bugetar. Bugetarea pe programe este de asemenea un instrument eficient de management bugetar, care facilitează stabilirea priorităţilor şi luarea deciziilor privind alocarea resurselor bugetare.

592. În cadrul bugetării pe programe accentul se pune pe rezultatele ce trebuie atinse în urma activităţilor preconizate/realizate de către autorităţile/instituţiile bugetare, astfel fiind asigurată legătura cheltuielilor bugetare cu programele şi activităţile, care pun în aplicare măsurile de politică.

593. Caracteristicele principale ale bugetului pe programe sunt: a) legătura cu cadrul de politici: bugetul este structurat pe programe, care reflectă

obiectivele de politici asumate în documentele de planificare strategică pe termen mediu şi lung;

b) focusat pe performanţă: pe lîngă informaţia financiară, bugetul pe programe cuprinde informaţia nefinanciară, fiind stabilite scopul, obiectivele şi indicatorii de performanţă;

c) responsabilitate sporită în procesul bugetar: bugetul pe programe implică responsabilitatea autorităţilor/instituţiilor bugetare pentru realizarea performanţei asumate în procesul bugetar;

d) perspectiva multianuală: formatul de prezentare a bugetului pe programe cuprinde informaţia în dinamică, incluzînd rezultatele înregistrate pentru ultimii doi ani, indicatorii aprobaţi pentru anul în curs şi estimările pentru următorii trei ani.

11.2. Structura programului

594. Bugetul pe programe are la bază clasificaţia bugetară a programelor, care determină structura programelor şi cuprinde următoarele nivele ierarhice:

programul (P1) o subprograme (P2)

activităţi (P3). 595. Programul (P1) reprezintă un ansamblu coerent şi agregat de activităţi

implementate de către autorităţile publice pentru atingerea unui scop şi/sau realizarea anumitor obiective strategice pe termen mediu sau lung. Programul reflectă, de regulă, un domeniu public sau o funcţie a statului.

596. Orice program se divizează în subprograme (P2), ce conţin grupuri de activităţi interconexe, grupate logic, care au obiective specifice şi sprijină implementarea programului.


176

597. La formularea programelor/subprogramelor, trebuie să fie respectate următoarele reguli:

a) trebuie să reprezinte un domeniu de politică; b) trebuie să reflecte un singur scop; c) trebuie sa să ia în considerare structura organizaţională a autorităţilor publice ca să

existe posibilitatea identificării şi verificării cheltuielilor subprogramului atît la elaborarea, cît şi în procesul implementării acestuia;

d) în dependenţă de complexitate şi mărime, programul/subprogramul poate fi atribuit unei sau mai multor autorităţi/instituţii bugetare.

598. În cadrul subprogramelor se definesc activităţile (P3), care reflectă serviciile prestate de către o autoritate/instituţie bugetară pentru atingerea obiectivelor programului/subprogramului pe care îl implementează. Activităţile reprezintă elementul de cost al programului/subprogramului şi anume la acest nivel se estimează costurile cu detalierea acestora conform clasificaţiei economice.

599. În structura bugetului, programele şi subprogramele sunt integrate, interdependente şi legate între ele, pe cînd activităţile sunt o componentă independentă şi pot fi aplicate oricărui program/subprogram.

600. Boxa 11.1 cuprinde cîteva exemple de programe, subprograme şi activităţi.

Boxa 11.1. Exemple de programe, subprograme şi activităţi

Program Subprograme Activităţi

Managementul

Finanţelor Publice

Administrarea veniturilor publice

Inspecția financiară

Administrarea achiziţiilor publice, etc

Executarea şi raportarea bugetului

public național

Raporturi interbugetare

Gestiunea datoriei de stat

Auditul extern, etc

Dezvoltarea

transporturilor

Dezvoltarea drumurilor

Dezvoltarea transportului auto, etc

Implementarea programelor de

construcție, reparație și întreținere

a drumurilor publice

Susținerea de stat a transportului

auto, etc

Învăţămîntul public

şi serviciile de

educaţie

Educație timpurie

Învățămînt gimnazial

Învățămînt vocațional-tehnic secundar

Perfecţionarea cadrelor, etc

Educație gimnazială

Întreţinerea căminelor

Activitate metodică

Educaţie preşcolară, primară, gimnazială,

liceală

Asigurarea cu manuale

Cursuri de perfecţionare, etc

Protecţia socială Protecţie a persoanelor în etate

Protecţie a familiei şi copilului

Protecţie a şomerilor

Protecție în domeniul asigurării

cu locuințe, etc

Pensii pentru limita de vîrstă

Întreținerea azilurilor pentru invalizi

și pensionari

Servicii de deservire socială la domiciliu

Indemnizaţii pentru creşterea copilului

Întreținerea centrelor de asistenţă

socială de zi sau de plasament

pentru copii

Măsuri de protecție socială a șomerilor, etc


177

601. Orice program/subprogram trebuie să cuprindă o descriere succintă care să ofere o informaţie generală şi explicaţii suficiente despre scopul, obiectivele şi structura programului, cadrul instituţional şi beneficiarii acestuia. Descrierea narativă a programului trebuie să răspundă la următoarele întrebări: „ce se realizează prin programul dat?”, „ce instituţii sunt implicate în gestionarea programului?” sau „care sunt beneficiarii serviciilor oferite de programul respectiv?” Boxa 11.2 cuprinde un exemplu de descriere a unui program/subprogram.

Boxa 11.2. Exemplu de descriere narativă

Programul “Dezvoltarea transporturilor”, Subprogramul „Dezvoltarea drumurilor”.

Subprogramul cuprinde activităţile de întreţinere, reparaţie şi reabilitare a drumurilor publice naţionale şi locale, de

monitorizare a stării drumurilor, cît şi acţiuni menite să crească siguranţa rutieră. Obiectivele sub-programului sunt

implementate de către Administraţia de Stat a Drumurilor din subordinea Ministerului Transportului şi a Infrastructurii

Drumurilor. Lungimea totală a drumurilor naţionale este de 3336 km, iar a drumurilor locale – 5475 km.

11.3. Cadrul logic şi elementele programului

602. Fiecare program/subprogram cuprinde următoarele elemente: (1) scop, (2) obiective, (3) indicatori de performanţă. Elementele se stabilesc la nivelul subprogramelor.

603. În structura unui program/subprogram trebuie să existe o legătură logică între elementele acestuia atît la etapa de planificare, cît şi la etapa de implementare şi monitorizare. Cadrul logic este o modalitate de a structura elementele astfel încât legăturile logice directe dintre ele să fie evidente. Legătura logică între elementele programului reflectă abordarea de sus în jos la etapa de elaborare a programului şi abordarea de jos în sus - la etapa de implementare şi monitorizare şi se prezintă în figura 11.1. FFiigguurraa 1111..11.. CCaaddrruull llooggiicc aall pprrooggrraammuulluuii

604. Pentru a verifica corectitudinea stabilirii structurii programului pot fi aplicate următoarele întrebări de control:

a) dacă activităţile vor fi implementate, vor fi obţinute produsele? b) dacă vor fi obţinute produsele, vor fi realizate obiectivele?

Scop

Obiective

Implementarea programului / Activităţi

Intrări (resurse)- umane

- materiale

Impact

Produse

Rezultat Indicator de rezultat Indicator de eficienţă

Indicatori de produs


178

c) dacă vor fi realizate obiectivele, vor contribui aceştia la atingerea scopului? În cazul în care cel puţin la o întrebare răspunsul este negativ urmează de remediat greșelile, identificînd soluţii alternative.

605. Aplicarea periodică a cadrului logic în analiza structurii şi a relaţiilor între elementele programului/subprogramului oferă informaţii utile pentru procesul de monitorizare şi evaluare şi facilitează procesul decizional privind alocarea resurselor.

11.3.1. Scopul

606. Scopul este un deziderat cu caracter general şi reflectă efectele pozitive aşteptate sau rezultatele finale scontate de la realizarea programului. Scopul indică starea îmbunătăţită de lucruri sau efectele cu impact general asupra societăţii, schimbările de ordin economic şi social, care se aşteaptă de la implementarea unei politici publice şi răspunde la întrebarea: “ce se doreşte de realizat?”.

607. La formularea scopului se iau în considerare următoarele reguli: a) scopul rezultă din misiunea autorităţii publice şi trebuie să fie corelat cu

obiectivele strategice cuprinse în documentele de planificare strategică de nivel naţional şi sectorial;

b) scopul nu trebuie să reflecte activităţi specifice şi să nu conţină referinţe la acte legislative şi normative;

c) scopul se defineşte în mod succint, clar şi concis. Trebuie să fie limitată utilizarea virgulelor, conjuncţiilor, precum şi să nu conţină descrieri şi informaţii excesive;

d) scopul se exprimă în termeni generali fără a indica termene sau date concrete; e) scopul este relativ permanent şi trebuie să rămînă valid şi neschimbat pe parcursul

întregii perioade de implementare a programului/subprogramului. 608. Boxa 11.3 prezintă unele exemple de formulare a scopurilor.

Boxa 11.3. Exemple de scopuri

Program Subprogram Scop

Programul 05

„Managementul finanţelor

publice”

05.01. Politici și management în

domeniul bugetar-fiscal

Politica în domeniul finanțelor publice dezvoltată și

fortificată

05.02. Administrarea veniturilor

publice

Stabilitatea, previzibilitatea și transparența

politicilor de administrare fiscală și vamală

asigurată

Programul 64 „Dezvoltarea

transporturilor”

64.02. Dezvoltarea drumurilor Infrastructura drumurilor publice dezvoltată și

menținută în condiții de maximă siguranță

Programul 88 „Învăţămîntul

public şi serviciile de

educaţie”

88.04. Învățămînt gimnazial Studii gimnaziale de calitate necesare

formării culturii generale și orientării spre

nivelul superior de învățămînt

88.10 Învățămînt superior Cadre calificate, formate de către instituțiile

de învățămînt superior

Programul 90 „Protecţia

socială”

90.08. Protecție a șomerilor Gradul inalt de implicare a persoanelor în

măsuri active de angajare în cîmpul muncii


179

11.3.2. Obiectivele

609. Obiectivele reprezintă o formă mai concretă de exprimare a scopurilor definite şi determină rezultatele finale sau intermediare care se propun a fi realizate într-o anumită perioadă de timp. Obiectivele trebuie corelate cu strategiile sectoriale de cheltuieli şi planurile de dezvoltare pe termen mediu şi răspund la întrebarea: „cum se va atinge scopul propus?”.

610. Obiectivele reflectă direcţia de schimbare şi progresul aşteptat într-o perioadă concretă de timp. Obiectivele au un caracter operaţional şi trebuie să reprezinte cît mai concret posibil acţiunile ce se planifică a fi întreprinse şi termenul de realizare ale acestora, pentru a atinge scopul subprogramului.

611. În funcţie de ţinta stabilită şi perioada de timp în care se aşteaptă realizarea obiectivele pot fi grupate în:

a) obiective focusate pe rezultat – se referă la anumite efecte pozitive planificate a fi atinse pe termen mediu (2-3 ani);

b) obiective focusate pe produse – se referă nemijlocit la produsele planificate şi se stabilesc pe termen scurt (de regulă pentru 1 an).

612. În cazul în care obiectivul reflectă o ţintă pe termen mediu, este necesar de indicat valorile intermediare ale obiectivelor pentru fiecare an bugetar.

613. Obiectivul se consideră bine formulat, dacă acesta întruneşte cerinţele indicate în boxa 11.4.

Boxa 11.4. Cerinţele pentru stabilirea obiectivelor

Cerinţe Explicaţii

Racordat la scop Trebuie să fie legat de scopul definit şi să contribuie la atingerea scopului /

soluţionarea problemei identificate

Specific în timp Trebuie să fie indicat termenul concret sau perioada pe parcursul căreia rezultatul/

problema urmează a fi realizat/soluţionată. Pot fi stabilite pe termen mediu, cu

stabilirea obiectivelor intermediare pe fiecare an

Măsurabil/verificabil Trebuie să ofere posibilitatea de monitorizare a progresului în realizarea

obiectivului şi de verificare a informaţiei

Concis (clar) Trebuie formulat succint, clar şi concret, din care să fie clară esenţa obiectivului

propus

Gestionabil Să fie clar cine răspunde pentru rezultatul asumat.

În cazul în care realizarea obiectivului depinde de mai multe autorităţi, trebuie să fie

clar delimitate responsabilităţile.

