Scrisul Românesc Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 1

RomânescScrisul

Eseu

Florea FIRAN

Ghe

orgh

e Pe

traş

cu –

Nud

cu

cart

e

Nina CassianIrina MavrodinFlorentina AnghelFelicia BurdescuCornelia CîrsteaIleana FiranSorana Georgescu-GorjanGabriela Rusu-PăsărinRodica PăvălanAloisia ŞoropMaria Tronea

Serie nouă Anul VIIINr. 10 (86) 2010

SR

Continuare în pagina 3

„Râvna spiritului său, forţa sa de muncă, echilibrul temperamentului, căldura şi hotărârea cu care atacă problemele legate de desăvârşirea unui tablou nu cunoşteau limite la Petraşcu.“ George Oprescu

Theodor Aman – Lectură în parc

Î n fiecare an la sfârşit de octom-brie, Editura şi Revista Scrisul Românesc îşi concentrează prin-

cipalele activităţi sub genericul Colocviile Scrisul Românesc, cu o serie de evenimente culturale: sesiuni ştiinţifice pe teme funda-mentale, gala premiilor pe anul precedent, acordarea premiilor de debut în volum la poezie, proză, eseu, teatru, pe anul în curs, lansări de cărţi, întâlniri scriitori-cititori, expoziţie de carte şi reviste.

Dacă în 2008 tema Colocviilor a fost Multiculturalismul, iar în 2009 Actualitatea istoriei literare, anul acesta dezbaterile sunt axate pe o temă care nu lasă indiferent iubitorul de lectură, scriitorul sau colecţio-narul – Viitorul cărţii.

Participarea unui mare număr de perso-nalităţi – academicieni, profesori universi-tari şi din învăţământul preuniversitar, cri-tici şi istorici literari, scriitori, directori de edituri şi reviste de cultură din ţară şi din străinătate – demonstrează interesul faţă de destinul cărţii.

Tema pusă în dezbatere porneşte de la temerea că va dispărea cartea, obiectul cel mai potrivit pentru răspândirea şi păstrarea cunoaşterii şi că revoluţia digitală ar putea să o înlocuiască. Competiţia dintre biblio-tecă şi Internet, respectiv dintre cunoaştere şi informaţie, devine tot mai accentuată.

După mai bine de o jumătate de mile-niu de la tipărirea primelor cărţi de către Johannes Gutenberg – era tiparului fiind

considerată „cea mai înaltă dintre inves-tiţiile omului“ –, cartea a rămas cel mai solid suport de tezaurizare a gândirii şi civilizaţiei umane, instrumentul cel mai subtil de perfecţionare a minţii noastre. „Un singur prieten rămâne neschimbat – cartea“, spunea Fedin, „cartea este viaţa timpului nostru“, menţiona Belinski, iar Paul Valéry afirma: „cartea are aceiaşi ina-mici ca şi omul: focul, umiditatea, anima-lele, timpul, ca şi propriul conţinut.“

Vorbind de timp, trebuie să recunoaş-tem că dezvoltarea societăţii aduce cu sine transformări radicale, între care revoluţia digitală dobândeşte un rol tot mai mare. Societăţile au altă dinamică, viaţa noastră este tot mai mult sub imperiul competi-ţiei şi performanţelor profesionale,st iar spaţiul dedicat lecturii este treptat înghiţit de nevoia de a sta conectaţi la informaţia diversă, şi ea venită într-un ritm accelerat pe canalele mass-mediei. Pe de altă parte globalizarea economică atrage globaliza-rea culturală şi un alt tip de apetit cultural, legat de interesul imediat şi axat pe lucrări de istorie, politică şi economie, mai rapid satisfăcut prin accesul la Internet.

Umberto Eco, în cea mai recentă carte a sa, Memoria vegetală şi alte scrieri de bi-bliofilie, apărută în 2006 la Milano şi la noi un an mai târziu, în traducerea lui Gellu Naum, la editura RAO, are câteva reflec-ţii privind cartea pe care e bine să nu le uităm. „Cărţile sunt bătrânii noştri. Chiar

Viitorul cărţii

22 octombrie 2010

Număr dedicat

Adrian BoldişorDeyan Ranko BrasichMarian Victor Buciu

Ionel BuşeIon Buzera

Şerban CenteaAdrian CioroianuAndrei Codrescu

Geo ConstantinescuGabriel Coşoveanu

Mihai Ene

Ovidiu GhidirmicDan Ionescu

Ioan LascuIon Parhon

Gheorghe PăunConst. M. Popa

D-tru Radu PopaMircea Pospai

Florin RogneanuAdrian Sângeorzan

Nicu VintilăConst. Zărnescu

Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003Publicată de Scrisul Românesc Fundaţia-Editura, recunoscută CNCSIS

Poezie

Tudor ArgheziMihai Eminescu

Carmen FiranViorel ForţanIoan Es. Pop

Adrian SângeorzanPolifonia cărţii

p. 32

Florin Rogneanu

„Carte frumoasă, cinste cui te-a scris.“Tudor Arghezi

Scrisul Românesc2 Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010

Scrisul RomânescRevistă de cultură

Fondată la Craiova, în 1927,Serie nouă (din ianuarie 2003)

Membră A.R.I.E.L.

Apare sub egidaFundaţia – Revista Scrisul Românesc

în parteneriat cu „Gazeta de Sud“şi cu sprijinul

Primăriei Municipiului Craiova

REDACŢIA

Redactor-şef:FLOREA FIRAN

Secretar general de redacţie:GABRIEL COŞOVEANU

Redactori:FLORENTINA ANGHELIRINA CUCUCOSMIN DRAGOSTEMIHAI ENEDAN IONESCU

Redactori asociaţi:FELICIA BURDESCURĂZVAN HOTĂRANUMONICA JOIŢAION PARHONFLORIN ROGNEANUGABRIELA RUSU-PĂSĂRIN

Colegiul redacţional:ADRIAN CIOROIANUANDREI CODRESCUIRINA MAVRODINEUGEN NEGRICINICOLAE PANEADUMITRU RADU POPADUMITRU RADU POPESCUMONICA SPIRIDONINA VOINEA

Corectură:CLAUDIA MILOICOVICIADRIAN BOLDIŞORGEORGIANA GHIŢĂ

Prezentarea artistică:CRISTINA CORNELIA MARCU

Redacţia şi Administraţia: CraiovaTelefon: 0722753922; 0351/404.988E-mail: scrisulromanesc@yahoo.comWeb: www.revistascrisulromanesc.ro

Cont: RO03BRDE170SV21564261700BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova

Abonamentele se pot face la sediul redacţiei.În Bucureşti, revista poate fi procurată şi de la Centrul de Difuzare a Presei, Muzeul Literaturii Române (Bulevardul Dacia).

ISSN 1583-9125

Responsabilitatea opiniilor exprimateaparţine integral autorilor.

Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.Tiparul: Tipografi a de Sud, Craiova,

str. Câmpia Islaz nr. 97A, Tel.: 0251/534.408

Evenimenteculturale

Sumar

Florea Firan, Viitorul cărţii ....... pp. 1, 3Cl. Miloicovici, Scrisul Românesc la Bucureşti ........................................ p. 2Nina Cassian, Despre carte… .......... p. 3Adrian Cioroianu, Despre carte… .. p. 3Mihai Eminescu, Cărţile ................. p. 3Tudor Arghezi, Ex libris .................. p. 3Gabriel Coşoveanu, Cartea noastră cea de toate zilele ................................. p. 4Constantin M. Popa, Libridiversitate ........................................................... p. 5Irina Mavrodin, Viitorul cărţii? ...... p. 5Ovidiu Ghidirmic, Puterea cărţii sau Informaţia şi cultura ....................... p. 6Ioan Es. Pop, Cartea ...................... p. 6Cornelia Cîrstea, Destinul contemporan al cărţii .......................................... p. 7Adrian Cioroianu, Cartea – un Paradis în schimbare ................................... p. 7Gheorghe Păun, Carte de hârtie versus carte electronică ........................ pp. 8, 9Sorana Georgescu−Gorjan, Viitorul căr-ţilor despre Brâncuşi în România ..... p. 9Marin Victor Buciu, Bookisind despre viitorul scrisului ............................ p. 10Ion Buzera, Metamahia sau lupta cărţii cu Internetul ................................. p. 11Ileana Firan, Viitorul cărţii văzut de la Paris ............................................ p. 11Ioan Lascu, Cărţile, din amintirile mele ...................................................... p. 12Mihai Ene, Viitorul (cărţii) sună. Bine?! ...................................................... p. 13Ionel Buşe, Despre logos ............... p. 14D. R. Popa, Istoria unui proiect diabolic: distrugerea Cărţii .......................... p. 15Adrian Sângeorzan, Valută forte ... p. 16Adrian Sângeorzan, Poeme .......... p. 16Carmen Firan, Cartea la trecut? ... p. 17Carmen Firan, Poeme .................. p. 17Geo Constantinescu, Am închinat o viaţă cărţilor ......................................... p. 18Deyan Ranko Brashich, Cartea a murit, vivat cartea! ................................. p. 18Şerban Centea, Fahrenheit 451 ..... p. 19D. R. Popescu, Copilul cu cartea în mână născut .............................. pp. 20, 21, 22Nicu Vintilă, Timpul cărţii ............ p. 22Gabriela Rusu-Păsărin, „Ritmul pendu-lar“ al valorilor culturale .............. p. 23Ion Parhon, Har şi Dar ................ p. 24Felicia Burdescu, Ne oglindim în cărţi astăzi ........................................... p. 24Florentina Anghel, Cartea din seif p. 25Viorel Forţan, Poem ..................... p. 26Adrian Boldişor, Eterna reîntoarcere a cărţii ............................................ p. 27Maria Tronea, Carte vie, carte moartă... ...................................................... p. 27Constantin Zărnescu, Dreptul la carte ........................................................ p. 28Aloisia Şorop, Vând casă cu carte şi pis-cină .............................................. p. 28Dan Ionescu, În lume se citeşte ...... p. 29Rodica Păvălan, Cartea viitorului – de la îmbogăţirea la regenerarea spiritului .............................................................. p. 29Simona Elena Popescu, Debut 2010 ............................................................ p. 30Mircea Pospai, Tudor Gheorghe: Cava lerii felinarelor târzii ............................ p. 31Red., Premieră la Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ ...................................... p. 31Florin Rogneanu, Polifonia cărţii .. p. 32

Scrisul Românescla Bucureşti

Duminică, 26 septembrie 2010, la Centrul Cultural al Minis-terului Administraţiei şi

Internelor, Sala de Festivităţi „Nichita Stănescu“, a avut loc o întâlnire sub ge-nericul Fiii Gorjului, în organizarea Ligii Culturale cu acelaşi nume (preşedinte zi-aristul Alexandru Păsărin), la care au par-ticipat personalităţi din cele mai diverse domenii de activitate, de la academicieni, profesori universitari, scriitori, diplomaţi, la medici, ingineri, oameni de afaceri, repre-zentanţi ai presei, iubitori de carte, cu senti-mentul obârşiei şi respectul pentru tradiţie.

Programul, foarte divers, a cuprins lansări de carte, lansări de album discografi c, specta-col de cântece şi dansuri populare realizat de Ansamblul artistic „Doina Gorjului“.

Cu acest prilej au fost invitaţi repre-zentanţi ai Editurii şi Revistei Scrisul Românesc care au participat cu o expoziţie de carte cuprinzând lucrări legate într-un fel sau altul de zona Gorjului.

Florea Firan a prezentat, în faţa unei săli arhipline, cărţile: Oltenia. Studii şi cercetări; Tudor Arghezi. Treptele deveni-rii; C. Brâncuşi şi Tinereţea lui Brâncuşi, de V.G.Paleolog; Aforismele lui Brâncuşi, de Constantin Zărnescu; Revista Scrisul Românesc nr. 9/ septembrie 2010.

Cărţile şi revista Scrisul Românesc s-au bucurat de succes, întregul stand fi ind epu-izat în mai puţin de o oră. Ce bine ar fi să se vândă cartea mereu în acest ritm, nu numai în ocazii de felul acesta!

Cl. MILOICOVICI

Primăria Craiovei,Sala „Nicolae Romanescu“

Orele 11−13Colocviile Scrisul Românesc cu tema

Viitorul CărţiiParticipă academicieni, profesori uni-

versitari, scriitori, critici şi istorici literari, directori şi redactori de reviste culturale din ţară şi din străinătate.

Orele 13−15 Lansări de carte în prezenţa autorilor:Partea şi întregul. Eseuri sau Obsesii frag-

mentate, de prof. univ. dr. Irina MavrodinEpistola către englezi, de academician

Dumitru Radu PopescuPrivind peste umăr. Memorii prematu-

re, de academician Gheorghe PăunMulticulturalismul. Actualitatea istoriei

literare, ediţie întocmită şi prefaţată de prof. univ. dr. Florea Firan

Prezintă: Cezar Avram, Emil Boro-ghină, Gabriel Coşoveanu, Mihai Ene, Florea Firan, Ov. Ghidirmic, Ioan Lascu.

Expoziţia de carte şi reviste Scrisul Românesc, 2003−2010

Vineri 22 octombrie, ora 18,Muzeul de Artă – Sala oglinzilorDecernarea premiilor Editurii şi

Revistei Scrisul Românesc pe 2009Acordarea premiilor de debut în vo-

lum pe 2010Lansarea cărţilor premiateLansarea numărului 10/2010 al

Revistei Scrisul Românesc dedicat Coloc-viilor cu tema Viitorul Cărţii

Manifestările se desfăşoară în cadrul Zilelor Municipiului Craiova, ediţia a XIV-a.

Tema: Viitorul CărţiiCraiova, vineri, 22 octombrie 2010

PROGRAMUL MANIFESTĂRILORCULTURAL-ŞTIINŢIFICE

În centru – Alexandru Păsărin, Florea Firan prezintă cărţile...

Scrisul Românesc Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 3

dacă ştim că adesea greşesc, le luăm mereu în serios. Le cerem să ne dea mai multă memorie decât ne permite să acumulăm viaţa noastră cea scurtă. Nu ne dăm seama, dar bogăţia noastră în comparaţie cu un analfabet (sau în com-paraţie cu un alfabetizat care nu citeşte) constă în aceea că el trăieşte şi va trăi numai viaţa sa, în timp ce noi am trăit nenumărate vieţi. Valentino Bompiani inventase odată un slogan editorial: Un om care citeşte face cât doi. De fapt, face cât o mie. Cu ajutorul memoriei vegetale a cărţii ne putem aminti, pe lângă jocurile copilăriei noastre, şi pe cele ale lui Proust, pe lângă visurile adolescenţei noastre, şi pe acelea ale lui Jim în căutarea Insulei Comorii, şi tragem învăţăminte nu numai din propriile greşeli, ci şi din acelea ale lui Pinocchio sau ale lui Hannibal la Capua. N-am suspinat numai pentru amorurile noastre ci şi pentru cele ale

Angelicăi lui Ariosto…; ne-am însuşit ceva din înţelepciunea lui Solon, ne-au trecut fiorii pentru unele nopţi cu vânt pe Insula Sfânta Elene şi ne repetăm, alături de povestea spusă de bunica, şi pe cea spusă de Şeherezada.“ Şi con-chide: „Cartea este o asigurare de viaţă, un mic avans de nemurire.“

Mult mai înainte, Victor Hugo, în Notre-Dame de Paris, releva: „Sub forma tiparului, gândirea e mai nepie-ritoare ca oricând…“

Temerea că nu vom mai putea savura cartea, că vom fi lipsiţi de plă-cerea de a-i atinge şi răsfoi paginile, a-i simţi mirosul de vechime sau de cerneală proaspătă, culoarea şi literele, de a o vedea zilnic în raft ca pe ceva drag, preţios, nu poate lăsa indiferent pe niciun iubitor de carte.

Destinul cărţii pare a fi ameninţat fie de aşa-zisa criză a lecturii, fie de revo-luţia tehnologică – Internetul. Nu cred

în dispariţia cărţii, aşa cum n-am crezut în dispariţia cinematografului când a apărut televiziunea, a presei scrise când şi-a făcut apariţia Internetul, sau în atâtea dezastre anunţate periodic prin

intermediul diverselor mijloa-ce mass-media.

Dezbaterea pe care o facem astăzi, sub genericul Viitorul cărţii, va avea, cu siguran-ţă, adepţi pro şi contra, nu ne propunem nici să ajungem la o concluzie, nici să cădem în la-mentaţii după pierderea cărţii în formatul de până acum. Speranţa dăinuirii cărţii este însă îndrep-tăţită şi nuanţele acestei supra-vieţuiri merită discutate.

Numărul de faţă al revistei Scrisul Românesc reproduce integral textele comunicărilor susţinute în cadrul colocviilor de către autorii prezenţi, dar şi pe cele ale colaboratorilor care n-au putut participa efectiv, în intenţia noastră fiind publica-rea în volum a tuturor textelor, volum ce va fi prezentat la ma-nifestările din anul viitor.

Continuare din pagina 1

PoezieEseu

Viitorul cărţiiFlorea FIRAN

Ex libris Carte frumoasă, cinste cui te-a scris,Încet gândită, gingaş cumpănită;Eşti ca o floare, anume înflorităMâinilor mele, care te-au deschis.

Eşti ca vioara, singură, ce cântăIubirea toată pe un fir de păr,Şi paginile tale, adevăr,S-au tipărit cu litera cea sfântă.

Un om de sânge ia din pisc noroiŞi zămisleşte marea lui fantomăDe reverie, umbră şi aromă,Şi o pogoară vie printre noi.

Dar jertfa lui zadarnică se pare,Pe cât e ghiersul cărţii de frumos.Carte iubită, fără de folos,Tu nu răspunzi la nicio întrebare.

Tudor ARGHEZI

Mărţişor, masa de lucru a poetului

Cartea. Are trecut? Are.Are prezent? Are.Dar viitor?Îmi place s-o răsfoiesc, s-o citesc din scoarţă-n

scoarţă, s-o recitesc, să scot citate, s-o împrumut.Nu odată am avut „un livre de chevet“, o carte de

căpătâi. Nu mă văd folosind aparate oricât de sofisticate cu emoţia cu care scot din rafturile bibliotecii cartea dorită.

„Ai carte, ai parte“. „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris“, a zis Arghezi. „Nu din gură ci din carte..“

Viciul lecturii („ce vice impuni“) e dincolo de ecran şi depăşeşte virtuţile internetului.

În măsura în care mă tem de sfârşitul lumii, mă tem şi de dispariţia cărţii. Deci, până una alta, viitorul le e asigurat.

D-le Firan: Cărţile frumos tipărite cu text muzical şi genial o să fie preţuite totdeauna de colecţionari şi amatori.

Cartea-comunicat, cartea-ideologie, cartea-cu-temă, cartea-pentru-scenariu, cartea-comerţ, cartea-instrucţiune, o să dispară.

De ce-ai purta o tonă de text utilitarian în loc de un gram de ecran? Viitorul în SUA a sosit deja în formă de Kindle, iPad, Sony Reader..., în ultima lună văd o mulţime de oameni citind în avioane pe ecran. Îmi place: cu ecranul se întoarce CONŢINUTUL – nimeni nu vede ce citeşti – poa’ să fie Proust sau Anne Rice. Ecranul elimină kitschul lectorului observat ţinând în mână pe Proust – democratizează lectura.

Cartea-obiect-de-artă cu tiraj mic o să supravieţuiască şi o să fie râvnită – biblioteca maselor e moartă.

Noi, scriitori mai vârstnici, să ne bucurăm! Scriem ultimele cărţi! Vă urez toate cele bune şi hai să strălucim că mai avem o secundă!

Cu drag, Andrei Codrescu

Nina CASSIAN Andrei CODRESCU Mihai EMINESCU

CărţileShakespeare! adesea te gândesc cu jale,Prieten blând al sufletului meu;Isvorul plin al cânturilor taleÎmi sare-n gând şi le repet mereu.Atât de crud eşti tu, ş-atât de moale,Furtună-i azi şi linu-i glasul tău;Ca Dumnezeu te-arăţi în mii de feţeŞi-nveţi ce-un ev nu poate să te-nveţe.

De-aş fi trăit când tu trăiai, pe tineTe-aş fi iubit atât – cât te iubesc?Căci tot ce simt, de este rău sau bine,– Destul că simt – tot ţie-ţi mulţumesc.Tu mi-ai deschis a ochilor lumine,M-ai învăţat ca lumea s-o citesc,Greşind cu tine chiar, iubesc greşala:S-aduc cu tine mi-este toată fala.

Cu tine da… Căci eu am trei isvoarăDin care toată mintea mi-o culeg:Cu-a ta zâmbire, dulce, lină, clarăA lumii visuri eu ca flori le leg;Mai am pe-un înţelept… cu-acela iarăProblema morţii lumii o dezleg;Ş-apoi mai am cu totul pentru mineUn alt maestru, care viu mă ţine…

Dar despre-acela, ah, nici vorbă nu eEl e modest şi totuşi foarte mare.Să tacă el, să doarmă ori să-mi spuieLa nebunii – tot înţelept îmi pare.Şi vezi, pe-acesta nu-l spun nimănuie.Nici el nu vrea să-l ştie orişicare,Căci el vrea numai să-mi adoarmă-n braţăŞi decât tine mult mai mult mă-nvaţă!

1876

Liturghier

Johannes Gutenberg

Scrisul Românesc4 Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010

GabrielCOŞOVEANU

Eseu

Cartea noastră cea de toate zilele

M -a impresionat dintotdeauna stilistica retro a locuinţelor dotate cu rafturi de bi-bliotecă pline nu cu bibelouri, ci cu cărţi,

şi nu aranjate după culorile cotoarelor, ci potrivit unor cri-terii tematice sau alfabetice. Nu că ar fi, în sine, ceva à la Des Esseintes, ci pentru că, în contextul refluxului actual al bunului gust, care, societal, te obligă la lectură spre a pu-tea fi acceptat de un mediu frecventabil, vecinătatea cărţii începe să miroasă a vetust. Persoana care citeşte are aerul că descinde dintr-o casă cu molii, sau pare coborâtă din re-latări medievale ori renascentiste, cu oameni care îl citeau pe Platon, de exemplu, în picioare, la pupitru, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare. Azi, volumul de aeroport, imediat rejetabil, oricum imposibil de transportat acasă, e o imagi-ne a sinelui căruia i-ai spune alienat, dacă nemulţumirea multora că mai sunt întrebaţi despre profunzimi diverse nu ar fi atât de evidentă. Unui om realmente satisfăcut de cu-noaşterea dinamicii bursei nu-i poţi atribui vreo formă de infirmitate sufletească, întrucât, pe de o parte, el ar fi perfect insensibil la atare reproş, iar, pe de alta, rişti chiar tu să cazi în mania maximalis-tă a inchizitorului care organizează Viaţa după norme care lasă catego-ria racaille perfect indiferentă.

Cartea nu intră în categoria obiectelor care iau ochii, aşa cum mărgelele şi oglinzile, (coroborate cu apa de foc, desigur) luau ochii amerindienilor din perioada coloni-zării. Aşadar, ea nu este o podoabă, nu se poate etala, nu intră, practic, în enumerarea elementelor care func-ţionează drept biglietto d’ingresso în clubul celor vizibili din punctul de vedere al mass media. Or, în lu-mea sclipiciului atotputernic, cea mai scumpă, grafic vorbind, ediţie nu are cum să câştige teren, căci e, mai degrabă, un obiect care ţine de intimitate. Cu o carte te retragi în-tr-o cameră, singur, sau, oricum, în liniştea unei săli de lectură, care i-ar părea leşinător de plicticoasă unui om aşa-zis de acţiune.

Câtă vreme vor exista semeni de-ai noştri care să fie isterizaţi de necesitatea acţiunii şi să li se pară că adăstarea lângă o carte reprezintă ceva static, adică neprofitabil, va exista şi un viitor acceptabil axiologic. Căci dacă, după cum suntem asiguraţi în Phaidon, sufletul e nemuritor, atunci şi produsele sale sunt de aceeaşi natură.

La noi, primele întocmiri destinate puţinelor minţi alfabetizate de atunci, aveau coperte pre-văzute cu încuietori şi o masivitate care impunea, pentru a nu mai vorbi de gradul de migăleală al fiecărui alineat. De aceea e instructiv să-i duci pe tinerii elevi – asta neînsemnând să-i privezi de Disneyland – la Sinaia, Cozia sau Tismana, să vadă un Liturghier sau un Octoih, şi să afle că ast-fel de lucruri costau o mică avere, de care bogaţii vremii nu ezitau să se despartă spre a le procura. Pentru un suflet bine pregătit de profesor, impac-tul întâlnirii cu asemenea volume ar trebui să fie mai mare decât o hologramă cu stegozauri.

Sigur, cartea, în lumea noastră pornită la asal-tarea ultimelor redute ale sacralităţii, nu este totul. Dar ea face absolut totul posibil. Nu e un liman, cum ar fi spus Mallarmé, dar e o bună catapultă spre împlinirea pe care n-o poţi dobândi prin, să

zicem, revelaţie. Dacă nu aparţii unui scenariu de elecţiune divină, atunci singura şansă de iluminare e lectura. Urmată, ideal, de re-lectu-ră. În medievalitatea apuseană, cei fără acces la litera tipărită se nu-meau idioti, semplices sau rudes.

Deşi, astăzi, munca de alfa-betizare a sporit, cu instrumentar statal, categoria zisă idioti e încă foarte bine reprezentată, dovadă că litera, singură, chiar e recunoscută şi reprodusă, nu ţine loc de raţiune. Am văzut destui tirani de oarecare cultură, care la cruzime concurau cu celebrii dictatori comunişti, gen rudes, din Africa şi din anumite ţări balcanice. Apoi, cartea este elementul central al acelei muta-ţii unice în viaţa omului, descrise poetic de un Arghezi, o şansă de a schimba datum-ul ce părea veşnic, cel al muncii manuale şi, după ca-priciile vremii, potenţial inefective, cu implicarea cerebrală.

Ne place, oricând, să ne amin-tim de declaraţia făcută de Abélard în Historia calamita-tum mearum, autobiografie în care marchează, franc, felul în care se poate schimba, dramatic, un destin: „Extrema sărăcie în care trăiam a fost cea care m-a îndemnat să des-chid o şcoală [...] şi astfel, recurgând la singura artă pe care o cunoşteam, în loc să lucrez cu mâinile, am început să trag foloase din lucrul cu cuvântul“. Deducem de aici,

între altele, că nu numai o carte nu-şi găseşte locul în-tr-o schemă de loisir, mai mult, ea se cuvine inter-pretată drept pharmakon, deoarece, grosso modo, pe cât de mulţi şi-au aflat mângâierea în ea, unii su-ferind chiar o metanoia, la fel de numeroase sunt ca-zurile de îmbolnăviţi prin uzul fără frâne al literei. Un novice într-ale chesti-unii, care poate fi un copil sau un aparţinător speciei semplices, manifestă o du-blă derută, cu o consecinţă previzibilă, anume păstra-rea unei atitudini reticente faţă de carte, ce tronează pe raftul ei, făcând şi im-punând legea. Mai întâi, neofitul e intrigat de ne-potrivirea dintre elogiul

theoriei şi precaritatea vieţii celor ce-o propagă, fel de-a spune că adevărul umblă totdeauna cu capul spart, aspect care te determină pe tine, om al vulgului, să te fereşti de adevăr. Apoi, bizareria unor comportamente ale celor pri-eteni cu biblioteca au de ce să pună pe gânduri o persoană simplă, care preferă să rostească, net, o expresie mulţumi-toare pentru propria-i lene, de obicei, dar oricum alibi pen-tru fuga de studiu: unde-i multă minte e şi multă prostie.

Din ambele situaţii ar rezulta nocivitatea învăţăturii. Şi cum forma seculară a acestei învăţături a fost obiectul ca atare, paginile legate sub un titlu, nu ne mai mirăm că unii au găsit rapid soluţia profilaxiei radicale: să îi dea foc. În acest punct, hitleriştii s-au remarcat îndestulător, dar efor-turile lor s-au văzut umilite prin strădania perfecţioniştilor în rău care au fost comuniştii. La o eventuală bibliografie se poate adăuga frisonanta, dar şi alinanta (în final) pelicu-lă Fahrenheit 451.

Educat sau nu, oricine se întreabă cum va fi ţinut min-te de urmaşi; după o anumită vârstă, mai ales, problema devine spinoasă. Poţi declanşa procesul anamnetic al suc-cesorilor prin vreo faptă de arme, dar epoca lui Ahile a trecut demult, sau ai putea fi un reformator temut, dar, de asemenea, imperativul etic al unui Luther ori Savonarola pare de domeniul reverie. Ceva mai la îndemână ar fi pos-tura de combatant, cu muşchii minţii, în uriaşul război con-tra deşertificării sufletului omenesc. Doar că pentru acest rol îţi este necesar un contract foarte solid cu universul versatil al cărţii, de o consistenţă care-ţi cheamă în minte angajamentul cu serviciile secrete, numai că aici te poţi retrage fără consecinţe fizice, doar cu o măcinătoare stare de impotenţă.

Metafora pustiului îi serveşte lui Gabriel Liiceanu (in-vocat, aici, ca editor, aşadar ca propovăduitor al principiu-lui lecturii) pentru a defini un sens al existenţei: „Nisipul, deşertul este supremaţia uniformităţii. Vă amintiţi poate de scurta interpretare a lui Heidegger la sintagma lui Saint-Exupéry: «ctitoreşte iubirea de turnuri în pustie». Pustiul este locul în care nimic nu creşte, deoarece totul este supus aici legii orizontalităţii, în vreme ce creşterea este înălţa-re, ambiţie a verticalului. Deşertul nu poate fi învins decât prin «iubirea de turnuri», pentru că turnul este configuraţia pe care nisipul n-o poate înfrânge. Turnul este «devenirea întru fiinţă» a lui Noica, singura capabilă să dea replică nisipoasei monotonii a «devenirii întru devenire».“

În termeni pe care-i resimţim aproape prezumţios de gravi, am spune că omul nu are altă şansă de legitimare decât prin ceea ce s-a comentat în legătură cu urmele care vor fi lăsate. Evident, nu putem miza pe impresia lăsată unor aliens de civilizaţia noastră, dar mărturiile despre efortul depus întru realizarea unei efigii demne de nişte entităţi care visează, neobosite şi nedezamăgite de atâtea pogromuri, la o concordie care să nu mai semene a război rece, acele mărturii, zic, contează, în litera lor, mai mult, aproape, decât fapta care le-a stârnit. Iar cât vreme va dura nevoia de purificare, cât vreme ca dura supunerea noastră în faţa unei necesităţi lingvistice, sau, mai degrabă, onto-logice, tot atât va dăinui şi cartea.

