SENATUL ROMÂNIEI · senatul romÂniei departamentul legislativ direcţia informare şi documentare...

23
SENATUL ROMÂNIEI DEPARTAMENTUL LEGISLATIV Direcţia Informare şi Documentare REGLEMENTĂRI PRIVIND MEDICINA ŞCOLARĂ ÎN UNELE STATE ALE UNIUNII EUROPENE - APRILIE 2006 -

Transcript of SENATUL ROMÂNIEI · senatul romÂniei departamentul legislativ direcţia informare şi documentare...

SENATUL ROMÂNIEI DEPARTAMENTUL LEGISLATIV

Direcţia Informare şi Documentare

REGLEMENTĂRI PRIVIND MEDICINA ŞCOLARĂ ÎN UNELE STATE ALE UNIUNII EUROPENE

- APRILIE 2006 -

2

CUPRINS

Pag.

Introducere ……………………………………………. 3 Belgia…………………………………………………..

Franţa….………………………………………………

Finlanda ……..……………………………………….

Irlanda..………………………………………………..

Luxemburg …………………………………………….. Marea Britanie …………………………………………

4 8 14 15 16 20

3

INTRODUCERE

În România activitatea de medicină şcolară este reglementată prin Ordinul Ministrului Sănătăţii, nr. 653/2001, privind asistenţa medicală a preşcolarilor, elevilor şi studenţilor. În acest ordin sunt precizate atribuţiile personalului medical din cabinetele medicale şcolare, normarea personalului medico-sanitar, metodologiile examenelor periodice, desfăşurătorul activităţii lunare din aceste cabinete, precum şi baremurile pentru dotarea acestor cabinete. Conform acestui Ordin, se normează un medic la 2000 -2500 de elevi. Deoarece în majoritatea cazurilor numărul elevilor dintr-o unitate şcolară este mult mai mic, un medic are arondate mai multe unităţi ( şcoli sau grădiniţe ) în limita numărului de 2000 elevi. Medicul îşi desfăşoară activitatea fracţionat în fiecare din şcolile arondate, în funcţie de numărul de elevi.

Atribuţiile de bază ale personalului medico-sanitar şcolar sunt preponderent profilactice, vizând, în principal, aprecierea dezvoltării somatice, depistarea unor afecţiuni cronicizabile în faze timpurii şi supravegherea medicală activă a elevilor bolnavi, prin dispensarizare. De asemenea, atribuţiile includ şi activităţile antiepidemice, îndeosebi vaccinări împotriva unor agenţi microbieni şi virali care pot cauza boli transmisibile severe cum ar fi poliomielita, difteria, tetanosul, hepatita virală acută.

4

BELGIA

Misiunea asistentelor medicale din şcoli în educaţia naţională

Conform politicii generale a educaţiei naţionale, asistentele medicale contribuie la promovarea sănătăţii tinerilor şi participă la politica ţărilor în materie de prevenire şi educaţie a sănătăţii.

Misiunea asistentelor medicale răspunde obiectivelor esenţiale ale sănătăţii în şcoală:

- veghează la dezvoltarea armonioasă a copiilor, la proiectele personale şi la reuşita şcolară;

- participă în cadrul proiectelor educative la formarea tinerilor, la alegerea unui comportament liber şi responsabil în ceea ce priveşte problemele sănătăţii publice cu care societatea se confruntă.

- ajută elevii să-şi construiască propriul proiect profesional în colaborare cu alţi membri ai echipei educative (profesori, consilieri de educaţie, de orientare, asistenţi sociali, medici);

- fac din şcoală un loc al existenţei şi comunicării prin realizarea condiţiilor de muncă, igienei şi securităţii, eliminarea factorilor de risc specifici;

- acordă o atenţie deosebită elevilor aflaţi în dificultate; - favorizează integrarea şcolară a copiilor cu handicap şi a copiilor

atinşi de boli cronice. - contribuie la protecţia copiilor aflaţi în pericol (victime ale relelor

tratamente aplicate minorilor sau ale violenţelor sexuale). - ajută la şcolarizarea copiilor cu handicap sau cu probleme de sănătate

care se întind pe o lungă perioadă de timp.

Responsabilităţile asistentei medicale dintr-o instituţie de învăţământ

Sub autoritatea ierarhică a directorului instituţiei de învăţământ,

asistenta: - are rolul de a consilia în materie de prevenţie, educaţie a sănătăţii,

igienă şi securitate; - este prezentă în viaţa cotidiană a elevelor pe toată perioada

şcolarizării.

5

- are rol relaţional, tehnic şi educativ. Acţiuni de direcţionare generală

Primeşte şi însoţeşte copii: (rol relaţional) Asistenta medicală are rol: - observaţional; - de depistare; - organizează îngrijirile de urgenţă: (rol tehnic) - contribuie la depistarea eventualelor probleme de sănătate la vizita

medicală obligatorie între 5 şi 6 ani. - descoperă problemele de sănătate sau elevii cu probleme de anemie. Dacă aceste situaţii apar, asistentele medicale efectuează: - întreţinerea; - examenele biometrice; - depistarea tulburărilor senzoriale;

- verificarea vaccinelor. - descoperă dinamica de educaţie a sănătăţii: (rol educativ) Asistentele medicale pun în practică acţiunile care permit ameliorarea

calităţii vieţii elevilor în materie de igienă, securitate şi ergonomie. Acestea acordă o atenţie deosebită salubrităţii locurilor în care elevii îşi desfăşoară activitatea: terenuri de sport şi aparatură sportivă, internate, săli de curs.

