SCURTĂ ISTORIE

Anticul şi Primitivul Rit de Misraïm şi Memphis, este rodul fuziunii dintre Ritul de Misraïm sau “de Egipt” - apărut la Veneţia în 1801, graţie lui Philalete Abraham şi răspîndit cu repeziciune în Italia şi Franţa - şi Ritul de Memphis sau Oriental - fondat de Etienne Marconis în 1839 la Paris.

În arhivele Suveranului Mare Sanctuar Adriatic sunt conservate, printre alte documente, trei pergamente care parcurg pe cît posibil originile şi ramificaţiile celor două Rituri, pînă la fuziunea lor survenită graţie Eminetului Frate Marco Egidio Allegri care, în 1923 devine Mare Conservator ad vitam al Ritului de Memphis din Palermo, trecut ulterior în adormire din 1925, an în care devine Puterea Supremă a Ritului de Misraïm din Veneţia.

Informaţiile despre cele două Rituri sunt însă fragmentate datorită vicisitudinilor istorice suferite. Ambele, dar mai ales Ritul de Misraïm, au întîmpinat de-a lungul timpului numeroase opoziţii din partea puterii politice, dar şi a altor obedienţe masonice care, pătrunse de aerul de libertate şi democraţie adus de Revoluţia Franceză, greu puteau suporta un Rit care se declara aristocratic.

Un prejudiciu sensibil a adus după sine persecuţia sistematică din secolul al XIX-lea condusă de autorităţile austriece în Lombaridia şi Veneţia, dar şi de guvernele altor mici state ale Peninsulei, de către biserică în general şi, în secolul al XX-lea, de regimul fascist; cu atît mai greu a fost neajunsul creat de lupta condusă de diverse Mari Oriente, care au încercat prin toate mijloacele să absoarbă Ritul de Misraïm. Cu toate acestea, documentele cele mai importante au fost conservate şi transmise pînă în zilele noastre.

Prin această scurtă sinteză am încercat doar să relevăm faptul că Anticul şi Primitivul Rit de Misraïm şi Memphis este rezultatul a unirii Ritului de Misraïm cu Ritul de Memphis.

Înainte de a purcede la studiul istoriei celor două Rituri unite, care începe odată cu anul 5941 Era Misraïm (1945 d.Ch.), ar fi potrivit să punem în lumină trecutul Ritului de Misraïm şi a Ritului de Memphis pînă la această dată.

 • Istoria Ritului de Misraïm - ramura Veneţia

Există pe piaţă o carte foarte importantă din punct de vedere istoric (Gastone Ventura, “Riturile masonice de Misraïm şi Memphis” - din păcate încă netradusă în limba romînă, n.n.). În prefaţa acestei lucrări, autorul menţionează că despre Riturile de Misraïm şi Memphis au scris un mare număr de autori masoni şi nemasoni, dar superficial şi aproape întotdeauna în trecere, fără a le putea cu adevărat prezenta, fie datorită prea puţinelor documente existente sau a dificultăţii de a le aduna şi cu atît mai mult de a obţine

drepturile de publicare a lor, fie din alte raţiuni care pot fi puse pe seama rezervelor pe care aceste două Rituri le-au manifestat întotdeauna, chiar şi după persecuţiile şi calomniile la care au fost - şi sunt în parte chiar şi astăzi - supuse, din partea organizaţiilor masonice mai puternice (din punct de vedere numeric) şi datorită tendinţelor radicale şi materialiste.

Gastone Ventura, care era în perioada scrierii acestei cărţi Suveranul Mare Hyerophante General al Anticului şi Primitivului Rit Oriental de Misraïm şi Memhis - Suveranul Mare Sanctuar Adriatic şi care a avut astfel posibilitatea consultării nestingherite a arhivelor Ritului, ne spune că nu este posibilă stabilirea unei date exacte a naşterii Ritului de Misraïm, dar că există menţiuni ale acestui Rit deja din primii ani ai secolului al XVIII-lea.

Ritul de Misraïm, ramura veneţiană, apare în acest oraş în anul 1801 datorită lui Philalete Abraham (baronul Tassoni di Modena ?) dar, după o sumă de întîmplări, intră în adormire, pentru a reapărea în anul 1848, odată cu proclamarea Republicii Veneţia; reintrat în adormire aproape imediat, reapare în 1865, rămînînd activ pînă la data de 6 aprilie 1867. În data de 20 aprilie 1867, Suprema Putere a Ritului, reunită la Veneţia, promulgă următorul document, conservat în arhivele Suveranului Mare Sanctuar Adriatic:

 

G.∙.A.∙.O.∙.E.∙.M.∙.E.∙.T.∙.

R.∙.A.∙.O.∙.SUPREMA PUTERE

 

Or.∙. Supremului Mare Consiliu General al Suveranilor Mari Maeştri Absoluţi ai Ordinului de Misraïm şi celor patru serii ale sale, 90˚ şi ultim grad, avînd sediul în Valea Lagunei Veneţiei, sub punctul fix al Stelei Polare la 45˚ 26’20’ N, 12˚ 20’33’ E, în ziua a 20-a a lunii a IV-a a anului V.∙.L.∙. 5863.

 

către toţi masonii regulariS.∙.S.∙.T.∙.P.∙.D.∙.T.∙.

 

Vă aducem la cunoştinţă că Supremul Mare Consiliu General de 90˚ şi ultim grad al Ritului de Misraïm, Suprema Putere pentru Italia şi Universală, a decis în adunarea generală extraordinară din ziua a 19-a a lunii a IV-a a anului V.∙.L.∙. 5863 (1867 d.Ch.) punerea în adormire, în Italia, a Ritului în primele sale 4 serii şi în singurele sale 16 clase şi 86˚, pînă ce retrezirea acestora va fi considerată oportună de către Suprema Putere şi pentru ea de către Supremul Mare Conservator. Astfel, a fost constituit un Triunghi din trei Mari Conservatori, în persoanele Sublimilor Fraţi Giuseppe Darresio 90˚, Antonio Zecchin 90˚ şi Luigi Della Migna 90˚, ca ei să decidă cînd va sosi momentul oportun pentru a transmite Supremele Puteri Conservatoare ale Ordinului şi ale Ritului acelui Frate pe care îl vor considera a fi cel mai demn, astfel încît continuitatea transmiterii puterii să fie păstrată ab æternum. În virtutea acestor decizii, Supremul Mare Consiliu al Suveranilor Mari Maeştri Absoluţi de al 90˚-lea şi ultim grad al Ritului de Misraïm (seu Ægypti), oferă Prea Iluştrilor şi Prea Puternicilor Fraţi Giuseppe Darresio, Antonio Zecchin şi Luigi Della Migna puteri depline pentru a numi Supremul Mare Conservator al Ordinului şi al Ritului.

 

Promulgat în Valea Lagunei Veneţia, în a XX-a zi a lunii a IV-a a anului 5863 de Misraïm.

 

Supremul Mare Conservator

Giovanni Pallesi d’Altamura 33˚66˚90˚Giuseppe Darresio 33˚66˚90˚ Locus

Antonio Zecchin 33˚66˚90˚ (sigiliu de ceară)Luigi Della Migna M.T. 33˚66˚90˚

 

Documentul poartă pe verso semnăturile Supremilor Mari Conservatori ce au succedat după anul 1867 şi pînă astăzi.

