SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTIfmfgl.ro/documents/SSSFMF2016.pdf · hemoragia...

1

FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI

SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI

UNIVERSITATEA ”DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI

FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI

SESIUNEA DE COMUNICĂRI

ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI

2



COMITETUL DE ORGANIZARE

AL SESIUNII DE COMUNICĂRI


Prof. univ. dr. Aurel NECHITA

Prof. univ. dr. Nicolae DOBROVICI BACALBAȘA

Prof univ dr. Dorel FIRESCU

Prof. univ.dr. Mădălina Nicoleta MATEI

Prof. univ. dr. Dana TUTUNARU

Prof. univ. dr. farm. Maria CIOROI

Prof. univ. dr. farm. Alexandru CHIRIAC

Prof. univ dr. Costinela GEORGESCU

Prof. univ. dr. Michaela DOBRE

Prof. univ. dr. Manuela ARBUNE

Prof. univ. dr. Irina APETREI

Prof. univ.dr. Kamel EARAR

Conf. univ. dr. Carina Doina VOINESCU

Conf. univ. dr. Gabriela GURĂU

Conf. univ. dr. Iulia CHISCOP

Conf. univ. dr. Mariana ILIE

Şef Lucrări.dr. Ciprian DINU

Șef lucrări dr.Dragoș VOICU

Șef lucrări dr.Gabriela BĂLAN

Șef lucrări dr. Dorina Cerasella ȘINCAR

Șef lucrări dr. farm. Silvia ROBU

Șef lucrări dr. farm. Camelia DIACONU

Șef lucrări dr. farm. Oana DRAGOSTIN

Șef lucrări dr. Mariana LUPOAE

Asist. univ. dr. Cristian Dan IONEL

Asist. univ. drd. Gabriela SANDU

Asist. univ. drd. Gabriel POPA

Student Vitalie RUSU

Studentă Ionica NISTOR

Studentă Valentina MIHALCEA

Student Radu VOINEA

Societatea Studenților Mediciniști Galați

3



COMITETUL ȘTIINȚIFIC

AL SESIUNII DE COMUNICĂRI


Prof. univ. dr. Aurel NECHITA

Prof. univ. dr. Nicolae DOBROVICI BACALBAȘA

Prof univ dr. Dorel FIRESCU

Prof. univ.dr. Mădălina Nicoleta MATEI

Prof. univ. dr. Dana TUTUNARU

Prof. univ. dr. farm. Maria CIOROI

Prof. univ dr. Costinela GEORGESCU

Prof. univ. dr. Michaela DOBRE

Prof. univ. dr. Manuela ARBUNE

Prof. univ. dr. Irina APETREI

Prof. univ.dr. Kamel EARAR

Conf. univ. dr. Carina Doina VOINESCU

Conf. univ. dr. Gabriela GURĂU

Conf. univ. dr. Iulia CHISCOP

Şef Lucrări. dr. Ciprian DINU

Șef lucrări dr. Dorina Cerasella ȘINCAR

Șef lucrări dr.biolog Mariana LUPOAIE

Asist. Univ. drd. dr. Lavinia Anton

4



CUPRINS

SECȚIUNEA I .............................................................................................. 9

ŞTIINŢE MEDICALE – CLINIC ...................................................................... 9

PARTICULARITĂŢILE SINUZITEI MAXILARE ODONTOGENE ..................... 10 ABORDARI TERAPEUTICE IN DIABETUL ZAHARAT TIP II........................... 11 ATITUDINEA PACIENȚILOR CU BOLI INFECȚIOASE FAȚĂ DE CONSUMUL DE

ANTIBIOTICE ........................................................................................... 12 ACTUALITĂŢI ÎN TRATAMENTUL BIOLOGIC AL POLIARTRITEI

REUMATOIDE ......................................................................................... 13 ASPECTE TERAPEUTICE ALE HEPATITEI CRONICE CU VIRUS C ÎN SPITALUL

DE BOLI INFECȚIOASE GALAȚI ................................................................. 14 ALZHEIMERUL ......................................................................................... 15 APORTUL ECO-DOPPLERULUI ÎN MONITORIZAREA ANEVRISMULUI DE

AORTA ABDOMINALA ............................................................................. 16 PROBLEME DE DIAGNOSTIC ȘI CONDUITĂ TERAPEUTICĂ LA UN PACIENT

CU LIMFOM MALIGN CEREBRAL PRIMITIV .............................................. 17 IMPORTANŢA PROFILAXIEI ÎN PNEUMONIA ACUTĂ INTERSTIŢIALĂ LA

COPIL ...................................................................................................... 18 DIAGNOSTICUL PRECOCE AL INFECŢIEI URINARE LA COPIL – MIJLOC

EFICIENT DE CREŞTERE A RATEI DE VINDECARE ...................................... 19 AUTOMEDICAȚIA ÎN RELAȚIA FARMACIST-PACIENT ............................... 20 POMPA DUODOPA ÎN TRATAMENTUL BOLII PARKINSON ....................... 21 DIABETUL ZAHARAT LA COPII ȘI TIROIDITA HASHIMOTO ....................... 21 HIPOGLICEMIA, PREȚUL UNUI BUN CONTROL GLICEMIC ....................... 23 HEMORAGIA DIGESTIVĂ LA UN PACIENT CU CATETERISM CARDIAC POST

CONSUM DE ANTIINFLAMATOARE ......................................................... 24 ALZHEIMER: BOALA UITĂRII ................................................................... 25 STUDIU COMPARATIV PRIVIND UTILIZAREA MEDICAMENTELOR ȘI

SUPLIMENTELOR PE BAZĂ DE FOSFOLIPIDE ESENȚIALE PENTRU

TRATAREA AFECȚIUNILOR HEPATICE ...................................................... 26

5



ECLAMPSIA ŞI INSUFICIENŢA RENALA ACUTĂ VS BOALĂ CRONICĂ DE

RINICHI ................................................................................................... 27 DEFICITUL IMUN LA COPII ....................................................................... 28 PROGRESE RECENTE ÎN GESTIONAREA INFECȚIEI CRONICE CU HCV

CONCENTRATE ASUPRA TRATAMENTULUI LA PACIENȚII CU BOALĂ

HEPATICĂ SEVERĂ .................................................................................. 29

SECȚIUNEA II ........................................................................................... 30

ŞTIINŢE MEDICALE – PRECLINIC .............................................................. 30

SINDROMUL METABOLIC ÎN ASOCIAŢIE CU DIABETUL ZAHARAT DE TIP 2

................................................................................................................ 31 HIPERPLAZIA ADRENALĂ CONGENITALĂ ................................................ 32 MARKERI BIOLOGICI ÎN DIABETUL ZAHARAT TIP 2 ŞI RISCUL

CARDIOVASCULAR .................................................................................. 33 ANALIZA VITAMINEI C DIN CĂTINĂ ......................................................... 34 ROLUL APEI POTABILE ÎN ORGANISMUL UMAN...................................... 35 DEFICIENȚA DE VITAMINĂ D LA COPIII CU EXCES PONDERAL ................. 36 CARACTERIZAREA FIZICO-CHIMICĂ A APEI POTABILE ............................. 37 ACŢIUNEA ANTIBACTERIANĂ ŞI ANTIFUNGICĂ A CONDIMENTELOR ...... 38 ASPECTELE CONSUMULUI DE TUTUN ÎN RÂNDUL ELEVILOR CLASELOR

LICEALE DIN LICEELE MUNICIPIULUI CHIȘINĂU ....................................... 39 EVALUAREA ACTIVITATII ANTIMICROBIENE A EXTRACTELOR DE

PROPOLIS ................................................................................................ 40 ACTIVITATEA ANTIMICROBIANA A GHIMBIRULUI (ZINGIBER OFFICINALE)

- UN CONDIMENT CU VALENȚE TERAPEUTICE ........................................ 41 ASPECTELE CONSUMULUI DE ALCOOL ÎN RÂNDUL ELEVILOR CLASELOR

GIMNAZIALE DIN CHIȘINĂU .................................................................... 42 ARTICULAŢIA TEMPORO-MANDIBULARĂ ............................................... 43 EVALUAREA ACTIVITĂŢII ANTIMICROBIENE A EXTRACTULUI DE

SCORŢIŞOARĂ ......................................................................................... 44 DETERMINAREA ACTIVITĂŢII ANTIMICROBIENE A TINCTUREI DE

CUIŞOARE ............................................................................................... 45 EVALUAREA ACTIVITATII ANTIMICROBIENE A EXTRACTULUI DE USNEA

BARBATA ................................................................................................ 46 REGLAREA PRESIUNII ARTERIALE ............................................................ 47 DOZAREA Β-CAROTENULUI DIN FRUCTE DE CATINĂ ............................... 48

6



UTILIZAREA SALIVEI ÎN DIAGNOSTICAREA BOLILOR SISTEMICE ȘI ALE

CAVITĂȚII BUCALE .................................................................................. 49 METODE ȘI TEHNICI AVANSATE PENTRU DOZAREA GLUCOZEI DIN SALIVĂ

................................................................................................................ 50 UTILIZAREA ANTICORPILOR MONOCLONALI PCSK9 IN TRATAMENTUL

HIPERCOLESTEROLEMIEI ........................................................................ 51

SECȚIUNEA III.......................................................................................... 52

MEDICINĂ DENTARĂ............................................................................... 52

EROZIUNILE DENTARE ............................................................................ 53 CONCEPTUL PROFILACTIC ÎN STOMATOLOGIE ....................................... 54 RESTABILIREA FUNCȚIEI ESTETICE CU FAȚETE DE PORȚELAN VS.

COROANE DE ACOPERIRE DIN CERAMICĂ-STUDIU COMPARATIV .......... 55 MODALITĂȚI DE TRATAMENT STOMATOLOGIC LA PACIENȚII CU

AFECȚIUNI GENERALE ............................................................................. 56 METODE DE TRATAMENT ÎN EDENTAŢIA SUBTOTALĂ ............................ 57 AUGMENTAREA OSOASĂ CU AJUTORUL XENOGREFELOR ...................... 58 FRACTURILE DE UNGHI MANDIBULAR ȘI CONDUITA TERAPEUTICĂ FAȚĂ

DE DINȚII RESTANȚI DIN FOCARUL DE FRACTURĂ .................................. 59 STUDIU CLINIC PRIVIND PIERDEREA DE ATAȘAMENT ÎN BOALA

PARODONTALĂ ....................................................................................... 60 FACTORII DE RISC INCRIMINAȚI ÎN BOALA PARODONTALĂ .................... 61 IMPACTUL FUMATULUI ASUPRA PARODONȚIULUI ............................... 62 PROTEZAREA PROVIZORIE - METAFORĂ SAU NECESITATE ? ................... 63 ROLUL TRATAMENTULUI ORTODONTIC ÎN DEFINITIVAREA PLANULUI DE

TRATAMENT IMPLANTO-PROTETIC ........................................................ 64 REFACEREA ESTETICII LA PACIENTUL EDENTAT TOTAL FOLOSIND

SIMBOLISTICA NUMĂRULUI DE AUR ....................................................... 65 VÂRSTA DENTARĂ VS. VÂRSTA CRONOLOGICĂ LA COPIII DE 8 ANI ......... 66 INTERACŢIUNEA DINTRE MEDICUL STOMATOLOG ŞI PACIENTUL ŞCOLAR

................................................................................................................ 67 NIVELUL DE EDUCAȚIE AL PĂRINȚILOR REFLECTAT ÎN CUNOȘTINȚELE

ȘCOLARILOR PRIVIND IGIENA ORALĂ. ..................................................... 68 NECISITATEA IMPLEMENTĂRII PROGRAMELOR EXTINSE DE IGIENĂ ORALĂ

................................................................................................................ 69

7



SIMBIOZA MEDIC-ASISTENT ÎN REUȘITA TRATAMENTULUI ENDODONTIC

................................................................................................................ 70 TIPARE DE REPARTIȚIE A LEZIUNILOR CARIOASE ÎN DENTIȚIA TEMPORARĂ

ȘI PERMANENTĂ ..................................................................................... 71 EVALUAREA TEHNICILOR DE PERIAJ CUNOSCUTE DE COPIII CU VÂRSTE

CUPRINSE ÎNTRE 6 ȘI 10 ANI .................................................................... 72 OPORTUNITATEA SIGILĂRII MOLARILOR DE 6 ANI ÎN PRIMII ANI

POSTERUPTIV ......................................................................................... 73 IMPORTANȚA ALIMENTAȚIEI ADECVATE ÎN MENȚINEREA SĂNĂTĂȚII

ORALE A ȘCOLARILOR DE CICLU PRIMAR ................................................ 74

SECȚIUNEA IV ......................................................................................... 75

ȘTIINȚE FARMACEUTICE ......................................................................... 75

ANALIZA SPECTROFOTOMETRICĂ A UNOR PRODUSE FARMACEUTICE PE

BAZĂ DE GINKGO BILOBA ....................................................................... 76 ANALIZA MEDICAMENTELOR AINS DIN CLASA OXICAMI ........................ 77 STUDIUL FIZICO-CHIMIC COMPARATIV AL UNOR EXTRACTE VEGETALE

CONŢINÂND FITOHORMONI CU STRUCTURĂ IZOFLAVONOIDICĂ ......... 78 EXTRACŢIA ŞI DOZAREA UNOR COMPUŞI NATURALI CU NUCLEU DE 2-

FENIL BENZOPIRONĂ DIN SÂMBURI DE STRUGURI ................................. 79 EVALUAREA UNOR COMPUȘI BIOACTIVI DIN FAMILIA BROMELIACEAE . 80 COMPUȘI POLIHIDROXILICI AROMATICI CU PROPRIETAȚI BIOACTIVE DIN

SȂMBURI DE CITRICE .............................................................................. 81 STUDIUL UNOR COMPUȘI ORGANICI CU STRUCTURĂ CAROTENOIDICĂ

DIN FAM. CUCURBITACEAE ..................................................................... 82 EXTRACȚIA ȘI EVALUAREA CONŢINUTULUI DE INULINĂ DIN EXTRACTE

VEGETALE ............................................................................................... 83 PIGMENȚI CU CARACTER ANTIOXIDANT ÎN PRODUSE VEGETALE ........... 84 ACTIVITATEA STUDENȚILOR ÎN LABORATORUL DE CHIMIE ANALITICĂ AL FACULTĂȚII DE

MEDICINĂ ȘI FARMACIE ................................................................................ 85 DOZAREA ALUMINIULUI DIN ARGILĂ ...................................................... 86 DOZAREA FERULUI DIN PULPA ȘI COAJA FRUCTULUI SPECIEI ZIZIPHUS

JUJUBA MILL ........................................................................................... 87 SOLUȚII DE UZ EXTERN PREPARATE ÎN LABORATORUL FARMACEUTIC... 88 SALICILOLUL NATURAL ........................................................................... 89 LICHENII ȘI IMPORTANȚA LOR PENTRU SĂNĂTATE................................. 90

8



COMPUŞI BIOLOGIC ACTIVI AI SPECIEI CRATAEGUS MONOGYNA

RECOLTATĂ DIN MUNŢII MĂCINULUI ..................................................... 91 CARACTERIZAREA PRINCIPIILOR ACTIVE ȘI UTILIZAREA ÎN TERAPEUTICĂ A

SPECIEI CERATONIA SILIQUA .................................................................. 92 EVALUAREA POTENȚIALULUI BIOLOGIC AL UNOR FRACȚIUNI VOLATILE

DIN LAVANDINĂ ...................................................................................... 93 LICHIDE IONICE DE TIP PIROLIDINIU FORMAT ȘI IMIDAZOLIU FORMAT:

SOLVENȚI BIOCOMPATIBILI CU TEHNLOGIA FARMACEUTICĂ ................ 94 FUNCŢIA DE NEUTRALIZARE A ANTIACIDELOR GASTRICE. DETERMINARE

CANTITATIVĂ PRIN DOZARE CHIMICĂ .................................................... 95 CARACTERIZAREA FIZICO-CHIMICĂ ȘI SPECTRALĂ A UNOR NOI

HIDRAZONE CU STRUCTURĂ SULFONAMIDICĂ ...................................... 96

9



SECȚIUNEA I

ŞTIINŢE MEDICALE – CLINIC

COMISIA DE EVALUARE

PREȘEDINTE

Prof. univ. dr. Aurel Nechita

MEMBRII

Prof. univ. dr. Dorel Firescu

Prof. univ. dr. Manuela Arbune

Conf. univ. dr. Carina Doina Voinescu

SECRETAR

Asist. Univ. drd. dr. Lavinia Anton

SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE – CLINIC

10 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI


PARTICULARITĂŢILE SINUZITEI MAXILARE

ODONTOGENE

Autor: Vesa Alexandru Ioan

Coordonator științific: Conf.univ.dr. Mariana Ilie

Motivația studiului: Sinuzita maxilară odontogenă are ca punct de

plecare dinţii laterali ai arcadei superioare: M1, M2, Pm1, Pm2 sau,

mai rar, caninul. Cauzele sunt afecţiunile dentare: infecţiile radiculare,

pungile parodontale şi chisturile. În acest studiu, am dorit să evidenţiez

importanţa tratamentului stomatologic înainte de efectuarea

tratamentului propriu zis al sinuzitei maxilare odontogene.

Material și metodă: Lucrarea de faţă a fost efectuată statistic şi clinic,

pe baza cazuisticii Clinicii ORL a Spitalului Clinic Judeţean de

Urgenţă „Sf. Ap. Andrei” Galaţi. S-a studiat un lot de 89 de pacienţi,

prezentaţi în clinica ORL a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf.

Ap. Andrei”, pe perioada 1 ianuarie 2015 – 1 ianuarie 2016, cu

diagnosticul de sinuzită maxilară cronică supurată. Dintre aceştia, 28

au fost sinuzite maxilare supurate odontogene.

Rezultate: Dintre cei 28 pacienţi cu SMSO, toţi au fost supuşi

tratamentului stomatologic de eradicare a focarului infecţios dentar,

urmat de tratamentul propriu zis al SMS cronice. La 11 pacienţi,

puncţia de sinus maxilar nu s-a negativat, aceştia fiind supuşi

tratamentului chirurgical. Tratamentul chirurgical a fost efectuat prin

cura de sinus maxilar tip Caldwell-Luck, urmat de drenaj continuu

intersinusonazal, până la vindecarea chirurgicală completă.

Concluzii: Sinuzita maxilară supurată odontogenă are o frecvenţă

relativ mare si diagnosticul acesteia necesită investigaţii atât

stomatologice, cât şi rinologice. Tratamentul sinuzitei maxilare

odontogene nu este complet daca nu se trateaza şi focarele dentare.




ABORDARI TERAPEUTICE IN DIABETUL ZAHARAT TIP

II

Autor: Bățroș Iuliana

Coordonator științific: Prof. univ.dr. Georgescu Costinela,

Șef lucrări dr. Pelin Ana-Maria

Motivația studiului: Diabetul zaharat a devenit o problemă de

importanţă majoră pentru individ, medicină şi societate. Epidemia de

diabet în lume este deja o certitudine. Am considerat necesară

realizarea unui studiu care să evalueze medicaţia utilizată în funcţie

de nivelul controlului glicemic şi riscul de apariţie a complicaţiilor

diabetului zaharat.

Material și metodă: Pentru realizarea studiului am ales un număr de

80 pacienţi diagnosticaţi cu diabet zaharat tip 2 aflaţi în evidenţa

secţiei de diabet şi boli de nutriţie a Spitalului ”Sf. Apostol Andrei”

din Galaţi. Am evaluat valorile glicemice la internarea în spital,

medicaţia la internare, medicaţia pe perioada spitalizării, valorile

glicemice la externare şi medicaţia la externare.

Rezultate: Analiza valorilor glicemice la internare, funcţie de clasă

terapeutică utilizată anterior internării, indică faptul că valori ale

glicemiei între 150 mg/dl si 250 mg/dl se regăsesc la pacienţii trataţi

cu biguanide şi sulfoniluree şi cele mai puţine la pacienţi în tratament

cu inhibitori ai DPP, inhibitori de alfaglucozidaza şi insulină. Un

procent de 58% din totalitatea cazurilor internate au fost trecute pe

tratament cu insulina din care 45% pe insulină rapidă, 7,5% pe insulină

lentă şi 2,5% pe insulină mixtă. Biguanide au primit 8% dintre

pacienţi, sulfoniluree 10%.

Concluzii: Medicaţia diabetului trebuie permanent adaptată nevoilor

pacientului. Pacientul diabetic trebuie să utilizeze scheme terapeutice

variate în principal funcţie de producţia proprie de insulina şi de

sensibilitatea fiecaruia.




ATITUDINEA PACIENȚILOR CU BOLI INFECȚIOASE

FAȚĂ DE CONSUMUL DE ANTIBIOTICE

Autor: Repeziș Andreea

Coautor: Banu Iulian-Ciprian

Coordonator științific: Prof.univ.dr. Arbune Manuela

Motivația studiului: Rezistența la antibiotice este o problemă

îngrijoratoare pentru sănătatea publică din întreaga lume, care poate fi

influențată de atitudinea populației fața de utilizarea acestor terapii.

Material și metodă: Studiul de tip transversal s-a realizat în Spitalul

de Boli Infecțioase Galați, la pacienții internați și s-a bazat pe metoda

chestionarului. S-a utilizat testul "Eurobarometer survey" privind

utilizarea antibioticelor. Rezultatele au fost corelate statistic cu datele

demografice și scorul co-morbidităților Charlson.

Rezultate: Au răspuns la chestionare 100 de pacienți, cu vârsta între

19 și 89 ani, 62% femei, 55% din mediul urban. Principalele motive

de internare au fost monitorizarea unor boli infecțioase (26%), diareea

(20%) și febra (18%). În ultimele 12 luni, 69% au utilizat cel puțin un

antibiotic, mai frecvent aminopeniciline (22%), cefalosporine (11%)

și quinolone (5%), dar 15% nu au avut prescripție medicală. Cele mai

frecvente cauze de utilizare a antibioticelor au fost infecțiile urinare și

răceala. Întrebările din domeniul cunoștințelor despre antibiotice au

avut 10% răspunsuri corecte. Cei mai mulți pacienți (75%) au primit

informații de la medic, 62% au conștientizat că antibioticele nu

trebuie utilizate abuziv. Utilizarea antibioticelor nu a fost influențată

de factori demografici și nici de comportamentele cu risc, dar a fost

semnificativ mai crescută la pacienții cu co-morbidități

(MannWhitney: p=0,004).