Ordonanţa Conducerii Comunităţii franceze referitoare la stagiul

formativ de scurtă durată pentru medicii şcolari

Conducerea Comunităţii franceze, Având în vedere decretul din 20 decembrie 2001 referitor la

promovarea sănătăţii în şcoală, în speţă art.17 paragraful 4 inserat în decretul din 1 iulie 2005;

Având în vedere decretul din 16 mai 2002 referitor la promovarea sănătăţii în învăţământul superior în afara universităţilor, în speţă art. 15 paragraful 4 , inserat în decretul din 1 iulie 2005;

Având în vedere avizul nr. 10 al Comisiei pentru promovarea sănătăţii în şcoli, emis în 16 noiembrie;

Având în vedere avizul Consiliului de Stat nr. 39.786/4, din 6 februarie 2006, ce aplică articolul 84 paragraful 1 alineatul 1, legi coordonate de Consiliul de Stat;

6

La propunerea Ministrului sănătăţii, Având în vedere deliberarea Guvernului din 17 februarie 2006,

Decretează:

Art. 1 În sensul prezentului decret, se înţelege prin:

1. Serviciu: serviciul, aşa cum îl defineşte art. 1,2 din decretul din 20 decembrie 2001 referitor la promovarea sănătăţii în şcoli şi art. 1,2 din decretul din 20 mai 2002 referitor la promovarea sănătăţii în învăţământul superior în afara universităţilor; 2. Stagiul: stagiul formativ de scurtă durată prealabil intrării în funcţie, în interiorul unui serviciu, executat de către un doctor în medicină care nu este deţinător de un certificat de medicină şcolară, nici de o diplomă de studii specializate în sănătate publică, prevăzute de art. 17 paragraful 4 din decretul din 20 decembrie 2001 referitor la promovarea sănătăţii în şcoli şi art. 15 paragraful 4 din decretul din 16 mai 2002 referitor la promovarea sănătăţii în învăţământul superior în afara universităţilor;

Art. 2 (1) Stagiul va fi efectuat cu un doctor în medicină, care deţine fie un

certificat de medicină şcolară, fie o diplomă de studii de specialitate în sănătate publică şi care justifică un minim de 3 ani de experienţă în medicina şcolară;

(2) Stagiul va fi efectuat în cadrul serviciului în care medicul candidat cere postul.

Atunci când serviciul respectiv nu are pe post un medic care să îndeplinească condiţiile prevăzute la paragraful 1, stagiul va fi efectuat într-un alt serviciu.

Art. 3 Medicul vizat în art. 2 paragraful 1 este scutit de prestaţiile de

medicină şcolară în timpul executării stagiului; Art. 4 Stagiul cuprinde un modul teoretic de 4 ore şi un modul practic de 4

ore. Art. 5 Modulul teoretic atinge următoarele puncte:

1. studierea principiilor generale şi misiunilor de promovare a sănătăţii în şcoală şi în învăţământul superior, în afara universităţilor; 2. formarea principiilor sănătăţii şcolare, în special:

a) examen clinic orientat;

7

b) examen neuro-motor; c) suspiciunea de maltratare; d) abordare psiho-socială; e) colaborarea cu asistenta medicală; f) punerea de acord cu centrele PMS; g) munca de informare; h) munca de reţea (echipă); i) principiile de informare a proceselor şi demersurilor.

3. profilaxia şi depistarea bolilor transmisibile; 4. probleme ale adolescenţilor, în special legate de:

a) contracepţie; b) tabagism; c) droguri; d) sexualitate; e) depresii; f) frecvenţa şcolară;

Art. 6 Modulul practic constă într-un stagiu de observaţie în momentul

realizării bilanţului privind sănătatea individuală, realizat de către medicul vizat la art.2 paragraful 1, la cabinetul medical.

Art.7 Medicul vizat la art. 2 paragraful 1 eliberează medicului candidat o

atestare la terminarea stagiului, după modelul din anexa prezentului decret. O copie după atestare este trimisă Direcţiei generale de sănătate. Art.8 Prezentul decret intră în vigoare la data de 12 septembrie 2006. Art. 9 Ministrul sănătăţii este însărcinat cu executarea prezentului decret.

Bruxelles, 17 februarie 2006

8

FRANŢA

Izvoarele juridice ale medicinii şcolare în Franţa

• Circulara nr. 91-248 din septembrie 1991 referitoare la misiunile şi funcţionarea serviciului de promovare a sănătăţii în favoarea elevilor şi serviciului social al educaţiei naţionale

• Decretul nr. 91-1195 din septembrie 1991 referitor la dispoziţiile statutare aplicabile corpului medicilor din sistemul naţional de educaţie

• Decretul nr.93-221 din 16 februarie 1993 referitor la regulile profesionale aplicabile infirmeriilor şi infirmierilor

• Decretul nr. 93-345 din 15 martie 1993 referitor la actele profesionale şi exercitarea profesiei de infirmier

Actul fundamental care defineşte statutul medicilor şcolari în Franţa

este Decretul nr. 91-1195 din septembrie 1991 referitor la dispoziţiile statutare aplicabile corpului medicilor din sistemul naţional de educaţie. El este completat şi evidenţiat în Protocolul naţional privitor la organizarea îngrijirii şi urgenţelor în şcoli din 6 ianuarie 2000.

