&CNDAftr,EY

SecretulHelenei

Traducere din limba englezl qi noteADINA 9i GABRIEL RATIU

@*Bucuregti

2018

,rPandora", Cipru19 iulie 2016

Casa imi apare ln fa(i in timp ce fac slalom, la volimul maginii,printre gropile periculoase din gosea - de zece ani nu se repard gi seadAncesc. Mai inaintez pufin, apoi trag pe dreapa gi mi uit la Pan-dora, gtndindu-mi ci nu este prea atrigitoare, complet diferiti de fo-tografiile lucioase ale caselor de vacirn{i pe care Ie vezi pe website-urileagen{iilor de lux. Cel pulin priviti din spate, pare mai degrabi solidi,echilibrati qi aproape austeri, exact cum mi l-am inchipuit mereu pefostul s[u locatar. Cledite dintr-o piatrd cenuEie de prin p[4ile locu-lui gi pitriloasd precum constructiile din piese Lego pe care le frceamin copillrie, casa se inalll din terenul calcaros qi arid, acoperit citvezicu ochii de vi[i-de-vie inmuguriti. incerc si compar imagineareali cuaceea din mintea mea - frcuti gi pusi la plstrare acum zece veri - $iajung la concluzia ci memoria nu m-a ingelat.

Dup[ ce parchez magina, ocolesc zidurile masive pdnl in fala caseiqi urc pe terasa ce conferi banalei Pandora o aurl realmente spec-taculoasl. Traversez terasa gi mi indrept cltre balustrada de piatridin capitul ei, amplasat[ exact in locul ln care terenul incepe si co-boare ugor: un peisaj imbricat in mai multe podgorii, casa ciudati cuperelii viruifi ln alb gi pilcuri de mislini. in depirtare, se ziregte liniastralucitoare de peruzea care separl pim1ntul de cer.

Observ ci soarele imi oferi un apus de excepfie, strecurAndu-gi ra-zele galbene prin albastrul cerului qi transformindu-lin arimiu. Esteo descoperire surprinzitoare, cici, dupi qtiinla mea, daci amesteci

t2 Lucinda RileYgalben cu albastru, oblii verde. Mi uit in Partea dreapti,la gridina desub terasi. Arbugtii de pe margine, pe care mama ii plantase cu atdtagrijl acum zece ani, nu au fost ingrijili, astfel ci, lipsifi de afecliunegi api, au sfdrqit prin a fi inghi$1i de pimAntul sterp 9i de buruienileurite qi fepoase, de un soi necunoscut.

Totuqi, in mijlocul gridinii, cu un capit al hamacului in care stiteamama inci legat de el - sforile jerpelite atirndnd ca niqte spaghete in-cdlcite -, se ridici mislinul. 1l poreclisem ,,Bdtrdnelul", bazdndu-mlpe povegtile adul$lor din jurul meu. Privindu-l acum, cind totul im-prejur a murit qi a putrezit, imi pare mai voinic qi mai maiestuos, pro-

babil furind din vigoarea vecinilor sii vegetali, hot[rAt, in decursulatitor secole, si supraviefuiasci.

E superb, o victorie metaforici impotriva calamitifilor, iar fiecaremilimetru al trunchiului siu noduros sti mirturie pentru lupta pecare o duce.

Stau acum qi mi intreb de ce detesti oamenii si poarte pe trupinsemnele vie[ii, cind un copac ca acesta, ori un tablou decolorat, oriun edificiu diripanat qi pirisit este elogiat pentru vechimea lui'

Meditand la acestea, mi intorc spre casi gi observ cu uqurare ci,cel pulin din afarl, Pandora pare s[ fi supraviefuit paraginii in carea fost lisati in ultima vreme. Ajuns la intrarea principali, scot dinbuzunar cheia de fier qi descui uqa. in timp ce cutreier cameiele in-tunecoase, ferite de lumina zilei de obloanele trase, realizez c[ nu miincearcl nici o emofie, ceea ce e, probabil, mai bine. Nu indriznescs[-mi dau friu liber sentimentelor, pentru c[ locul acesta, poate maimult decit oricare altul, plstreazd spiritul e1...

O jumitate de orl mai tdrziu, am deschis obloanele de la partergi am tras cearqafurile de pe mobilele din salon. Stau in ploaia devilituci de praf care sclipesc in lumina amurgului gi imi amintescclt de vechi mi s-au pirut toate lucrurile de aici prima oari cindle-am vizut. $i mi intreb, uitindu-mi la scaunele deformate gi la ca-napeaua degirati, daci, de la un punct incolo, asemenea mislinului,bltrinelea incremenegte intr-un anumit stadiu, precum pirinlii cupirul incirunlit in ochii unui copil.