Realizabil De analizat dacă există resurse disponibile şi capacităţi pentru realizarea

obiectivului

De identificat riscurile ce pot apărea în atingerea obiectivului şi masurile de

atenuare

614. Boxa 11.5 conţine cîteva exemple de obiective.

Boxa 11.5. Exemple de obiective

Program/subprogram Scop şi obiective

Programul „Managementul

finanţelor publice”

Subprogramul „Politici şi

management în domeniul

bugetar-fiscal”

Scop: Politica în domeniul finanțelor publice dezvoltată și fortificată

Obiective: Implementarea treptată a metodologiei de bugetare pe programe, cu

aplicarea integrală din anul X

Consolidarea procesului de planificare strategică multianuală a

bugetului cu asigurarea consistenţei maxime între CBTM şi legile

bugetare anuale


180

Program/subprogram Scop şi obiective

Programul „Dezvoltarea

transporturilor”

Subprogramul „Dezvoltarea

drumurilor”

Scop: Infrastructura drumurilor publice dezvoltată și menținută în condiții

de maximă siguranță

Obiective:

Reabilitarea drumurilor publice naționale la nivel de x% și a

drumurilor locale – la nivel de y% către anul X

Diminuarea numărului de accidente rutiere cu x% către anul X

Programul „Învăţămîntul public

şi serviciile de educaţie”

Subprogramul „Învățămînt

vocațional-tehnic secundar”

Scop: Abilități și competențe profesionale formate, specifice instruirii

cadrelor de muncitori calificați pentru ramurile economiei naționale

Obiective: Creșterea accesului la studii de calitate prin crearea către anul X a y

centre de excelență profesională

Sporirea calității instruirii prin elaborarea a Y standarde ocupaționale

către anul X

Programul „Protecţia socială”

Subprogramul „Protecție a

șomerilor”

Scop: Gradul majorat de implicare a persoanelor în măsuri active și de

angajare în cîmpul muncii

Obiective:

Sporirea gradului de angajare cu x% din șomerii înregistrați față de

anul precedent

Angajarea anuală a cel puțin x% din absolvenții cursurilor de

calificare, recalificare și perfecționare

11.3.3. Indicatorii de performanţă

615. Performanţa programelor/subprogramelor se exprimă prin indicatori, scopul cărora este de a măsura progresul în realizarea obiectivelor programului/subprogramului. Indicatorii de performanţă reprezintă o valoare concretă sau o trăsătură specifică utilizată pentru a măsura activităţile, produsele şi rezultatele obţinute în raport cu obiectivele.

616. La formularea programelor/subprogramelor se utilizează trei categorii de indicatori:

a) indicatorii de produs indică cantitatea sau volumul bunurilor publice produse sau a serviciilor prestate în cadrul programului/subprogramului pentru atingerea obiectivelor. Indicatorii de produs rezultă direct din activităţile instituţiei în procesul de realizare a programului. Produsele sunt măsurabile atît din punct de vedere cantitativ, cît şi calitativ. Indicatorii de produs sunt utilizaţi la evaluarea necesităţilor de finanţare şi pentru determinarea resurselor necesare pentru un program/subprogram.

b) indicatorii de eficienţă caracterizează eficienţa programului/subprogramului şi exprimă relaţia dintre bunurile produse, serviciile prestate şi resursele utilizate pentru producerea sau prestarea lor. De regulă, indicatorii de eficienţă exprimă cantitatea medie a resurselor consumate (timp, cost) pentru obţinerea unei unităţi de produs sau rezultat.

c) indicatorii de rezultat reflectă gradul de atingere a scopului şi obiectivelor programului/subprogramului şi caracterizează calitatea implementării acestuia. Indicatorii de rezultat prezintă o importanţă deosebită pentru analiza politicilor publice, deoarece evaluează impactul şi evidenţiază schimbările economice şi sociale realizate prin intermediul programului/subprogramului. Rezultatele, însă, uneori sunt greu de măsurat şi depind în mare parte de influenţa factorilor externi. La stabilirea indicatorilor de rezultat pot fi utilizate anumite criterii de evaluare sau gradul de corespundere la diverse standarde de calitate naţionale şi internaţionale sau rezultatele anumitor studii, sondaje, etc.


181

617. Pentru fiecare subprogram se stabileşte cel puţin cîte un indicator de fiecare

categorie. Boxa 11.6 prezintă cîteva exemple de indicatori de performanţă.

Boxa 11.6. Exemple de indicatori de performanţă

Program/subprogram Indicatori de performanţă Programul „Dezvoltarea transporturilor”

Subprogramul „Dezvoltarea drumurilor”

Scop:

Infrastructura drumurilor publice dezvoltată și

menținută în condiții de maximă siguranță

Obiectiv:

- Reabilitarea drumurilor publice naționale la

nivel de x% și a drumurilor locale – la nivel de

y%, către anul X

- Diminuarea numărului de accidente rutiere cu

x% către anul X

Indicatori de produs:

Kilometri de drum construit;

Indicatori de eficienţă:

Costul mediu de întreţinere şi reparaţie pentru 1 km de drum;

Indicatori de rezultat:

Ponderea drumurilor reabilitate în raport cu lungimea totală a

drumurilor;

Gradul de satisfacție a populației privind calitatea drumurilor (%);

Programul „Învăţămîntul public şi serviciile de educaţie” Subprogramul „Învățămînt liceal” Scop: Învățămînt liceal de calitate Obiectiv:

- Majorarea ratei de promovare a examenului de

bacalaureat cu x% către anul Y

Indicatori de produs: Numărul de elevi încadrați; Indicatori de eficienţă: Cheltuieli medii pentru pregătirea unui elev; Indicatori de rezultat: Rata de promovare a examenului de bacalaureat,

618. Setul indicatorilor de performanţă, prioritizat corespunzător scopurilor şi

obiectivelor, trebuie să ofere o viziune completă şi să acopere toate activităţile majore ale programului/subprogramului.

619. La formularea indicatorilor de performanţă trebuie luate în considerare următoarele cerinţe:

a) să fie relevant pentru activitatea instituţiei şi să ofere informaţie utilă pentru factorii de decizie şi pentru public;

b) să rezulte din obiectivele stabilite, fiind focusaţi pe produse sau rezultate; c) să fie clari şi verificabili, fiind cunoscute modul de calcul şi sursa de colectare a

informaţiei; d) să fie oportuni şi comparabili în timp; e) să fie corelaţi cu costurile şi resursele disponibile.

620. La stabilirea indicatorilor de performanţă se va ţine cont de posibilităţile şi riscurile legate de colectarea datelor.

621. Dacă în procesul implementării programelor apare necesitatea în modificarea sau completarea listei indicatorilor de performanţă, este necesar de a estima impactul modificărilor date asupra indicatorilor existenţi, astfel încît să poată fi asigurată comparabilitatea în timp a indicatorului. Aceasta, însă, nu trebuie să stopeze selectarea indicatorilor noi.

622. Indicatorii de performanţă furnizează informaţia privind eficienţa şi eficacitatea programelor/subprogramelor. Legătura între obiective, resurse, produse, rezultate şi interacţiunea între ele se prezintă schematic în figura 11.2.


182

FFiigguurraa 1111..22.. RReellaaţţiiiillee îînnttrree iinnddiiccaattoorriiii ddee ppeerrffoorrmmaannţţăă

11.4. Elaborarea şi aprobarea programelor

623. Programele se elaborează de către autorităţile/instituţiile bugetare, ca parte a propunerii de buget, în conformitate cu metodologia privind elaborarea şi prezentarea propunerilor de buget, descrise în capitolul VII al Setului. Tabelul 11.1 oferă formatul de prezentare şi aprobare a unui program.

Tabelul 11.1. Format de prezentare a unui program

Aprobat: (Conducătorul autorității bugetare (Org1)) _________________ (Semnătura)

L.Ș. ”____” __________

Program pe anul _____ Cod Autoritatea bugetară Org1

Instituţia bugetară Org2

Grupa principală, grupa şi subgrupa funcţiei

F1-F3

Program P1

Subprogram P2

I. Informaţie generală (Se completează de către autoritatea bugetară de nivel superior –Org1)

Scop

Obiective (Dacă se stabilesc obiective pe termen mediu se va indica şi valoarea intermediară a acestora pe ani)

Descriere narativa

(Se oferă o descriere generală a structurii programului/sub-programului, cuprinde activităţile principale şi indică responsabilii de gestionarea subprogramului)

Intrări (resurse)

Obiective Rezultate

Necesităţi

Ieșiri (produse)

Factori

externi

Eficienţa

Eficacitate

Cost-eficacitate


183

II. Indicatorii de performanţă (Indicatorii de produs şi eficienţă se completează de către toate instituţiile bugetare - Org2,

iar indicatorii de rezultat se stabilesc de către autorităţile bugetare - Org 1)


Unitatea

de

măsură



De

rezu

ltat 1.

.....

n

De

prod

us 1.

.....

n

De

efic

ienţ

ă 1.

....

n

III. Cheltuieli, mii lei (Se completează de către fiecare instituţie bugetară (Org2) în conformitate cu limita stabilită de către

autoritatea publică de nivel superior –Org1)

Denumirea


P3 ECO

k4/k6


Semnat:

Conducătorul instituţiei ______________/_____________/ (numele, prenumele)

Şeful subdiviziunii responsabile de buget _____________/_____________ / (numele, prenumele)

Şeful subdiviziunii responsabile de politici1 _____________/_____________ / (numele, prenumele)

Data: _________________ 1Se semnează doar programele generalizate ale autorităţii bugetare la nivel de subprogram.

Abrevieri: AB – anul de bază (curent); AB-2 şi AB-1 – anii precedenţi anului de bază; AB+1 – anul pentru care se elaborează

bugetul; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.

624. La etapa elaborării propunerilor de buget autorităţile bugetare pot propune

reformularea sau completarea clasificaţiei bugetare cu (denumiri) noi de programe/subprograme, dacă consideră că acele existente nu reflectă corect misiunea pe care acestea o realizează. Propunerile respective se înaintează Ministerului Finanţelor/Direcţiei finanţe, care le examinează şi le procesează în conformitate cu procedurile de ţinere a clasificaţiei bugetare.

625. Conducătorii autorităţilor/instituţiilor bugetare asigură organizarea internă a activităţilor legate de elaborarea programelor şi desemnează persoanele responsabile. În procesul de elaborare a bugetului pe programe se utilizează abordarea „de sus în jos”. Astfel, autorităţile bugetare (Org1) formulează scopurile, obiectivele subprogramelor, identifică lista indicatorilor de performanţă aferenţi acestora şi solicită instituţiilor bugetare subordonate (Org2) să completeze informaţia privind indicatorii de produs şi de eficienţă aferenţi activităţii instituţiei, precum şi partea financiară. Ulterior, autorităţile bugetare (Org1) sistematizează, analizează şi, după procedura de consultări interne, definitivează şi prezintă propunerile de buget administratorului de buget. În acest scop, în cadrul autorităţilor/instituţiilor bugetare se formează baze de date cu informaţii financiare


184

şi nefinanciare aferente programelor/subprogramelor din domeniul de competenţă. Conducătorii autorităţilor/instituţiilor bugetare desemnează persoanele responsabile de crearea şi administrarea bazei de date, informaţia fiind periodic actualizată.

626. La estimarea costurilor activităţilor (P3), autorităţile/instituţiile bugetare vor consulta Ghidul metodologic privind evaluarea ex-ante a propunerilor de politici, elaborat de către Cancelaria de Stat, precum şi vor ţine cont de particularităţile specifice stabilite prin circulara bugetară anuală privind elaborarea propunerilor de buget, emise de Ministerul Finanţelor.

627. Autorităţile/instituţiile bugetare prezintă propunerile de buget pe programe, însoţite de note informative care trebuie să conţină:

a) argumentări cu referinţă la acte normative, a scopurilor şi obiectivelor programelor/subprogramelor, precum şi explicaţii privind prioritizarea şi dimensionarea acestora;

b) calcule şi justificări privind estimarea costurilor tuturor activităţilor programelor; c) alte informaţii relevante menite să faciliteze examinarea acestora.

628. În funcţie de etapele de examinare a proiectului bugetului, autorităţile bugetare ajustează propunerile de programe, astfel încît să fie asigurate: (i) încadrarea în limitele de cheltuieli stabilite; (ii) formularea adecvată a elementelor programului; (iii) justificarea obiectivelor şi a indicatorilor de performanţă.

629. După aprobarea legii/deciziei bugetare anuale, autorităţile bugetare (Org1) asigură detalierea bugetului şi aprobă limitele de alocaţii bugetare anuale şi indicatorii de performanţă instituţiilor subordonate, care realizează activităţi în cadrul subprogramului dat. La rîndul lor, instituţiile bugetare (Org2) asigură detalierea bugetelor conform clasificaţiei bugetare, în conformitate cu procedurile stabilite la capitolul IX al prezentului Set.

630. Indicatorii de performanţă aprobaţi în cadrul bugetului pe programe, nu se revizuiesc pe parcursul anului bugetar ca urmare a modificării bugetului sau ca urmare a redistribuirii alocaţiilor, iar devierile dintre indicatorii real executaţi şi cei asumaţi se explică în cadrul rapoartelor privind implementarea programelor.

631. Fluxul de activități aferente procesului de elaborare și aprobare a bugetelor pe programe se prezintă în figura 11.3.


185

FFiigguurraa 1111..33.. FFlluuxxuull ddee aaccttiivviittăăţţii ppeennttrruu eellaabboorraarreeaa șșii aapprroobbaarreeaa bbuuggeettuulluuii ppee pprrooggrraammee

Parla

men

tul/C

onsi

liul l

ocal

Guv

ernu

l/

Exec

utiv

ul

loca

l

Adm

inis

trato

rul

de b

uget

Aut

orita

tea

buge

tară

-O

RG

1

Inst

ituția

bug

etar

ă -

OR

G 2

Examineaza propunerile de buget

pe programe

Definitivează limitele de cheltuieli si întocmește proiectul legii/deciziei

bugetare anuale

Aprobă și publică bugetul pe programe

Agreghează datele şi sistematizează bugetul pe

programe

Estimează costurile programelor, tinind

cont de limita stabilita

Publică bugetul pe programe

Completează valoarea pentru

indicatorii de produs și eficiență

Aprobă legea/decizia bugetară anuală

Adoptă legea/decizia bugetară anuală

Formulează scopul, obiectivele și definește lista indicatorilor de

performanță

Stabilește limita preliminară de cheltuieli pe instituții subordonate

Remite circulara anuala privind elaborarea bugetului, inclusiv

limitele preliminare de cheltuieli pe autorități bugetare


186

11.5. Monitorizarea şi raportarea performanţei programelor

632. Sistemul de monitorizare a performanţei programelor se utilizează pentru a măsura cantitatea şi calitatea serviciilor prestate de către instituţiile bugetare, precum şi pentru a măsura rezultatele şi impactul lor.