„Analfabetu-i ca o brută, care-i în arte surdă şi mută“.

Carmina Burana

Daniela Codarcea Kamiliotis – Pe versuri de Shakespeare

Liturghierul macarian

Biblia

Scrisul Românesc Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 5Eseu

Viitorul cărţii?

G eneraţiei mele i-a fost dat să trăiască mai multe şocuri culturale, situate pe mai multe paliere, inclusiv pe palierul socio-politic. Dar

poate că tuturor generaţiilor le este dat să trăiască unul sau mai multe şocuri culturale? Nu încerc să adâncesc această întrebare, grăbindu-mă să merg mai departe, spre prezentul de astăzi. Şi spre substanţa lui. Care poate mă va proiecta spre un viitor care este şi tema dezbaterii noastre: viitorul cărţii.

Dar înainte de a ataca, fie şi cu o firească nesiguranţă, ba chiar cu timiditate, o asemenea temă, fiindcă trebuie să fac câţiva paşi pregătitori, eu nu pot uita că sunt generaţia în care răsună încă întrebarea – din anii ’70, ’80, ba chiar şi ’90: „Încotro se îndreaptă literatura?“ pusă de Valéry, de Blanchot, de întreaga critică „nouă“.

„Où va la littérature? – À sa perte, j’espère“, venise pe dată răspunsul („Către propria-i pieire, sper.“) Pieire prin metatextualizare proliferantă, autofagă, nesăţioasă punere în abis, infinit multiplicată scriere „despre“, care spulberă materia literară, tinzând spre punctul zero.

Materia de hârtie însă rămâne, ba chiar am putea spune că, în paradigma aceasta, suportul material de hârtie creşte, fiecăruia putându-i fi dat să scrie – dacă se supune unui ritual, unui minimum de disciplină fizică şi psihică – o carte „despre“, sau, şi mai sigur, o carte „despre“ o carte „despre“ etc. Prin acest lanţ combinatoriu (metatextuali-tate în abis, teoretic nelimitată), materia literară propriu-zisă devine tot mai volatilă, dar, tot teoretic vorbind, deşi tinde spre dispariţie, ea nu dispare niciodată cu totul. Altfel spus, ea se menţine, deşi în cantităţi tot mai subţiate, ca obiect, retrăgându-se treptat din funcţia ei de subiect. În acest sens, foarte special şi foarte specios, cred aşadar că trebuie să înţelegem binecunoscuta şi aparent enigmatica aserţiune: literatura merge spre propria-i pieire.

Dar acest mod de a specula în contextul teoriei literare din ultimele decenii este, în momentul de faţă, înlocuit de un altul, în care nu literatura dispare, ci obiectul-suport, altfel spus cartea-obiect.

Există o legătură între primul fenomen şi cel de-al doilea? Poate că da, dar să lăsăm în suspensie şi întreba-rea aceasta, căreia poate îi vom da un răspuns posibil ceva mai departe. Pentru moment, ne vom mulţumi să spunem unele lucruri cred semnificative pentru un proces care se desfăşoară, se desăvârşeşte sub ochii noştri şi, adeseori, prin activa participare a minţii şi a mâinilor noastre. Acest proces reprezintă o adevărată revoluţie în relaţia omului

cu cartea sau, mai exact, cu literatura.

Cartea/literatura devin virtualitate, scoase la vede-re printr-un gest cvasima-gic, din cutia magicianului parcă, sau din mânecile lui largi.

Cartea/literatura apar şi dispar de pe un ecran, sunt un efect de contrast, de umbră şi de lumină, susci-tat printr-un simplu gest, o simplă apăsare pe o clapă sau doar prin vaga atingere a unei suprafeţe.

Cartea/literatura devin pură evanescenţă, impon-derabilitate, imaterialitate. Adepţii noii ere le iubesc aşa, le văd avantajele şi, mai ales, văd dezavantajele cărţii ca obiect (pe cale de a deveni obiect de muzeu?): dificultăţile de transport

şi depozitare, degradarea în timp, care merge până la dispariţie.

În această perioadă mixtă, încă noi trăim relaţia cu li-teratura în materialitatea ei, dar, în paralel, descoperim şi noul mod de a fi al cărţii, noul ei mod de a fi ca virtualitate, vorbim mai ales de relaţia cititorului cu literatura şi cartea, plasând parcă, legând parcă viitorul literaturii şi al cărţii în şi de această relaţie, şi uitând parcă, gomând parcă relaţia nouă care se instaurează, prin intermediul computerului, între autor şi carte.

Materialitatea cărţii ca obiect – mirosul de hârtie, de exemplu, de cerneală tipografică, de clei etc., textura car-tonului din copertă sau cea a filei, greutatea, volumul, di-mensiunile, culoarea etc. – joacă un rol tot mai estompat, încă asociate fiind totuşi, prin reprezentări grafice, cu cărţi-le respective dintr-o bibliotecă reală. Autorul trebuie să se „reprofileze“ atât când scrie cât şi când citeşte, să-şi modi-fice reflexele formate timp de o viaţă sau abia formate.

O literatură scrisă la computer se scrie altfel, şi eu însămi, fără să o fi practicat, dar văzându-i pe alţii prac-ticând-o, simt că relaţia interactivă om-maşină este mai intensă decât cea dintre om şi condei, dar mai puţin intimă. Mai intensă, în sensul că este mai abruptă, mai bruscă, în alternanţa dintre goluri şi plinuri. Mai intimă, în sensul unei mişcări scripturale mai insidioase, mai alunecoase, tinzând să ocupe toate interstiţiile prin operaţia scripturală. Permutările care se pot face cu uşurinţă când îţi scrii cartea la computer facilitează construcţia de ansamblu, menţi-nând atenţia auctorială asupra scriiturii, asupra arhitecto-nicii, asupra relaţiei dintre parte şi întreg.

Din jocul acesta care angajează trecutul, prezentul şi viitorul literaturii, cărţii ca obiect, autorului, cititorului, nu putem exclude o altă paradigmă cu vocaţie premoni-torie: cea a intertextualităţii. Orice element din cele patru mai sus enumerate îşi creează precursorii – iată paradoxul acestei modalităţi de cunoaştere atât a trecutului cât şi a viitorului cărţii/literaturii.

Când vorbim despre viitorul cărţii, noi le includem pe toate patru, chiar dacă materialitatea sugerată de cartea-obiect poate induce ideea că analiza noastră privilegiază acest element. Or, nimic din această încercare de demon-straţie nu rămâne valabil în afara acestui context care pro-pune un ansamblu alcătuit din elemente indisociabile.

Pe de altă parte, totuşi, sunt ispitită să recunosc o re-laţie sinestezică între o ştiinţă a stilisticii, care atomizează textul compartimentându-l, la limită, în „frumoase“ figuri de stil, la a căror dantelărie se lucrează mai bine cu pana, condeiul, tocul, stiloul, pixul, prin mijlocirea tuturor aces-tor unelte mâna simţind mai bine rezistenţa hârtiei sau, dimpotrivă, plăcerea de a aluneca uşor pe ea.

Văd astfel în cartea de ieri – şi încă şi de azi, în mare măsură – un produs „fait main“, „făcut în casă“, deci un produs mai legat de tradiţie, de biologic, de instinctual. Într-o asemenea abordare ar putea să primeze ideea de „au-tenticitate“, garantată, legitimată tocmai de caracterul non-„fabricat“ al cărţii, „fabricat“ şi „fait main“ fiind aici puşi în opoziţie puternică, primul concept fiind legat de cartea viitorului, de cartea electronică, cel de-al doilea de cartea trecutului, de cartea de hârtie, carte care îşi pierde treptat - metamorfozându-se sub ochii noştri – până la extincţie, atributele concrete, devenind pură virtualitate, actualizată de noi ori de câte ori avem nevoie de ceea ce am putea numi „realitatea“ ei.

Într-o perspectivă mai îndepărtată, presimt că obiectul-carte „fait main“ (sintagmă pe care trebuie să o înţelegem în toată relativitatea ei şi ţinând seama de întreaga încăr-cătură istorică a procesului prin care a evoluat) va deveni un specimen de muzeu, un obiect artistic urcat pe un postament, cu funcţie exclusiv estetică. Expusă admiraţiei generaţiilor viitoare. Care vor continua să citească – până la inventarea altei formule – în sistem electronic.

ExerciţiiIrinaMAVRODIN

Reografiiliterare Constantin

M. POPA

LibridiversitateF ilosofi, teoreticieni ai artei, sociologi, artişti,

oameni pentru care scrisul reprezintă însăşi raţiunea lor de a exista, au meditat, de-a lungul

timpului, asupra destinului cărţii cu aceeaşi determinare cu care au reflectat asupra propriului destin.

Desigur, nu au lipsit vocile sumbre, clamând iminenta neantizare a cărţii, aşa cum, periodic, s-a prevestit dispari-ţia teatrului, a cinematografului şi chiar a televiziunii, într-un lanţ al morţilor anunţate şi mereu amânate.

Prestigiul cărţii (scrijelite, inscripţionate, manuscrise, tipărite, digitalizate) este imens şi, la frontiera oricărei re-alităţi, această plăsmuire fantastă, cu trecutul ei prodigios, nu dă semne de anemiere. „Expansiunea totală a literei“ (în previziunea lui Mallarmé), extensia formulei grafice în noi şi noi zone se confundă cu chiar fiinţarea Cărţii. Cartea, în sensul cel mai general, „legătoria“ fiind un atribut exteri-or, neesenţial. Se schimbă tehnologiile, suportul material (voicebook, ebook), dar strălucirea înţelepciunii umane astfel tezaurizate îndepărtează spectrele, fie şi apocrife, ale viitorului agonic. În fiecare carte, ca o moştenire sigilată misterios, rămâne un rest de tinereţe neconsumată.

Vitalitatea aceasta indubitabilă este confirmată de sur-montarea tuturor vitregiilor istoriei. Răsfoind numai pa-ginile datorate venezueleanului Fernando Báez (Histoire universelle de la destruction des livres. Des teblettes sum-meriénes à la guerre d` Irak, Fayard, 2008) eşti copleşit de himera cărţii salvându-se miraculos din catastrofe na-turale, incendii ori teribile cataclisme puse în mişcare de nesăbuinţa unor semeni.

Există, aşadar, şi optimişti ce văd în carte o virtualitate contrapunctică a trecerii omului prin timp şi îi girează ne-întreruptele metamorfoze ca indiciu al longevităţii.

Fără nicio legătură cu Filul cantemiresc (seducător însă jocul „scărilor ieroglifice“), se desfăşoară în Montreal, spre sfârşitul lunii septembrie, un atractiv FIL (Festivalul Internaţional de Literatură), demonstraţie convingătoare a resurselor inepuizabile pe care le deţine cartea. Nu ne găsim în faţa unui obişnuit „salon“ ce promovează titluri şi autori relegaţi în abstractul comercial. Cartea devine spectacol. Este obiect de lectură dar şi personaj. Participă la incitante happening-uri, concurează actorii, muzicienii, regizorii. Anul acesta, poeţii Céline Bonnier, Bénédicte Décary, Clara Furey, Pascale Montpetit, Benoît McGinnis, Marie Tifo şi-au destructurat volumele, împrăştiind, de pe scenă, versurile lor, haitianul Frankétienne, la cei 74 de ani ai săi, şi-a interpretat un rol din piesa cu caracter premonitoriu, Melovivi sau capcana, poveştile şi cântecele au configurat un spaţiu livresc inedit. În unani-mitate a fost acreditată opinia lui Yann Martel, autorul cunoscutei L`histoire de Pi, pentru care „o carte este un instrument fabulos, în fine un instrument unic, nece-sar sporirii profunzimii reflecţi-ei, necesar stimulării gândirii şi simţirii“. Cred, în ce mă priveşte, că, în virtutea „legii circularită-ţii“ (Adrian Marino), cartea se va întoarce la rafinamentul începu-turilor, se va înscrie într-o nouă „buclă hermeneutică“, recupe-rând caligraficul şi ezoterismul în transparenţa tăinuită a artei. Dar, vorbind despre viitorul cărţii, îmi reprim ispita evadă-rii din domeniu, deşi o aplicaţie paralelă în universul ideii de li-teratură, deschizând perspectiva unor nuanţe definitorii, ar avea valoare complementară.

Sasha Mereţ – Cartea agresivă

Scrisul Românesc6 Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010Eseu

Puterea cărţiisau Informaţia şi cultura

Confruntări OvidiuGHIDIRMIC

I nformaţia nu este tot una cu cultura, aşa cum se crede de obicei şi oricât de paradoxal ar

părea. Cele două noţiuni nu sunt complet identice şi nu se suprapun întrutotul. Ele se interferează până la un punct, apoi se despart. Ba, uneori, intră chiar în conflict, cum se poate observa chiar în epoca noas-tră, informatizată la maximum, în care în timp ce informaţia este dominantă şi se află în expansiune, dezinteresul faţă de cultură este tot mai evident, nu numai la noi, dar pretutindeni în lume. Acesta este un adevăr unanim recunoscut, acceptat, pe care soci-ologii l-au constatat mai de mult şi încă la un mod de-a dreptul alarmant. Fiecare zi care trece pare să fie o zi pierdută pentru cultură – spunea, cu stupoare, un sociolog al culturii!

Faptul că tendinţele aculturale s-au în-mulţit şi se manifestă din plin, în ultima vreme, peste tot în lume, nu trebuie, însă, să ne surprindă.

Există un „spirit al timpului“, un „Zeit – Geist“, cum îl numeşte filosofia germa-nă. Fiecare epocă are un spirit al ei. Epoca noastră e o epocă tehnocratică şi scientistă, înainte de toate, în care cultura umanistă şi literară se află în regres, o epocă desacrali-zată, în care spiritul religios a slăbit consi-derabil. Societatea modernă, de astăzi, este o societate consumistă, în care predomină valorile materiale şi în care se manifestă o profundă criză a valorilor morale şi spiri-tuale. Iată numai câţiva factori prin care se explică dezinteresul faţă de cultură, la om actuală, când impactul dintre informaţie şi cultură poate fi redus, în ultimă analiză, la

cel dintre calculator şi carte. Într-o lume computerizată, cum este

cea contemporană, calculatorul pare să pună tot mai mult în umbră Cartea; infor-maţia pare să se afirme, tot mai agresiv, în detrimentul culturii. În special, generaţiile mai noi citesc tot mai puţin sau aproape deloc. Sunt generaţii, fără îndoială, infor-mate, dar, din păcate, tot mai inculte. Dacă informaţia ne este asigurată, mai ales, de Calculator, Cultura nu se poate face decât prin Carte, prin lectură, reflecţie şi medi-taţie. Informaţia neprelucrată nu înseamnă cultură. Informaţia este un material, care trebuie prelucrat, pentru a ajunge la cultu-ră. Informaţia, ca şi documentaţia sau em-diţia, formează prima treaptă, care poate duce spre cultură. Este un mijloc, nu un scop.

Ce înseamnă a avea cultură, dacă nu acea capacitate de a te mişca, liber şi ne-stânjenit, în sfera ideilor generale, de stă-pânire a noţiunilor şi conceptelor? Aceasta este însuşirea intelectualilor veritabili, a oamenilor de cultură adevăraţi. A avea cul-tură înseamnă a-ţi însuşi cunoştinţele din cele mai variate domenii şi a le interpreta, a le trece prin filtrul propriei gândiri, până la a ajunge la puncte de vedere personale şi originale.

Un asemenea „om deplin“ al culturii româneşti era Eminescu, cum spunea un fi-losof precum Constantin Noica (Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii româneşti).

Un celebru profesor de filosofie al lui Eminescu de la Berlin, Raymond Du Bois, dădea o definiţie memorabilă şi originală a

culturii: „Cultura este ceea ce ţi-a rămas, după ce ai uitat tot ce ai învăţat “!

Deci, cultură înseamnă să nu te pierzi în amănunte mai mult sau mai puţin nesemni-ficative şi să te ridici în sfera ideilor gene-rale şi a conceptelor.

Cultura presupune, neapărat, instrucţia, altfel spus învăţătura, care era conside-rată, în Upanişade, cea mai înaltă virtute umană: „Învăţătura este frumuseţea cea mai aleasă a omului, avere ascunsă şi tăi-nuită… învăţătura este divinitatea supre-mă.“ Învăţătura era pentru vechii indieni, ochiul magic, divin, care vede tot.

Tot în Upanişade – pe care Shopenhauer le considera „fructul supremei înţelepciuni omeneşti“ – părinţii, care nu îşi îndrumau copiii spre învăţătură, erau blasfemiaţi: „Duşmancă este mama, vrăjmaş este tatăl, al cărui copil nu este dat la învăţătură.“ De unde se vede că vechii indieni preţuiau mai mult învăţătura decât mulţi dintre noi, cei de astăzi!

Cărţile reprezintă memoria umanităţii. Nu există cultură fără cunoaşterea trecu-tului. Cine trăieşte numai în prezent este, iremediabil, incult. Un mare hermeneut al veacului trecut – l-am numit pe Paul Ricoeur – spunea că, de fapt, cultura este un depozit de cunoştinţe, un „depositum“, ce trebuie mereu reactualizat şi reactivat.

Cultura se face prin lecturi şi, mai ales, prin relecturi. Cărţile fundamentale trebuie să fie recitite, pentru a fi bine înţelese. Ne întoarcem la ele ca la nişte repere sigure. Esenţială este „înţelegerea“ sau „compre-hensiunea“, unul dintre conceptele cen-trale ale hermeneuticii, vastă disciplină,

constituită încă din antichitate, dar mereu actuală, care se ocupă cu studiul sau teh-nica interpretării. Degeaba citim, dacă nu înţelegem adevăratele semnificaţii ale tex-telor. Cărţile care nu sunt înţelese aşa cum trebuie, al căror mesaj este denaturat, se răzbună, se întorc împotriva noastră şi ne putem trezi în situaţia lui Don Quijote, care a devenit victimă a romanelor cavalereşti.

Cea mai spectaculoasă rămâne, şi în această privinţă, tot străvechea înţelep-ciune indiană, care compară cărţile, ce nu sunt bine înţelese şi asimilate, cu samarul prea greu, pe care măgarul nu poate să-l ducă: „tot astfel cei care citesc cărţi multe, dar fără să le înţeleagă, poartă numai o povară, la fel ca nişte măgari.“ Câtă sub-tilitate şi cât umor încap în acest proverb indian!

Cărţile formează cea mai nepreţuită comoară a umanităţii, pe care nicio altă avuţie n-o poate substitui. Sunt corăbii care navighează pe mările timpului, cum spune, metaforic, un proverb englez. Citind, nu facem altceva decât să textualizăm lumea. Cartea este, în limbajul filosofiei existenţi-aliste, o re-întemeiere a fiinţei.

Citim pentru a cunoaşte. Cunoaşterea este ţelul suprem.

Dacă informaţia înseamnă a şti, cultura stă sub semnul verbului a cunoaşte. Or, a cunoaşte înseamnă mai mult decât a şti.

Cartea are o putere magică, la fel ca în antologicul basm românesc: Voinicul cu cartea în mână născut.

Deşi trece, actualmente, printr-un moment de criză, cartea va câştiga, cu si-guranţă, bătălia viitorului.

carteaAveam unsprezece sau doisprezece ani,

era vară şi mă aflam împreună cu toţi ai mei la seceratul grâului. Pe la ceasurile trei ale după-amiezii, mama mi-a poruncit să las secera şi să merg acasă, pentru a pregăti mâncarea porcilor, o operaţiune lungă şi anevoioasă. Tăiam câteva zeci de sfecle furajere, despicam câţiva bostani, spălam şi mărunţeam câteva kilograme de cartofi, le însoţeam cu frunzele de la sfeclă, turnam amestecul rezultat într-un cazan de vreo sută de litri, după care căram cu găleata apă şi îl umpleam. Urma tăiatul lemnelor, aţâţarea focului şi întreţinerea lui cale de trei ceasuri, până când amestecul fierbea bine. Stop? Nu, pentru că la final adăugam tărâţele şi îi mai dam delicioasei fierturi un clocot, ca să se îngroaşe.

Dar în ziua aceea mi-am permis să amân începerea ritualului cu pricina şi m-am strecurat în lanul de porumb din spatele casei pentru a citi câteva pagini, doar câteva, mi-am jurat, din Amintiri din Casa Morţilor de Dostoievski.

Amarnică decizie, pentru că timpul trecea şi eu nu mă puteam dezlipi de carte, paralizat poate şi de valul de disperare şi vinovăţie crescânde. Soarele căzuse după orizont când brusc am auzit-o strigându-mă.

Am îngropat pe fugă cartea în pământul afânat din lan şi m-am repezit să-mi îndeplinesc datoria. Prea târziu. Pedeapsa a fost pe măsură.

Dar bătaia pe care am încasat-o atunci mă apasă astăzi mai puţin decât ceea ce s-a întâmplat cu cartea, rămasă cu finalul necitit. Peste noaptea ce a urmat s-a abătut furtuna, care n-a contenit nici a doua zi. Ploaia a nivelat pământul, iar urmele micului mormânt în care îmi depozitasem cartea s-au şters. Am scormonit solul săptămâni la rând pentru a-mi recupera bijuteria, dar n-a fost să fie. N-am dat de urma ei nici toamna târziu, când am arat toată întinderea cu pricina. Parcă o-nghiţise pământul, zău aşa.

Ioan Es. POP

Alma Ştefănescu Schneider – Ciclul Scriituri, fragment II

Scrisul Românesc Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 7Eseu

Cartea – un Paradis în schimbare

Adevărata Universitate a zile-lor noastre este o bibliotecă – spunea filosoful Thomas

Carlyle. Pesemne că această sentinţă era adevărată în secolul al XIX-lea. „Paradisul, pentru mine, arată ca o bibliotecă. Unii se laudă cu paginile pe care le-au scris; eu mă mândresc cu cele pe care le-am citit“ – scria Borges. Şi probabil că şi aceste cuvinte erau valabile, încă, în secolul al XX-lea.

Azi civilizaţia cărţii a intrat într-o acce-lerată schimbare de paradigmă. Sau poate că abia astăzi suntem noi capabili să obser-văm schimbarea – pentru că ea, pesemne, a început de mult, atunci când litera şi/sau sunetul şi-au găsit primele forme noi de stocare. Mi-aduc aminte cum, copil fiind, la începutul anilor ’70 bunica paternă îmi citea poveşti, din nişte ediţii uzate din Petre Ispirescu. Mai apoi, la finele aceluiaşi de-ceniu, tot copil eram în momentul în care ascultam poveştile la pick-up, înregistra-te (cu vocile unor mari actori) pe discuri Electrecord. Ceea ce spun este valabil pentru întreaga mea generaţie (mai mult sau mai puţin a „decreţeilor“!). Poate că de-atunci trebuia să ne dăm seama că se întâm-plă ceva la nivelul tehnicilor de stocare.

Ce discut aici este criza obiectului numit carte – obiect care ne-a însoţit, caligrafi-at sau tipărit, de-a lungul unui (aproape) mileniu. Părea obiectul perfect pentru răs-pândirea şi stocarea cunoaşterii. Numai că revoluţia digitală ar putea-o înlocui. Astăzi, universitatea nu mai este o bibliotecă – ci e imensul spaţiu virtual al Internetului. Ca şi cartea, bibliotecile se resimt. Acum două decenii, dintr-o sufragerie comme il faut nu lipsea biblioteca – ea era colţul de mândrie al casei, în funcţie de care judecai statutul familiei respective. În cataloagele de life style de azi nu veţi mai vedea, în sufrage-ria modernă, o bibliotecă; ba încă până şi din birou, mai nou, lipsesc rafturile de cărţi – dar veţi găsi cu siguranţă rafturi pentru discuri de tip CDROM sau DVD.

Filosofii spun că acest conflict – biblio-tecă versus Internet – e, de fapt, o compe-tiţie între cunoaştere şi informaţie. Cei doi termeni nu-s sinonimi. Cunoaşterea nu e o prioritate a omului modern – în schimb, in-formaţia e printre nevoile sale primare, ală-turi de apă şi aer. Cum ştim, cartea încapsu-lează între coperte mai ales cunoaştere; pe când Internetul oferă, 24/24 de ore, mai ales informaţie. Informaţia e ca o masă la fast food: intri, iei ce vrei, pleci. Cunoaşterea presupune o reflecţie pe seama informaţiei dobândite. Edmund Burke o spunea bine: „cititul fără reflecţie este ca mâncarea fără digestie“; altfel spus, cunoaşterea este in-formaţia digerată.

Într-o societate deprinsă să primească informaţia aproape gratuit, vânzarea de carte e un lucru tot mai exotic. Chiar şi pe piaţa noastră, care nu e una a pionieratu-lui, se observă cum, în ultimii ani, ziare-le – aflate ele însele în scădere de formă, din acelaşi motiv al „vânzării“ informaţiei pe o piaţă tot mai tentată de gratuităţi – îşi suplimentează tirajul oferind cărţi la un preţ redus. „Cadoul“ are două tăişuri: pe de o parte, niciodată nu a fost mai lesne, în România, să cumperi o carte bună, la un preţ mic, de la chioşcul de ziare. Dar, pe de altă parte, e clar că nu acela e, totuşi, preţul

real al cărţilor. Sunt sceptic, în aceste con-diţii, că cine ia un ziar + carte la preţul de 10 lei va mai merge în librărie pentru a da 30 de lei pentru o carte nouă. Editurile, în ansamblul lor, sunt afectate de acest dum-ping al preţurilor, iar librăriile se închid una după alta.

Cartea, ca formă de stocare a cunoaşte-rii, şi-a găsit înlocuitori. În lumea occiden-tală, editurile vând titluri în format digital, care nu mai sunt tipărite pe hârtie. Tot felul de gadget-uri – numite generic e-reader –, ca un ecran de laptop (şi cam tot atât de groase), permit nu numai să citeşti un ziar sau o carte, dar mai ales îţi dau posibilitatea să le depozitezi acolo – adică să cari după tine, fără greutate, sute de titluri, pentru a le consulta oricând. Pentru o carte, tiparul nu mai e obligatoriu. În lumea occidentală (şi nu numai – eu am văzut o astfel de maşină-rie la Biblioteca din Alexandria, în Egipt), în ultimii ani s-a dezvoltat sistemul „tipări-rii la comandă“ (POD – print on demand), care permite ca o carte să fie produsă doar atunci când are cumpărători, fără interme-diul unei tipografii. Circa 6% din cărţile ce apar în SUA erau în 2009 produse astfel, cu imprimante performante (tendinţa fiind crescătoare), iar unele edituri universitare – precum reputata Cambridge University Press – vinde până la 10% dintre titlurile sale în acest sistem.

În fine, lovitura de graţie pentru bibli-oteci va fi dată, cred, de mutarea acestora în spaţiul virtual. Gigantul Google dezvoltă de ani de zile un program pentru digitaliza-rea a milioane de volume din toată lumea. Nu vei mai avea acasă o bibliotecă şi nici măcar volumul dorit; va fi de ajuns să ai un calculator sau un e-reader conectat la reţea pentru a accesa, în câteva secunde, volumul (în format electronic) dorit. Nu toată lumea jubilează: nici editorii, al căror domeniu de activitate e restrâns, şi nici posesorii drep-turilor de autor, care nu pot avea un control asupra cópiilor-pirat ce vor circula lesne în mediul digital.

Cred că, în deceniile ce vin, câţiva nos-talgici vor dori mereu să aibă cartea în for-matul ei clasic – pentru a o pipăi, pentru a o răsfoi, pentru a o admira şi a o putea înnobila, conform tradiţiei, cu notiţe pe marginea foii. Dar ei vor fi conştienţi că pagina de carte e la fel de perisabilă ca şi carnea. Cum frumos spunea Paul Valéry, „cartea are aceeaşi inamici ca şi omul: focul, umiditatea, animalele, timpul, ca şi propriul lor conţinut“. Aceşti nostalgici ai cărţii ca obiect de hârtie vor fi o minoritate nobilă – dar nu mai mult. Restul, începând cu noile generaţii ce se vor succede, vor alege – pariez – cartea în format electronic. Care este aparent perfectă: nu cere spaţiu, nu cere nimic, ci doar curent electric. Cu un mic amănunt: cartea electronică – spre deosebire de cea tradiţională – nu există, de fapt. O poţi citi pe ecran – dar ea e o fata morgana. Suntem, oare, pregătiţi pentru a da ceea ce avem în mână (la propriu) pe ceea ce ni se promite în virtual? Unii dintre noi da, cu siguranţă. Personal, voi rămâne de partea minoritarilor care vor vrea s-o simtă, s-o miroase şi s-o mângâie, pagină de pagină.

Vă aştept acolo.

O ideeAdrianCIOROIANU

C a orice fenomen cu o ascenden-ţă milenară cartea, acest suport de tezaurizare a cugetării şi sen-

sibilităţii umane, – cel mai sigur medium de difuzare a polimorfismului creaţiei în accepţia sociologilor culturii – a cunoscut de-a lungul timpului varii metamorfoze şi adaptări, momente de glorie, dar şi de pe-nurie ori intimidare, niciodată însă de eli-minare definitivă, aşa cum s-a întâmplat cu alte forme şi expresii ale civilizaţiei. Cu trecerea timpului, cartea a devenit ne-cesară, inalienabilă existenţei umane. Din această perspectivă, oricât de frisonant este prezentul cu eficientele lui mijloace de co-municare, dar mai ales cu epuizantele lui restricţii economice, nu cred a fi o amenin-ţare tragică pentru universul cărţii.