Cu actul care urmează, în prima zi a lunii Phemenot a A.∙.L.∙. 5941, la acea dată Suprem Mare Conservator Egidio Allegri, 90˚, purcede la trezirea Ritului:

 

În anul 1867 a erei vulgare, Ordinul Templului de limbă italică, punînd în adormire Puterea supremă a Ritului Egiptean cu sediul la Veneţia, numea trei Mari Conservatori ai Ritului în persoanele Sublimilor Fraţi Giuseppe Darresio 90˚, Antonio Zecchin 90˚ şi Luigi Della Migna 90˚. De la aceştia, puterile vor fi conferite Preaputernicului Supremu Mare Conservator Alberto Francis 90˚ care, la rîndul său, le va transmite lui Luigi Bo .∙. 90˚. Apoi, puterile vor fi transferate Preaputernicului Marco Egidio Al.∙., devenit astfel Mare Conservator 90˚, ad vitam.În conformitate cu aceste prerogative şi prevalîndu-ne de puterile acordate în conformitate cu articolele 14 şi 15 ale Statutelor (titlul III, secţiunea 1), în prima zi a lunii Phemenot a A.∙.L.∙. 5941, Noi, Marco Egidio Allegri, 33˚ al Ritului Scoţian, 33˚95˚ al Ritului de Memphis, Mare Maestru Ad Vitam al Ordinului de Misraïm şi Supremul său Mare Conservator, am decis trezirea şi înălţarea Suveranului Consiliu General de 90˚ şi ultim, ca Putere Supremă al Ordinului şi Ritului, stabilind uniunea cu Ritul de Memphis şi chemînd pe următorii Preaînţelepţi şi Distinşi Fraţi să facă parte din el: ... (urmează numele a 11 persoane).

 

• Istoria Ritului de Memphis în Egipt şi la Palermo

1839 - Ritul de Memphis, în 92˚ apare la Paris, sub conducerea Marelui Hyerophante Etienne Marconis de Negre.

1856 - Se constituie la Alexandria un Sublim Consiliu al Ordinului, sub denumirea de Marele Orient din Egipt. Charta stabilita de Marconis dădea toate prerogativele pentru constituirea unui Suv.∙.Sanct.∙., Mare Maestru fiind numit Joseph de Beauregard.

1862 - Ritul este absorbit de către Marele Orient al Franţei, care îi reduce gradele la 33.

1867 - Constituirea, în plină legitimitate, sub conducerea Principelui Halim Pascia, a unui Suv.∙.Sanct.∙. şi a unei conduceri supreme a Ordinului de Memphis. Suveranul Sanctuar francez fusese dizolvat.

1868 - Moare Etienne Marconis de Negre.

1869 - Punerea în adormire a Ritului în Egipt, după condamnarea la exil a Marelui Maestru.

1870 - Trezirea M.∙.Or.∙. de către S. A. Zola.

1874 - Pe data de 11 ianuarie Zola este investit cu titlul de Mare Hyerophante în locul lui Marconis.

1876 - Fondarea unei Mari Loji Simbolice, Marea Lojă Naţională din Egipt. Pe data de 25 octombrie, Zola îi conferă gradele 95˚ şi 96˚ lui Giuseppe Garibaldi şi titlul de Mare Maestru de onoare ad vitam al Suv.∙.Sanct.∙. al Egiptului. M.∙.Or.∙. din Palermo, care îşi dorea să asigure continuitatea Ritului, conferă o patentă M.∙.O.∙. al Egiptului, confirmîndu-o pe aceea acordată de Marconis în 1856. Pe data de 15 noiembrie, M.∙.O.∙. al Egiptului îi dă lui Salvatore Sottile, Mare Maestru la Palermo, o chartă constitutivă a unui Suveran Consiliu General administrativ al Ordinului de Memphis pentru Italia şi a Văii din Palermo.

1877 - Marea Lojă Naţională din Egipt devine independentă, dar lasă M.∙.O.∙. al Egiptului administrarea Gradelor Simbolice ale Ritului de Memphis.

1880 - Punerea în adormire a Suv.∙.Sanct.∙. al Egiptului; lucrările continuă totuşi în Marele Templu Mistic.

1881 - Giuseppe Garibaldi este proclamat de către Gianbattista Pessina Mare Hyerophante al Ritului Reformat de Memphis şi al Ritului Reformat de Misraïm. La proclamare participă Sanctuarele din Statele Unite, a Angliei şi Irlandei şi a României, pe lîngă cele ale lui Pessina. M.∙.O.∙. al Egiptului contestă legitimitatea acestei Proclamări, recunoscîndu-l doar pe Zola.

1883 - Marele Hyerophante Zola îşi dă demisia, numindu-l ca succesor al său pe Ferdinano Francesco Delli Oddi.

1890 - Pe data de 15 iunie, Salvatore Sottilio trezeşte Ritul de Memphis la Palermo, devenind Mare Maestru al Suveranului Sanctuar pentru Italia. Îi vor succeda în 1900 Salvatore Mortorana, în 1901 Paolo Figlia, în 1903 Benedetto Trigona, în 1921 Reginald Gambier Mac Bean.

1900 - Pe data de 30 mai, Ferdinano Francesco delli Oddi este recunoscut ca Mare Hyerofante de către Suveranele Sanctuare din Statele Unite, Anglia şi Irlanda, România, Italia, Spania şi Egipt.

1906 - Ritul este trecut în adormire.

1921 - Trezirea Ritului de Memphis la Palermo prin cei trei Patriarhi Giuseppe Sullirao, Giovanni Sottile şi Reginald Gambier Mac Bean. Ultimul devine Mare Maestru General pentru Italia şi statele dependente.

1923 - Pe data de 23 septembrie, Mac Bean îi conferă puteri depline printr-o patentă lui Marco Egidio Allegri, pentru instalarea, atunci şi pentru vremurile ce vor veni, de organisme masonice în Veneţia şi Lombardia, în măsura în care contextul dificil o va permite.

 

• Fondarea şi istoria Anticului şi Primitivului Rit Oriental de Misraïm şi Memphis, Suveranul Mare Sanctuar Adriatic

Cum am specificat mai sus, 23 septembrie 1923, era vulgară, este data la care Preaputernicului F.∙. Marco Egidio Allegri, 33˚95˚, Mare Conservator Ad Vitam, îi este conferită o patentă a Ritului de Memphis, Suveranul Sanctual din Palermo - semnată de către Suveranul Mare Maestru General Reginald Gambier Mac Bean, 33˚96˚, de către Marele Segretar General Tom Virtzi, 33˚95˚ şi de către Marele Cancelar General, F.∙. Benintende, 33˚95˚ - în vederea instaurării, atunci şi în vremurile ce vor veni, de organisme masonice, în măsura în care contextul dificil o va permite, în Veneţia şi Lombardia.

În 1925, Preaputernicul Frate Marco Egidio Allegri, 90˚ al Ritului de Misraïm, devine Puterea Supremă a Ritului, ale cărui prime 86˚ erau atunci în adormire. Neputîndu retrezi aceste grade, din cauza legii fasciste care interzicea masoneria în Italia şi datorită intrării în adormire şi a Ritului de Memphis din Palermo, el începe munca de unificare a celor doua Rituri, în aşteptarea unor vremuri favorabile reactivării lor.