Concluzii: Pacienții intervievați prezintă cunoștințe insuficiente

despre antibiotice și par să utilizeze inadecvat aceste medicamente.




ACTUALITĂŢI ÎN TRATAMENTUL BIOLOGIC AL

POLIARTRITEI REUMATOIDE

Autor: Mihalache Alice Madalina

Coordonator științific: Prof.univ.dr. Georgescu Costinela

Șef lucări dr. Pelin Ana-Maria,

Motivatia studiului: Poliartrita reumatoidă (PR) este o boală

inflamatoare cronică sistemică cu etiologie necunoscută şi patogenie

autoimună,a carei prevalenta este in continua crestere, caracterizată

printr-o artropatie cu evoluţie deformantă şi distructivă, asociată cu

manifestări sistemice multiple. În evoluţia ei, boala prezintă grade

variate de dizabilitate şi handicap fizic şi, de aceea, dignosticul

precoce şi iniţierea rapidă a tratamentului adecvat pentru inducerea

remisiunii suferinţei sunt obligatorii.

Material și metodă: am facut o analiza a studiilor efectuate privind

terapia biologica avand acces la un numar de 25 de articole publicate

in reviste din tara si strainatate, incercand sa aduc in atentie cele mai

actuale informatii privind aceasta tema.

Rezultate: Cei mai utilizaţi agenţi în terapia biologică sunt anticorpii.

Deşi aceştia au fost iniţial policlonali,actualmente se utilizează

anticorpi monoclonali, cu avantajul major al producţiei unor cantităţi

nelimitate de molecule cu o singură specificitate şi cu aceleaşi

caracteristici. TNF-alfa şi IL-1 sunt citokinele-cheie în declanşarea,

întreţinerea şi progresia poliartritei reumatoide,dar şi alte citokine

proinflamatoare, cum sunt IL-6, IL-8, IL-12, IL-18, GM-CSF, sunt

ţinte potenţiale pentru terapia biologică.

Concluzii:Terapia biologică anti-TNF, fie cu anticorpi monoclonali

chimerici (Infliximab) sau umanizaţi (Adalimumab) sau cu receptori

solubili (Etanercept), scad semnele şi simptomele bolii, reduc rata

distrucţiilor osteocartilaginoase şi îmbunătăţesc calitatea vieţii

pacienţilor. Este de menţionat că asocierea la terapia biologică anti-

TNF a tratamentului cu metotrexat creşte procentul pacienţilor

responsivi, scăzând rata reacţiilor autoimmune care pot apărea în

cursul tratamentului.




ASPECTE TERAPEUTICE ALE HEPATITEI CRONICE CU

VIRUS C ÎN SPITALUL DE BOLI INFECȚIOASE GALAȚI

Autor: Stan Alexandra Alina

Coordonator științific: Prof.univ.dr. Arbune Manuela

Motivația studiului: Hepatita cronică cu VHC (HC-VHC) este o

problemă majoră de sănătate publică la nivel mondial. Riscul crescut

de evoluție către ciroza hepatică, carcinom hepatocelular și

insuficiență hepatică justifică eforturile pentru diagnosticul și

tratamentul acestei infecții.

Material și metodă: Studiul retrospectiv a evaluat dosarele medicale

ale pacienților cu HC-VHC din evidența Secției Clinice I din Spitalul

de Boli Infecțioase Galați. S-au analizat datele demografice, factorii

de risc pentru transmiterea VHC, criteriile de tratament antiviral și

răspunsul terapeutic: non-responder, răspuns susținut (RVS) sau

recădere.

Rezultate și discuții: Au fost identificati 197 de pacienți evaluați

pentru terapia standard cu PegInterferon și Ribavirină, dintre care 184

au finalizat terapia de cel putin 1 an. Caracteristicile pacienților au

fost: vârsta mediană 57 ani, predominanța femeilor (63%), a

pacienților din mediul urban (81,5%) și a celor cu educație gimnazială

(76,1%). Principalii factorii de risc au fost: 79% intervenții

chirurgicale, 62% intervenții stomatologice, 21% transfuzii și 14%

tratamente injectabile. Tratamentul antiviral a fost avizat în funcție de

criteriile histologice (F3-40%; F2-33%; F4-15%; F1/0-12%) și virale

(ARN-VHC mediană 5,8logUI). Rezultatele terapiei au fost:

50%RVS, 27,8% non-responderi, 17% recadere și 5,2% abandon dupa

RV inițial.

Concluzii: Pacienții care nu au obtinut RVS sunt potențiali beneficiari

ai noilor terapii interferon-free. Extinderea indicațiilor actuale ale

noilor terapii ar putea îmbunătăți rata de supraviețuire și calitatea vieții

acestor pacienți.




ALZHEIMERUL

Autor: Tofan Manuela Silvia

Coordonator științific: Conf.univ.dr.Voinescu Doina Carina

Șef lucări dr. Dinu Ciprian

Motivația studiului: Statistici efectuate în România dar și în alte țări

ale lumii denotă o creșterea a frecvenței de apariție a acestei boli în

secolul nostru,în viitorul apropiat ar putea deveni maladia bătrâneţei .

Material și metoda: Boala Alzheimer se manifestă astfel: volumului

creierului este redus datorită atrofiei cortexului cerebral iar examenul

histopatologic pune în evidentă leziuni caracteristice:plăci

senile,degenerescență neurofibrilara și degenerescență granulo-

vacuolară.La baza producerii maladiei stă plierea greșită a proteinelor

și două teorii ale implicării microgliale-prima este cea a

neuroinflamaţiei determinate de activarea de către beta-amiloid a

microgliei iar cea de-a doua este cea disfuncției microgliale

determinate de clearence-ul redus al beta-amiloidului ce duce la

degenerare nervoasă datorată unui suport trofic redus .Un diagnostic

cert al bolii se poate pune doar postmortem printr-un examen

morfopatologic ce evidenţiază leziunile specifice .În prezent

tratament medicamentos de întreținere a bolii nu prelungește viața

pacientului mai mult de nouă ani .

Rezultate: Această maladie s-ar putea trata pe baza tratamentului cu

implantare de celule stem .

Concluzii: Lipsa unui tratament curativ al acestei boli ar trebui să fie

un semnal de alarmă pentru cercetătorii români.




APORTUL ECO-DOPPLERULUI ÎN MONITORIZAREA

ANEVRISMULUI DE AORTA ABDOMINALA

Autor: Rusu Vitalie

Coautor: Nistor Ionica

Coordonator științific: Prof.univ.dr. Elia Monica Georgescu

Motivația studiului: Anevrismul de aorta abdominala( AAA) nu da

în majoritatea cazurilor nici o simptomatologie clinica înainte de

ruptura, descoperirea lui fiind întîmplatoare în tipul investigatiilor

pentru alte patologii. Mortalitate în cazul unei rupturi de AAA este de

80%, riscul de ruptura fiind important cînd AAA depaseste un

diametru de 50 mm. Cresterea AAA fiind variabila monitorizarea

AAA este obligatorie. Eco–Dopplerul si angioscanerul sunt metodele

cele mai utilizate pentru monitorizare.

Material și metodă:

Studiu de caz: Un pacient, în vârstă de 77 ani, diagnosticat fortuit la

ecografie cu AAA, a fost monitorizat eco-Doppler trei ani,

angioscanerul fiind realizat doar înaintea interventiei. Evoluția

anevrismului a necesitat o intervenție chirurgicală pentru poziționarea

unei endoproteze aorto-bi-iliace de tip VASCUTEK la Spitalul

Universitar din Tours.

Rezultate și DiscuțiiEco-Dopplerul a pus diagnosticul de AAA la un

pacient asimptomatic si a asigurat monitorizarea lui timp de trei ani.

El a pus în evidenta evolutia diametrului anevrismului de la 36 mm la

57 mm, permitînd chirurgului sa decida interventia, cînd riscul de

ruptura devenise important. Angioscanerul, realizat doar în pre

interventie, a confirmat volumul anevrisului si a permis o mai buna

pozitionare a lui la nivelul aortei el fiind important si în alegerea

tipului de interventie (chirurgie clasica sau chirurgie endovsculara).

Concluzii: Eco-Doppler este o metoda neinvaziva,

indolora, reproductibila si putin costisitoare ce permite monitorizarea

fiabila a AAA , si care poate suplini în mare masura angiografiile,

reducînd astfel riscul de iradiere la care este expus pacientul.




PROBLEME DE DIAGNOSTIC ȘI CONDUITĂ

TERAPEUTICĂ LA UN PACIENT CU LIMFOM MALIGN

CEREBRAL PRIMITIV

Autor: Morar Larisa

Coautor: Murafa Marcela, Jicman Corche Daniela

Coordonator științific: Conf.univ.dr. Laura Florentina Rebegea,

Asist.univ.drd.dr. Crăescu Mihaela

Motivația studiului: Această lucrare prezintă problemele de

diagnostic și conduită terapeutică la un pacient cu limfom malign non

Hodgkin (LMNH) cerebral primitiv, datorită rarității și

simptomatologiei de debut.

Material și metodă:Prezentăm cazul unui pacient de sex masculin în

varstă de 52 de ani, internat în Spital Clinic Judetean de Urgență Sf.

Apostol Andrei Galați cu sindrom HIC, în vederea stabilirii

diagnosticului și deciziei terapeutice. Examenul histopatologic,

imunohistochimic, IRM cerebral și examenul CT torace, abdomen și

pelvis stabilesc diagnosticul de LMNH primitiv cerebral.

Rezultate: După inițierea radioterapiei „whole brain”, se obţine

răspuns clinic asupra simptomatologiei neurologice și a indicelui de

performanță. Metotrexat în doze mari penetrează bariera hematoencefalică şi se

asociaza frecvent cu RTE.

Concluzii: Radioterapia este considerată a fi principalul tratament în

limfoamele cu celule mari, iar combinația de chimioterapice sistemice

poate furniza un beneficiu în plus.Prezentăm acest caz particular de

LMNH primitiv cerebral datorită rarității localizării, a problemelor de

diagnostic și conduită terapeutică.




IMPORTANŢA PROFILAXIEI ÎN PNEUMONIA ACUTĂ

INTERSTIŢIALĂ LA COPIL

Autor: Onoae Silvia

Coordonator științific: Conf.univ.dr. Voinescu Doina Carina

Motivația studiului: Pneumonia acută interstițială la copil,

„principala cauză de deces” în secolul XIX, rămâne actuală în era

antibioterapiei dar şi a multirezistenței bacteriene, ca problemă de

sănătate.

Material și metodă: Lucrarea de faţă este un studiu retrospectiv

clinico-paraclinic asupra unui lot de 35 de copii cu pneumonie acută,

cu vârste între 1lună – 15 ani, internaţi în Spitalul Clinic de Urgență

,,Sf. Ioan”, Galați în perioada 01.01 - 31.08.2015.

Rezultate și discuții: Anamneza şi examenul clinic au arătat că

majoritatea pacienţilor au fost băieţi (67%) aparţinând grupei de vârstă

1 lună - 1 an (37%), proveniţi din mediul urban (63%), din familii cu

nivel socio-economic redus (43%) şi care s-au internat frecvent, prin

serviciul de urgenţă (72%), cu acuze de tuse (70%), febră (43%),

dispnee (23%). La vârstele mici, pneumonia s-a corelat cu factori

favorizanţi: anemie (51%), rahitism carenţial (17%), majoritatea

copiilor prezentând istoric frecvent de infecţii respiratorii superioare

dar fără profilaxie vaccinală a infecţiei virale. Diagnosticul radiologic

a fost însoţit de teste inflamatorii pozitive (24% din cazuri), terapia

utilizată a constat în antiinflamatorii (80%), expectorante (67%) și

antibiotice (33%). Majoritatea copiilor au necesitat sub 7 zile de

spitalizare (53%) dar la 10% din cazuri evoluţia gravă, prelungită, a

fost corelată cu particularităţile legate de vârsta mică şi terenul

imunodeficitar existent (distrofici, rahitici).

Concluzii: Studiul actual a confirmat că tipul şi gravitatea pneumoniei

acute interstiţiale la copil depind de vârstă şi factorii favorizanţi ai

gazdei, iar profilaxia bolii include vaccinarea, prevenirea deficitelor

nutriţionale şi măsuri legate de mediul ambiant.




DIAGNOSTICUL PRECOCE AL INFECŢIEI URINARE LA

COPIL – MIJLOC EFICIENT DE CREŞTERE A RATEI DE

VINDECARE

Autor: Şuşnea Anula

Coordonator științific: Conf.univ.dr. Voinescu Doina Carina

Motivația studiului: Infecţia tractului urinar reprezintă cea mai

frecventă boală genito-urinară la vârsta copilăriei, E. coli fiind prezent

în 80-85% din cazuri. Studiul actual urmăreşte diagnosticarea precoce

al infecţiei urinare la copil, mijloc eficient de creştere a ratei de

vindecare în infecţiile renale.

Material și metodă: Lotul de studiu a fost reprezentat 30 de pacienți

cu simptomatologie urinară, cu vârsta cuprinsă între 0-18 ani, internați

în Spitalul Clinic de Urgență ,,Sfântul Ioan”din Galați în perioada

01.01 - 31.12.2014 şi care au fost evaluaţi, într-un studiu retrospectiv,

cu privire la datele anamnestice şi clinice cât şi din punct de vedere al

datelor de laborator.

Rezultate: În studiul actual am constat că un procent mare (57%) din

copii au fost internati prin urgenţă, majoritatea fetiţe (77%), din

mediul rural (60%) şi aparţinând grupei de vârstă 15 – 18 ani (43%).

Simptomatologia majoră a fost disuria (40%), durerea abdominală

(37%) şi febra (27%), 30% prezentând antecedente de infecţii urinare.

Studiul paraclinic a constatat că uroculturile erau frecvent pozitive cu

E. Coli 60%, Proteus 13,3%, Enterobacter 7% iar antibioterapia

eficientă a fost cu Sulcef 35%, Gentamicină 30%, Ampicilină 25%,

Cefort 21% . Evoluţia cazurilor a fost favorabilă în 51% din cazuri

care s-au vindecat, 17% din cazuri au evoluat nefavorabil astfel că, pe

parcusul anului 2014, au recidivat în 57% din cazuri tot prin infecţie

cu E. Coli.

Concluzii: În studiul actual am constatat că tratamentul copiilor cu

bacteriurie asimptomatică este justificat în scopul reducerii

morbidității prin infecţie urinară deoarece boala acută se manifestă

zgomotos şi are evoluţie, de multe ori, recidivantă şi cu sechele asupra

aparatului renal al copilului.




AUTOMEDICAȚIA ÎN RELAȚIA FARMACIST-PACIENT

Autor: Bargan Ecaterina

Coautori: Cimpoeru Silvia, Costea Roxana

Coordonator științific: Șef lucrări dr. Olimpia Dumitriu-Buzia

Motivația studiului: Automedicația reprezintă un factor de risc mai

grav decât felul în care este perceput în prezent. Ne-am propus să evidențiem în ce procent este percepută automedicația, să informăm

pacienții cu privire la riscurile acesteia, dar și să propunem unele

soluții pentru diminuarea ei.

Material și metodă: Am utilizat tehnica chestionarului, în cadrul

căruia am folosit întrebări de tip închis, întrebări de tip deschis și

întrebări de cercetare. Studiul s-a realizat pe un eşantion de 723 de

persoane în trei localități românești: 554 persoane din or. Galaţi, 104

persoane din satul Ogrezeni (județul Giurgiu) și 65 persoane din or.

Buzău.

Rezultate si discutii: Din chestionar, rezultă că automedicația este

crescută: 40% nu cunosc termenul automedicație sau îl cunosc greșit;

83% folosesc automedicația; dintre aceștia: 44% o fac pentru

combaterea durerii, urmat de un procentaj de 25% pentru combaterea

afecțiunilor digestive; 72% se adresează farmacistului pentru

automedicație; 80% recomandă altor pacienți medicamentele care i-au

ajutat pe ei; 45% nu citesc prospectul și dintre aceștia alți 59% nu

înțeleg ce citesc; 55% recunosc că nu au timp să se ducă la medic; 83%

nu consideră automedicația ca fiind periculoasă.

Concluzii: Ținând cont de rezultatele pe care le prezintă chestionarul,

se impune îmbunătățirea comunicării farmacist-pacient, prin creșterea

profesionalismului farmacistului. Pacienții trebuie informați despre

riscurile automedicației, prin comunicare directă, work-shopuri de

informare a pacienților, rularea unor filmulețe informaționale, mass-

media, pliante; interzicerea publicității TV asupra medicamentelor.




POMPA DUODOPA ÎN TRATAMENTUL BOLII

PARKINSON

Autor: Toniță Oana-Adelina

Coordonator științific: Șef lucrări dr. Mihaela Lungu

Motivația studiului: Standardul de aur în tratamentul bolii Parkinson

este reprezentat de Levodopa, însă preparatele orale oferă o stimulare

discontinuă, pulsatilă - nefiziologică, cu îngustarea în timp a ferestrei

terapeutice. Pompa Duodopa aduce rezultate spectaculoase la bolnavii

parkinsonieni în stadiul clinic avansat, cu fluctuații motorii severe și

diskinezii, atunci când asocierile medicamentoase nu au dat rezultate.

Material și metodă: Prezentarea cazurilor a doi pacienți cu boală

Parkinson, cu o evoluție progresivă spre imobilizare sub tratament cu

medicamente antiparkinsoniene orale în diverse combinații, la unul

dintre bolnavi recurgându-se chiar la stimulare cerebrală profundă fără

ameliorare însă, care în cele din urmă au beneficiat de montarea

pompei Duodopa.

Rezultate: Evoluția a fost extrem de spectaculoasă încă din primele

zile de tratament, cu ameliorare evidentă a complicațiilor motorii și

nonmotorii. Din stadiul de imobilizare și totală dependență de anturaj,

pacienții au devenit capabili să își desfășoare singuri activitățile

cotidiene.

Concluzii: Pompa Duodopa reduce fluctuațiile motorii și crește

perioada zilnică de ameliorare la bolnavii parkinsonieni în stadiul

avansat, care au primit Levodopa per os o perioadă îndelungată.

Beneficiul se datorează în principal concentrației de Levodopa

menținută la un nivel constant în interiorul ferestrei terapeutice

individuale. Pompa Duodopa ameliorează semnificativ calitatea vieții

pacienților cu boală Parkinson.

DIABETUL ZAHARAT LA COPII ȘI TIROIDITA

HASHIMOTO




Autor: Grigoraș Cristina Elena

Coordonator științific: Asist.univ.dr. Tiron Zina

Motivația studiului: Tiroidita autoimună, cunoscută sub numele de

Hashimoto, este una dintre cele mai frecvente afecțiuni endocrine, din

nefericire, destul de des diagnosticată și în rândul celor mai tineri.

Această afecțiune este considerată, alături de diabetul zaharat tip 1,

cea mai frecventă boală autoimună și principala cauză de

hipotiroidism la copii și adolescenți. Diabetul zaharat tip 1 este deseori

asociat cu tiroidita Hashimoto, precum și cu alte boli autoimmune.

Material și metodă: A fost cercetat un lot de 100 pacienți pediatrici,

65 diagnosticați cu diabet zaharat tip 1 și 35 pacienți cu diabet zaharat

tip 2, cu vârste cuprinse între 2 și 18 ani, care au apelat la asistența

specializată a Spitalului Clinic de Urgență “Sfântul Ioan” Galați, între

anii 2011-2015.

Rezultate: 25 de pacienți cu diabet zaharat tip 1 au avut antecedente

heredo-colaterale – părinți sau bunici (19 cazuri), unchi și matuși (6

cazuri) – cu diabet; 5 copii (7.6%) au avut anticorpi antitiroid

peroxidază prezenți, 2 pacienți (3.07%) prezentând afectarea funcției

tiroidiene și modificări ecografice; la un caz din acest lot s-au

înregistrat modificari ecografice fără modificări serologice. În ceea ce

privește al doilea lot, de copii cu diabet zaharat tip 2, prevalența bolii

tiroidiene a fost mult mai mică: la un pacient s-a înregistrat un

TSH<0.4 mlU/L (2.8%) și la alt pacient, un TSH>5.0 mlU/L.

Concluzii: Prevalența cazurilor de tiroidită autoimună la segmentul

pediatric a fost mai mare la cei diagnosticați cu diabet zaharat tip 1,

comparativ cu lotul de copii cu diabet zaharat tip 2, date ce sunt

conforme cu cele din literatura de specialitate.




HIPOGLICEMIA, PREȚUL UNUI BUN CONTROL

GLICEMIC

Autor: Manea Nicoleta

Coordonator științific: Asist.univ.dr. Tiron Zina

Motivația studiului: Nivelul scăzut al glucozei în sânge, principala

sursă de energie a celulei nervoase, reprezintă cel mai frecvent efect

advers al tratamentului cu secretagoge sau insulină la pacienții

diabetici și totodată cea mai mare barieră în calea obținerii unui bun

control glicemic.

Material și metodă: A fost cercetat un lot de 73 pacienți pediatrici,

60 diagnosticați cu diabet zaharat tip 1 și 13 pacienți cu diabet zaharat

tip 2, cu vârste între 2 și 18 ani, care au apelat la asistența de

specialitate a Spitalului Clinic de Urgență “Sfântul Ioan” Galați.

Pacienții au fost intervievați cu privire la evenimentele hipoglicemice

din ultima lună, terapia medicamentoasă, profilul glicemic, numărul

de mese și cantitatea carbohidraților consumați și efortul fizic depus

(timp și intensitate)

Rezultate: Durata medie a bolii a fost de 4.7±2.4 ani. În funcție de

schema de tratament, 82.1% administrau 4 prize de insulină/zi, 6.8%

foloseau antidiabetice orale și 10.9% utilizau doar tratament medical

nutrițional. Frecvența episoadelor de hipoglicemie a fost mai mare la

cei cu insulinoterapie, respectiv 82.1% - cel puțin un episod de

hipoglicemie de gravitate medie pe lună. Cei insulinizați primeau 3

mese regulate și 3 gustări zilnic, în timp ce restul copiilor aveau un

program al meselor neechilibrat cantitativ și calitativ. În ceea ce

privește efortul fizic, nu au fost diferențe între cele două categorii

analizate.