Obiectiv vorbind, preocuparea socio-logilor culturii se concentrează mai mult asupra cărţilor de literatură, considerând quasi unanim dificultatea de definire a vo-cabulelor carte, literatură, scriitor, dincolo de frecventarea lor uzuală. Studiile ultime-lor decenii ale secolului al XX-lea au evi-denţiat o serie de elemente determinante pentru prezent şi viitor, desigur cu doza de prudenţă implicată în orice proiecţie virtu-ală. Deşi o creaţie artistică este o valoare în sine, autonomă, estetic vorbind, ea devine ca atare prin publicare în sensul constantei originare latine de publicare simulacrum care însemna a ridica o statuie într-un loc public, a anunţa un matrimoniu, a face cu-noscut cu destinaţie anonimă un conţinut de natură personală. Asumându-şi această eta-lare, cartea, în conţinutul ei creaţie spiritua-lă, intră în sistemul concurenţial al ofertei şi consumului, un fel de profanare acceptată, şocantă pentru sensibilitatea creatoare, în condiţiile unor ingerinţe financiare tot mai brutale. De aici şi proliferarea cotroversa-telor expresii comerciale ale artei, din care nu lipsesc scriitorii, cărţile lor, opţiunile şi programele editurilor. Fenomenul în sine ar putea genera presiuni şi motivaţii în plus pentru un efort creativ de calitate în stare să formeze un public într-adevăr cunoscă-tor de valori autentice, exigent şi selectiv. În genere despre o carte bună, cititorii spun

că le-a oferit o revelaţie, ceva unic, excep-ţional, incitant, le-a modificat modul de a privi lumea. Această conivenţă aparte cu universul-unicat al cărţii se află la originea pasiunii lecturii, a lăudabilei dependenţe de carte. Un cititor autentic nu se va opri la o singură carte, descoperirea uneia va incita descoperirea alteia, într-un fel de adaptare deliberată a „plăcerii“ lecturii.

Lectura are diverse motivaţii, cele mai des invocate fiind informarea, documen-tarea, interesul profesional, delectarea ori relaxarea timpului liber (aşa numita carte de vacanţă, care pentru cititorul avizat nu exclude interesul profesional sau un grad sporit de cunoaştere). În unele accepţii lec-tura este o terapie în stările depresive, o „gimnastică a sufletului“, cum i se spune. Există şi o motivaţie funcţional-socială care ar putea convinge şi pe captivii coti-dianului material – dobândirea şi păstrarea unui statut social, desigur mai rar în acest caz se poate vorbi de bucuria lecturilor ci, mai de grabă, de o corvoadă.

Cu câteva decenii în urmă sondajele in-stitutelor de specialitate erau interesate de modalităţile de lectură, de timpul ce îi era alocat, de locul preferat, răspunsurile dez-văluind o „democratizare“ şi o „desacrali-zare“ a lecturii, prin ieşirea din bibliotecă în parc ori în mijloacele de transport, în ore de studiu, dar şi în intervale de vid existenţial. Deceniile contemporane au eliberat lectu-ra, aşezând cartea în stare de competiţie cu toate mijloacele de comunicare. Există temerea, din ce în ce mai accentuată, că în această competiţie lectura cărţii în sensul clasic pierde terenul la generaţia tânără atrasă mai mult de ceea ce oferă interne-tul. Nu există însă o informaţie limpede în ce măsură este accesată cartea electronică. Dacă acest suport este de calitate şi este ac-cesat frecvent de tineri, destinul cărţii şi-a găsit un nou tărâm al existenţei. De altfel, chiar susţinătorii revoluţiei electronice îşi doresc ediţii bibliofile, reduse ca număr, bine executate tehnic şi estetic precum nişte obiecte de tezaur, exotice şi scumpe. Important este ca lumea de azi, de mâine şi de totdeauna să citească.

Cornelia CÎRSTEA

Destinul contemporanal cărţii

Daniela Codarcea Kamiliotis – Compoziţie

Scrisul Românesc8 Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010Eseu

S ă vorbeşti despre carte ca despre o fiinţă vie. Altminteri cum ai putea-o iubi?

În fond, gândiţi-vă ce se întâmplă cu căr-ţile: le dorim, le avem, ne bucurăm de ele, ne plictisesc, le părăsim, le regăsim, ne pierdem în ele, le îngropăm numele în adâncul nostru şi, dacă e nevoie, îl uităm. Nu aşa arată toate iubirile noastre?

Am reluat mai devreme ultimul paragraf din frumoa-sa scrisoare de dragoste pentru carte („Dans cu o carte“) cu care Gabriel Liiceanu încheie volumul Declaraţie de iubire, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2010 (ediţia a şaptea, definitivă). Voi pune punct acestor însemnări cu un para-graf din acelaşi, să-i zicem, eseu, deşi scrisoare de dra-goste sună mai bine, unul pesimist însă la adresa cărţii de hârtie – între cele două citate, elaborând asupra „competi-ţiei“ sugerate de titlu.

Pentru că, justificată sau nu, întrebarea ne bântuie. Va supravieţui cartea, aşa cum o ştim, cu foi foşnitoare şi copertă colorată, sau va dispărea, înlocuită de cartea electronică (de acum înainte, pe scurt, e-carte)? Evident, întrebarea este prost pusă. Pe de o parte, încă nu ştim bine despre ce vorbim atunci când spunem e-carte, progresele (fi-vor ele progrese, sau să le numim doar schimbări, fără nicio sugestie de valoare-sens-evoluţie?) în zona aceasta sunt imposibil de estimat, greu de supraestimat. Cartea pe care o putem deja parcurge pe ecranul calculatorului, fie el şi un palmtop cât o carte, sau dispozitivul cu ecran, plat ca o carte, în care putem înmagazina o bibliotecă întrea-gă şi prin care putem citi orice carte dintre cele memo-rate astfel? Sau cine ştie ce ecrane inteligente, prin care vom avea acces la toată media, de la filme la ziare, de la arhive la biblioteci? Poate nişte ochelari-ecran, pe care să-i purtăm şi în autobuz şi prin care să citim tot ce citim acum pe un calculator. Poate un cip implantat după ureche prin care... Intervalul lui „poate“ e nelimitat, să zicem e-carte pentru ceva ce va fi carte, dar nu pe hârtie, ci undeva, pe un suport care de fapt nici nu ne interesează prea tare şi la care vom avea acces printr-un ecran cu butoane, având o baterie sau fiind pus într-o priză.

În al doilea rând, întrebarea păcătuieşte prin sugestia indusă de „versus“: ori-ori, fără nuanţă, fără cale de mijloc. Iar înţelepciunea tocmai la mijloc se găseşte, in media res, ştiau latinii ce spun. E la fel ca în cazul deja tranşat, că nimeni nu pare a-l mai pune pe tapet, cinema versus tele-viziune, care era dezbătut acum câtăva vreme. A dispărut cinematograful din cauza televiziunii? Da şi nu. Cel tradi-ţional e terminat, s-au înfiinţat discoteci şi magazine acolo unde vedeam pe vremuri „Casablanca“, dar s-a adaptat, s-a transformat, şi-a găsit nişe unde televiziunea nu-l poate atinge (încă) – iar atunci când îl va atinge, televiziunea se va numi home-cinema, sau cine mai ştie cum, va ajunge un hibrid TV-cinema care nu va mai fi nici una nici alta. Până atunci, cinematograful există, sub formă de I-max sau cum se va mai fi numind, cu ecrane circulare, sferice, săli mici, în care filmul e însoţit de o trataţie şi unde se merge cu amicii, ca să nu spun cu amica, cinematografe de plajă, de parcare, de camping – în general, fie soluţii tehnice care nu sunt la îndemâna televiziunii, fie soluţii socio-consumiste, unde se vine nu numai pentru film.

La fel se va întâmpla probabil cu cartea, va rămâne în nişe bine conturate, se va transforma, va coexista cu e-cartea – şi iată că am răspuns, prematur desigur, problemei din titlu (cu precauţia doar aparent glumeaţă că „viitorul e cel mai greu de prezis“).

Voi amâna însă răspunsul, ignorându-l pe cel dinainte, pentru a aborda mai analitic chestiunea: ce atuuri are cartea şi care sunt/ar putea fi avantajele e-cărţii? Mărturisesc că, trăit mai bine de o jumătate de secol cu cărţile în preajmă, ca să nu spun direct în mână, mi-am imaginat că lista va ieşi mult mai lungă pentru cartea-carte şi, speram, cam pe la jumătate din ea pentru „cartea artificială“ (evident, mai rămânea de discutat relevanţa fiecărui criteriu, a fiecărei aprecieri, dar asta muta dezbaterea la nivel de „detalii ca-litative“). Au ieşit însă două liste de lungimi aproape iden-tice, deci cel puţin la nivelul acesta, numeric, „meciul“ nu e deloc decis. Iar listele pot fi probabil continuate, cititorul

poate lucra asupra lor, omiţând sau adăugând avantaje-dezavantaje, oricum aici e doar o propunere, o abordare care se vrea mai bine motivată decât un răspuns de genul „după părerea mea...“ (echivalent în mare măsură cu „după cum aş dori eu...“).

Să pornim deci la lucru, mai întâi cu întrebarea „de ce ar continua să existe cărţi chiar dacă vor deveni disponibile e-cărţile?“

1. Pentru bunul motiv că există deja cărţi şi ele vor exista şi de acum înainte multă vreme, nici măcar o socie-tate ca în Fahrenheit 451 (roman de Ray Bradbury – 1953, apoi film de François Truffaut – 1966) nu va putea să le ardă pe toate.

2. Cu atât mai îndelung (pentru totdeauna?) vor exista manuscrise de valoare, cartea rară, cartea care are semnifi-caţie şi ca obiect istoric.

3. Cărţile pot fi şi obiecte de artă şi colecţie, pentru bibliofili sau colecţionari în general.

4. Cărţile aşteaptă la vedere „invitaţia la dans“ (aluzie din nou la Liiceanu), când treci printr-o bibliotecă sau li-brărie vezi coperţile lor, îţi pot atrage atenţia, ceea ce nu se întâmplă într-o bază de date.

5. O carte se poate citi oriunde şi în (mă rog, luaţi-o ca figură de stil...) orice poziţie, în pat şi în parc, în baie şi în autobuz deopotrivă, ceea ce nu e la fel de simplu cu un calculator.

6. Cel puţin pentru generaţia mea, cartea e mai uşor de citit pe hârtie decât pe ecran. Ecranul oboseşte ochii, litere-le „fug“ (mulţi dintre cei care lucrează cu cartea preferă să corecteze un text după ce-l tipăresc, nu pe ecran).

7. O carte bine făcută se adresează mai multor sim-ţuri deodată, nu numai văzului, ea e plăcută la atingere (vezi coperţile cu litere sau desene în relief), ba chiar şi la miros.

8. Cu cărţi poţi să-ţi decorezi apartamentul, o bibliote-că are în mod tradiţional şi o valoare decorativă.

9. Cărţile se pot face cadou, sunt accesibile ca preţ şi infinite în semnificaţii. În Spania există obiceiul ca de Sfântul Gheorghe, în aprilie, bărbaţii să dăruiască trandafiri femeilor iar acestea cărţi bărbaţilor. E plin oraşul atunci cu chioşcuri unde se vând cărţi şi trandafiri.

10. O carte nu consumă energie (electrică), nici pentru a sta depozitată, nici pentru a fi parcursă.

11. Cărţile sunt uşor de reîn-noit, mergi la magazin şi cumperi alta, altfel colorată, de exemplu.

12. ...Mai ales că omul (ori numai femeile?...) are o „glandă a cumpărăturii“, se simte bine atunci când achiziţionează obiec-te, iar cumpărarea unei cărţi chiar contează din acest punct de vedere.

13. Cărţile au o mare rezis-tenţă, se strică greu, pe porţiuni – gândiţi-vă, prin comparaţie, ce se întâmplă din când în când cu memoria calculatorului, cu su-porturile magnetice, stick-urile USB, care pot fi făcute complet inutilizabile de un şoc de curent sau de alte accidente.

14. Cartea nu poate fi scoasă din biserică, unde cu greu se poate imagina un preot citind Evangheliile pe un ecran...

15. Există la urma-urmei o mare şi recunoscută inerţie a rasei umane, deprinderile se uită greu, cine s-a născut cu cartea aproape, o doreşte aproape mereu.

16. Există cu siguranţă şi o presiune a producătorilor de carte, care îşi bazează afacerile pe aşa ceva.

17. ...Mai ales că o carte se piratează greu şi, chiar pi-ratată, se desface greu.

18. Există, desigur, şi un fel de retro-snobism, o modă a lucrului vechi, cu stil, chiar de-ar fi numai e-cărţi pe piaţă, vor exista cititori de carte pe hârtie, cluburi de profil, modă.

19. Cartea suportă dedicaţii, ea chiar capătă valoare prin aşa ceva, prin Ex Libris, semnături, adnotări.

20. Cartea poate răspunde şi nevoii de socializare, prin târguri, lansări de carte, organizarea de evenimente publice motivate de apariţii noi, de întâlnirea cu un autor.

21. Se pot deschide mai multe cărţi deodată şi răsfoi în acelaşi timp, toate la vedere pe birou (pentru a căuta referinţe la un subiect comun, de exemplu).

22. Este importantă-accesibilă copiilor mici, sub formă de carte de colorat, carte-jucărie, cu imagini de învăţat.

Mă opresc aici, demonstraţia este făcută: cartea nu poate dispărea. Dar şi e-cartea are argumentele ei, unele doar dez-avantaje ale cărţii de hârtie:

1. Nu consumă copaci (mai continuăm? deja acesta poate deveni într-o bună zi criteriu suficient...).

2. Nu consumă spaţiu, putem ţine o bibliotecă pe un stick de memorie.

3. Costurile de producţie sunt mult mai scăzute, nu mai e nevoie de tipar, hârtie, legătorie.

4. Există o clară presiune dintre electronic, iar o formă de manifestare a economiei de piaţă, consumiste, este că adesea mai întâi se produce un obiect şi abia apoi se naşte nevoia de acel obiect (satisfactorul precede nevoia). Se prea poate ca la fel să se întâmple şi cu e-cartea.

5. Există, desigur, şi un snobism al noului, iar generaţia crescută cu ochii pe ecrane chiar poate, fiziologic vorbind, să se descurce cu ecranele.

6. Un text electronic se poate adnota uşor, se poate mo-difica, se pot folosi părţi din el pentru a produce un

Gheorghe PĂUN

Carte de hârtie versus carte electronică

Jean Niţescu – Profesorul C.D. Fortunescu

→

Scrisul Românesc Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 9Eseu

Am lucrat ca redactor de limbi străine la Editura Academiei între 1965 şi

1996, perioadă în care, între altele, m-am ocupat de „Revue roumaine d’histoire de l’art“ şi am supervizat traducerea în engle-ză a „bibliei“ operelor de tinereţe ale lui Brâncuşi – magistrala lucrare a seniorului Barbu Brezianu, Opera lui Constantin Brâncuşi în România.

Din 1985 mi-am asumat răspunderea păstrării arhivei regretatului meu tată, in-ginerul Ștefan Georgescu-Gorjan, autorul concepţiei tehnice a Coloanei monumen-tale de la Târgu-Jiu şi colaboratorul lui Brâncuşi în materializarea monumentului.

M-am îngrijit de publicarea postumă a manuscrisului tatălui meu Am lucrat cu Brâncuşi. Lucrarea sa de sinteză a apărut fragmentar la editurile Scrisul Românesc (1988) şi Eminescu(1996) şi integral la editura Universalia (2004).

În perioada 1991−1994 am resuscitat Editura Gorjan a tatei. Publicarea de către editori pirat a lucrărilor de succes ale fostei edituri precum şi problemele din ce în ce mai complicate puse de tipar şi difuzare m-au făcut să renunţ la dorinţa de a conti-nua activitatea de editor a tatei.

Mi-am concentrat eforturile asupra luptei pentru păstrarea integrităţii Coloanei şi pentru apărarea memoriei realizatorilor săi. Am realizat studiul istoric necesar re-staurării operei şi între 1991 şi 2010, am publicat cinci cărţi şi peste 130 de eseuri cu referire la Brâncuşi.

Textul de mai jos este ceea ce englezul numeşte „wishful thinking“ – gânduri in-spirate de visuri sau iluzii referitoare la vii-torul cărţilor despre Brâncuşi în România.

Constantin Brâncuşi nu a dorit să i se

scrie nici o biografie în timpul vieţii. A fost reticent în a şi explica operele şi le-a semnat sau datat foarte rar. După dispari-ţia artistului, s-a scris mult despre viaţa şi opera sa, cu multe informaţii inexacte. Au apărut numeroase volume în care sunt pre-luate necritic cele scrise anterior.

O mare parte din Arhiva Brâncuşi de

scrieri olografe, corespondenţă şi docu-mente, păstrată ani buni de legatarii săi uni-versali în afara circuitului public, a devenit accesibilă relativ recent.

Este momentul ca şi în România lucră-rile despre marele artist să se bizuie pe o cercetare serioasă, pornind de la această arhivă documentară, recuperată în sfârşit. Este cazul şi ca informaţiile în privinţa operelor să fie aduse la zi, ţinând seama de cataloagele ultimelor retrospective de la Paris, Philadelphia, Londra şi New York, semnate de reputaţi specialişti. Se cuvine să se consemneze şi includerea unor opere în muzee prin donaţii de la colecţionari sau trecerea lor în proprietatea altora.

Cercetătorilor le revine sarcina de a consulta cu mare atenţie publicaţiile edita-te de Centrul Pompidou. Volumele datorate doamnelor Marielle Tabart, Doina Lemny sau Paola Mola valorifică bogata moştenire de opere, fotografii sau discuri, rămase în atelier.

Este lăudabilă iniţiativa editurii Scrisul

Românesc de a retipări importante volume semnate de V.G. Paleolog. Editura Vremea a valorificat recent exegezele Brâncuşiene ale lui Petre Pandrea. Cei doi autori l-au cunoscut bine pe artist şi au emis preţioa-se judecăţi de valoare în privinţa sa. Este necesară însă o abordare critică a anumitor informaţii, în lumina datelor recente.

În ţara noastră s-au tipărit mai demult traduceri ale monografiilor de referin-ţă semnate de Carola Giedion-Welcker, David Lewis, Sidney Geist, Athena Tacha-Spear, Ionel Jianu, George Uscătescu. Din păcate, nu s-au realizat şi traduceri ale mo-numentalelor volume alcătuite de Friedrich Teja Bach sau de Pontus Hulten, Natalia Dumitrescu şi Alexandru Istrati. Ediţii cri-tice s-ar impune acum.

Ar fi bine venite antologii cuprinzând traducerea integrală a importantelor scri-eri datorate lui Ezra Pound, M.M., Paul Morand, Dorothy Dudley, Benjamin Fondane, Marguerite Vessereau, Malvina Hoffman, sau Henri Pierre Roché, precum şi versiunea românească a interviuri-lor acordate de sculptor unor ziarişti ca

Flora Merrill, Robert Payne, Claire Gille Guilbert, sau P.G. Adrian. Ediţii bilingve, cu textele originale, ar fi şi mai utile.

Articolele publicate în ţară începând din 1913, cu ocazia unor expoziţii în care au figurat lucrări ale artistului, precum şi interviurile luate lui Brâncuşi de ziarişti români ar trebui să fie retipărite din ziare sau reviste şi adunate în volume.

Corespondenţa sculptorului cu alţi artişti, colecţionari sau prieteni a devenit accesibilă acum ca urmare a recuperării arhivei sale. Publicarea în traducere a prin-cipalelor scrisori ar ajuta enorm la înţelege-rea creaţiei Brâncuşiene.

Au trecut în lumea umbrelor mulţi dintre exegeţii români ai artistului. Ar putea fi reeditate şi strânse în volume articole apă-rute în diverse publicaţii sub semnătura lui Barbu Brezianu, Petru Comarnescu, Ionel Jianu, sau Ion Pogorilovschi.

Pentru mai buna înţelegere a ansamblu-lui de la Târgu-Jiu socotesc necesară reti-părirea scrierilor inginerului Georgescu-Gorjan, precum şi publicarea coresponden-ţei dintre artist şi inginer sau dintre inginer şi exegeţii din străinătate ai artistului. Recuperarea din arhivele Securităţii a corespondenţei dintre sculptor şi familia Tătărescu sau dintre sculptor şi Petre Pandrea ar lămuri şi mai bine lucru-rile. Scrisoarea de acceptare a pro-iectului, trimisă de Brâncuşi Miliţei Petraşcu în 1935 şi donată de aceasta Academiei, se cuvine a fi cunoscută în frumoasa limbă română în care a fost scrisă.

În ce mă priveşte, la îndemnul regretatului Barbu Brezianu, m-am străduit să selectez scrierile olografe ale lui Brâncuşi, precum şi cugetările sale împărtăşite unor interlocutori demni de crezare, să le grupez te-matic şi să le găsesc traduceri pe cât posibil autorizate. Am socotit că am contribuit în felul acesta la realizarea unui instrument de lucru util pentru viitorii exegeţi. Lucrarea recent pu-blicată este perfectibilă şi se poate îmbogăţi ulterior.

În ultima vreme este îngrijo rătoare apa riţia de cărţi care îi atribuie lui Brâncuşi posibila paternitate a unui număr impresi-onant de sculpturi, pe care artistul nu le-a menţionat nicicând. Se vehiculează argu-mente puţin credibile şi mărturiile unor persoane care au trecut în lumea de dincolo şi nu se pot recuza.

Este imperios necesar ca specialiştii să ia atitudine critică, atât în această privinţă, cât şi referitor la alte teme în dezbatere, cum ar fi proiectarea unor monumente fa-raonice sau realizarea unor centre de studii mamut.

Cred că sponsorizarea unor cercetări serioase ale vieţii şi operei lui Brâncuşi, care să se materializeze prin cărţi în ediţii bilingve, ar fi mai bine venită. Tinerii cer-cetători ar trebui să poată consulta arhiva Brâncuşi de la Centrul Pompidou şi să ajute la identificarea sutelor de notaţii româneşti cuprinse acolo.

Viitorul, în materie de cercetare aplica-tă, nu duce lipsă de provocări. Totul este să se concretizeze prin lucrări de substanţă, care să se ridice la înălţimea aşteptărilor în privinţa studierii vieţii şi operei lui Brâncuşi!

alt text (se vorbeşte deja prin mediile şcolare şi aca-demice despre cut-and-paste, taie-şi-lipeşte, deocamdată peiorativ, dar lucrurile evoluează).

7. Se pot în felul acesta trimite uşor pe piaţă ediţii noi, cu corecturi şi adăugiri.

8. E-cărţile se pot procura simplu, de la distanţă, prin internet, dintr-o „librărie globală“ practic infinită, dar „la un click distanţă“.

9. Tot de la distanţă se poate interacţiona cu autorul, i se pot accesa pagina web şi blogul, eventual interacţia poate deveni simetrică.

10. Există posibilitatea adăugării de sunet (care să acompanieze parcurgerea textului), a animaţiei.

11. Din carte se pot face legături pe Internet (hyper-link-uri), la enciclopedii on-line, la materiale înrudite, explicative.

12. Este accesibilă, în anumite condiţii, nevăzătorilor, poate fi utilă şi miopilor – pur şi simplu, se măreşte imagi-nea de pe ecran.

13. O carte poate fi găsită pe Internet, prin căutare după cuvinte cheie, clasificările tradiţionale pot deveni inutile.

14. Pentru cărţile care stau memorate într-o bază de date, pot exista mai mulţi cititori deodată, iar asta e impor-tant pentru cărţile tehnice, studenţeşti de exemplu.

15. Întreţinerea este foarte uşoară, nu există probleme

cu praful, umezeala, bacteriile.16. Se pot produce copii la cerere – dar se şi pot pirata

uşor. E bine sau e rău? Pentru lista de aici să reţinem as-pectul pozitiv: pirateria democratizează, pentru că uşu-rează/ieftineşte accesul la carte. (Atenţie, ignor aspectele morale şi juridice.)

17. Într-un viitor neprecizat, putem visa să avem cărţi traduse automat dintr-o limbă în alta, tot la cerere.

18. Scrierea şi publicarea unei cărţi se pot face treptat, capitol cu capitol. Deja există enciclopedii (cazul binecu-noscutei Wikipedia, e în creştere acum Scholarpedia) care au crescut articol cu articol, mai ales pe bază de volunta-riat – şi nu au ieşit deloc atât de rele pe cât ne temeam la început, ba chiar dimpotrivă.

19. Tot pentru un viitor neprecizat, e-cartea e o soluţie pentru cazul ieşirii în spaţiu, al colonizării unei planete, a plecării de pe Pământ.

20. Editoarele de texte ajută mult producerea e-cărţilor, prin corectoare automate, de gramatică sau vocabular, pro-grame de căutat repetări, „consilieri automaţi“ de genul acesta.

21. La fel, se vor putea găsi automat citate potrivite, prin căutarea de sintagme precizate,

...şi aşa am ajuns la cel de-al doilea citat din Liiceanu, op. cit: „Proiectul umanist pe care s-a întemeiat istoria

Occidentului a luat astăzi sfârşit. Locul dansului cu o carte l-a luat channel surfing-ul, «zappajul», balansul pe inter-net, pe scurt, dansul cu un ecran. În «lupta» dintre carte şi ecran, a decis fiinţa leneşă a omului.“

Oare? Deja? „Scorul“ anterior este vizibil egal, argu-mente puternice găsim şi într-o listă şi în cealaltă, multe ar-gumente ale e-cărţii se referă la viitor. Să conchidem atunci precum înţeleptul rege Solomon: şi unii şi alţii au dreptate. Cartea va coexista cu e-cartea, e previziunea cea mai puţin riscantă. Fiecare cu nişele ei. Va dispărea probabil cartea tehnică, nu va dispărea cea beletristică, de artă, de colecţie, s-o numim „cartea rituală“, gândindu-ne şi la cea de cult – dar nu numai. Iar schimbările vor fi lente, de-a lungul unor decenii poate, şi vor fi inegale pe Pământ – în locurile mai dezavantajate, unde nu a pătruns bine nici cartea de hârtie, este inutil să discutăm despre cartea electronică.

Între timp, să citim şi să scriem! Pentru că aşa pătrunde spiritul în lume. Iar cititul este un mijloc de a-ţi face toale-ta spiritului, cartea este element central în igiena mentală. Am repetat idei ale lui Noica, închei prin a cita o vorbă a sa (reluată tot prin intermediul cărţii lui Liiceanu): „Cartea e un mijloc de a sta de vorbă cu departele tău.“ Din trecut, citindu-i pe clasici, din viitor, scriind pentru urmaşi, de pe partea cealaltă a globului, dacă de-acolo este autorul. Pe hârtie sau pe ecran, la urma-urmei chiar nu contează.

Sorana GEORGESCU-GORJAN

Viitorul cărţilor despre Brâncuşi în România

Theodor Pallady – Natură statică

→

Scrisul Românesc10 Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010Eseu

R ecent, la cerinţa editorului, ca foarte mulţi alţii, am admis difuzarea cărţilor mele şi în format electronic. Ştim bine că piaţa face

viaţa (economică a) cărţilor. Citesc acum despre viitorul cărţii, unde decât pe Internet, deci sub formă electronică. Acces imediat la o informaţie imensă. Multe referinţe la cărţi… de ghicit. Suntem pe aproape dacă ghicim viitorul cărţii ca literatură, în sensul cel mai general al termenului. Dar, cum spuneam, masă textuală, cantitate, başca repeti-ţii, pisălogeală.

Ne-a luat valul globalist al tehnologiei. Spunem ca de la sine înţeles că trăim electronic, virtual, deci ireal sau insuficient de real. Ne putem posta scrierile ori trimite la oricâte adrese. Dorim şi să ne identificăm material în obiectul-carte, ca să avem sentimentul euforic de a exista livresc. Nu îmi este pe deplin clar ce să înţeleg prin virtu-alizarea realului integral, nu doar cultural dar şi natural. Admit semnele şi actele timpului. E, categoric, o realitate virtualul tehnologic. Da, un fel de bulversare a existenţei. Nu într-atât încât să ajungem la naştere, hrănire, culturali-zare ori moarte de tip virtual. O fi incertitudinea cea mai mare certitudine, dar măcar certitudinile de gradul secund nu dispar, ele chiar ne (men)ţin.

Asistăm cu fervoare hedonistă sau disperare apocalip-tică la ce fel de parte de carte vom ajunge. Mare nelinişte, dar nimic nou şi în această schimbare, pe care o înţeleg ca progres industrial, ca transformare şi nu ca pierdere. Viitor conservator şi progresist, în comună transformare. Există de câtva timp instrumente electronice de citit. Se numesc Kindle, Reader, iPad. Li se spune, direct, cititoare. Dar şi Palm-uri. În ele, cărţile (textele) se citesc singure? Nicidecum, nu au astfel de comodităţi. Ele transformă pro-fund cititul, nu şi – ori prea puţin – cititorul. Dar avem ceea se numeşte, dintr-o criză nominală, cărţi digitale. Recent, o editură de la noi l-a digitalizat sau electronizat şi pe Cioran.

Audio-book-urile sunt o fericire pentru nevăzători. Dar şi pentru cei care vor să citească după ureche, fie că fac ori nu altceva cu ochii. În ţări economic prospere (poate şi în criza actuală?), mulţi plătesc ca să-i vadă şi să-i audă pe scriitorii bine mediatizaţi citind câteva pagini din scrierile lor. Apoi să-şi exprime curiozităţile prin întrebări. Sunt de

acord că este aici o familiaritate ce s-ar cuveni susţinută. Ca orice alt spectacol al lecturii.

Se fac librării zise digitale. Prima e Amazon. E aştep-tată şi o literatură digitală, autonomă, de bună-seamă in-teractivă, dinamizând categoriile scriiturii: autor(i), text cu tot ce implică el. Avangardă renăscută ori mutată în spaţiul virtual? Sau experimentalism? Totul peste (post)modernis-me academizante şi tradiţionalisme regenerative.