Pentru înţelegerea completă a istoriei şi a situatiilor este necesar să precizăm că mare parte a membrilor celor două Rituri din Veneţia, erau deasemenea şi membri ai Ordinului Martinist în Grupurile de Lucru “Il Veneziano”, “Poseidonia”, “San Martin”. Dintre acestea, Grupurile “Il Veneziano” şi “Poseidonia” nu şi-au întrerupt lucrările pe perioada regimului fascist. După cum bine se ştie, Ordinul Martinist nu necesită Temple speciale pentru a se reuni, Lucrările fiind valide chiar dacă participanţii sunt doar doi. Vîrfurile grupurilor martiniste în Veneţia erau Flamelicus (M. E. Allegri) şi Artephius (O. U. Zasio). Din aceste motive noi spunem că Riturile de Misraïm şi de Memphis, ramura Veneţiană, au fost conservate de catre martinişti.

În data de 16 mai 1945, imediat după terminarea Celui de-al Doilea Război Mondial, Marco Egidio Allegri, prevalîndu-se de autoritatea sa ca Putere Supremă de 90˚ al Ritului de Misraïm şi ca Mare Conservator Ad Vitam al Ritului de Memphis, reuneşte cele două Rituri. Dă astfel viaţă Anticului şi Primitivului Rit Oriental de Misraïm şi Memphis şi pune bazele Suveranului Mare Sanctuar Adriatic a Marilor Conservatori ai Ordinului şi al Ritului, de 33˚90˚95˚, avînd jurisdicţie în două emisfere, al cărui Imperator ai Principilor Patriarhi de Memphis şi Suveran Mare Hyerophante General - Suveran Mare Maestru, 33˚90˚97˚, devine.

Fondează, deci, Suveranul Templu Mistic ai Principilor Patriarhi de Memphis, de 32˚90˚94˚, Sublimul Consistoriu a Gradelor 30˚90˚ “Nephertum”, Capitulul R+C a Orpheilor şi stabilea în plus permanenţa Venerabilei Loji Mamă şi Maestră “Osiris”, punînd Ritul la Zenitul Veneţia, pentru a confirma filiaţia existentă şi a asigura continuitatea în vremurile ce vor urma.

Pe data de 14 octombrie 1949, Eminentul Frate Marco Egidio Allegri, trecea la Marea Piramidă Eternă, numind succesorul printr-un testament scris de mână în persoana Preaputernicului Frate Contele Ottavio Ulderico Zassio. Acesta, din mai multe motive, unul dintre ele fiind dificultatea organizării, decreta suspendarea lucrărilor la gradele 1˚ - 18˚30˚, lăsînd active doar Camerele Superioare ale Ritului, 30˚90˚ - 30˚90˚95˚, şi Venerabila Lojă Mamă şi Maestră “Osiris”.

Contele Ottavio Ulderico Zassio, intelectual rafinat, gentilom şi spirit profund iniţiat, pregăteşte retrezirea tuturor Camerelor Ritului, organizînd un grup de cîteva persoane cărora le-a transmis învăţăturile sale, sensibilitatea sa iniţiatică şi cea mai pură dorinţă de cunoaştere. Contele, a trecut la Marea Piramidă Eternă în data de 5 mai 1966, lăsînd succesiunea testamentară în favoarea Contelui Gastone Ventura.

La data de 1 februarie 1967, Preaputernicul Frate Gastone Ventura încredinţa Fratelui Francesco Brunelli, în acea vreme în grad 33˚90˚95˚, o patentă pentru a constitui exclusiv în Valea Tevere un Sublim Consistoriu a Gradelor 30˚90˚ şi pentru a confirma filiaţia de la Giuseppe Garibaldi.

În acelaşi timp, în Valea Piave era activ Sublimul Consistoriu a Gradelor 30˚90˚ “Nephertum”. Este necesar acum de precizat faptul că Preputernicul Frate Gastone Ventura (Aldebaran), asemenea predecesorilor săi, F.∙. M. E. Allegri (Flamelicus), Preaputernicul Frate O. U. Zassio (Artephius), deţinea şi exercita şi funcţia de Suveran Mare Maestru al Ordinului Martinist. Asemenea lui şi F.∙. Francesco Brunelli (Nebo) era martinist, fiind numit de către Gastone Ventura Mare Maestru Adjunct al Ordinului Martinist.

În anul 1970, Brunelli, admirator fervent al lui R. Ambelain - faimos scriitor francez de literatură ezoterică masonică şi martinistă pe care Brunelli îl considera maestrul său spiritual şi care, printre altele, era Mare Maestru General al unui Ordin numit Anticul şi Primitivul Rit de Memphis-Misraïm, cu filiaţii pe linia Pessina-Yarker-Reuss-Papus-Teder-Bricaud-Ambelain -, a pregătit, din ambiţie sau poate la sugestiile lui Ambelain, un complot împotriva Fratelui Gastone Ventura, materializat un an mai tîrziu într-o revoltă deschisă ce a avut drept urmări ieşirea lui din lanţul martinist şi din acela al Anticului şi Primitivului Rit Oriental de Misraïm şi Memphis. După ieşirea sa din cele două ordine, Brunelli a fondat Ordinul Martinist Antic şi Tradiţional şi, folosind o patentă acordată de maestrul său Ambelain, Anticul şi Primitivul Rit de Memphis- Misraïm, Marele Sanctuar Italian, aderent şi subordonat Suveranului Sanctuar Internaţional de la Paris (actualmente acest Rit aparţine Camerei Riturilor din Marele Orient al Italiei).

Revolta lui Brunelli odată încheiată, la data de 28 noiembrie 1971, Preputernicul Frate Gastone Ventura reuni în Templul Piramidei din Bologna Suveranul Mare Sanctuar Adriatic şi proclamă trezirea efectivă a Anticului şi Primitivului Rit Oriental de Misraïm şi Memphis în toate Gradele şi Templele sale. În mai multe rînduri, Ventura îi ceru lui Brunelli restituirea patentei pentru constituirea Consistoriului Regional în Valea Tevere care, printre altele, nu fusese niciodată alcătuit. Brunelli însă, nu restitui niciodată patenta, drept pentru care Gastone Ventura îl radie cu propria mînă din Cartea de Aur, la data de 30 noiembrie 1971.

La data de 28 iulie 1981, Marele Frate Gastone Ventura trecea la Marea Piramidă Eternă, lăsînd succesiunea testamentară a Marii Hyerophanii şi titlul de Mare Maestru Preaputernicului Frate Sebastiano Caracciolo, care şi astăzi conduce destinele Ritului.

Masoneria - simbolistica si simboluri Masoneria sau francmasoneria nu poate fi de fapt definita in cateva propozitii. Cel mai adesea se spune despre Masonerie ca este un sistem alegoric al moralitatii, ilustrat prin simboluri. Dar Masoneria reprezinta mult mai mult decat un sistem. Putem vorbi despre ea ca de un curs despre moralitate care face apel la alegorie si simbol, insa, pe langa aceasta semnificatie, Masoneria este si o societate organizata, o Fraternitate. Simbolistica Masoneriei are in mare parte surse biblice, bazandu-se, in special, pe legendele despre constructia Templului lui Solomon. Accentul cade pe cultivarea virtutilor morale, estetice, pe crearea unui caracter bazat pe principiul Adevarului. De aceea, Masoneria a fost si este combatuta si persecutata nemilos de catre biserica si de catre regimurile totalitare de stanga sau de dreapta.   Francmasoneria a fost comparata cu un salcam batran avand mai multe radacini (miscari, societati, bresle sau ordine mai mult sau mai putin ezoterice, de la care a mostenit idei, ritualuri si simboluri) si mai multe ramuri (obedientele si ritualurile actuale). Aceasta organizatie este impartita in obediente, ele insele impartite in loji (numite si ateliere), a cate 7-50 de persoane (uneori chiar mai multe).  