Firegte, singurul lucru din lncipere care s-a schimbat cu desivdrqire

sunt eu. Noi, oamenii, suferim majoritatea metamorfozelor fizice si

13Secretul Helenei

psihice inci din primii ani de viafi pe aceasti planeti - intr-o cli-pit6, trecem de la pruncie Ia maturitate. Dupd aceea, la exterior celpulin, rimdnem aproape neschimbafi, qi doar ne transformlm intr-oversiune mai scofrlciti gi mai sluflti a aceleiagi fiinle, pe misuri ceereditatea gi gravitafia iqi pun amprenta asupra noastri.

CAt despre latura emofionali gi intelectuall a lucrurilor... ei bine, tre-buie si cred ci suntem curnva risplltili pentn"r declinul lent al inveliguluinostru exterior. Iar reintoarcerea la Pandora imi dernonstreazi clar cLaceste recompense existl, Ies in hol, chicotind la amintirea acelui,,Alex"de altidat[. Mi trec fiorii cand mi gindesc la fiin1a aceea - un biiat detreisprezece ani, egoist Ei ingrozitor de neastAmpirat.

Deschid uga ,,Debaralei'* - numele de alint pe care i-l didusemcamerei in care am stat in acea nesfArqiti vari toridi de acum zeceani. Imediat ce intind mina spre intrerupitor, imi dau seama cl nui-am subestimat cXtugi de pu{in dimensiunile miniaturale; dimpo-trivi, spafiul pare si se fi micgorat intre timp. Intru, ditamai omul deun metru qi optzeci gi qase de centimetri, qi nu pot si nu mi intreb:daci ar fi si inchid uqa qi si mi intind pe pat, oare ar trebui si scotpicioarele pe fereastra minusculi, ca Alice in Jhra Minunilor?

M[ uit la rafturile aliniate pe peretii cimirufei sufocante si con-stat c[ volumele pe care rn:arn chinuit si le aranjez in ordine alfabe-tici au rimas la locul lor. Iau instinctiv unul - Recompense gi zdne deRudyard Kipling - gi il risfoiesc in ciutarea celebrului poem publicatin ea. Recitind versurile poemului Dacd - sfaturile date de un tatifiului siu -, mi podidesc lacrimile la amintirea adolescentului careeram pe atunci: atit de disperat si iqi giseascd un tati. Pentru ca, apoi,gisindu-I, sirealizez ci aveam deja unul.

il pun pe Rudyard la loc Ai dau cu ochii de cirticica'cartonati delAngi el. Recunosc jurnalul pe care mi l-a dat mama de Criciun, cuciteva luni inainte de prima viziti la Pandor a. Zi de zi, timp de citevaluni, am scris in el cu asiduitate gi, cunoscdndu-mi, cu o preliozitateexagerati. Asemenea oricdrui adolescent, credeam,ci ideile Ei sen-timentele mele sunt unice Ei revolufionare; ginduri neimaginate demintea altcuiva.

Scutur din cap melancolic Ai oftez ca un bitrin la amintirea pro-priei naivitili copiliregti. Am abandonat jurnalul cind m-am intors

t2 Lucinda Rileygalben cu albastru, ob$i verde. Mi uit in partea dreaptl,la gridina desub terasl. Arbuqtii de pe margine, pe care mama ii plantase cu atitagriji acum zece ani, nu au fost ingrijifi, astfel ci, lipsi[i de afecfiunegi api, au sfhrqit prin a fi inghilili de plmintul sterp qi de buruienileurdte qi lepoase, de un soi necunoscut.

Totus,i, in mijlocul grldinii, cu un capit al hamacului in care stiteamama inci legat de el - sforile jerpelite atdrnind ca nigte spaghete in-cAlcite -, se ridici mislinul. 1l poreclisem ,,BitrAnelul", bazAndu-mipe povegtile adullilor din jurul meu. Privindu-l acum, cind totul im-prejur a murit qi a putrezit, imi pare mai voinic qi mai maiestuos, pro-babil furind din vigoarea vecinilor sii vegetali, hotirit, in decursulatitor secole, si supravie[uiasci.

E superb, o victorie metaforici impotriva calamitililor, iar fiecaremilimetru al trunchiului siu noduros sti mirturie pentru lupta pecare o duce.

Stau acum gi mi intreb de ce detesti oamenii si poarte pe trupinsemnele vielii, cind un copac ca acesta, ori un tablou decolorat, oriun edificiu dirip[nat qi pirlsit este elogiat pentru vechimea lui.