Am ajuns să avem şi anul cărţii electronice. Hârtia in-ventată de chinezi şi adusă în Europa din secolul XIII a ajuns dispreţuită de progresişti şi adorată de conservatori. Disputa dintre ei ia în calcul avantajele şi dezavantajele, diferite de la unii la alţii, aşa că alegerea pare liberă, dar rămâne condiţionată de disponibilitatea individuală. Ca de obicei, noul îşi cam râde de vechi, iar vechiul se cam teme de nou. Există şi un fel de râsu’-plânsu’, la cei care adoptă schimbarea fără pierdere semnificativă.

Istoria cărţii digitale a început pe când, la noi, Ceauşescu voia să facă revoluţie culturală după model chinezesc şi coreean. Cică un student american, Michael Hart, inimos se vede, în 1971, o făcut prima e-carte. E-book. Carte elec-tronică. Textul e totul în ea. Paginat. Fără file strânse în cotor. De la Gutenberg la Hart, într-o jumătate de mileniu, tehnologia cărţii s-a transformat. Dar într-un fel uluitor abia de curând. Tipărirea ajunge scanare sau digitalizare. Se promite că întreaga bibliotecă a lumii va fi memorată electronic. E vorba nu de totalitate, ci de selectivitate.

Vorbim, aşadar, pesimişti şi optimişti, moderaţi şi pa-nicaţi, privitor la prezentul şi viitorul cărţii, despre criză, revoluţie, supravieţuire, facilităţi şi dificultăţi. Ce facem pe mai departe cu toată cunoaşterea, care s-a folosit la în-ceput, illo tempore, de memoria orală, apoi de cea scrisă? Ne plângem încă de analfabetism, dar şi alfabetizarea, care a generat un larg acces la scris, a marcat evoluţia cărţii. Căci viitorul care ne preocupă este nu atât al cărţii, cât al scrisului. S-a întâmplat, ia mereu forme ameliorate, o mu-taţie. Trecem, ca să spun aşa, cu arme şi bagaje literare, din spaţiul de hârtie în cel electronic. Problemă, iată, de memorie şi tehnologie (noutate, costuri, comodităţi etc.). Industria editorială propune, iar clientul, după posibilităţi, dispune.

Ce, cât, cum citeşte el, nu mai este funcţia tehnologi-ei. Discutăm despre o nouă obişnuinţă ori despre o altă naturalizare a practi-cii cititului. Lectura şi accesul la cărţi sunt esenţiale. Ne dorim ca accesul să fie nelimitat. Dar lectura rămâne o afacere – intelectuală, nu industrială – între text şi mintea celui care citeş-te. Cititul pe ecran nu deranjează, ba chiar place unora, îndeosebi tineri din era e-book-ului. Sunt oameni ai tim-pului lor. Buchisesc/bookisesc digital. Există diferenţe de adaptare. Ele se cer semnalate, recunoscute şi nu înfierate. Deocamdată, speranţa e ca să se ci-tească mai mult, de către mai mulţi, nu şi ca să se citească mai bine. Nu există tehnologii care să inteligentizeze, în-tr-un mod substanţial, ci numai care să digitalizeze. Nepotrivit e când invoca-ţiile copleşesc vocaţiile şi se uită că ci-titul şi scrisul sunt virtuţi intelectuale şi creatoare, cu acces selectiv. Ideea că cititorul modifică operele citite elec-tronic mi se pare mai mult infantilă decât glumeaţă. Îmi aminteşte obiceiul elevului retardat şi confuz, care folo-seşte manualul de literatură doar ca să mâzgălească paginile, deseori rămâ-nând la mutilarea chipurilor autorilor. Cititorul intervenient şi contravenient în text se va aprecia pe sine mai mult decât pe producătorul propriu-zis. Cât de violent! Cu ce complex de superio-ritate! Mai bine lipsă de el.

Este, însă, entuziasmant să citeşti prin reţeaua elec-tronică texte în numeroase limbi, fie şi traduse brut(al) şi oricât de bizar. Mă declar fascinat de această, să-i zic, debabelizare. Gândul utopic îmi ajunge la o vreme când practica va urma instantaneu teoria. Visez că omul va fi în stare ca să practice instantaneu orice teoretizează, orice contemplă imaginativ. Aleg să ajung repede la un text care mă atrage şi mă interesează să mă eliberez de căratul căr-ţilor. O vastă bibliotecă, nu doar o singură carte, devine, la propriu, uşoară. Apar biblioteci de buzunar. Apoi, păstra-rea pădurilor e mai sigură decât a ochilor celor care citesc pe hârtie ori ecran. Suport de hârtie, suport electronic? Depinde ce suportă cititorul. Nu mă amestec în producţie şi vânzare, dar, ştiind că hârtia e perisabilă, ca urmare po-trivită în societatea de consum, mă întreb ce se va întâmpla când cartea digitală se va generaliza. Nu văd decât un răs-puns: vom fi atraşi de noi ispite tehnologice.

Cartea din hârtie apare deja noii generaţii anacronică. Cartea (dacă de carte e vorba) apare… cronică. Dar ce, cât, cum se citeşte ajung într-adevăr câştiguri sigure? Sau e vorba de furatul ochiului cititor şi de o înşelare a creierului para(u)zitat de noutatea tehnică? Cu aceste semnalări nu vreau deloc să adopt, împreună cu alţii, un discurs apo-caliptic. Există o rezistenţă la revoluţia digitală globală. Scepticii văd în e-carte doar afacerea, bani în plus. Par a se bucura că cititoarele de cărţi nu se vând pe măsura aş-teptărilor iar producătorii lor ajung în faliment, într-o piaţă neospitalieră. Se străduiesc să facă monitoare care strică mai puţin vederea ori să substituie corporalitatea şi chiar mirosul cărţii de hârtie, fără de care mintea unor cititori se blochează între cuvinte. E-editorii ademenesc cu rafinaţi hibrizi de text, sonoritate, film, foto la un loc. Şi mai cu seamă joacă, economic, la un preţ mult mai scăzut.

Aflu că există editori străini care vând cărţi pe hârtie şi lasă accesul gratuit la ele pe Internet. Şi, în acest mod, ei vând mai bine cartea pe hârtie. Nu doar o vând, o fac mai cunoscută, discutată, apreciată. Contribuie la presti-giul scriitorilor. Restul ajunge în şi depinde de memoria cititorilor.

Sunt prezumate vag efectele mentale ale tehnologiilor comunicării în planul tehnicilor comunicării, iar mai îna-inte în cel al cunoaşterii şi creativităţii. Raţiunea a făcut de regulă ca noul să nu ucidă vechiul, ci numai să-l transfor-me şi chiar conserve în esenţa lui utilă.

Dacă tehnologia nu determină schimbări în mecanica individuală a lecturii, ea a afectat scrierea. La noi, a fost favorizat un autorlâc vicios. Descopăr că în sistemul de în-văţământ avem azi doar producători de cărţi. Am constatat, uluit, că şi educatoarea aflată la examenul de gradul întâi se iscăleşte pe două-trei broşuri. Răul aici este în forţarea şi chiar furtul proprietăţii intelectuale. Imprimarea rapidă se face de peste tot, în ţara doctoranzilor plagiatori, cu ca-riere spectaculoase în universităţi şi ministere.

Rămâne încă un aspect fundamental, acela al alegerii cărţilor. Lesne făcute, lesne acceptate. Dispare critica? N-ar fi bine, oricât i-am reproşa severitatea în detrimentul adevărului sau dreptăţii. La noi, critica e mai curând foarte îngăduitoare, în forma unui troc intelectual primitiv. E mai mincinoasă şi nedreaptă decât corectă. Dincolo de ea, şi altădată, şi acum, există felurimea cărţilor, care satisfac nevoi diferite.

Accesul la cartea dorită nu are de ce să fie împie-dicat în suportul cărţii. Textul e tot ce contează. Şi unifica-rea lingvistică prin traducere în limba sau limbile cunoscu-te de cititor. Vom face o selecţie muzeală din vechile cărţi, de care ne vom despărţi selectiv, nu neapărat critic, ca de orice produse achiziţionate prin timp. Mă situez între cei care vor să se adapteze tehnologic, fără rabat axiologic. Sunt atent la cantitatea de informaţii, dar mai ales la fil-trarea ei critică. Să rămână pe mai departe, în mod firesc, cercuri de dialog. Concentrice, dar ierarhizate. Aşa cum le face piatra aruncată în apă; dacă nu e, cum o vor sau o văd unii, o baltă. Nici în tradiţie, nici în progres, nu e totul o apă şi un pământ. Schimb oricând cărţile din hârtie cu cele electronice, dar nu pot renunţa la biblioteca mea selectivă.

Obsesii Marian VictorBUCIU

Bookisinddespre viitorul scrisului

Alma Ştefănescu Schneider – Ciclul Scriituri, fragment I

Scrisul Românesc Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 11Eseu

Î n ultimii cinci ani, dezbaterea despre viitorul cărţii în era digita-lă s-a instaurat încet, dar sigur în

preocupările editorilor, scriitorilor şi citi-torilor. „Revoluţia digitală“ a pătruns şi în industria editorială, divizând profesioniştii în adepţii noilor tehnologii de difuzare şi lectură (e-book, site-uri de cărţi digitalizate pe internet, I-Pad, ş.a.m.d) şi adepţii lanţu-lui de editare tradiţional (hârtie, librărie). O parte dintre profesionişti şi cititori prezic deja „moartea cărţii pe hârtie/imprimate“, iar o altă parte consideră noile tehnologii efemere şi problematice (dreptul de autor, veniturile, filtrarea, costurile digitalizării, ş.a.m.d.). O a treia poziţie, mai nuanţată, este în curs de cristalizare: utilizarea digita-lizării şi a dispozitivelor de lectură electro-nică pentru aspectele practice şi menţinerea hârtiei ca suport pentru aspectul durabil şi legătura „emoţională“ care se creează între carte şi cititor (inclusiv colecţionarii de cărţi vechi sau ilustrate manual). Acestei dezbateri i se adaugă faptul că piaţa cărţii este în plină evoluţie: noi segmente au apărut şi au înregistrat o creştere majoră în vânzări, câştigându-şi locul în spaţii dedi-cate tradiţional literaturii beletristice sau de specialitate. Este vorba de BD (benzile desenate, cu autori precum Enki Bilal) sau de cărţile pentru tineri, care, de câţiva ani,

au standuri în cadrul manifestărilor impor-tante dedicate cărţii (Salonul de carte de la Paris).

În Franţa, piaţa cărţii deţine un loc ma-joritar, în faţa producţiei muzicale sau vi-deo. În acelaşi timp, din cauza crizei eco-nomice mondiale, sectorul editorial este în uşoară regresie ca şi cifră de afaceri, dar nu ca şi producţie („Rentrée littéraire“ a înregistrat 701 de titluri apărute). În cadrul pieţei cărţii, sectorul cărţii digitalizate re-prezintă mai puţin de 1%. Cu toate acestea, când se aduce în discuţie viitorul cărţii, în Franţa se vorbeşte de opoziţia sau coabi-tarea cărţii pe hârtie cu cartea digitalizată. La Salonul de carte de la Paris sau prin rapoartele Centrului Naţional de Carte se transmite ideea, că, deşi cartea digitaliza-tă este minoritară, potenţialul este enorm : procentul francezilor care au acces la inter-net a evoluat de la 1% în 1997 la 70% azi. BNF (Biblioteca Naţională a Franţei) are în curs un proiect de digitalizare a cărţilor, care este realizat în colaborare cu Google. O asociaţie interesantă între modul de gândire comercial (Google) şi cel orientat spre interesul public (Biblioteca), care nu s-a realizat fără probleme (disputa asupra dreptului de autor).

Digitalizarea cărţilor ridică mai multe probleme: protejarea drepturilor de autor,

fixarea preţului căr-ţilor, costul ridicat al dispozitivelor de lec-tură – e-book), costul ridicat al digitalizării cărţilor din biblioteci. La acestea se adaugă problema filtrării con-ţinutului pe Internet. Cu toate acestea, editu-rile se simt ameninţate de „moartea cărţii pe hârtie“ şi încep să-şi

creeze fonduri de carte digitalizate. Cărţile digitalizate prezintă avantajul accesibilităţii (la orice oră, de oriunde), al facilităţii reac-tualizării, al rapidităţii de acces. În acelaşi timp, costul scăzut al publicării unei cărţi atrage scriitorii debutanţi spre publicarea via internet, întrucât lanţul editorial este scurtat: de la scriitor-editor-librar-public se trece la scriitor-public. Această schimbare în lanţul de editare reprezintă o revoluţie, care îşi are faţa (libertatea, accesibilitatea) şi reversul (vizibilitatea, filtrarea).

Adepţii digitalizării prezic dispariţia cărţilor imprimate în cel mult zece ani, ţi-nând cont de accesul la internet, de eficaci-tatea bazelor de date digitale (de exemplu, cu un telefon I-Phone, utilizatorul va putea avea acces oriunde şi oricând la fondul de carte al Bibliotecii Naţionale a Franţei). La acestea se adaugă avantajul stocării unui fond de cărţi mare pe un suport redus în mărime. Adepţii cărţii imprimate conside-ră că dispozitivele de lectură (gen e-book) sunt efemere şi au un cost ridicat. Un alt argument pro-carte-pe-hârtie este cel al ca-lităţii (mai ales când este vorba despre cărţi ilustrate). În acelaşi timp, cartea – impri-mată este încă accesibilă unui public mai larg decât cea digitalizată. Cu toate acestea, chiar şi adepţii convinşi ai longevităţii căr-ţii-imprimate, recunosc schimbările care se produc şi se vor produce în industria edi-torială datorită internetului, digitalizării, evoluţiilor tehnologice a dispozitivelor de lectură.

După lungi dezbateri, mese rotunde şi studii de fezabilitate (v. raportul Livre 2010) o nouă viziune asupra „revoluţiei di-gitale“ este în curs de cristalizare. Aceasta prezintă mai multe puncte-cheie:

– Digitalizarea fondurilor de carte ale bibliotecilor;

– Respectarea drepturilor de autor şi găsirea unui consens privind preţul cărţilor

digitalizate;– Posibilitatea coabitării cărţilor impri-

mate cu cele digitalizate; aceeaşi carte poa-te fi imprimată şi digitalizată;

– Folosirea digitalizării cu preponde-renţă pentru anumite domenii (ştiinţifice, care necesită reactualizări) şi a hârtiei cu preponderenţă pentru anumite sectoare (cărţile ilustrate manual etc.);

– Investirea în filtrarea conţinutului pe internet (care depăşeşte cărţile);

– Încercarea de a omogeniza şi echilibra raportul carte imprimată – carte digitalizată sub toate aspectele (cost, accesibilitate, ca-dru legal – drept de autor ş.a.m.d.).

Mai multe concluzii se desprind din această incursiune în dezbaterea carte im-primată–carte digitală. În principal, pentru moment cartea-imprimată rămâne suportul de editare majoritar pentru cărţi. În acelaşi timp, în viitorii ani, digitalizarea fondurilor de bibliotecă, împreună cu generalizarea dispozitivelor de lectură electronice, vor oferi cititorilor posibilitatea unui acces nelimitat la colecţii întregi de cărţi. În cazul cărţilor de specialitate, aceasta este o evoluţie majoră, întrucât uşurează munca unui cercetător. De asemenea, cărţile de beletristică se vor digitaliza, dar acest lucru nu înseamnă dispariţia cărţii imprimate. Cartea imprimată rămâne una din rarele moşteniri care a rezistat într-o formă si-milară din Antichitate până azi (cu câteva revoluţii la activ, printre care inventarea imprimeriei) şi care oferă cititorului o plă-cere multi-senzorială (miros, pipăit, formă etc.) pe care cartea digitală nu o va putea înlocui. Până când aspectele juridico-fi-nanciaro-tehnice ale digitalizării cărţilor se vor rezolva, mai sunt încă ani buni în care vom putea răsfoi vechi ediţii de poezii de Baudelaire sau de teatru de Caragiale, fără să ne gândim că ar fi mai interesant să le stocăm într-o tabletă.

Ileana FIRAN

Viitorul cărţii văzut de la Paris Cartea imprimată vs. cartea digitalizată

M-am intersectat cu atât de multe „teorii“ privitoare la dispariţia cărţii, una mai

stupidă decât alta, încât mai că îmi vine să cred că suportul numit convenţional în itali-ană „libro“ are un viitor strălucit. E suficient ca ceva să se deplaseze (sau să pară că se deplasează) pe o anumită direcţie, care va fi – nu-i aşa? – câştigătoare, în cazul nostru noile dispozitive care permit lectura, pentru ca un număr nerezonabil de „adepţi“ ai noii „secte“ să şi decreteze infailibilitatea noului. Nicio mutaţie tehnologică nu e însă nici im-perfectă, nici perfectă: e numai un alt fel de a ţine lucrurile în mişcare.

Timp de câteva secole, vreo cinci, cartea a fost, fără discuţie, cel mai avansat şi mai bun – din orice punct de vedere – suport de tezaurizare a cunoştinţelor, ideilor, gân-durilor, operelor literare şi prostiilor de tot soiul, acelea care s-au încăpăţânat să se per-petueze. Avusese însă şi o preistorie poate la fel de palpitantă. (Vezi, pentru o prezentare succintă, dar foarte instructivă, Istoria cărţii a lui Albert Labarre, trad rom., Institutul european, 2001). Iar efectele produse de circulaţia cărţilor în ultimele două secole nu

mai pot fi, practic, cuantificate. Au fost şi inşi destul de inteligenţi care

au mers pe modelul socratic şi au preferat să evolueze la oral. (Cioran e un eclatant exemplu de Socrate ratat.) Diferenţa oral/scriptic nu numai că nu e ireversibilă, dar, în anumite privinţe, nici măcar nu se mai face. Numai că e extrem de dificil să te impui în exclusivitate prin exerciţiile vorbirii. În literatura română contemporană, un caz de impunere cvasi-exclusivă ca speaker a fost cel al lui Al. Paleologu. În anumite perioade (comunismul), conversaţia putea fi şi o for-mă de rezistenţă şi de refuz al unui scriptibil degradat, o negare explicită a cărţii intolera-bile. Istoria cărţii e şi o lungă dispută, care a antrenat multe accidente, nedreptăţi şi chiar violenţe, între ceea ce s-a agitat să rămână în timp şi ceea ce a rămas efectiv.

Cam de prin anii ’90, la modul sistemic, suportul consacrat a început să fie concurat (şi, încetul cu încetul, substituit) de o altă formă, mai laxă, mult mai cuprinzătoare şi inimaginabil de perfidă: Internetul. Acesta nu numai că intenţionează să suplinească absenţa cărţii, ci şi să înghită – efectiv – orice carte: vezi proiectele în desfăşurare

Gutenberg, Google Print etc. Frisonul cău-tării dispare, căci orice doreşti apare după un click. Fervoarea incognoscibilului e şi ea pusă în cumpănă, căci numai ce nu s-a descoperit (încă) nu e deja prezent, într-o formă sau alta. Şi va fi prezent, imediat ce va fi descoperit. Sau inventat. Sau creat. Toate astea alimentează o specie foarte subtilă de apatie, care asumă interogaţii de acest fel: din moment ce orice aş putea cunoaşte, e stocat deja, ce rost (rol?) mai poate avea efortul meu, atât de haotic individual şi tragic limitat? Sau: dacă ideea mea „foarte preţioa-să“ nu e, tot deja, de mult intricată (prinsă) în reţea? Sau: ce mai pot face eu, oricât de „creativ“ aş fi, în faţa imensului, incontrola-bilului val informaţional? Adevărul e că un uomo universale e mai posibil şi mai utopic azi decât oricând. Leonardo e mic copil pe lângă ce ar putea şti un ins conectat la toate informaţiile disponibile azi.

Marea şansă (inclusiv a cărţii) e aceea că, totuşi, creaţia înseamnă opoziţie faţă de tot ce o conţine sau vrea să o conţină. Iar ceea ce contează (şi rămâne) e creaţia, indiferent de domeniu. Adevărata creaţie e însă raris-simă. (De aceea, istoria spiritului uman nu

e chiar atât de populată.) Totul, oricât de în expansiune ar fi, e un concept futil din acest punct de vedere. El înseamnă plictiseală pură şi, în alt plan, păcat capital. De bine, de rău, trăim într-un Univers dinamic, având şi o foarte probabilă dimensiune autocorecti-vă, un imens „holism“, evident, deocamdată ininteligibil în toate articulaţiile, dar foarte bătătorit secvenţial.

Paradoxul Internetului este acela că vrea să conţină tot (şi cele mai inepte „realizări“, şi mai bune cărţi, şi cel mai stupid clip, şi capodoperele cinematografiei etc., etc.), el nu distinge sau nu poate să distingă în această privinţă. Fiind permisiv, căci aceasta este regula fundamentală, este orb. Până la urmă, creaţia înseamnă chiar alegere, pro-fitând de posibilitatea ei accentuată, din ce în ce mai puţin expusă vulnerabilităţii, adică absenţelor. E o aglomerare care, abia ea, ne confruntă cu ceea ce putem face în plan in-dividual. Ai de la ce porni, stai pe o materie imensă şi care, bine filtrată, e chiar memoria activă a umanităţii.

Viitorul cărţii e, într-adevăr, în trecut. Dar, cine ştie, poate că viitorul însuşi se conjugă la trecut.

ExcursuriIonBUZERA

Metamahiasau lupta cărţii cu Internetul

Daniela Codarcea Kamiliotis – Cât voi respira voi spera

Scrisul Românesc12 Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010Eseu

Cărţile, din amintirile mele

D in fragedă pruncie m-au atras cărţile. Şi ele… Şi pe ceilalţi, probabil pe mulţi

oameni maturi de azi, pe cei consideraţi deja demodaţi, pe cei nostalgici… Le-am pipăit, le-am răsfoit la întâmplare, ne-am delectat cu pozele şi desenele risipite prin ele, le-am mâzgălit foile, le-am făcut „urechi“, şi, până să ni le smulgă cei mari din mâini, le-am rupt câteva pagini, ba uneori şi coperţile. Pe la trei-patru anişori, ai mei, pe atunci cărţile fiind rarităţi în casele oamenilor obişnuiţi, eram fascinat de „chipurile“ lor, adică de ilustraţii, cu atât mai mult de cele colorate. Numaidecât m-a cuprins ambiţia de a le „ilustra“ şi eu, cu câte un creion aflat la îndemână, de obicei chimic, al cărui vârf, înmuiat în salivă, îşi schimba la moment culoarea, din negru devenind violet. Le „ilustram“, cât puteam de stângaci, cu animalele pe care le vedeam prin ogradă şi pe uliţă şi care mă atrăgeau la fel de tare ca şi cărţile. Desenam mai ales câini, cai şi găini. Era cel mai uşor, dar, de multe ori, numai eu le puteam recunoaşte. Apoi, pe la patru-cinci ani, am început să fac litere. Mari de tipar, pentru că era mai uşor, aşa cum era mai uşor să desenez câini şi găini. Pe la şase ani ştiam tot alfabetul şi numerele de la 1 la 10. Când m-a dus tata în clasa întâi, cu o lună mai târziu, pe la mijlocul lui octombrie, învăţătoarea s-a arătat nemulţumită de întârziere, dar tata a liniştit-o – doar ştiam toate literele! Aşa a şi fost – în iunie, la finele celui dintâi an de şcoală, luam primul premiu din viaţa mea şi eram răsplătit… cu o cărticică. I-am uitat titlul, dar mi-amintesc că era plină de ilustraţii. Colorate. Printre ilustraţii se depăna o mică poveste, pe care iniţial am silabisit-o apoi am citit-o cursiv toată vara. A fost prima experienţă de cititor solitar, independent de lecţiile din clasă. În a II-a, la pomul de iarnă, pe lângă tradiţionalele… portocale şi bomboane învelite în staniol, am primit şi o carte – Jupân Rănică vul-poiul. Când o citeam cu glas tare, aveam şi public: mama şi tata mă ascultau atenţi şi, împreună, tare ne amuzam de păţaniile eroilor… îmblăniţi, mai ales de Iepuroaica Ochii-Saşii, care se zbătea din răsputeri să-şi apere puişorii de jupânul vulpoi.

Să nu se creadă cumva că glumesc, sau că bagatelizez. Scriu doar despre fericirea de a avea şi a citi cărţi. Ce mai fericire, egală cu aceea de a avea jucării scumpe!

Şi cum pe atunci jucării scumpe nu se prea găseau, sau nu prea mi se ofereau, cărţile erau inegalabile. De la Jupân Rănică vulpo-iul, prima carte de care-mi amintesc – titlu şi text – continuând cu vechile manuale ale tatei, apoi cu Povestea lui Făt-Frumos de Petre Dulfu, cu propriile manuale şcolare şi cu prima carte cumpărată de mine – Versuri şi proză de Grigore Alexandrescu –, dar şi cu manualele pe care mi le dădea, în vacan-ţe, un vecin cu doi ani mare, am citit şi-am tot citit. Am citit cu sete, am citit cu foame, am citit cu drag, am citit cu interes, am citit din curiozitate, am citit ca să nu fiu singur. Ce de cărţi am mai citit verile, acasă ori la munte, unde ne mutam gospodăria, ce de cărţi am mai „înghiţit“, împrumutate de la biblioteca orăşenească – literatură de toate genurile! Pe unele nu le-am mai înapoiat, ajungând astfel, pe la unsprezece-doispre-zece-treisprezece ani, un infractor minor, în speţă un hoţ de cărţi!... De pe atunci eram îmbibat de cărţi, cred că creierul meu conţi-nea cam 70% cărţi, aşa cum organismul meu conţinea, ca ale tuturor celorlalţi, 70% apă. Dacă enunţ un simplu silogism, înseamnă că, pentru mine şi pentru cei asemenea mie, cartea era vitală ca apa. Citind singuri cărţi ne hrăneam mental, spiritual, ne autoedu-cam, continuând solitar, repet, ceea ce das-călii noştri făceau cu noi în şcoli.

G. Călinescu aprecia undeva că, într-o viaţă, un om normal poate citi cam cinci sute de cărţi. Să nu uităm: un om normal din vremurile când a trăit „sublimul critic“, adică de acum şaptezeci de ani, dacă luăm ca reper istoric anul 1941, când a apărut neegalata lui Istorie a literaturii române de la origini până în prezent, o carte a cărţilor scrise pe româneşte. Victor Hugo, în Notre-Dame de Paris, făcea, şi el, o pledoarie a cărţii, localizând-o prin convenţie roma-nescă la anul 1482, punând-o pe seama abatelui Claude Frollo. Era puţin după in-venţia epocală a lui Gutenberg şi scriitorul francez prezicea, resituându-se în timp, dominaţia civilizaţiei cărţii asupra civiliza-ţiei catedralelor, dominaţia epocii moderne asupra Evului Mediu. Evident, el o făcea din perspectiva miezului de secol XIX, când cultura literei tipărite devenise stăpâ-na absolută a lumii culte. Între timp, starea lucrurilor s-a schimbat încetul cu încetul. Desigur, boom-ul cărţii s-a înregistrat pe la mijlocul secolului XX, până la apariţia te-leviziunii, pe urmă interesul pentru lectură

a intrat abia simţit, apoi vizibil şi în cele din urmă critic, în declin. De câteva decenii în alte părţi, de un deceniu la noi, vina o poartă ordinatoarele şi diversele reţele ce pot fi accesate; vina o poartă şi oferta sufo-cantă de produse de divertisment, aşa nu-mitul entertainement, ready-made şi uşor de ingurgitat. Produsele mediatice şi uni-versul virtual concurează acerb biblioteca al cărei viitor pare incert. Că nu este încă aşa se poate demonstra prin producţia edi-torială şi prin frecvenţa cititorilor înscrişi pe fişe, dar temerile sunt reale.

De ce ne-am teme de ofensiva cultu-rii virtuale şi am deplânge declinul cărţii? Cantitatea de informaţie pare mai mare şi este mai uşor accesibilă pe reţele de genul Internetului. Dar oare are nevoie omul doar de informaţii? Evident că nu. Aminteam mai sus de educaţie şi de autoeducaţie. De prima se vorbeşte şi astăzi, de a doua însă mai rar. Lectura cărţilor contribuie decisiv la autoeducaţie. Tot G. Călinescu spunea că lectura este un demers singular, care deschide în interioritatea cititorului orizon-turi neaşteptate, că acesta se poate regăsi sub alt chip sufletesc visând pe marginea unei cărţi. Cărţile copilăriei m-au infor-mat, dar m-au şi format. Lectura, am putut să-mi explic mai târziu, este o aventură singulară, ea lucrează prin stabilirea unei relaţii intime cu o carte, solicitând deopo-trivă intelectul, sensibilitatea şi imagina-ţia. Aproape involuntar, lectura dă drumul fanteziei noastre. Lectura delectează prin transmiterea gândurilor, viziunilor şi ima-ginilor irepetabile ce sunt fructul unei sensibilităţi şi imaginaţii creatoare. A te surprinde visând pe marginea unei cărţi, ce poate fi mai plăcut?… Lectura este însă şi cronofagă, spun comozii sau detractorii, ea implică efort intelectual, solicită aten-ţia şi puterea de concentrare, lectura este în definitiv muncă, se gândesc chiulangii şi leneşii. Tuturor acestora şi numai lor le dau apă la moară televiziunea şi ordinato-rul. Este mult mai uşor să te laşi manipu-lat. Lectura presupune şi o gândire inde-pendentă. Este mult mai facil să primeşti hapuri de amuzament sau de informaţie, să butonezi, să dai click-uri, căci în fond te relaxezi, te distrezi, nu-i aşa? Nu se pune problema cu ce rămâi după, de obicei cu nimic, sau cu nimic util. Cartea a fost dată uitării, este dispreţuită, ignorată. Elevii de acum refuză cartea, nu o mai acceptă nici măcar ca mijloc de informare, abia dacă se mai ating de manuale. Internetul, şuetele, rendez-vous-urile, barurile şi discotecile, discuţiile în care ei nu-şi spun nimic, doar locuri comune, doar vorbe goale şi glume grosiere, sunt preferate „în disperare“, sunt modul lor cotidian de dialog, de socializa-re. Nu fără surpriză l-am auzit deunăzi pe un licean spunând nonşalant, în mijlocul grupului cu care se plimba pe stradă, că: „Azi o să fac ce-mi place cel mai mult: o să frec menta!“. Poate glumea, dar, la auzul frazei, nimeni din grup n-a râs. Aşadar… se freacă menta. A butona în faţa televizorului sau a clicka trecând de pe un site pe altul este tot o formă de a freca menta. Şi toată lumea se simte bine, a doua zi se comentea-ză talk-show-urile şi telenovelele, damele mai „sensibiloase“ discută, caracterizează, bârfesc în stilul telenovelelor, ba chiar se emoţionează şi plâng în stilul acela. Ce cărţi, domnule, ce lecturi? Dacă le-ai zice câte ceva de cărţi, ori te-ar privi prostite,

ori ar râde de tine. Astăzi lectura nu mai socializează, nimeni nu mai povesteşte ce romane a citit, ce personaje l-au impresio-nat, ci doar ce a zis cutare şi cutare pe nu-ş’ ce post TV, ce a făcut cutare sau cutare divă în nu-ş’ ce telenovelă greţoasă.