Concluzii: Factorii favorizanți pentru hipoglicemii la pacienții cu

diabet zaharat sunt tipul de diabet, tratamentul cu insulină, necorelarea

cantității de carbohidrați cu numărul de unități de insulină sau cu

efortul fizic, variabilitatea glicemică.




HEMORAGIA DIGESTIVĂ LA UN PACIENT CU

CATETERISM CARDIAC POST CONSUM DE

ANTIINFLAMATOARE

Autor: Mădălina Manole

Coordonator științific: Asist.univ.drd.dr. Lungu Simona-Andreea,

Conf.univ.dr. Doina-Carina Voinescu

Motivația studiului: Hemoragia digestivă superioară este

responsabilă de o morbi-mortalitate importantă. Aprecierea

incidenţei hemoragiei digestive este foarte dificilă. Procedeele de

diagnostic precum şi tratamentul medical, endoscopic şi chirurgical

sunt în continuu progres însă mortalitatea actuală generală a fost puţin

ameliorată faţă de cea de acum cinci decenii. Un factor important în

determinismul mortalităţii actuale este consumul crescut de

medicamente antiinflamatorii.

Material și metodă: Studiul de faţă a urmărit un caz clinic din cadrul

Spitalului Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” Galaţi, secţia

Medicală II. Pacientul în vârstă de 47 ani (bărbat/Galaţi), cunoscut cu

patologie cardiacă, se prezintă în serviciul UPU cu astenie fizică,

paloare cutaneo-mucoasă, durere toracică iradiată în ambii omoplaţi,

scaune melenice.

Rezultate: Anamneza a evidenţiat că pacientul, care a consumat

antiinflamatoare în ultimele zile, este un bolnav cardiac cu infarct

miocardic şi fibrilaţie atrială în antecedente motiv pentru care s-a

intervenit cu aplicare de stent coronar şi instituire a tratamentului

anticoagulant cronic. Examenul clinico-paraclinic a evidenţiat

sindromul hemoragic digestiv superior şi hipocoagulabilitatea indusă

terapeutic.

Concluzii: Particularitatea cazului este faptul că hipocoagulabilitatea

indusă a determinat dificultăţi în decizia terapeutică: oprirea

medicaţiei anticoagulante cu instituirea medicaţiei hemostatice pentru

rezolvarea hemoragiei digestive cu riscul trombozei cardiace.




ALZHEIMER: BOALA UITĂRII

Autor: Ionescu Alexandra-Mariana

Coordonator științific: Asist.univ.dr. Cojocaru Maria Eva

Motivația studiului: Această boală nu este îndeajuns cercetată, dar se

întâlneşte tot mai des şi nu doar la persoanele înaintate în vârstă, ci şi

la cele de vârstă mai fragedă. Astfel, valoarea vârstei unei persoane

predispuse la boala uitării scade tot mai mult. Prin studiu aprofundat

putem reuşi să găsim un leac care chiar să inverseze procesul impus

de Alzheimer.

Material și metodă: Boala Alzheimer este o boală degenerativă ce

afecteaza zone ale creierului ce controlează memoria, inteligenţa,

capacitatea de judecată, limbajul si comportamentul. Această boală

reprezintă forma cea mai comună de declin mental sau demenţă la

persoanele în vârstă.

Cu ajutorul unor metode de extracţie şi de sintetizare în laborator se

poate obţine o substanţă capabilă să oprească avansarea bolii şi chiar

să o inhibe.

Rezultate: Având în vedere substanţele active conţinute de materiile

prime alese, precum şi proprietăţile benefice ale acestora, rezultatul

ar trebui să fie unul pozitiv.

Concluzii: În concluzie, boala Alzheimer este o afecţiune care se

derulează lent, dar şi violent, în funcţie de organismul fiecăruia dintre

noi, în schimb consecinţele fiind ireversibile. Astfel, sper ca substanţa

pe care doresc să o obţin să îmi aducă rezultatele mult dorite.




STUDIU COMPARATIV PRIVIND UTILIZAREA

MEDICAMENTELOR ȘI SUPLIMENTELOR PE BAZĂ DE

FOSFOLIPIDE ESENȚIALE PENTRU TRATAREA

AFECȚIUNILOR HEPATICE

Autor: Mihai Cristina

Coordonator științific: Șef lucrări dr. Farm. Camelia Diaconu

Motivația studiului: Produsele pe bază de fosfolipide esențiale sunt

indicate pentru tratamentul diferitelor afecțiuni hepatice, pentru

ameliorarea simptomelor apărute ca urmare a afectării toxico-

nutriționale a ficatului și în hepatite. Prin studiul efectuat am urmărit

identificarea nevoilor pacienților, dar și o conștientizare si o acțiune

educațională pentru administrarea corectă a acestor preparate.

Material și metodă: Studiul a cuprins un număr de 170 pacienți, cu

vârsta cuprinsă între 25-70 ani, dintre care 98 femei. Chestionarul a

fost efectuat într-o farmacie comunitară, pe o durată de 3 luni, scopul

fiind evaluarea aspectele considerate relevante de pacienți în alegerea

medicamentului Essentiale Forte N sau a unui supliment, precum și

identificarea originii recomandării și a modului de administrare.

Rezultate: Rezultatele studiului au evidențiat faptul că persoanele

care acordă o importanță majoră sunt cele de peste 50 ani,

predominante fiind femeile. În funcție de promoțiile desfășurate în

farmacie și de prețul medicamentelor/suplimentelor preferințele

pacienților s-au schimbat de la o lună la alta.

Concluzii: Suplimentele nutritive reprezintă o gamă largă de produse

recomandate și mult utilizate de către pacienți. Un aspect important îl

reprezintă faptul că acestea nu se supun unor reglementări riguroase,

similare medicamentelor care dețin autorizație de punere pe piață.

Studiul atenționează că utilizarea suplimentelor trebuie făcută judicios

și că acestea nu reprezintă mereu o alegere corectă. Pacienții nu

conștientizează diferența dintre eficacitatea, siguranța și calitatea

medicamentelor față de cea a suplimentelor nutritive.




ECLAMPSIA ŞI INSUFICIENŢA RENALA ACUTĂ VS

BOALĂ CRONICĂ DE RINICHI

Autor: Denisa Alina Panaite

Coordonator științific: Asist.univ.drd.dr. Lungu Simona-Andreea

Motivația studiului: Nefropatia gravidică este cauza primară de

hipertensiune arterială în sarcină care duce la eclampsie cu naştere

prematură şi cu morbiditate şi mortalitate crescute pentru mama şi făt.

Insuficienţa renală se poate instala treptat prezentând puţine semne şi

simptome în fazele de debut. Hipertensiunea arterială (mai ales cea

neglijată terapeutic) este una dintre principalele cauze de insuficienţă

renală cronică.

Material și metodă: S-a efectuat un studiu asupra unei paciente tinere

internate la Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” Galaţi,

secţia Medicală II. Pacienta în vârstă de 27 ani (femeie/Târgu Bujor),

internată iniţial în Spitalul Tg. Bujor, este trimisă în serviciul UPU

din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” Galaţi

cu simptomatologie digestivă, lombalgii şi sindrom de deshidratare.

Rezultate: Anamneza a evidenţiat antecedente obstetricale şi oscilaţii

tensionale netratate anterior iar investigaţiile paraclinice au arătat

afectarea renală cu valori mari ale creatininei şi ureei, cu tulburări

electrolitice şi acidobazice.

Concluzii: Nefropatia gravidică este o cauză majoră de evoluţie spre

boala cronică renală necesitând supravegherea postnatală a mamei şi

terapia adecvată a hipertensiunii arteriale.




DEFICITUL IMUN LA COPII

Autor: Oancea-Dobre Mioara

Coautor: Șuvăială Lucia Mădălina, Păduraru Ana-Maria

Coordonator științific: Șef lucări dr. Chesaru Bianca Ioana

Motivația studiului: Studiul efectuat și-a propus evaluarea deficitului

imun într-un lot de copii prin intermediul imunogramei, cu estimarea

frecvenţei cazurilor, factorilor care favorizează apariţia acestuia și

manifestărilor clinice.

Material și metodă: Studiul s-a efectuat pe un lot de 644 de copii şi

adolescenţi (1-14 ani), la care s-au înregistrat valori scăzute sub

nivelul acceptat în standarde ale markerilor imunologici.

Determinările imunochimice au fost efectuate în cadrul Laboratorului

Clinic al Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii “Sf. Ioan” din

Galaţi, utilizând analizorul RxImola (Randox) și metoda

imunoturbidimetrică de determinare cantitativă in vitro a IgA, IgG și

IgM în ser și plasmă. S-au analizat datele obținute în urma determinării

imunochimice a valorilor serice ale imunoglobulinelor în funcție de

datele demografice (sex, mediu, vârstă) și de diagnosticele clinice

asociate.

Rezultate și discuții: Evaluarea deficitului imun a relevat un procent

de 61,2% în cadrul lotului investigat (71% urban vs 29% rural).

Frecvența îmbolnăvirilor a afectat ambele sexe (sex feminin 61,8%;

sex masculin 60,6%). Predominat afectată a fost grupa de vârstă 1-4

ani (78,4%) urmată de grupele de vârstă 5-9 ani (52,2%) și 10-14 ani

(19,7%). Analiza frecvenţei asocierilor dintre valorile scăzute ale

imunoglobulinelor a evidențiat cea mai mare pondere pentru asocierea

dintre valorile scăzute ale IgA și ale IgG (41,4%). Afecțiunile

respiratorii asociate au inregistrat un procent de 54,3% iar cele

digestive 12,3%.

Concluzii: Deficitul imun are o prevalență crescută în rândul copiilor.

Identificarea copiilor imunodeprimați condiționează succesul

terapeutic care implică un diagnostic etiologic cât mai exact permite

în vederea instituirii unui tratament țintit.




PROGRESE RECENTE ÎN GESTIONAREA INFECȚIEI

CRONICE CU HCV CONCENTRATE ASUPRA

TRATAMENTULUI LA PACIENȚII CU BOALĂ HEPATICĂ

SEVERĂ

Autor: Pavel Oana Iuliana

Coordonator științific: Asist.univ.drd.dr. Monica Boev

Motivația studiului: Infecția cronică cu virusul hepatitei C (HCV)

reprezintă în continuare o problemă majoră de sănătate publică, fiind

considerată a fi responsabilă pentru mai mult de 350.000 de decese în

întreaga lume, anual. Lucrarea analizează eficacitatea noilor

medicamente introduse în terapeutică, utilizate în diferite combinații,

fără a implica și interferonul (IFN), dar și tolerabilitatea acestora, chiar

și la pacienții cu boli de ficat avansate.

Material și metodă: Substanțele medicamentoase utilizate în studiile

clinice și preclinice sunt: -sofosbuvir, simeprevir

-daclatasvir, ledipasvir

-paritaprevir, ombitasvir

-dasabuvir

-Studiul Ion: s-a desfășurat pe o perioadă de 12-24 săptămâni, au fost

luați în studiu 2 loturi de pacienți și s-au administrat ledipasvir–

sofosbuvir ± ribavirin;

-Studiul Ally: s-au luat în studiu 5 loturi de pacienți cu diferite

genotipuri HCV, perioada de desfășurare a studiului a fost de 12 sau

16 săptămâni, iar substanțele administrate au fost: daclatasvir-

sofosbuvir+ribavirin sau daclatasvir-sofosbuvir etc.

Rezultate: Studiile au demonstrat că diferitele combinații terapeutice

sunt eficiente și bine tolerate, chiar și de pacienții ce prezintă boli

hepatice avansate. De exemplu, studiul Ion a avut o rată de succes, pe

primul lot de pacienți, de 97-100%, respectiv, pe al doilea lot de

pacienți, de 82-100%.

Concluzii: Punerea în aplicare a regimurilor de tratament, fără a se

mai utiliza interferonul, a lărgit orizontul pentru pacienții cu infecție

cronică cu HCV foarte mult.



SECȚIUNEA II

ŞTIINŢE MEDICALE – PRECLINIC

COMISIA DE EVALUARE

PREȘEDINTE

Prof. univ. dr. Michaela Dobre

MEMBRII

Conf. univ. dr. Gabriela Gurău

Șef lucrări dr. Dragoș Voicu

Șef lucrări dr. Mariana Lupoae

SECRETAR

Asist. univ. drd. dr. Gabriela Sandu

SECȚIUNEA II - ŞTIINŢE MEDICALE – PRECLINIC



SINDROMUL METABOLIC ÎN ASOCIAŢIE CU DIABETUL

ZAHARAT DE TIP 2

Autor: Răducanu Alexandra Cecilia

Coordonator științific: Prof.univ.dr. Dana Tutunaru

Motivaţia studiului: Diabetul zaharat de tip 2 are o incidenţă în

continuă creştere şi evoluează progresiv cu multiple complicaţii.

Asocierea diabetului zaharat cu sindromul metabolic creşte

considerabil riscul de apariţie al complicaţiilor, rezultatul final fiind

diminuarea calităţii vieţii şi mortalitate prematură.

Material și metodă: Studiul a fost realizat pe un număr de 200 de

pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, internaţi în secția de Boli de Nutriţie

şi Diabet a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă "Sfântul Apostol

Andrei" Galaţi, în perioada martie-mai 2015. Studiul retrospectiv a

presupus preluarea de date clinice şi parametri de laborator din foile

de observaţie a pacienţilor, acestea fiind ulterior prelucrate statistic.

Rezultate: În lotul studiat, 68% au provenit din mediul urban,

predominând sexul feminin. Marea majoritate a pacienţilor s-au

internat pentru decompensări, doar 12 pacienţi fiind cazuri nou

diagnosticate, pacienţii prezentând în procente diferite elemente

definitorii ale sindromului metabolic.

Concluzii: Din datele studiului s-a constatat o asociere a sindromului

metabolic cu diabetul zaharat de tip 2 la pacienţi în proporţie de 65%.




HIPERPLAZIA ADRENALĂ CONGENITALĂ

Autor: Iorgu Mihaela

Coautor: Dobre Nicoleta

Coordonator științific: Prof.univ.dr. Dobre Michaela

Motivația studiului: Hiperplazia adrenală congenitală (HAC) este o

boală rară, cu transmitere autosomal recesivă, cauzată de mutații în

una din genele codificatoare pentru enzimele implicate în sinteza

hormonilor steroidieni.


Studiu de caz: pacientă în vârstă de 29 de ani diagnosticată cu deficit

de 21 hidroxilază în anul 2013. Istoricul clinic relevă

supraponderalitate infantilă, cu evoluție la obezitate (106 kg, 1.63 cm

la 14 ani), hipotiroidie monitorizată endocrinologic de la vârsta de 11

ani, lipsa ciclului menstrual, hirsutism, acumulare de țesut adipos în

zona abdominală, accentuate cu vârsta, sterilitate. Investigații

paraclinice efectuate: dozare de 17 hidroxiprogesteron, estradiol, FSH,

LH, TSH, Free T4, ATPO, prolactina, testosteron total, ACTH,

cortisol, testul de toleranță la glucoză, ecografii și CT.

Rezultate: Testele paraclinice au relevat un nivel ridicat de 17

hidroxiprogesteron, testosteron, hiperplazie adenomatoasă

suprarenaliană bilaterală, uter cu dimensiuni reduse și ovare fără

imagini foliculare, hipotiroidism, rezistență la insulină, pacienta

primind diagnosticul de HAC. Diagnosticul a fost confirmat de testele

genetice, care au evidențiat mutațiile I2 splice [c.290-13A/C>G] și

V281L(c841G>T), în stare heterozigotă, ale genei CYP21A2. S-a

instituit tratamentul cu Verospiron, Euthyrox, hidrocortizon,

Utrogestan, Oestrogel și dexametazonă.

Concluzii: HAC forma non-clasică nu pune viața în pericol dar,

nedescoperită la timp și netratată, duce la imposibilitatea obținerii unei

sarcini, provocând frustrări care afectează atât viața pacientei cât și a

familiei sale.




MARKERI BIOLOGICI ÎN DIABETUL ZAHARAT TIP 2 ŞI

RISCUL CARDIOVASCULAR

Autor: Rusu Ioana

Coordonator științific: Prof.univ.dr. Dana Tutunaru

Motivația studiului: În anul 2015 aproximativ 9% din populaţia

mondială a fost diagnosticată cu diabet zaharat tip 2, acest procent

fiind în continuă creştere. Diabetul este recunoscut ca un factor de risc

major în apariţia şi evoluţia bolilor cardiovasculare, acestea

reprezentând principala cauza de morbiditate şi mortalitate în rândul

persoanelor diagnosticate.

Material și metodă: Studiul statistic a fost efectuat pe un lot de 200

de pacienţi, internaţi în secţia de Boli de Nutriţie şi Diabet a Spitalului

Judeţean ”Sf. Apostol Andrei” Galaţi, în perioada iunie 2015 - august

2015. În cadrul lotului s-au analizat valorile unor biomarkeri

semnificativi pentru patologia cardiovasculară şi diabetică.

Rezultate: În cadrul lotului a predominat sexul feminin, majoritatea

pacienţilor provenind din mediul urban. De asemenea, aproximativ

85% dintre pacienţi prezentau afectare cardiovasculara de tip:

hipertensiune arterială(76%), boli cardiace ischemice (36%). Din

punct de vedere al parametrilor biochimici, 60% dintre pacienţi

prezentau dislipidemie, 58% creşteri ale hemoglobinei glicate, iar

valorile glicemice s-au încadrat între 138-450 mg/dl.

Concluzii: Markerii biologici sunt parametri importanţi pentru

predicţia şi stratificarea riscului la persoanele simptomatice sau

asimptomatice, fiind de asemeanea utili în monitorizarea evoluţiei

bolii. Complicaţiile cardiovasculare majore pe care le produce

diabetul zaharat impun un diagnostic şi un tratament precoce al

acestora.




ANALIZA VITAMINEI C DIN CĂTINĂ

Autori: Păun Valerica Mirela

Coautor: Turiac Mihaela Iulia

Coordonator științific: Prof.univ.dr. Apetrei Irina Mirela

Motivația studiului: Vitaminele reprezintă un grup de substanţe

organice naturale, necesare organismului în cantităţi mici, pentru

realizarea în condiţii optime a unor procese metabolice esenţiale.

Vitamina C este cea mai răspândită vitamină în regnul vegetal. Scopul

acestei lucrări este de a determina cantitativ vitamina C din materiale

vegetale prin diverse metode de analiză.

Material și metodă: În această lucrare s-a extras vitamina C din cătină

(Hippophae rhamnoides) şi s-a determinat cantitativ prin metoda

spectrofotometrică și prin metoda iodometrică. Echipamentele

utilizate: balanţă analitică, ultrapurificator de apă (Millipore simplicitz

UV), baie cu ultrasunte (Elmasonic S104), micropipetă,

spectrofotometru (Razleigh UV-1601).

Rezultate: Cu ajutorul spectrofotomentrului Rayleigh UV-1601, în

domeniul spectral 200÷400 nm, am înregistrat spectrele probelor de

analizat. Valorile obținute prin cele două metode de analiză se

încadrează în valorile raportate în literatura de specialitate. Astfel

cantitatea de vitamina C din catină (Hippophae rhamnoides) utilizând

metoda iodometrică este 924,7 mg/100g cătină, iar prin metoda

spectrofotometrică, 1001 mg/100g cătină.

Concluzii: Acestă plantă medicinală poate fi utilizată ca sursă naturală

de vitamina C complementară în cazul carenței în vitamina C. Metoda

iodometrică și cea spectrofotometrică permit determinarea vitaminei

C din plante medicinale, singura condiţie este ca procedeul de extracţie

să se realizeze cu randament mare şi un timp cât mai scurt, pentru a

evita degradarea acesteia.




ROLUL APEI POTABILE ÎN ORGANISMUL UMAN

Autor: Iordache Georgiana

Coautori: Asăndulesei Andreea, Simion Maria-Magdalena,

Dyankova Eliya

Coordonator științific: Prof.univ.dr.chim.farm. Maria Cioroi

Motivația studiului: Apa reprezintă un excelent dizolvant pentru

multe substanțe și este mediul în care se desfășoară cele mai multe

reacții chimice legate de metabolismul substanțelor și deci de viață.

Rolul apei în organismul uman este foarte important.

Scopul acestei lucrări este prezentarea unor aspecte referitoare la rolul

apei potabile în organismul uman.

Material și metodă: Din masa corporală a omului, mai mult de

jumătate îi revine apei. Cantitatea de apă conţinută de organism diferă

în funcţie de vârstă. În organismul uman au loc numeroase reacții

chimice care dau naștere la căldură, energie și la metabolismul necesar

vieții. Aceste reacții au nevoie de un mediu apos, altfel substanțele nu

se pot desface în ioni, iar reacțiile nu pot avea loc.

Apa are și proprietatea de a acumula și de a degaja căldura prin

evaporare. Aceste însușiri ale apei au un rol foarte important în

fiziologia termoreglării. La temperaturile ridicate ale verii organismul

uman primește mult mai multă căldură decât are nevoie. Dacă nu s-ar

elimina căldura, organismul ar avea mult de suferit. Din fericire

organismul dispune de o serie de mijloace de eliminare a căldurii.

Rezultate: În tubul digestiv intră aproximativ 11 litri de apă. Din

această cantitate, apa exogenă reprezintă 2,5 l, restul provenind din

secrețiile digestive (bilă 2,2l, sucul gastric 2,5l, secreții intestinale 3l).

Resorbția pulmonară și cea cutanată se fac fără restituirea apei

organismului, fiind practic o retenție.

Concluzii: Apa, din punct de vedere chimic, are o structură simplă,

fiind formată din doi atomi de hidrogen și un atom de oxigen. Cu toate

acestea în absența apei, viața nu ar putea exista.