Meditlnd la acestea, mi intorc spre casi gi observ cu uqurare cd,cel pufin din afari, Pandora pare s[ fi supravie[uit paraginii in carea fost lisati in ultima vreme. Ajuns la intrarea principali, scot dinbuzunar cheia de fier gi descui uqa. in timp ce cutreier camerele in-tunecoase, ferite de lumina zilei de obloanele trase, realizez cI nu miincearci nici o emofie, ceea ce e, probabil, mai bine' Nu indriznescsi-mi dau friu liber sentimentelor, pentru ci locul acesta, poate maimult decit oricare altul, plstreazi spiritul ei...

O jumitate de ord mai tArziu, am deschis obloanele de la partergi am tras cearqafurile de pe mobilele din salon. Stau in ploaia devilituci de praf care sclipesc in lumina amurgului qi imi amintesccdt de vechi mi s-au pirut toate lucrurile de aici prima oari cAndle-am vizut. $i mi intreb, uitindu-mi la scaunele deformate gi la ca-napeaua deqirati, daci, de la un punct incolo, asemenea mislinului,b[trAnelea incremenegte intr-un anumit stadiu, Precum pirin(ii cupirul incirunlit in ochii unui copil.

Firegte, singurul lucru din incipere care s-a schimbat cu desivirqiresunt eu. Noi, oamenii, suferim majoritatea metamorfozelor fizice qi

Secretul Helenei 13psihice inci din primii ani de viali pe aceasti planetd - intr-o cli-piti, trecem de la pruncie la maturitate. Dupi aceea, la exterior celpufin, rimdnem aproape neschimbali, s,i doar ne transformlm intr-oversiune mai scofrlcitl gi mai slufiti a aceleiagi fiinle, pe misuri ceereditatea qi gravitafia igi pun amprenta asupra noastri.

Cit despre latura emo{ionali gi intelectuali a lucrurilor... ei bine, tre-buie sl cred ci suntem cumva risplitifi pentru declinul lent al inveliguluinostru exterior. Iar reintoarcerea la Pandora imi dernonstreazi clar cdaceste recompense existi les in hol, chicotind la amintirea acelui ,,Alex"de altldati. Mi trec fiorii cand mi gAndesc la fiin1a aceea - un biiat detreisprezece ani, egoist gi ingrozitor de neastimp[rat.

Deschid uga ,,Debaralei" * numele de alint pe care i-l didusemcamerei in care am stat in acea nesfirgiti vari toridi de acum zeceani. Imediat ce intind mdna spre intrerupitor, imi dau seama ci nui-am subestimat cltugi de pu{in dimensiunile miniaturale; dimpo-trivi, spafiul pare si se fi micgorat tntre timp. Intru, ditamai omul deun metru qi optzeci s,i qase de centimetri, qi nu pot si nu md intreb:dacl ar fi sI inchid uqa gi si mi intind pe pat, oare ar trebui si scotpicioarele pe fereastra minusculi, ca Alice in Jara Minunilor?

Mi uit la rafturile aliniate pe perefii cimirufei sufocante gi con-stat cd volumele pe care m-am chinuit si le aranjez in ordine alfabe-tici au rimas la locul lor. Iau instinctiv unul - Recompense ;i zdne deRudyard Kipling - gi il risfoiesc in ciutarea celebrului poem publicatin ea. Recitind versurile poemului Dacd - sfaturile date de un tatifiului sdu -, mi podidesc lacrimile la amintirea adolescentului careeram pe atunci: atAt de disperat si iqi giseascd un tati. Pentru ca, apoi,gisindu-I, sirealizez ci aveam deja unul.

il pun pe Rudyard la loc Ai dau cu ochii de cirticica cartonati delAngl el. Recunosc jurnalul pe care mi l-a dat mama de Criciun, cucAteva luni inainte de prima viziti la Pandora. Zidezi,timp de citevaluni, am scris in el cu asiduitate gi, cunoscAndu-mi, cu o prefiozitateexagerati. Asemenea oricarui adolescent, credeam ci ideile qi sen-timentele mele sunt unice qi revolufionare; gAnduri neimaginate demintea altcuiva.

Scutur din cap melancolic qi oftez ca un bitrAn la amintirea pro-priei naiviti{i copiliregti. Am abandonat jurnalul cAnd m-am intors

t4 Lueinda Rileyin Anglia, dupi vara nesfbrgiti petrecuti la Pandora. Dar, iatd-I, zeceani mai tlrziu, stand din nou in palmele mult mai mari acum ale mii-nilor mele. O mirturie a ultimelor luni de copilirie, inainte ca via[a simi impingi cu forfa spre maturitate.