Şi atunci ce gust mai au cărţile din amintirile mele? Ce se mai poate întâmpla cu educaţia estetică, cu formarea şi dezvol-tarea sensibilităţii şi a imaginaţiei, cu au-toeducaţia? Fără lectură lumea devine mai prozaică, mai cinică, personalitatea umană e mai săracă. Într-o alocuţiune ţinută în aula Universităţii din Craiova la sărbătoarea centenarului revistei Ramuri, în decembrie 2005, Nicolae Manolescu spunea convins că numărul cititorilor din primul deceniu al mileniului III nu este nici mai mare, nici mai mic decât în urmă cu douăzeci-trei-zeci de ani. Greu de crezut! Nu ştiu pe ce anume se baza faimosul critic, poate pe in-dicii de vânzare a cărţii, dar este limpede că presa video şi calculatorul au împins cartea spre anonimat. În Franţa, acum câţiva ani, l-am auzit pe Lionel Dubois, preşe-dintele Asociaţiei Internaţionale Amitiés Camusiennes, spunând întristat că france-zii citesc alarmant de puţin, ceva la nive-lul de 5%, conform unor statistici recente. Culmea este că în Franţa şi Belgia am văzut, în metrou sau în tren, ca odinioară, destui călători cu câte o carte în mână, în timp ce în România aşa ceva a devenit o excepţie. Gustul cărţilor de altădată, gustul lecturii, s-a estompat, iar formarea copiilor şi a tine-rilor are indiscutabil de suferit. Navigatul pe calculator, vizionarea în exces a filmelor violente şi, nu mă îndoiesc, absenţa lecturii unor cărţi de literatură autentică, au condus şi conduc la comiterea a numeroase acte de violenţă, nu arareori crime, de către copii şi tineri. Este o realitate: absenţa lecturii, neglijarea sensibilităţii, a educaţiei estetice şi civice în general, afectează chiar back-ground-ul personalităţii umane: afectivi-tatea, sentimentele, gustul pentru frumos, toleranţa, imaginaţia. Fără cărţi lumea este mai săracă, mai cinică, mai violentă. Fără cărţi lumea se dezumanizează. Nici vorbă de autoeducaţie, de discernământ. Publicul se lasă cu plăcere, cu furie chiar, manipu-lat de subcultura mediatică, sau caută avid doar informaţia seacă. Unde sunt cititorii de altădată, unde sunt orele de lectură din ciclul primar, unde sunt programele de lec-tură obligatorie dar şi cele de lectură supli-mentară? Astăzi, în loc să i se pună copi-lului abia ajuns la vârsta şcolară în mână o carte, i se permite să se mutileze ore întregi în faţa calculatorului. Şi aceasta începând de la cinci-şase ani!

Reîntoarcerea la carte, la lectură, la bi-bliotecă este imperios necesară. Educaţia în şcoală, prin ariile curriculare ale discipline-lor implicate – citire, limbă şi literatură –, dar şi educaţia în familie au un rol determinant. Propaganda pentru carte şi lectură, aproape dispărută, trebuie să ocupe, periodic, spaţi-ile de emisie ale posturilor publice de radio şi televiziune la ore de vârf, nu dimineaţa în zori sau după miezul nopţii. Întrucât cărţi bune încă se scriu şi se tipăresc, ele trebuie alese şi recomandate cu grijă, dar trebuie găsiţi şi cititori pe măsură. Trebuie re-trezi-tă conştiinţa lecturii. Întoarcerea la carte şi la citit este, în definitiv, o condiţie de supra-vieţuire a persoanei umane, a fiinţei lăun-trice. În acest fel nici cărţile din amintirile mele nu ar fi lăsate să moară, singure.

IoanLASCU

Theodor Pallady – Natură statică

Scrisul Românesc Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 13Eseu

Viitorul (cărţii) sună. Bine?!

Mihai ENE

Moartea cărţii

Printre diversele morţi anunţate cu fast de trom-peţii apocalipselor de ocazie, de la moartea lui

Dumnezeu până la moartea istoriei sau cea a poeziei, se află, cum altfel, şi moartea cărţii. Această sintagmă se poate referi fie la carte ca entitate textuală, fie la obiectul carte, aşa cum îl cunoaştem în era Gutenberg. Prima referinţă ar fi corelată, astfel, cu ceea ce am putea numi criza lecturii, a doua ar trimite inevitabil la apariţia şi proliferarea din ce în ce mai accentuată a cărţii în format electronic, o dată cu apariţia e-books şi a diverselor gadget-uri intrate deja într-un fel de modă a noilor cititori. Destinul cărţii pare a fi oricum ameninţat, aşadar, fie din afară, din cauza accesării tot mai slabe, fie din interior, prin revoluţie tehnologică. Dar aşa să fie oare?! Să le luăm pe rând.

Ce şi cum (mai) citimÎn ciuda crizelor de tot felul, în ciuda unui programatic

dat de ceasul morţii, în ciuda unui conservatorism ce ac-tivează cu fiecare prilej mitul unei vârste de aur plimbate strategic aproape oricând într-un trecut mai apropiat sau mai îndepărtat, un fapt este clar: astăzi se citeşte mai mult decât oricând în istorie. De la ziare pe hârtie şi pe internet, de la ştiri care ne privesc sau nu, dar cu care suntem bom-bardaţi permanent, de la textele publicitare sau comerciale şi până la imensa literatură de specialitate (indiferent de domeniu), lumea citeşte. Dacă privim însă lectura în sens restrâns, de accesare a operelor fundamentale ale umani-tăţii din literatură, filosofie, istorie şi arte (dar de ce nu ar intra aici şi texte fundamentale din ştiinţe, cum ar fi cele ale lui Euclid, Pitagora, Newton sau Einstein?!), lucrurile par a nu mai fi aşa de fericite. Dar este doar o impresie, căci imediat trebuie să constatăm un lucru aproape evident: specializarea lecturii. Timpul este din ce în ce mai puţin şi viaţa se derulează cu o rapiditate fără precedent în istorie. Fiecare îşi alege lecturile în funcţie de interesele imediate, dintr-o mare de potenţialităţi dintre care o majoritate im-portantă vor rămâne inaccesibile. Ceea ce contează în mo-mentul de faţă este capacitatea de selecţie şi de absorbţie, de filtrare şi de interpretare a lecturilor, mai degrabă decât numărul lor. Erudiţia extinsă şi specializarea multiplă a

omului renascentist este imposibilă astăzi. Acest fapt are însă şi o latură pozitivă: diminuarea imposturii, reducerea diletantismului sau, în orice caz, posibilitatea automată a depistării acestora.

În fond, lucrurile sunt mult mai clare decât par: fiecare individ îşi poate activa propriile resurse şi îşi poate modela destinul în funcţie de acestea. Oricine foloseşte metroul în Vestul decadent, poate observa foarte mulţi tineri citind – şi nu neapărat maculatură, cum şi-ar putea imagina scepti-cii înveteraţi. Bibliotecile sunt arhipline, la intrările în mu-zeele celebre şi în galeriile de artă trebuie să aştepţi zeci de minute sau chiar ore în şir. Mi se pare că, dimpotrivă, lucrurile sunt aşa cum ar trebui să fie: citesc cei care ar trebui să citească, înţeleg cei ce sunt capabili să înţeleagă, se educă cei ce au capacitatea să conştientizeze importanţa educaţiei. Fiecare alege pentru sine, iar democraţia a reuşit să reducă, în bună măsură (deşi nu total, căci egalitatea de şanse este o frumoasă utopie), distanţele de şanse care existau în societatea europeană în urmă cu un veac şi mai bine.

Bill Gates vs. GutenbergÎn ceea ce priveşte a doua problemă, cea a suportului

textual, discuţia este din ce în ce mai aprinsă şi mai contro-versată. Posibilităţile deschise de apariţia laptopurilor şi a internetului, iar mai apoi a dispozitivelor de citire şi de sto-care aproape nelimitată a informaţiei, a dus la un vis care altădată ar fi părut un coşmar: dispariţia cărţii, cel puţin în forma cunoscută de întreaga modernitate. Astfel, Bill Gates a declarat, în urmă cu câţiva ani, într-un interviu, nici mai mult nici mai puţin decât că nu mai are decât un singur vis de realizat: dispariţia cărţilor. Adepţii – interesaţi sau nu – ai noilor tehnologii proslăvesc beneficiile acestora, aducând argumente foarte diferite şi care par peremptorii: argumentul economic: producţia unui e-book este mult mai ieftină decât a unei cărţi obişnuite, aşadar şi preţul acestuia este mai mic; argumentul durabilităţii: hârtia este perisabi-lă, pe când formatul electronic nu (în cazul în care se strică e-reader-ul, cumperi altul şi rezolvi problema, textul nu are de suferit, ci doar „cititorul“ său); argumentul accesi-bilităţii: prin folosirea unui e-reader, care cântăreşte mai puţin decât o carte de 200 de pagini şi are formatul unei

cărţi obişnuite, se pot stoca mai multe zeci, chiar sute de cărţi, astfel încât fiecare şi-ar putea căra cu sine oriunde propria bibliotecă, din care să selecte-ze tot ce îşi doreşte în orice moment; argumentul ecologic: prin abandonarea editării pe hârtie, nu ar mai fi tăiate inutil păduri întregi, iar echilibrul eco-logic ar avea de câştigat (în plus, nu ai nevoie de o sursă exterioară de lumină, căci e-reader-ul are, evident, sursa proprie de lumină).

Conservatorii şi sentimentalii însă nu agreează această super-ofertă. Toate argumentele de mai sus sunt deconstruite pe rând de aceştia: costurile mai reduse sunt doar efectul disponibilizării lucrători-lor, reducerilor masive de personal necesar confec-ţionării unui e-reader, folosirea simultană a mai multor cărţi este subminată de capacitatea redusă a bateriei, care trebuie reîncărcată destul de frecvent, astfel că accesul la o sursă de curent exterioară tot este necesar, fişierele se pot virusa şi deveni inacce-sibile (viruşii răspândindu-se mult mai rapid şi pe o arie infinit mai extinsă decât orice foc posibil iscat într-o bibliotecă), iar argumentul ecologic este cel mai rizibil, căci deja majoritatea cărţilor se fabrică în Occident din hârtie provenită din deşeuri recicla-te, ca să nu mai adăugăm faptul că un e-reader stri-cat nu se poate arunca oriunde, fiind necesare spaţii de depozitare speciale şi procedee de distrugere adecvate tocmai pentru a nu deveni toxic. Îmi aduc aminte, de altfel, de o observaţie a lui Umberto Eco – un intelectual care numai de conservatorism nu ar putea fi acuzat! – potrivit căreia tocmai suportu-rile ce par infailibile sunt cele mai perisabile, prin uzarea morală a tehnologiei (gândiţi-vă că în urmă

cu zece ani v-aţi fi alcătuit o bibliotecă de dischete, astăzi neputând accesa niciuna dintre ele din simplul motiv că nu se mai fabrică şi nici dispozitive pentru ele nu mai există în calculatoarele de generaţie nouă!).

Plăcerea texturiiExistă însă şi fanatici ai cărţii, bibliofili pentru care în-

tâlnirea cu cartea-obiect este o sărbătoare. E-reader-ul este un dar destul de otrăvit pentru cei obişnuiţi să savureze obiectul carte, care, cu cât este mai vechi, cu atât devine mai fascinant: capătă un miros aparte, o consistenţă inedită, un aspect diferit de oricare alt exemplar al aceleiaşi ediţii dat de istoria utilizării sale. Căci orice carte se umanizează parcă, în orice caz se personalizează, se individualizează şi dă seamă de timp şi, de multe ori, de posesor. Fiecare carte are o poveste a sa, pe care paginile îngălbenite o ascund şi o revelează, alternativ. Pentru un îndrăgostit de cărţi nimic nu poate înlocui mirosul de vanilie al paginilor vechi, at-mosfera intimă şi caldă pe care ţi-o oferă orice bibliotecă. Căci o dată cu dispariţia cărţilor, ar dispărea şi librăriile, şi bibliotecile, şi cafenelele sau ceainăriile cu cărţi aşa cum le ştim noi astăzi. Cât de rece şi de impersonală ar deveni o bibliotecă plină doar cu CD-uri, DVD-uri, laptopuri şi e-readers!

Deşi nu resping noile tehnologii, ba chiar le folosesc din plin, nu îmi pot imagina viaţa fără cărţi. Plăcerea răs-foitului, când simţi paginile între degete şi când privirea îţi alunecă peste rânduri, oprind-se pe câte o frază sau pe câte un cuvânt este inegalabilă. Savoarea anticariatelor pline de surprize nu se poate compara cu absolut nicio biblio-tecă digitală hiper-organizată şi catalogată (utilă, evident, dar doar atât). Cine nu înţelege că relaţia cu cărţile este una epidermică, senzuală, nu doar intelectuală, nu poate înţelege nevoia de obiectul carte, nu doar de informaţia pe care un text ţi-o poate oferi pe orice suport. Nici măcar foile printate nu se compară cu o carte frumos legată, cu o tipăritură care figurează un microcosmos armonizat în cele mai mici detalii. Şi dacă o informaţie neutră poate fi citită de pe interfaţa laptopului, la un birou oarecare, dacă un text tehnic poate fi receptat de pe ecranul unui e-reader, fie şi în metrou, Proust nu se poate citi decât simţind textura cărţii aşezat confortabil şi, eventual, savurând un ceai cu sau fără madlenă. Sunt lecturi care impun un mediu adec-vat, aşa cum anumite animale, mutate din mediul lor de viaţă, mor sau se îmbolnăvesc iremediabil.

Viitorul sună. Bine sau rău,în orice caz la uşă

În ciuda acestor cititori sentimentali, printre care mă număr fără îndoială, s-au înmulţit utilizatorii diverselor gadget-uri, inclusiv e-readers. Din datele bibliotecilor americane, s-au triplat cererile de cărţi în format electronic numai în ultimul an. La aceasta se adaugă presiunea tot mai constantă a comerţului on line, care face ca un colos ca Barnes & Nobel să fie pus la vânzare, iar unul dintre potenţialii cumpărători să fie tocmai Amazon.com! (o ana-liză excelentă pe acest subiect îi aparţine lui Dumitru Radu Popa într-un articol dintr-un număr recent al Scrisului Românesc).

Cu toate acestea, nu cred în dispariţia cărţilor, aşa cum nu cred nici în celelalte morţi anunţate periodic: istoria îşi continuă cursul şi ne rezervă surprize permanent, se scrie şi se citeşte poezie la fel de mult ca întotdeauna (poate se scrie mai prost, dar asta contează mai puţin, au mai fost secole în care poezia fie nu a contat, fie a fost mediocră), iar cartea va putea fi savurată şi peste câteva secole, când probabil vom ajunge mai aproape de androizi decât de oameni, cel puţin aşa cum îi cunoşteam din Antichitate şi până în teribilul secol XX. Însă întotdeauna va exista o mână de sentimentali hedonişti pentru care utilul nu înseamnă nimic dacă nu îţi oferă şi plăcere, pentru care contează mai mult savoarea decât rezultatul, şi cărora contactul cu obiectele care activează memoria culturală a lumii le va stârni încă un frison de emoţie pe şira spinării.Alma Ştefănescu Schneider – Ciclul Scriituri, III

Scrisul Românesc14 Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010Eseu

Despre logos

V iitorul cărţii? Care carte? Forma-carte în sensul materialităţii care-şi diminuează, din ce în ce mai mult, importanţa în favoarea cărţii

virtuale, pe măsură ce Galaxia imaginii o înlocuieşte pe cea a tiparului, sau cartea ca logos? Viitorul cărţii ca obiect e în mod cert sub semnul schimbărilor fundamentale realizate de tehnicile audio-video cu consecinţele lor în planul ima-ginaţiei poetice şi al creativităţii. Cel de-al doilea înţeles, deşi legat într-o oarecare măsură de primul, are în vedere un principiu. Spunem că a păstra Cartea, nu neapărat căr-ţile ca obiecte de „bibliotecă“, ar trebui să devină, într-un sens esoteric, profesia de credinţă a fiecărui om.

Căderea din Paradis ne-a dat posibilitatea cunoaşterii logos-ului. În mai multe parabole de înţelepciune ale lumii, logos-ul e păstrat de Akhenaton, Gautama Budha, Lao Tzî, Zoroastru, Moise, Iisus etc. Am adăuga, tot simbolic, pe Pithagora, Heraclit, Parmenide, Platon, Aristotel, Dante, Shakespeare etc. A ajuns deja un loc comun pledoaria discretă, pentru trecut şi pentru carte, din distopia 451 grade Fahrenheit a lui Ray Bradbury, după care s-a făcut celebrul film. O comunitate de „păstrători“ ai marilor cărţi, le memorează spre a nu fi „ucise“ de noul monstru al tehnicii şi războiului împotriva spiritului, aici un pompier de serviciu al cărui rost s-a metamorfozat în incendiator.

De ce această răzbunare asupra cărţilor? Ray Bradbury îl face răspunzător pe umilul pompier de toate incendiile Cărţii pentru că vede în el simbolul tuturor ideologiilor şi utopiilor activiste ale „omului nou“. N-ar trebui, totuşi, să ardem simbolic multe dintre cărţile de azi pentru a regăsi Cartea de ieri sau dintotdeauna? Sute şi mii de tone de maculatură de îndobitocire ar trebui măcar depozitate într-un muzeu al ororilor scriiturii sau al flatulenţelor intelectuale (Main Kampf, toate abstracţiile ideologice marxistoide, tratate de imbecilizare programată, indiferent din ce registru fac parte, miile de teze de doctorat agramate şi compilate, false biblii ale drepturilor omului, ale populismului şi demagogiei etc.), pentru a spera că vom regăsi într-o zi sensul intim al Cărţii, pentru că despre Carte e vorba, nu despre cărţi.

Marele pericol al viitorului Cărţii se află, aşadar, şi în creativitatea distructivă şi cărţile prezentului din mediile academice ale universităţilor fantomă, din birourile

deciziilor politice ale globalizării prostiei, din laboratoarele omului-robot, ale clonelor umane reduse la primitivismul senzaţiilor incapabile să se mai ordoneze în percepţii şi reprezentări, ne mai vorbind de participarea acestor simple corporalităţi la logos.

Ca orice fiinţă reală, omul est o fiinţă imperfectă. O fiinţă imperfectă care gândeşte la perfecţiune. Un paradox? Creaţie a lui Dumnezeu, ca toate creaturile imperfecte, el îşi urmează destinul izgonirii. Aceasta este starea lui metafizică sau, mai curând, poetică, despre care vorbesc filosofii şi poeţii. Starea lui reală de care vorbeşte modernitatea şi postmodernitatea, mai cu seamă, este imperfecţiunea. Gândirea nu mai este una a perfecţiunii, ci devine o conştiinţă a imperfecţiunii. O acceptare a imperfecţiunii, o împăcare cu materialitatea imperfecţiunii. De unde, acceptarea plăcerii ce decurge din imperfecţiune ca o condiţie firească, sănătoasă, a speciei. Imperfecţiunea e bună. Trupul e mai sănătos, e mai bine îngrijit, alteritatea mai respectată. Şi egoismul? Cum descoperă postmodernitatea o solidarizare a fiinţelor egoiste prin respectul faţă de alteritate? Este de acceptat egoismul tuturor plăcerilor, cu condiţia ca oamenii înşişi să conştientizeze că e spre „binele“ plăcerii lor? Libertatea plăcerii mele e limitată de libertatea plăcerii tale. În aceste limite ne consumăm plăcerea. Datoria noastră „morală“ izvorăşte din egoismul plăcerilor individuale acceptate în limitele acestei libertăţii. Plăcerea de a crede în ceva (idoli, suberoi etc.) de a mânca, bea, face sex etc., devin fireşti până acolo unde nu limitează plăcerile altora. Dar plăcerile, în ele însele nu au limite şi tind întotdeauna să fie satisfăcute. E o concurenţă ce decurge tot din imperfecţiunea noastră. Dacă n-am fi imperfecţi, n-am simţi plăcerile şi nu le-am dori. Să mulţumim zeilor că ne-au creat imperfecţi! Iată că gândirea devenită una a imperfecţiunii poate reuşi să ne împace cu condiţia noastră. „Dumnezeu a murit“, pentru că era perfect. Omul trăieşte (ca specie) pentru că e imperfect. Ne gândim astăzi până în cele mai mici detalii la imperfecţiunea noastră încercând să găsim cele mai sofisticate mijloace care să ne procure plăcere, dar şi cele mai bune pentru a ne feri de neplăceri. Scopul vieţii nu mai e eliberarea sufletului, Dumnezeu, ci tot ceea ce putem obţine din plăcerile pe care ni le procură imperfecţiunea.

Nu ne împiedică decât limitele senzaţiilor noastre, limitele reacţiilor noastre chimice din creier care ne aduc excitarea, satisfacerea şi, în acest fel, starea de bine. Sunt bine, pentru că trăiesc bine, simt plăcerile ca pe opiu, sunt sănătos. Gândesc bine pentru că mă simt bine. La ce gândeşti când te simţi bine în acest fel? La păstrarea stării de plăcere. Acesta e noul paradis pământesc, comunismul plăcerilor...

Plăcerile sunt de dorit, dar nu fără privirea unei transcendenţe. Cum putem spera să recuperăm Cartea, dacă ne închidem mereu în astfel de grile de interpretare unilaterale? Marii hermeneuţi nu radicalizează, nu simplifică, ci recreează. Ei se comportă într-un fel ca marii poeţi care prin metaforă sfidează atât noţiunile vide ale logicismului, cât şi hedonismul civilizaţiei de consum. Gândirea simbolică are avantajul de a nu putea fi prinsă niciodată în concepte, ca fiinţa lui Heidegger. Faptul că ştiinţa se deschide după marile închideri e opera unei gândiri dincolo de gândire, a Cărţii dincolo de cărţi. E amprenta logos-ului în om. Moartea culturilor mitologice (în sens blagian) e semn de civilizaţie, dar şi de sărăcire. Un homo faber supus obiectului pe care-l creează ucide în fiecare zi inocenţa lui Homo ludens. O inocenţă care nu e dată neapărat de lipsa de cunoaştere a logos-ului, ci de iubirea lui. Modelul de gândire al cunoaşterii rămâne deschis atâta timp cât în cetate e acceptată poezia.

În vederea gândirii trebuie să inocentăm gân-direa şi simţurile. E un paradox. Atunci când ai o metodă vie deja şi o aplici unei idei printr-un

travaliu de argumentare. Cu alte cuvinte, te pregăteşti de o exactitate, utilă, fără îndoială, dar care nu spune mare lucru despre gândire. Ai un instrument oarecare, dar asta nu înseamnă că ai gândirea. Când vorbesc de inocentarea gândirii, nu înţeleg faptul de a avea o gândire pe care mai apoi s-o aduci într-o stare de inocenţă. Dacă ai deja conceptul, nu-l mai poţi inocenta. Gândirea în starea de inocenţă este gândirea ca posibilitate, ca deschidere poematică, să spunem, în care trăirea nu este separată de obiectul ei şi în care simţurile nu sunt exploatate la infinit de tehnicile hedoniste. Înainte de a fi argument sau instrument, gândirea e figurativă. Esenţa ei constă în principal în această stare de bine pe care ţi-o procură libertatea de a gândi şi mai mult decât o sinteză dintre contextul descoperirii şi cel al justificării, cum ar spune epistemologii. În această stare, gândul nu este separat de obiectul lui. Unitatea subiect-obiect, folosind termenii clasici ai cunoaşterii trebuie să fie una a sintezei figurative.

Tendinţa gândirii noastre pre-reflexive este starea de inocenţă, fără de care nicio ordine ulterioară n-ar fi posibilă. Când citeşti o carte, ai un orizont de aşteptare pre-reflexiv. Dacă acest orizont de aşteptare concordă cu obiectul reflecţiei atunci se poate realiza sinteza. Nu e obligatoriu ca aceasta să fie şi creatoare. Libertatea gândirii este o condiţie pre-reflexivă, nu şi producerea ca atare de opere. Important ca ea să păstreze sensul esoteric al Cărţii şi energia poetică de regenerare a logos-ului.

După Auschwitz e o barbarie să mai scrii poezie, ar fi spus, Th. Adorno. Un intelectual ca Paul Celan a continuat să scrie. Poate tocmai de aceea. Celan a încercat să refacă limba germană pentru a relata ce s-a întâmplat, dar şi pentru a o mântui. S-a mântuit limba germană întru revelaţia Cărţii? E o barbarie să mai scrii despre gândire în limba care a vorbit şi a scris Hitler? Limbile marilor nenorociri ale secolului XX nu au fost decât nişte simple instrumente de tortură în mâna unor dictatori? Interesul pentru limbă şi poezie al lui Heidegger salvează sensul originar al limbii germane? S-au întâlnit cu adevărat Celan cu Heidegger?

Derapajele totalitare ale limbilor sunt expresii ale unei stări de inautenticitate şi reflexe ale barbariilor moderne. Aceasta este de fapt vârful de criză al Occidentului în secolul trecut – rezultatul dezastros al inautenticităţii gândirii. În mod paradoxal, acelaşi om care e perceput că a avut o anumită simpatie pentru un dictator, este şi gânditorul cel mai rafinat al limbii. Cum poate fi acest lucru posibil? Poţi avea intuiţia autenticităţii şi în acelaşi timp depăşit de un eveniment care te conţine vrând-nevrând? Heidegger are geniala intuiţie a autenticităţii prin poezie şi gândire. Un german cu intuiţia lui Heidegger şi un poet cu dorinţa reconstruirii limbii ca evreul Paul Celan, ar fi reconciliat gândirea cu poemul fiinţei. Germania filosofiei (a gândirii în sensul lui Heidegger), s-a ascuns, însă. Poate aşteaptă alte veacuri. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu limba lui Tolstoi, iar anglo-americana se pierde în tehnicism. Ce ne rămâne? O franceză prea rafinată dar confiscată, în parte, de un anumit limbajul ideologic? Italiana şi spaniola, zdrenţuite de propriile convulsii istorice peste care se suprapune anglo-amercanismul, ca peste atâtea? De celelalte limbi europene, nu mai vorbesc. Mărunte şi anexate celor mari, aproape că nu mai contează în această întreprindere, cu tot optimismul lui Noica pentru limba română. Kairosul ei n-a venit...

Epoca barbariei interioare şi a creativităţii tehnice distructive a început cu mai bine de un secol în urmă. Dacă omul contemporan nu-şi regăseşte resursele transcendenţei în poetica logos-ului, riscă să decadă în condiţia omului demens, a ultimul om, când Cartea se va retrage pentru totdeauna din spaţiul intim al devenirii creatoare. Nu întâmplător, Constantin Noica atribuia culturii o valoare soteriologică. Nu ne putem mântui decât prin cultură, prin acea cultură care nu stă însă numai în umbra unui „ales“. Cartea e spiritul unei comunităţi, destinul ei. Cei câţiva „păstrători“ ai Cărţii, creatorii, au rolul şi de a-i învăţa pe alţii să creeze, să trezească în oameni logos-ul, „fiinţa lor culturală uitată“, cum notează G. Liiceanu în Jurnalul de la Păltiniş.

Ionel BUŞE

Cristea Ionescu – Natură statică cu cărţi

Scrisul Românesc Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 15

C ine nu-şi aduce aminte de Caliban, din Furtuna lui Shake-speare, care, hotărându-se să-l

distrugă pe înţeleptul Prospero, îşi zice că cel mai însemnat lucru este să i se ia cărţile şi să fie arse, căci fără de ele ar fi pierdut?

Personajul a intrat în eternitate ca sim-bolizând ignoranţa agresivă, distrugătoare. În mod paradoxal, însă, ideea că toţi distru-gătorii de cărţi ar fi ignoranţi e cât se poate de greşită: în decursul istoriei umanităţii sunt extrem de mulţi oameni cultivaţi care au ordonat biblioclauste. O demonstrează foarte bine un remarcabil volum al învăţa-tului venezuelean Fernando Baez, intitulat sugestiv O istorie universală a distrugerii cărţilor: din Sumerul antic până la Irakul modern.

Primele cărţi au apărut cu mai bine de 6000 de ani în urmă în Sumer, devenit apoi Mesopotamia şi astăzi parte a Irakului de Sud, între Tigru şi Eufrat. Săpăturile arhe-ologice au revelat existenţa acestor cărţi, în templul zeiţei Eanna, la Uruk. Unele dintre table erau încă intacte, altele doar în fragmente, datând din perioada dintre 4100 şi 3300 înainte de Christos. Nimeni nu ştie exact câte cărţi au fost distruse în Sumer, dar cifra de 100 000 este destul de plauzibilă, având în vedere numărul mare al conflictelor militare din regiune. Pe urmă, argila pe care erau scrise cărţile era fragilă şi expusă cu uşurinţă inundaţiilor sau spargerii. Aceste cercetări arheologice, spune Baez, relevă un mare paradox: des-coperirea scrierii primelor cărţi coincide cu descoperirea primelor distrugeri. Nu e vorba de cele naturale, ci de acelea pre-meditate. În focul războaielor dintre oraşe cărţile erau literalmente arse sau cădeau de pe rafturi şi erau călcate în picioare. Un Imn pentru Ishbi-Erra definea cu claritate obiectivul unui atac: reducerea oraşului la ruină şi distrugerea cărţilor, ca legatare ale unei anumite culturi şi identităţi.