Statutul medicilor din sistemul naţional de educaţie D. 91-1125 din 27.11.1991 (RLR 627-4)

Art. 1 Se creează corpul medicilor din sistemul naţional de educaţie clasat în

categoria A prevăzută la art. 29 din L. din 11/01/1984 supravegheată şi plasată sub autoritatea Ministerului Educaţiei Naţionale Art.2 Medicii din sistemul naţional de educaţie sunt însărcinaţi cu acţiuni de prevenire individuală şi colectivă şi de promovare a sănătăţii asupra ansamblului copiilor şcolari din stabilimentele de învăţământ primare şi secundare.

9

Realizează bilanţul sănătăţii obligatoriu la intrarea în şcoala elementară, bilanţ necesar la trecerea în ciclul secundar şi bilanţul de orientare şcolară şi profesională. Identifică nevoile sănătăţii specifice sectorului lor şi elaborează programe prioritare reţinând şi evaluând patologiile dominante şi factorii de risc particulari.Ca efect, conduc studii epidemiologice. Contribuie la formarea iniţială şi la formarea continuă a personalului didactic, a personalului non didactic şi personalului paramedical, de asemenea la acţiunile de educare în materie de sănătate asupra elevilor. Participă la supravegherea mediului şcolar, în special în materie de ergonomie, igienă şi securitate. Asigură sarcinile medico-psiho-pedagogice care concură la adaptarea şi orientarea elevilor. Art.3 Corpul medicilor din sistemul naţional de educaţie comportă grade de medic din sistemul naţional de educaţie clasa a II-a si clasa I. (………………) Efectivul medicilor din sistemul naţional de educaţie din clasa I nu poate excede 40% din efectivul bugetar al corpului. (………….) Art. 31 Este creat statutul medicului din sistemul naţional de educaţie - consilier tehnic.

Prezentare generală

Medicii din sistemul naţional de educaţie sunt medici salariaţi, funcţionari ai statului. Medicii exercită activitatea lor în sectoare medico-şcolare. Fiecare sector regrupează şcoli primare, colegii şi licee de învăţământ general sau profesional. Un singur sector poate grupa între 6 şi 10000 de elevi, în funcţie de particularităţi.

10

Responsabilul ierarhic al medicului de sector este inspectorul academiei şi responsabilul tehnic e medicul departamental. Colaboratorii săi sunt infirmierii, asistenţii sociali şi secretarii medico-scolari. Partenerii săi sunt numeroşi. Medicii din sistemul naţional de educaţie, având rolul de interfaţă cu sistemul de sănătate, stabilesc şi păstrează legături privilegiate cu ceilalţi profesionişti din spitale atât private cât şi publice. Trebuie de asemenea să dispună de o reţea de persoane de contact la diverse instituţii, justiţie, protecţia copilului, ş.a. Accesul la profesie: concursuri naţionale Mai multe concursuri sunt organizate anual de Ministerul Educaţiei:

• Un concurs deschis tuturor doctorilor • Un concurs extern pentru toţi doctorii cu o specializare în: pediatrie,

sănătate publică, medicina muncii • Un concurs intern pentru medicii cu vechime

Aspecte statutare

Decretul din 27 noiembrie 1991 atribuie ENSP (Şcoala Naţională de Sănătate Publică) responsabilitatea formării medicilor din sistemul naţional de educaţie.

Hotărârea din 17 ianuarie 1994 specifică: • Formarea de un an, alternând timpii de şcolarizare cu cei de

practică • Formare în 8 săptămâni pentru cei care au câştigat concursul

extern Funcţii specifice:

• De clinicieni, ei examinând elevii, realizând depistarea, punerea unui diagnostic şi prescrierea de reţete

• De expert medical examinând dosarului elevului, dând avizul medical şi făcând propuneri

• De expert în sănătate publică, identificând factorii de risc, problemele prioritare ale populaţie din sectorul său de activitate

11

• De educator, poziţionându-se în prima linie asupra elevilor sau familiei în cadrul programului de educaţie a sănătăţii

Carieră În funcţie de vechime, medicii din sistemul naţional de educaţie pot fi numiţi, cu avizul comisiei administrative paritare ca medic - consilier tehnic şi să exercite funcţiile următoare:

• Consilier tehnic responsabil departamental • Consilier tehnic al rectorului • Consilier tehnic al directorului serviciilor centrale

Educaţie pentru sănătate

În fiecare proiect şcolar trebuie să figureze un program de educaţie civică şi pentru sănătate. Acest program comportă cu prioritate acţiuni de prevenire, de educaţie sexuală, educaţie nutriţională precum şi acordarea primului ajutor. Acest program este definit de către Comitetul de educaţie civică şi pentru sănătate intrat în vigoare în fiecare instituţie şcolară începând cu anul 2005. În învăţământul profesional, elevii expuşi riscurilor de contaminare cu virusul hepatitei B în cadrul stagiilor sau al studiilor lor trebuie să fie imunizaţi. Şedinţele de vaccinare sunt organizate de către medici şi infirmiere cu misiunea promovării sănătăţii în instituţiile corespunzătoare. Vizitele medicale Examenele de sănătate şi controalele medicale sunt efectuate în aceeaşi măsură asupra :

- elevilor handicapaţi sau în dificultate, elevilor atinşi de maladii cronice; - elevilor care lucrează pe maşini periculoase sau cu produse toxice; - la cererea părinţilor, infirmierei sau a echipei educative.