Iau jurnalul cu mine, cdnd ies din cameri, gi urc la etaj. In timpce strdbat coridorul intunecos qi sufocant, nehotirdt in ce dormitorsi mI instal ez, tragaer in piept gi mi indrept spre camer a ei. imi iaainima-n dinf gi deschid uga. Poate cd e doar o ndlucire - nu m-armira dupi zece ani de absenfi -, dar sunt sigur ci simt mirosul par-fumului cu care se dldea pe vremuri...

inchid uqa repede qi cobor la parter, cici nu mi simt inci in staresi dau piept cu toate amintirile din Cutia Pandorei, care ameninld slfigneasci din aceste camere. S-a innoptat gi totul e cufundat in beznd.Mi uit la ceas, adaug doud ore, diferenla de fus orar, gi constat c[ eaproape noui seara, iar stomacul imi chioriie de foame.

Scot bagajele din maqini, agez in cimari proviziile pe care le-amcumpirat de la prlvilia din sat, dupi care ies pe teras[ cu pulinipiine, niqte brdnzi feta qi o sticli de bere foarte caldi. Stau in linigteanopfii, tulburati doar de Praiul izolat al vreunui greier somnoros, qi'lmi beau berea, intrebAndu-mi dacl a fost o idee buni si vin cu douizile inaintea celorlalli. in definitiv, contemplarea stearpi e specialita-tea mea - cineva chiar mi-a oferit de curAnd gansa de a face o profesiedin asta. Mi pufneqte rAsul numai cAnd mi gindesc.

Ca si-mi abat gAndul de la asta, deschid jurnalul gi citesc cuvintelede pe prima pagini.

Crdciun fericit, dragul meu Alex! incearcd sd scrii cht mai des. Va fidistractiv sd il citegi cdnd veifi mai mare.

Cu drag M xxx

- Sd sperim c[ ai dreptate, mami.Zimbesc nostalgic gi risfoiesc paginile ticsite de cuvinte pom-

poase, pdni cdnd aiung la inceputul lui iulie. M[ apuc de citit, la lu-mina becului orb care attrni de pergoli, deasupra mea.

Iulie 2006

N@Sosirea

t4 Lucinda Riley

in Anglia, dupi vara nesfrrqiti petrecuti la Pandora. Dar, iati-I, zeceani mai tirziu, stand din nou in palmele mult mai mari acum ale mdi-nilor mele. O mirturie a ultimelor luni de copilirie, inainte ca viala simi impingi cu forla spre maturitate.

Iau jurnalul cu mine, cind ies din camer[, qi urc Ia etaj. in timpce stribat coridorul intunecos gi sufocant, nehot[rAt in ce dormitors[ mi instal ez, tragaer in piept Ei mi indrept spre camera el. imi iauinima-n dinli gi deschid uga. Poate ci e doar o nilucire - nu m-armira dupi zece ani de absenfi -, dar sunt sigur ci simt mirosul par-fumului cu care se dldea pe wemuri...

inchid uqa repede qi cobor la parter, cici nu mi simt inci in staresi dau piept cu toate amintirile din Cutia Pandorei, care amenin!6 sI

figneasci din aceste camere. S-a innoptat qi totul e cufundat in bezni.Md uit la ceas, adaug doui ore, diferenfa de fus qrar, $i constat ci eaproape noul seara, iar stomacul imi chioriie de foame.

Scot bagajele din magin[, aqez in cimar[ proviziile pe care le-amcumplrat de la prlvilia din sat, dupi care ies pe terasiL cu pulindpAine, niqte brdnzl feta qi o sticll de bere foarte caldi. Stau in liniqteanoplii, tulburatd doar de lArditul izolat al vreunui greier somnoros, qiimi beau berea, intrebtndu-mi daci a fost o idee buni sl vin cu douizile inaintea celorlalli. in definitiv, contemplarea stearpl e specialita-tea mea * cineva chiar mi-a oferit de curAnd qansa de a face o profesiedin asta. Md pufneqte risul numai c1nd md gindesc.

Ca s6-mi abat gAndul de la asta, deschid jurnalul gi citesc cuvintelede pe prima pagin[.

Crdciunfericrt, dragul meu Alex! incearcd sd scrii cht mai des. Vafidistractiv sd il citesti cdnd vei fi mai mare.

Cu drag M xxx

* SI sperim ci ai dreptate, mame.ZXmbesc nostalgic qi risfoiesc paginile ticsite de cuvinte pom-

poase, pani ctnd ajung la inceputul lui iulie. Mi apuc de citit, la lu-mina becului orb care atArni de pergoll, deasupra mea.