În Egypt, papirusul a fost în uz încă de prin anii 3000 înainte de Christos dar, din pricina efemerităţii materialului, textele au supravieţuit doar în regiuni cu climatul prielnic. Ramses al II-lea, pe care egipte-nii îl divinizau, a rămas în istorie nu numai pentru cei 66 de ani de domnie, dar şi ca fondatorul primei biblioteci compusă nu-mai din papirusuri. Celebra lui bibliotecă supranumită Locul de vindecare a sufletu-lui n-a fost găsită niciodată şi e de crezut că a fost distrusă de etiopienii, asirienii şi persanii care au prădat templul.

Dacă imaginea noastră despre Grecia antică este aceea a unei fragment de tem-plu sau a unei desăvârşite sculpturi sparte ori în ruină (Venus din Milo, Victoria de la Samotrake) – lucrul este cum nu se poate mai adevărat şi în ceea ce priveşte literatu-ra greacă antică. Baez spune că mai bine de 75 la sută din toate scrierile greceşti, fie ele literare, filosofice sau ştiinţifice s-au pier-dut pentru totdeauna, adică practic 500 de ani de cultură greacă veche, de la primele manuscrise semnalate în secolul al nouă-lea înainte de Christos şi până la Derveni Papyrus, din secolul al patrulea, păstrat ca prim manuscris grecesc, al interpretării a unui poem al lui Orfeu. Să ne gândim doar că din 120 de piese atribuite lui Sofocle avem numai şapte texte complete şi sute de fragmente... Lucrul e adevărat şi pentru

Safo, filosofia pre-socratică şi sofistă. În acest caz, pierdut sau distrus îşi dau mâna.

Povestea Bibliotecii din Alexandria, una din cele şapte minuni ale lumii, e pe cât de binecunoscută, pe atâta de enigma-tică. Oraşul Alexandria a fost întemeiat de Alexandru cel Mare, în jurul anului 332 înainte de Christos. Aici a construit Ptole-meu I, în 288 î. Hr., un veritabil palat al muzelor care găzduia o universitate, o aca-demie şi o bibliotecă. La început biblioteca găzduia 400 000 de volume (papirusuri), ca în vremea lui Iulius Cezar să ajungă la 700 000. Rămas în istoria omenirii ca bi-blioteca prin excelenţă, aşezământul din Alexandria s-a bucurat de prezenţa unor cărturari de mare valoare, precum Deme-trius Phalerus, Zeno dotus din Efes, editorul manuscriselor lui Hesiod şi Homer, poetul Apollonius Rhodius, Eratostenes, Callimah din Cirene, Aristofan Bizantinul. Veritabil centru cultural al lumii antice, biblioteca a sfârşit în flăcări şi nici până azi nu se ştie cu exactitate ce explică dispariţia celei mai în-semnate biblioteci a lumii vechi. Patru sunt variantele cele mai acreditate.

Prima priveşte războiul civil dintre Cezar şi Pompei (48 î. Hr.), când se ştie că au ars cel puţin 40 000 de manuscrise, sub privirile surprinzător aprobative ale mare-lui învăţat Seneca, dezgustat, cum spune mai târziu Orosius, „că erau prea multe cărţi acolo“!

Cea de-a doua se referă la conflicte-le pentru putere dintre păgâni şi creştini (250–350), a treia priveşte decretul lui Teofilus din 391, în sfârşit a patra blamează cucerirea arabă din jurul anului 650.

Istoria Constantinopolului, Noua Romă, începe şi ea, în 330, cu dezvoltarea bibli-otecilor pline de manuscrise preţioase, precum acelea ale lui Platon, Aristotel, Herodot, Tucidide, Arhimede ca să amin-tim doar numele cele mai mari. Copiştii lucrau de zor iar papirusurile erau treptat înlocuite de cărţi pe hârtie (codice). În timpul Patriarhului Fotius (821–890) mo-numentala bibliotecă avea 280 de secţiuni organizate tematic şi pe autori. În 1204 a început haosul. A patra cruciadă a ajuns până la Constantinopole şi mii de manus-crise au fost distruse. Pe urmă a început furtul cărţilor care a împuţinat serios gran-dioasa colecţie. În 1453 Constantinopolul a căzut sub ferocea stăpânire otomană care a trecut prin foc mai fiecare carte rămasă nu numai în biblioteci, dar oriunde, în case şi biserici. Multe centre religioase au fost transformate în moschei şi, conform lui Edward Gibbon, 120 000 de scrieri neac-ceptabile de către doctrina musulmană au fost aruncate în mare.

Cărţi au continuat să fie scrise, mai târ-ziu tipărite, şi tot astfel distruse fie de călu-gări fanatici fie de către barbari neştiutori şi în secolele următoare, în toate regiunile mapamondului, din lumea islamică la Evul Mediu creştin, de la cultura pre-hispani-că din America, la revoluţiile din Anglia, Franţa, Spania şi America Latină.

Comuna din Paris, în 1871, cea atât de lăudată de către Marx ca fiind prima revo-luţie proletară modernă, a produs, pe lângă moartea a mai bine de 20 000 de persoane, arderea şi distrugerea a sute de mii de cărţi, biblioteca Luvrului, colecţiile din palatul Tuilleries, Palatul Regal şi atâtea alte locuri

în Franţa. Către perioada contemporană, distruge-

rea cărţilor se împleteşte cu oprirea acce-sului la ele, cenzura. În Uniunea Sovietică şi ţările lagărului socialist, Germania (teri-bila ardere a cărţilor în anul 1933), Spania franchistă, ele sunt responsabile pentru o veritabilă tendinţă de stultificare şi oprima-re a spiritului uman. Sute de mii de cărţi au fost distruse de bolşevici, tot atâtea de multe, probabil, de către fascişti în ţările invadate.

Ruine după ruine, notează Baez, şi dă numai câteva exemple: la retragerea din Franţa, în 1944, germanii au distrus bi-blioteca municipală din Dieppe (mai bine de 110 00 de volume), ca şi pe aceea a Societăţii Comerciale din Le Havre, unde mii de manuscrise, hărţi originale şi cărţi au pierit sub bombe. În acelaşi an a fost ataca-tă biblioteca Adunării Naţionale din Paris, cu o pierdere de 40 000 de cărţi vechi, iar aproximativ 30 000 de cărţi au fost incine-rate sub bombele germane cânt Biblioteca Naţională şi aceea din Strasbourg au fost atacate. Pierderi teribile a avut de suferit însă şi Germania, sub atacurile Aliaţilor: colecţia Universităţii din Bonn a pierdut un sfert, Bremen Staatsbibliothek a fost pusă total la pământ, după cum distrusă până la ruină a fost cunoscuta Hessaische Landsbibliothek din Darmstadt, cu ale sale 760 000 de volume, 2 217 incunabule şi 4 500 de manuscrise...

Venind mai aproape de zilele noastre,

e faimoasă distrugerea bibliotecii naţionale din Sarajevo, iar în mai 2003 Fernando Baez s-a aflat în Irak ca membru al unei comisii internaţionale de evaluare a stricăciunilor aduse Bibliotecii Naţionale din Bagdad de către război. A putut constata la faţa locului că structura clădirii era precară, se vedeau semne de bombardament, un dezastru am-plificat ulterior de furtul de carte, ceea ce a produs pierea a cel puţin 17 000 de volu-me din bibliotecă. Aceastea se adaugă altor mii de manuscrise rare şi cărţi dispărute la Mecca şi în alte localităţi.

De ce distrug oamenii cărţi cu dinadin-sul? Baez îl citează în această privinţă pe psihanalistul Gérard Haddad, autor, între altele, al cărţilor Manger le livre (1984) şi Les biblioclastes (1993). El vede în carte „materializarea simbolică a tatălui freudi-an devorat în mod canibalistic“. Cu această premiză – cartea este tatăl unui anume po-por – el asumă două poziţii pentru a explica distrugerea cărţii. Cel care mănâncă cartea o face pentru a-i primi virtuţile regene-ratoare. Dar cel care o arde face astfel ca să-i nege paternitatea. Negarea vehementă a paternităţii celuilalt, conchide Haddad, conduce adesea la rasism, exclusivism şi, în măsura în care nu sunt suportate pater-nităţi paralele, la holocaustul cărţii. Nu ne rămâne decât să sperăm că lumea se va îndrepta spre o globală comprehensiune, înţelegere şi acceptare a celuilalt. Şi astfel Cartea va triumfa şi exista cel puţin atâta vreme cât încă gândim în cuvinte!

Din parteacealaltă Dumitru Radu

POPA

Eseu

Istoria unui proiect diabolic: distrugerea Cărţii

Daniela Codarcea Kamiliotis – Pe versuri de Nichita Stănescu

Scrisul Românesc16 Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010

EseuPoezie

Adrian SÂNGEORZAN

Valută forte

CuvinteleIată că principiul vaselor comunicante Nu mai funcţionează.Torn la un capăt cuvinteIar dincolo doar încărunţesc.

Parcă văd că într-o zi toate cărţile asteaSe vor întoarce împotriva meaŞi se vor lega în propria-mi pieleCa într-o copertă prost folosită. Am stat ascuns după ea jumătate de secolAm întors mii de paginiUmezindu-mi degetul în saliva aceeaCare credeam că se scurgeDin gurile unor sfinţi care ştiu totul.

Sunt sigur că într-o duminicăÎn care ne vom proclama voios victoriileCuvintele se vor răzvrăti Şi în stoluri dese şi negre ne vor ţinti de sus Ca nişte păsări furioaseCu toate înţelesurile prost mestecate.

Ultimii palmieriAzi ne-am certat din cauza unor palmieriEu ziceam că sunt o iluzie, ea spunea că sunt reali.Cedez uşor. Femeile pentru că ne-au născutŞtiu mai bine rosturile rădăcinilor, ale mugurilor, De ce se usucă frunzele toamna sauCum să-l cauţi pe Dumnezeu fără să-l stârneşti.De data asta am luat la rând toţi copacii Le-am încercat coaja cu dinţiiM-am urcat în ei să-i arăt că ceea ce creşte susNu sunt nuci de cocos sau curmale Sunt doar cărţile noastre nescriseDin care uite, curge laptele închegatAl câtorva gânduri de mult uitateDe pe vremea când foşnetul frunzelor căzute Nu ne speria.

Viitorul la el acasăBursa se prăbuşeşte fără nicio veste proastăNe izbesc avioanele de hârtie lansate chiar de noiDe pe acoperişurile băncilor care mai au aur doar

La gâtul funcţionarelor proaspăt concediate. Un val trece peste capetele noastreCa un tzunami pornit din nimic. Să fugim pe acoperişuri sau chiar mai sus de etajul 100Spre noi vin alte valuri de apă cât munţii Priviţi pe maluri au înflorit bambuşiiLa toamna fructele lor vor hrăni hoarde de şoareciCe ne vor intra flămânde în cămări, frigidere În casa de bani, în cercul perfect al lunii plinePe care-o vor roade până când nu va mai rămâne nimic.Pădurea de bambus tocmai împlineşte 50 de ani Într-o noapte va pieri până la ultima tulpinăCopiii nu vor mai învăţa la şcoală socotitul pe beţeViitorul nu-l vor mai privi cu mâna la ochiÎnvăţătoarea le va spune s-aducă şoarecii vânaţiSocotitul se va face pe cozile lor încă viiŞi pe câteva teorii scrise de greci în nisip.Nimeni nu va mai face experienţa cu bila A cărei aţă se scurta cu fiecare vacanţă de vară Şi vacanţele vor intra în planul de pensiiMoştenit de copiii noştri ca pe-o povară.Bancnotele vor purta chipurile unor nenăscuţi În care vom crede necondiţionat Ca în icoanele ce plâng la comandă.

C omunismul, de care abia am scăpat, crease o situaţie paradoxal de bună cărţii. Oamenii citeau cu lăcomie pentru că nu prea era altceva de făcut.

Dacă voiai să te salvezi, sistemul te împingea involuntar în ţarcul culturii, din care lumea urâtă din jur ni se părea mai suportabilă.

În anii optzeci eram un privilegiat pentru că aveam „pile“ la magazinele alimentare şi la librării. Aveam ce mânca şi ce citi, adică aveam hrana de bază asigurată. Astăzi e nevoie doar de bani, aşa că şi nevoile s-au schimbat. Chiar şi acelea ale unor intelectuali rasaţi. Am întâlnit în România ultimilor ani intelectuali de forţă, oameni care au scris cărţi, care au acasă pereţii caselor tapetaţi cu cărţi şi pe care i-am auzit spunând cu frondă, aproape brutal, „eu nu mai citesc“. Sper că nu sunt mulţi, pentru că atunci te întrebi: cine mai citeşte astăzi?

Un studiu britanic recent spune că majoritatea cititorilor de astăzi sunt femei şi că toată literatura ce va veni va trebui să ţină cont de asta. Deci dacă pierdem cititoarele

s-ar putea ca viitorul cărţii să fie în mare pericol. Sună de parcă am vorbi despre viitorul speciei umane, imposibil de conceput fără femei şi în acelaşi timp ca un fragment dintr-un scenariu apocaliptic al sfârşitului lumii, cu care literatura şi cinematografia ne-au intoxicat în ultimii ani. Deci, atunci când scriem, ar trebui să ne gândim în primul rând la femei, pentru că bărbaţii au devenit prea ocupaţi, prea insensibili la cuvântul scris, ori interesaţi în special în economie şi politică.

În România în care am crescut eu se spunea că „dacă ai carte ai parte“, ceea ce însemna educaţie, lucru de neconceput fără cărţi. Cărţile erau obiecte de valoare, se păstrau cu grijă şi se împrumutau cu greu. În America şi cărţile se tratează ca nişte bunuri de consum. Ceea ce până la urmă nu e cel mai rău lucru, dacă presupunem că tot ceea ce e de larg consum va continua să se producă şi să se vândă.

În clădirea în care avem un apartament în Florida există la subsol o bibliotecă unde oamenii abandonează

cărţile. Găsim acolo volume incredibile, colecţii întregi, Enciclopedii britanice, pe care le poţi lua şi păstra dacă vrei. Şi le luăm, bineînţeles, pentru că noi încă mai venim din altă lume.

Astăzi educaţia şi cultura se pot obţine fără a atinge un petec de hârtie. Vor dispărea cărţile ca obiecte făcute din cuvinte, idei şi copaci transformaţi în hârtie? Poate, dar s-ar putea să nu suferim până la urmă nici noi, nici copacii.

Mulţi dintre cititorii pe care-i cunosc în America au început să răsfoiască fără nostalgie paginile unui IPad electronic care poate căra cu el biblioteci întregi.

Cred că bibliotecile sunt în mai mare pericol decât ideea de carte. Şi pentru că la început fusese vorba şi despre bani, poate că ar fi bine ca noua valută internaţională, de care se tot vorbeşte, să tipărească bancnote cu portretele scriitorilor celebri şi cu citate din ei. Poate aşa vom ajunge să citim direct din portofele, iar inflaţia va fi mai uşor de stăpânit.

Revista şi EdituraScrisul Românesc

organizează

Se adresează celor care nu au împlinit 35 de ani şi nu au debutat publicistic sau în volum.

Concursul se desfăşoară în următoarele secţiuni: poezie, proză, teatru, eseu.

Lucrările vor fi semnate cu un motto, care se va regăsi de asemenea şi pe un plic închis ataşat manuscrisului. El va cuprinde numele şi prenumele concurentului, data de naştere, adresa, numărul de telefon, eventual şi premiile obţinute la alte con-cursuri literare.

Manuscrisele vor fi trimise, până la data de 30 septembrie 2011, pe adresa:

Revista – EdituraScrisul Românesc,

str. Constantin Brâncuşi, nr. 24,Craiova.

Un juriu alcătuit din personalităţi ale lumii litera-re va acorda câte un premiu pentru fiecare secţiune, separat pentru revistă, separat pentru editură.

Relaţii suplimentare se pot obţine laTel./fax: 0351/404 988; 0722/753 922

CONCURS DE DEBUT

Daniela Codarcea Kamiliotis – Pe versuri de Rainer Maria Rilke

Scrisul Românesc Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 17

EseuPoezie

Cartea la trecut?Carmen FIRAN

De când m-am stabilit în America simt cum vi-itorul devine cu rapiditate trecut. Timpul aici pare să se precipite cu motoarele la maxim.

Cuvântul, de esenţă divină, are reprezentări şi utilizări tot mai pragmatice. Şi dacă a apărut primul, va dispărea tot primul? Îl vom devora? Ne va supravieţui? Ori lumea se va închide până la urmă în cuvânt ca într-o coajă de nucă salvându-i misterul?

Viitorul cărţii este legat implicit de viitorului cuvântu-lui. Ce şanse mai are cartea într-o lume axată pe imagine? Din lipsă de timp, extenuaţi de muncă şi bombardaţi de imagine, nu mai există răbdare şi apetenţă pentru lecturi fundamentale. Este mai la îndemână literatura uşoară, ghi-durile de spiritualitate sau un best-seller scris rarefiat, cu sex, aventură, coduri religioase ori biografii care să întreţi-nă optimismul unei naţiuni de campioni. Există pentru do-ritorii de mostre culturale şi ediţii prescurtate ale operelor clasice masive, Război şi pace în doar câteva mii de semne tipografice înghesuite pe un I-pod.

Curiozitatea intelectuală este mai degrabă satisfăcută de informaţia seacă şi sintetică venită fie prin canalele mass-mediei, fie din mediile specializate, pentru profesionişti.

La rândul lor, absolvenţii de colegii şi şcoli post-uni-versitare sunt tot mai specializaţi pe segmente înguste. Nevoia performanţei în domeniul lor precis nu le oferă nici timpul, nici starea de spirit să se intereseze serios în niciun alt subiect în afara celui strict profesional. A ţine pasul cu informaţia este deja o ocupaţie epuizantă.

Structura sistemului educaţional american este astfel concepută încât permite producerea de specialişti de prima

mână cu o sensibilitate însă redusă pentru, ceea ce în Europa s-ar numi „cultura generală“ sau „bucuria lecturii“. Cartea s-a electronizat şi ea pentru a ţine pasul cu era tehnologică. În timp ce lanţuri de librării cu tradiţie, precum Barnes & Noble, sunt în pragul falimentului, şi multe din magazinele lor s-au închis deja, câştigă tot mai mult interes e-Cartea care poate fi încărcată în câteva minute pe I-phone sau I-pod. Sub deviza rapid-eficient-economic, cartea electro-nică înghite cartea tipărită şi plăcerea de a da pagina, de a simţi foşnetul hârtiei ori mirosul volumelor vechi sau proas-păt ieşite de sub tipar. Îmi amintesc cărţile franţuzeşti din tinereţea mea (cumpărate de la Librăria Rusă!) mirosind a caramele cu lapte şi a capitalism îndepărtat.

Digitalizate, în format Kindle sau Nook, cărţile au de-venit acum gadgeturi informaţionale lipsite de emoţie. Semnul de carte, colţul paginii îndoite, hârtia îngălbenită de vreme, coperţile rupte de „atâta citit“ nu sunt decât isto-rie ori nostalgii desuete într-un timp care se grăbeşte luând cu el tot ce întâlneşte în cale. Nu ştiu însă dacă timpul duce neapărat în viitor sau eşuează în vreo fundătură.

Au dispărut complet genuri literare, ca epistolarul, care a fost înlocuit de mesajul electronic şi digital. Cine mai scrie azi scrisori când printr-o simplă apăsare de tastă poţi salva timp, bani, şi cuvinte? Jurnalul personal a fost înlo-cuit cu blog-ul public, iar intimitatea cu o formă de exhibi-ţionism verbal în care sinceritatea şi pudoarea sunt confun-date cu expresia curajoasă sub pretextul dezinhibiţiei. Cine mai trimite felicitări scrise de mână când nu ai decât să-ţi adaugi numele după textele standard Hallmark care au ga-ta-tipărite toate urările posibile – de la penibil la sublim!

Vrei să socializezi, ai nevoie de prieteni? Nimic mai simplu, îţi faci un cont pe Facebook şi sute de prieteni îţi vor împărtăşi sin-gurătatea vieţii lor.

Scriitorul american este confruntat azi cu o criză re-cunoscută de edituri, reviste, teoreticieni, agenţi şi critici literari. Nu mai ştie despre ce şi cum să scrie, ce se aşteaptă de la el, odată ce cititorii romanului de ficţiune sunt tot mai puţini. Şi cronicile literare la roman sunt tot mai rare. Sunt preferate cărţile pe teme politice, istorice, religioase, spirituale, memoriile şi autobiografiile.

Literatura scrisă de femei, majoritatea tinere, chick-lit, de un timp în vogă, interesează atâta timp cât face jocul sincerităţii brutale, gen „sex and the city“. Dar se pare că tot femeile sunt salvatoare, fiind cele mai bune şi mai nu-meroase cititoare de literatură.

Pe de altă parte, în casele de americani, o carte după ce a fost citită, poate fi aruncată. Nu mai este considerată uti-lă, aglomerează doar spaţiul fără rost, ideea de bibliotecă a fost încet înlocuită cu gadgeturile electronice pe care pot fi oricând „salvate“ mii de pagini...

Care mai este puterea Cărţii în era informatizată a ci-ber-spaţiului, tehnologizată, globalizatoare, în care imagi-nea tinde să devină dominantă? Un viitor fără Carte s-ar putea să nu fie tocmai luminos, ci chiar fundătura de care ne este frică şi pe care vrem s-o evităm. Nu-mi rămâne decât să fiu optimistă (mai ales de când m-am stabilit în America) şi să sper că timpul cărţilor foşnitoare şi vii va reveni, iar bibliotecile se vor răzvrăti.

Daniela Codarcea Kamiliotis – Compoziţie

scrisoare din metropola lumiie vineri după-amiazamuzeul metroplitam e deschis până târziuîn timp ce îţi scriu mai trag cu ochiul şi la televizor– ah, cuceririle digitale, refugiul sângelui într-o butelie fosforescentă –pe canalul discovery la emisiunea preferată a mamei – s-ar putea întâmpla mâine –ni se dau dezastre în culori naturaleazi, vulcanul Krakatoaşi minunate alte distrugeri pe ecranul cu plasmă deşi vor exista întotdeauna fotografi amatorisupravieţuitori spre a-şi arde morţiighiduri turistice pentru memoria dispăruţilor

dar voiam de fapt să-ţi spun despre noicu alte cuvinte despre starea vremii în metropola lumiidumnezeu nu se plictiseşte aiciîi dă fiecăruia cum îi trăsneşte prin capînfige steaguri în braţul oricărui soldat căzut prosteşte departe de casăşi are fir direct cu biroul ovalde unde pământul se vede ca un hamburger bine fript pe ambele părţi

în metroul de Queens la orele dimineţiitoate rasele pământului îşi bălăngănesc adormite capulla fel de triste ca locul de unde vinla colţul străzii noastre ruşii vând salam unguresc, polonezi şi borsectimpul împietreşte într-o frizerie cu poze din anii ’50 e umezeală mare la noi, plouă des, poezia bântuie ca un virusai zice că nu suntem singuri printre atâţia campioni de ocazieun poet exilat a dat drumul la robinet şi a uitat să-l opreascădin cuvintele toxice cresc flori nesfârşite în care culoarea a înghiţit mirosul grădini uriaşe de plastic şi cartonmelancolii patriotice extra large cu premii cumpărate în vacanţa de vară

ni se spune să bem multă apăimperiul îşi albeşte dinţii într-o clinică de întinerire forţatăşi lucrează neobosit pentru cei pândiţi de nemurire şi depresii

suntem cuminţi, mulţumiţi, muţi şi orbi uimiţi să nu găsim cuvântul „dor“ în nici un dicţionar de bună purtarela Moma expoziţia Dada ne linguşeşte trecutulvinerea intrarea e liberă la fel şi noi

sărbătoricare alegorice înţesate cu toată aberaţia triumfuluicoifuri şi trompete lucitoare glorificând spaima de a rămâne singurii cuceritori ai pământuluifemei cu sâni de plastic îşi mişcă şoldurile pe lambadaintuind singurătatea care urmează după fiecare strigăt de luptăveteranii sug din tubul cu oxigen aburii altor imperiiscaunele scoase la soare în Bryant Park rămân liberescamatorii îşi păstrează dieta cu tumbe măsuratePapa ne redă dragostea în ritmuri de Gospelpregătindu-şi pantofii cu vârf ascuţit

ecranele electronice din Times Square amestecă cifrele cu rapiditate:bursa de azi, cotele înecaţilor, noii născuţi în ultima secundă în India,numărul obezilor care vor înghiţi şi ultima picătură din Golful Persiei,bărbaţi înşelaţi, aşteptări contrazise, visele exilaţilor întinse la uscatironia destinului şi hohotul de râs după fiecare experimentpetale de flori căzând din cer, manifeste întoarse pe dosîndeamnă la tăcere şi ordine dansatori resemnaţi cu picioare de lemn din carul de foc moartea pocneşte din bice

diferenţediferenţa dintre solemnitate şi o pereche rigidă de umerie aceeaşi cu cea dintre tăcerea asumată şi muţenieaerul se roteşte în cercuri ridicându-ţi gulerul pe gâtul lunginvidiat de orice candidat la ghilotinăori se adună într-o cocoaşă înţepenită sub cămaşa în dungi –liniile paralele se fugăresc pe piele fără să lase urme

se scurg între cer şi pământlegând infinitul mare cu infinitul micorgoliul frânt cu umilinţa la schimbtrufia disimulată într-o capitulare în şoaptă

diferenţa dintre singurătate şi o femeie întinsă lasciv pe canapea e aceeaşi cu cea dintre exilarea impusă şi fuga în cercîndepărtându-te de casă cât să acoperi cu gândul distanţele astronomiceîntre copilăria prinsă într-o plasă cu fluturi şi umbra întinsă la refuz pe o câmpie străină

cu destinul la jumătate schimbat în liniştea altora poţi să mori şi nu va auzi nimeni

Scrisul Românesc18 Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010Eseu

Pentru voi, bătrâni literaţi, am veşti proaste. Cartea, acea stranie, minunată, încântătoare, exasperantă, glorioasă invenţie care peste ani

v-a adus atât de multă plăcere, care a cerut atât de mult efort, e gata să moară. Voi literaţi, va trebui să vă confrun-taţi cu realitatea în care cărţile vor lua calea păsării Dodo, o specie extinctă care trăieşte doar în amintirea omului. Dar literaţi, ar trebui să vă şi bucuraţi, imitaţi-i pe francezi şi strigaţi de pe acoperişuri: „Le Roi est mort, Vive le Roi!“

Din 1453 când Gutenberg şi-a perfecţionat maşina de tipărit care a dus la şase secole dominate de cărţi, am trăit în umbra paginii printate şi în tirania tipografiilor, a celor care le-au controlat şi le-au stăpânit. Acum o să spuneţi că tirania este un cuvânt aspru, un cuvânt care nu ar trebui folosit când vorbim despre astfel de eforturi nobile. Daţi-mi voie să explic.

Publicarea de cărţi nu e nimic mai mult decât şansă, întâmplare, zarul câştigător, bafta, roata ruletei pe care o numim viaţă. Îmi aminteşte de dragoste: pierzi trenul şi tre-buie să-l aştepţi pe următorul; te urci într-un vagon şi ulti-mul loc liber este lângă cea mai frumoasă fată din lume; ea e nerăbdătoare să-ţi vorbească iar tu tocmai ţi-ai găsit dra-gostea adevărată. Acelaşi lucru şi cu cărţile. Manuscrisul tău ajunge la editor, editorul a băut prea multe martini-uri la prânz şi astfel o carte oarecare va fi publicată. La scurt timp după publicarea cărţii autorul este ucis în timpul unei partide aprinse de sex. Cartea devine un best seller iar Hollywoodul face un film după ea. Gândiţi-vă la Nathanael West, la Ziua Lăcustelor ori Miss Inimi Singuratece.

Cred că există sute de mii de cărţi grozave care nu au fost niciodată publicate, care au fost aruncate la coşul de gunoi. Pentru fiecare marele Gatsby de F. Scott Fitzgerald sau Ultimul Tycoon, există cel puţin două sau trei mari romane americane care nu au fost niciodată tipărite. Este trist şi depresiv faptul că acei potenţiali clasici nu au văzut niciodată lumina zilei şi nu au avut şansa să ne încălzeas-că inimile şi minţile. Deci tirania s-ar putea să nu fie un cuvânt prea dur. Gândiţi-vă la ce am fi pierdut din cauza norocului şi tiraniei.

Semnul rău al cărţilor tipărite, aşa cum le ştim noi, a fost calculatorul, încă o invenţie extraordinară. Dintr-o dată a apărut o maşinărie care lucra nu numai prin cuvinte, dar şi cu imagini. Să scrii o carte a devenit uşor. Calculatorul poate comunica la rândul lui cu alte calculatoare şi cu alte maşinării de printat foarte rapide. Dintr-o dată puteai să-ţi publici singur o carte, ieftin şi la cerere. Tirania publicării a fost ruptă de electroni străbătând rapid microcipurile cal-culatoarelor. Cărţile de copii, revistele şi ziarele au întâlnit aceeaşi soartă. Revista Time, acel prodigy care a dominat revistele săptămânale, a fost vândută anul acesta pentru 1 dolar. Acum blogurile şi media electronică au sărit pe primul loc.

Acei electroni răutăcioşi continuă să facă ravagii în lumea cărţilor. Acum avem cărţi electronice, I-Pad-uri, I-Phone-uri, Nook-uri şi Kindle-uri, minuni electronice toate. Inovaţiile ne uimesc în fiecare zi. În 1971 Proiectul Gutenberg a început digitalizarea cărţilor iar acum are peste 33 de mii de volume disponibile, on line şi gratis. Din august 2009 sunt peste 2 milioane de cărţi disponibile gratis on line. Gândiţi-vă la milioanele de copaci salvaţi, încălzirea globală încetinită, la cărţile în noile formate care vor trăi mai departe fără cerneală sau hârtie.