SIMBOLURI MASONICE

Scopul acestei organizatii este acela de a deveni din bun mai bun, de a-ti intari personalitatea, cultiva morala si spiritualitatea, largi orizontul mintii. Masoneria cultiva principiul responsabilitatii si al moralitatii si ii incurajeaza pe francmasoni sa urmeze si in viata de toate zilele lectiile invatate in timpul ritualurilor. Una dintre doctrinele universale ale Masoneriei este "Fratia Omului si Paternitatea Lui Dumnezeu" (autoritatea parinteasca a lui Dumnezeu). Importanta acestui crez consta in aprofundarea celor trei dogme esentiale ale Francmasoneriei: Dragoste Frateasca, Ajutor si Adevar. Masoneria este, de asemenea, custodele traditiei initiatice. Datoria unui mason este aceea de a pastra si perpetua aceasta traditie, ceea ce constituie o responsabilitate uriasa.

 

Astazi, principalele simboluri masonice sunt cele "trei mari lumini": "echerul", "compasul" si "volumul Sfintei Legi" (cel mai renumit dintre simbolurile masonice), precum si litera "G", scrisa in interiorul unui echer si al unui compas, care reprezinta de fapt initiala cuvintelor "God" (zeu), "geometrie, generare, geniu, gnoza"... Marile Lumini - Biblia, Echerul si Compasul, luate impreuna reprezinta un simbol al Francmasoneriei, al vietii masonice, devreme ce nici o loja regulara nu-si poate deschide tinuta si nu poate lucra fara prezenta lor pe altar. In opinia publica, echerul si compasul sunt un simbol notoriu al Masoneriei, atat de notoriu, incat in multe tari (de exemplu Statele Unite) folosirea lor heraldica este limitata prin lege la domeniul strict al Francmasoneriei. 

Biblia - Simbolul Cartii (Legii) Sacre este una dintre cele trei Mari Lumini ale Masoneriei. Acolo unde lojile contin si membri de alta credinta decat cea mozaica si cea crestina, se coopteaza Cartile respectivelor credinte. Dar, atat istoric cat si numeric, in Francmasonerie predomina credinciosii Bibliei. Volumul Legii Sacre este simbolul credintei tacute si profunde a francmasonului in Marele Arhitect al Universului. 

Echerul si Compasul sunt simbolurile de baza ale masoneriei, necesare pentru ridicarea unor edificii stabile si drepte. Echerul si compasul sunt simbolurile universale ale maestrului mason si ale Francmasoneriei. Fara compas nu se poate

alcatui un echer, iar fara echer nu se poate construi un Templu. Ele sunt, fiecare in parte, o Mare Lumina masonica. Prin analogie, devin simboluri ale virtutii si constiintei care conduc la perfectionarea spiritului. In aceasta cheie se poate identifica in Echer Moralitatea si in Compas Spiritualitatea. In alti termeni, Echerul simbolizeaza sinceritatea si justitia intentiei, a hotararii si a operei, adica reprezinta o obligatie, o norma imuabila, un trebuie, in vreme ce Compasul semnifica hotararea, capacitatea, geniul.

Compasul este emblematic pentru infranarea patimilor (lacomie, manie, judecata nedreapta, intoleranta, egoism), al principalelor doctrine ale Ordinului, al cunoasterii si priceperii. Heraldica lui masonica tine de triunghiul cu varful in sus, care e un simbol celebru al spiritualului si al Divinitatii. Echerul este simbol al rectitudinii morale in conduita, al cinstei si onestitatii. Echerul este o unealta alcatuita din doua elemente care se intalnesc in unghi drept. Acesta era unghiul potrivit pentru a ridica in piatra ziduri perpendiculare si solide. De aici i s-a spus omului vertical si bine intemeiat, adica omului moral: om drept. Heraldica lui masonica il arata ca pe un triunghi cu varful in jos, indicand astfel lucrarea asupra materiei. 

Litera G este simbolul geometriei. Pentru intemeietorii Masoneriei, era initiala si unul din simbolurile lui Dumnezeu (God, in limba engleza). Heraldica o asociaza adesea cu echerul si compasul - acesta fiind blazonul Masoneriei simbolice (a primelor trei grade). Geometria este o techné (arta si stiinta) de semnificatie majora pentru masoni. Autorii masoni trimit frecvent la o expresie celebra a lui Platon: "Dumnezeu geometrizeaza mereu" (in Masoneriile anglo-saxone expresia combina ambele intelesuri ale literei G). In Francmasonerie, geometria nu este doar o stiinta matematica, ci semnificatia divina si morala a adevarului abstract. 

Altarul este simbolul adorarii, al credintei, al Sfintei Sfintelor din Templul lui Solomon. Intr-o loja, el concentreaza intreaga viata masonica si, prin faptul ca sustine Marile Lumini, arata ca viata e sustinuta de credinta.        

Ochiul Atotvazator - Simbol al Divinitatii si, prin analogie, al atributelor Sale cele mai importante pentru om: iubirea, atotstiinta, dreptatea si mila. Ochiul a fost ales ca simbol al diversilor zei inca din Egipt si India. El va deveni un celebru si consacrat simbol al Proniei divine in crestinism (ochiul in triunghi). Este foarte posibil ca aceasta sa fie sursa care l-a daruit Francmasoneriei. Una dintre cele mai importante reprezentari ale Ochiului Atotvazator se gaseste pe bancnota de 1$. Ea reproduce Marele Sigiliu al Statelor Unite. 

Cuvantul pierdut - Simbol al cunoasterii lui Dumnezeu, al nemuririi, al secretelor ascunse ale naturii. Este, probabil, cel mai obscur si cel mai important simbol al Francmasoneriei. Ritualurile nu-l descifreaza aproape deloc. Cuvantul pierdut nu e un termen lexical; cuvant trebuie citit aici in sens de Logos divin, cu semnificatia pe care i-o da Sf.Apostol Ioan: "La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul" (Ioan 1;1). 

Sortul - Simbol al muncii onorabile. Materialul din care era fabricat sortul masonic - pielea de miel - este un simbol al inocentei, simbol asociat dintotdeauna mielului. Inocenta nu inseamna, insa, ignoranta. Termenul se refera la cei curati sufleteste indiferent cat de multe stiu, nu la cei curati prin nestiinta. Exista un simbolism special in ce priveste sortul celor trei grade fundamentale: ucenic, calfa si maestru. Acesta urmareste calea de la intuneric la lumina, de la ignoranta la cunoastere. Folosirea sortului este extrem de veche; nu – precum in cazul masonilor operativi – doar cu functie de protectie pentru corp si haine, ci ca un semn de distinctie. Era purtat astfel de preotii lui Israel, de candidatii la initiere in misterele lui Mithra, de japonezii timpurilor stravechi in exercitiul lor religios. Au existat sorturi si in Etiopia si in Egipt. Masoneria simbolica de azi a preluat aceasta conotatie de sacru si noblete.Materialul si culoarea sunt elemente importante ale simbolismului sortului, desi in ziua de astazi ele si-au pierdut din importanta, esentiala fiind prezenta sortului in sine.  