Iulie 2006

Sosirea

Iurnalul lui Alex10 iulie 2006

Am o fafi perfect rotundi. Sunt sigur cd pofi s-o desenezi cu com-pasul, cdci rareori s-ar intimpla ca linia cercului gi fala mea si nu seimbine perfect. O detest.

De asemenea, in interiorul cercului, am doi obraji rotofei ca me-rele. Cind eram mai mic, adul$i mi apucau de ei, imi prindeau car-nea intre degete Ei mi ciupeau. Uitau ci obrajii mei nu sunt mere.\Ierele sunt obiecte inanimate. Sunt tari gi nu simt durere. Daci seIovesc, e doar o rani de suprafali.

Totugi, am ochi frumogi. igi schimbi culoarea. Mama spune c[,atunci ctnd simt o emofie liuntricl qi mi inflicirez, devin verziaprins.Cind sunt stresat, au culoarea Mirii Nordului. Sincer sd fiu, mie mi separ gri de cele mai multe ori, dar sunt mari gi migdalali, iar sprince-nele, mai inchise la culoare decit pirul - care e de un blond feciorelnicgi foarte lins -, ii incadreazi perfect.

Mi uit in oglindl chiar in acest moment. imi dau lacrimile, fiindci,atunci cind nu imi vid chipul, imi pot imagina ci sunt orice doresc.E o lumini sup[ritoare in cabina de toalet6, imi strilucegte deasupracapului ca un nimb. Oglinzile din avion sunt cele mai proaste: arlfi cao mumie de doui mii de ani, abia dezgropati.

\'?d un colicel de carne cum se ridici sub tricou, deasupra panta-bnilor scur{i. O apuc gi o modelez intr-o copie acceptabili a Degertului

j1

18 Lucinda RileyGobi. Creez dune, cu mici spafii intre ele, din care pot risiri palmieriirinleli dimprej urul unei oaze.

Apoi mi spil bine pe mdini.imi plac mAinile mele, deoarece incd refuzb si migreze spre

Pufoqenia, locul in care gi-au stabilit deocamdati regedinfa celelaltepirli ale corpului meu. Mama zice ci sunt ca un cifelug dolofan gi cibutonul hormonal ,,dezvoltare pe orizontali" a func{ionat de la primaapisare. Din picate, butonul ,,dezvoltare pe verticald* s-a stricat. $inu pare si se fi reparat intre timp.

Plus de asta, cifi clfelugi grisuni am vizut la viala mea? Majori-tatea sunt supli, fiindci nu-gi gisesc astdmpirul Ei se agiti intruna.

Poate ci mi-ar prinde bine qi mie pulini agitafie.Partea buni este ci zborul cu avionul i[i de o senzafie de impon-

derabilitate, chiar daci eqti gras. Sunt mulfi pasageri mult mai gragidecAt mine; am verificat. Daci eu sunt Gobi, vecinul meu de scaun esuficient de mare cit si formeze Sahara de unul singur. Antebrafullui a pus monopol pe cotieri, revirsd'ndu-qi pielea, muqchii qi quncilepeste mine ca un virus mutant. Mi scoate din sirite chestia asta. Euirni lin carnea pe lingn rnine, in spa{iul alocat, chiar daci mi se puncrampe din cauza asta.

Dintr-un motiv sau altul, ori de cite ori cilitoresc cu avionul, migAndesc la moarte. Sincer si fiu, mi gdndesc la moarte cam oriundem-ag afla. Probabil ci moartea se aseamini cu imponderabilitatea pecare o simfi aici, in tubul ista metalic. Ultima oari cind am zburat,surioara mea m-a intrebat daci a murit, fiindci cineva i-a spus cibunicul e undeva sus, pe un nor. Cand am trecut prin dreptul unuia,gi-a imaginat ci se intilneqte cu bunicul.

De ce-or nd:scoci adullii asemenea poveqti caraghioase? Nu facdecdt si complice situa{ia. Eu, unul, nu le-am dat niciodatd, crezarc.

Mama s-a lisat pigubagi de ani buni gi nu mai incearci si miplcileasci.

Mi iubeqte mult, chiar daciL, in ultimele luni, m-am rotunjit ca unbalon. Mi-a promis ci, intr-o zi, va trebui si mi aplec ca si imi vidfafa in oglinzile stropite de api cum e asta din avion. Dupi cdte separe, provin dintr-un neam de bnrbafi inal$. Nu cI asta m-ar consola

Secretul Helenei 19vreun pic. Am citit ci, uneori, genele sar peste generalii 9i, la ce norocam eu, nu e exclus si fiu primul pitic grisan dintr-un gir secular deblrbafi Beaumont.