Deci nu disperaţi, dragi prieteni literaţi. Cărţile şi ideile, în această formă nouă, vor continua să existe. Ideile nu mor niciodată şi milioane se nasc în fiecare minut aş-teptând să fie exprimate, publicate. Numai învelişul este schimbat. „Plus ca change, plus c’est la meme chose“. Parafrazându-l pe Mark Twain, raportul căderii Cărţii a fost foarte mult exagerat.

Traducere de Răzvan HOTĂRANU

Scrisoridin America Deyan Ranko

BRASHICH

A m închinat o viaţă cărţilor. Încă de când, pentru prima dată, învăţătorul meu m-a primit în sala de clasă, atunci spaţioasă,

imensă, ca un simbol al orizontului cunoaşterii, acum mică, părăsită şi abandonată, pentru că micuţii din satul în care m-am născut, sunt duşi cu microbuzele galbene în alte sate. Atunci, demult, cărţile de şcoală erau noi, miroseau a cerneală proaspătă. Îmi arătau primele semne ale cuvinte-lor, pozele lor îmi revelau realităţi necunoscute. Acesta a fost primul meu contact cu Universul. Acest mare Univers devenit, pentru noi, carte, care la rîndul ei îi devenise cheia.

Cei din satul meu erau, cei mai mulţi, neştiutori de carte. Munceau de dimineaţa până seara la Gospodăria Agricolă Colectivă pentru mai nimic, pentru că puţinul pământ moştenit din moşi strămoşi le fusese luat. Ei conti-nuau truda pe tarlalele comune, din care se înfruptau doar unii. Ei vedeau anomaliile acelei lumi, dar nu puteau să facă nimic. Vedeau, însă, în carte, viitorul. Poate chiar sal-varea lor de fiinţe deposedate de tot ceea ce era bun „al întregului popor“. Şi-şi priveau copii cu speranţă cînd luau drumul şcolii. Atunci, încurajat de părinţii mei, în lungile perioade de păstorire a vitelor, cu cărţile şi caietele după mine, încercam pregătirea pentru viitor. Totul, însă, din perspectiva lumilor lui Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Mihai Eminescu, George Coşbuc, Octavian Goga. Opera lor mi-a dat conştiinţa misterului apariţiei şi existenţei în satul de pe malul Olteţului, ale cărui băi de lumină îmi stăruie încă, adânc, în amintire.

Dar a fost şi un moment de rătăcire. Se spunea peste tot că ţara este condusă de clasa muncitoare. Că la oraşe se construia viitorul. Cu aprige lovituri de ciocane, cu în-demânate îmbinări de pereţi de betoane. Aşa că, împreună cu colegii mei, am părăsit dealurile întinse, atunci cel puţin brăzdate de tractoare, acum rămase pustiite, am plecat deci să îngroşem „detaşamantele“ de proletari. Voiam să facem cu fapta o nouă lume. Dar viaţa în uzină nu era nici pe de-parte cea din cărţile ideologiei lor. Noi eram doar muşchii şi nimic altceva în acele făptuiri. Ni se ofereau locuinţele standard din cartierele mărginaşe, iar atunci când gândeam, deveneam periculoşi. Nu trebuia să trecem peste „linie“. Nu trebuia să cunoaştem alte orizonturi. Aşa că... am reve-nit la carte. Nu la cea care apărea în glorioasele-i coperţi roşii, dar care falsifica realitatea, ci la cartea care mărturi-sea despre om şi miracolul existenţei sale. Era vorba des-pre literatura autenticităţii lui Camil Petrescu, a lui Anton Holban, Mihail Sebastian, Mircea Eliade, oameni care îşi urmăreau destinul în sinceritatea iubirii, în acţiune, în con-tinua perfecţiune şi autoperfecţiune. O lume despre care nu se făcea vorbire, dar pe care am descoperit-o la timp. Când eu însumi mă căutam pe mine din ţesătura de false idealuri ce-mi împăienjeniseră privirea. Atunci şi eu descopeream dragostea, autenticitatea sentimentelor, dar şi dezamăgirile lipsei de iubire. Iar cartea mi-a fost îndrumar. Dar cartea adevărată, nu cea înceţoşată de ideologii. Continuam aven-turile spirituale cu lecturile din Marcel Proust, Thomas Mann, Durrel, Joyce, Virginia Wolf.

Cu apariţia cărţilor lui Gabriel Garcia Marquez, Mario Vargas Llosa, Alejo Carpentier o altă lume se înfăţişa privirii, o lume latină, pitorescă, de pe alte meleaguri, îndepărtate, dar foarte apropiate de trăi-rile, gândirea, simţirile şi condiţiile noastre de via-ţă. Era lumea Americii Latine a eternelor speranţe şi a eternelor eşecuri, o lume nervoasă, turbulentă, dar atât de sinceră în aspiraţii, pe când noi zăceam paralizaţi sub plocatul dictaturii. Era o lume care chema la revoltă. Dar revolta mea a fost tot livres-că. Am învăţat limba spaniolă, limba cuceritorilor acelei lumi, lumea cavalerilor cu crucea şi cu spada, cea a creatorilor acelui univers cunoscut doar prin filele cărţii. Prin limba spaniolă am redescoperit limba română, limba mea maternă, nepreţuită, dar şi pe cea a bravilor acelor legiuni ale împăratului Traian, fiu al pământurilor iberice, care, acum două milenii, au venit în Dacia şi nu s-au mai întors în Iberia lor scăldată în soare, ci au rămas aici, în um-bra codrilor protectori, prinşi în mrejele iubirii fru-moaselor femei ale acestor locuri. Desigur, cu limba

spaniolă am descoperit poezia lui Federico García Lorca, a lui Rafael Alberti, Antonio şi Manuel Machado, Vicente Aleixandre şi a profesorului meu de la Madrid, Carlos Bousoño. Cu această limbă, cu această poezie, am înţeles mai bine pe Lucian Blaga, pe Tudor Arghezi, pe Ion Barbu sau pe Nichita Stănescu. Şi am înţeles că la acest capitol nu suntem mai prejos, ba încă, în anumite direcţii, avem prioritatea. Prin urmare, am multe motive de a fi mândru. Şi asta acum, când Ţara se zbate neputincioasă în ghearele celor ce i-au promis zgomotos prosperitatea materială, iar ei s-au dovedit a fi nişte simpli pigmei. Aceşti farisei cu aere mesianice, simpli tâlhari îmbrăcaţi în togele dreptăţii, prăduind şi proclamând cu lacrimi de crocodil izbăvirea acestei naţii. Ei s-au erijat în elita românească, deşi mulţi sunt urmaşii celor ce au distrus adevărata inteligenţă naţi-onală în închisorile şi lagărele de inspiraţie bolşevică, şi tot acum ei sunt cei ce-l judecă chiar pe Eminescu, dar nu ca poet, pentru că nu ştiu să se bucure de poezie, ci pentru naţionalismul lui curat. Desigur, aceştia nu cunosc valoa-rea cărţii. Nu au avut timpul să reflecteze asupra lor înşişi. Iar în ignoranţa lor se cred chiar „nemuritori“. Mulţi ocu-pă fotoliile altora, care într-adevăr le merită, în Academie. Dar cum ei seamănă împrejurul lor doar jale şi ruine nu vor cunoaşte adevărata nemurire. Acea legătură între generaţii, firul călăuzitor al speranţei şi al devenirii unei naţii, care chiar dacă este împilată acum de acele false valori, se va ri-dica şi le va stârpi. Desigur, nu cu forţa brută, pe care aceş-tia o au în stăpânire, ci cu cuvintele devenite carte. Cărţile vor scrie adevărata lor istorie, adevăratele lor „făptuiri“. Iar cei ce vor veni, vor şti să aleagă grâul de neghină.

Titlul temei pusă în dezbatere – Viitorul cărţii, ar trebui întărit însă cu ideea că viitorul nostru este cartea. Pentru că ea ne-a oferit experienţa umană a trecutului şi tot ea o va oferi pe a noastră viitorului. Desigur, cu bune şi cu rele.

În această lume a falselor valori, a abundenţei materi-ale pentru unii şi a cruntei lipse a ei pentru alţii, în această lume a speranţelor risipite şi a piederii funciare a omenes-cului din noi, cartea poate fi învinsă de performanţele teh-nice ale internetului. Este o falsă opinie, pentru că textul tipărit a mai fost ameninţat acum un veac de civilizaţia imaginii din sălile de cinematograf, de cea a imaginii te-levizate acum o jumatate de secol, dar fără succes. Cartea şi-a urmat drumul imperturbabil. Cum internetul este preferat la o anumită vârstă, a întrebărilor să zicem, când încep să se contureze răspunsurile, textul electronic va fi abandonat. Cartea electronică va rămâne o treaptă înspre apropierea de cartea pe suport de hârtie, mult mai aproape de sufletul celui care o face să re-devină viaţă.

Cum cartea vine înspre noi de la începuturile culturii şi ale civilizaţiei, de la Homer, Platon sau Aristotel, de la Virgiliu, Horaţiu sau Ovidiu pentru a ne reda vechile dar esenţialele valori, pentru a ne umaniza până la urmă, dru-mul ei nu poate fi trunchiat de tehnicile omeneşti, chiar dacă unele scăpate conştiinţei noastre.

Prin urmare, viitorul cărţii este viitorul nostru.

Geo CONSTANTINESCU

Am închinat o viaţă cărţilor

Cartea a murit, vivat cartea!

Sasha Mereţ – Carte şi mâini

Scrisul Românesc Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 19Eseu

Î ntr-unul dintre visele mele, se făcea că mă găsesc lângă un rug uriaş. În jurul lui, un bărbat se

plimba agale, admirând, cu o privire în care ghiceai o desfătare aproape carnală, imaginea flăcărilor care mistuiau imensa grămada de cărţi. Silueta-i scofâlcită abia se ghicea din formele cazone ale unei uni-forme de pompier, ponosită ca şi furtunul negru, cârpit ici şi colo, pe care-l ţinea în mâna dreaptă, cu mândrie şi simţ de răspundere.

Din furtun însă nu curgea apă. Nu cur-sese niciodată. Doar benzină.

...în vise suntem mereu singuri. Acum însă, în acest peisaj de dezgust şi groază, solitudinea era mai apăsătoare. Şi totuşi, pe neaşteptate, în acea pustietate toridă, cineva a venit să mi-o aline ...

Şerban: Bună seara, Şerban.Şerban: Tu? Te-ai ivit din nou? ...Ce

surpriză, să doreşti să-mi ţii de urât. Uneori ştii că nu-mi face plăcere. Dar acum...

− Da... Dar zi-mi, ce faci aici?− ...− Ştii, nu-mi pot ascunde surpriza. Cum

de-ai căzut tocmai în visul ăsta? Vreo fixa-ţie pe romanul lui Bradbury... sau pe eroul său Guy Mondag?

− Mmm... Nu chiar fixaţie... Îmi pun doar nişte întrebări. Poate prea multe, poa-te prea dese, dar aşa ajung să recunosc că-ţi joci rolul de „Alter Ego“ la perfecţie, apă-rând tocmai atunci când întrebările... ard.

− ...Cam totul arde în jurul tău. Un adevărat coşmar. Poate chiar puţin forţat, ţinând cont că un rug al cărţilor e neverosi-mil chiar şi-n vis. Dar înapoi la Fahrenheit: odinioară, ţin minte, nu iubeai nici genul, nici autorul.

− E drept. Ficţiunile catastrofice, cu calamităţi de mari proporţii, nu m-au atras niciodată.

− Şi atunci?− Subiectul din Farhrenheit 451 atin-

ge totuşi un simbol extraordinar. Un vi-itor în care cărţile să fie mistuite de foc? Toate cărţile, nu doar cele care nu ne plac... Toate. Nu mai este un crematoriu al hârtiei, este un dezastru al întregii culturi.

− Aici îţi dau dreptate: Bradbury, prin impactul simbolului, stăpâneşte genul. Pune-l în context: H.G. Wells, Zamiatin, Vonegut, Golding, McCormack... Ce pan-teon fantastic de autori, ignoraţi totuşi atât de des în favoarea unor Bradbury sau Orwell, deveniţi referinţă absolută a genului.

− Da, pentru că simbolul lui Bradbury − cartea arsă – este mai plauzibil decât, să zicem, insula ororii din Împăratul muşte-lor. Copiii lui William Golding se ucid între ei, pe când, în Fahrenheit 451, decla-sarea catastrofică a societăţii ucide însuşi imaginarul.

− Cât ar părea de neverosimil... te-ai gândit vreodată dacă se poate întâmpla?

− Ţinând cont cum istoria a întrecut de atâtea ori imaginarul − în frumuseţe şi în oroare – cred că se poate întâmpla. Distopiile, ca şi utopiile, nu mor între co-perţi, ele ies în realitate.

− Ne caută, ne hărţuiesc, ne locuiesc...− Exact. Temei pentru care Guy Montag

le şi arde, împreună cu cărţile. Literatura fiind locuită, pentru el, doar de personaje care n-au existat niciodată, el le mistuie tocmai pentru a opri pasajul ficţiunii în

realitate.− Şi totuşi, acest rug al cărţilor îţi tre-

zeşte întrebări? Sau un altul?− Altul. Mai figurativ, dar nu mai puţin

nimicitor. − Te gândeşti la „digital“?− Da. Cu speranţă, dar uneori şi cu

teamă.− Adică? Va aduce cultura secolului 21

o nouă incinerare – măcar şi simbolică – a cărţilor?

− Cine-ar putea da un răspuns? Viitorul cărţilor − atât de imprevizibil – lasă loc de interpretări, de opinii, dar niciodată de verdicte.

− Fii sincer. Nu ai fi aici dacă n-ai avea un verdict.

− Înclin să cred, totuşi, că timpul cărţi-lor a trecut şi că vom asista, tot mai mult, la lentul dar inexorabilul lor crepuscul.

− Ei, asta nu-i chiar incinerare... Dar nu fi atât de sigur. Priveşte statisticile: niciodată în istoria omenirii nu s-a edi-tat atâta carte ca în ultimii ani. Mai mult, niciodată istoria ome-nirii n-a trăit o rată a analfabetismului atât de scăzută. Cu ase-menea cerere, cartea tipărită este una din marile vedete ale în-ceputului nostru de secol, iar ideea morţii ei e aberantă. De ce să dispară?

− Tocmai pentru că vedetele dispar repede.

− Şi cauza? Există vreo criză? A cărţii tipărite? A lecturii ca preocupare cultura-lă? A culturii?

− Criza este a culturii în general. Însuşi Ray Bradbury se plângea – cu ani în urmă – de alienarea culturală a ţesăturii noastre so-ciale. Fuga de a ţine pasul cu progresul teh-nologic a creat un handicap care se întinde ca o cangrenă. Marea cultură – cea care cere pasiune, timp, dăruire, sacrificiu, exclusi-vitate – e pusă la sertar. Rămânem doar cu „mică cultura“: telenovele de o oră, emisiuni de „realitate“ TV, talk-show-uri abundente, mici clipuri pe YouTube. Cultural, nu mai respirăm profunzimile ci gâfâim după noile mici plăceri. O civilizaţie hedonistă!

− Şi atunci, cine e vinovat? Digitalul? Divorţul său virulent de tradiţionalism a născut mica cultură?

− De vină sunt excesele. Hedonismul cultural a existat întotdeauna. Acum e doar mai vizibil. Digitalul, televiziunea, interac-tivul − toate forme alternative de cultură populară − sunt active, şi nu pasive, ale civilizaţiei. Excesul lor, însă, devine un pasiv.

− Computerizarea excesivă? Informaţia devenită – prin pierdere de mesaj sau emo-ţie – scop în sine...

− Nu chiar aşa. Ce spui tu seamănă cu complotul textualiştilor, care acuză trans-formarea emoţiei în octeţi şi a textului în „hipertext“ tocmai pentru a culpabiliza cultura contemporană. Problema nu este în uzul digitalului, ci în abuz. Nu în uzul tele-viziunii, ci în abuz. De fapt, în orice abuz.

− Şi ne fac aceste abuzuri − digitale sau nu − să trăim un al doilea, figurativ, crematoriu al cărţilor?

− Cred că da. Dar, atenţie, să nu acuzăm

digitalul în sine, căci el nu ucide imagina-rul, ci îl potenţează. Digitalul are un rol fe-cund, nu unul distrugător.

− Şi atunci cultura – chiar şi cea mare, profundă, i se va alătura?

− Aici sunt categoric. Va fi – este deja − o simbioză naturală, de supravieţuire re-ciprocă. Ca efect însă, şi lectura se va alia digitalului. Aşadar, nu văd cum cartea tipă-rită − ca fenomen de masă – să poată dura mai mult de o generaţie. Ea îşi va continua existenţa ca fenomen cultural periferic, aşa cum mai există şi codexurile. Sau birjele.

− ???− Manuscrisul medieval invadat de ti-

parul lui Gutenberg. Sau, prozaic până la brutalitate, birja invadată de automobil. Nu sunt dovezi ale aceluiaşi demers argumen-tar? Lupta e identică: o negare virulentă pe piaţa ideilor, dar o adopţie extrem de rapidă în practică.

− Într-adevăr, proza-ic până la brutalitate!

− Lectura nu va fi distrusă de digital. Cum n-a distrus nici tiparul cultura, nici automobi-lul deplasarea.

− Dar aminteai de criza culturii, de efecte-le nefaste ale adoptării tehnologiei... Nu face şi cartea electronică parte din decor?

− Nu am vorbit ne-gativ decât de abuz.

Cartea electronică nu este un abuz, ci o formă alternativă de prezentare a aceluiaşi text. Ne vom lovi de percepţii, de obişnuin-ţe, dar opera va fi aceeaşi.

− Percepţia, obişnuinţa? De genul: e mai comod de citit pe hârtie... sunt obişnu-it să ţin cartea în mână... să simt mirosul proaspăt al tiparului... să răsfoiesc vrăjit paginile ce poartă pecetea vremii...

− Exact. În semantică – dar şi în in-formatică – toate astea ţin de „metadata“. Adică tot ce înglobează experienţa cultura-lă în afara mesajului.

− ???− Percepţiile pe care le-ai amintit ţin de

formă, nu de fond. Ele dovedesc că iubim cartea ca obiect în sine, indiferent de con-ţinut. Suntem într-o relaţie pasională, şi e normal, cartea fiindu-ne confident fidel, su-port al speranţelor, refugiu al suferinţelor. Pentru generaţia noastră, cartea este obiect de cult. Noile generaţii însă, născute cu ochii-n ecran şi cu degetele-n claviaturi, au probabil o opinie diferită. Nu neapărat con-trară, dar cu siguranţă mai nuanţată.

− Noi cu birja, ei cu maşina?− Cam aşa. Vezi lucrurile altfel?− ...Ştiu eu? ...Îmi caut puncte de spri-

jin. Dar economicul ce spune?− Aici intri pe teren minat. Hârtia este

nerentabilă şi naşte costuri imense de la un capăt al altuia al lanţului publicistic: achi-ziţie, editare, stocare, transport, conserva-re, distribuţie.

− Atunci, cum se explică imensa can-titate de hârtie tipărită – carte, publicaţii, specialităţi, periodice? Mai mult: la preţ din ce în ce mai accesibil.

− Abundenţa este artificială, şi cu timpul se va nărui. Orice editor, deja în pierdere la operele de fond, ştie să compenseze prin două metode: creaţie super vandabilă (ta-bloide, opere de tejghea) şi reclamă. Toate

Reflecţii şi Reflexii

ŞerbanCENTEA

Cultura Digitalăîntre agonie şi extaz (VII)

Fahrenheit 451

sunt în regres; internetul le oferă deja gra-tuit iar interesul pentru versiunea „print“ se va nărui, încetul cu încetul.

− Şi reclama?− Aici e şi mai rău. Advertising-ul mi-

grează inexorabil către digital, internetul înghiţind actualmente 50% din piaţă. În două decenii va înghiţi 80−90%, iar publi-cistica digitală (în special cartea electroni-că) va urma în aceeaşi proporţie.

− Deci vom avea 20% din publicaţii pe hârtie şi restul – 80 !!! – în format digital?

− Nu suntem încă acolo, dar nici depar-te. În America anului 2009, piaţa cărţilor electronice a reprezentat doar 1% din cea totală de cărţi „Print“. Dar procentul se du-blează la fiecare an. Punând aritmetica la contribuţie, ce obţinem? Fără comentarii...

− Şi ce se va întâmpla cu autorii?− În imensa lor majoritate vor fi fericiţi,

căci vor ieşi avantajaţi în lupta lor eternă cu editorii. Hai să fim serioşi: cu excepţia unor Harry Potter, cât reprezintă drepturile de autor? Câţi scriitori se pot întreţine doar din scris? Un infim procent. Momentan cel care face jocurile – pe drept − este edito-rul, fiind singurul care-şi asumă riscuri. Internetul schimbă însă raportul de forţe, iar autorii vor urma entuziasmaţi.

− Deci, după rugul cărţilor, un rug al editorilor?

− Nu cred. Editorul e un businessman cultural. El va şti − cu intuiţia şi inteligenţa ce-i sunt proprii – cum să facă tranziţia la cartea electronică. În presa scrisă a şi reu-şit-o. Auzi pe cineva plângând?

− ...Mă uimeşti! Când am început con-versaţia, nu aveam amândoi decât între-bări. Acum îmi pare că jonglăm în răspun-suri. Cu coşmarul cum rămâne?

− Coşmarul... rămâne, şi nu voi ieşi niciodată din el. Proximitatea cărţilor îmi este esenţială. Cât mai multe, curate şi pră-fuite, ordonate şi înghesuite, prea uzate sau nedesfăcute, trăindu-şi în armonie sau di-sonanţă „vecinătatea“ cu suratele.

− Atunci, de ce ne-am mai întâlnit aici?

– Pentru că nu aveam cui să-i spun că lumea se schimbă, şi nu doar în vis. Pentru că îndoielile nu mă vor părăsi niciodată. Pentru că, lângă rafturile înţesate cu cărţi nu trebuie acum să mai aşez încă una, ci un nou concept. Cartea digitală reprezintă deja, pentru atâţia împătimiţi de lectură, prezentul. Va trebui şi eu să o plasez, un-deva, în viitor.

− Şi înapoi la cartea lui Ray Bradbury: este ea o simplă fantezie distopică, sau mai mult?

– Mult mai mult. Este o susţinere pă-timaşă a libertăţii de gândire, o pledoarie pentru păstrarea intactă a imaginarului, o poezie – sumbră, tristă, vibrantă – ce cântă armoniile diafane ale celei mai pure emoţii intelectuale.

− Şi, în final... ce cărţi ard la tempera-tura de 451 grade Fahrenheit? Cele tipări-te? Sau... toate?

– Ştiu eu... Ce spune cartea?

...Şi, în timp ce focul izbucnea zgomotos în volute orbitoare, în timp ce vântul bătea tot mai sumbru, făcându-i ochii să iradi-eze de strălucirea torţelor din jur, atunci, în noaptea adâncă şi târzie, a zărit-o Guy din nou pe Clarisse. Aerul timid şi suplu plutea în jurul siluetei ei diafane, ca dan-sul unei melodii nenăscute. Clarisse părea încă trează, cu urechea lipită de o scoică de mare. În lipsa cărţilor, era scoica cea care îi şoptea, rar, îngânat, poveşti uitate despre oameni uitaţi de prin locuri uitate. Ochii ei rămăseseră deschişi, ţintind larg fantomele mişcătoare de fum negru. Care, la rândul lor, înmărmurite, rămăseseră li-pite de tavan, necutezând să coboare către ea...

Scrisul Românesc20 Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010Eseu

Dumitru Radu POPESCU

Copilul cu cartea în mână născutStimate domnuleOvidiu Ghidirmic,

V iitorul Cărţii – de fapt, vii-torul al doilea al Cărţii! – sper că va ţine cont de viitorul

întâi al Cărţii, cel de la Alexandria, când Bibliotecii din Alexandria i s-a dat foc! Pe bună dreptate! Avea vreun rost să umpli o ditamai clădire cu nişte hârţoage? Totuşi, o revoluţie se va petrece, mâine, în privinţa bibliotecilor: vor fi cruţate clădirile care pot deveni nişte spaţii utile – locaţii! – pentru reuniunile ecologiştilor aerobici.

Şi ce rost ar mai avea bibliotecile, dom-nule profesor? Ca să stocheze infamiile unor gazetari care scriu despre Carla Bruni nici mai mult nici mai puţin decât că... dânsa, în fruntea prostituatelor din Franţa, apără drepturile omului pentru a-şi justifica propria imoralitate?.. O, mai găsim în pu-blicaţiile găzduite de biblioteci istoria mo-delului Karim Sepuldeva, care este îndră-gostită – citez! – până peste cap de Diego Milito, un fotbalist model, fidel soţiei sale până peste cap!..

După mine, totuşi, unele adevăruri fun-damentale pentru omenire ar putea fi ţinute în biblioteci, pentru ca viitorul să ştie nea-părat că pe Zlatan Ibrahimovici s-au plătit până acum 170 de milioane de euro – cam câţi euroi s-ar da pentru 170 de laureaţi ai Premiului Nobel!

Sigur că ar fi bine, de asemenea, să nu se uite că maşina Luciei Bubulac, fosta so-ţie a lui Cătălin Crişan, a fost tamponată în faţă şi în spate! Sigur, nu trebuie uitate nici cuvintele Nataliei Mateuţ, care, azi, tratea-ză bărbaţii cu multă prudenţă, căci, spune ritos manechina taichii: „M-am învăţat minte, după ce-am păţit-o! Eram în limbă după un bărbat şi făceam tot ce spunea el – şi n-am avut decât de pierdut! Acuma sunt în tatonări cu un om de afaceri, deşi n-am ajuns cu el în limbă.“

Apoi: tot ce e scris în cărţile dintr-o bi-bliotecă, poate fi stocat într-un fel de agre-gat de mărimea unui degetar, astfel încât

toată înţelepciunea lumii poţi s-o porţi în degetul cel mic de la o mână!... La o adi-că, într-un geamantan, plin cu asemenea degetare miraculoase, poţi duce după tine, în orice necunoscut, toată cultura lumilor de altădată, moarte... Dar... De ce exube-ranţa şi vulnerabilitatea tinerilor să mai fie stresate de lectura cărţilor?! Mai ales că azi învăţătura e apă de ploaie, nu te ajută deloc să ajungi politician, parlamentar, ministru! Dacă eşti miss-pis Brăila eşti cineva! Pe de altă parte, iubirea faţă de băieţii inteligenţi şi bogaţi întrece de n ori dragostea faţă de inşii cu carte, ciufuţi şi cam fără parte!... Apoi: pentru a fi un bun şi util căpşunar nu trebuie să ai carte ca să ai parte de niscaiva hectare, în Spania, de căpşunit!... Iar ca să afli vorbele lui Isus, de pe munte, nu tre-buie să le citeşti în vreo broşură sfântă, e suficient să răspunzi, prin telefonul mobil, la chemările atâtor prelaţi dornici să te în-veţe cum să te rogi lui Dumnezeu în spaţiul din afara bisericii! Buchisirea unor cărţi şi-a trăit traiul şi şi-a mâncat mălaiul! Ca să fii fericit trebuie să guşti din hedonismul culturii pop-rock! Bucureştenii, în această vară, s-au îndestulat cu muzică bună – su-per şi super-beton! – fiind prezenţi cam în medie de 70 000 de participanţi la un con-cert cu tobe sănătoase şi cu sunete scoase din cele mai performante vuvuzele elec-trice! Astfel încât populul dâmboviţeano-pontic a uitat să mai fie participant la pro-priile sale drame – salarii ciuntite, scumpiri boccite etc.! – şi, prezent la concertele cu bătrâni pletoşi, a fugit de-acasă, desăvâr-şindu-şi înclinaţiile politice moştenite din străbuni, prin dulcea îndeletnicire de a-şi pieptăna barba şi chelia – şi a face vorbire despre sexul îngerilor!

Cartea, fiind un fel de oglindă, trebuie evitată, căci, dacă o scapi, din neatenţie, din mână, e bai mare! Oglinzile sparte, sau doar ciobite, murdărite, sunt prevestitoare de rele, şi chiar de moarte! Căci tot ce se strică, sau se sparge, nu se mai rădică de jos, nu mai poate fi reparat, fapt ce este egal cu ireversibilitatea morţii!

Apoi: nu trebuie să uităm de dezastrul

provocat de lectura cărţilor în mintea unui cititor spaniol – dezastru care a negat po-sibilitatea cunoaşterii adevărului cotidian! – şi de nebunia aţâţată de lectura cărţilor în mintea unui prinţ danez!

Totuşi, bibliotecile încă mai pot fi şi ele bune la ceva! Cu mândrie patriotică trebuie să recunoaştem în mod public bucuria pe care am simţit-o citit într-o carte că Dracula este cotat drept cel mai popular vampir din toate timpurile! De asemenea nu trebuie să uităm nici ca cât alergia la laptele de vacă a orăşenilor care consumă doar lapte pasteurizat!

Domnule Ovidiu Ghidirmic, azi şi mâi-ne, ce ne mai pot învăţa cărţile? Înscrierea în orizontul unei cauze ce dă vieţii un sens? Dar astăzi – şi mâine! – când libertatea so-cială, politică şi morală asigură – şi va mai asigura din plin! – întâlnirea cu idealul do-rit – Dumnezeu, globalizarea, banul! – cine va mai avea nevoie de cărţi? Şi nu va mai fi nevoie nici de gesturi eroice pentru a te de-săvârşi în toate cele! Societatea e ghiftuită de o strălucitoare nobleţe spirituală! Sigur, e o minciună că Decembrie – căldurosul a confiscat istoria şi a deschis târgul unor vânzări de iluzii, în contrapartidă cu dulce-le realism al afacerilor ilegale! Parlamentul şi Guvernul sunt cele două feţe ale demo-craţiei, cele două şcoli care nu trebuie să răspundă la nicio întrebare a celor ce le-au dat votul... Politica, în fond, nu este altceva decât cea mai sigură cale de a ieşi din isto-rie, de a deveni vecin cu Dumnezeu, pentru a construi în voie o istorie originală, în care nimeni să nu răspundă de averile dobândite prin inteligenţă personală şi nu prin mun-că vizibilă, tradiţională, chinuitoare!... Şi ce dacă averile sunt făcute cu statul, prin licitaţii licenţioase, statul nu este bastionul identităţii noastre naţionale?