633. Monitorizarea este un proces continuu care se realizează pe parcursul executării bugetului şi oferă informaţii privind progresul realizat în implementarea programului. În procesul de monitorizare a performanţei se compară valorile indicatorilor de performanţă şi a obiectivelor realizate cu cele planificate, precum şi cheltuielile efectuate în perioada implementării programului cu cheltuielile aprobate.

634. Monitorizarea implică colectarea sistematică şi analiza datelor privind indicatorii de performanţă, pentru a furniza informaţii despre progresul în realizarea obiectivelor programului şi valorificarea resurselor alocate acestuia. Datele sunt colectate din surse interne şi externe, luând în considerare accesibilitatea şi veridicitatea surselor de colectare a datelor şi costurile optimale pentru colectarea şi procesarea lor.

635. Rapoartele privind performanţa realizată pe programe/subprograme (în continuare – rapoarte de performanţă) se întocmesc semianual şi anual şi se prezintă concomitent cu rapoartele financiare în termenii stabiliţi pentru prezentarea acestora. Conţinutul şi formatul de prezentare a raportului de performanţă se cuprinde în tabelul 11.2.

Tabelul 11.2. Formatul de prezentare a raportului de performanţă

Raport de performanţă1 la situaţia din __________

(semianual, anual)

Cod Autoritatea bugetară2 Org1 Instituţia bugetară Org2 Grupa principală, grupa, subgrupa F1-F3

Program P1 Subprogram P2

I. Informaţie generală (se completează doar de către autoritatea bugetară - Org1) Scop

Obiective

(Se indică valoarea planificată şi realizată3 a obiectivului pentru anul bugetar de gestiune)

Descriere narativa

(Se oferă o descriere generală a structurii programului/subprogramului şi cuprinde activităţile principale şi responsabilii de gestionarea programului)

II. Indicatori de performanţă (Indicatorii de produs şi eficienţă se completează de către fiecare instituţie bugetară - Org2 și se generalizează de către autoritatea bugetară–Org1, iar indicatorii de rezultat se raportează de către autorităţile bugetare - Org 1)

Categoria Cod Denumirea Unitatea

de măsură

Aprobat Executat3

Devieri

Valoarea (+/-)

Explicații4

1 2 3 4 5 6 7(6-5) 8

De rezultat 1.

....


187

n

De

produs

1.

.... n

De eficienţă 1.

.... n

III. Cheltuieli, mii lei (Se completează de către fiecare instituţie bugetară (Org2) şi ulterior se generalizează de către autoritatea bugetară de nivel superior –Org1 sau Org1i)

Denumirea Cod

Aprobat Precizat Executat5 P3 Eco

(k2) 1 2 3 4 5 6

IV. Constatări, concluzii și recomandări6

Semnat:.

Conducătorul autorității / instituţiei bugetare ______________/_____________/ (numele, prenumele)

Şeful subdiviziunii responsabile de buget _____________/_____________ / (numele, prenumele)

Şeful subdiviziunii responsabile de politici7 _____________/_____________ / (numele, prenumele)

Data: _________________

L.Ș

Note:

1)Rapoartele de performanţă se întocmesc semianual şi anual şi se prezintă concomitent cu rapoartele financiare în termenii stabiliţi pentru prezentarea acestora.

2) Rapoartele de performanță se întocmesc de fiecare instituție bugetară (Org2). Ulterior autoritatea bugetară de nivel superior (Org1) întocmește raportul generalizat, pe care îl publică pe pagina web.

3) Dacă unele obiective sau indicatori nu pot fi evaluați semestrial, valoarea realizată a acestora se completează doar în raportul anual.

4) Vor fi oferite explicații succinte despre cauzele devierilor în raport cu valoarea planificată a indicatorilor de performanță.

5) În secțiunea III la rubrica "Executat" se indică executarea de casă, iar în cazul prestațiilor finanțate din BASS se vor reflecta cheltuielile efective.

6) Această secțiune trebuie să ofere o informație generală despre gradul de implementare a obiectivelor subprogramului. Vor fi formulate succint principalele constatări și concluzii cu privire la performanța realizată și factorii care au influențat devierile majore, precum și recomandări sau eventuale acțiuni corective pentru informarea și luarea deciziilor de către managerul de program și conducătorul autorității publice.

7) Conducătorul autorității bugetare și șeful subdiviziunii responsabile de politici semnează doar rapoartele generalizate ale autorităţii bugetare la nivel de subprogram.


188

636. Rapoartele de performanţă semianuale conţin preponderent indicatorii de produs, în timp ce rapoartele anuale sunt focusate şi asupra gradului de realizare a obiectivelor asumate, a indicatorilor de eficienţă şi de rezultat.

637. Conducătorii autorităţilor bugetare, asigură organizarea internă a activităţilor aferente procesului de monitorizare a performanţei programului şi desemnează persoanele responsabile pentru colectarea datelor, precum şi pentru generalizarea şi analiza datelor şi elaborarea rapoartelor de performanţă. Spre deosebire de etapa de planificare, procesul de monitorizare se desfăşoară „de jos în sus”. Instituţiile bugetare (Org2) de rînd cu informaţia financiară completează datele privind indicatorii de produs şi eficienţă şi le prezintă autorităţii bugetare ierarhic superioare (Org1). Subdiviziunile structurale din cadrul autorităţii bugetare analizează rapoartele de performanţă prezentate de instituţiile subordonate şi întocmesc rapoarte generalizate la nivel de subprogram, evaluînd indicatorii de rezultat şi măsura în care au fost atinse scopul şi obiectivele stabilite. După procedura de consultări interne şi coordonare în cadrul autorităţii publice, rapoartele de performanţă se semnează de către persoanele responsabile, se aprobă de către conducătorul autorităţii bugetare şi se prezintă administratorului de buget.

638. Raportul trebuie să fie însoţit de o notă informativă, care să cuprindă: a) analiza performanţei realizate în raport cu obiectivele asumate şi cheltuielile

efectuate în perioada de gestiune, b) explicaţii privind devierile majore şi factorii care le-au influenţat, inclusiv

dacă acestea au fost influenţate de modificările limitei de alocaţii, c) identificarea eventualelor probleme în implementarea

programului/subprogramului şi să conţină unele propuneri de soluţionare a acestora. 639. Rapoartele de performanţă ale autorităţilor bugetare se fac publice, fiind plasate

pe pagina web a acestora. 640. Informaţiile obţinute în procesul monitorizării permite de a interveni prompt la

corectarea devierilor în implementarea programului. În baza rapoartelor de performanţă şi, după caz, a auditului intern, conducătorii autorităţilor/instituţiilor bugetare întreprind măsuri pentru soluţionarea deficienţelor identificate în implementarea programelor/subprogramelor. De asemenea, informaţiile obţinute se iau în considerare în procesul de analiză şi luare a deciziilor la diferite nivele de administrare în vederea îmbunătăţirii eficacităţii politicilor publice.

641. Figura 11.4 reflectă fluxul de activităţi aferente procesului de raportare a performanţei.


189

FFiigguurraa 1111..44.. FFlluuxxuull ddee aaccttiivviittăăţţii ppeennttrruu rraappoorrttaarreeaa ppeerrffoorrmmaannţţeeii

Parla

men

tul/C

onsi

liul l

ocal

Guv

ernu

l/

Exec

utiv

ul

loca

l

Adm

inis

trato

rul

de b

uget

Aut

orita

tea

buge

tară

-O

RG1

Insti

tuția

bug

etar

ă _

ORG

2

Analizează rapoartele

Utilizează analiza rapoartelor la monitorizarea bugetului şi la examinarea propunerilor

de modificare a bugetului pe parcursul anului

Aprobă și publică raportul de

performanță

Agreghează datele şi sistematizează raportul de

performanță

Întocmeşte raportul de performanță

Publică raportul de perfromanțăColectează datele

privind indicatorii de performanță

Monitorizează implementarea

bugetului

Monitorizează și utilizează datele în procesul de luare a deciziilor cu privire la buget

Utilizează datele în procesul de luare a deciziilor cu privire la buget


191

XII. Îndrumar pentru estimarea costurilor Prezentul capitol oferă unele îndrumări metodologice pentru evaluarea impactului financiar şi estimarea costurilor aferente propunerilor de politici, pentru luarea deciziilor în contextul planificării bugetare. În special, capitolul stabileşte principiile, etapele de bază şi abordările practice în estimarea costurilor politicilor. De asemenea, descrie conceptele principale privind natura şi comportamentul costurilor, cerinţele privind informaţia de suport şi abordarea incertitudinilor.

Cu toate că prevederile acestui capitol se referă la implicaţiile asupra cheltuielilor, aceleaşi principii, abordări şi metode pot fi aplicate şi pentru estimarea implicaţiilor asupra veniturilor.


642. Un rol important în cadrul procesului de planificare bugetară revine evaluării impactului financiar al propunerilor de politici. Înainte ca propunerile de politici ale autorităţilor/instituţiilor bugetare să fie incluse în buget, acestea se supun unei analize ex-ante a impactului, inclusiv din punctul de vedere financiar. Cerinţele metodologice privind evaluarea impactului financiar al propunerilor de politici sunt stabilite în Ghidul metodologic privind evaluarea ex-ante a propunerilor de politici, elaborat de către Cancelaria de Stat.

643. Obiectivele evaluării impactului financiar al politicilor sunt: a) asigurarea adoptării politicilor şi acţiunilor cu acoperire financiară atît pe termen

mediu, cît şi lung; b) analiza beneficiilor politicilor propuse în raport cu costurile aferente pentru

implementarea lor; c) identificarea autorităţilor/instituţiilor bugetare afectate în rezultatul adoptării

politicii.

644. Estimarea costurilor este un element indispensabil al procedurii de evaluare a impactului financiar al propunerilor de politici. Cerinţele pentru estimarea costurilor variază în dependenţă de trăsăturile specifice ale propunerii sau de sarcinile concrete atribuite autorităţilor/instituţiilor bugetare.

645. Responsabilitatea pentru estimarea costurilor revine autorităţii/instituţiei bugetare, care înaintează propunerea de cheltuieli în cadrul planificării bugetului.

12.2. Principii de bază privind estimarea costurilor

646. Avînd în vedere caracterul complex al propunerilor, în practică nu există reguli unice, care ar putea fi aplicate uniform pentru estimarea costurilor în toate cazurile. Dar există un set de principii şi abordări structurale ce pot fi utilizate. Astfel, estimarea costurilor trebuie efectuată cu respectarea următoarelor principii de bază:


192

a) ыimplitate - autorităţile/instituţiile bugetare trebuie să utilizeze cele mai simple metode posibile.

b) oportunitate şi corectitudine - autorităţile/instituţiile bugetare trebuie să asigure estimarea costurilor pentru propunerile noi la momentul oportun, iar informaţia furnizată trebuie să fie corectă.

c) caracter cuprinzător - la estimarea costurilor trebuie identificate toate elementele costurilor şi toate părţile afectate de propunere. Estimările trebuie reconciliate cu informaţia financiară existentă sau cu datele statistice. Aceasta asigură ca nici un cost sau activitate să nu fie omise din analiză.

d) сonsecvenţă - metodele aplicate pentru estimarea costurilor se aplică consecvent de la perioadă la perioadă.

647. Procesul de estimare a costurilor, în general, nu este dificil. Dificultăţile, de

regulă, se referă la incertitudinile de implementare a politicilor şi nu la estimarea propriu-zisă a costurilor. Boxa 12.1 prezintă un exemplu pentru a facilita înţelegerea procedurii de estimare a costurilor. Boxa 12.1. Exemplu: Crearea centrelor pentru reabilitarea victimelor traficului de fiinţe umane


Implementarea propunerii implică crearea a trei centre a cîte 100 de paturi în zonele de nord, centru şi vest a Moldovei.

Aceste centre vor fi de tip – cămin, fiecare constituind un bloc cu patru secţiuni a cite 25 paturi şi o parte centrală pentru a

lua masa, odihnă şi spaţii administrative. Fiecare din centre va avea o suprafaţă de circa 1200 metri2. Pămîntul pentru

aceste construcţii este deja disponibil, respectiv nu sunt necesare cheltuieli în acest scop. Costul estimat pentru construirea

a 1 m2 de suprafaţă este de aproximativ 2500 lei, respectiv costul total estimat al investiţiei este de circa 9000 mii lei

(3*1200*2500).