Pe lingi asta, mama uiti de cealalti jumltate a mogtenirii geneticecare a contribuit la procrearea mea...

E o disculie pe care lin morlig sa o am in aceasti vacan[[. Nu miintereseazi de cAte ori va incerca si se fofileze gi sd schimbe subiectul.M-am seturat sd nu gtiu nimic despre tata.

Trebuie si aflu adevirul.Toati lumea spune ci semln cu ea. in fond, ce altceva si spuni qi

ei? N-au cum si mi compare cu un spermatozoid anonim.Realitatea este c[, probabil, faptul ci nu imi cunosc tatil imi am-

phficn grandomania de care sufrr deja. O atitudine foarte nesdni-toasd, mai ales la un copil ca mine, dacl se poate spune ci mai suntcopil. Sau ci am fost vreodati, lucru de care mi indoiesc.

Actualmente, cind mi zgAl[Ai din toate incheieturile pe deasupraEuropei Centrale, tata ar putea fi oricine imi doresc; oricine imi con-vine in yreun moment sau altul. De exemplu: sl presupunem c[ nepribugim, iar pilotul are o singuri paragutd disponibili. I-aq puteaspune ci sunt fiul lui gi s-ar simli obligat si mi sah,eze, n-am drep-tate?

Pe de alti parte, poate ci e mai bine si nu qtiu. Poate ci genelemele provin de undeva, din Orient, ceea ce m-ar sili sd invi! manda-rina ca si comunic cu tata. Mandarina e o limbl super grea.

Uneori, imi doresc ca mama si semene mai mult cu celelaltemame. A nu se inlelege cI e vreo Kate Moss sau vreo mare frumusele,pentru cI e destul de in vdrstl. Dar e de-a dreptuljenant ci tofi colegiimei, gi profesorii, gi oricare blrbat ne intri in casl se uiti la ea intr-unfel anume. Toati lumea o place, fiindci e simpatici qi amuzanti gipoate giti gi dansa in acelagi timp. Dar, din cdnd in cdnd, sunt gelosc[ nu e mai mult a mea qi ci trebuie s-o lmpart cu al1ii.

Fiindcl eu o iubesc cel mai mult.Era necisitoritl cdnd m-a niscut pe mine. Acum un secol, ag fi

venit pe lume in vreun adipost pentru si'raci gi, cel mai probabil,am fi murit amindoi de tuberculozd dupit cdteva luni. Am fi fost

18 Lucinda RileyGobi. Creez dune, cu mici spafii intre ele, din care pot ris[ri palmieriiri.zleli dimprejurul unei oaze.

Apoi mi spil bine pe miini.imi plac mdinile mele, deoarece inci refuzit si migreze spre

Pufoqenia, locul in care qi-au stabilit deocamdati regedinla celelaltepirfi ale corpului meu. Mama zice cd sunt ca un cifeluq dolofan gi cibutonul hormonal ,,dezvoltare pe orizontali'a funclionat de la primaapisare. Din picate, butonul ,,dezvoltare pe verticali" s-a stricat. $inu pare si se fi reparat intre tirnp.

Plus de asta, cifi cileluqi grisuni am vizut la viafa mea? Majoritatea sunt supli, fiindci nu-gi gisesc astdmpirul gi se agiti intruna.

Poate ci mi-ar prinde bine qi mie pufini agitafie.Partea buni este ci zborul cu avionul i[i dn o senzafie de impon-

derabilitate, chiar daci eqti gras. Sunt multi pasageri mult mai gragidecAt mine; am verificat. Daci eu sunt Gobi, vecinul meu de scaun esuficient de mare cit si formeze Sahara de unul singur. Antebralullui a pus monopol pe cotier6, revirsindu-qi pielea, muqchii gi quncilepeste mine ca un virus mutant. Mi scoate din sirite chestia asta. Euimi lin carnea pe lingn mine, in spaliul alocat, chiar daci mi se puncrampe din cauza asta.

Dintr-un motiv sau altul, ori de cite ori cilitoresc cu avionul, migindesc la moarte. Sincer si fiu, mi gindesc la moarte cam oriundem-ag afla. Probabil ci moartea se aseamini cu imponderabilitatea pecare o simfi aici, in tubul ista metalic. Ultima oari cind am zburat,surioara mea m-a intrebat daci a murit, fiindcd cineva i-a spus cibunicul e undeva sus, pe un nor. Cind am trecut prin dreptul unuia,Ei-a imaginat cd se intilneqte cu bunicul.