DEFICIENȚA DE VITAMINĂ D LA COPIII CU EXCES

PONDERAL

Autor: Păduraru Alexandru Lucian

Coordonator științific: Prof.univ.dr. Michaela Dobre

Motivația studiului: Obezitatea pediatrică a devenit o preocupare de

actualitate, conștientizându-se riscurile pe care le angajează pentru

vârsta adultă. Studiile observaționale au raportat în mod consecvent

un risc crescut de deficit de vitamina D la cei care sunt obezi.

Material și metodă: Lotul de studiu a fost alcătuit din 65 copii, pentru

care s-a măsurat concentrația de vitamina 25(OH)D3 și concentrația

calciului total și ionic. Interpretarea statistică a datelor s-a făcut

utilizând softul Statistica 7.

Rezultate și Discuții: Un număr de 24 de copii prezintă insuficiență

vitaminică iar 4.62% prezintă deficiență de vitamină D. Toți cei trei

subiecți cu deficit vitaminic sunt de sex feminin și au 11, 17, respectiv

18 ani. Compararea procentelor calculate pentru deficitele de vitamina

D și de calciu, în contextul excesului ponderal, sugerează că deficitul

de calciu este consecutiv deficienței vitaminice, justificând contribuția

vitaminei D la absorbția ionilor în organism. Procentul pacienților

obezi, mai scăzut comparativ cu procentul deficitului de vitamina D,

poate fi datorat unui deficit în aportul alimentar de vitamina D la

subiecții investigați sau poate susține una din ipotezele corelației

deficit de vitamină D – obezitate, și anume aceea că deficitul vitaminic

este cel care induce obezitatea – și nu invers.

Concluzii: Normalizarea nivelului de vitamina D prin suplimentare

trebuie inclusă în preocuparea deopotrivă a clinicienilor și a

persoanele cu exces ponderal, în vederea limitării efectelor negative

colaterale deficitului vitaminic.




CARACTERIZAREA FIZICO-CHIMICĂ A APEI POTABILE

Autor: Pavel Alexandra

Coautori: Ghinea (Ciobotaru) Manuela

Coordonatori științifici: Prof.univ.dr.chim.farm. Maria Cioroi

Șef lucări dr.chim. Simona Claudia Ștefan

Motivația studiului: Motivația studiului are la bază precizarea

Organizație Mondiale a Sănătății (OMS): "bolile asociate cu

contaminarea apei potabile constituie o povară majoră pentru

sănătatea umană. Intervențiile pentru îmbunătățirea calității apei de

băut, oferă beneficii semnificative sănătății"

Material și metodă: Pentru a caracteriza chimic și fizico chimic apele

potabile prelevate din diverse surse s-au folosit următoarele metode:

analiza volumetrică, metode electrometrice, conductometrice și

spectrofotometrice. Reactivii utilizați îndeplinesc condițiile impuse de

STAS-urile în vigoare.

Rezultate: Majoritatea apelor analizate au prezentat un pH cuprins

între 5,02 și 7,37, conductivitatea între 465 și 1062mS/cm, duritatea

(grade Gremane) între 11,7 și 40,2 iar macroelementele Ca(2+)

Mg(2+) au valori variate de la sursă la sursă.

Concluzii: Apele analizate provin din zone diferite ale țării: Brăila,

Galați, Focșani, Haret/Vrancea, Huși, Călimănești. Au proprietăți

fizico-chimice diferite datorită surselor de proveniență (izvor, fântână,

robinet).




ACŢIUNEA ANTIBACTERIANĂ ŞI ANTIFUNGICĂ A

CONDIMENTELOR

Autor: Miron Alina

Coautor: Gurău Felicia, Chipirliu Nina Ionela

Coordonator: Conf.univ.dr. Gurău Gabriela

Șef lucrări dr. Lupoae Mariana

Motivația studiului: Aromate, parfumate, colorate, iuţi sau dulci,

amare sau acre, în pulberi sau seminţe, frunze sau scoarţă de arbuşti,

flori sau muguri, condimentele şi mirodeniile au fost întotdeauna

căutate şi apreciate, indiferent de tradiţiile culinare ale popoarelor care

le foloseau. Fie că au fost folosite în bucătarie, fie în medicina

populară, ori doar că au parfumat încăperile şi trupurile, mirodeniile

au avut un mare rol în dezvoltarea economică, în istoria şi în cultura

multor popoare.

Material și metodă: Am folosit metoda Kirby-Bauer (difuzimetrică)

pentru a determina activitatea antimicrobiană şi antifungică a 17

condimente pe 30 tulpini de stafilococi, bacilli, streptococci şi 10

ciuperci. Acţiunea fiecărui condiment pe tulpinile bacteriene a fost

măsurată şi comparată cu date din literatura de specialitate.

Rezultate și discuții: Din cele 17 condimente testate, 9 au prezentat

acţiune antimicrobiană slabă sau deloc (rozmarin, tarhon, chimen,

muştar etc), iar pentru restul de 8 (usturoi, ienibahar, piper, chili, boia,

nucşoară, etc) au avut o activitate bună antibacteriană şi antifungică.

Concluzii: Condimentele selectate sunt utilizate la nivel global ca

ingrediente în gătit, inhibând puternic dezvoltarea bacteriilor şi nu

numai. Acestea sunt întotdeauna cea mai bună alegere pentru

înlocuirea sării, zahărului şi grăsimilor pentru a ne menţine sau

îmbunătăţi starea de sănătate.




ASPECTELE CONSUMULUI DE TUTUN ÎN RÂNDUL

ELEVILOR CLASELOR LICEALE DIN LICEELE

MUNICIPIULUI CHIȘINĂU

Autor: Gîscă Veronica

Coautor: Topada Aculina

Coordonator științific: Conf.univ.dr. Zepca Victor

Motivația studiului: Fumatul este unul din cele mai vechi obiceiuri

de pe glob; acesta a devenit în prezent o problemă majoră de sănătate

publică în întreaga lume, este unul din factorii principali de risc major,

care conduce la consecinţe extrem de grave pentru sănătatea omului şi

mai ales a generaţiei în creştere.

Material și metodă: Eșantionul studiului a cuprins 863 elevi (băieți –

418, fete – 445) din 10 licee din mun. Chişinău, Republica Moldova.

Instrumentul de studiu a constituit un Chestionar ce a inclus 9 întrebări

referitor la consumul de tutun în rândul elevilor.

Rezultate și discuții: Elevii din clasele IX-XII au fumat vreo dată cel

puțin o țigară întreagă într-o proporție de 50.5% (59.8% băieți și

41.2% fete), majoritatea dintre elevii anchetați trec prin această

experiență la vârsta de 13-16 ani – 60,3%. Au fumat vreo dată în mod

regulat, adică câte cel puțin o țigară pe zi timp de 30 de zile – 23.5%

elevi (31.6% băieți și 15.9% fete), de obicei aceștia trec prin această

experiență la vârsta de 13-16 ani – 64,6%. În ultimele 30 de zile, elevii

din clasele liceale, au fumat cel puțin o zi într-o proporție de 20.7%

(25.1% băieţi şi 16.6% fete). Din elevii ce au practicat tabagismul în

ultimele 30 de zile, majoritatea au fumat câte 2-5 țigări în zi – 35.7%

(36.2% băieţi şi 32.4% fete).

Concluzii: Tabagismul este pe larg răspândit în rândul elevilor mun.

Chișinău: mai mult de ½ din elevii claselor liceale au încercat cel puțin

o dată să fumeze și ¼ fumează sau au fumat vreo dată în mod regulat,

majoritatea elevilor încearcă sa fumeze pentru prima dată și încep să

fumeze în mod regulat la vârsta de 13-16 ani, 1/5 din elevi au fumat în

ultimele 30 de zile, majoritatea din aceștia au fumat câte 2-5 țigări în

zi.




EVALUAREA ACTIVITATII ANTIMICROBIENE A

EXTRACTELOR DE PROPOLIS

Autor: Bostan Daniela

Coordonatori științifici: Conf.univ.dr. Gurău Gabriela,


Motivația studiului: Propolisul numit şi clei de albine, este un produs

apicol ieftin cu numeroase acţiuni biologice, reprezentând o

alternativă sigură şi eficientă ca agent antibacterian. Propolisul a fost

folosit incă din Antichitate pentru tratarea diferitelor plăgi.

Datorită proprietăţilor sale antibacteriene, antioxidante şi

antiinflamatoare, este folosit sub diverse forme farmaceutice, cu

rezultate remarcabile pentru o paletă largă de afecţiuni. În acest studiu

mi-am propus evaluarea activității antimicrobiene a unor extracte

alcoolice de propolis.

Material și metodă: Utilizarea extractelor naturale ca agenți

antimicrobieni reprezintă o alternativă la antibioticele de sinteză, care

au dovedit în foarte multe cazuri o rezistenţă mărită la agenţii

bacterieni ori s-au remarcat prin reacţii adverse grave la numeroşi

pacienţi. Pentru evaluarea activităţii antimicrobiene a fost utilizată

metoda Kirby-Bauer (difuzimetrică).

Rezultate: Rezultatele obţinute în urma evaluării activităţii

antimicrobiene a extractelor alcoolice de propolis arată efectul de

inhibare asupra unor bacterii Gram pozitive şi Gram negative.

Concluzii: Propolisul poate fi folosit cu succes ca alternativă la

antibioticele de sinteză, existând posibilitatea de cercetare şi

dezvoltare a unor forme farmaceutice cu biodisponibilitate optimă şi

eficacitate in diferite boli infecţioase.




ACTIVITATEA ANTIMICROBIANA A GHIMBIRULUI

(ZINGIBER OFFICINALE) - UN CONDIMENT CU

VALENȚE TERAPEUTICE

Autor: Costan (Stoian) Sorina

Coautor: Gurău Felicia

Coordonator științific: Conf.univ.dr. Gurău Gabriela,


Motivația studiului: Apărut de curând pe piața din România, putem

clasifica ghimbirul (Zingiber officinale), drept un condiment aflat încă

în fază experimentală. Una dintre proprietățile ghimbirului, este

activitatea antimicrobiană. Scopul acestui studiu este de a evidenţia

activitatea antimicrobiană a unei tincturi de ghimbir, obținută de noi

în laborator.

Material și metodă: Mecanismele prin care extractele vegetale

acţionează antimicrobian variază în funcţie de natura şi structura

chimică a principiilor active. Determinarea activităţii antimicrobiene

a fost realizată pe tulpini bacteriene de referință, gram pozitive

(Staphylococcus aureus, Streptococcus pyogenes, Streptococcus

pneumoniae, Enterococcus casselifavus), gram negative

(Enterobacter hormaechei, Escherichia coli, Pseudomonas

aeruginosa, Klebsiella pneumoniae, Haemophilus Influenzae) si

fungice (Candida albicans), folosind metoda difuzimetrică Kirby-

Bauer.

Rezultate: Rezultatele obţinute, în urma studierii activității

antimicrobiene pentru diferite concentrații ale extractelor din ghimbir,

arată efectul bactericid asupra majorității tulpinilor bacteriene, în

special pe Escherichia coli, Haemophilus Influenzae,Streptococcus

pyogenes, Streptococcus pneumoniae cât și efectul antimicotic asupra

speciei Candida albicans.

Concluzii: Printre plantele medicinale, ghimbirul se remarcă prin

efectul antimicrobian, drept un excelent remediu în tratarea multor

boli.




ASPECTELE CONSUMULUI DE ALCOOL ÎN RÂNDUL

ELEVILOR CLASELOR GIMNAZIALE DIN CHIȘINĂU

Autor: Țurcan Larisa

Coautor: Topada Aculina

Coordonator științific: Conf.univ.dr. Zepca Victor

Motivația studiului: Consumul de alcool în rândul elevilor devine în

prezent un mare pericol pentru sănătatea tinerei generaţii, pe umerii

căreia se află viitorul omeniri. Scopul studiului a fost de a cuantifica

consumul de alcool în raport cu componența familiei la elevi.

Material și metodă: Studiul a cuprins un eşantion de 445 elevi (216

băieți și 229 fete) din clasele a V - VIII-a din 5 licee cu predare în

limba rusă ale orașului Chișinău. Instrumentul de studiu a constituit

un chestionar ce a inclus 43 de întrebări din care 5 referitor la

consumul de alcool: vârsta la care a avut loc debutul acestui viciu,

frecvența și tipul de băutură consumată, abuzul de consum.

Rezultate și discuții: Conform datelor cercetării, pentru prima dată au

consumat alcool mai mult decât câteva înghiţituri 35.4% elevi care

locuiesc în familii complete, iar în familiile incomplete – 48.4%. La

vârsta de < 9 ani – 8.0% elevi din familii complete, iar din cele

incomplete – 10.5%; la 11 -12 ani –11,9 din familii complete, din cele

incomplete – 23.2%; la 13 – 14 ani – 9.2% din familii complete, din

cele incomplete – 8.4%. Din elevii, care în ultimele 30 zile au

consumat mai mult de o înghiţitură de alcool cel puţin o zi, locuiesc în

familii complete – 13.2% respondenţi, în familii incomplete – 24.5%

(cu mama – 22.7%, cu tata – 23.5%, cu ambii părinţi plecaţi – 33,3%).

Până în prezent sau îmbătat mai mult decât de 1-2 ori, 11.1% elevi

care locuiesc în familii complete și 13,4%. din familii incomplete.

Concluzii: Se atestă consumul frecvent de alcool în rândul elevilor,

inclusiv abuzul de alcool, care nu este dependent de integritatea

familie.




ARTICULAŢIA TEMPORO-MANDIBULARĂ

Autor: Teodora Marola

Coautor: Anastasia Melissa Serbinov

Coordonator științific: Conf.univ.dr. Răzvan Leaţă

Motivația studiului: Articulaţia temporo-mandibulară este cea mai

complexă articulaţie a organismului, subiectul lucrării fiind de

actualitate deoarece aceasta prezintă o pondere deosebit de mare în

cadrul cunoaşterii aparatului dentomaxilar.

Material și metodă: Am observat diferiţi pacienti in cadrul unor

cabinete dentare, aşa având ocazia de a studia mai bine articulaţia

temporo-mandibulară şi zgomotele nespecifice ale acesteia.

Rezultate: Dintr-un numar de 42 pacienţi- 16 aveau deficienţe ale

articulaţiei temporo-mandibulare, cele mai frecvente fiind

cracmentele.

Concluzii: Se doreşte să se arate că, deşi activitatea studentilor la

Medicina Dentara este axata in special pe cunoaşterea şi înţelegerea

capului şi gâtului, mereu va fi nevoie de o scurtă aprofundare asupra

a ceea ce s-a învăţat deja.




EVALUAREA ACTIVITĂŢII ANTIMICROBIENE A

EXTRACTULUI DE SCORŢIŞOARĂ

Autor: Gurău Felicia



Motivația studiului: Plantele reprezintă o sursă inepuizabilă, ieftină

şi la îndemână, cu multiple întrebuinţări, totodată sunt o resursă de

agenţi antimicrobieni insuficient exploatată. Scorțișoara

(Cinnamomum ceylanicum) era folosită în terapie și în ritualurile

religioase de mii de ani. Este introdusă de către farmaciştii Evului

Mediu în toate reţetele împotriva durerilor, răcelilor, însă una dintre

proprietățile sale este activitatea antibacteriană. În acest studiu, noi ne-

am propus evaluarea activității antimicrobiene a extractului de

scorțișoara.

Material și metodă: Utilizarea produselor fitochimice și a extractelor

din plante ca agenți antimicrobieni reprezintă un subiect de cercetare

din ce în ce mai atractiv la nivel global. Determinarea activităţii

antimicrobiene a fost realizata prin metodele Kirby-Bauer

(difuzimetrică) şi diluţiei (CMI – concentraţia minimă inhibitorie).

Rezultate: Rezultatele obţinute, în urma studierii activităţii

antimicrobiene a extractului de scorţişoară arată efectul de inhibare a

tuturor tulpinilor luate în lucru.

Concluzii: Cercetările privind identificarea de agenţii antimicrobieni

din plante îşi găsesc aplicabilitatea în domenii precum medicina

umană şi veterinară, conservarea alimentelor, dar mai ales în obţinerea

unor noi preparate fitoterapeutice.




DETERMINAREA ACTIVITĂŢII ANTIMICROBIENE A

TINCTUREI DE CUIŞOARE

Autor: Gurău Felicia

Coordonator științific: Conf.univ.dr. Gurău Gabriela,


Motivația studiului: Cuişoarele fac parte din categoria celor mai

cunoscute şi mai utilizate mirodenii. Întrebuințarea cuișoarelor se

pierde în negura timpulu, au început să fie transportate și

comercializate în restul Asiei și în Europa încă înainte de Hristos, când

singurii arbori Syzygium aromaticum se găseau exclusiv în „Insulele

Mirodeniilor”, adică Insulele Moluce din Indonezia.

Material și metodă: Una dintre proprietățile cele mai bine stabilite

ale extracţiilor de cuişoare, uleiurilor esențiale și a componentelor

acestora este activitatea antimirobiană împotriva bacteriilor Gram-

pozitive, Gram-negativi şi fungi responsabili pentru bolile infecțioase

umane și degradarea produselor alimentare sau cosmetice. Pentru a

demonstra activitatea antimicrobiană a tincturei de cuişoare am folosit

metoda difuzimetrică Kirby-Bauer şi determinarea acţiunii tincturei de

cuişoare pe flora bacteriană din salivă.

Rezultate: Datele experimentale, obţinute din studiul influenţei

tincturei de cuişoare asupra dezvoltării tulpinilor bacteriene de referiţă

cât şi cele din salivă, au corelat eficienţa de inhibiţie a bacteriilor

patogene, într-o masură considerabilă.

Concluzii: Pe lângă capacitatea de a produce arome

multidimensionale în alimente, cuişoarele sunt recunoscute şi pentru

proprietăţile lor antimicrobiene, găsindu-şi aplicabilitatea în multe

domenii.




EVALUAREA ACTIVITATII ANTIMICROBIENE A

EXTRACTULUI DE USNEA BARBATA

Autor: Rusu Gabriela

Coautor: Gurău Felicia



Motivația studiului: Infecțiile bacteriene sunt din ce în ce mai

întalnite, iar antibioticele de sinteza din ce în ce mai puțin eficiente

împotriva acestora. Multe plante au fost folosite din timpuri străvechi

pentru a trata infecții cauzate de bacterii care sunt acum rezistente la

antibiotice. Usnea barbata (matreața bradului) a fost folosită în mod

tradițional în toata lumea pentru a trata infecții ale pielii, abcese,

infecții ale căilor respiratorii superioare si ale plamânilor si infecții cu

fungi. În acest studiu noi ne-am propus evaluarea activității

antimicrobiene a extractului din matreata bradului.

Material și metodă: Determinarea activităţii antimicrobiene a fost

realizată prin metoda difuziometrica Kirby-Bauer, prin testarea

sensibilității extractului din Usnea Barbata, pe diferite tulpini.

Rezultate: Rezultatele obţinute în urma studierii activitătii

antimicrobiene a extractul din Usnea Barbata arată efectul de inhibare

în special asupra bacteriilor Gram pozitive testate, cu rezultate

deosebite pentru Staphylococcus aureus.

Concluzii: Multe plante s-au dovedit a fi leacuri puternice de-a lungul

istoriei, fiind menționate de către specialiștii moderni ca fiind agenți

terapeutici de nădejde, iar studii ştiințifice riguroase au descoperit că

ele posedă potențial antibacterian, încercându-se obținerea unor

preparate fitoterapice care să înlocuiască antibioticele de sinteză.




REGLAREA PRESIUNII ARTERIALE

Autor: Păduraru Alexandru Lucian

Coordonator științific: Şef lucrări dr. Dinu Ciprian Adrian

Motivația studiului: Presiunea sangvină reprezinta forţa exercitată de

catre sânge pe unitatea de suprafată a peretelui vascular. În sistemul

circulator presiunea sangvină variază odată cu fazele de contracţie ale

inimii (în sistola valoarea sa este de 120 mmHg iar în diastolă de 80

mmHg) şi cu arhitectura aparatului vascular . Aceste considerente

arata ca modificarile valorilor depind de mecanismele reglatoare ale

tensiunii arteriale, fapt ce doresc sa il cercetez si aprofundez.

Rezultate: Presiunea porneşte de la 10 mmHg , atunci când sângele se

întoarece la inimă , în venele cave , presiunea atinge 0 mmHg.

Interlaţia dintre fluxul sangvin , rezistenţa vasculară şi presiune este

,în vasul de sânge este dată de Legea lui Ohm F=∆P/R ( unde F este

fluxul sangvin , ∆P diferenţa de presiunea de la capetele vasului de

sânge şi R rezistenţa vasculară)

Reglarea presiunii sangvine , în condiţii fiziologice , este un proces de

adaptare a organismului la efort fizic şi stres . Presiunea poate fi

influenţată fie de constituenţii fluidului în cauză (electroliţi , volemie

,hematocrit , lipide , proteine , glucide ) ,fie de cauză externă (condiţii

de mediu ) . În acest proces de reglare se află un întreg sistem integrat

complex de adaptare a presiunii sangvine , în centrul caruia sistemul

nervos şi rinichiul joacă un rol important .

Concluzii: Din diverse cauze , poate să apară hipertensiunea sau

hipotensiunea arterială . Aproximativ 90-95 % dintre persoanele care

manifestă hipertensiune arterială sunt considerate a avea

hipertensiune primară sau esenţială . Etiologia aceste afecţiuni este de

natură necunoscută. Cunoştinţele mecanismelor din reglarea presiunii

arteriale , vin în ajutorul înţelegerii fenomenului de producere a

hipertensiunii sau a hipotensiunii arteriale.




DOZAREA Β-CAROTENULUI DIN FRUCTE DE CATINĂ

Autor: Fașie Valeria

Coautor: Căuș Maria Nina

Coordonator științific: Șef lucări dr.chim. Nicoleta Maftei,

Șef lucări dr.chim. Elpida Paltenea

Motivația studiului: Oamenii au apreciat beneficiile plantelor încă

din antichitate, istoria dovedind importanţa lor curativă. Beta-

carotenul este principala sursă alimentară, în condiții de siguranță de

vitamină A, esenţială pentru creșterea și dezvoltarea normală, funcția

sistemului imunitar și vedere. Scopul fundamental al acestui studiu

experimental constă în extragerea și determinarea β-carotenului din

cătină, cât și determinarea importanţei terapeutice a acestuia.