Personalul

Fiecare centru necesită personal 24 ore pe zi, şapte zile pe săptămînă. Nu există risc de securitate, personalul va fi în mare

parte lucrători sociali şi îngrijitori. Fiecare schimb necesită 5 persoane (un supraveghetor şi un îngrijitor pentru fiecare

secţiune), iar pentru a acoperi o săptămînă completă sunt necesare patru schimburi: 20 persoane în total pentru fiecare

centru. Suplimentar, fiecare centru va avea patru angajaţi pentru serviciile de alimentare, doi tutori / personal tehnic, un

supraveghetor superior şi două persoane pentru suport administrativ. Astfel, personalul se însumează la 29 angajaţi pentru

fiecare centru, dintre care 5 sunt supraveghetori, 16 sunt profesionişti şi ceilalţi sunt angajaţi necalificaţi. Pentru întreaga

propunere de buget aceasta înseamnă 87 angajaţi pentru centre (29*3), plus, pentru administrarea programului în întregime

mai este nevoie de un manager, ajutat de un asistent pentru politici şi doi funcţionari de oficiu. Numărul total de angajaţi este

91.

Ţinînd cont de salariul mediu lunar pentru întreg programul fiind de 4000 lei, dintre care pentru manageri 3500 lei, experţi

3000 lei şi personal necalificat 2500 lei, cheltuielile de personal în total pe lună vor fi de 270 mii lei. În valori anuale: 12 * 270

mii lei = 3240 mii lei.

Echipamentul include următoarele categorii:

echipamentul pentru bucătărie şi sufragerie nu este inclus în costul Investiţiei Capitale, pentru care vor fi necesari

200mii lei pentru un centru, respective în total 600 mii lei (cheltuială unică centralizată);

pentru lengerie de pat (300 bucăţi) sunt necesari 100 mii lei;

pentru 10 unităţi de transport –vor fi necesare circa 2300 mii lei;

echipament de oficiu pentru patru oficii (trei centre şi oficiul central)—în fiecare caz patru mese şi scaune, patru

computere şi o imprimantă, precum şi echipament suplimentar pentru păstrarea fişierelor şi scaune pentru vizitatori,

necesită în total 150 mii lei.

Alte costuri operaţionale Alimentarea este calculată la 50 lei pentru fiecare persoană, calculate din experienţa altor centre similare. Avînd 275


193

persoane adăpostite zilnic, vor fi necesare 5018,7 mii lei pe an;

Costurile de încălzire şi energie se bazează pe tarifele din zona respectivă şi suprafaţa preconizată şi sunt estimate la

50 lei anual pentru 1 m2, deci 180 mii lei pe an (3*1200*50).

Cheltuieli pentru comunicare (telefon, fax, Internet) sunt de 250 lei lunar pentru 1 angajat, constituind media pentru

autoritatea/instituţia bugetară. Pentru 91 angajaţi acestea constituie 273 mii lei anual;

Cheltuielile de transport se estimează reieşind din costul unitar de 2.50 lei pentru 1 autoturism pe km, şi se presupune

că fiecare autoturism parcurge 16000 km pe an. Astfel, cheltuieli pentru transport pe an constituie 40 mii lei total.

648. Problemele care se identifică în exemplul de mai sus, se referă la (i) determinarea numărului de persoane - beneficiari de aceste servicii, dacă situaţia economică se schimbă şi (ii) la decizia dacă trei centre vor fi suficiente pentru a satisface cererea prognozată. Aceste probleme reflectă mai mult la incertitudini de natură politică şi nu ţine de procesul tehnic de estimare a costurilor. Cu toate acestea, incertitudinile respective au impact asupra calculării costurilor şi trebuie luate în considerare la stabilirea costului total.

649. În cazul în care autorităţile/instituţiile nu dispun de informaţie atît de concretă despre costurile serviciilor noi, provocarea majoră constă în identificarea asumărilor privind toate costurile care trebuie incluse şi valoarea lor totală sau costul unitar, inclusiv costurile aferente prestării serviciilor curente – personalul, echipamentul şi clădirile. Trebuie de identificat dacă politica nouă implică sau nu costuri suplimentare asociate acestor servicii şi dacă există posibilităţi de eficientizare.

650. În mod similar, dacă o autoritate/instituţie bugetară îşi reduce unele din activităţi, este important de cunoscut în ce măsură această reducere poate genera economii de costuri şi care parte a acestor economii este legată de costurile semi-fixe şi fixe, care, de regulă, nu variază odată cu schimbarea volumului activităţilor.

651. De asemenea propunerile noi pot avea impact financiar nu doar pentru autoritatea publică care implementează politica, dar şi pentru alte autorităţi/ instituţii bugetare. De aceea procesul de estimare a costurilor trebuie să implice toţi “actorii”, care eventual participă la implementarea propunerii.

652. În concluzie, estimarea calitativă a costurilor implică următoarele cerinţe generale:

a) estimarea costurilor trebuie să fie obiectivă şi să se bazeze pe presupuneri consecvente şi rezonabile;

b) toate părţile potenţial afectate trebuie să fie consultate în procesul de estimare a impactului financiar al politicilor;

c) estimarea costurilor trebuie să facă parte din procesul de formulare a politicilor;

12.3. Concepte despre natura şi comportamentul costurilor

653. Înainte de a începe nemijlocit procesul de estimare a costurilor este important de a cunoaşte unele elemente de teorie despre natura şi comportamentul costurilor. Aceasta este esenţial în cazul estimării costurilor propunerilor de politici complexe.

654. În practică, se disting următoarele categorii de costuri: a) costuri fixe, variabile şi mixte; b) costuri medii pe unitate sau totale; c) costuri directe, indirecte şi operaţionale.


194

Costurile fixe, semi-fixe şi variabile

655. Această categorie reflectă comportamentul costurilor în dependenţă de modificarea volumului de activitate.

656. Costurile fixe sunt constante pe tot parcursul anului şi nu sunt afectate de modificarea activităţilor;

657. Costurile semi-fixe (se mai numesc mixte) sunt constante pentru un anumit volum al activităţilor, dar se schimbă atunci cînd nivelul activităţilor depăşeşte sau este sub un anumit volum dat;

658. Costuri variabile se modifică direct proporţional cu modificarea volumului activităţilor. Boxa 12.2 prezintă cîteva exemple de costuri fixe, semi-fixe şi variabile.

Boxa 12.2. Exemple de costuri fixe, semi-fixe şi variabile

Costuri fixe Se referă la taxa de arendă, taxa de înregistrare în registrul de stat, etc.

Costuri semi-fixe Cuprind costurile pentru energie şi întreţinerea clădirilor, sistemelor

informaţionale , cheltuielile de personal, primele de asigurare obligatorie a

autoturismelor.

Costuri variabile Includ costurile pentru prestaţiile sociale individuale achitate beneficiarilor,

care cresc sau descresc în funcţie de numărul de beneficiari, costurile aferente

alimentării cu combustibil a autoturismelor şi altele.

659. Pe termen lung toate costurile sunt variabile, deoarece poate fi stopată prestarea

serviciilor, concediat personalul sau vîndute clădirile. Figura 12.1 prezintă un exemplu, care reflectă comportamentul diferitor categorii de costuri în funcţie de volumul de activitate.

Figura 12.1. Modificarea costurilor fixe, semi-fixe şi variabile pentru diferite nivele ale activităţi

660. Din diagramă rezultă că: a) odată cu adăugarea unităţilor suplimentare, costul variabil creşte şi se schimbă

proporţional cu creşterea de la 100 la 250 unităţi; b) costul fix rămăne constant indiferent de creșterea volumului de activitate; c) costul semi-fix se modifică la 200 şi rîmăne constant la 250 unităţi.

-

500,000

1,000,000

1,500,000

2,000,000

2,500,000

100 150 200 250

Units

Co

Fixe Semi-fixe Variabile Totale

Unităţi

Cos

turi


195

Costul mediu pe unitate şi costul total

661. Unul din conceptele răspîndite este costul mediu, care reprezintă media aritmetică, adică totalul tuturor costurilor împărţit la numărul total de unităţi produse sau servicii prestate.

662. Din tabelul 12.1 urmează rezultă, că odată cu creşterea volumului de activitate de la 100 la 200 unităţi, costul total pe unitate descreşte de la 10000 la 7400.

Tabelul 12.1 Costuri fixe, semi-fixe şi variabile şi costul pe unitate

I. Volumul de

activitate, unităţi 100 150 200 250

Fix 200000 200000 200000 200000

Semi-fix 300000 300000 400000 400000

Variabil 500000 750000 1000000 1250000

II. Costul total, lei 1000000 1250000 1600000 1850000

III. Costul pe unitate,

lei (p.II/p.I) 10000 8333 8000 7400

663. Conceptul costului mediu deseori este atractiv din caza simplităţii, avînd la bază presupunerea că structura costului total este identic cu cel din trecut. Însă, această abordare poate să nu aducă rezultatele aşteptate, deoarece costurile fixe şi semi-fixe se pot schimba sau pot varia în timp comparativ cu costul variabil, astfel distorsionînd structura costului mediu.

664. Costul total reprezintă totalitatea costurilor asociate unei politici/activităţi şi include:

a) costuri directe, care pot fi direct şi în exclusivitate atribuite unui anumit program; b) costuri indirecte, care nu pot fi atribuite direct unui anumit program, dar

contribuie la realizarea programului într-un mod, care poate fi măsurat. De exemplu, numărul de ore lucrate de un angajat pentru mai multe programe. Ca rezultat, aceste costuri pot fi împărţite pe programele la care se referă, de obicei într-un mod, care asigură o legătură logică;

c) costuri operaţionale sunt costurile serviciilor de suport, care contribuie la prestarea serviciilor şi la realizarea programului într-un mod clar şi măsurabil. Costuri directe, indirecte şi operaţionale

665. Cheltuielile de personal, serviciile şi alte categorii de cheltuieli care contribuie la realizarea unei politici nu întotdeauna pot fi uşor atribuite activităţilor corespunzătoare. Unii angajaţi pot lucra numai pentru o politică, ceea ce reprezintă costurile directe, în timp ce alţii - pentru cîteva domenii de politici.

666. Structura organizaţională a unei autorităţi/instituţii bugetare nu coincide exact cu structura programelor sale. În consecinţă, acelaşi personal poate lucra pentru mai multe programe, sub-programe, activităţi, ceea ce reprezintă costuri indirecte. Excluderea cheltuielior de personal, care contribuie doar parţial la realizarea unei politici conduce la subestimarea costurilor politicii respective, în timp ce includerea întregului cost conduce la supraestimarea costului politicii.


196

667. Mai sunt şi servicii de suport, fără de care personalul nu poate activa. Încăperile sau spaţiile ocupate de personal pot fi comune pentru angajaţi care lucrează în diferite domenii de program. Tehnologiile informaţionale reprezintă un alt sistem comun. Angajaţii care participă la procedurile de formulare şi executare a bugetului la fel sînt o resursă de costuri comune. Însă, fără încăperi, tehnologii informaţionale, evidenţă contabilă şi alt suport, politica nu ar fi posibilă. Aceste tipuri de costuri, în general, se consideră ca fiind operaţionale.

668. Dacă se doreşte distribuirea costurilor indirecte şi operaţionale pe programe, una din metodele mai des aplicate este metoda “factorilor de cost”. Esenţa acestei metode de distribuire a costurilor directe şi operaţionale constă în faptul, că distribuirea trebuie să satisfacă relaţia dintre costuri şi factorii care le influenţează. Unii din cei mai răspîndiţi factori de cost sunt: suprafaţa de podea (m2) - pentru încăperi; numărul angajaţilor – pentru costurile de remunerare a muncii şi cheltuielile de personal; numărul de ore lucrate; numărul de documente prelucrate; numărul de studenţi, pacienţi sau clienţi.

Boxa 12.3. Exemplu – Distribuirea costurilor de întreţinere pe programe

Pentru a ilustra un exemplu: costuri de întreţinere 10 mii lei fiind împărţite între patru programe, care se realizează pe 50 mii

metri patrați în următoarele proporţii (în baza suprafeţei ocupate): 30%; 40%; 20%, şi 10%. Din aceste programe se vor achita

corespunzător: 3, 4, 2 şi 1 mii lei pentru utilizarea spaţiului.

669. Pentru ca această metodă să lucreze, trebuie menţinute înregistrări (evidenţa)

ale diferitelor tipuri de cheltuieli.

12.4. Aspecte practice privind estimarea costurilor

Etapele pentru estimarea costurilor

670. Procesul de estimare a costurilor propunerilor de politici cuprinde cinci etape consecutive. Boxa 12.4 descrie succint fiecare etapă.

Boxa 12.4. Etapele în estimarea costurilor Etapa 1 – Analiza generală a propunerii

Elaborarea unei schiţe a propunerii în rezultatul analizei politicii

Legătura cu priorităţile naţionale sau sectoriale

Descrierea activităţilor de bază presupuse

Natura propunerii

o Activităţile

o Grupuril ţintă, care vor fi potenţial afectate

o Programele afectate

Acest material formează

temelia pentru estimarea

costurilor. În baza acestuia se

dezvoltă analiza detaliată a

propunerii şi etapa la care pot

începe consultările preliminare

cu alte autorităţi / instituţii

bugetare.