Primul bilanţ al sănătăţii se efectuează între 5 şi 6 ani

- fie într-o mare secţie de maternitate - fie la cursurile de pregătire

După acest prim examen complet, copilul va fi urmărit cu regularitate. Dosarul medical Procesul verbal al fiecărui examen medical de sănătate este notat de către medicul din sistemul de educaţie naţională în ,,dosarul de sănătate al elevului’’

12

Acest dosar reprezintă un secret medical. Îngrijiri şi urgenţe la şcoală Un ,,protocol naţional’’ despre organizarea îngrijirilor şi urgenţelor în şcolile şi instituţiile publice locale de învăţământ a fost publicat la 6 ianuarie 2000. El aduce informaţii generale referitoare la armonizarea practicilor profesionale şi clarificarea modalităţilor de organizare a îngrijirilor şi urgenţelor în şcolile şi instituţiile publice locale de învăţământ. În cazul şcolarizării elevilor atinşi de o maladie cronică sau de un handicap, beneficiind de un proiect individualizat sau de o convenţie de integrare, medicamentele prescrise trebuie puse la dispoziţia personalului din sănătate sau a adultului responsabil şi toate materialele necesare trebuie să fie disponibile în infirmerie. Medicamentele înscrise în protocolul de urgenţă trebuie să existe la infirmerie şi în trusa de prim ajutor a copilului. Toate şcolile se asigură de concursul unui serviciu spitalicesc apropiat, susceptibil de a primi elevii în caz de urgenţă. În toate cazurile grave sunt preveniţi atât familia cât şi directorul şcolii. Îngrijiri de urgenţă la colegiu şi licee Un ,, protocol naţional ” referitor la organizarea îngrijirilor de urgenţă în şcolile şi instituţiile publice locale de învăţământ a fost publicat la 6 ianuarie 2000. Dispoziţii precise referitoare la modalitatea de ţinut în caz de urgenţe trebuie să fie afişate. O linie telefonică permiţând contactul serviciilor de urgenţă trebuie să fie accesibil în permanenţă. Infirmiera sau persoana desemnată dispune atunci, în câteva secunde, de un aviz medical şi în caz de nevoie de o asistenţă totală :

- ajutor în evaluarea urgenţei - mobilizarea mijloacelor necesare

În caz de şcolarizare a elevilor atinşi de o maladie cronică sau de un handicap, măsurile sunt identice cu cele luate în caz de urgenţă în şcoală. Liceele şi colegiile cu internat dispun adesea de o infirmerie ce funcţionează permanent. În toate cazurile grave, este prevenită familia precum şi directorul instituţiei. În contextul vieţii cotidiene, precum activitatea şcolară, copiii purtători ai virusului VIH vor fi şcolarizaţi de aceeaşi manieră ca ceilalţi copii. Pentru a permite copiilor bolnavi continuarea studiilor există ,,o asistenţă pedagogică la domiciliu” în favoarea copiilor şi adolescenţilor suferind de tulburări de sănătate care evoluează în timp.

13

Primirea elevilor handicapaţi Copiii sau adolescenţii handicapaţi pot în anumite condiţii să fie şcolarizaţi fie

într-o clasă obişnuită, fie într-o ,,clasă de integrare şcolară”. Acestea se substituie claselor speciale şi sunt de patru tipuri : pentru handicapaţii mintali, auditivi, vizuali sau motorii. Aceste măsuri au fost luate în scopul de a se evita separarea elevilor handicapaţi şi pentru a favoriza integrarea lor. În sfârşit, experienţa a dovedit că integrarea elevilor handicapaţi în mediu şcolar este un lucru pozitiv pentru toată comunitatea educativă. Educaţie sexuală Educaţia sexuală are ca obiect permiterea unei informări, reflexiei şi dialogului cu elevii despre diferitele componente ale sexualităţii umane în dimensiunile sale biologice, psihologice, afective, socio - culturale şi morale. Această educaţie sexuală nu se substituie responsabilităţii părinţilor sau familiei. Ea tinde să favorizeze la adolescenţi o criză de conştiinţă, o înţelegere a datelor esenţiale dezvoltării sexuale şi afective, achiziţionarea unui spirit critic pentru a permite alegeri libere şi responsabile. Legea nr. 2001 –588 din 4 iulie 2001, referitoare la întreruperea voluntară a sarcinii şi contracepţia prevede că ,,informaţia şi o educaţie sexuală sunt indispensabile în şcoli, licee şi colegii, avându-se în vedere trei şedinţe anuale”.