Material și metodă: Studiul s-a realizat folosind fructe de cătină

recoltate din zona judeţului Buzău. Pentru determinarea cantității de

β-caroten din fructele de catină s-a utilizat metoda spectrofotometrică.

Metoda constă în extracţia β-carotenului cu benzen din fructe întregi

de cătină.

Rezultate: Din determinările efectuate în acest studiu, în cadrul

Laboratorului de Chimie al Facultăţii de Medicină şi Farmacie,

Dunărea de Jos, Galaţi, reiese că fructele de cătină au un conţinut

ridicat de β-caroten, rezultatul obținut fiind de 6,9 mg%. În literatura

de specialitate conţinutul de β-caroten în fructele de cătină este cuprins

între 0,6 mg% şi 7,5 mg%.

Concluzii: β-carotenul este o substanţă esenţială pentru organismul

uman, fiind recomandată în alimentaţie o doză zilnică de 2- 4 mg.

Rezultatele obținute în urma acestui studiu relevă faptul că fructele de

cătină utilizate în acest experiment conţin suficient β-caroten cât să

acopere doza zilnică recomandată.




UTILIZAREA SALIVEI ÎN DIAGNOSTICAREA BOLILOR

SISTEMICE ȘI ALE CAVITĂȚII BUCALE

Autor: Aionoaiei Bianca Maria

Coautor: Chelaru Cristina, Lupu Ionuț

Coordonator științific: Șef lucrări dr.chim. Elpida Paltenea,

Șef lucrări dr.chim. Nicoleta Maftei

Motivația studiului: Saliva are potențialul de a deveni un eșantion

important, cu relevanță clinică, în diagnosticarea bolilor sistemice și

ale cavității bucale. Este un echivalent funcțional al serului și conține

o varietate de enzime, hormoni, anticorpi, constituenți antimicrobieni,

și factori de creștere. Ne propunem evidențierea celor mai noi cercetări

în domeniul utilizării salivei ca fluid de diagnosticare a bolilor orale și

sistemice și de monitorizare a stării de sănătate a organismului.

Material și metodă: Pentru investigații în laborator se utilizează două

tipuri de salivă: saliva secretată de glandele salivare și saliva totală.

Evaluarea secrețiilor din glandele salivare individuale este

predominant utilă pentru detectarea patologiei glandei specifice în

timp ce saliva totală este utilă pentru evaluarea tulburărilor sistemice.

Rezultate: Saliva poate fi analizată pentru diagnosticarea

următoarelor boli: boli ereditare, boli autoimmune, afecțiuni maligne

și infecții. Poate fi, de asemenea, utilizată pentru monitorizarea

concentrațiilor de hormoni și de droguri, marker pentru bolile osoase

și ca probe în medicina legală, investigarea cariilor dentare si a bolii

parodontale și alte boli orale cu relevanță pentru bolile sistemice.

Concluzii: Saliva oferă un substitut pentru ser ca fluid biologic pentru

scopuri de diagnosticare deoarece procedura este mai puțin invazivă,

ușor disponibilă și are costuri mici. Mai mult decât atât, odată cu

apariția unor noi și extrem de sensibile proceduri (de exemplu,

diagnostic molecular, nanotehnologie), concentrația scăzută a

analiților în salivă nu mai este o problemă.




METODE ȘI TEHNICI AVANSATE PENTRU DOZAREA

GLUCOZEI DIN SALIVĂ

Autor: Daniela Monica Liga

Coautori: Voinea Radu, Daniel Josan

Coordonator științific: Șef lucrări dr.chim. Elpida Paltenea,

Șef lucrări.dr.chim. Nicoleta Maftei

Motivația studiului: O corelație pozitivă între glucoza din sânge si

glucoza salivară este relevată de mai multe studii. Metode și tehnici

avansate de testare a glucozei ar îmbunătăți extrem de mult controlul

și monitorizarea glucozei pentru prevenirea și/sau managementul

diabetului ceea ce ar conduce în timp, la reducerea complicațiilor și a

costurilor generate de gestionarea bolii. Lucrarea prezintă ultimile

cercetări în domeniul tehnicilor, metodelor și dispozitivelor de dozare

a glucozei din salivă, alternativă rapidă și neinvazivă la metodele

clasice.

Material și metodă: Sunt descrise două dispozitive de dozare a

glucozei din salivă care au la bază tehnici și tehnologie avansată,

precum: nano-biosenzorul electrochimic cu nanoparticule de aur și

suport de chitosan și biosenzorul salivar cu electrozi de platină și

argint / clorură de argint, cu telemetrie.

Rezultate: Utilizarea dispozitivelor pentru monitorizarea glucozei din

salivă, la domiciliu sau în activitățile de zi cu zi, produc un disconfort

minim pentru pacient. Dispozitivele reprezintă un mijloc precis,

portabil și tehnologie ușor de utilizat pentru diagnosticarea diabetului

și screening-ul de sănătate.

Concluzii: Glucoza salivară poate fi utilizată ca o metodă de

diagnostic alternativ pentru diabetul zaharat și ca test screening pentru

prediabet si diabet nediagnosticat.




UTILIZAREA ANTICORPILOR MONOCLONALI PCSK9 IN

TRATAMENTUL HIPERCOLESTEROLEMIEI

Autor: Serbu Elena

Coordonator științific: Asist. univ. drd. Boev Monica

Motivația studiului: Studiul a fost inițiat datorită prevalenței tot mai

crescute a riscului de ateroscleroză în rândul pacienților cu vârste tot

mai scăzute, acest lucru fiind corelat cu un stil de viață nesănătos,

implicit cu creșterea concentrației de LDL colesterol și lipoproteine

Lp(a).


Materiale:

- AM-Evolocumab (Amgen)

- AM-Alirocumab (Sanofi-Regeneron)

- AM-Bococizumab (Pfizer).

Metode utilizate:

- studii randomizate preclinice și clinice:

-studiu de fază III(DESCARTES) realizat pe 23.000 pacienți

-studiu de fazăIII(ODYSSEY) realizat pe 30.000 pacienți

Rezultate: Rezultatele studiilor actuale demostrează capacitatea

anticorpilor monoclonali PCSK9 de a lega eficient fracțiunea LDL

colesterol care generează risc crescut de ateroscleroză și boli

cardiovasculare, în asociere cu statine, dar independent de

concentrația acestora, ducând la scăderea LDL colesterolului cu 50-

60% precum și scăderea optimă a Lipoproteinelor Lp(a) cu 32%,

comparativ cu statine mono-terapie.

Concluzii: În urma studiilor si rezultatelor obținute, utilizarea

anticorpilor monoclonali PCSK9, poate avea un potențial benefic

enorm la pacienții cu hipercolesterolemie determinată genetic, cu LDL

și Lp(a) crescute, precum și la pacienții care suferă de miopatie,

neuropatie, până la rabdomioliză, generată de statine.

SECȚIUNEA III

MEDICINĂ DENTARĂ

COMISIA DE EVALUARE

PREȘEDINTE

Prof.univ.dr.Kamel Earar

MEMBRII

Conf.univ.dr.Iulia Chiscop

Șef lucrări dr.Mioara Decusară

Șef lucrări dr.Dorina Cerasella Șincar

SECRETAR

Asist.univ.dr.Cristian Dan Ionel

SECȚIUNEA III – MEDICINA DENTARĂ



EROZIUNILE DENTARE

Autor: Bivolaru Simona

Coordonator științific: Prof.univ.dr. Earar Kmel

Motivația studiului: Uzura dentară este o experiență universală. Deși

cauzele nu sunt bine precizate, se presupune că acționează o categorie

de factori "predispozanți" specifici vârstei și civilizației precum și o

categorie de factori cauzali.

Material și metodă: Ne propunem sa facem un studiu statistic privind

factorii care determină apariția eroziunilor dentare. Eșantionul supus studiului s-a efectuat după criterii bine stabilite luând

în calcul populația din mediul rural și urban având vârsta între 15 și

65 de ani. Rezultate: În urma studiului pe care l-am efectuat, am concluzionat

ca:

70% din cazurile studiate au avut drept cauză consumul de băuturi

carbogazose și mâncare acidă;

Concluzii: Pierderea de substanță dură dentară de altă etiologie decât

cea carioasă reprezintă un proces fiziologic normal care se desfășoară

de-a lungul întregii vieți. Identificarea cauzelor care intervin în acest

proces este deosebit de importantă pentru a putea prognostica

comportamentul pe termen lung atât al dinților cât și al tratamentelor

restaurative.




CONCEPTUL PROFILACTIC ÎN STOMATOLOGIE

Autor:Mogoș Alina Florina

Coordonator științific: Conf.univ.dr. Ilie Mariana

Motivația studiului: Conceptul profilactic in stomatologie trebuie sa

ramana in continuare important deoarece medicina dentară

preventivă:a modificat modul de practicare a stomatologiei, a adus

beneficii economice şi sociale la nivel global, a dus la dispariţia durerii

pentru copii şi la o viaţă fără evenimente majore în ceea ce priveşte

problemele sănătăţii oro-dentare pentru adulţi,a îmbunătăţit calitatea

vieţii pacientilor care au inteles cat este de important sa previi inainte

de a trata.

Material și metodă: Am examinat clinic ,sub atentia coordonatorului

stiintific ,in decurs de doua saptamani ,sanatatea orala a unor diversi

pacienti,care se aflau la prima lor vizita intr-un cabinet stomatologic.

Rezultate: Am observat că majoritatea pacienților care se prezintă

pentru prima data intr-un cabinet stomatologic ,sunt interesați de

extracții și restaurări dar foarte rar de periaj profesional și detartraj sau

nu cer informatii despre cum ar putea sa stapanească corect o tehnică

de periaj.

Concluzii: Trebuie sa educăm pacienții in așa fel incat aceștia sa știe

că :

-Profilaxia dentară trebuie sa inceapă de la primul dinte si să continue

toata viața.

-Profilaxia reprezintă prima si cea mai importantă etapă a ingrijirii

dinților.

-Profilaxia presupune igienizarea dentară zilnica, combinată și cu

vizita la stomatolog, la un interval de 6 luni, pentru igienizare dentară

profesională.




RESTABILIREA FUNCȚIEI ESTETICE CU FAȚETE DE

PORȚELAN VS. COROANE DE ACOPERIRE DIN

CERAMICĂ-STUDIU COMPARATIV

Autor: Ștefănescu Ada

Coordonator științific: Conf.univ.dr. Ilie Mariana

Motivația studiului: Estetica dentară reprezintă o ramură

stomatologică relativ nouă ce îmbină materiale și tehnici cu ajutorul

cărora medicul stomatolog poate reface complet forma, culoarea,

poziția dinților frontali, aliniate la normele stomatologiei actuale. Cele

mai recente reconstituiri în zona frontală, din normă estetică, sunt

reprezentate de fațetele dentare. În acest studiu comparativ am dorit să

evidentiez avantajale terapiei reconstructive prin fațetare în raport cu

coroanele de acoperire integral ceramice.

Material și metodă: Studiul s-a efectuat în perioada 01.10.2015 –

31.02.2016 în Cabinetul de Medicină Dentară, Dr.Ilie Mariana.

Evaluarea a constat în examen clinic complet, examen radiografic si

examenul modelelor de studiu. Ulterior s-a procedat la terapia

reconstructivă, folosind cele două planuri de tratament, prin fațetare și

prin coroane de acoperire integral ceramice, la pacienti diferiți.

Rezultate: Cu ajutorul faţetelor ceramice sunt rezolvate o parte din

problemele estetice cum ar fi: dinţi înghesuiţi, dinţi cu coloraţii

anormale, treme sau diasteme, dinţi fisuraţi. În cazul dinţilor lipsă sau

dinţilor cu distructii coronare extinse s-au folosit coroane ceramice

pentru a obţine un zâmbet perfect.

Concluzii : Faţetarea elimină îndepărtarea circulară ( de jur împrejur)

a ţesuturilor dentare, tehnică folosită în cazul protezării dinţilor cu

coroane dentare. Astfel, dinții trataţi în acest mod rămân vitali şi sunt

mult mai rezistenţi din punct de vedere mecanic.

În concluzie, faţetele ceramice, sunt o alternativă viabilă pentru multe

cazuri, care până nu demult, se rezolvau doar prin coroane de acoperire

din ceramică.




MODALITĂȚI DE TRATAMENT STOMATOLOGIC LA

PACIENȚII CU AFECȚIUNI GENERALE

Autor: Streşină Oana Sînziana

Coautor: Stoica Aura

Coordonator științific: Conf.univ.dr. Leaţă Răzvan

Motivația studiului: Studiul a fost elaborat din dorinţa de

aprofundare a cunoştinţelor legate de modalităţile de tratament a

pacienţilor cu afecţiuni generale având ca scop evitarea anumitor

accidente din incinta cabinetului stomatologic.

Material și metodă: Au fost luaţi în considerare un număr de 55 de

pacienţi cu afecţiuni generale, cu vârste cuprinse între 50 – 65 ani.

Studiul s-a efectuat în 2 cabinete stomatologice din judeţul Galaţi, pe

o perioadă de 12 luni. Datele legate de aceste afecţiuni au fost stocate

pe baza unor fişe de consultaţie.

Rezultate: Au fost identificaţi corect pacienţii cu afecţiuni generale,

iar tratamentul stomatologic s-a efectuat în limitele impuse de acestea

pentru a nu pune în pericol sănătatea pacienţilor sau a personalului

medical specializat. Un număr redus de subiecţi au fost sceptici în

desfăşurarea acestui studiu datorită faptului că nu doreau sa fie trataţi

diferit, neîntelegând incipient importanţa acestui lucru pentru

sănătatea lor.

Concluzii: Anamneza pacientului este cel mai important pas în

practica stomatologică, doar câteva clipe putând face diferenţa între

viaţă şi moarte.




METODE DE TRATAMENT ÎN EDENTAŢIA SUBTOTALĂ

Autor: Tecuţă Ionela-Ana

Coautori: Vasiliu Laura Elena , Prodan Georgiana

Coordonator științific: Conf.univ.dr. Leaţă Răzvan

Motivația studiului: Edentaţia subtotală este caracterizată de

prezenţa a unu, doi dinţi pe arcada dentară şi constituie o realitate

clinică frecvent întâlnită în practica stomatologică, reunind o patologie

complexă ce solicită metode terapeutice bazate pe gândirea corelativă

a clinicianului. În cadrul terapiei edentaţiei subtotale, limitarea

funcţionalităţii aparatului dento-maxilar se răsfrânge asupra

majorităţii pacienţilor din punct de vedere psihologic.

Material și metodă: Studiul clinic al lucrării a urmărit reabilitarea

aparatului dento- maxilar a unui număr de treisprezece pacienţi ce

prezentau edentaţii subtotale, tratamentul individual al fiecăruia

constând în protezare adjunctă combinată cu protezare conjunctă.

Rezultate: Acceptarea psihică de către pacient a protezelor este

condiţionată în primul rând de încrederea pe care o are în medicul

stomatolog, iar refacerea corespunzătoare a morfologiei şi funcţiilor

sistemului stomatognat convinge pacientul pentru o terapie mobilă.

Planurile de tratament au urmărit în principal rezolvarea consecinţelor

negative ale edentaţiilor neprotezate şi anume resorbţia accentuată a

procesului alveoloar. Soluţiile terapeutice ale situaţiilor prezentate au

fost protezări adjuncte după caz, completate ulterior cu o viitoare

protezare pe implante.

Concluzii: Reabilitarea funcţiilor aparatului dento-maxilar nu se poate

realiza în totalitate deoarece capacitatea masticatorie este mult redusă

comparativ cu cea a pacientului dentat.




AUGMENTAREA OSOASĂ CU AJUTORUL

XENOGREFELOR

Autor: Ionica Nistor

Coautor: Vasilica Marin

Coordonator științific: Conf.univ.dr. Răzvan Leaţă

Motivația studiului: În urma extracţiilor dentare sau a

parodontopatiilor apar pierderi de os care, în cazul edentaţiilor totale

sau parţiale, îngreunează protezarea clasică precum şi pe cea cu

ajutorul implanturilor. Volumul iniţial al osului, în urma pierderilor

dentare se reduce în primul an cu cel putin 25%, procesul de resorbţie

continuând, în asa fel încât, după 3 ani de la extracţie, osul se resoarbe

în proporţie de 40%-60%.

Material și metodă: Apariţia tehnicilor noi de regenerare osoasă

ghidată oferă posibilitatea refacerii crestelor deficitare cu ajutorul mai

multor tipuri de grefă osoasă. Materialul de adiţie utilizat în cazul unei

paciente de 44 de ani a fost o xenogrefă particulată, iar pentru protecţia

faţă de mediul oral, migrarea celulelor epiteliale şi a fibroblaştilor s-a

acoperit grefa cu o membrană de colagen resorbabilă.

Rezultate: Integrarea grefelor osoase la nivelul zonelor receptoare

presupune o fază de încorporare, una de înlocuire şi una de modelare-

remodelare. Pacienta a avut o evoluţie postoperatorie foarte bună,

neprezentând complicaţii de tipul hematomului, dehiscenţei pe linia

de incizie sau respingerii grefei.

Concluzii: Grefele xenogene intraorale particulate sunt indicate

pentru refacerea mai multor tipurilor de defecte osoase (orizontale şi

verticale, parţiale sau totale) care interesează procesul alveolar

edentat. Aceste materiale de augmentare aduc beneficii pacienţilor şi

satisfacţii medicilor dentişti prin: calitatea actului medical, un timp de

refacere osoasă bun, calitatea osului de neoformaţie şi posibilitatea de

pregătire rapidă şi eficientă a patului osos necesar implanturilor orale.




FRACTURILE DE UNGHI MANDIBULAR ȘI CONDUITA

TERAPEUTICĂ FAȚĂ DE DINȚII RESTANȚI DIN

FOCARUL DE FRACTURĂ

Autor: Ștefănescu Ada

Coordonator științific: Conf.univ.dr. Chiscop Iulia

Motivația studiului: Fracturile de mandibulă se asociază frecvent cu

prezența dinților în focarul de fractură. În aceste situații, tratamentul

se stabilește în funcție de o serie de factori asociați cu dinții din focarul

de fractură: rolul funcțional, biomecanic și estetic, riscul de apariție a

complicațiilor infecțioase, etc. În fracturile unghiului mandibular,

prezența molarului de minte erupt sau inclus în focarul de fractură este

foarte frecventă.

Material și metodă: Exemplificăm atitudinea corectă față de dinții

din focarele de fractură ale unghiului mandibular prin prezentarea

unor cazuri diagnosticate și tratate în cadrul Compartimentului de

Chirurgie Orală și Maxilo-facială a Spitalului Clinic Județean de

Urgență „Sf. Apostol Andrei”, Galați. Metodele de tratament ale

fracturilor de mandibulă au fost atât ortopedice, cât și chirurgicale.

Rezultate: Aplicarea cât mai precoce a tratamentului în traumatismele

osului mandibular permit evoluția favorabilă a fenomenelor de

vindecare osoasă, reducând în același timp riscul complicațiilor. Dinții

localizați la nivelul focarelor de fractură a unghiului mandibular

constituie un subiect discutat intens în traumatologia maxilo-facială,

prezența acestora fiind considerată o cauză primară în apariția

complicațiilor infecțioase.

Concluzii : În majoritatea cazurilor, fracturile de unghi mandibular

sunt nefavorabile şi necesită reducere chirurgicală. În funcţie de

situaţia clinică, conduita terapeutică faţă de dinţii din focarul de

fractură poate fi radicală sau coservativă, însă cea radicală este luată

frecvent. Această decizie este condiţionată de atenta corelare a unor

factori ce țin de unitățile dentare respective.




STUDIU CLINIC PRIVIND PIERDEREA DE ATAȘAMENT

ÎN BOALA PARODONTALĂ

Autor: Ada Ștefănescu

Coautori: Isabela Necula, Lidia Neagu, Alexandra Oprea

Coordonator: Șef lucări dr. Șincar Dorina Cerasella

Motivația studiului: Scopul lucrării este de a evidenţia rolul pe care

îl au examenele imagistice în evaluarea parodontală, atât în scop

diagnostic, evolutiv, cât şi în evaluarea rezultatelor terapeutice.

Material și metodă: Studiul s-a efectuat în perioada 01.01.2016 –

31.03.2016 în Centrul Stomatologic Țiglina I din Galați, coordonat de

Ș.L Dr. Șincar Dorina Cerasella . Evaluarea a constat în examen clinic

complet, sondaj parodontal, examen radiografic. Rezultatele au fost

apoi prelucrate statistic cu programele software MS Excel şi SPSS

17.0. Pragul statisitic semnificativ a fost stabilit la p<0,05.

Rezultate: Lotul studiat a cuprins 67 de pacienţi, din care 37 bărbaţi

şi 30 femei cu vârste cuprinse între 16 – 65 de ani, care s-au prezentat

pentru tratament. Conform studiului cele mai multe forme de

îmbolnăviri parodontale au fost întâlnite în decada a V-a de vârstă,

dintre care 24 din cazuri au prezentat parodontită marginală cronică

superficială, 33 de cazuri au prezentat parodontită marginală cronică

profundă lent progresivă, 10 cazuri au prezentat parodontită marginală

cronică profundă rapid progresivă .

Concluzii: Studiul efectuat a constat în investigaţii clinice şi

radiografice. Radiografia a estimat importanţa pierderii de ţesut

parodontal şi s-a colaborat întotdeauna cu examenul clinic. Nu putem

diagnostica o parodontopatie numai după examenul radiografic

putând exista transformări importante ale ţesuturilor moi parodontale

în lipsa semnelor radiografice.