Manusile reprezinta un simbol al inocentei, al fidelitatii. In Francmasonerie, folosirea lor vine din timpuri foarte vechi. La inceput, manusile indeplineau doua scopuri: sa apere mainile de rani si sa le tina calde. Dar manusile feresc mainile si de murdarie. Spalarea mainilor ca un act de purificare inaintea ceremoniilor religioase este un obicei care provine din vremurile biblice. Dupa lustratie (purificare prin apa) mainile erau mentinute curate prin purtarea manusilor. De aici s-a dezvoltat pentru manusi simbolul curateniei, puritatii, inocentei. Masonii obisnuiesc sa poarte manusi albe atunci cand participa la ceremonii in public, precum funeralii sau punerea unei pietre de temelie. In multe loji, fratii poarta manusi albe pe parcursul tinutei. Demnitarii si Ofiterii Marii Loji, atunci cand se imbraca in tinuta oficiala de seara, poarta de obicei manusi albe. In ritualurile funerare ale unor Obediente, manusile albe se depun impreuna cu sortul in mormant. 

Luminile Secundare - Simboluri ale Soarelui, Lunii si Maestrului Venerabil. Impreuna, alcatuind un triunghi, sunt un simbol al lui Dumnezeu. Pe parcursul ritualului, Soarele conduce ziua si simbolizeaza ratiunea, Luna conduce noaptea si simbolizeaza fantezia, iar Maestrul Venerabil conduce Loja. Luminile Secundare sunt mijloacele prin care un initiat vede pentru prima oara Marile Lumini. 

Soarele si Luna - Soarele este asociat cu o serie de valente simbolice, intre care aceea a dinamicii axiale, a corespondentei Soare-Spirit-Foc, aceea a caldurii si adevarului, a purificarii, a vitejiei (Soarele este asociat in multe traditii antice cu Eroul, care coboara in fiecare seara in taramul mortilor si iese in fiecare dimineata victorios), a ghidului inimii umane. In sens mai larg Soarele se identifica cu Masculinul, cu principiul activ, fiind de aceea simbolul Originii, al Inceputului, al ratiunii care lumineaza tenebrele si ilumineaza spiritele. Luna simbolizeaza in schimb Femininul, obscurul, intuitia, caracterul schimbator al formelor. Caracterul sau este feminin, si astfel intruchipeaza grija materna care se manifesta in cursul sau crescand sau in scadere, regland zvacnirile naturii. Dar semnifica si privarea omului care si-a pierdut demnitatea primordiala. De asemenea, mai reprezinta si imaginea mediatorului intre fortele celeste, pentru ca reflecta lumina soarelui si este doamna Apelor. In sens masonic, Soarele si Luna reprezinta alternanta si echilibrul intre zi si noapte, intre alb si negru, intre activitate si repaos, dialectica contrariilor. 

Firul de plumb pentru nivel este elementul echilibrului interior si sugereaza ideea ascensiunii stabile, liniare, trasand o linie verticala infinita, care conduce la perfectiune. Face aluzie la cautarea transcendentului, dar si la inaltare, lucruri indispensabile unei constructii care se inalta catre o dimensiune superioara.Instrumentul de nivelare (livella), instrument destinat la stabilirea perpendicularitatii, a raportului dintre orizontal si vertical, semnifica capacitatea de a construi un sistem de referinta si prin aceasta de a se imbogati spiritual, in timp ce prin alte mijloace simbolizeaza destinul comun al Mortii. 

Ciocanul si Dalta, Ciocanul reprezinta forta vointei, determinarea de fier de a izbuti pentru bine. Dalta simbolizeaza Discernamantul, adica capacitatea de a distinge partile utile ale pietrei, esentiale pentru construire, de cele inutile. Combinarea fortei vointei cu a capacitatii de a discerne determina perfectionarea treptata a operei. Astfel, in timp ce Ciocanul exprima vointa de a obtine, Dalta simbolizeaza constiinta a ceea ce trebuie evitat. La o ultima analiza, cele doua instrumente semnifica necesitatea de a uni actiunea cu gandul.Conform vechilor documente, Ciocanul masonului era folosit "pentru a sparge colturile ascutite ale pietrei brute, facand-o pe aceasta mai potrivita pentru lucrul constructorului". Asadar, unii specialisti considera ca veritabilul ciocan al masonului ar fi cel cu un capat ascutit, iar nu ciocanul de lemn cu ambele capete rotunjite, deoarece acesta din urma n-ar putea "sparge colturile ascutite ale pietrei". Dalta, straveche unealta masonica; a disparut deja din unele ritualuri, mai ales in Statele Unite. Simbolizeaza inteligenta si finetea, deoarece fasonarea finala a aslarului perfect se facea obligatoriu folosind dalta. De asemenea, statuile, dantelariile in piatra, ciopliturile fine se puteau executa numai cu ajutorul daltii. Unii autori considera dalta si ca un simbol al completitudinii, al educatiei superioare, al imbunatatirii, al caii catre perfectiune.

Ashlar (Aslar) - piatra bruta si cea lustruita, in sens general, metafora pietrei este legata de identificarea ei cu insasi masonul; lucrarea masonica a masurarii si lustruirii pietrei brute corespunde cu transformarea lui insusi, lucru pe care masonul il face pentru a trece de la stadiul diform, inconstient si pasiv al profanului la stadiul regulat, creativ si constient al masonului liber. Asa cum piatra bruta nu este potrivita pentru edificarea unei catedrale pentru ca produce instabilitate si dizarmonie, la fel piatra cubica, regulata si lustruita, se aseamana in unicitatea ei cu alte pietre lucrate la fel si contribuie la ridicarea Templului.

Aceasta corelare implica, in consecinta, ca un mason sa lucreze pentru binele si progresul tarii si al umanitatii, perfectionandu-se pe sine insusi in acelasi timp. Aslarul brut este piatra din cariera inainte de taiere si finisare - simbolul omului necalauzit. Aslarul perfect, o piatra perfect taiata si finisata, este simbolul umanitatii iluminate. Se observa, astfel, ca perfectiunea se obtine printr-un proces de indepartare: nici o lovitura de dalta si ciocan nu poate sa adauge nimic unui aslar brut - ea poate doar sa indeparteze bucati din el. Asadar, perfectiunea se afla deja inauntru. Aceasta invatatura corespunde bine si vine direct din spusele lui Iisus Hristos: "imparatia lui Dumnezeu este inauntrul vostru" (Luca 17;21). 

Rigla - emblema perfectiunii si a ordinii care rezulta din actiunea justa si echilibrata, este din timpuri stravechi instrumentul de comparatie a marimii si de masurare a armoniei proportiilor. Citata in Biblie, era chiar si instrumentul cu care divinitatea egipteana Ptah masura cresterea apelor Nilului si semnifica norma. Oricare era scala utilizata, exista necesitatea confruntarii lucrarii cu niste parametri stabili. Este si simbolul celor 24 de ore ale zilei, dintre care o parte ar trebuie dedicata gandului, una lucrului, una odihnei si una celor care au nevoie de ajutor.  