14

FINLANDA

În Finlanda, municipalităţile se ocupă de serviciile medicale din şcoli primare, gimnazii şi şcoli profesionale. Fundaţia pentru Îngrijiri Medicale în Universităţi se ocupă cu sistemul de îngrijiri medicale din universităţi şi institute politehnice. Îngrijirile medicale din şcolile primare cuprind examinări medicale făcute de un doctor sau o asistentă, educaţie pentru sănătate, îngrijiri dentare ca şi servicii psihologice şi de terapie prin comunicare verbală. Asistenta şcolii este permanent de serviciu, astfel încât elevii să poată primi îngrijiri ori de câte ori este nevoie. Asistenta este responsabilă şi de educaţia pentru sănătate. În multe şcoli, asistenta ţine lecţii legate de educaţia sexuală şi relaţională.

Asistentele medicale din şcoli examinează elevii o dată la doi ani, le verifică sănătatea şi realizează un plan de îngrijire medicală. O examinare mai amănunţită, ce include şi o verificare efectuată de medicul şcolii, are loc în clasele I-II, V-VI şi VIII-IX. Părinţii sunt invitaţi să fie prezenţi la examinările propriilor copii. Pot exista diferenţe în ceea ce priveşte graficul examinărilor medicale din diferite şcoli. Cabinetul de consultaţie al asistentei medicale a şcolii este de obicei plasat în clădirea şcolii. Programare Elevii pot merge la asistenta şcolii fără a se programa, conform orarului privind consultaţiile. Părinţii pot contacta asistenta medicală în legătură cu probleme legate de sănătatea copiilor lor. Orarul de programări şi sfaturi telefonice diferă. Elevii merg la un doctor de şcoală prin intermediul asistentei şcolii. În caz de boală acută, copilul este îngrijit de doctorul personal, care se află la centrul de sănătate din zona în care locuieşte copilul.

15

IRLANDA Serviciul local de sănătate (HSE) din Irlanda oferă un program de examinare medicală la şcoală şi un program de imunizare la şcoală pentru copiii care învaţă în şcoli primare publice. Şcolile primare private pot solicita servicii, în acest caz serviciul local de sănătate având libertatea să dispună extinderea serviciilor sale şi pentru aceste şcoli. Pe 1 ianuarie 2005, toate direcţiile de sănătate din Irlanda au fost desfiinţate. Serviciul local de sănătate şi-a asumat responsabilităţile fostelor direcţii de sănătate, aici fiind inclusă şi medicina şcolară. Reguli Examinările medicale de la şcoală sunt efectuate de asistente medicale din sistemul public şi de medici locali, care sunt angajaţi de serviciul local de sănătate. Aceste examinări au loc în clădirea şcolii, iar directorul şcolii este anunţat din timp în legătură cu data examinării, astfel încât părinţii să poată fi înştiinţaţi, ei având dreptul să asiste la examinare, dacă doresc acest lucru. Este verificat auzul şi văzul copiilor, iar atunci când părintele solicită sau când este imperios necesar, se efectuează şi o examinare fizică. Costuri Problemele care sunt identificate cu ocazia examinărilor sunt tratate gratuit, dacă respectivul copil este pacient public şi merge la o secţie de ambulatoriu a unui spital. Orice tratament ulterior (indiferent dacă este ambulatoriu sau necesită internare) ce decurge din această trimitere la secţia ambulatorie este gratuit, dacă este vorba de un pacient public. Asistentele medicale din sistemul public sunt angajate ale serviciului local de sănătate pentru a oferi servicii medicale în comunitate. De obicei au ca sediu centrul local de sănătate şi le sunt repartizate anumite zone geografice pe care trebuie să le acopere. Ele furnizează servicii în şcoli, în centre de sănătate, în alte centre ale comunităţii şi chiar acasă la cetăţeni. Tratamente dentare gratuite sunt furnizate copiilor preşcolari şi celor din şcoala primară, cărora le sunt recomandate de serviciile de îngrijire pentru copii şi cu ocazia examinărilor de la şcoală. Următoarele tratamente dentare sunt clasificate ca fiind „de rutină”: examinări, extracţii, plombări, detartraj cu ultrasunete, lustruiri, înlăturarea

16

rădăcinilor, tratamentul rădăcinilor (pentru cei 6 dinţi din faţă de sus şi de jos), radiografii, punţi şi proteze. Servicii dentare pentru copiii sub 16 ani care urmează o şcoală primară de stat şi cărora tratamentele le-au fost recomandate de serviciul de îngrijire medicală şcolară sunt furnizate în clinici medicale şi în cabinetul şcolii.

LUXEMBURG În Luxemburg, medicina şcolară este reglementată de Legea din 2 decembrie 1987. Legea din 2 decembrie 1987 cu privire la medicina şcolară

Art.1. În sensul prezentei legi, prin „medicină şcolară” se înţelege ansamblul măsurilor de medicină preventivă şi examene medicale efectuate pe durata şcolarizării de către serviciile de medicină şcolară, cu scopul supravegherii sănătăţii şi promovării bunăstării elevilor. Serviciile de medicină şcolară sunt plasate sub autoritatea medicului şef al Secţiei pentru medicină şcolară din cadrul Direcţiei de sănătate, prevăzută la art.11.

