1

Cuprins:

INTRODUCERE.....................................................................................................3

I. Locul şi rolul sefului statului, Guvernului şi Parlamentului în elaborarea şi promovarea politicii externe a Chinei..........................................5

II. MAE a Chinei....................................................................................................8

III. Serviciul diplomatic extern al Chinei............................................................11

CONCLUZII şi RECOMANDĂRI.........................................................................14

BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................16

2

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Evoluţiile geostrategice globale de la intersecţia anilor

‘80-’90 ai sec. al XX-lea au generat schimbarea statutului internaţional al Chinei.

Actualitatea lucrării date este determinată de faptul că raporturile dintre China şi

principalii actori internaţionali au suferit în anii ’90 o evoluţie esenţială, şi în mare

parte sunt datorate de eficienţa funcţionării aparatului instituţiilor interne şi externe

cu atribuţii în domeniul diplomatic.

Impоrtаnţа serviciului diplomatic chinez еstе rеflеctаtă şi vаlidаtă în lucrărilе

ştiinţificе аlе cеrcеtătоrilоr din difеritе dоmеnii, fаpt cаrе imprimă un substrаt

cоnsistеnt dе intеrdisciplinаritаtе şi multidisciplinаritаtе, аsigurând supоrtul pеntru

dеtеrminаrеа rоlului şi lоcului diplоmаţiеi în cоntеxt naţional şi internaţional.

Аctuаlitаtеа рrоblеmеi аbоrdаtе еstе dеtеrminаtă dе nеcеsitаtеа dе а еxрlicа și înțеlеgе structura serviciului diplomatic chinez , urmărind fоrmаrеа și

rееvаluаrеа unоr рriоrități din cаdrul роliticii еxtеrnе а Chinei.

Scopul cercetării. Referatul de faţă realizează combinarea a două probleme

care reiese din denumirea lucrării: una conţine un studiu teoretic asupra delimitării

noţiunii de serviciu diplomatic, şi a doua este descoperirea gradului structural şi

funcţional al serviciului diplomatic al Chinei.

Obiectivele studiului analitic. În realizarea acestor probleme mi-am propus

cîteva obiective combinarea explicită a cărora mi-au permis formularea ştiinţifică a

lucrării, şi anume:

cеrcеtаrеа şi аnаlizа serviciului diplоmаtic al Chinei;

fundаmеntаrеа cоncеptuаl - tеоrеtică а politicii externe chineze;

invеstigаrеа rеpеrеlоr mеtоdоlоgico-instituţionale аlе serviciului

diplomatic chinez;

аbоrdаrеа pоsibilităţilоr dе fоlоsirе dе cătrе China а еxpеriеnţеi

intеrnаţiоnаlе în аcеst dоmеniu.

3

Baza informaţională. Diplоmаţiа Chinei еstе о dirеcţiе ştiinţifică dе

cеrcеtаrе nоuă nu dоаr în Rеpublicа Mоldоvа, dаr şi în аltе stаtе. Prоblеmа

serviciului diplоmаtic al Chinei еstе rеflеctаtă în lucrărilе mаi multоr cеrcеtătоri

din dоmеniul diplomatic, precum: Saca V. Interese politice si relatii politice;

Nathan A., Columbia University, Principles of China’s Foreign Policy; Frunzeti

T., Oprescu S., Lumea marilor puteri (2011-2013) etc.

Structura studiului analitic. Lucrarea conţine o introducere, la fel şi ea

structurată, subiectul lucrării propriu zis, alcătuit din 3 capitole, concluziile - atît la

conţinutul subiectului cît şi la actualitatea temei propusă spre cercetare cît şi lista

bibliografică a surselor cercetate care au servit drept bază teoretică pentru

întocmirea lucrării.

În "Intrоduсеrе" sе аnаlizеаză асtuаlitаtеа tеmеi invеstigаtе, sсорul şi

sаrсinilе, suроrtul mеtоdоlоgiс şi tеоrеtiсо-ştiinţifiс, grаdul dе еlаbоrаrе а tеmеi dе

invеstigаrе, nоutаtеа ştiinţifiсă а luсrării, sеmnifiсаţiа şi vаlоаrеа еi арliсаtivă.