Etapa 2 – Analiza detaliată a propunerii

Pregătirea detaliată a propunerilor pentru fiecare autoritate/ instituţie

bugetară afectată de propunere


197

Detalierea activităţilor

Analiza categoriilor economice de cheltuieli care vor fi afectate,

(cheltuieli de personal, bunuri şi servicii, subsidii şi transferuri,

cheltuieli capitale) pe autorităţi/ instituţii bugetare

Identificarea resurselor existente care ar putea fi folosite

Identificarea resurselor suplimentare care vor fi necesare

Etapa 3 – Estimarea preliminară a costurilor

Pregătirea estimărilor iniţiale a costurilor în baza asumărilor

Analiza separată pentru fiecare program şi fiecare autoritate/ instituţie

bugetară afectată

Analiza costurilor conform clasificaţiei economice

Identificarea contribuţiilor din partea autorităţilor / instituţiilor bugetare

afectate

Considerarea măsurii în care estimările pot fi pasibile incertitudinilor

Considerarea măsurii în care resursele existente pot fi utilizate

Considerarea impactului propunerii pentru serviciile existente – vor fi

acestea capabile să conlucreze, va fi suficient personalul, clădirile şi

echipamentul existent?

Etapa 4 – Consultarea estimării preliminare a costurilor

Distribuirea estimărilor pentru consultare de către toate autorităţile/

instituţiile bugetare afectate

Examinarea comentariilor şi revizuirea corespunzătoare

Etapa 5 – Generalizarea costurilor estimate şi înaintarea propunerii

Generalizarea comentariilor şi propunerilor primite ca urmare a

consultării propunerii cu părţile afectate

Prezentarea propunerii cu anexarea documentelor justificative


198

671. Autoritatea/instituţia care înaintează propunerea este încurajată să contacteze, în mod neformal autorităţile/instituţiile potenţial afectate de propunere pentru a aborda în ce mod aceasta poate fi cel mai bine realizată, şi, care va fi impactul pentru acestea? Beneficiile acestei abordări vor fi resimţite mai tîrziu, prin creşterea probabilităţii că estimarea costurilor va avea mai puţine comentarii negative şi vor fi mai puţine revizuiri ale estimării. Examinarea propunerii de către administratorul de buget

672. Orice propunere de politică trebuie să fie examinată de către administratorul de buget. Principalele aspecte specifice legate de costuri, care se analizează de către administratorul de buget se referă la:

a) implicaţiile asupra bugetului: se identifică programele la care se atribuie propunerea de cheltuieli; se determină dacă politica implică resurse suplimentare sau presupune redistribuirea resurselor existente; se analizează dacă există rezerve potenţiale de economisire care nu au fost identificate;

b) aria de cuprindere: se verifică dacă toate părţile potenţial afectate de propunere au contribuit la estimarea costurilor şi dacă toate costurile posibile au fost luate în calcul;

c) realismul şi corectitudinea costurilor: se verifică asumările puse la baza calculelor şi sumele estimate; se analizează dacă efectele potenţiale privind modificarea preţurilor, a volumului de lucru şi impactul asupra instituţiilor (necesarul numărului de angajaţi) sunt logice şi realiste şi dacă volumele de resurse pentru anii următori sunt logic legate de primul an. Caracteristicile propunerii

673. În scopul estimării costurilor propunerilor de politici trebuie de ținut cont de două caracteristici importante. Cadrul de timp

674. Această trăsătură specifică ajută la înţelegerea perioadei de timp pentru care este necesar de evaluat costurile. Din punct de vedere al cadrului de timp costurile pot fi divizate după cum urmează:

a) costuri de o singură dată - pot fi reduse relativ simplu şi nu are efecte financiare pentru anii următori (de exemplu, procurarea de imobil, desfăşurarea alegerilor, etc.);

b) coturi multianuale – au implicaţii financiare pentru anii următori. Unele costuri discreţionare (de ex.cheltuielile de personal), în principiu, pot fi restrînse pe termen mediu, dar este dificil de stopat aceste cheltuieli pe termen scurt. Alte costuri non-discrecţionare (de ex. plăţile legate de prestaţiile de asistenţă socială, serviciul datoriei) depind de aranjamentele stabilite în legislaţie şi nu pot fi limitate.

675. Astfel, propunerile care implică cheltuieli a căror majorare poate fi relativ uşor de stopat – adică cheltuielile de o singură dată şi cheltuielile discreţionare structurale – pot fi diferenţiate de propunerile care generează cheltuieli structurale non-discreţionare, creşterea cărora poate fi încetată mai greu. Natura propunerii

676. După natura sa, se disting următoarele tipuri de propuneri:


199

a) Modificarea mărimii

677. În caz că propunerea modifică valoarea nominală sau mărimea a unui serviciu, precum sunt plăţile de asistenţă socială, poate fi relativ simplu de determinat impactul bugetar al acestei propuneri, deoarece implică calcularea mărimii noi pentru grupul vizat al populaţiei (numărul beneficiarilor). Există probabilitatea, că alte schimbări în buget nu mai sunt necesare (majorarea sau reducerea numărului de angajaţi sau echipament).

Exemplul 1: Indemnizaţiile pentru copii sunt majorate cu 200 lei pe lună.

b) Modificarea eligibilităţii

678. Propunerea de acest gen modifică categoriile de beneficiari eligibili sau a unui beneficiu eligibil specificati printr-un act normativ. Aceasta poate majora sau reduce numărul populaţiei afectate de serviciu.

Exemplul 2: Indemnizaţiile pentru copii care se acordau anterior copiilor cu vîrsta pînă la 18 ani se propune

a fi achitate numai pentru copiii pînă la 16 ani inclusiv. Aceasta va reduce volumul de activitate pentru

autoritatea care implementează această prevedere.

679. Impactul costurilor pentru propunerile de acest gen este mai complicat, decît s-

ar părea la prima vedere, deoarece autoritatea de implementare are de considerat mai mulţi factori. În exemplul 2, există o economisire directă a plăţilor de asistenţă socială. Totuşi, în dependenţă de mărimea reducerii şi numărul de cazuri gestionate de angajaţi la moment, pot fi şi economisiri a costurilor administrative, deoarece odată cu micşorarea numărului de beneficiari ar putea fi necesari mai puţini angajaţi. Astfel, trebuie să se estimeze cu cît se va modifica volumul de activitate şi cum aceasta afectează necesităţile sale bugetare. Trebuie să fie creată o bază de date privind informaţiiду istorice despre costuri, în conformitate cu care pot fi făcute şi justificate estimările.

c) Politică nouă (sau încetată) 680. Propunerea constă în prestarea unui serviciu public nou. Alternativ, propunerea

poate consta în reducerea sau eliminarea unui serviciu existent.

Exemplul 3: Propunerea constă în înăsprirea regulilor pentru autorităţi şi alte structuri publice pentru

protecţia datelor cu caracer personal.

Exemplul 4 Se propune crearea centrelor de reabilitare pentru victimele traficului de fiinţe umane sau a

orfelinatelor noi.

Exemplul 5: Se creează o nouă autoritate /instituţie bugetară.

681. Acest tip de propuneri prezintă provocări suplimentare la estimarea costurilor,

deoarece poate fi o insuficienţă de date privind aria de cuprindere şi strategia de implementare a politicii. În acest caz, este important de evaluat nivelul de încredere în estimări, în conformitate cu recomandările privind abordarea incertitudinilor, expuse ulterior şi, posibil, de considerat un diapazon de costuri posibile.


200

d) Propunere cu caracter mixt 682. Acest tip de propuneri poate combina elementele mai multor categorii de mai

sus în aşa fel sporind complexitatea evaluării impactului financiar.

Exemplul 6: Indemnizaţiile sunt majorate cu 1,0 mii lei pe an, dar în acelaşi timp numărul de beneficiari ai indemnizaţiei scade cu 200 persoane faţă de anul precedent.

În Anul X În Anul Y

Numărul de beneficiari: 200 persoane 180 persoane

Indemnizaţia per beneficiar 6,0 mii lei 7,0 mii lei

Costul total 1200,0 mii lei 1260,0 mii lei

Creşterea cheltuielilor + 60,0 mii lei

Urmează a fi estimaţi toţi factorii care au influenţat majorarea cheltuielilor cu 60 mii lei. Astfel:

- economiile din diminuarea numărului de beneficiari ar constitui (-) 120,0 mii lei ((200 – 180) x 6,0 mii lei);

- cheltuielile pentru majorarea indemnizaţiei constituie (+) 180,0 mii lei ((7,0 – 6,0) x 180 persoane.

Factorii de cost

683. Următorul pas este identificarea tuturor tipurilor de factori care au efecte asupra costurilor. Este important de identificat care factori cauzează modificări într-un program sau într-o activitate concretă.

684. Problemele majore asociate factorilor de cost pot fi grupate în cinci categorii: a) schimbări demografice (de ex. numărul de copii este factorul cheie pentru

cererea pentru educaţie, numărul persoanelor în vîrstă – factor de cost pentru cheltuielile legate de prestaţii sociale şi îngrijire socială);

b) schimbări sociale (de ex. divorţurile conduc la majorarea numărului gospodăriilor mici, majorînd respectiv şi cererea pentru un număr mai mare locuinţe cu spaţii mici. Divorţurile mai creează şi cerere suplimentară pentru asistenţa socială pentru copii din familii cu venituri mici);

c) politica de stat (de ex. implementarea cerinţei către contribuabili pentru autoevaluare şi prezentarea declaraţiei electronice în scopuri fiscale, va majora cererea pusă pe seama autorităţilor de a dezvolta sistemul informaţional şi de a procesa formularele.;

d) tehnologii noi (de ex. unele servicii publice, în special în domeniul sănătăţii sunt determinate masiv de inovaţiile tehnologice, care deseori reduc costurile procedurilor existente, dar, în acelaşi timp, produc cereri de costuri de tratament modern, introducînd noi oportunităţi pentru aşteptările pacienţilor);

e) mediul extern (de ex. aplicarea noilor standarde impuse prin acorduri internaţionale, precum cele pentru îndeplinirea cerinţelor Politicii de Vecinătate a UE, sau Protocolului de la Kyoto privind schimbările climei, sau ameninţările precum terorismul internaţional etc).

685. În practică, este posibil de cuantificat serviciile şi produsele unui program într-un fel sau altul. Pentru programele care deservesc direct populaţia, factorii de cost pot fi consideraţi ”cererea de piaţă” pentru servicii. Această cerere poate fi obligatorie dacă


201

există prevederi legale, iar în alte cazuri poate fi opţională. Unele cereri pot fi exprimate şi ca potenţiale, dacă toţi cei împuterniciţi pentru realizare vor propune şi vor satisface soluţii de eficienţă.

686. Pentru fiecare propunere, autorităţile/instituţiile bugetare sunt solicitate să indice majorarea sau reducerea volumului bunurilor produse, serviciilor prestate, activităţilor desfăşurate, care pot fi generate de propunere.

687. Boxa 12.5 oferă unele exemple de factori de cost pentru diferite domenii de servicii publice.

Boxa 12.5 Exemple de factori de cost

Tip de servicii Factori de cost

Servicii de

educaţie

Numărul elevilor pentru fiecare treaptă din educaţie. Numărul este obţinut în principal

din prognozele demografice.

Servicii de

sănătate

Numărul potenţial de pacienţi trataţi, numărul adresărilor la medic. Această informaţie

se obţine din prognozele demografice şi analiza standardelor în sănătate.

Servicii de justiţie,

şi ordine publică

În acest caz oamenii nu consumă individual aceste servicii (adică acestea sunt pur

servicii publice sau servicii colective). Cerinţele trebuie estimate, iar oferta acestor

servicii pentru satisfacerea cerinţelor este promotorul costurilor. Cererea serviciilor

organelor de interne depinde de volumul crimelor potenţiale şi comportamentului

antisocial, precum şi de nivelul dorit pentru acţiuni. Cererea pentru penitenciare

depinde de numărul deţinuţilor, deşi relaţia este una de interdependenţă. Cererea

pentru servicii de justiţie poate fi divizată în servicii de justiţie civilă şi penală. Prima

solicită analiza mediului legal cu referinţă la activităţile civile. Ultima este determinată

parţial de cererea de servicii poliţieneşti.

Servicii sociale Numărul potenţialilor beneficiari de servicii este factorul de cost principal

(pensionarii, şomerii, persoanele cu venituri mici şi invalizii). Numărul pensionarilor

poate fi calculat prin prognoze demografice, numărul şomerilor cu ajutorul

prognozelor ratei şomajului, iar numărul săracilor - prin prognoza nivelului de sărăcie.

Servicii de suport

pentru activitatea

economică în

sectorul privat

Numărul fermierilor, tipurile culturilor şi animalelor pentru care se oferă subvenții şi

mărimea subvenţiei oferite sunt factori de cost evidenţi pentru cheltuielile de

subvenţionare şi acestea trebuie prognozate. Cererea de subvenționare pentru

fermieri poate fi estimată în total prin analiza necesităţilor lor. Pe măsura creșterii

veniturilor şi capacităţilor tehnologice ale fermierilor prin utilizarea tehnicii şi

tehnologiilor mai avansate, se va reduce cererea de servicii publice pentru sectorul

privat.

Serviciile din industrie la fel pot beneficia de suport de la stat, destinat pentru a

depăşi barierele iniţiale de intrare în business; susţinerea business-ului mic este un

exemplu. Cererea de suport în acest domeniu la fel trebuie identificată şi prognozată,

acesta fiind factor de cost.

Servicii de

apărare

Acesta este un bun public pur şi cererea pentru o persoană nu poate fi identificată.

Totuşi ţările au nevoie de finanţarea publică a apărării. Aceste cereri trebuie estimate

(de ex. numărul trupelor de militari) acestea fiind factor de cost. Cererea mai poate

depinde şi de angajamentele internaţionale.