Mistria - instrument al zidarului care serveste la indreptarea materialului pietros, simbolizeaza binefacerea, precum si dorinta de a-l ajuta pe cel care are nevoie. Astfel exprima bunatatea activa, caritatea, dar si vointa fiintei umane. Iubirea fraterna care creeaza coeziunea intre pietre este precum cimentul - moale si capabil sa ia orice forma, apoi rezistent fara a fi rigid, cand leaga partile in interiorul constructiei. Mistria serveste la amestecarea lui pana la obtinerea amalgamului perfect, la eliminarea

excesului - la raspandirea binecuvantarii iluminate si a tolerantei generoase. Din acest motiv, este instrumentul de alegere al Constructorului-Zidar in actiunea sa constanta si pozitiva de edificator activ. 

Delta - numita si Triunghiul lui Solomon, triunghiul echilateral si-a luat numele dupa forma majuscula a celei de-a patra litere a alfabetului grec. Reprezentare geometrica a lui trei (principiul triplicitatii este extrem de important in simbolistica constructorilor), in traditie pitagoreica semnifica asceza multiplului catre Unul, in cea crestina - trinitatea si in multe alte filosofii - divinitatea ca Perfectiune. In Templu, Delta luminoasa este asezata in partea de est si are in centru fie litera G, careia i se dau multiple interpretari (Dumnezeu - God, Cunoastere - Gnosi, Geometrie, Geneza), fie tetragrama ebraica, fie schema pitagoreica, fie ochiul divin - simbol al principiului creator, fie soarele - principiu luminos al vietii.  

Zodiacul dupa etimonul grecesc, "cerc cu figuri de animale", era, conform definitiei platonice, "imaginea cerului". In masonerie zodiacul este folosit ca sistem simbolic si nu are caracter divin sau astrologic, ci infatiseaza mai degraba o viziune cosmologica a universului. Semnele zodiacale sunt reprezentate de-a lungul partii superioare a Templului, semnificand varietatea polimorfa a cosmosului care se condenseaza in sinteza terestra. Fiecare grup de semne, dupa geometria ternara si cuaternara (fiecare element foc, pamant, aer si apa regrupeaza trei semne, care reprezinta sapte planete - trei plus patru), care in succesiunea loc, simbolizeaza cele trei grade ale Ordinului. 

Acacia (Salcamul) este cel mai important dintre simbolurile vegetale ale masoneriei, simbol al nemuririi si, implicit, al credintei (nemurirea presupune o credinta), referindu-se la principiul nemuririi gradului de Maestru. Originea acestui simbol este legata de mitul lui Hiram, arhitect al Templului lui Solomon din Ierusalim. Dupa moartea sa, asasinii sai au ascuns cadavrul in pamant, dar pe locul unde a fost ingropat a rasarit un fir de salcam care ia relevat prezenta, simbolizand in acelasi timp si renasterea la o noua viata. Este tulburatoare, de pilda, paralela cu mitul despre Isis si Osiris: una din istoriile acestui mit pomeneste despre un copac de acacia care ar fi inglobat cufarul unde Osiris fusese inchis de Seth, protejandu-l. Isis descopera copacul in casa unui rege egiptean; ea il slujeste pe acel rege, cerand in schimb copacul. Astfel - relateaza respectiva istorie - a recuperat Isis trupul lui Osiris.Acacia este o planta vesnic verde si extraordinar de rezistenta. Adeseori ies muguri din grinzile si coloanele fabricate din lemn de acacia. Evreii obisnuiau sa o planteze pe morminte ca un simbol al vietii si pentru a indica amplasarea perimetrelor funerare, pentru ca oamenii sa nu calce din greseala peste morminte, profanandu-le.Este mai mult ca sigur ca acest obicei al evreilor sta la originea actualului simbolism al ramurii de acacia in Francmasonerie. Printre numeroasele etimologii care se atribuie termenului, aceea din grecescul "a-kakon" trimite la absenta rautatii, la inocenta. Dupa Biblie, Arca Unirii era din lemn de salcam aurit; sacru la egipteni si arabi, salcamul este simbolul sperantei si al existentei sufletului dincolo de moartea fizica si conservarea energiei indestructibile a vietii. 

Coloanele asezate la intrarea in Templu, la Vest, in amintirea celor pe care Hiram le-a asezat la intrarea in Templul lui Solomon, simbolizeaza dualitatea. Aceea cu trei rodii se refera la elementul feminin, la Aer, suflu ce alimenteaza viata,

sensibilitate feminina, Mercurul Inteleptilor. Cealalta, care sustine Globul, la cel masculin, la Foc, caldura vitala devoratoare, activitate, Sulful alchimistilor. Din duplicitatea simbolului coloanei se naste dihotomia intre vetrical si orizontal, intre valorile terestre si cele ale aerului, cautarea contrariilor si principiilor complementare. Din punct de vedere istoric, in afara de semnificatia arhitectonica, "coloana" are conotatiile inaltimii, ale fortei, ale tensiunii, ale robustetii si structurii. Jachin este deci Forta iar Boaz este, dupa traditie, de la numele strabunicului lui David, stalpul regal, cel ce simboliza, in timpul lui Solomon, conceptul lui Mishpat, dreptatea. Coloana mai inseamna perpendicularitate, stabilitate, echilibru, joc controlat al dinamicii intre urcus si coboras, canal de transmitere a energiilor intre baza de sus si cea de jos. Jachin, primul sacerdot al Templului lui Solomon, a dat propriul nume coloanei care simboliza principiul corectitudinii, al dreptatii, inspirat din anticul cult solar al locuitorilor Canaanului, care vedeau Zeul-Lumina care veghea lumea din inaltimi. Pact incontrolabil, fundament al raportului cu divinitatea, stabilitatea simbolizata de coloanele gemene completeaza rolul fundamentului edificiului interior pe care masonul trebuie sa-l proiecteze si sa-l realizeze. 

Mozaicul - pavimentul cu dale albe si negre care se afla in centrul Templului este simbolul binarului, al opozitiei intre o entitate si alta, intre spirit si materie, intre adevar si fals, intre bine si rau, intre frumos si urat , sugerand in acelasi timp si dinamica compozitiei intre contrarii. Nu face aluzie la dezbinare, ci la dialectica contrariilor din care este formata realitatea: astfel se nasc constiinta de sine si capacitatea de a te raporta, pentru ca nu existi fara sa-l accepti pe celalalt. Cu alte cuvinte, nu se poate ajunge la Adevar daca nu se pune la indoiala Falsul, nu se cunoaste Binele daca nu se patrunde chiar pe teritoriul Raului, nu se obtine Frumusetea pana nu se defineste Uratenia. Numai constiinta ca tabla de sah nu are numai patratele albe sau numai patratele negre produce efectul armonic al intelegerii, al corectitudinii, al creatiei artistice. Mozaicul reprezinta asadar o amenintare: nu exista niciodata un singur aspect in ceea ce priveste posibilitatea de perfectionare.