Înсhеiеrеа referatului rерrеzintă о gеnеrаlizаrе, în bаzа соnstаtărilоr,

оbsеrvаţiilоr şi соnсluziilоr făсutе ре раrсursul rеаlizării tеzеi а рrinсiраlеlоr

rеzultаtе аlе invеstigаţiеi.

Cuvintele cheie. China, diplomaţie, politică externă, pace, consens.

4

I. Locul şi rolul sefului statului, Guvernului şi Parlamentului în elaborarea şi promovarea politicii externe a Chinei

La etapa actuală, orice stat este preocupat de precizarea propriului interes

naţional. În plan direct, afirmându-se purtătoare a stindardului politicii anti-

hegemonice, China doreşte, în unele opinii, să dea un semnal clar vecinilor săi că

ridicarea sa economică şi militară nu va însemna pentru aceştia o ameninţare la

adresa stabilităţii regionale1.

În plan instituţional, în priorităţile politicii externe ale Chinei sunt elaborate şi

implimentate în primul rînd de către instituţiile de stat interne. În acest context,

aceasta se datorează faptului că Republica Populară Chineză este o ţară socialistă,

cu dictatură popular-democratică, condusă de clasa muncitoare şi bazată pe alianţa

dintre muncitori şi ţărani.

Astfel, distingem următoarele instituţii interne cu atribuţii în dmeniul politicii

externe:

Sistemul Adunărilor Reprezentanţilor Poporului - Parlamentul.

Principalele atribuţii ale Adunării Naţionale a Reprezentanţilor Poporului din

China în domeniul politicii externe sunt:

adoptarea de decizii privind starea de război şi stare de pace;

Adunarea Reprezentanţilor Poporului are prerogative în elaborarea

politicilor de importanţă majoră în domeniul politici externe;

stabilirea candidaţilor la funcţiile importante din sistemul administraţiei

responsabile pentru relaţiile externe;

participă la gestionarea problemelor importante ale statului, la

elaborarea şi implementarea politicilor şi a legilor de ordin extern.

Consiliul de Stat – Guvernul Chinei. Guvernul chinei exercită următoarele

atribuţii în domeniul politicii externe:

Stabilirea de relaţii diplomatice cu statele străine;

1 Nathan A., Columbia University, Principles of China’s Foreign Policy, NY, W.W. Norton, 1997, p. 102

5

Promovarea celor 5 Principii ale Coexistenţei Paşnice în politica

externă: respectul reciproc al integrităţii şi suveranităţii teritoriale;

respectarea principiului neagresiunii reciproce; neamestecul în treburile

interne; coexistenţa paşnică.

Lansarea iniţiativelor de cooperare pe plan regional şi internaţional;

Un alt organ inter care are atribuţii importante în domeniul politicii externe, şi

este supus Guvernului, este Ministerul Comerţului. Astfel, în domeniul politicii

externe, el are următoarele atribuţii:

Analiză şi planificare a politicii externe, elaborarea documentelor

strategice, analiza situaţiei, prognozarea, studierea oportunităţilor de

îmbunătăţire a situaţiei, diminuarea dependenţei economice externe;

Coordonarea activităţii de ordin economic extern a tuturor ministerelor

şi departamentelor ale Guvernului republicii;

Formarea cadrului juridic a relaţiilor bilaterale şi multilaterale, ceea ce

înseamnă negocierea şi încheierea acordurilor, tot aici se include

monitorizarea respectării acestor acorduri, racordarea legislaţiei interne

la cerinţele tratatelor;

Colaborarea cu organizaţiile internaţionale, negocierea şi coordonarea

elaborării proiectelor de asistenţă, monitorizarea implementării lor;

Menţinerea la nivel oficial a relaţiilor bilaterale şi multilaterale.

Preşedintele statului. Preşedintele RP Chineze are următoarele atribuţii în

domeniul politicii externe:

Reprezintă ţara în relaţiile externe;

El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea

parţială sau totală a forţelor armate.

În caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, Preşedintele

Chineiia măsuri pentru respingerea agresiunii

6

Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele Chinei, negociate

de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen

rezonabil.

Preşedintele, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai

Bielorusiei şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului

misiunilor diplomatice.

7

II. MAE a Chinei

Ministerele Afacerilor Externe, indiferent de denumirea lor (Minister al

Afacerilor Externe, Minister al Relaţiilor Externe, Departament de Stat, Oficiu al

Afacerilor Externe, etc.) acţionează în numele şefului statului şi al guvernului

pentru iniţierea, negocierea şi semnarea tratatelor, acordurilor şi altor înţelegeri

internaţionale.

Componenţa ministerelor de externe variază de la ţară la ţară în dependenţă de

tradiţii, experienţa, forma de guvemămînt existentă şi scopurile politicii externe ale

statului respectiv la anumite perioade. Concomitent, se poate menţiona că în baza

funcţiilor pe care le îndeplinesc, ministerele de externe au, de regulă, următoarea

structură:

Ministrul Afacerilor Externe (Secretarul de Stat, Secretarul de Stat pentru

Afacerile Externe, Ministrul de Stat, Ministrul de Stat şi al Afacerilor Externe,

Cancelar de Stat, etc.) este responsabilul din guvern pentru relaţiile cu alte state şi

organizaţii internaţionale.2 Funcţia executivă a ministrului este de a promova

politica externă a guvernului său şi de a administra relaţiile internaţionale ale

acestuia. Această funcţie ministrul o îndeplineşte cu ajutorul personalului

permanent din minis ter şi din misiunile diplomatice din străinătate.3

Ministerul Afacerilor Externe al Chinei are la baza structurii sale, 8

departamente teritoriale:

Asia;

Asia de Sud şi Africa de nord;

Africa;

Europa de Est şi orientul mijlociu;

Europa occidentală;

America de nord şi oceania;

America latină;

2 Beniuc V., Rusnac Gh., Conceptele şi noţiunile de bază ale diplomaţiei, Chişinău, 1998, pag 1893 Evans Gr., Newnham J. Dicţionar de relaţii internaţionale. -Bucureşti: UNIVERSUL DALSI, 2001, p. 190

8

Deparatmentul pentru afacewri cu Hong-Kong-ul.

Şi şase departamente funcţionale:

Protocol;

De informare;

Organizaţii internaţionale şi conferinţe;

Juridic;

Controlul asupra înarmărilor;

Consular.

Ministerul Afacerilor Externe este un departament important al Consiliului de

Stat, ce răspunde de executarea politicii externe ale ţării şi conducerea afacerilor

externe cotidiene. Totuşi, MAE al Chinei nu joacă un rol semnificativ rol în relaţii

economice externe, acestea fiind menţinute de alte ministere.

Principalele atribuţii ale Ministerului Afacerilor Externe sunt:

administrarea problemelor diplomatice în numele statului şi al

guvernului, inclusiv elaborarea de politici şi hotărâri privind politica

externă a statului,

publicarea documentelor şi declaraţiilor diplomatice,

desfăşurarea de negocieri şi consultări şi semnarea de tratate, acorduri

şi a altor documente diplomatice,

participarea la conferinţele internaţionale organizate de ONU sau la

cele interguvernamentale şi la activităţile organizate de organizaţii

internaţionale,

stabilirea ambasadelor, consulatelor şi a altor misiuni diplomatice în

străinătate, organizarea şi coordonarea activităţilor externe ale

departamentelor de externe ale Consiliului de Stat, ale diferitelor

provincii, regiunii autonome şi municipii subordonare republicană,

activităţii de pregătire şi administrare a cadrelor diplomatice.

Administrarea personalului acreditat peste hotare;

9

Conducerea, organizarea şi coordonarea relaţiilor externe ale organelor

acreditate pe lîngă Consiliul de Stat.