Servicii de

gestiune a

finanţelor publice

Sarcinile Ministerului Finanţelor şi a altor autorităţi implicate în gestionarea finanţelor

publice, precum şi nivelul de îndeplinire a acestora sunt principalii factori de cost

pentru aceste servicii. Acestea se referă la determinarea politicilor fiscale şi macro-


202

Tip de servicii Factori de cost

fiscale, pregătirea bugetului anual, gradul de executare a bugetului în raport cu

bugetul aprobat, şi evidenţa cheltuielilor. Numărul personalului implicat și cheltuielile

administrative aferente acestor sarcini sunt factori de cost.

Serviciile aferente

autorităţilor

publice

Factorii de cost sunt numărul personalului în cadrul autorităţilor publice, precum şi

cheltuielile medii pe unitate de personal, inclusiv mărimea remunerării muncii.

688. În ultima instanţă, utilizatorii serviciilor şi bunurilor publice sunt principalii

factori de cost. Dacă cererea pentru serviciile publice ar fi fost zero, nici unul din ele nu ar fi fost prestate, iar bugetul nu ar fi existat. De la factor de cost la intrări (resurse)

689. Lanţul logic pentru determinarea costurilor arată în felul următor: Propunere Modificarea factorilor de cost Cererea de Intrări (resurse) Cost

690. Trecerea de la factorul de cost la cererea de intrări nu este întotdeauna un calcul mecanic. Datele istorice despre costuri servesc ca puncte de pornire obişnuite pentru programe, dar acestea trebuie să fie alese cu atenţie pentru a asigura că presupunerile de politici despre calitatea şi nivelul serviciilor sunt potrivite obiectivelor stabilite.

691. Totuşi, dacă informaţia despre costuri nu este adecvată sau nu este disponibilă la acel moment, odată ce factorul de cost a fost identificat, este necesară o analiză detaliată a estimării costurilor. Spre exemplu, cererea pentru educaţia, exprimată prin prognoza numărului de elevi înrolaţi, determină necesitatea de profesori, cărţi, echipament pentru auditorii, clădiri pentru şcoli, întreţinere, examinatori, servicii de administrare, precum şi costurile de elaborare a politicii şi a programelor de studii. Costurile se calculează prin multiplicarea cantităţii cerute cu costurile sau preţurile unitare estimate.

692. Costurile sunt cu atît mai mari cu cît cantitatea intrărilor (produselor) este mai mare. În condiţiile bugetelor constrînse, trebuie luate decizii de eficientizare cu privire la produsele raportate la factorii de cost, de exemplu, raportul elev /profesor, raportul manual /elev, şi raportul computer /elev, la fel ţinînd cont de nivelul dorit al calităţii educaţiei sau de nivelul cunoştinţelor (de exemplu, nivelul de alfabetizare).

693. Avînd resurse limitate instituţiile bugetare trebuie să tindă spre realizarea coraportului maxim de cost-eficienţă. Aceasta înseamnă realizarea la maximum (în termeni de obiective) cu volumul de resurse dat, sau minimizarea costurilor pentru realizarea obiectivelor predeterminate.

694. Principalele tipuri de intrări sunt: a) angajaţii — pentru implementarea acţiunilor şi gestiunea programului.

Determinarea numărului de angajaţi (şi categoriile acestora) nu afectează doar volumul de cheltuieli de personal în sens de clasificaţia economică, dar şi a altor costuri asociate cu angajaţii: sumele pentru bunurile şi serviciile necesare (precum mobilier, computer) deoarece deseori acestea se raportează la numărul angajaţilor;

b) echipamentul — mese, computere, etc. pentru angajaţi. Unele propuneri ar putea să nu ceară angajaţi noi, dar vor cere procurarea echipamentului nou;

c) alte cheltuieli operaţionale — inclusiv energia electrică, încălzirea, comunicaţiile, chiria spaţiului, combustibilul, serviciile de imprimare;

d) costurile de transport — autoturisme pentru angajaţi, autobuse pentru clienţi (elevi), călătorii în cadrul ţării şi peste hotare;


203

e) investiţiile capitale — clădiri noi, sisteme informaţionale pentru volum mare de date sau sisteme de comunicare etc.

Date istorice despre cost şi normative 695. Pentru determinarea costurilor autorităţile/instituţiile bugetare utilizează, de

regulă, datele istorice despre costuri şi normativele existente.

Datele istorice despre costuri 696. Pe lîngă utilizarea costurilor medii pentru estimarea costurilor viitoare,

analiza datelor istorice sunt foarte importante pentru acest proces. Datele istorice privind costurile furnizează unica informaţie reală despre cît ne-a costat în trecut livrarea serviciului respectiv. Însă, trebuie să existe certitudinea că costurile medii includ toate costurile, inclusiv costurile indirecte şi operaţionale, şi că nu va exista impact asupra costurilor fixe sau semi-fixe. Avînd în vedere aceste aspecte, costurile istorice sunt foarte utile şi oferă dovezi că ceea ce a fost propus are anumite temeiuri din experienţă.

Normativele

697. În cazuri specifice, în loc de recalcularea de jos în sus a detaliilor despre prestarea serviciilor publice la un anumit standard, deseori se aplică normativele, exprimate prin coeficienţi, care simplifică estimarea costurilor pentru prestarea serviciilor publice. Utilizarea normativelor permite să asigure că politica și standardele determinate pentru servicii sunt respectate.

698. Normativele pot fi grupate după cum urmează: a) Normativul nivelul serviciilor / factorul de cost - indică relaţia dintre factorul de

cost şi cererea pentru un serviciu Exemple de astfel de normative sunt: - Numărul patrulelor de poliţie pe km pătrat, pe numărul de crime săvîrşite zilnic; - Raportul elev /profesor pentru atingerea nivelului specificat de calitate la educarea

elevilor; - Numărul elevilor pe manual, pe computer, pe articol de echipament de laborator, în

legătură cu standardele de educaţie; - Numărul centrelor medicale pe cap de locuitor; numărul de medici pe cap de

locuitor; numărul paturilor din spital pe cap de locuitor. b) Normativele intrări / nivelul serviciilor (produselor) - arată volumul resurselor

necesare pentru obţinerea unui anumit volum de produse. Exemplu sunt: numărul de poliţişti pentru o patrulă, numărul maşinilor de poliţie pentru 100 poliţişti, numărul de km pe an parcurşi de fiecare maşină de patrulă, numărul de persoane la un computer, volumul spaţiului de oficiu pentru un angajat, volumul de mobilier pentru un angajat, numărul de călătorii peste hotare pentru un angajat, numărul personalului pentru un spital, etc.;

c) Normative tehnice / inginereşti - se utilizează de regulă, în construcţii, infrastructura drumurilor, etc., (de exemplu, grosimea carosabilului pe numărul de autoturisme pe an, volumul întreţinerii curente, volumul întreţinerii periodice, normative de încălzire şi iluminare, normative standard în construcţie (de exemplu grosimea izolaţiilor în cazul construcţiilor ş.a.);

d) Normative de cost unitar (cost pe unitate de resurse): Probabil nu sunt atît de multe de astfel de normative deoarece procurările sunt descentralizate, iar concurenţa deschisă între furnizori este mai binevenită. Totuşi unele normative pot exista, de exemplu mai degrabă stabilirea diurnelor decît rambursarea costurilor efective zilnice în cazul deplasărilor de serviciu.

699. Dacă normativele cuprind doar o categorie din clasificaţia economică, atunci problema costurilor fixe, semi-fixe nu trebuie să apară, dar normativele mai complexe care


204

includ mai multe segmente ale clasificaţiei economice, pot avea implicaţii pentru structura economică a costurilor. Acestea trebuie studiate pentru a stabili dacă sunt practice şi rezonabile.

700. Normativele sunt utile pentru estimarea costurilor, dar aplicarea acestora nu trebuie să fie obligatorie sau mecanică. Acestea trebuie revizuite periodic.

12.5. Abordarea incertitudinilor şi informaţia de suport

701. În cazul cînd estimările sunt efectuate în condiţii semnificative de incertitudine se utilizează tehnica Analiza Sensibilităţii Costurilor. Această tehnică presupune elaborarea scenariilor alternative şi modelează rezultatele răspunsurilor posibile în trei nivele: Înalt, Mediu, şi Jos.

702. O exprimare alternativă ar fi aplicarea metodei de estimare “optimistă” (cel mai mic impact asupra bugetului) şi “pesimistă” (cel mai mare impact asupra bugetului), care trebuie să fie prezentate suplimentar estimărilor de bază.

703. Aceste scenarii alternative ajută factorii de decizie să prevadă diapazonul rezultatelor posibile - de la cel mai rău la cel mai bun, precum şi nivelul volatilităţii - care este cazul cel mai probabil ca acestea să survină ) Metoda de estimare “optimistă” sau “pesimistă” depinde de circumstanţele pentru fiecare caz în parte şi utilizează raţionamente bazate pe informaţia disponibilă ca parte a procesului de analiză a politicilor.

704. Dacă diferenţele dintre aceste scenarii sunt mici, nu este o preocupare mare. Totuşi, unde există diferenţe mari, este important de analizat presupunerile şi gradul de certitudine a estimărilor.

705. În practică pot fi aplicate următoarele criterii de evaluare a certitudinii: a) estimările sunt exacte, dacă abaterea impactului financiar în anul AB+3 în alte

scenarii decît cel de bază în 90 % din cazuri variază în limita a +/- 5 %; b) estimările sunt stabile, dacă abaterea impactului financiar în anul AB+3 în alte

scenarii decît cel de bază în 90 % din cazuri variază în limita a +/- 15 % c) estimările sunt instabile, dacă certitudinea îndeplinirii lor în anul AB+3 este în

afara diapazonului de +/- 15 %. 706. Acestă evaluare trebuie să fie parte a descrierii narative, deoarece formează

baza pentru o înţelegere mai bună a calculelor costurilor. 707. Administratorul de buget poate accepta evaluarea certitudinii sau poate elabora

analiza proprie. 708. În orice caz, calitatea estimării costurilor depinde în mod direct de volumul

informaţiei de suport, care justifică estimările. Informaţia este cel mai important element în estimarea costurilor. La prezentarea propunerilor, autorităţile/instituţiile bugetare trebuie să indice în mod obligatoriu sursele de informare, în special dacă opiniile despre corectitudinea informaţiei sunt diferite.


205

XIII. Îndrumar privind organizarea procesului de planificare bugetară în cadrul APC

În acest capitol se prezintă recomandări privind modul de organizare internă a procesului de elaborare a bugetului în cadrul APC şi în relaţie cu instituţiile bugetare subordonate. Întru executarea Legii finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale şi a prevederilor Setului metodologic privind elaborarea bugetului, în particular în baza prezentului capitol, fiecare autoritate publică trebuie să elaboreze şi să aprobe propriul regulament, care ulterior să fie distribuit tuturor subdiviziunilor şi instituţiilor din subordine.

13.I. Prevederi generale

709. Prezentul îndrumar are drept scop organizarea internă a procesului de planificare bugetară în cadrul autorităţii publice şi formalizarea procedurilor pentru elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli (în continuare - SSC) pe termen mediu şi a propunerilor de buget anual.

710. Prevederile îndrumarului se aplică şi sînt obligatorii atît pentru subdiviziunile APC, cît şi pentru instituţiile subordonate. La etapa de elaborare a strategiilor sectoriale de cheltuieli, prevederile îndrumarului se răsfrîng şi asupra altor autorităţi/instituţii care gestionează resurse în sectorul dat.

711. Acest document reglementează următoarele activităţi: a) elaborarea, consultarea şi aprobarea SSC; b) întocmirea şi prezentarea propunerilor de buget; c) repartizarea bugetului aprobat pe instituţiile subordonate şi aprobarea bugetelor.

712. Calendarul intern privind termenele limită de realizare a activităţilor şi responsabilităţile se prezintă în tabelul 13.1.

713. Responsabilitatea pentru coordonarea şi organizarea activităţilor aferente procesului de elaborare a SSC pe termen mediu şi a bugetului anual al APC, revine respectiv subdiviziunii responsabile de analiza, monitorizarea și evaluarea politicilor (în continuare - DAMEP) și subdiviziunii responsabile de planificarea bugetului din cadrul APC (în continuare - Direcţia finanţe).

13.2. Elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli

714. Strategiile sectoriale de cheltuieli se elaborează în contextul elaborării CBTM

şi servesc drept suport la determinarea limitelor de cheltuieli cuprinse în CBTM, iar ulterior – la fundamentarea şi argumentarea propunerilor bugetare anuale.

715. Elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli în cadrul APC implică următoarele activităţi de bază:

a) emiterea particularităţilor specifice pentru elaborarea SSC şi aprobarea componenţei grupurilor sectoriale de lucru;

b) elaborarea propunerilor privind ajustarea liniei de bază şi a iniţiativelor de politici noi pentru ciclul bugetar următor;

c) examinarea şi consultarea propunerilor în cadrul APC şi în cadrul grupului sectorial de lucru;

d) sinteza propunerilor şi luarea deciziei de către APC;


206

e) prezentarea SSC la MF; f) ajustarea şi aprobarea SSC de către APC.

716. Elaborarea SSC este un proces participativ şi implică contribuţia diferitor subdiviziuni din cadrul APC, precum şi din partea altor autorităţi/instituţii publice care gestionează resurse în sectorul respectiv. În scopul facilitării conlucrării atît în cadrul APC, cît şi cu alte autorităţi/instituţii care gestionează resurse în sectorul patronat şi consultării priorităţilor de politici sectoriale, se instituie grupul sectorial de lucru (în conformitate cu cerinţele stabilite la sub-capitolul 4.1 al setului).