FACTORII DE RISC INCRIMINAȚI ÎN BOALA

PARODONTALĂ

Autor: Dimofte Alina Ramona

Coautori: Gurău Fănel Sorin, Grecu Costică, Onea Roxana Mădălina

Coordonator științific: Șef lucări dr. Sincar Dorina Cerasella

Motivația studiului: Manifestările şi evoluţia bolilor parodontale

variază pentru fiecare formă în parte. Întelegerea cât mai aprofundată

a etiologiei și a factorilor de risc existenți este importantă pentru a

stabili un algoritm corect de diagnostic și un plan terapeutic.

Material și metodă: Studiul s-a desfășurat pe o perioadă de 6 luni, în

Centrul Stomatologic Ţiglina I din Galaţi. S-a bazat pe un examen

clinic complet care a avut în vedere identificarea factorilor de risc

incriminaţi în boală parodontală. Examenul parodonţiului s-a efectuat

prin inspecţie, palpare, sondaj parodontal, evaluarea mobilităţii

dentare. Examenul clinic a fost însoţit de examene complementare

(radiografii, fotografii intraorale). Datele au fost ulterior prelucrate

statistic cu ajutorul programului MS Excel.

Rezultate: Din totalul de 59 de pacienţi care au constituit lotul de

studiu, 20 au fost încadraţi în grupa de vârstă 21-30 ani, 24 în grupa

31-40 ani, 15 persoane în grupa de vârstă 41-50 ani, 5 în grupa 51-60

de ani. Privind factorii favorizanţi locali, s-au obţinut următoarele

incidenţe: 83,05% dintre pacienţi au prezentat procese carioase,

64,41% incongruenţe dento-alveolare, 84,74% edentaţii, 83,05%

ocluzii dezechilibrate, iar 32,21% dintre pacienţi au prezentat

mobilitate dentară. Gingivita hipertrofică a fost întâlnită în 3,39% din

cazuri, gingivita localizată în 45,76% din cazuri, iar cea generalizată

în 33,9% din cazuri.

Concluzii: S-a constatat o frecvenţă destul de mare a factorilor

favorizanţi locali în apariţia afecţiunilor parodontale. Astfel,

cunoaşterea, depistarea şi îndepărtarea acestora este esenţială pentru

îmbunătăţirea şi menţinerea unei bune sănătăţi parodontale.




IMPACTUL FUMATULUI ASUPRA PARODONȚIULUI

Autor: Onea Roxana Mădălina

Coautori: Grecu Costică, Dimofte Alina Ramona, Gurău Fănel Sorin

Coordonator științific: Șef lucări dr. Șincar Dorina Cerasella

Motivația studiului: Fumatul reprezintă un factor de risc puternic

asociat cu dezvoltarea parodontitelor. Cunoașterea mecanismelor de

acțiune și a consecințelor fumatului asupra troficitãții locale și

funcționalitãții parodonțiului constituie un factor important în

abordarea afecțiunilor parodontale.

Material și metodă: S-a efectuat un studiu retrospectiv al fișelor de

tratament ale pacienților ce s-au prezentat la Centrul Stomatologic

Ţiglina I din Galaţi. Perioada evaluată a fost 01.01.2014-01.01.2016.

Examenul clinic s-a efectuat prin inspecţie, palpare, sondaj

parodontal. Rezultatele au fost prelucrate statistic cu programul

software MS Excel.

Rezultate: Din 91 de pacienți cu vârsta cuprinsă între 24 și 73 de ani,

61,53% sunt femei. Din totalul de 35 de bărbați, 28,57% sunt fumători,

iar 9,89% nefumători. Similar, la femei s-a identificat un procent de

27,47% fumătoare, respectiv 34,06% nefumătoare. În majoritatea

cazurilor, 40% pentru bărbați și 50% pentru femei, vârsta de inițiere a

fumatului constant a fost cuprinsă între 16 și 17 ani.

Concluzii: S-a observat un număr mai mare de leziuni dento-

parodontale, precum și o cantitate mai mare de tartru în cazul

fumătorilor. De asemenea, s-a constatat că numărul de țigări fumate

zilnic este cu atât mai mare cu cât vârsta de inițiere a fumatului

constant este mai mică. Diferențele înregistrate confirmă nocivitatea

acestui obicei asupra parodonțiului, astfel încât prevenirea inițierii

fumatului reprezintă soluția ideală.




PROTEZAREA PROVIZORIE - METAFORĂ SAU

NECESITATE ?

Autor: Călin Anamaria-Alexandra

Coordonator științific: Asist.univ.dr. Nicolau Alexandru

Motivația studiului: Acoperirea cu coroane de înveliş a dinţilor

şlefuiţi constituie o urgenţă atât prin patologia proprie pacientului ci

prin specificul manoperei clinice.

Protezarea provizorie reprezintă o etapă intermediară în cadrul unui

tratament de lungă durată, având drept scop restabilirea provizorie

până la aplicarea protezei finite și menţinerea funcțiilor aparatului

dento-maxilar

Material și metodă: Am realizat un chestionar individualizat având

ca temă „Protezarea provizorie – metaforă sau necesitate?“, la care au

răspuns 210 medici stomatologi membri ai Colegiului Medicilor

Dentişti Galaţi, dar şi din ţară, prin intermediul comunităţii online.

Rezultate: Din chestionar a rezultat că 94,6 % dintre medicii cu

experienţă mai mică de 10 ani utilizează această metodă de tratament

protetic.

Concluzii: Etapa de restaurare provizorie reprezintă o etapă necesară

în protezarea fixă conform cerinţelor medicinii dentare moderne.

Dintre toate funcţiile aparatului dento-maxilar, restaurate cu ajutorul

protezelor provizorii, refacerea funcţiei fizionomice în zona frontală,

reprezintă avantajul cel mai apreciat de către pacienţi.




ROLUL TRATAMENTULUI ORTODONTIC ÎN

DEFINITIVAREA PLANULUI DE TRATAMENT

IMPLANTO-PROTETIC

Autor: Moga Ana Maria

Coautori: Spiridonescu Gabriela

Coordonator științific: Asist.univ.dr. Nicolau Alexandru Mircea

Motivația studiului: Ȋntocmirea unui plan de tratament protetic

complex necesită o bună documentare, atȃt din punct de vedere al

semnelor clinice şi paraclinice, cȃt şi al consultării literaturii de

specialitate. Din grupul intervenţiilor preprotetice, un loc aparte ȋl au

tratamentele ortodontice. Studiul de faţă sunt prezentate succint

tipurile de tratamente ortodontice ce pot fi aplicate pentru obţinerea

celor mai bune rezultate din punct de vedere al tratamentului protetic

final.

Material și metodă: Au fost selectate date din literatura de

specialitate actuală, ce descriu indicaţiile şi avantajele tratamentului

ortodontic preprotetic, alături de o serie de exemplificări clinice şi

paraclinice(radiografii ortopantomografice şi teleradiografii de profil)

din cabinetul de medicină dentară la care am asistat ȋn calitate de

studente. Au fost analizate dosarele de tratament ale unui număr de

314 pacienţi adulţi prezentaţi ȋn perioada 1.01.2013-1.05.2016 pentru

reabilitare orală prin punţi dentare sau implanturi osteointegrate.

Rezultate şi discuţii: Din cei 314 pacienţi prezentaţi ȋn clinica

stomatologică pentru tratament complex protetic sau implanto-

protetic, un număr de 27 au beneficiat de tratament ortodontic

proprotetic, ȋnsemnȃnd un procent de aproximativ 8%.

Concluzii: Succesul unui tratament restaurator protetic poate fi

facilitat de o analiză ortodontică şi, eventual de aplicarea unui

tratament ortodontic susţinut. Numai prin aplicarea acestor principii

pot fi obţinute rezultate satisfăcătoare şi predictibile la pacienţi cu

necesităţi de tratament complexe. Pacienţii pot beneficia de o

colaborare interdisciplinară ortodont-protetician ce va rezulta ȋntr-un

zȃmbet frumos şi funcţional.




REFACEREA ESTETICII LA PACIENTUL EDENTAT

TOTAL FOLOSIND SIMBOLISTICA NUMĂRULUI DE AUR

Autor: Serbinov Anastasia Melissa

Coautor: Marola Teodora

Coordonator științific: Asist.univ.dr. Popa Gabriel Valeriu

Motivația studiului: Rolul medicului dentist în practica de zi cu zi

este de a preveni și observa modificările structurale ale dinților,

parodonțiului și de a interveni pentru corectarea unor defecte

dobândite sau moștenite. Datorită problemelor economice,familiale și

uneori chiar de sănătate pacienții cabinetului de medicină dentară

ajung să se adreseze acestui serviciu medical uneori mult prea

târziu,când reconstrucția se mai poate realiza doar prin protezare

totală.

Material și metodă: Pornind de la complexitatea de reabilitare a

pacientului edentat total, pentru refacerea funcțiilor de

fizionomie,masticație și fonație, am urmărit, cu ajutorul compasului

de aur și folosindu-ne de punctele tegumentare ale feței-uneori și de

fotografii mai vechi ale pacientului-, completarea unei analize faciale

mai aprofundată,care să ne valideze înregistrările de ocluzie necesare

reconstrucței obiectivelor mai sus menționate.

Rezultate: Prin verificarea informațiilor pe care compasul de aur le

oferă asupra proporțiilor corespunzătoare, (raportului de aur fiind

ˮphiˮ=1,61803..), s-a reușit refacerea obiectivelor anunțate și redarea

unor noi oportunități de încredere de sine pentru pacientul nostru.

Concluzii: Corpul omenesc se supune și el acestei veritabile chei

ascunse a universului care a fost studiată și folosită de mari

pictori,arhitecți și matematicieni încă din antichitate.




VÂRSTA DENTARĂ VS. VÂRSTA CRONOLOGICĂ LA

COPIII DE 8 ANI

Autor: Dimofte Alina Ramona

Coautor: Gurău Fănel Sorin, Onea Roxana Mădălina

Coordonator științific: Asist. Univ. Dr. Ionel Dan Cristian

Motivația studiului: Raportarea vârstei dentare la vârsta cronologică

este un criteriu important de apreciere a dezvoltării normale a

copilului. Perioada dentiției mixte este adesea o etapă critică, fiind

necesare monitorizarea și diagnosticul precoce al eventualelor

afecțiuni.

Material și metodă: S-a efectuat un studiu epidemiologic retrospectiv

al fișelor de consultații ale pacienților ce s-au prezentat la cabinetul de

medicina dentară școlară. Examinarea clinică s-a efectuat prin

inspecție și palpare. Rezultatele au fost prelucrate statistic cu

programele software MS Excel și SPSS 17.0 (SPSS Inc, Chicago,

Illinois, SUA). Pragul statistic semnificativ a fost stabilit la p<0,05.

Rezultate: Lotul de studiu a fost alcătuit din 55 de pacienți cu vârsta

de 8 ani. Distribuția pe sexe a fost în favoarea sexului masculin,

respectiv 53,36%. Privind vârsta normală de erupție a caninilor

superiori, la fete s-a obținut un decalaj de 2-3 ani ( în 4,16% din

cazuri), iar la băieți decalajul de vârstă înregistrat a fost de 3-4 ani (în

3,1%). Decalajul obținut pentru premolarii 2 superiori a fost de 2-4 ani

( pentru 16,67% fete, 3,22% băieți) și 3-4 ani pentru cei inferiori (

pentru 12,5% fete). Absența molarului 1 a fost întâlnită la 4 copii.

Concluzii: S-a constatat o concordanță între vârsta dentară și vârsta

cronologică, cazurile de erupție accelerată fiind reduse numeric.

Cunoașterea variațiilor normale ale erupției dentare este importantă

pentru a evita consecințele asupra dinamicii și funcționalității

aparatului.dento-maxilar.




INTERACŢIUNEA DINTRE MEDICUL STOMATOLOG ŞI

PACIENTUL ŞCOLAR

Autor: Ciupitu Radu- Mădălin

Coautori: Prodan Georgiana, Tecuţă Ionela-Ana, Vasiliu Laura-Elena

Coordonator științific: Asist.univ.dr. Ionel Cristian

Motivația studiului: În perioada şcolii primare, încep să apară

primele probleme de sănătate orală şi, de aici derivă importanţa unei

prime vizite plăcute a pacientului şcolar la medicul stomatolog.Este

ideal să se înlăture teama de prima sa consultaţie, creându-i un mediu

familiar, ceea ce îl va convinge să revină la o examinare ulterioară.

Material și metodă:În timpul programului „Şcoala Altfel 2016”, s-

a realizat un chestionar cross-secţional distribuit unui lot de 145 de

elevi de ciclu primar ai unui liceu teoretic din Galaţi. Prelucrarea

rezultatelor s-a realizat cu ajutorul programelor de statistică : MS

Excel şi SPSS 21.0 (SPSS Inc, Chicago, Illinois, SUA). Pragul

statisitic semnificativ a fost stabilit la p<0,05.

Rezultate: Cei 145 de elevi au prezentat o distibuţie de 50,34% în

favoarea pacienţilor de sex masculin cu vâsta medie de y±f ani. Dintre

aceştia 18,33% nu au avut contact cu medicul stomatolog . Ultima

vizită pentru copii care merg la medicul stomatolog a fost : 17,27 %

în urmă cu o lună, acum o jumătate de an 25%, cu un an în urmă au

fost 21,67%, iar 17,73% s-au prezentat în alta perioadă.

Concluzii: Relaţia dintre medicul dentist şi pacientul şcolar se va

dezvolta în timp, creând pe cât posibil o relație de prietenie, iar mediul

cabinetului trebuie să fie unul familiar copilului. Este necesară o

educaţie medicală continuă a micului pacient, nu doar din partea

medicului dentist, ci şi a tuturor membrilor grupului: părinţi, asociaţii

implicate în educaţie şi profesori.




NIVELUL DE EDUCAȚIE AL PĂRINȚILOR REFLECTAT ÎN

CUNOȘTINȚELE ȘCOLARILOR PRIVIND IGIENA ORALĂ.

Autor: Culev Violeta


Motivația studiului: Familia este principala instituție de formare a

copilului iar recentele studii sociologice au demostrat faptul că tot ceea

ce copilul deprinde în mod obișnuit din familie se va regăsi mai târziu

în obiceiurile sale. S-ar părea că in secolul XXI îngrijirea corectă a

dinților în mod regulat, devine o rutină a igienei personale. Realitatea

însă ne demonstrează contrariul, tocmai de aceea tema aleasă este

extrem de actuală, deși nu e recentă.

Material și metodă: Cercetarea s-a desfăşurat în cadrul programului

„Școala Altfel” în aprilie 2015 - aprilie 2016. S-a realizat un studiu

retrospectiv al fișelor de consultație și un chestionar cross-sectional

pentru copiii de ciclu primar ai unui liceu din Galați. Chestionarul

fiind construit și dezvoltat astfel încât să dezvăluie din perspectiva

copiilor atitudinea și implicarea părinților vizavi de igiena orală.

Rezultatele au fost prelucrate statistic cu programele MS Excel si

SPSS 17.0. Pragul statisitic semnificativ a fost stabilit la p<0,05.

Rezultate: Lotul de studiu alcătuit din 149 de copii (54%F, 46%M)

cu vârsta medie de 8.71±1.46 ani, ne-a condus către o serie de rezultate

ce arată că 82% dintre copii chestionați nu sunt supravegheați de

părinți în timpul periajului iar 42% uită să-și perieze dinții, în timp ce

20% nu au timp.Cu toate acestea 99% dintre copii cred că este

importantă sănatatea orală.

Concluzii: Părinții au un rol cheie în a-și ajuta copiii să dezvolte o

igienă orală corespunzătoare în primii ani de viața. Aceștia ar trebui

să-i instruiască și să-i supravegheze în timpul periajului până la

aproximativ 12 ani, când funcțiile motorii și mentale permit copilului

să efectueze singur un periaj corect. Prin urmare acest studiul susține

necesitatea implementării unui proiect de informare și instruire al

părinților în privința obținerii și menținerii stării de sănătăte orală.




NECISITATEA IMPLEMENTĂRII PROGRAMELOR

EXTINSE DE IGIENĂ ORALĂ

Autor: Lidia Neagu

Coautori: Isabela Necula, Alexandra Oprea, Ada Ștefănescu

Coordonator: Asist.univ.dr Ionel Dan-Cristian

Motivația studiului: Atitudinile şi comportamentele copiilor faţă de

sănătatea orală pot fi modelate prin implicarea etapizată şi progresivă

a acestora în cadrul unor programe extinse de specialitate. Astfel se va

conștientiza importanţa igienei orale în viaţa cotidiană.

Material și metodă: Cercetarea s-a desfăşurat în cadrul programului

„Școala Altfel” în aprilie 2015 - aprilie 2016. S-a realizat un studiu

retrospectiv al fișelor de consultație și un chestionar cross-sectional

pentru copii de ciclu primar ai unui liceu din Galați. Rezultatele au

fost prelucrate statistic cu programele MS Excel si SPSS 17.0. Pragul

statisitic semnificativ a fost stabilit la p<0,05.

Rezultate: Au fost evaluați 31 copii (18 băieți, 13 fete) cu vârsta

medie de 7,77±0,72 ani. Din lotul studiat 38,7% s-au prezentat în urmă

cu un an la consult stomatologic, iar 19,4% nu s-au prezentat

niciodată. Principalul mijloc de igienă dentară a fost periajul dentar,

51,6% cu o frecvență de 2 ori pe zi. Majoritar, sursa cunoştinţelor

acestora în ceea ce priveşte sănătatea orală o constituie sfaturile

părinţilor (32,3%).

Concluzii: Schimbarea atitudinilor, a comportamentelor și a implicării

copiilor în menținerea sănătății orale necesită îmbunătățiri. Educaţia

sanitară realizată și susținută „agresiv” și pe termen lung de către

specialişti în instituţiile de învăţământ este poate cea mai convenabilă

măsură de îmbunătăţire a stării de sănătate orală a copiilor.




SIMBIOZA MEDIC-ASISTENT ÎN REUȘITA

TRATAMENTULUI ENDODONTIC

Autor: Bădeanu Lăcrămioara

Coautor: Spiridonescu Gabriela

Coordonator științific: Asist.univ.dr. Ionel Dan- Cristian

Motivația studiului: Eficiența tratamentului endodontic nu depinde

doar de experiența medicului endodont. Este foarte important

echilibrul dintre calitatea tratamentului și durata acestuia. Din această

perspectivă, un rol substanțial îi revine asistentului implicat în

protocolul de lucru la patru mâini. Din acest punct de vedere s-au

analizat factorii ce au influențat randamentul tratamentului.

Material și metoda- prezentare de caz: S-au analizat 2 tratamente

endodontice: unul realizat utilizând tehnica de lucru la patru mâini,

celălalt doar de către medicul endodont (două mâini). La ambele

tratamente s-au luat în considerare mișcările efectuate (mișcări ale

degetelor și articulației mâinii, cotului, umărului, mișcări ale

trunchiului și părăsirea postului de lucru) și ergonomia acestora.

Rezultate: Tratamentul realizat în prima ipostază a avut o durată de

53 minute, cel efectuat doar de către medic 99 de minute. Tratamentul

la două mâini raportat la cel cu asistent, a prezentat numeroase

impedimente ce i-au întârziat durata: necesitarea părăsirii postului

pentru diverse materiale - 31 ori față de 6 ori, mișcări ale trunchiului

(133-25 ori), mișcări ale articulației cotului (151-33 ori), mișcări ale

degetelor și articulației mâinii (40-106 ori).

Concluzii: În cazul tratamentului la patru mâini s-au remarcat

limitarea mișcărilor efectuate de către medic și rapiditatea transferului

instrumentarului. Un alt avantaj l-a constituit anticiparea, de către

asistentă, a pașilor tratamentului precum pregătirea anterioară a

materialelor, preluarea instrumentarului, încărcarea seringii pentru

lavaj și aspirarea soluției, procurarea materialelor noi și pregătirea

materialelor pentru obturat. Diferența considerabilă dintre durata

tratamentului la patru mâini și cel executat doar de medicul dentist

demonstrează importanța asistentului medical în reușita tratamentului




TIPARE DE REPARTIȚIE A LEZIUNILOR CARIOASE ÎN

DENTIȚIA TEMPORARĂ ȘI PERMANENTĂ

Autor: Al-hashaykeh Laila

Coautori: Spiridonescu Gabriela, El rabah Mohanad

Coordonator științific: Asist.univ.dr. Ionel Dan-Cristian

Motivația studiului: Caria dinților temporari prin relația de vecinătate

cu succesorii lor, cît și prin rolul acestora pentru a favoriza erupția și

dezvoltarea dinților permanenți (menținător de spațiu, alinierea pe

arcadă, erupția întarziată) poate produce modificări morfologice și

funcționale ale dinților permanenți.

Material și metodă: S-a realizat un studiu epidemiologic retrospectiv

a fișelor de observație a unui lot de 39 de pacienți. Aceștia s-au

prezentat la un cabinet de medicină dentară școlară în cadrul

programului educațional ”Scoala Altfel 2016”. Rezultatele au fost

analizate și prelucrate în programele MS Excel și SPSS 17.0 (p<0,05;

SPSS Inc, Chicago, Illinois, SUA).

Rezultate: Copii ce au prezentat dentiție mixtă au avut vârsta medie

de 7.79± 0.61ani (6-9ani). În dentiția temporară a fost regasită o

prevalență a leziunilor carioase de: 20,51 % iar la cea permanentă:

22,43%. În dentiția permanentă 22,35% au fost dinți indemni, 3,36%

erau în erupție, iar afectarea odontală a fost următoarea: 2,85% carii

ocluzale, 0,71% marmorații, iar 54% au fost absenți/extrași. La

dentiția temporară repartiția a fost următoarea: 40,25% dinti indemni,

22,5% carii ocluzale, 16,25% carii meziale, 17,51% carii distale,

11,87% resturi radiculare iar 39,23% au fost absenti/nu au erupt.

Concluzii: Afectarea dentară a fost semnificativ mai mare la dentiția

temporară comparativ cu cea permanentă. În ciuda faptului că dinții

temporari se schimbă, aceștia având o perioada mai scurtă de viață,

pot fi afectați destul de des de carie cu un potențial impact asupra

dinților permanenți.