Art.2. Sunt supuşi măsurilor şi examenelor de medicină şcolară toţi elevii, ucenicii şi studenţii din sistemul de învăţământ preşcolar, din instituţiile de învăţământ primar, postprimar sau superior, din învăţământul diferenţiat sau de formare profesională, care învaţă într-o instituţie publică sau privată, într-o întreprindere sau la domiciliu. Dispoziţiile referitoare la măsurile şi examenele de medicină şcolară nu se aplică elevilor Şcolii europene, celor care urmează cursuri de formare profesională pre-angajare ca şi învăţământului pentru adulţi.

Art.3. Măsurile şi examenele medicale la care sunt supuşi elevii din şcolile sau de la cursurile prevăzute la art.2 sunt gratuite pentru beneficiari.

17

Art.4. Medicina şcolară are ca obiect: - să asigure supravegherea medicală şcolară şi să vegheze la constatarea anomaliilor şi la depistarea maladiilor şi deficienţelor, aici intrând şi afecţiunile buco-dentare

- prin realizarea bilanţurilor de sănătate la anumite vârste-cheie ale copilului şi adolescentului;

- prin efectuarea sistematică a unor examinări şi măsuri de medicină preventivă;

- prin recurgerea la orice măsură şi examen medical necesare, la cererea unui membru al echipei medico-socio-şcolare, a medicului curant, a responsabilului instituţiei de învăţământ, a unui membru al corpurilor educative care se ocupă de elev, a unui elev sau a părinţilor/tutorilor acestuia, fără a se aduce vreun prejudiciu dispoziţiilor prevăzute la art.5 din legea din 21 noiembrie 1980 cu privire la organizarea Direcţiei de sănătate;

- să colaboreze pentru sarcinile sociale cu comisiile şcolare şi serviciile specializate ale Ministerului educaţiei naţionale, cum ar fi serviciile de îndrumare, comisiile medico-psiho-pedagogice şi serviciile de psihologie şi de orientare şcolară - pentru stabilirea unui bilanţ social al elevului, în caz de nevoie; - pentru asigurarea supravegherii şi asistenţei copilului, după caz, până când acesta va putea beneficia efectiv de măsurile propuse; - să contribuie la educaţia pentru sănătate; - să vegheze, în acord cu secţia de inspecţie sanitară, la respectarea condiţiilor de igienă şi salubritate din instituţiile şcolare; - să îşi dea avizul asupra condiţiilor ergonometrice ale mobilierului şcolar, mai ales în privinţa noilor achiziţii; - să stabilească statistici asupra stării de sănătate a elevilor. Tratamentul medical nu include sarcinile ce revin medicinii şcolare.

Art.5. Un regulament naţional, pentru care este solicitat avizul Colegiului medical, determină conţinutul şi frecvenţa măsurilor şi examinărilor medicale şcolare, prevăzute la art.4; modalităţile de execuţie a acestor măsuri şi examinări sunt determinate printr-un regulament ministerial, emis în comun de membrii guvernului care au atribuţii în domeniile educaţiei naţionale şi sănătăţii.

18

Art.6. Medicina şcolară este asigurată de echipe medico-socio-şcolare avizate de membrul guvernului care are atribuţii în domeniul sănătăţii. La nivelul învăţământului postprimar, organizarea medicinii şcolare este în sarcina Secţiei de medicină şcolară, creată în cadrul Direcţiei de sănătate. Fără a se aduce prejudicii dispoziţiei prevăzute în art.1, alin. 2, administraţiile comunale sunt însărcinate cu organizarea medicinii şcolare la nivelul educaţiei preşcolare, al învăţământului primar ca şi al învăţământului complementar şi special. Pentru execuţia măsurilor şi examinărilor vizate de prezenta lege se poate face apel la cooperarea organismelor nonguvernamentale de drept public şi privat. Medicina şcolară se practică în locaţii corespunzătoare, fie în instituţiile de învăţământ, fie în centre amenajate în acest scop.

Art.7. Echipele medico-socio-şcolare se compun din cel puţin - un medic generalist sau specialist în pediatrie, ce conduce echipa; - un medic stomatolog; - un asistent de igienă socială şi poate fi completată, în funcţie de nevoi, cu alţi profesionişti în sănătate

şi educaţie ca şi cu o secretară. Personalul îşi poate desfăşura activitatea fie cu normă întreagă, fie cu normă parţială.

Art.8. Sub conducerea medicului şi fără a se aduce prejudiciu autorităţii administrative a responsabililor instituţiei şcolare, serviciul de medicină şcolară îşi îndeplineşte sarcinile definite la art.4 conform competenţelor specifice ale fiecărui membru al echipei medico-socio-şcolare. Elevul major, părinţii sau tutorii minorului şi, la cerere, medicul curant sunt informaţi cu privire la rezultatele examinărilor efectuate şi la măsurile propuse. Dacă părinţii privează copilul de beneficiul acestor măsuri, le sunt adresate somaţii. Medicul comunică, fără a aduce prejudiciu dispoziţiilor prevăzute în art.458 din Codul penal fie responsabilului instituţiei sau cadrului didactic din învăţământul postprimar, fie institutorului, indicaţiile practice care se impun în urma examenului medical, pentru a permite elevilor să participe la cursuri în cele mai bune condiţii posibile.