717. Direcţia finanţe şi Direcţia analiza, monitorizarea şi evaluarea politicilor din cadrul APC de specialitate sunt consultate ca o sursa primordială pentru procesul de luare a deciziilor şi sunt implicate activ la elaborarea şi actualizarea SSC.

718. Responsabilităţile părţilor implicate în elaborarea SSC se divizează după cum urmează:

i. Direcţia analiza, monitorizarea şi evaluarea politicilor este responsabilă de: a) crearea şi organizarea activităţii grupului de lucru sectorial şi asigurarea

secretariatului în cadrul acestui grup; b) acordarea asistenţei subdiviziunilor din cadrul APC în pregătirea propunerilor

pentru elaborarea SSC şi corelarea acestora cu prioritățile stabilite în documentele de planificare strategică de nivel național, cît și sectorial;

c) analiza implementării politicilor existente, examinarea iniţiativelor de politici noi şi evaluarea impactului multi-dimensional al acestora;

d) elaborarea şi actualizarea SSC pentru sectorul vizat, după analiza propunerilor colectate.

ii. Direcţia finanţe este responsabilă şi exercită următoarele atribuţii de bază: a) emite instrucţiuni şi particularităţi specifice privind elaborarea propunerilor de

cheltuieli în contextul SSC şi acordă asistenţa metodologică necesară subdiviziunilor din cadrul APC şi instituţiilor din subordine;

b) verifică şi înaintează, după caz, propuneri de ajustare a liniei de bază preliminare, estimată de MF;

c) examinează şi analizează implicaţiile financiare ale propunerilor de politici pe termen mediu sub aspectul corectitudinii şi relevanţei costurilor estimate;

d) organizează consultări asupra propunerilor de cheltuieli cu subdiviziunile din cadrul APC şi, după caz, cu instituţiile subordonate APC;

e) generalizează propunerile de cheltuieli şi înaintează propriile recomandări către conducerea APC. Generalizarea indică explicit devierea solicitărilor de la limita preliminară de cheltuieli stabilită de MF;

f) după luarea deciziei de către conducerea APC, prezintă MF proiectele strategiilor sectoriale de cheltuieli, în conformitate cu cerinţele stabilite de MF;

g) participă şi asistă conducerea APC în cadrul consultărilor la MF privind propunerile de cheltuieli în contextul CBTM.

i. Direcţiile din cadrul APC şi, după caz, instituţiile bugetare subordonate:

a) analizează situaţia curentă în cadrul programelor/sub-programelor pe domeniile de competenţă şi identifică rezerve de eficientizare a programelor existente;

b) înaintează propuneri direcţiei analiza, monitorizarea şi evaluarea politicilor în vederea perfecţionării politicii din sector pentru următorul an bugetar. Aceasta se efectuează în procesul analizei privind implementarea SSC din anul precedent şi actualizării acestora pentru următorul CBTM.


207

c) participă în cadrul consultărilor interne, şi prezintă orice informaţie necesară pentru justificarea propunerilor lor.

719. La elaborarea strategiei sectoriale de cheltuieli, direcţiile/secţiile APC consultă metodologia de elaborare a strategiilor sectoriale de cheltuieli, cuprinsă la capitolul VII al Setului; metodologia bugetării pe programe, cuprinsă la capitolul XI al Setului şi îndrumarul privind estimarea costurilor, cuprins la capitolul XII al Setului.

720. După definitivarea limitelor sectoriale de cheltuieli de către MF, Direcţia finanţe în comun cu Direcţia analiza, evaluarea şi monitorizarea politicilor şi alte direcţii interesate, asigură ajustarea strategiei în corespundere cu limita stabilită şi repartizarea limitei pe programe/subprograme, pe bugete şi pe APC, care gestionează resurse în sectorul respectiv.

721. Versiunea definitivată a SSC se aprobă de către conducerea APC, în calitate de conducător al grupului sectorial de lucru şi se prezintă MF.

722. După aprobarea CBTM, strategia sectorială de cheltuieli se publică pe pagina web a APC de specialitate.

13.3. Proiectul bugetului anual

723. Elaborarea propunerilor de buget anual reprezintă a doua fază a procesului bugetar în cadrul APC.

724. Procesul de elaborare a proiectelor de bugete cuprinde următoarele activităţi de bază:

a) analizarea şi formularea setului de programe, asigurînd conformitatea cu priorităţile politicii sectoriale şi limita de cheltuieli;

b) emiterea circularei bugetare adaptate la particularitățile sectorului (în baza celei emise de către Ministerul Finanţelor);

c) elaborarea şi prezentarea propunerilor/proiectelor de buget la APC; d) examinarea şi consultarea propunerilor în cadrul APC; e) definitivarea, prezentarea şi consultarea propunerilor/ proiectelor de buget la

Ministerul Finanţelor, Guvern și Parlament; f) repartizarea bugetului aprobat prin legea bugetară anuală.

725. În procesul de elaborare a bugetului anual în cadrul APC responsabilităţile sunt divizate după cum urmează:

i. Direcţia finanţe este responsabilă şi exercită următoarele atribuţii de bază:

a) în baza circularei MF, Direcţia finanţe emite o circulară bugetară internă, care cuprinde particularităţi specifice privind elaborarea propunerilor de buget anual de către instituţiile din subordine şi în cadrul APC;

b) înaintează propuneri conducerii APC privind desemnarea persoanelor responsabile de elaborarea programelor/subprogramelor;

c) elaborează limite de resurse şi cheltuieli pentru fiecare instituţie din subordine la nivel de subprogram, activitate, inclusiv cheltuieli de personal şi alte limite relevante;

d) examinează propunerile instituţiilor din subordine şi organizează consultări asupra acestora;

e) simulează, după necesitate, în SIMF versiuni de propuneri de buget pentru a decide asupra versiunii de bază;

f) pregăteşte un raport de sinteză pentru conducere privind proiectul bugetului anual elaborat şi înaintează propunerile respective;

g) pregăteşte nota informativă şi alte informaţii relevante la proiectul bugetului APC;


208

h) participă şi asistă conducerea APC în cadrul consultărilor bugetare organizate de către MF, precum şi asigură definitivarea propunerii de buget. Conducerea APC poate solicita participarea în cadrul consultărilor a personalului relevant din cadrul altor subdiviziuni şi instituţii subordonate.

i) după adoptarea legii bugetare anuale, efectuează repartizarea preliminară a bugetului APC, stabileşte limitele de resurse şi alocaţii bugetare şi indicatorii de performanţă pe instituţii subordonate. ii. Direcţia analiza, monitorizarea şi evaluarea politicilor este responsabilă de:

a) acordarea suportului direcțiilor din cadrul APC la completarea parții narative a programelor – formularea scopurilor, obiectivelor şi a indicatorilor de performanţă;

b) coordonarea procesului de elaborare a indicatorilor de performanţă din cadrul bugetelor pe programe şi stabilirea indicatorilor de rezultat;

c) examinează propunerile de buget sub aspectul corelării cu priorităţile stabilite în strategia sectorială de cheltuieli;

d) contribuie la elaborarea raportului de sinteză privind proiectul bugetului anual. iii. Direcţiile din cadrul APC şi, după caz, instituţiile bugetare subordonate sunt

responsabile de:

a) pregătirea informaţiei pentru programe bugetare în conformitate cu metodologia bugetării pe programe, cuprinsă la capitolul XI a Setului şi cerinţele circularei bugetare anuale;

b) elaborarea şi prezentarea propunerilor de buget şi a justificărilor necesare în conformitate cu cerinţele circularei bugetare anuale;

c) efectuează repartizarea bugetului aprobat; d) înaintează, în caz de necesitate, propuneri de redistribuire a alocaţiilor bugetare pe

parcursul anului bugetar. 726. La elaborarea propunerilor de buget, direcţiile/secţiile APC şi instituţiile

bugetare din subordine consultă metodologia de elaborare a bugetului anual, cuprinsă la la capitolul VII al Setului; metodologia bugetării pe programe, cuprinsă la capitolul XI al Setului şi îndrumarul privind estimarea costurilor, cuprins la capitolul XII al Setului.

727. Repartizarea bugetului aprobat se efectuează în conformitate cu metodologia de repartizare a bugetului, cuprinsă la capitolul IX al Setului.

728. După finalizarea procedurilor de repartizare a bugetului, începe procesul de implementare a bugetului.

729. Pe parcursul anului bugetar Direcţia finanţe monitorizează executarea bugetului APC şi, în caz de necesitate, înaintează propuneri de modificare (rectificare sau redistribuire) a alocaţiilor bugetare, în conformitate cu metodologia, cuprinsă la capitolul X al Setului.

13.4. Prevederi finale

730. Direcţiile/secţiile de audit intern din cadrul APC evaluează procedurile de control intern, stabilite în conformitate cu legislaţia privind controlul financiar public intern, pentru a asigura îndeplinirea responsabilităţilor de elaborare, aprobare şi modificare a bugetului în cadrul APC.

731. Controlul asupra îndeplinirii prezentului regulament se pune în seama Direcţiei finanţe.


209

Tabelul 13.1. Formatul calendarului intern al APC privind procesul bugetar

Activităţile Direcţiile responsabile

Direcţiile implicate

Termenul de

realizare

Direcţiile (sau autoritatea) cărora

se prezintă materialele

I. Elaborarea CBTM

Recepţionarea limitelor preliminare pe sector de la Ministerul Finanţelor şi lansarea procesului CBTM în cadrul APC

Directia finanțe

DAMEP 5 februarie Direcţiile/secţiile APC

Prezentarea rapoartelor de analiză a implementării Strategiilor sectoriale de cheltuieli

DAMEP, Directia finanțe

Direcţiile/secţiile APC


Elaborarea şi prezentarea proiectului Strategiei sectoriale de cheltuieli. Ajustarea liniei de bază şi estimarea costurilor noilor iniţiative



25 februarie


Recepţionarea avizului Cancelariei de Stat privind proiectul Strategiei sectoriale de cheltuieli din punctul de vedere al corelării cu priorităţile naţionale

DAMEP 5 martie Directia finanțe

Discutarea şi ajustarea proiectului Strategiei sectoriale de cheltuieli în Grupul de Lucru

DAMEP

Directia finanțe

10 martie Conducerea APC

Recepţionarea limitelor actualizate pe sector de la Ministerul Finanţelor

Directia finanțe

15 martie Direcţiile/secţiile APC

Determinarea priorităţilor de cheltuieli pentru resursele adiţionale

Grupul de Lucru



15 martie Conducerea APC

Repartizarea limitei sectoriale pe programe, pe tipuri de bugete şi pe APC din cadrul sectorului

Directia finanțe

Grupul de Lucru 20 martie Conducerea APC, Direcţiile/secţiile APC

Finalizarea Strategiei sectoriale de cheltuieli şi prezentarea la MF

Directia finanțe, DAMEP

31 martie Ministerul Finanţelor

Aprobarea şi publicarea strategiei sectoriale de cheltuieli

Conducerea APC

Directia finanțe, DAMEP

În termen de 10 zile de la aprobarea CBTM

II. Bugetul anual


210

Activităţile Direcţiile responsabile

Direcţiile implicate

Termenul de

realizare

Direcţiile (sau autoritatea) cărora

se prezintă materialele

Emiterea circularei privind elaborarea şi prezentarea propunerilor de buget

Directia finanțe

5 iunie Direcţiile/secţiile APC

Elaborarea propunerilor de buget în formatul solicitat


Instituții din subordinea APC

DAMEP 20 iunie Directia finanțe

Consultarea propunerilor bugetare în cadrul APC şi luarea deciziei

Directia finanțe


DAMEP

21 – 25 iunie

Conducerea APC

Definitivarea propunerii de buget al APC şi prezentarea la MF

Directia finanțe


DAMEP


Consultarea propunerilor de buget ale APC în cadrul MF şi definitivarea propunerii de buget

Directia finanțe

DAMEP La data stabilită de MF


Repartizarea bugetului aprobat al APC pe instituţii din subordine

Directia finanțe


În termen de 30 de zile de la publicarea LBA

Bugetul APC aprobat și repartizat


211

XIV. Îndrumar privind organizarea procesului de planificare bugetară în cadrul APL


732. Prezentul Îndrumar are drept scop organizarea internă a procesului bugetar în cadrul autorităţii publice locale şi formalizarea procedurilor pentru fundamentarea bugetului pe programe.

733. Prevederile Îndrumarului se aplică direcțiilor/secțiilor, serviciilor din subordinea autorităților executive și autorităților deliberative și reprezentative locale, precum şi instituţiilor bugetare, finanțate de la bugetul local.

734. Acest document reglementează şi delimitează rolurile şi responsabilităţile în procesul de elaborare, aprobare, monitorizare şi raportare a bugetului local, inclusiv pe programe și performanță.

735. Responsabilitatea pentru coordonarea şi organizarea activităţilor aferente procesului de elaborare, executare, monitorizare și raportare a bugetului local, inclusiv a BPP, revine autorităților executive locale de comun cu Direcția finanțe9.