EVALUAREA TEHNICILOR DE PERIAJ CUNOSCUTE DE

COPIII CU VÂRSTE CUPRINSE ÎNTRE 6 ȘI 10 ANI

Autor: Voinea Radu

Coautori : Sava Roxana, Mihai Cezara

Coordonator științific: Asist.univ.dr. Cristian Dan Ionel

Motivația studiului: Perioada de vârstă evaluată (6-10 ani) este

propice invățării pe toate planurile pentru copil, printre acestea

numărându-se și însușirea unei tehnici corecte de periaj. Lipsa unei

igiene orale adecvate și a problemelor consecutive legate de lipsa

controlului plăcii bacteriene au implicații majore asupra dezvoltării

adecvate psiho-somatice a copilului.

Material și metodă: Studiul s-a realizat prin administrarea unor

chestionare cross-sectional unui grup de 109 copii cu vârste cuprinse

între 6 și 10 ani. Analiza statistică a fost realizată cu ajutorul

programelor Microsoft Exel și SPSS 17.0 (p<0,05).

Rezultate: Aproximativ 2/3 (71,1%) dintre copii nu efectuează un

periaj corect (periaj către gingie, orizontal, vertical cu ambele arcade

unite). S-a observat o diferență SS (statistic semnificativă) între

diferitele metode de periaj efectuate (p<0,05). 20,7% dintre copii sunt

supravegheați în timp ce se periază. 66,7% dintre copii folosesc

periuță manuală cu un timp al periajului de peste 3 minute. Periajul

dentar este recunoscut ca principal ajutor în menținerea sănătății orale

(21,6% individual, respectiv 23,4% alături de alte mijloace auxiliare

(ața dentară, apă de gură, etc.). 40,5% dintre copii se spală pe dinți

după fiecare masă în timp ce 4,5% nu se periază niciodată.

Concluzii: Din cauza cunoașterii în mica masură a unei tehnici de

periaj corect, sunt necesare a fi aplicate măsuri de corectare (programe

de educație pentru sănătatea orală) pentru prevenirea acestor

neajunsuri.




OPORTUNITATEA SIGILĂRII MOLARILOR DE 6 ANI ÎN

PRIMII ANI POSTERUPTIV

Autor: Calciu Ciprian Ioan

Coautori: Banaga Roxana, Placinta Mihaela Alexandrina,

Simion Andreea


Motivația studiului: Molarul de 6 ani prezintă leziuni carioase

precoce, fapt relevat prin prisma datelor de specialitate și a

examinărilor efectuate la un grup de școlari de ciclu primar. Primele

leziuni apar pe fata ocluzală, care rămâne vulnerabilă între 6 și 8 ani,

astfel sigilarea la acest nivel constituind o metodă necesară pentru

carioprofilaxie.

Material și metodă: Prin intermediul programului “Școala Altfel

2016” s-a condus un studiu epidemiologic retrospectiv al fișelor de

observație ale pacienților ce s-au prezentat, pentru consult, la un

cabinet de medicină dentară școlară. Prelucrarea statistică a

rezultatelor a fost realizată cu programele MS Excel si SPSS 17.0.

Rezultate: Din totalul de 40 de elevi ai ciclului primar, 2,5 % au

prezentat sigilări în șanțuri și fosete la nivelul primului molar

permanent, iar 20 % dintre molarii unu examinați leziuni carioase la

nivelul feței ocluzale, respectiv 15% marmorații.

Concluzii: La nivelul suprafețelor interesate de sigilare a fost

identificat un număr important de leziuni odontale si un procent minim

de sigilări. Astfel sigilarea în primii ani posteruptiv este necesară, cu

efecte favorabile pe termen scurt și mediu în profilaxia cariei dentare

în șanțuri și fosete.




IMPORTANȚA ALIMENTAȚIEI ADECVATE ÎN

MENȚINEREA SĂNĂTĂȚII ORALE A ȘCOLARILOR DE

CICLU PRIMAR

Autor: Sloată Cosmin

Coordonator științific: Asist.univ.dr Ionel Cristian

Motivaţia studiului.Mentinerea sanatatii orale pentru un organism

în creștere depinde în primul rând de o alimentație bine proporționată

nevoilor. Sunt în egală măsură importante principiile alimentare cât și

orarul meselor coroborat cu măsurile de igenă orală.

Material şi metodă: S-a efectuat un studiu epidemiologic

retrospectiv al fișelor de consultații ale copiilor prezenti la cabinetul

de medicină dentară școlară în cadrul programului ”Școala Altfel

2016”. Concomitent aceștia au primit chestionare cross-sectional

pentru a li se evalua regimul alimentar. Rezultatele au fost prelucrate

statistic cu programele MS Excel si SPSS 17.0 (p<0,05).

Rezultate: Au fost evaluați 40 de copii (62,5% băieți), cu vârsta

medie de 7,77±0,61 ani. Aceștia au menționat consumul fructelor de

2-3ori/zi în 57,5% din cazuri, iar al dulciurilor, doar o data pe zi în

50% din cazuri. Sucurile carbogazoase au fost consumate rar(37,5%).

IP-S(indicele de placă simplificat) regăsit a avut valoarea 1 în 52,5%

din cazuri, iar IT-S(indicele de tartru simplificat)=0 în 70% din cazuri

pentru regimul alimentar menționat. S-a observat o diferență SS între

IP-S și consumul de dulciuri(p<0,05).

Concluzii: O alimentație sănatoasă (fructe vs. dulciuri/sucuri)

poate avea repercursiuni pozitive asupra statusului odontal.

Astfel dezvoltarea armonioasă psiho-somatică a copilului poate

fi adecvat direcționată.

SECȚIUNEA IV

ȘTIINȚE FARMACEUTICE

COMISIA DE EVALUARE

PREȘEDINTE

Prof. univ. dr. Costinela Georgescu

MEMBRII

Prof. univ. dr. farm. Maria Cioroi

Prof. univ. dr. Irina Apetrei

Prof. univ. dr. Dana Tutunaru

SECRETAR

Șef lucrări farm. dr. Oana Dragostin

SECȚIUNEA IV – ȘTIINȚE FARMACEUTICE



ANALIZA SPECTROFOTOMETRICĂ A UNOR PRODUSE

FARMACEUTICE PE BAZĂ DE GINKGO BILOBA

Autor: Bargan Ecaterina

Coordonator științific: Prof.univ.dr. Irina Mirela Apetrei

Motivația studiului: Lucrarea urmăreşte determinarea cantitativă a

compușilor polifenolici din diverse forme farmaceutice care conțin

Ginkgo biloba, prin metode spectrofotometrice. Opt dintre formele

farmaceutice analizate au fost procurate din Germania, două din

Marea Britanie și unul din România.

Material și metodă: Pentru determinările cantitative ale compușilor

polifenolici, am folosit două metode spectrofotometrice: UV-Vis și

Folin-Ciocâlteu, determinările efectuându-se cu ajutorul

spectrofotometrului Rayleigh UV – 1601 și a programului de măsurare

UV-software.

Rezultate: Produsele farmaceutice analizate au un conținut

corespunzător de extract Ginkgo biloba, exprimat în compuși

polifenolici. Proba cu cel mai înalt conținut polifenolic, determinat

prin metodele spectrofotometrice UV-Vis a fost Ginkgo

Gedachtnis+konzentration, capsule de 100 mg (Altapharma), în timp

ce metoda Folin-Ciocâlteu a indicat, ca fiind cel mai concentrat în

polifenoli, medicamentul Bilobil de 40 mg (KRKA).

Concluzii: Rezultatele elocvente obținute demonstrează validitatea

metodelor spectrofotometrice pentru analiza produselor farmaceutice

care conțin compuși polifenolici cu proprietăți biologic active și

antioxidante.




ANALIZA MEDICAMENTELOR AINS DIN CLASA

OXICAMI

Autor: Căruceru Silvia

Coordonator științific: Prof.univ.dr. Apetrei Irina Mirela

Motivația studiului: Punctul de plecare al acestui studiu îl constituie

utilizarea frecventă a AINS în afecţiunile inflamatorii de natură

osteoarticulară care pe lângă beneficii, prezintă riscul apariţiei

reacţiilor adverse. Scopul principal al acestei lucrări este de a aplica

metoda spectrofotometrică în UV pentru determinarea cantitativă a

trei medicamente AINS din clasa oxicamilor, din diverse forme

farmaceutice.

Material și metodă: Pentru realizarea acestei lucrări am folosit Neo-

Endusix comprimate filmate de 20mg (Anfarm Hellas S.A),

Meloxicam comprimate de 15mg (Labormed Pharma S.A) și

Piroxicam de 20 mg (LPH). Echipamentele utilizate: balanţă analitică,

ultrapurificator de apă (Millipore simplicitz UV), baie cu ultrasunte

(Elmasonic S104), micropipetă, spectrofotometru (Razleigh UV-

1601).

Rezultate: Cu ajutorul spectrofotomentrului Rayleigh UV-1601 în

domeniul spectral 200÷400 nm am înregistrat spectrele

medicamentelor AINS. Un aspect interesant, specific oxicamilor, este

că aceştia prezintă două maxime de absorbție, unul de intensitate mai

mică, în domeniul 220÷240 nm şi unul de intensitate mai mare, în

domeniul 350÷400 nm, proporționale cu concentrația de substanță

activă. Conform datelor experimentale obţinute toate formele

farmaceutice analizate se încadrează în limitele prevăzute de FRX, în

ceea ce priveşte conţinutul în substanţă activă.

Concluzii: S-au stabilit condiţiile optime de analiză a medicamentelor

prin metoda spectrofotometrică UV. Metoda s-a dovedit a fi rapidă,

exactă şi precisă pentru determinarea calitativă şi cantitativă a unor

medicamente AINS.




STUDIUL FIZICO-CHIMIC COMPARATIV AL UNOR

EXTRACTE VEGETALE CONŢINÂND FITOHORMONI CU

STRUCTURĂ IZOFLAVONOIDICĂ

Autor: Cazanevscaia Anna

Coordonator științific: Prof.univ.dr. Dinică Rodica Mihaela,

Asist.univ.dr. Ghinea Ioana Otilia

Motivația studiului: Fitohormoni sunt un set unic de compuși cu

proprietăți specifice. Sunt compuși naturali din plante, ce pot influența

procesele fiziologice şi metabolice la concentrații mici. Cei mai mulți

compuși reprezentativi sunt izoflavone. Pe care le vom analiza

comparativ din extractele obţinute din germenii a trei plante diverse:

soia (Glicine max), mărar (Anethum graveolens) şi anason

(Pimpinella anisum).

Material și metodă: Pentru realizarea studiului propus am folosit

diverşi reactivi (metanol, apă, acid acetic) necesari pentru obţinerea

extractelor. Analizele au fost efectuate cu ajutorul aparatelor specifice

prin metode cromatografice (în strat subţire, HPTLC),

spectrofotometrice (spectrofotometru IR), am analizat activitatea

antioxidantă în comparaţie cu alţi antioxidanţi ( rutin, vitamina C ).

Rezultate: Rezultatele cromatografice şi spectrele UV/VIS obţinute

demonstrează prezenţa izoflavonoidelor în toate extractele analizate.

De asemenea, toate extractele analizate conţin cantităţi apreciabile de

enzime antioxidante. În mod comparativ unele extracte conţin o

cantitate mai mare de izoflavone, rezultând că au un efect

fitohormonal mai ridicat faţă de celelalt.

Concluzii: Extractele obţinute pot servi drept surse de fitohormoni în

cazul dezechilibrelor hormonale. Studiul comparativ a arătat care sunt

plantele cu conţinut generos de aceste substanţe.




EXTRACŢIA ŞI DOZAREA UNOR COMPUŞI NATURALI

CU NUCLEU DE 2-FENIL BENZOPIRONĂ DIN SÂMBURI

DE STRUGURI

Autor: Moraru Nela

Coordonatori științifici: Prof.univ.dr. Dinică Rodica Mihaela,

Asist.univ.dr. Ioana Otilia Ghinea

Motivația studiului: Extracţia şi dozarea unor compuşi naturali cu

nucleu de 2-fenil benzopironă, din sâmburi de struguri din același soi,

recoltat din două zone geografice diferite, comparativ cu un extract

dintr-un produs farmaceutic cu proprietăți antioxidante.

Material și metodă: În vederea realizării obiectivelor propuse, s-au

folosit extracte vegetale, obţinute prin ultrasonare, din semințe de

Vitis vinifera, soiul băbească din zona Galați și Vrancea.

Determinarea conţinutului de polifenoli și flavonoide s-a realizat prin

metode spectrofotometrice. Activitatea antioxidantă, ce constă în

capacitatea de a anihila radicalii liberi, s-a evaluat prin măsurarea

activității extractelor alcoolice asupra radicalilor 2,2-difenil-1-

picrilhidrazil (DPPH).

Rezultate: Rezultatele obţinute arată că toate extractele analizate

conțin polifenoli și flavonoide, cel mai mare conţinut fiind evidențiat

la cel obţinut din semințele uscate de struguri recoltați din zona Galați.

Activitatea antioxidantă se corelează cu conţinutul de polifenoli si

flavonoide determinat, probele care au activitatea antioxidantă mai

mare având şi un conţinut în compuși antioxidanți mai ridicat.

Concluzii: Rezultatele obținute demonstrază că toate extractele

analizate conţin polifenoli si flavonoide şi prezintă activitate

antioxidantă. Conţinutul cel mai mare de flavonoide a fost pus în

evidență la extractul obținut din semințele uscate de struguri din zona

Galați, iar activitatea antioxidantă este corelată cu concentrația

acestora.




EVALUAREA UNOR COMPUȘI BIOACTIVI DIN FAMILIA

BROMELIACEAE

Autor: Culiță Geanina

Coordonatori: Prof.univ.dr. Dinică Rodica Mihaela,


Motivația studiului: Extracţia şi caracterizarea polifenolilor și

flavonoidelor prezenți în fructul speciei Ananas comosus din familia

Bromeliaceae.

Material și metodă: În vederea realizării obiectivelor propuse, s-a

folosit suc proaspăt, obținut din două zone ale fructului de ananas, și

anume din miez și din zona marginală a acestuia. Conținutul în

polifenoli și flavonoide a fost deteminat prin metode

spectrofotometrice. Activitatea antioxidantă, ce constă în capacitatea

de a anihila radicalii liberi s-a evaluat prin măsurarea activității

extractelor alcoolice asupra radicalilor 2,2-difenil-1-picrilhidrazil

(DPPH).

Rezultate: Rezultatele obţinute arată că toate probele analizate conţin

polifenoli și flavonoide iar proba cu cel mai mare conţinut a fost sucul

proaspăt obținut din zona marginală a fructului. Activitatea

antioxidantă se corelează cu conţinutul de polifenoli și flavonoide

determinat, proba care a avut activitatea antioxidantă mai mare având

şi un conţinut în polifenoli și flavonoide mai ridicat.

Concluzii: Rezultatele obținute demonstrază că sucul proaspăt obținut

din fructul de ananas conţine polifenoli și flavonoide. Conţinutul cel

mai mare de polifenoli și flavonoide a fost pus în evidență în sucul

proaspăt obținut din zona marginală, iar activitatea antioxidantă este

corelată cu conţinutul de polifenoli și flavonoide. Rezultatele obținute

pun în evidență faptul că există o variație în ceea ce privește conținutul

în polifenoli și flavonoide în diferite zone ale fructului.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bromeliaceae

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bromeliaceae




COMPUȘI POLIHIDROXILICI AROMATICI CU

PROPRIETAȚI BIOACTIVE DIN SȂMBURI DE CITRICE

Autor: Năstruţ Mihaela

Coordonatori științifici: Prof.univ.dr. Rodica Mihaela Dinică,


Motivația studiului: Extracţia și cuantificarea unor compuși

polihidroxilici din sâmburi de citrice pentru a evidenţia importanţa

curativă a compuşilor din sâmburi de citrice.

Material și metodă: Obiectivele studiului au fost realizate având la

dispoziţie extracte metanolice, obţinute prin ultrasonare, din sâmburi

de citrice, uscaţi în prealabil. Determinarea conţinutului în flavonoide

s-a realizat prin metoda spectrofotometrică. Metoda s-a bazat pe

formarea de catre flavonoide cu clorura de aluminiu, a unui complex

flavone-aluminiu, spectrofotocolorimetrabil.

Rezultate: Rezultatele obţinute indică faptul că ambele tipuri de

sâmburi de citrice studiate, conţin flavonoide, sâmburii de lamâie

având o concentraţie puţin mai mare faţă de sâmburii de grapefruit.

Concluzii: Rezultatele obţinute demonstrează că sâmburii de citrice

conţin flavonoide in concentraţii care se încadrează în acelaşi ordin de

mărime. Studiul efectuat a urmărit și posibilitatea utilizării extractului

din sâmburi de citrice ca vermifug, datorită complexului de compuşi

bioactivi conţinut.




STUDIUL UNOR COMPUȘI ORGANICI CU STRUCTURĂ

CAROTENOIDICĂ DIN FAM. CUCURBITACEAE

Autor: Trincu Mitriţa Elena

Coordonator științific: Prof.univ.dr. Dinică Rodica Mihaela

Motivația studiului: Extracţia și dozarea 𝛽-carotenului din Cucurbita

maxima și studiul activităţii antioxidante a unor extracte obţinute din

pulpa și seminţele speciei mai sus menţionate.

Material și metodă: În vederea realizării obiectivelor propuse, am

folosit material vegetal uscat la etuvă la 105°C, sub formă de pulbere

și extracte alcoolice din pulpă și seminţe de Cucurbita maxima.

Extracţia 𝛽-carotenului s-a realizat prin cromatografie pe coloană, iar

dozarea lui prin metode spectrofotometrice. Activitatea antioxidantă,

ce constă în capacitatea de a anihila radicalii liberi, s-a evaluat prin

măsurarea activităţii extractelor alcoolice asupra radicalului liber 2,2-

difenil-1-picrilhidrazil (DDPH).

Rezultate: Rezultatele obţinute arată că probele analizate conţin

carotenoide, conţinutul având acelaşi ordin de mărime ca pentru toate

extractele. Activitatea antioxidantă se corelează cu conţinutul de

carotenoide determinat, probele care au activitatea antioxidantă mai

mare având şi un conţinut în carotenoide mai ridicat.

Concluzii: Rezultatele obținute demonstrează că extractele analizate,

obţinute din pulpă și seminţe de Cucurbita maxima, conţin 𝛽-caroten

şi prezintă activitate antioxidantă. Studiul a urmărit demonstrarea

importanţei utilizării vegetalelor analizate în alimentaţie, constituind

o sursă importantă de nutrienţi.




EXTRACȚIA ȘI EVALUAREA CONŢINUTULUI DE

INULINĂ DIN EXTRACTE VEGETALE

Autor: Costea Roxana Mirona

Coordonatori: Prof.univ.dr. Rodica M. Dinică,

Asist.univ.dr. Simona Patriche

Motivația studiului: Extracţia şi evaluarea conținutului de inulină din

extracte vegetale obținute din rădăcinile speciilor Taraxacum

officinale și Cichorium intybus.


folosit extracte vegetale etanolice şi apoase, obţinute prin ultrasonare

cu aparat Bandelin Sonorex Digitec din rădăcini ale speciilor

Taraxacum officinale și Cichorium intybus, uscate la etuva la 105ºC

conform FR X și prin liofilizare. Deproteinizarea probelor a fost făcuta

urmând metoda Sevag Staub. Polizaharidele au fost libere de proteine

în scara UV Spectra în 260 nm şi 280 nm. Determinarea conţinutului

de zaharuri reducătoare s-a realizat prin metoda standardizată, ce are

la bază reacția zaharurilor cu fenol în mediu acid. Determinarea

zaharurilor prin această metodă se bazează pe formarea unui complex

colorat, între fenol și hidrații de carbon, a cărei absorbanță se măsoară

la 490nm. S-au efectuat câte 3 determinări pentru fiecare probă, media

acestora fiind considerată rezultatul final.

Rezultate: Rezultatele arată că cel mai mare conţinut în inulină s-a

evidențiat la extractul etanolic obținut din rădăcina speciei Cichorium

intybus, uscată prin liofilizare.

Concluzii: Rezultatele obținute demonstrează că toate extractele

analizate conţin inulină. Conţinutul cel mai mare de inulină a fost pus

în evidență în extractul etanolic obținut din rădăcină de cicoare uscată

prin liofilizare. Cantitatea de zaharuri reducătoare prezentă în

extractele analizate este dependentă de specia analizată precum și de

metoda de extracție folosită.




PIGMENȚI CU CARACTER ANTIOXIDANT ÎN PRODUSE

VEGETALE

Autor: Pavel Alexandra

Coordonatori științifici: Prof.univ.dr. Rodica Mihaela Dinică,


Motivația studiului: Extracţia şi caracterizarea compuşilor cu

caracter antioxidant ( β-caroten, vitamina C sau acid ascorbic) din

diverse extracte vegetale cum ar fi Daucus carota şi Capsicum annuum

din supermarketurile gălăţene.


folosit extracte vegetale, obţinute prin ultrasonare, din plante

proaspete şi uscate.

Determinarea conţinutului de vitamină C şi β-caroten s-a realizat prin

metode spectrofotometrice. Activitatea antioxidantă, ce constă în

capacitatea de a anihila radicalii liberi, s-a evaluat prin măsurarea

activității extractelor asupra radicalilor 2,2-difenil-1-picrilhidrazil

(DPPH).

Rezultate: Rezultatele obţinute arată că toate extractele analizate

conţin cantităţi importante de acid ascorbic şi β-caroten. Activitatea

antioxidantă se corelează cu conţinutul de antioxidanţi determinat,

probele care au activitatea antioxidantă mai mare având şi un conţinut

în acid ascorbic respectiv β-caroten mai ridicat.

Concluzii: Rezultatele obținute demonstrază că toate extractele

analizate conţin antioxidanţi importanţi precum acidul ascorbic şi β-

caroten. Studiul a urmărit, de asemenea, şi demonstrarea sinergismului

β-carotenului şi a vitaminei C asupra activității antioxidante a

extractelor vegetale analizate.