Potrivit lucrării “The New Encyclopedia Britannica”, Francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, raspândindu-se mai cu seamă datorită extinderii Imperiului Britanic, în secolul al XIX-lea. S-au înfiinţat loji masonice chiar şi în China, sub auspiciile Marii Loji a Angliei, începând din 1788. Rău-famata societate chineză cunoscută sub numele de Triade a apărut ca un Ordin Masonic, împreună cu cel numit Ordinul Zvasticii, potrivit autorului lucrării A New Encyclopedia of Freemasonry. Aceşti masoni chinezi aveau rituri identice, purtau simboluri similare precum bijuterii şi şorţuri de piele. Se refereau la zeitatea pe care o venerau denumind-o „Primul Constructor.       Există câteva organizaţii care, deşi nu aparţin oficial Masoneriei, îşi au originile în aceasta. Printre acestea se numără organizaţii obşteşti sau „de petrecere a timpului liber, cum ar fi Vechiul Ordin Arab al Nobililor închinători la Altarul Mistic (Altariştii) şi Ordinele Stelei Răsăritului, DeMolay, Constructorii şi Curcubeul. Aceste grupuri sunt compuse mai cu seamă din americani, deoarece masonilor britanici li se interzice în mod expres să se alăture unor astfel de organizaţii.       Cel mai renumit dintre simbolurile masonice, litera G, scrisă în interiorul unui echer şi al unui compas, reprezintă de fapt iniţiala cuvântului „geometrie, potrivit spuselor istoricului mason Albert Mackey, care considera că masonii au fost învăţaţi că „Masoneria şi geometria sunt sinonime şi că „simbolurile geometrice care se găsesc în ritualurile Francmasoneriei moderne pot fi considerate rămăşiţele secretelor geometrice cunoscute de masonii Evului Mediu, despre care acum se crede că s-au pierdut. Geometria ocultă, denumită uneori „geometrie sacră, foloseşte de mult timp simboluri geometrice, ca de exemplu cercul, triunghiul, pentagrama, precum şi altele, pentru ilustrarea unor idei metafizice şi filozofice.       Christopher Knight şi Robert Lomas au dat o interpretare interesantă bine cunoscutului simbol masonic al pătratului şi compasului. Ei susţin că a apărut ca o formă stilizată a vechiului simbol care reprezintă puterea unui rege - o piramidă a cărei bază reprezenta puterea terestră, peste care era gravată o piramidă întoarsă, care reprezenta puterea cerească a preotului. Aceste piramide ale puterii creează prin alăturare simbolul care a ajuns să fie cunoscut sub numele de „Steaua lui David. „Acest simbol a fost folosit pentru prima oară pe scară largă atunci când a apărut pe frontispiciul unui mare număr de biserici creştine în Evul Mediu, iar cele mai timpurii exemple de folosire a acestuia, spre uimirea noastră, le-am găsit pe clădirile ridicate de către Cavalerii Templieri. Utilizarea sa în sinagogi a apărut mult mai târziu, scriau cei doi autori.

       Una dintre tradiţiile masonice susţinea că Avraam, patriarhul evreilor, le-a transmis egiptenilor învăţături speciale înainte de Potop. Mai târziu, aceste învăţături (despre care se spunea ca ar fi reprezentat opera legendarului Hermes Trismegistus) au fost adunate într-un volum de către filozoful grec Euclid, care le-a studiat sub numele de geometrie. Mai întâi grecii şi apoi romanii, au numit această disciplină arhitectură.       Criticii Francmasoneriei susţin că proeminenta literă „G reprezintă de fapt prescurtarea cuvântului gnosticism - un concept filozofic promovat de adepţii sectelor gnostice, cum ar fi de pildă Alumbrados,o sectă interzisă de Biserica timpurie. Autorităţile nu pot cădea de acord asupra originii reale a Francmasoneriei, dar recunosc la unison faptul că ea este mai veche decât Egiptul antic. Legendele masonice plasează formarea organizaţiei în vremea construirii Turnului Babel, şi cea a construirii Templului din Ierusalim de către regele Solomon, despre care se pomeneşte în Biblie.       In secolul al XIX-lea, Mackey afirma că masonii din epoca medievală preluaseră atât cunoştinţele în materie de construcţii, cât şi modelul de organizare de la „Arhitecţii Lombardiei. Această breaslă din nordul Italiei a fost prima ai cărei membri şi-au asumat numele de Francmasoni, care a devenit prescurtarea pentru „Ordinul frăţesc al cioplitorilor în piatră liberi şi recunoscuţi ca atare. Termenul de „recunoscuţi ca atare era folosit în cazul membrilor intraţi mai târziu în Ordin şi care nu aveau nici o legătură cu întemeietorii acestuia, cioplitorii în piatră. O lucrare de alchimie în care se pomeneşte în mod expres termenul de „Francmason poate fi datată în anii '50 din secolul al XV-lea.       Alţi cercetători masoni susţin că apariţia Ordinului poate fi datată istoric în perioada Romei antice, contemporan Colegiului Fabrorum sau Colegiului Muncitorilor - un grup de constructori şi arhitecţi care a devenit un prototip pentru organizarea ulterioară a breslelor. Majoritatea scriitorilor plasează apariţia secretelor masonice în epoca existenţei preoţilor războinici, eroi ai cruciadelor, Cavalerii Templieri. Un scriitor din secolul al XVIII-lea susţinea că Francmasoneria modernă a fost întemeiată de către Godefroi de Bouillon, liderul Primei Cruciade, care a cucerit Ierusalimul şi despre care se spune că ar fi întemeietorul misterioasei Stăreţii a Sionului. Secretele privitoare la originea Francmasoneriei au fost păstrate cu străşnicie, în ciuda publicării a numeroase cărţi şi articole referitoare la acest subiect. Walter Leslie Vilmshurst, un mason de seamă şi autor al lucrării The Meaning of Masonry, scria Adevărata istorie secretă a apariţiei masoneriei nu a fost făcută publică nici în rândurile organizaţiei însăşi. Multi cercetători cred chiar că majoritatea masonilor au pierdut din vedere adevărata origine şi scopul organizaţiei. Tabloul de ansamblu al masoneriei este acela al unei organizatii care şi-a pierdut înţelesul originar - scriau autorii lucrării The Templar Revelation. În epoca în care patru loji londoneze au format o Mare Lojă Unită în 1717, Francmasoneria speculativă ajunsese să domine complet întemeietorii acestei organizaţii - zidarii sau „Masonii Lucrători. Francmasoneria şi-a dobândit cunoştinţele esoterice mai ales de la masonii speculanţi. Webster afirma „Originile Francmasoneriei nu pot fi identificate din nici o sursă sigură, dar Ordinul a apărut dintr-o combinaţie de tradiţii care au evoluat şi s-au contopit într-o perioadă mai lunga de timp. Astfel, Masoneria Lucrătoare ar fi putut proveni din Colegiile Romane prin intermediul zidarilor din Evul Mediu - în vreme ce Masoneria Speculativă ar fi putut proveni din rândurile patriarhilor ebraici şi din misterele păgânilor. Dar sursa de inspiraţie ce nu poate fi negată este Cabala evreiască... Cert este că, atunci când au fost concepute ritualul şi statutele