De ce-or niscoci adu\ii asemenea povegti caraghioase? Nu facdecdt si complice situafia. Eu, unul, nu le-am dat niciodatd crezare.

Mama s-a lisat pigubagi de ani buni Ei nu mai incearci si mipicileasci.

Mi iubegte mult, chiar daci, in ultimele luni, rn-am rotunjit ca unbalon. Mi-a promis ci, intr-o zi, va trebui si rni aplec ca si imi vidfala in oglinzile stropite de api cum e asta din avion. Dupi cite separe, provin dintr-un neam de birbafi inal$. Nu cl asta m-ar consola

Secretul Helenei 19vreun pic. Am citit c[, uneori, genele sar peste generafii gi, ]ace norocam eu, nu e exclus si fiu primul pitic grisan dintr-un gir secular deblrbali Beaumont.

Pe l6ngi asta, mama uiti de cealaltl jumitate a moqteniriigeneticecare a contribuit la procrearea mea...

E o discufie pe care lin morfig s[ o am ln aceasti vacanli. Nu miintereseazl de cAte ori va incerca si se fofrleze gi si schimbe subiectul.M-am siturat si nu qtiu nimic despre tata.

Trebuie si aflu adevirul.Toati lumea spune ci semln cu ea. in fond, ce altceva si spuni gi

ei? N-au cum si mi compare cu un spermatozoid anonim.Realitatea este ci, probabil, faptul ci nu imi cunosc tatil imi am-

plificn grandomania de care sufrr deja. O atitudine foarte nes[nd-toasi, mai ales la un copil ca mine, dacd se poate spune cd mai suntcopil. Sau ci am fost vreodati, lucru de care mi indoiesc.

Actualmente, cind mi zgillii din toate incheieturile pe deasupraEuropei Centrale, tata ar putea fi oricine imi doresc; oricine imi con-vine in vreun moment sau altul. De exemplu: s[ presupunem ci nepribuqim, iar pilotul are o singuri paragutd disponibili. I-aq puteaspune c[ sunt fiul lui gi s-ar simli obligat si mi salveze, n-am drep-tate?

Pe de alt[ parte, poate ci e mai bine si nu qtiu. Poate ci genelemele provin de undeva, din Orient, ceea ce m-ar sili si invd! manda-rina ca si comunic cu tata. Mandarina e o limbl super grea.

Uneori, imi doresc ca mama s5. semene mai mult cu celelaltemame. A nu se inlelege c[ e weo Kate Moss sau vreo mare frumusefe,pentru ci e destul de in vdrsti. Dar e de-a dreptuljenant ci tofi colegiimei, gi profesorii, gi oricare blrbat ne intrl in casl se uiti la ea intr-unfel anume. Toati lumea o place, fiindci e simpatici qi amuzanti qipoate glti gi dansa in acelaqi timp. Dar, din cdnd in cdnd, sunt geloscd nu e mai mult a mea gi cl trebuie s-o impart cu al1ii.

Fiindcl eu o iubesc cel mai mult.Era necisitoritl cind m-a nlscut pe mine. Acum un secol, aq fi

venit pe lume in vreun adlpost pentru slraci gi, cel mai probabil,am fi murit am6ndoi de tuberculozd drpit, cdteva luni. Am fi fost

20 Lucinda RileyinmormAntafi in cimitirul sirmanilor, iar osemintele noastre ar fizi-cut impreund pe veci.

Mi intreb deseori dac[ ii e rugine cu mine, aceasti amintire vie aimoraliti(ii ei. Oare de asta mi trirnite la internat?

Rostesc cu voce tare cuvdntul ,,imoralitate" in oglindi. imi plac cu-vintele. Le colecfion ez,la fel cum colegii mei coleclioneazd cartonaqecu jucitori de fotbal sau cu fete, in func[ie de gradul de maturitate alfieciLruia. imi place si le etalez, si le strecor in propozifii pentru a mIface cAt mai bine in[eles. Poate ci, intr-o buqi zi, o si-mi placi si mijoc cu ele la modul profesional. S[ fim sinceri, finand cont de aspectulmeu fizic actual, n-am ganse si joc vreodati la Manchester United.

Bate cineva la uqi. Ca de obicei, m-am pierdut in gAnduri. Mi uitla ceas qirealizez cI stau in toalet[ de peste douizeci de minute. Vatrebui si dau ochii cu o grimadi de pasageri furiogi c[ fac pe ei.