736. În scopul facilitării coordonării și conlucrării între subdiviziunile din cadrul APL, administrația publică locală care dispune de un număr mare de instituții bugetare (din orașe, municipii, etc.) poate decide asupra instituirii unui grup de lucru responsabil de elaborarea proiectului bugetului local, condus de Președintele UAT/Primarul sau, după caz, de vicepreşedintele UAT/viceprimarul responsabil de buget. În componenţa Grupului vor fi incluşi şefii direcțiilor/secțiilor, serviciilor din subordinea autorităților executive și autorităților deliberative.

14.2. Activitățile de bază ale APL în procesul de planificare bugetară

737. La elaborarea bugetului, subdiviziunile structurale din cadrul APL se conduc de metodologia privind elaborarea, monitorizarea și raportarea bugetelor pe programe, cuprinsă în capitolul XI al prezentului Set, Normelor metodologice cu privire la elaborarea bugetelor locale pe anul următor şi a estimărilor pe termen mediu şi alte documente cu caracter metodologic şi materiale de suport, emise de Ministerul Finanţelor.

738. Bugetele pe programe se elaborează ca parte a procesului anual de elaborare a bugetului local şi reflectă fundamentarea cheltuielilor bugetelor locale pe programe şi subprograme, fiind stabilite scopul, obiectivele şi indicatorii de performanţă.

739. În cadrul bugetului pe programe, resursele bugetare trebuie să fie alocate în strînsă corelare cu priorităţile de politică promovate și stabilite în documentele de planificare strategică, iar accentul se pune pe rezultatele ce trebuie atinse în urma activităţilor autorităţilor publice şi instituţiilor bugetare.

740. Elaborarea proiectului bugetului local, inclusiv fundamentat pe programe, este un proces participativ şi implică contribuţia tuturor subdiviziunilor din cadrul APL. Direcţiile/serviiciile/specialiştii10 din subordinea autorității deliberative elaborează propunerile de buget pe domenii de competență și le prezintă Direcţiei finanţe pentru consultate și coordonare.

9 În cadrul administrației publice locale de nivelul întîi de comun cu subdiviziunea /specialiștii responsabilă de elaborarea și executarea

bugetului local. 10 În UAT de nivelul întîi cu un număr mic de locuitori în cadrul administraţiei publice locale specialiștii elaborează politicile din diferite domenii.


212

741. Elaborarea proiectului bugetului local și a estimărilor pe termen mediu implică următoarele activităţi de bază:

a) aprobarea calendarului bugetar al activităţilor aferente elaborării şi prezentării bugetului local, inclusiv pe programe;

b) analiza și evaluarea programelor/subprogramelor pe parcursul perioadei anterioare și identificarea rezervelor de eficiențe a programelor/subprogramelor existente;

c) analiza cadrului de planificare strategică aferent programului/subprogramului respectiv (strategii şi alte documente cu caracter strategic de nivel naţional, sectorial şi local);

d) actualizarea/elaborarea planului (strategiei) de dezvoltare socio-economic a UAT, după caz;

e) instituirea grupului de lucru responsabil de elaborare a bugetului local, după caz; f) estimarea cadrului de resurse a bugetului local pe termen mediu şi determinarea

limitelor de cheltuieli; g) determinarea listei de programe şi subprograme ale APL şi desemnarea

responsabililor la nivel de subprogram (managerii de program); h) formularea scopului, obiectivelor şi a indicatorilor de performanţă pentru fiecare

subprogram pe termen mediu, în conformitate cu priorităţile de politici naţionale, sectoriale şi locale;

i) estimarea costurilor și elaborarea propunerilor de buget pe activităţi (tipuri de instituţii şi servicii), concomitent cu determinarea valorilor pentru indicatorii de produs, eficienţă şi de rezultat pentru fiecare subprogram;

j) examinarea şi consultarea propunerilor de buget pe programe în cadrul APL şi, după caz, în cadrul grupului de lucru instituit;

k) definitivarea propunerilor de buget pe programe ca urmare a consultărilor bugetare în cadrul APL şi reieşind din limitele de cheltuieli stabilite;

l) întocmirea sintezei propunerilor de buget pe programe la nivel de subprogram şi prezentarea la Direcţia finanţe;

m) întocmirea și definitivarea proiectului bugetului local și echilibrarea lui cu resursele estimate;

n) întocmirea sintezei consolidate a proiectelor bugetelor locale și a estimărilor pe termen mediu şi prezentarea în modul stabilit la Ministerul Finanţelor.

742. Examinarea și aprobarea proiectului bugetului local implică următoarele

activităţi de bază: a) întocmirea proiectului deciziei privind aprobarea bugetului local și al anexelor la

proiectul de decizie, precum și a altor materiale adiționale și prezentarea acestora autorității deliberative și reprezentative;

b) examinarea şi aprobarea bugetului local de către autoritățile deliberative și reprezentative;

c) ajustarea, după caz, şi aprobarea programelor/subprogramelor de către autoritatea executivă după aprobarea bugetului şi publicarea acestora (pe pagina web, pe panourile de publicitate ale APL, etc.);

d) elaborarea și aprobarea devizelor de cheltuieli a instituției publice, în modul stabilit;

e) întocmirea/verificarea listelor tarifare, a statelor de personal, precum și a altor materiale necesare în procesul de examinare și executare a bugetului local, conform competenței;

f) întocmirea și aprobarea repartizării bugetului aprobat în modul stabilit și prezentarea la Ministerul Finanțelor.


213

743. După aprobarea bugetului local de către autoritatea reprezentativă şi deliberativă, Direcţia finanţe comunică limitele aprobate de alocaţii la nivel de program/subprogram, iar direcţiile de specialitate şi alte subdiviziuni interesate, asigură, în caz de necesitate, ajustarea programelor/subprogramelor în corespundere cu limita stabilită.

744. Calendarul - cadru privind termenele limită de realizare a activităţilor de elaborare și aprobare a bugetului local şi responsabilii se prezintă în capitolul 3.6 al Setului. Anual acesta se actualizează și se aprobă de autoritatea executivă locală, odată cu lansarea următorului ciclu de elaborare a bugetului.

745. Pe parcursul anului bugetar, instituţiile bugetare implementează activităţile din cadrul programelor/subprogramelor la care fac parte şi prezintă rapoarte de performanţă în formatul şi termenii stabiliţi.

746. Direcţia finanţe, de comun cu direcţiile de specialitate şi alte subdiviziuni structurale din cadrul APL, monitorizează executarea bugetului local, inclusiv performanţa programelor şi, în caz de necesitate, înaintează propuneri de modificare (rectificare sau redistribuire) a bugetului.

14.3. Participanţii şi responsabilităţile acestora în procesul de planificare bugetară la nivel local

747. Responsabilităţile în procesul de planificare bugetară la nivel local se divizează după cum urmează:

1) Autoritatea deliberativă şi reprezentativă: a) aprobă/actualizează programul strategic de dezvoltare social-economic a UAT; b) decide asupra priorităţilor de politici la nivel local; c) examinează şi aprobă bugetul local; d) audiază rapoarte periodice despre executarea bugetului, inclusiv despre performanţa

programelor, precum și, în caz de necesitate, aprobă decizii de modificare a bugetului local.

2) Autoritatea executivă: a) asigură elaborarea/ actualizarea programului strategic de dezvoltare a UAT (după

necesitate); b) coordonează elaborarea şi implementarea politicilor la nivelul UAT; c) asigură organizarea procesului bugetar la nivel local: - aprobă calendarul bugetar la nivelul UAT; - desemnează persoanele responsabile; - instituie grupul de lucru responsabil de elaborarea bugetului, după caz. d) asigură elaborarea proiectului bugetului local şi a estimărilor pentru următorii ani; e) determină lista programelor şi subprogramelor APL şi stabileşte responsabilii la

nivel de subprogram; f) aprobă limitele de cheltuieli și indicatorii de performanţă pe instituții bugetare,

conform competenței; g) monitorizează executarea bugetului, inclusiv performanţa programelor, şi, în caz de

necesitate, înaintează propuneri de modificare a bugetului autorității deliberative şi reprezentative.


214

3) Direcţia finanţe:

a) înaintează propuneri autorităţii executive cu privire la calendarul bugetar al activităţilor aferente elaborării şi prezentării bugetului local, inclusiv şi a persoanelor responsabile de programele/subprogramele de cheltuieli;

b) emite circulara privind elaborarea bugetelor anuale şi prezentare a propunerilor la proiectul bugetului local;

c) oferă suport metodologic la toate etapele procesului bugetar, inclusiv la elaborarea propunerilor de buget fundamentat pe programe instituţiilor bugetare şi autorităţilor publice locale de nivelul întîi;

d) coordonează şi asigură lucrările de secretariat la grupul de lucru responsabil de buget, după caz;

e) estimează cadrul de resurse a bugetului local şi stabileşte limitele de cheltuieli pe funcţii, pe programe/subprograme şi pe autorităţi/instituţii bugetare;

f) examinează şi analizează implicaţiile financiare pe termen mediu ale politicilor prevăzute de planurile de dezvoltare ale UAT sub aspectul corectitudinii şi relevanţei costurilor estimate;

g) examinează propunerile de buget, inclusiv partea nefinanciară a programelor, sub aspectul respectării metodologiei privind elaborarea bugetului şi corelării cu priorităţile de politici şi cu disponibilităţile de resurse;

h) organizează consultări bugetare asupra propunerilor de buget prezentate de către subdiviziunile structurale din cadrul APL şi, după caz, alte instituţii finanţate din bugetul local;

i) actualizează estimările de resurse şi elaborează proiectul bugetului local, fundamentat pe programe, pregăteşte nota informativă şi alte informaţii relevante la proiectul bugetului local;

j) întocmeşte sinteza consolidată a bugetelor locale de nivelul întîi şi al doilea şi o prezintă la Ministerul Finanţelor;

k) participă la consultări cu Ministerul Finanţelor în ce priveşte relaţiile cu bugetul de stat, în special pe aspectele vizînd transferurile cu destinaţie specială;

l) definitivează proiectul bugetului local de nivelul al doilea şi îl prezintă spre aprobare;

m) după aprobarea deciziei bugetare anuale, comunică limitele aprobate de alocaţii bugetare şi coordonează procesul de repartizare a bugetului;

n) examinează rapoartele financiare şi de performanţă ale autorităţilor/instituţiilor finanţate din bugetul local şi monitorizează performanţele financiare şi nefinanciare ale acestora de comun cu subdiviziunile structurale ale APL.

4) Direcţiile/secţiile, serviciile din cadrul APL: a) analizează situaţia curentă în cadrul programelor/sub-programelor pe domeniile de

competenţă şi actualizează planurile sectoriale de dezvoltare a UAT în concordanţă cu priorităţile de politici asumate la nivel naţional și local;

b) identifică rezerve de eficientizare a programelor şi înaintează iniţiative de politici noi de nivel local, cu evaluarea impactului multidimensional al acestora;


215

c) conlucrează cu autorităţile publice centrale de specialitate şi asigură reflectarea în buget a politicilor sectoriale de nivel naţional;

d) formulează scopul, obiectivele şi determină lista indicatorilor de performanţă pentru fiecare program/subprogram din domeniul de competenţă;

e) coordonează şi acordă suport metodologic instituţiilor din domeniul de competenţă privind determinarea indicatorilor de performanţă şi elaborarea propunerilor de buget;

f) stabileşte valoarea pentru indicatorii de rezultat şi sistematizează indicatorii de produs şi de eficienţă la nivel de subprogram;

g) generalizează şi prezintă propunerea de buget, însoţită de nota informativă şi justificările necesare, în conformitate cu cerinţele circularei bugetare anuale;

h) participă în cadrul consultărilor bugetare în cadrul APL şi prezintă orice informaţie necesară pentru justificarea propunerilor de buget;

i) după aprobarea bugetului, repartizează limitele de alocaţii bugetare pe instituţii, conform competenţei şi clasificaţiei bugetare;

j) monitorizează și analizează performanţa în cadrul programelor/subprogramelor din domeniul de competenţă; formează şi deţine baza de date privind indicatorii de performanţă;

k) înaintează, în caz de necesitate, propuneri de redistribuire a alocaţiilor bugetare pe parcursul anului bugetar;

l) întocmesc şi prezintă rapoarte de performanţă generalizate la nivel de subprogram.

5) Instituţiile bugetare:

a) implementează activităţile de care sunt responsabile în cadrul subprogramului; b) stabilesc și completează valoarea pentru indicatorii de produs şi de eficienţă şi

întreprind măsuri în vederea realizării ţintelor stabilite; c) întocmeşte şi prezintă propunerea de buget, însoţită de justificările necesare

direcţiei/secţiei de specialitate din cadrul APL potrivit domeniului de competenţă; d) participă la consultări bugetare pe marginea propunerilor de buget; e) întocmeşte şi prezintă rapoarte de performanţă.

14.4. Prevederi finale

748. Unitatea de audit intern din cadrul APL evaluează procedurile de control intern, stabilite în conformitate cu legislaţia privind controlul financiar public intern, pentru a asigura îndeplinirea responsabilităţilor de elaborare, aprobare/modificare şi executare a bugetului în cadrul APL.

749. Controlul asupra îndeplinirii prezentului regulament se pune în seama Direcţiei finanţe.

Setul metodologic privind elaborarea, aprobarea şi ...mf.gov.md/sites/default/files/Setul...

Documents

Transcript of Setul metodologic privind elaborarea, aprobarea şi ...mf.gov.md/sites/default/files/Setul...