MAE al Chinei declară proteste oficiale guvernelor străine;

MAE al Chinei pregăteşte rapoarte oficiale pentr Particdul Comunist

Chinez despre activitatea externă a organelor aflate în subordine;

Coordonează activităţile de pregătire a vizitelor oficialilor ţării peste

hotare şi invers;

Coordonează şi consultă diverse organizaţii obşteşti în promovarea

chestiunilor de diplomaţie populare.

10

III. Serviciul diplomatic extern al Chinei

La momentul actual, China are relaţii diplomatice cu 171 de state.

Structura clasică a unei ambasade Chineze este următoarea:

Cancelaria;

Secţia Politică;

Secţia ataşatului Militar;

Secţia Comercială şi Economică;

Secţia Culturală;

Secţia Tehnico-Ştiinţifică;

Secţia Învăţămîntului;

Secţia Consulară.

O atenţie sporită, ambasadele chineze o au în vederea dezvoltării

parteneriatelor economice.În continuare, în ce priveşte activitatea ambasadelor

chineze peste hotare, constatăm următoarele:

- sfera relaţiilor economice se află permanent în vizorul atenţiei personalului

diplomatic;

- eficienţa acestei activităţi depinde de nivelul de pregătire a personalului, iar

diplomaţilor din statele primitoare, deseori le lipseşte o pregătire solidă în sfera

economică;

- reprezentanţele reuşesc să aplice destul de multe metode de promovare

cooperării comercial-economice între întreprinzătorii din China şi statul primitor,

însă acestei activităţi uneori lipseşte abordare sistemică;

- se simte o insuficienţă de personal, ceea ce condiţionează supraîncărcarea

colaboratorilor;

- încă nu s-a creat un mecanism de dialogare directă între aparatul diplomatic şi

comunitatea de afaceri din statele lumii a treia cointeresată să-şi desfăşoare

activitatea în statul de reşedinţă, ceea ce ar putea să orienteze acţiunile diplomaţilor

spre nişte obiective mai concrete;

11

- trebuie să fie sporit elementul de analiză în lucrul diplomaţilor;

- urmează a fi intensificată colaborarea cu alte instituţii, precum MEPO.

Relaţiile Chinei cu Republica Moldova sunt reprezentate direct prin

intermediul unei Ambasade. Republica Moldova a fost recunoscută de Republica

Populară Chineză la doar 5 luni după declararea independenţei sale la 30 ianuarie

19924. China va deschide ambasada sa la Chişinău la 21 octombrie 1994, iar

Excelenţa Sa, Ambasadorul Li Fengli va deveni primul ambasador acreditat al

Chinei în Republica Moldova.

Principiile coexistenţei paşnice, elaborate de mare diplomat chinez Zhou

Enlai cel al respectului reciproc pentru suveranitatea şi integritatea teritorială a

statelor, non-agresiune, neinterferenţa în afacerile interne, egalitate şi coexistenţă

paşnică5 declarate în Comunicatului Comun al Republicii Moldova şi Republica

Populară Chineză6 semnat în timpul vizitei preşedintelui Mircea Snegur din

noiembrie 1992 la Beijing vor sta la baza relaţiilor bilaterale dintre părţi.

Aceste principii, după cum fostul ambassador al Chinei în RM7 Excelenţa Sa

dl. Li Zhenlong a declarat într-un interviu pentru Nezavisimaya Moldova, sunt

principiile care stau la baza stabilirii relaţiilor bilaterale a Chinei cu statele lumii.

În virtutea pricipiului integrităţii teritoriale, Comunicatul consfinţeşte în punctul 7

angajamentul Republicii Moldova, de a susţine China în problema delicată a

Taiwanului, politica “unei singure Chine” (One China), adică de a nu stabili şi

intreţine relaţii oficiale cu Taiwan, recunoscînd guvernul de la Beijing ca fiind

unicul guvern legitim al Republicii Populare Chineze şi al Taiwanului.8 Această

garanţie este făcută în schimbul asigurărilor părţii chineze de a susţine integritatea