Mi mai uit incl o dati in oglindi - o ultimi privire la DomnulBalon. Apoi intorc capul gi ies fanfoq, de parci ag fi Brad Pitt.

Capitolul 1

-Ne-am ritdcit. O si opresc pufin pe marginea drumului.

- Doamne fereqte, mami! E intuneric bezni gi suntem pe margi-nea pripastiei. N-ai unde si opreqti.

-Nu te mai speria, dragule. Gisesc eu un loc sigur.- Poftim? Sigur? Daci qtiam ce mi agteaptl, imi luam crampoa-

nele qi pioletul.

- E un refugiu nifel mai sus.Helena trase de volanul maqinii inchiriate, lul strins virajul, cu

stXngicie, gi opri. Se uitl la fiul ei, care igi acoperise ochii cu pahnele,gi ii puse o rninl pe genunchi

= Gata, po[i si te uifi. Dupd aceea, arunci o privire pe fereastri,spre valea abrupti de dedesubt, qi ziri lumini[ele de pe coasti licirindin vale. Ce frumos e! murmuri ea.

- Nu, mami, nu e deloc ,,frurnos". ,,Frurnos" e ctnd o si scipimdin pustietatea unei liri strline ;i n-o si mai fim la un pas de a ne gisisfirgitul pe fundul unei r6Lpe. Oamenii 6qtia n-au auzit de parapefi?

Helena nu ii dldu atenfie gi bdjbai pe deasupra capului, dupl in-trerupitorul plafonierei.

-Di-mi harta, dragule.Alex i-o intinse, ;i Helena se apuci si o studieze.

- O lii invers, mam[, li atrase b[iatul atenfia.- Bine, bine, zise Helena gi risuci harta. Immy inci doarme?

20 Lucinda Rileyinmormdntafi in cimitirul sirmanilor, iar osemintele noastre ar fi2il-cut impreund pe veci.

Mi intreb deseori daci ii e rugine cu mine, aceasti amintire vie aimoralitiqii ei. Oare de asta mi trimite Ia internat?

Rostesc cu voce tare cuvintul ,,imoralitate" in oglindi. irni plac cu-vintele. Le coleclion ez, La felcum colegii mei colec{ioneazl cartonagecu jucitori de fotbal sau cu fete, in func[ie de gradul de maturitate alfieciruia. imi place si le etalez, si le strecor in propozilii pentru a miface cdt mai bine in{eles. Poate ci, intr-o buni zi, o si-mi placi si mijoc cu ele la modul profesional. Si fim sinceri, linand cont de aspectulmeu fizic actual, n-am $anse si joc vreodati la Manchester United.

Bate cineva la ugi. Ca de obiceir m-am pierdut in gdnduri. Mi uitla ceas g.i realizez ci stau in toaletl de peste douizeci de minute. Vatrebui sd dau ochii cu o grlmadi de pasageri furioqi cI fac pe ei.

Mi mai uit inci o dati in oglindi - o ultiml privire la DomnulBalon. Apoi intorc capul gi ies fan{og, de parci aq fi Brad Pitt.

Capitolul 1

- Ne-am riticit. O si opresc pulin pe marginea drumului.-Doamne f,ereqte, mami! E intuneric bezn[ qi suntem pe margi-

nea pripastiei. N-ai unde si opregti.

-Nu te mai speria, dragule. Gisesc eu un loc sigur.- Poftim? Sigur? Daci qtiam ce mi a$teapti, imi luam crampoa-

nele qi pioletul.

- E un refugiu nifel mai sus.Helena trase de volanul maginii inchiriate, lul strAns virajul, cu

stingicie, gi opri. Se uitd la fiul ei, care igi acoperise ochii cu paknele,gi ii puse o mini pe genunchi

- Gata, poli s[ te ui!i. Dupi aceea, arunci o privire pe fereastri,spre valea abrupti de dedesubt, qi ziri luminigele de pe coastd licirindin vale. Ce frumos e! murmuri ea.

* Nu, mami, nu e deloc ,,frurnos". ,,Frumos" e cAnd o sd scipimdin pustietatea unei firi striine qi n-o si mai fim la un pas de a ne gisisfirgitul pe fundul unei ripe. Oamenii 6gtia !-au auzit de parapefi?

Helena nu ii d[du atenfie gi bdjbai pe deasupra capului, dupi in-trerupitorul plafonierei.

-D[-mi harta, dragule.Alex i-o intinse, gi Helena se apuci si o studieze.- O tii invers, mami, ii atrase biiatul atenfia.- Bine, bine, zise Helena qi risuci harta. trmmy inci doarrne?