Masoneriei în 1717, cu toate că ele au reţinut anumite fragmente ale vechilor doctrine egiptene şi pitagoreice, versiunea iudaică a tradiţiilor secrete a fost cea aleasă de fondatorii Marii Loji, pentru ca, pornindu-se de la ea, să îşi construiască propriul sistem. Francmasoneria a continuat să îşi lărgească tot mai mult rândurile, iar în 1720, au fost înfiinţate loji masonice în Franţa, sub auspiciile Marii Loji Unite din Anglia. Acestea au format o Mare Lojă la Paris, în 1735. Marea Lojă era diferită de Lojile Scoţiene, care fuseseră formate după ce Carol I Stuart fugise din Anglia. Tensiunile dintre cele două ramuri ale Masoneriei Franceze s-au accentuat în 1746, o dată cu exilarea din Anglia a lui Carol Eduard, poreclit „Scumpul prinţ Charlie Stuart, sau „Tânărul Pretendent şi a susţinătorilor lui, care au încurajat folosirea Ordinului în scopuri politice. În această epocă a devenit cunoscută marelui public adevărata origine a Francmasoneriei. In 1737, profesorul fiilor prinţului Carol Eduard care era şi membru al Societăţii Regale, Andrew Michael Ramsey, a rostit un discurs în faţa francmasonilor din Paris. Acest discurs a devenit cunoscut drept „Cuvântarea lui Ramsey, în care acesta declara „Ordinul nostru a format o uniune de nedespărţit cu Cavalerii Sf. loan de la Ierusalim - un Ordin foarte apropiat de cel al Cavalerilor Templieri. Ramsey mai spunea că Francmasoneria era legată de şcolile antice de descifrare a misterelor, patronate de zeiţa greacă Diana şi de cea egipteană Isis. Masonul german baronul Karl GotrJieb von Hund a devenit membru al Lojiei din Frankfurt şi în 1751 a întemeiat aici o filială a Ritului Scoţian, denumită „Ordinul respectării stricte a regulilor; după rostirea jurământului ce prevedea supunerea necondiţionată faţă de ordinele unor superiori misterioşi şi „nevăzuţi, aşa cum a fost descris pe parcursul volumului, Ordinul a sfârşit prin fuziunea dintre Iluminaţi şi Francmasoneria germană, în timpul Congresului de la Wilhelmsbad. Hund a recunoscut că ducea mai departe tradiţiile Cavalerilor Templieri care fuseseră obligaţi să se autoexileze în Scoţia la începutul secolului al XIV-lea. Membrii acestui Ordin s-au autoproclamat „Cavaleri ai Templului. El pretindea că ar transpune în viaţă ordinele unor „superiori necunoscuţi a căror identitate sau loc de reşedinţă nu erau niciodată precizate, în timp ce alţii au pretins că aceşti „superiori nu erau oameni, majoritatea cercetătorilor cred că ei erau probabil susţinătorii iacobiţi ai Stuarţilor, care au murit sau şi-au pierdut credinţa după înfrângerea Tânărului Pretendent. Francmasoneria este organizată în trei loji fundamentale Loja Albastră (care reprezintă pasul de început al oricărui novice şi care la rândul ei este subîmpărţită în trei grade Ritul de York (care la rândul lui se compune din încă zece grade) şi Ritul Scoţian (care are un total de 32 de grade de iniţiere a membrilor). Cel de al 33-lea grad, la care se accede numai pe bază de invitaţii, reprezintă capul omenesc - care se găseşte deasupra celor 33 de vertebre ale coloanei vertebrale. Acesta reprezintă cel mai înalt grad al Masoneriei, cunoscut marelui public.

Francmasoneria

Cea mai vasta societate secreta – sau discreta - din lume este Francmasoneria. S-a raspandit mai cu seama datorita extinderii Imperiului Britanic, in secolul al XIX-lea. Prin definitie, francmasonii sunt o asociatie de oameni liberi si de bune moravuri care conlucreaza pentru binele si progresul societatii prin perfectionarea morala si intelectuala a

membrilor sai.Francmasonii au fost unii dintre cei mai controversati, majoritatea oamenilor atribuindu-le un caracter satanic, ba chiar „acuzati” de diferite conspiratii.

Francmasoneria exista astazi in forme variate, avand aproximativ 5 milioane de membri.

Simbolurile Francmasoneriei

Principalele simboluri masonice sunt cele „Trei Mari Lumini” (Echerul, Compasul si „Volumul Sfintei Legi”) precum si litera „G” scrisa in interiorul unui echer si al unui compas, reprezentand initiala cuvintelor God (zeu), geometrice, generare, geniu, gnoza.Geometria oculta foloseste de mult timp simboluri geometrice, ca de exemplu cercul, triunghiul, pentagrama, pentru ilustrarea unor idei metafizice si filozofice.

Istoria Francmasoneriei

This image has been resized. Click this bar to view the full image. The original image is sized 756x1097 and weights 149KB.

 

The Following User Says Thank You to helium For This Useful Post:

Cril (07-02-2009)

05-12-2009, 02:11 AM   #2 (permalink)

helium Global Moderator 

 Join Date: Mar 2008Location: TMPosts: 594 Thanks: 9Thanked 309 Times in 79 Posts Rep Power: 3

Points: 17,294, Level: 57

Activity: 0%

Pro sau contra Francmasoneriei

Multi asociaza masoneria cu satanismul, dar defapt, acestea doua nu au nimic in comun. Exista si exceptii, ordine iesite de sub uzuanta marilor Loje care din diverse interese, acoperindu-se sub eticheta de masoni, ies din tiparele Francmasoneriei.

Marile minti stralucite au avut legaturi mai mult sau mai putin stranse cu masoneria din pricina unui mediu intelectual evolutiv propice.

Adeptii francmasoni sustin ca ofera o altfel de cunoastere, insa nu intotdeauna la nivelul dorit. Care este secretul lor? Psihicul manipuleaza subconstientul, cheia sunt riturile. Miscarea mereu fiind aceeasi. La fel ca si in alte practici religioase, indiferent de cult sau religie.

Exista adevarate grupuri anti-masonice, religioase, politice sau adepti ai teoriilor conspiratiei.

Se vorbeste de mult timp de o masonerie in cadrul masoneriei. Prima fiind vizibila, in care sunt diversi intelectuali, personalitati mai mult sau mai putin cunoscute, care organizeaza evenimente, ce au fundatii filantropice, iar a doua, cea invizibila, intangibila, impenetrabila, ai carei membri nici macar n-ar putea fi banuiti de asemenea afilieri.

Francmasoneria nu este o religie sau cult anti-crestin, desi multi sustin contrariul. Insa francmasonii cred intr-o Fiinta Suprema, asemenea crestinilor, iar Biblia Masonica este defapt cea crestina, versiunea lui King James.In pofida unei istorii lungi de atacuri si abuzuri, Francmasoneria continua sa infloreasca, avand in ziua de astazi aproximativ 5 milioane de membri.

Secretele francmasonilor

O adevarata elita s-a creat in randul francmasonilor, formata din marii maestrii ai Marilor Loje, unde intra numai initiati ai gradului 33 (grad absolut). Se spune ca intre acestia circula cunostinte de cu totul alta natura, inaccesibile celor de rand. Marele Maestru detine „Cartea Riturilor”, o culegere de texte datand din Egiptul Antic care ar ascunde adevarata „poveste” a crestinismului si a miracolului christic. Alte surse afirma de fapt ca masoneria s-ar supune legii sincretismului dorind pe pamant o singura reglie si un singur Creator – realizabil prin figura Marelui Arhitect.

Marea majoritate a cartilor cu si despre masoni au fost scrise doar de dragul de a fi scrise si desi au la baza niste lucruri reale, pe parcursul cartii sunt distorsionate pentru a oferi publicului ce doreste, sau distorsionate de teoriile proprii ale autorului, exact ca in religie.

Adevarul este ca nimeni nu stie absolut nimic despre masonerie, cu exceptia lucrurilor deja dezvaluite de masoni.Masoneria din carti si din presa fie ea descrisa intr-un mod negativ sau nu, exista doar acolo. Indiferent ce carte vom citi si ce parte vom asculta tot nu vom afla ce se ascunde, de fapt, in spatele usilor inchise.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Francmasoneriehttp://www.mlnr.ro/

Francmasoneria

Masonic Ceremonial Sword Templar Knight