teritorială a RM şi lupta sa împotriva separatismului. Clauza cu referire la Taiwan, 4 Politica Externa/Colaborare bilaterală. Republica Populară Chineză, februarie 2007 // http://www.mfa.gov.md/politica-externa/cn/ - accesat 14.02.20165 Mussai I. A., Sto velikih diplomatov. Zhou Enlai. Moscova: ed.Veche 2004, pag 5626 Comunicatul Comun al Republicii Moldova şi Republicii Populare Chineze // Tratate Internaţaionale la care Republica Moldova este parte (1990-1998), ediţie oficială, vol XVIII, Ed. Moldpress, Monitorul Oficial al RM, Chişinau 1999, pg. 3267 Victor Leucă Расстояние дружбе не помеха/ interviu acordat de Excelenţa Sa, Ambasadorul Chinei în RM// Независимая Молдова 1998, nr. 227(1878), 1 octombrie, pg.2. 8 Comunicatul Comun al Republicii Moldova si Republicii Populare Chineze// Tratate Internaţaionale la care Republica Moldova este parte (1990-1998), ediţie oficială, vol XVIII- Chisinau: Ed. Moldpress, 1999, pg. 326.

12

impusă tuturor statelor cu care China întreţine relaţii politice oficiale, este un

instrument important folosit pentru subminarea tentativelor de obţinere a

independenţei a Taiwanului, obiectivul major al politicii externe chinezeşti.

Acestor garanţii li se vor acorda o importanţă destul de mare de către ambele părţi,

fiind reamintite cu insistenţă în cadrul tuturor vizitelor ulterioare şi a documentelor

semnate dintre părţi.

Astfel, relaţiile moldo-chineze au cunoscut o evoluţie ascendentă constant

pînă acum. Deşi se fac eforturi de a stimula relaţiile politico-economice dintre

aceste două ţări, ele încă nu valorifică potenţialul existent, ar trebui să se insiste pe

o aprofundare şi diversificare a lor.9

În concluzie la cele spuse mai sus vom adăuga faptul că, atunci când

Republica Moldova încearcă să-şi dezvolte noul sistem de relaţii externe şi să-şi

identifice locul său pe plan regional şi internaţional în contextul evoluţiei şi

extinderii procesului de globalizare, ea trebuie să i-a în calcul capacitatea de aşi

asigura propria securitate. Rămânând în continuare un stat neutru, fără a obţine

vreo garanţie fermă a neutralităţii, integrităţii teritoriale şi securităţii frontierelor

sale din partea vreunei alianţe politico-militare, Republica Moldova este nevoită să

caute noi mecanisme de asigurare a intereselor sale politico-economice, pentru a

face faţă impactului pronunţat al factorilor globalizării şi tendinţelor interne de

dezintegrare, unul dintre acestea fiind dezvoltarea şi aprofundarea cooperării cu

statele din Asia.

9 Moldova and China: Parliamentary Relations Become Priority // Parliamentary Courier, Newsletter of the Parliament of the Republic of Moldova, nr. 2, august 2006, pag 10

13

CONCLUZII şi RECOMANDĂRI

Rezumând pe baza celor sus-expuse se pot extrage, cu un firesc grad de

incertitudine asociat ipotezelor, câteva concluzii atât explicative, cât şi prospective.

Ţările asiatice au uimit întotdeauna prin capacitatea lor de a „învia din propria

lor cenuşă” şi de a-şi croi destinul într-o manieră absolut impresionantă, pornind pe

calea dezvoltării economice foarte rapid şi sigur, valorificând la maximum

potenţialul lor economic şi uman. Miracolul japonez din anii 1960-1970, care a

plasat „ţara soarelui-răsare” pe locul doi în lume după PIB, apoi ascensiunea

„tigrilor” asiatici a demonstrat un alt exemplu de dezvoltare ascendentă a unor ţări

care nu păreau că dispun de potenţialul necesar pentru a se lansa în rândurile

economiilor prospere de pe glob.