ACTIVITATEA STUDENȚILOR ÎN LABORATORUL DE

CHIMIE ANALITICĂ AL FACULTĂȚII DE MEDICINĂ ȘI

FARMACIE

Autor: Baldovin Rareș Bogdan

Coautor: Crăciun Nicolae, Bucur Teodora

Coordonator științific: Prof. univ.dr.chim.farm. Maria Cioroi

Motivația studiului: Creativitatea sau imaginația creatoare reprezintă

forma cea mai înaltă și specifică pe care o poate atinge imaginația

umană, în general. Latura creativă presupune legarea a ceea ce se

produce de o semnificație, de o anumită funcție utilitară pentru om și

societate.

Material și metodă: Activitățile efectuate de studenți au avut ca

suport, baza materială din laboratorul de Chimie analitică cantitativă

iar metodele aplicate în experimente au avut la bază protocoale extrase

din Farmacopeea Română X și standardele ISO în vigoare.

S-au aplicat metode volumetrice, metode electrometrice,

conductometrice și metode spectrofotometrice.

Rezultate: Analizele chimice și fizico-chimice au fost aplicate pe

diverse probe (probe de tip sisteme model, probe de apă potabilă,

extracte apoase din forme farmaceutice). În vederea obținerii de

rezultate concordante, s-au realizat seturi de analize iar rezultatele

s-au interpretat statistic prin calcularea unor parametri statistici

specifici.

Concluzii: Studiile superioare universitare contribuie la formarea

orizonturilor cunoașterii și modelarea aptitudinilor creative. În

laboratoarele Facultății de Medicină și Farmacie de la Universitatea

“Dunărea de Jos” din Galați, studenții au posibilitatea de a-și

manifesta spiritul inovativ și creativ prin activitățile organizate

conform curriculumului dar și prin activitățile de cercetare în vederea

realizării de lucrări cu caracter științific.




DOZAREA ALUMINIULUI DIN ARGILĂ

Autor: Simona Elena Carp

Coautor: Simona Bratu, Fașie Valeria


Motivația studiului: Aluminiul este omniprezent în mediu, fiind al

trei-lea element ca răspândire în scoarța terestră. În mod normal tractul

gastro-intestinal este relativ impermeabil pentru aluminiu, absorbția

fiind de aproximativ 2%. Studii de specialitate arată că aluminiul ar fi

o posibilă cauză a maladiei Alzheimer. Aluminiul s-a asociat și altor

boli serioase care afectează sistemul nervos, precum maladiile Lou

Gehrig și Parkinson. Argila sau caolinul este utilizată ca remediu în

cazurile de extenuare și de demineralizare a organismului, în anemie,

în afecțiunile de natură oncologică.

Material și metodă: Dozarea ionului Al(3+) din argilă, necesită

reactivi și substanțe chimice după cum urmează: soluție de H2SO4,

acid ascorbic, colorant roșu R, soluție tampon cu pH 5-6, apă distilată

și sticlărie de laborator. Metoda de dozare folosită: spectrofotometria

în VIS. Prelucrarea probelor se face conform protocolului specificat

în standardul în vigoare SR ISO 10566-2001.

Rezultate: Argila are un conținut variat de aluminiu, acesta depinde

de zona de proveniență a caolinului și de tratamentele auxiliare de

îmbunătățire și îmbogățire cu alte elemente cum ar fi calciu, magneziu,

fer etc.

Concluzii: Prezența magneziului, a fierului și a calciului, permite

folosirea caolinului în cazurile de demineralizare a organismului, în

anemie, dar prezența aluminiului în argilă poate prezenta un risc

pentru sănătate, fiind considerat un posibil determinant al maladiei

Alzheimer, Lou Gehrig și Parkinson.




DOZAREA FERULUI DIN PULPA ȘI COAJA FRUCTULUI

SPECIEI ZIZIPHUS JUJUBA MILL

Autor: Gavriliu Liliana-Marcela

Coautor: Fașie Valeria

Coordonatori științifici: Prof.univ.dr.chim.farm. Maria Cioroi,

Șef lucări dr. Biolog Mariana Lupoae

Motivația studiului: Fructul speciei Ziziphus jujuba Mill., numit și

măslinul dobrogean, este bogat în microelemente cu rol fiziologic.

Oligoelementul fer în organismul uman are rolul de a lega și de a

transporta oxigenul atmosferic. Acest proces se realizează în mare

măsură cu ajutorul hemoglobinei și mioglobinei.

Material și metodă: Dozarea ferului din pulpa și coaja fructului

măslinului dobrogean necesită reactivi și substanțe chimice precum și

ustensile așa cum se prevăd în protocolul utilizat. Metoda de dozare

are la bază analiza spectrofotometrică în vizibil.

Ionii de fer (Fe2+) se pot doza spectofotometric pe baza culorii

combinației complexe pe care o formează cu o-o-fenantrolina la un

pH=4-5.

Rezultate: În vederea dozării ferului total s-a realizat un set de soluții

de concentrații cunoscute și s-au fotometrat. Din ecuația dreptei,

y=0.1768x, obținută cu ajutorul scării etalon, s-au calculat

concentrațiile de Fe2+ din probele analizate.

Concluzii: Cantitatea de fer determinată din pulpă și coajă, prin

metoda spectrofotometrică este diferită, în coajă fiind mai mică decât

în pulpă, de aproape două ori și jumătate.




SOLUȚII DE UZ EXTERN PREPARATE ÎN LABORATORUL

FARMACEUTIC

Autor: Papuc Veronica

Coautori: Mahulea Narcisa, Munteanu Monica


Motivația studiului: Soluțiile de uz extern, preparate în laboratorul

farmaceutic, sunt utile pentru o serie de afecțiuni ale pielii. Soluţiile

au fost primele forme farmaceutice fabricate de industria farmaceutică

în cantităţi mari, majoritatea lor au fost preparate iniţial în cantităţi

mici în laboratorul farmaceutic.

Material și metodă: Pentru prepararea soluţiilor medicamentoase

avem nevoie de:

- substanţe medicamentoase: solutul (sau dizolvatul);

- substanţe auxiliare solvent (dizolvant), adjuvanţi şi aditivi;

- materiale şi recipiente de condiţionare.

Soluțiile selectate și obținute în laborator s-au preparat conform

protocoalelor precizate în FRX.

Rezultate: S-au preparat următoarele soluții: Soluţie alcoolică de Iod

Iodurat (Tinctura de Iod), soluţie alcoolică de camfor 10 %, alcool

mentolat, Soluţie de rivanol 1%, apă oxigenată.

Concluzii: Soluţiile pentru uz extern permit administrarea uniformă a

substanţelor. Au efect rapid dar au şi dezavantajul că au stabilitate

redusă și pot fi uşor contaminate de microorganisme, ceea ce impune

adaosul de conservanţi.




SALICILOLUL NATURAL

Autor: Borşan Ionica


Motivația studiului: Aspirina sau acidul acetilsalicilic este utilizată

cu precadere în caz de migrene, dar şi în prevenirea atacurilor cardiace,

a diabetului şi a cancerului. Însă, pe lângă beneficii, aspirina are şi

efecte toxice care pot afecta organismul.

Material și metodă: Pentru dozarea acidului salicilic din salicilolul

natural se aplică titrarea volumetrică acido-bazică. Reactivii şi

ustensilele utilizate sunt cele prevăzute în protocolul din FR X.

Rezultate: Prin conţinutul bogat în salicină, salicilolul natural

acţionează selectiv, trece prin stomac şi intestin fără să irite mucoasa

gastrică şi fără să determine apariţia unor tulburări funcţionale ale

tractului gastrointestinal. Din ficat, unde salicilolul este transformat în

acid salicilic, ajunge în circulaţia sanguină, unde îşi exercită acţiunea

benefică antiinflamatoare, antipiretică şi analgezică, fără să aibă efecte

adverse.

Concluzii: Studii ştiinţifice au relevat faptul că aspirina, administrată

în doze mici (75 de miligrame pe zi) pe termen lung, reduce cu peste

o treime riscul de mortalitate cauzat de cancerul colorectal.




LICHENII ȘI IMPORTANȚA LOR PENTRU SĂNĂTATE

Autor: Rusu Gabriela

Coordonatori: Conf.univ.dr. Furdui Bianca,

Șef lucrări dr. Lupoae Mariana

Motivația studiului: Importanța lichenilor, rar menționată în lucrările

mai vechi, este tot mai mult reliefată de cercetările contemporane.

Utilizarea lichenilor ca materie primă, valoroasă în diferitele ramuri

industriale (farmaceutică, alimentară, chimică) se datorează numărului

foarte mare de substanțe chimice pe care le formează în cadrul

proceselor metabolice, substanțe cunoscute sub numele de acizi

lichenici. Fiind o sursǎ naturalǎ de acid usnic, în această lucrare ne-am

propus identificarea și dozarea acidului usnic din specia Usnea

barbata.

Material și metodă: Studiile s-au realizat utilizând material vegetal,

lichen Usnea barbata recoltat din munții Vrancei. Extracția acizilor

lichenici s-a realizat prin extracție cu solvenți selectivi. Identificarea

prezenței acidului usnic în extractul obținut s-a realizat prin

cromatografie pe strat subțire, iar dozarea prin spectrofotometrie în

UV, pe bază de martor. Rezultate: Mătreața bradului (Usnea barbata) este un lichen

simbiont, ce crește pe copacii bǎtrȃni, preferând rășinoasele, având

talul de culoare cenuşiu-verzuie ce atârnă pe ramurile brazilor.

Analizele efectuate au evidențiat prezența acidului usnic în materialul

vegetal analizat, în concentrație ce susține posibilele efecte terapeutice

ale speciei.

Concluzii: Acidul usnic, extras din diferite specii de licheni este mult

utilizat în medicina umană cu mare eficiență în combaterea diverselor

afecțiuni. Identificarea prezenţei acidului usnic în specia Usnea

barbata, susţine interesul terapeutic al lichenilor.




COMPUŞI BIOLOGIC ACTIVI AI SPECIEI CRATAEGUS

MONOGYNA RECOLTATĂ DIN MUNŢII MĂCINULUI

Autor: Mitu Nicoleta

Coordonator științific: Șef lucrări dr. Lupoae Mariana,

Conf.univ.dr. Furdui Bianca

Motivaţia studiului: Păducelul se numără printre puţinele plante-

medicament din lume care au efecte vindecătoare în bolile de inimă.

Crataegus monogyna este utilizat de cele mai multe ori în afecţiunile

cardio-vasculare dar şi ca sedativ, bronhodilatator, antiinflamator şi

spasmolitic. Una dintre proprietăţile păducelului, este activitatea

antioxidantă. Scopul acestui studiu este de a evidenţia compuşii

biologic activi ai speciei Crataegus monogyna, ţinând cont de faptul

că aceştia variază în funcţie de condiţiile pedoclimatice oferite.

Material şi metodă: Studiile s-au realizat utilizând materialul vegetal

autohton de Crataegus monogyna recoltat din munţii Măcinului

(frunze, flori, fructe). Pentru dozarea flavonoidelor şi a polifenolilor

s-a folosit metoda spectofotometrică.

Rezultate:Datele obţinute în urma dozării flavonoidelor şi a

polifenolilor din compoziţia speciei Crataegus monogyna arată o

concentraţie crescută a acestor principii active în frunzele, florile şi

fructele speciei.

Concluzii: Rezultatele obţinute demonstrează prezenţa compuşilor

bioactivi consemnaţi în literatura de specialitate.

Conţinutul ridicat de flavonoide şi polifenoli din produsele vegetale

studiate susţin principala acţiune terapeutică a paducelului şi anume

cea antioxidantă.




CARACTERIZAREA PRINCIPIILOR ACTIVE ȘI

UTILIZAREA ÎN TERAPEUTICĂ A SPECIEI CERATONIA

SILIQUA

Autor: Stoian (DOBREA) Mihaela Marta

Coordonator științific: Conf.univ.dr. Furdui Bianca,


Motivația studiului: Este importantă cunoașterea substanțelor

biologic active conținute în plante pentru a se aprecia valoarea

terapeutică și modul de extracție sau izolare a acestor principii, astfel

încât acțiunea să fie cât mai eficientă. În lucrarea de față, se urmărește

evidențierea proprietăților terapeutice ale roșcovei (Ceratonia

siliqua), întrucât majoritatea consumatorilor o folosesc în alimentație.

Material și metodă: Pentru analiză s-a folosit material vegetal

autohton, fructe de Ceratonia siliqua, recoltate și uscate de către

autoare. Caracterizarea fitochimică generală a produsului s-a realizat

prin analiză histochimică și prin reacții chimice de identificare.

Compoziția cantitativă a fructului de Ceratonia siliqua a fost

determinată prin diferite metode analitice (gravimetrice și

volumetrice), cromatografice sau spectrofotometrice.

Rezultate: Amidonul, mucilagiile, lipidele, taninurile s-au identificat

în pulberea obținută din produsul vegetal Ceratonia siliqua, prin

examen histochimic. În urma determinării azotului total și a

conținutului de proteine din fructul Ceratonia siliqua s-au obținut

valori ridicate ale acestora, dovadă că pudra de roșcove are un conținut

bogat în proteine. Dozarea spectrofotometrică a conținutului în

flavonoide și polifenoli a produsului vegetal Ceratonia siliqua a

condus la concentrații de flavonoide și polifenoli care susțin efectul

antioxidant cunoscut al speciei. Prin determinarea conținutului în

poliholozide, folosind factorul de îmbibare, s-au obținut pentru pudra

de roșcove rezultate comparabile cu cele din literatura de specialitate.

Concluzii: Principiile active evidențiate în fructul de roșcovă susțin

proprietățile antialergice, antibacteriene, antiseptice, antivirale,

antioxidante și analgezice ale acestui produs vegetal.




EVALUAREA POTENȚIALULUI BIOLOGIC AL UNOR

FRACȚIUNI VOLATILE DIN LAVANDINĂ

Autor: Cimpoeru Elena Silvia

Coordonator științific: Șef lucrări dr. Robu Silvia

Motivația studiului: Lavandina (L. hybrida) este o lamiacee pentru

care există puține date care să confirme utilizarea sa în terapie. Scopul

studiului a constat în evidențierea potențialului biologic al unor

fracțiuni volatile izolate din lavandină, în mod special asupra unor

microorganisme standard.

Material și metodă: Uleiul volatil a fost izolat prin hidrodistilare și

analizat prin cromatografie în strat subțire. Activitatea antimicrobiană

a fracţiunilor volatile a fost măsurată prin metoda disc-difuzimetrică

în agar Mueller – Hinton, pe următoarele tulpini: Staphylococcus

aureus (ATCC 25923), Streptococcus pyogenes (ATCC 19615),

Pseudomonas aeruginosa (ATCC 27853), Eschcherichia coli (ATCC

25922) şi Candida albicans (ATCC 10231).

Rezultate: Componentele identificate în uleiul volatil au fost:

linaloolul, acetatul de linalil, 4-terpinenolul, acetatul de lavandulil și

α-terpineolul, aseamănându-se chimic cu specia L. angustifolia.

Conform literaturii, o astfel de compoziție poate induce efecte

antimicrobiene. Rezultatele nostre au arătat că activitatea

antistafilococică este redusă, în timp ce acțiunea antifungică este

moderată, fără efectele adverse ale unui xenobiotic.

Concluzii: Un ulei volatil de lavandină, de tipul celui analizat, nu se

recomandă ca antimicrobian în infecții grave, dar ar putea fi folosit în

spaţii cu sisteme de aerisire/aer condiționat pentru reducerea stării de

stres şi conferirea unui confort sporit, eventual şi cu reducerea

contaminării bacteriene în spaţiul tratat.




LICHIDE IONICE DE TIP PIROLIDINIU FORMAT ȘI

IMIDAZOLIU FORMAT: SOLVENȚI BIOCOMPATIBILI CU

TEHNLOGIA FARMACEUTICĂ

Autor: Staicu Dana Alina

Coautor: Brăilescu Alina

Coordonator științific: Șef lucrări dr.Claudia Simona Ștefan

Motivația studiului: Urmele reziduale de solvenți organici, numite

şi ‚impurități volatile organice’, constituie principala sursă de

contaminare a produsului finit în procesele tehnologice de sinteza

industrială a produselor famaceutice. Limitele acceptabile de

contaminare a substanțelor medicamentoase sunt specificate în

Farmacopeele tuturor țărilor europene. Lichidele ionice constituie

solvenții de ultimă generație care înlocuiesc cu succes pe cei organici

volatili, inflamabili şi toxici în industria famaceutică.

Material și metodă: Acidul benzoic (C6H5-COOH) este o substanță

cunoscută pentru acțiunea antiseptică, bacteriostatică, bactericidă şi

conservantă. În această lucrare a fost analizată solubilitatea ac.benzoic

în două lichide ionice: format de imidazoliu ,[Im+][HCOO-], şi format

de pirolidiniu, [Pyr+][HCOO-]. Aceste lichide ionice conțin în

structura chimică doi cationi organici diferiți: un cation imidazoliu şi

un cation de tip pirolidiniu, şi respectiv acelaşi anion de tip carboxil,

provenit de la acidul formic.

Rezultate: Rezultatele demonstrează excepționala solubilitate a

ac.benzoic în lichidele ionice studiate, comparativ cu solvenții

organici uzuali, cum ar fi: apa, benzen, toluen, etanol, metanol, etc.

Acidul benzoic prezintă o solubilitate mai mare în lichidul ionic de tip

imidazoliu decat în lichidul ionic de tip pirolidiniu, fapt datorat

structurii chimice moleculare diferite a celor doi cationi.

Concluzii: Studiul prezintă caracter de noutate, deoarece pe aceste

lichide ionice nu au fost identificate studii experimentale similare

privind solubilitatea acidului benzoic.




FUNCŢIA DE NEUTRALIZARE A ANTIACIDELOR

GASTRICE. DETERMINARE CANTITATIVĂ PRIN

DOZARE CHIMICĂ

Autor: Brăilescu Alina

Coator: Mustatea Magda

Coordonator științific: Șef lucrări dr.chim. Claudia Simona Ştefan

Motivația studiului: Antiacidele sunt medicamente ce reduc

cantitatea de acid clorhidric din cavitatea stomacului. Eficacitatea lor

depinde de capacitatea de neutralizare. Reacţia rapidă determină un

efect intens şi trecător (5-60 minute), iar reacţia lentă determină un

efect durabil (menţinând efectul acid la 1-2 ore). Se indică în

dispepsie, gastrită hiperacidă, ulcer gastric şi duodenal.

Material și metodă:Partea experimentală constituie un studiu privind

analiza chimică cantitativă a două produse farmaceutice utilizate

frecvent în tratamentul simptomatic al manifestărilor dureroase din

afecţiunile eso-gastro-duodenale care evoluează cu hiperaciditate:

dicarbocalm antiacid (Zentiva, Romania) şi Maalox (Nicomed,

Germania). Comprimatele masticabile de dicarbocalm antiacid conţin

pe lângă carbonat de calciu majoritar şi carbonat de magneziu, în timp

ce comprimatele de Maalox conţin un amestec de hidroxizi de

aluminiu şi de magneziu. În cadrul Laboratorului de Chimie Analitică-

Terapeutică s-a realizat identificarea şi dozarea acestor substanţe

chimice prezente în produsele achiziţionate din farmacie. Dozarea

amestecurilor de carbonaţi şi respectiv, hidroxizi, a fost realizată prin

metoda titrării acido-bazice cu ajutorul unei soluţii de HCl 0,1M, în

prezenţa metiloranjului ca indicator (pentru dozarea carbonaţilor) şi

respectiv a fenolftaleinei ca indicator (pentru dozarea hidroxizilor).

Rezultate: Rezultatele obţinute în urma dozării au confirmat prezenţa

în produsele farmaceutice analizate a unor cantităţi de substanţă activă

corespunzătoare celor menţionate în prospect de catre producatorii

acestor medicamente.

Concluzii: Metoda poate fi aplicată în dozarea antiacidelor gastrice.




CARACTERIZAREA FIZICO-CHIMICĂ ȘI SPECTRALĂ A

UNOR NOI HIDRAZONE CU STRUCTURĂ

SULFONAMIDICĂ

Autor: Scutaru Oana Elena

Coautor: Pisică Georgiana

Coordonator științific: Șef lucrări dr. Oana-Maria Dragostin

Motivația studiului: De-a lungul timpului, sulfonamidele s-au

dovedit a fi puncte de plecare pentru o serie de modulări structurale,

ceea ce a condus la descoperirea de noi medicamente, utilizate astăzi

nu doar în combaterea infecțiilor bacteriene ci şi în alte afecțiuni, ca

agenți tuberculostatici, antitumorali, tratamentul bolii Alzheimer.

Obiectivul principal al lucrării este obținerea şi caracterizarea fizico-

chimică şi spectrală a unor noi hidrazone cu structură sulfonamidică

plecând de la sulfametoxidiazină, cunoscută pentru acțiunea

antimicrobiană.

Material și metodă: Pentru derivatizarea sulfametoxidiazinei la

gruparea amino aromatică, aceasta a fost mai întâi tratată cu clorura

de clor-acetil, hidrat de hidrazină, urmând apoi condensarea cu

benzaldehide aromatice, cu obținerea hidrazonelor corespunzătoare.

Modificările structurale realizate au fost confirmate prin spectroscopie

IR.

Rezultate: În urma optimizării metodei de sinteză, compuşii au fost

obținuți în randamente ce variază între 50 - 89%. Spectrele IR

înregistrate în domeniul 500-4000 cm-1 au evidenţiat vibraţiile de grup

caracteristice elementelor structurale specifice fiecărei serii de

compuși: restul cloracetil, gruparea hidrazinică, ciclu aromatic,

precum şi gruparea azometinică (-N=CH-) caracteristică hidrazonelor

finale.

Concluzii: Plecând de la sulfametoxidiazina şi parcurgând o serie

de etape intermediare, s-au obținut noi hidrazone cu structură

sulfamidică, structura acestora fiind confirmată prin spectroscopie IR.

SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTIfmfgl.ro/documents/SSSFMF2016.pdf · hemoragia...

Documents

Transcript of SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTIfmfgl.ro/documents/SSSFMF2016.pdf · hemoragia...