19

În interesul sănătăţii şi al situaţiei şcolare a elevului, echipele medico-socio-şcolare colaborează cu comisiile şcolare şi cu serviciile specializate ale educaţiei naţionale.

Art.9. În caz de urgenţă, mai ales în caz de epidemii, boli transmisibile sau localuri insalubre sau periculoase, medicul responsabil al serviciului se adresează directorului Ministerului sănătăţii.

Art.10. Medicul -şef al secţiei de medicină şcolară are ca principale sarcini:

- să planifice şi să coordoneze medicina şcolară: - să elaboreze şi să evalueze programele de acţiune pentru sănătate

şcolară; - să inspecteze şi să supravegheze echipele medico-socio-şcolare; - să organizeze anchete epidemiologice în mediul şcolar şi să realizeze

statistici în colaborare cu serviciile de medicină şcolară; - să supravegheze, în cooperare cu secţia de inspecţie sanitară, igiena

din cantinele şcolare şi să emită recomandări legate de servirea mesei; - să stabilească şi să organizeze programe de educaţie pentru sănătate în

colaborare cu serviciile competente ale Ministerului educaţiei naţionale şi ale Ministerului tineretului;

- să organizeze pregătirea continuă a medicilor responsabili din serviciile de medicină şcolară;

- să colaboreze cu alte servicii de medicină preventivă şi socială ca şi cu serviciile Ministerului educaţiei naţionale şi Ministerului tineretului.

El are în plus o sarcină de consultare şi aviz, în special în ceea ce

priveşte: - proiectele de construcţie şi amenajare a clădirilor şcolare; - starea mobilierului şcolar; - avizarea medicilor responsabili ai serviciilor de medicină şcolară; - determinarea ritmurilor şcolare ca şi a activităţilor fizice ale elevilor.

Art.11. Se înfiinţează o Secţie de medicină şcolară în cadrul Direcţiei de sănătate.

Secţia de medicină şcolară este competentă pentru toate problemele legate de supravegherea şi promovarea sănătăţii tinerilor pe durata şcolarizării.

20

MAREA BRITANIE

Asistentele medicale din şcoli

Asistentele medicale sunt responsabile pentru mai multe şcoli din învăţământul primar şi secundar.

Multe şcoli au la dispoziţie personal medical, de regulă medic generalist, o asistentă medicală şi un funcţionar medical (care, de cele mai multe ori, nu sunt angajaţi permanent, ci doar intervin în caz de urgenţă sau atunci când trebuie să completeze fişa medicală a şcolarului).

Rolul asistentei medicale în şcoală este acela de a controla şi supraveghea sănătatea copiilor, precum şi de a pune bazele educaţiei sănătăţii.

Asistentele medicale organizează cursuri de prim ajutor şi furnizează informaţii despre bolile specifice vârstei.

Având în vedere faptul că asistentele medicale sunt foarte rar angajate pentru un program de 8 ore/zi într-o singură şcoală, implicarea în administrarea medicamentelor în şcoală este limitată.

În caz de urgenţă, asistentele medicale pot fi contactate de personalul şcolii, pot acorda primul ajutor şi pot face recomandări în anumite cazuri.

Atribuţiile asistentelor medicale din şcoli (pe categorii de vârstă) :

Pentru copiii de 5 ani (primul an de studiu): - discuţii cu părinţii despre problemele medicale ale copilului până la

acea vârstă; - măsurarea înălţimii, stabilirea greutăţii, întocmirea unei fişe

medicale ce conţine rezultate medicale la diferite analize. - măsurarea acuităţii vizuale; - măsurarea auzului; - discuţii cu profesorul pentru identificarea altor probleme.

Pentru copiii de 7-8 ani (anul III de studiu): - măsurarea acuităţii vizuale; - măsurarea înălţimii; - stabilirea greutăţii; - verificarea generală a sănătăţii.

21

Pentru copiii de 11-12 ani (anul VII de studiu):

- măsurarea acuităţii vizuale; - măsurarea înălţimii; - stabilirea greutăţii; - verificarea generală a sănătăţii.

Pentru copiii de 14 ani (anul 10 de studiu): - verificarea generală a sănătăţii; - trimiterea unor chestionare (pe teme medicale) atât părinţilor cât şi copiilor

Doctorii Doctorii pot prescrie reţete pentru anumite medicamente, atunci când

este necesar ca acestea să fie luate în cursul orelor de şcoală sau poate ajusta doza medicamentelor prescrise.

Doctorul care prescrie o reţetă trebuie să furnizeze toate informaţiile legate de medicamentele prescrise şi de modul de administrare al acestora iar conducerea şcolii trebuie să îi acorde copilului tot sprijinul de care are nevoie.

Funcţionarul medical al şcolii

Deşi funcţionarul medical al şcolii poate să dea sfaturi medicale, recomandări generale, acesta nu poate fi responsabil pentru medicaţia fiecărui copil.