Aşadar, în prezent China, sprijinindu-se pe impresionantul său potenţial

economic şi uman, a devenit unul dintre cei mai importanţi actori ai relaţiilor

internaţionale. Noii lideri de la Beijing continuă pe plan internaţional cursul spre

menţinerea păcii şi stabilităţii în întreaga lume şi soluţionarea paşnică a

diferendelor. În aspect economic China se pronunţă pentru dezvoltarea colaborării

cu toate ţările, inclusiv cu cele în curs de dezvoltare.

Prin activităţile desfăşurate de instituţiile sale diplomatice, China urmăreşte:

Susţinerea consecventă a principiilor de independenţă şi autonomie.

Autorităţile chineze nu se vor alia cu vreo mare putere sau grup de

state, nu vor organiza alianţe militare, nu vor participa la cursa

înarmării şi nu au tendinţe de expansiune militară.

Se pronunţă împotriva hegemonismului şi acţionează pentru menţinerea

păcii în lume. China susţine că fiecare ţară, indiferent de mărimea,

puterea sau bogăţia sa, este un membru egal al comunităţii

internaţionale. Divergenţele şi litigiile dintre state trebuie soluţionate

paşnic şi prin negocieri; nu trebuie să se recurgă la forţă sau la

14

ameninţări cu folosirea forţei şi nu trebuie să se amestece în treburile

interne ale altor ţări, indiferent de pretext.

Urmăreşte impulsionarea constituirii noii ordini internaţionale politice

şi economice, echitabile şi raţionale. Cele cinci principii ale

coexistenţei paşnice şi alte principii privind relaţiile internaţionale,

recunoscute de întreaga lume, trebuie să se afle la baza noii ordini

internaţionale politice şi economice.

doreşte să stabilească şi să dezvolte relaţii de cooperare şi prietenie cu

toate ţările din lume pe baza celor cinci principii, şi anume respectul

reciproc al suveranităţii şi integrităţii teritoriale, neagresiunea

reciprocă, neamestecul în treburile interne ale celeilalte părţi, egalitatea

şi avantajul reciproc şi coexistenţa paşnică.

Urmăreşte aplicarea multilaterală a politicii de deschidere către

exterior. China doreşte să aibă relaţii comerciale în domeniile economic

şi tehnologic, să participe la schimburi ştiinţifice şi culturale cu ţările şi

regiunile din lume, în vederea prosperităţii comune.

15

BIBLIOGRAFIE

1. Comunicatul Comun al Republicii Moldova si Republicii Populare Chineze// Tratate Internaţaionale la care Republica Moldova este parte (1990-1998), ediţie oficială, vol XVIII- Chisinau: Ed. Moldpress, 1999, pg. 326.

2. Comunicatul Comun al Republicii Moldova şi Republicii Populare Chineze // Tratate Internaţaionale la care Republica Moldova este parte (1990-1998), ediţie oficială, vol XVIII, Ed. Moldpress, Monitorul Oficial al RM, Chişinau 1999, pg. 326

3. Frunzeti T., Oprescu S., Lumea marilor puteri (2011-2013), col. Geopolitica, Ed. Top Form, București, 2013, p. 172.

4. Frunzeti T., Oprescu S., Lumea marilor puteri (2011-2013), col. Geopolitica, Ed. Top Form, București, 2013, p. 188

5. Moldova and China: Parliamentary Relations Become Priority // Parliamentary Courier, Newsletter of the Parliament of the Republic of Moldova, nr. 2, august 2006, pag 10

6. Mussai I. A., Sto velikih diplomatov. Zhou Enlai. Moscova: ed.Veche 2004, pag 562

7. Nathan A., Columbia University, Principles of China’s Foreign Policy, NY, W.W. Norton, 1997, p. 102

8. Politica Externa/Colaborare bilaterală. Republica Populară Chineză, februarie 2007 // http://www.mfa.gov.md/politica-externa/cn/ - accesat 14.02.2016

9. Saca V. Interese politice si relatii politice: dimensiuni tranzitorii. – Chişinău: USM, 2001, p.245

10. Victor Leucă Расстояние дружбе не помеха/ interviu acordat de Excelenţa Sa, Ambasadorul Chinei în RM// Независимая Молдова 1998, nr. 227(1878), 1 octombrie, pg.2.

16