Administrarea medicamentelor în şcoli

Administrarea medicamentelor pentru copii este responsabilitatea părinţilor, deşi de la o anumită vârstă copiii (adolescenţii) au dreptul de a fi responsabili pentru propriile acţiuni.

Dacă este necesar ca medicaţia să fie administrată în cursul unei zile de şcoală, părinţii trebuie să facă demersurile necesare pentru a fi date de ei înşişi sau de un reprezentant al şcolii unde se află copilul. Dacă şcoala acceptă ca medicamentele să fie date printr-un reprezentant, părintele trebuie să întocmească o cerere scrisă în care să detalieze toate aspectele legate de tratamentul pe care copilul urmează să-l primească. Dacă instrucţiunile de administrare a tratamentului este schimbat, părinţii trebuie să semnaleze acest lucru în scris. Instrucţiunile verbale nu sunt acceptate.

22

Medicamentele care trebuie administrate şcolarului trebuie să conţină în original prospectul, specificaţia „pentru uz şcolar”, precum şi următoarele informaţii.

- numele medicamentului şi modul în care se administrează;

- doza; - când se administrează (dimineaţa, prânz sau seara); - durata tratamentului; - data expirării.

Cabinetul medical al şcolii poate furniza medicamente simple, analgezice, pentru acesta avându-se permisiunea părinţilor de a fi administrate : paracetamol, în caz de dureri de cap, migrene, dismenoree, dureri de dinţi. Aspirina nu se administrează copiilor sub 12 ani.

De asemenea, sunt permise terapiile alternative, tratamentele homeopatice pe bază de plante, care pot fi administrate în cursul unei zile de şcoală.

Aceste medicamente trebuie să fie accesibile în caz de urgenţă. Cabinetul medical trebuie să deţină o listă cu toate medicamentele pe

care le are, cu informaţii clare despre situaţiile în care acestea pot fi administrate.

Pregătirea pentru situaţii de urgenţă trebuie făcută de personal medical specializat, iar astfel de cursuri trebuie organizate cel puţin o dată pe an.

Administrarea medicamentelor poate fi făcută şi în afara şcolii (în cazul excursiilor organizate, cluburilor, activităţilor sportive).

Consimţământul părinţilor

În cazul medicamentelor administrate în şcoală de personalul angajat,

părinţii trebuie să-şi dea în scris consimţământul şi să transmită anumite informaţii referitoare la administrarea medicamentelor. Cererea întocmită de părinte trebuie să conţină:

- numele copilului; - motivul cererii, rugămintea adresată personalului şcolii de a

administra medicaţia prescrisă; - instrucţiunile privind administrarea medicamentelor (doza zilnică); - durata medicaţiei prescrise; - o persoană de contact şi un număr de telefon în caz de urgenţă;

23

Sprijinirea copiilor cu nevoi medicale speciale în şcoală

Legislaţie în vigoare: Circulara 15/96 (DFEE/DN) referitoare la sprijinirea

copiilor cu nevoi medicale speciale în şcoală Copii cu nevoi medicale speciale au aceleaşi drepturi de admitere la

şcoală ca şi ceilalţi copii. Majoritatea copiilor au nevoie de ajutor medical în şcoală pentru o

scurtă perioadă, dar există şi cazuri speciale în care copiii au nevoie de îngrijire medicală îndelungată sau permanentă (administrare de tratament şi îngrijiri speciale) pentru a fi ţinute sub control anumite boli: epilepsia, alergii severe care necesită îngrijiri speciale – injecţii cu epinefrină, tratament pentru astm.

Copiii cu nevoi speciale care vin la şcoală şi participă în mod normal la toate activităţile au nevoie de suportul personalului instituţiei de învăţământ, de supraveghere specială, pentru a fi eliminate toate riscurile.

Copiii cu nevoi medicale sunt protejaţi de Actul împotriva discriminării persoanelor cu dizabilităţi (DDA) 1995. DDA stipulează că persoana cu dizabilităţi fizice sau deteriorare mintală (reducere a capacităţilor mintale) este aceea care are nevoie de îngrijire, supraveghere permanentă, tratament pentru o lungă perioadă de timp.

Structurile responsabile din şcoli, inclusiv asistentele medicale, trebuie să nu discrimineze în nici un fel copiii cu anumite nevoi medicale, în relaţiile dintre aceştia şi copiii normali sau în ceea ce priveşte accesul la educaţie şi serviciile asociate, inclusiv toate aspectele referitoare la viaţa şcolară: călătoriile şcolare, cluburile pentru copii, activităţile sportive.

Părinţii au principala responsabilitate pentru sănătatea copiilor lor şi trebuie să obţină informaţiile despre condiţiile medicale care există în şcoală.

Personalul şcolii trebuie să pună la dispoziţie informaţii detaliate despre doctorul de la cabinetul şcolii, asistenta medicală, specialistul voluntar sau medicul care vine la şcoală de fiecare dată când este nevoie.

Cabinetul medical al şcolii poate să furnizeze recomandări cu privire la sănătatea copiilor, la educaţia primilor ani de studiu.

Mai multe organisme (NHS Primary Care Trusts, NHS Trusts, organisme ale statului şi autorităţi locale) vor coopera pentru a asigura suportul medical de care este nevoie.