Şi ce dacă există scris în unele scripte şi cărţi că averile unor băieţi deştepţi sunt nejustificate, timpul va prescrie aceste în-vinuiri ale unor gazetăraşi ce văd peste tot doar spălătorii de bani – şi totul va fi OK! Cărţile, oricum, nu trebuie să reţină aceste infamii jurnalistice!

Dar, domnule Ghidirmic, prea mul-tă carte strică – se vede cu ochiul liber în patria noastră, zilnic! Cei care învaţă carte conştiincios şi nu obţin diplome de la cres-cătoriile de masterate şi doctorate ale uni-versităţilor – sunt obligaţi – medicii, mai ales, şi profesorii, în ultima vreme! – să ple-ce peste hotare ca să-şi câştige pâinea cea de toate zilele! E o pedeapsă pe care – din păcate! – ei n-o înţeleg! Fiindcă ei, stând cu burta pe carte, dau un prost exemplu noilor generaţii! Cum un controversat exemplu dă de sute de ani Prinţul danez, cel care, stând cu burta pe carte în universităţile germa-ne, departe de Dania cea căzută din ţâţâni, când a văzut lacrima strălucind în ochiul Fantomei rigăi Hamlet – şi a auzit glasul cutremurat al Umbrei! – a fost cuprins de un fel de nebunie a îndoielilor şi, necrezând cu desăvârşire în mărturia Nălucii în zale, ars de febra eliberării de o istorie crimina-lă... a pricinuit moartea Ofeliei, a Gertrudei, a lui Polonius, Laertes, Claudius!... Pentru ca... să rămână curată conştiinţa sa, a deve-nit un!... O, ce sublim personaj, într-o lume desprinsă din balamale!... Dar ce carte citea el când i-a ieşit în cale Ofelia? E un mister! Dar nu e un mister Carta Sfântă, Biblia, în faţa căreia criminalul Claudius a vrut să se mărturisească – şi a renunţat, constatând că vorbele sale – parcă de plumb! – nu se pu-teau înălţa spre cer!

Tatăl meu, învăţătorul Traian Popescu, mi-a povestit că în timpul războiului au existat soldaţi care purtau în raniţă Biblia! Nu mulţi, desigur. Câţiva au căzut în lup-te – cu Biblia dusă în spinare, făcându-şi cruce, înainte de a-şi da duhul!... Cartea Sfântă nu i-a ocrotit în faţa gloanţelor!... Sigur, în viitor sunt slabe speranţe să mai moară în lupte soldaţi cu cărţi sfinte, sau cu mici icoane în raniţă, fiindcă viitorul va fi al păcii, nu al războaielor! Ei, acum, oştenii români care cad ca brazii în lupte-le din Afganistan, apărând hotarele sfinte ale patriei lor, România, lăsate moştenire de Ştefan cel Mare şi de Mihai Viteazul, parcă au o mai mare încredere în soldă, decât în cele sfinte... Ei nici nu mai sunt înhumaţi departe de ţară, sunt aduşi acasă cu avioanele... În cimitire cu flori cu o zi înainte sădite în pământ, cu candele noi, cu lumânări aprinse pe cruci, li se cântă Imnul României, soboare de preoţi îi cădelniţează pios, li se ţin cuvântări calde la căpătâi şi, în onoarea vieţii lor eroice, echipe de puş-caşi în uniforme de gală fac, la comandă, să bubuie cerul!... Soldaţii căzuţi pe front, în cel de-al doilea Război Mondial, dacă aveau cărţi sfinte în raniţe, cărţile sfinte li se puneau în coşciuge... Am fi putut vorbi atunci şi de cimitire cu Biblii, cu icoane, cu dalbe cruciuliţe!... În viitor nu vor mai exista asemenea posibile cimitire, căci, vi-itorul va fi al păcii! Oamenii vor fi conduşi de sentimente inteligente, nu de energii paranoide! Istoria va fi raţională, adică va lega propria ei evoluţie benefică numai de cauze şi efecte luminoase, de bun simţ!... Timpul va fi pe măsura oamenilor, şi nu va mai fi nevoie de cărţi sfinte, de cruciuliţe şi icoane, care să-l îmblânzească! Legile umaniste ale războaielor viitoare îi vor aşeza pe puţinii adversari din lumea nouă, globalizată, în faţa unor colocvii paşnice, pentru a discuta despre splendidele visuri intronizate de pacea perpetuă...

Iată încă un argument convingător în faţa suferinţelor aproape inexistente ale ur-maşilor urmaşilor urmaşilor noştri!... Iată şi un argument care ne îndeamnă să credem că istoria fără morţi căzuţi în războaie nu va mai avea nevoie de scribi care să consem-neze efectele morţii – şi, practic, nu va mai avea nevoie nici de registre, nici de cărţi! Gata cu Pădurea spânzuraţilor, Război şi pace, Cui îi bate ceasul!...

Astăzi mai există unii cârcotaşi care consemnează tot felul de accidente mino-re ivite în lupta ţărilor democratice pentru intronizarea democraţiei pe întreaga plane-tă!... Două ONG-uri americane, bunăoară, au recenzat „cel puţin 935 de false declaraţii ale înalţilor responsabili ai Administraţiei Bush asupra ameninţării pe care o repre-zenta Saddam Hussein pentru securitatea naţională a SUA“. Acum, după ce Obama a început să retragă trupele americane din Irak, tot nişte americani au semnalat fap-tul că violenţa încă face ravagii în

Sâmbătă, 9 octombrie 2010

Alma Ştefănescu Schneider – Ciclul Scriituri →

Scrisul Românesc Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 21Eseu

această ţară – şi că luna Iulie „s-a do-vedit cea mai sângeroasă lună din ultimii doi ani: 535 de morţi, dintre care 396 civili, şi 1043 de răniţi“. Cărţi despre aceşti răpo-saţi nu va mai scrie nimeni!

O, cine mai citeşte astăzi cărţi, domnu-le Ghidirmic? Homer, Shakespeare, Dosto-ievski, Eminescu, Sadoveanu, Rebreanu? În ce tiraje se află cărţile lor pe piaţă? E mai bine să tăcem! Ei, cu Sandra şi ai ei este altceva! Se vând bine şi cărţile ce pot fi citite în avion, între un aeroport şi altul – unde le arunci la coş!... Se citesc cărţi şi în staţiunile balneare, când suferinzii stau în faţa uşilor, aşteptându-şi rândul ca să intre la proce-duri!... Se vând acceptabil şi cărţile despre etnobotanică, despre viaţa de după moarte... O, şi!... Despre aventurile liberale ale fot-baliştilor şi vedetelor de film şi televiziune, care vor să aibă tot ce-şi doresc în suflet şi simţiri, pentru a se găsi, şi împlini pe sine!..

Cum mâine-poimâine îi vine rândul apocalipsei mayaşe să lichideze Pământul, n-ar fi mai bine, pentru tihna noastră cea de toate zilele, ca aceste străvechi cărţi şi calendare de peste ocean, ce ne pot desta-biliza, până în 2012, glagoria, să fie puse pe rug? Nostradamus nu ne este de ajuns? Bine, Universul mai este uneori pus la punct, îndreptat, prin lectura unei cărţi, cum se-ntâmplă în Povestea magului călător în stele, unde o stea revoluţionară, buiacă, o ia razna, până ce este – prin lectura legi-lor Universului, citite într-o carte! – pusă la punct!

Popa Dulfu – mare cititor de cărţi afla-te într-o bibliotecă moartă! – se-ncruntă în faţa unui viitor viciat de cărţi (de spiritism şi alte cele, de!)...

„Aceste cărţi, încăpând pe mâna unor şarlatani ignoranţi, ai să auzi că fac mi-nuni, ca sfinţii.“ O, ce primejdie, domnule Ghidirmic, dacă intră duhul diavolesc în oameni!

Spre zilele noastre, câte cărţi profetice, ideologice, de magie neagră sau curcubei-că n-au smintit lumea! A, au apărut şi cărţi care au produs autori multimilionari! J. K. Rowling, semnatara seriei Harry Potter, a fost desemnată cea mai influentă femeie din Marea Britanie, depăşind-o pe regina Elisabeta a II-a! Harry Potter a fost tradus în peste 67 de limbi străine! Cărţile au fost vândute în peste 400 de milioane de exem-plare, în mai mult de 200 de ţări. Adaptările pentru marele ecran au generat încasări de peste 5,4 milioane de dolari. După cum se ştie, Harry Potter, un tânăr vrăjitor, trece printr-o serie de aventuri fantastice! Oricum, doamna Rowling îi poate spune domnului Steakespeare: „Pa!“

Pe locul II, după doamna Rowling, în topul femeilor influente, se află Victoria Beckham, soţia fotbalistului care vinde cele mai multe tricouri, David Beckham – şi ea înaintea reginei Elisabeta a II-a!

În România, este o mare forfotă în pri-vinţa celor mai influente femei danubiano-pontice! Clasamentul încă n-a ajuns pe pia-ţă... Oricum, cei care îşi dau cu presupusul au pe ce paria!... Mai ales că în ultimele zile scena românească a fost plină de mari evenimente sociale – politice – cultura-le – religioase!... La Iaşi, moaştele Sfintei Parascheva au atras câteva sute de mii de credincioşi! Slujba cea mare a fost ţinută chiar de patriarhul României, Daniel, care, cu această ocazie, în câteva secunde – din-tr-o neatenţie faţă de potcap! – le-a arătat credincioşilor că este chel!... Aşa că ei au putut ingurgita şi cu o deosebită plăce-re lumească sarmalele bisericeşti ce le-au fost date de pomană... În acelaşi timp, la Ateneul Român, se lansa platforma creş-tină a celor în haine Armani, a doamnelor

cu poşete şi pantofi de la Paris! Creştinii de la Ateneu, câteva zeci, şi cei de la Iaşi, câteva zeci de mii, fruntea şi talpa ţării, au fost însă uşor surprinşi de revolta ateilor de la Ministerul de Finanţe, care, nemul-ţumiţi de salariile lor de 4-5-600 lei, l-au cam sechestrat pe ministrul de resort în bi-roul său, (până au venit 5 generali şi încă nu ştiu câţi gradaţi înalţi şi cu mustăţi, ca să-l elibereze din huiduielile funcţionarilor necreştini)... Culmea culmilor: aceşti anga-jaţi, care n-au ţinut cont de zilele moaştelor Sfintei Parascheva şi de platforma creştină a politicienilor contemporani, sunt cei care i-au vânat, în numele fiscului românesc, pe moşnegii ce n-au avut case de marcat – şi n-au dat bonuri! – celor ce-au cumpărat de la ei ştevie, mărar şi pătrunjel!... După cum a scris toată presa din dulcea şi eterna Românie, de la Prut până aproape de Tisa, ţăranii noştri nu s-au supus dărilor către stat, vânzând ştevia fără acte! Ministerul de Finanţe a pierdut astfel multe milioane de euro – fapt aflat într-o totală contradicţie cu duhul creştin al celor ce la Iaşi s-au înfrup-tat din miile de sarmale bisericeşti!...

La Iaşi s-au cheltuit (oficial) peste o jumătate de milion de euroi pentru organi-zarea zilelor dedicate Sfintei Parascheva. Unii cârcotaşi întreabă: „Pe ce au fost chel-tuiţi aceşti bani?“ Pelerinii au venit de la gară la racla Sfintei Parascheva, stând la cozi interminabile – şi apoi au revenit la gară!... Hotelurile au pretins nişte preţuri necreştine – pentru nevoiaşi... A, da, au fost şi încasări! Să nu uităm comerţul par-ticularilor cu iconiţe, cruciuliţe, mititei!... Şi să nu uităm că bâlciul (termen folosit de unii gazetari) s-a încheiat cu un foc de arti-ficii – pentru care primăria a achitat 30.000 de euro! Asta, da! După exemplul oferit de Fluture, la Suceava, care a adus Flacăra Sfântă, la Înviere, direct de la Ierusalim, cu un avion, focurile cu artificii sfinte de-dicate Sfintei Parascheva, la Iaşi, au fost al doilea mare exemplu de smerenie creştină românească! Bâlciul guleraţilor creştini şi bâlciul sărmanilor – în acelaşi timp, iată cum arată evlavia pe plaiurile danubiano-pontice! Deşi s-ar putea ca într-o zi Sfânta Parascheva să se ridice din raclă şi să le dea peste bot întreprinzătorilor de focuri de ar-tificii religioase!... O, când vor învia sfinţii – să vedeţi ce!... O, dacă nu cumva nu vor mai cuteza să învieze şi să se trezească pe platforma unor bâlciuri cu stimulenţi!...

Tot în săptămâna aceasta democrat-creştină şi financiară, Iurie Darie şi con-soarta sa dragă ne-au propus o platformă creştin-democrată – adamică! – apărând în paradisul lor conjugal goi-puşcă, întru des-chiderea ochilor noilor şi vechilor generaţii asupra singurului altar religios democrat şi asupra primei industrii a lumii – prostituţia pornografică! Iurie Darie, un vrăjitor bă-trân, cu fantastice succese în muncă! Ei!... Calendarele sau cărţile cu Darie şi Anca, încăpând pe mâna unor şarlatani igno-ranţi – o să auzi că fac minuni, ca sfinţii! O, domnule Ghidirmic, vai, ce primejdie, dacă intră duhul şerpesc în oameni! Însă... Demersul întreprins de Iurie Darie şi de Anca Pandrea a avut un succes pedagogic imens: în sensul că nimeni nu va mai în-drăzni să-şi expună oasele fleşcăite şi pieile scofâlcite, ca să râdă românaşii de la miori de ei! Prin succesul antipornografic obţinut de apocalipsa Iurie Darie – Anca Pandrea, calendarul cu cei doi mayaşi va stopa orice încercare a tuturor paradisiacilor liberali de a fi penibili!

E de aşteptat să apară pe piaţă şi cărţi de succes despre aventurile fiscului la ro-mâni! Se ştie că la noi fiscul doar din acest an şi-a intrat în pâine, începând cu legea

extraordinară, dată de guvern, care obligă babele şi moşii, care vând – în exteriorul pieţelor bine consolidate cu apărători ai avuţiei naţionale – ştevie, urzici, ceapă, roşii, măcriş, usturoi, nuci, vişine şi salată verde, să aibă, la purtător, fireşte, case de marcat! „Ia urzica, neamule, poftiţi bonul, neamule!“ Şi astfel contrabanda cu draga-vei şi viorele, urzici şi pătrunjel va fi sto-pată! Şi astfel cetăţenii României – excep-tând gândurile lor nerostite în faţa eroicei hotărâri guvernamentale! – vor învăţa, în folosul (ptiu! era să zic falusul!) democra-ţiei danubiano-pontice, să se înţeleagă pre sine!..

A, să nu uit! Nu sunt lipsite de interes cărţile despre celebrităţile care continuă să câştige averi colosale şi după ce-şi dau duhul! Iată: cel mai bine plătit om, după moartea sa, este Yves Saint Laurent, cu 443 de milioane de dolari în 2009! Michael Jackson n-a câştigat anul trecut, mort fiind, decât 90 de milioane de dolari! Iar Albert Einstein a avut drepturi de autor, în 2009, doar de 10 milioane de dolari!

Ronaldo, care este în viaţă, fireşte, şi joacă la Real Madrid, îi spune lui Albert... „Pa, Albert!“...

Stimate domnule Ovidiu Ghidirmic, Florea Firan mă întreabă, care vai fi viitorul cărţii?.. Implicit, mă întreabă care va fi vii-torul oamenilor? Mi-e greu să răspund, aşa că, trăgându-mă, după spiţa tatălui meu, din mehedinţeni – foşti, cândva, în raionul Vânju-Mare! – vă întreb pe dumneavoas-tră: care va fi viitorul cărţii? Eu nu prea mai sunt sigur că oamenii vor mai citi vreo carte, sau că vor ţine prin casă vreo biblio-tecă! Bine, eu sunt expirat şi nostalgic, dar gândiţi-vă, domnule profesor, cât praf şi pulbere adună cărţile în filele lor!... Şi cum omenirea luptă împotriva poluării, lipsa cărţilor dintr-un spaţiu locativ va fi prima măsură eficientă împotriva poluării aerului, împotriva alergiilor produse de praf!... Ca să nu mai vorbim despre efectele dezastru-oase provocate de poluările morale, sociale

şi religioase pricinuite de cărţi! Aruncând cărţile la ghenă, sunt convins că generaţiile de mâine-poimâine nu vor mai fi tentate să se înfrupte din romane cavalereşti – bună-oară! – şi să-şi caute niscaiva mârţoage, ca să poată apoi să se bată cu niscaiva balauri de vânt!... Gata, acest capitol penibil din is-toria omului va fi lichidat! De ce să evade-ze oamenii din realităţi neconvenabile, ca să se bată cu balauri imaginari? De ce să intre oamenii în jocuri ridicole, iubind niş-te ţărănci – pe post de prinţese? Sărind din Spania în ţara Ofeliei, ce se sinucide fără să ştie că se sinucide, de ce să ne mai aducem aminte de Prinţul care citea o carte prin faţa perdelei de după care era pândit de-un rege şi-un majordom, care voiau să afle de ce fel de nebunie era atins? Cititul unei cărţi – din mers! – nu e tot un fel de zăpăceală a min-ţii? Prea mulţi ţâcniţi ieşiţi din lectura căr-ţilor – strică! În viitor, fără aceste oglinzi diavoleşti, sănătatea minţilor va fi, cate-goric, extraordinară! Cartea, dacă ar avea vreun chichirez, Dumnezeu le-ar fi oferit protopărinţilor noştri, Adam şi Eva, măcar o broşură, ca să nu mănânce mere!... Sigur, peste veacuri, omul, orgolios, şi-a strâns în cărţi vorbele şi faptele, crezându-se un leu-paraleu, un zeu, un Dumnezeu!... Eroare! Ei, azi, conştienţi de această greşeală, noi, de cărţile de lângă noi putem scăpa, arun-cându-le la coş, dar ce se va întâmpla cu acel băiet cu cartea în mână născut?! Cum va scăpa el de pacostea cu care a apărut în lume? Cartea – ca destin! – o, ce dezastru, mai ales începând din zorii de azi ai civili-zaţiei de mâine, când orice şcolar va fi în stare, apăsând pe nişte clape – pac! pac! pac! aşa cum ar zice nemuritorul Gambeta Fecali! – să poată să obţină pe tavă – in-stant, bre! – toate cunoştinţele lumii!

Eliminarea cărţilor din viaţa de fiecare zi va ţine în priză doar cititul în cărţi cât palma, colorate, practicat de Omida şi de alte castelane din pagode, precum şi cititul în cărţi cu dame, popi şi aşi, atât de drag ce-lor ce mizează pe logica patimei amoroase

Daniela Codarcea Kamiliotis – Compoziţie

→

Scrisul Românesc22 Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010Eseu

pentru cifre şi chinte regale!Să nu uităm: printre ale defecte ale cărţilor putem cita

şi accentul pus, în unele dintre ele, pe instinct, în dauna ca-lităţilor intelectuale ale protagoniştilor, şi invers, accentul pus pe concepţia intelectuală, nu pe concepţia – popular zisă! – sexuală!...

În fond, domnule Ghidirmic, deşi există atâtea miliar-de de tone de cărţi pe lume, ele n-au reuşit să ne explice, bunăoară, misterul vieţii domnului Shakespeare, cel care, venit din sătucul său englezesc, de la ţară, ţinea, la înce-puturi, caii de dârlogi, la intrarea în teatru!... Cărţile n-au reuşit să ne propună nici măcar ceva cât de cât convingă-tor despre cei patru evanghelişti, care, după unii, erau trei, Luca şi Matei!...

Apoi, domnule profesor, de ce un anumit romancier din ţara cocoşilor galici spune că o anumită doamnă este el?! Umbra scriitorului se străvede mereu în structura unor per-sonaje? Vai, ce urât!... Bărbat-muiere!... Trebuie ca omeni-rea să scape de aceste umbre cu două feţe, a bărbatului şi a femeii, şi invers!...

Apoi !... De ce o doamnă (rusoaică, de!) nu reuşeş-te să-şi stăpânească emoţiile – inteligenţa emoţională i se dizolvă, i se împietreşte inima de durere! – şi se arun-că pur şi simplu în faţa trenului, punând în mare derută atâtea cititoare cinstite, care au mai iubit şi ele, pe ici pe colo, ilicit!... Vasăzică fericirea, după rusoaica moşierului Tolstoi, are limite! Care limite, când sunt cunoscute de ci-neva ce se crede – şi chiar este fericit! – devin insuportabile! Şi chiar dăunează grav sănătăţii! Ce diferenţă uriaşă există între moartea voluntară a Kareninei şi trecerea din viaţă în-tr-o moarte florală, lină, legănătoare, aproape inconştientă, plină de duioşia unor cânticele, a Ofeliei, copila care nu se confruntă răspicat cu propriile gânduri despre viaţă – când moare! – fecioara care trece cântând din apa vieţii în apa morţii, cu gândurile nerostite, dar subînţelese!...

Fiindcă în cazul rusoaicei mature şi în cazul fecioa-rei daneze e vorba tot despre dragoste, aş vrea să vă re-amintesc, domnule profesor, ce-aţi scris despre iubire şi

admiraţie... Citez: „Iubirea este oscilantă şi capricioasă, întrucât ţine de mişcarea afectivă, în timp ce admiraţia este constantă , deoarece izvorăşte din raţiune.“ Şi: „În general, omul superior este mai mult admirat, decât iubit, pentru că nu avem capacitatea de a ne ridica, adeseori, la înălţimea lui de orizont. În aceasta constă, de fapt, o parte din condiţia tragică a geniului, după cum o teoretizează Schopenhauer şi după cum rezultă dintr-o serie de capodo-pere ale literaturii româneşti şi universale.

Hyperion – din capodopera eminesciană Luceafărul – este admirat, dar nu este şi iubit. Excepţia sperie şi copleşeş-te, dar nu este înţeleasă şi nu smulge adeziunea, sinceră şi spontană, a omului comun, obişnuit.

Diferenţa de nivel face ca iubirea să nu fie posibilă şi să nu se realizeze. Tocmai această diferenţă de nivel o înde-părtează pe fata de împărat de Luceafăr şi o determină să se apropie de Cătălin, care îi este mult mai accesibil şi se înscrie în orizontul ei, limitat, de înţelegere.“

Unde vreau se ajung? Nu neapărat la Karenina şi Ofelia, la iubirea lor, la nebunia lucidă, a rusoaicei mature şi la nebunia florală a fecioarei daneze – şi la finalul lor tragic!... Vreau să ajung la ceea ce poate părea ridicol – la diferenţa de nivel ce va exista mâine între cărţi şi credin-ţa omului computerizat că n-are nevoie de cărţi – faţă de care se simte superior! Cătălin şi ai săi sunt sigur că vor trăi fericiţi fără cărţi! Înălţimea orizontului computerizat le va oferi certitudinea genialităţii lipsite de tragedie... Omul obişnuit, da, omul obişnuit, comun, fără pacostea lecturii prin biblioteci, o va atrage pe fata de împărat – şi ea com-puterizată! – şi împreună se vor înscrie în orizontul unei fericiri computerizate.

Cartea – oglinda? Oah! – Conştiinţa, palpitul ce depă-şeşte iubirea cea oarbă şi fericită, este ca o oglindă care-ţi arată chipul văzut – şi chiar pe cel nevăzut? Se spune că până şi diavolul – drăgălaşul! – văzându-şi chipul în oglin-dă se îngrozeşte şi se îngreţoşează de propria sa înfăţişare! Să se fi îngrozit rusoaica de propria sa fericire înşelată? Nu insistăm! Vrem doar să pariem pe faptul că... dacă

mâine-poimâine cineva o să constate că fără carte seamănă cu Necuratul – n-o să-şi ia lumea în cap, ci va fi fericit... Pentru Claudius, care nu era un om al cărţii – dovadă că nici în Biblie n-a găsit măcar un cuvânt de pocăinţă! – uci-derea rigăi Hamlet era perfect raţională! În plănuirea şi împlinirea ei n-a existat nicio fisură. Dar crima – ca să-i spunem astfel! – înfăptuită de Ofelia asupra propriei sale făpturi este parcă uşor iraţională, bâlbâită, cântată, izvorâtă cumva din inconştientul ei, din vinovăţia ei nevinovată de a se fi pretat, la îndemnul lui Polonius, să-şi arate neîncre-derea în iubirea Prinţului... Hamlet, revenit peste un timp din Anglia nebunilor, va fi zguduit de moartea Ofeliei, care va trăi mereu în amintirile sale! Karenina, în gară, nu mai poate privi, din afara propriului său eu, lumea, şi, simţin-du-se o fiinţă lipsită de iubire, o fiinţă fără libertatea de a iubi, face pasul major spre sine – şi spre şine!

Norocul nostru este că astăzi cărţile nu se mai vând şi nu ne mai pot infecta cu umbrele autorilor lor!... Scriitorul S, stabilit în Canada, mi-a povestit că acolo cărţile cu ver-suri nici nu se mai tipăresc! Ei, dacă un românaş de la mi-ori vrea să-şi vadă stihurile adunate într-o carte, tipăreşte cartea pe cont propriu şi încearcă s-o difuzeze în faţa bise-ricii ortodoxe, contactând nostalgicii enoriaşi danubiano-pontici...

Bine, omenirea o să scape de cărţi!... Dar ce se va în-tâmpla cu copilul cu cartea în mână născut? Şi oare se va mai naşte altul ţinând în mână o carte?! Pur şi simplu nu se va mai naşte?! Ei, nu cumva e sătulă lumea şi de discursul feciorului de împărat care, din burta mamei sale, spunea mereu că vrea să ajungă în ţara tinereţii fără de bătrâneţe şi a vieţii fără de moarte? Şi? A ajuns pe tărâmul nemuririi şi s-a înapoiat pe pământ cu coada între picioare, nefericit, ca să-i dea moartea o palmă şi să-l ducă în ţara ei, a uitării...

Cărţile, domnule Ghidirmic, nu trebuie să mai tulbure pe nimeni în viitor! Aşa că dispariţia lor este o necesitate de strictă urgentă!

Dumneavoastră ce ziceţi?Duminică, 10 octombrie 2010

→

C a om de carte mă ţin la modul cel mai încrân-cenat de ceea ce volumul, colecţia ori biblioteca semnifică. La Hoffmann arhivarul şi studentul

Anselmus sunt fericiţi în poezie. Antropologic vorbind înspre noi se îndreaptă din vechime civilizaţii legate de scriitură (tăbliţe, ideograme), legate de papirusuri şi hâr-tie, legate de piatră şi temple, de piramide şi catedrale cu semne ezoterice sau chiar oculte.

Oricum le-am considera, în final pentru omul modern semnifică texte în expresia şi dorinţa de etern a creatorilor, cu mesaje decriptate sau nu de către public. S-ar fi gândit oare Gutenberg, tipograful modest a cărui minte ingenioa-să, în veacul al XV-lea, cum literele mobile din tiparniţa germană se vor impune lumii moderne spre circulaţia gân-dirii închisă în cărţi? Desigur că nu. Aşa se face că astăzi moştenim volume rare ori ne putem ralia la o tradiţie de la începuturile lumii, transcrise şi reformulate.

Un proverb ne vorbeşte despre cărţile din cărţi se scriu. Expresia bunului simţ popular din orice cultură a frazat instantaneu înţelepciunea unei evidenţe. Marile cărţi ale omenirii, bazate pe idei originale, revoluţionare în schimbarea establishmentului, sunt rare. Şi mă refer la orice domeniu de la filosofie la cele pozitiviste, însă mai mult la operele de ficţiune.

Personalitatea critică cea mai responsabilă şi implica-tă în direcţiile interpretării textelor din secolul XX pentru lumea vestică este T. S. Eliot. Atât de aproape de noi în timp, dar şi prin perenitatea conceptelor, autorul susţine teza tradiţiei cât şi a talentului personal, intersectate peri-odic în marile culturi de la care provin operele antologate. Iar pentru ficţiune T. S. Eliot ne justifică aşa cum apare Dante, Shakespeare.

Şi cum înţesatul, complexul şi alegoricul secol XX duce critica spre descifrarea semnelor ascunse ca şi Hermes Trismegistul, nu ne mai putem oglindi sau răs-frânge în texte decât apelând la funcţionalitatea limbajului sau reinterpretând la nesfârşit cu alegoriile lecturii.

Însă după Hegel care prezicea dialectic câte ceva des-pre moartea artei, după fiinţa heideggeriană pregătită pen-tru moarte şi tăcere, care, într-un efort al creaţiei poetice, se salvează de la pieire, cum să ne oglindim în carte azi,

creatori sau cititori la modul valoric, general uman ori cu noutatea naratologică? Cum să ne aşezăm în afara senti-mentului amar de asumare a finitudinii? Câte ceva despre secretele compoziţiei ficţionale precum şi ale interpretării sugerează Mihail Bahtin. Criticul prezintă forma îmbrăţi-şată cu un conţinut pe măsură în opere care au trecut proba timpului (romane renascentiste europene sau romanul dia-logic dostoievskian). Bahtin prevesteşte ceea ce repetabil s-a petrecut la apariţia cărţilor mari. Subversive ca formă şi conţinut la momentul creaţiei, operele şi-au deschis întâi o nişă, modificând ulterior tradiţia în mod semnificativ.

Odată cu critica lui T. S. Eliot şi a lui M. Bahtin, la inventarul acesta bogat de cărţi rare cu autorul rar în dosul coperţilor, chiar dacă acesta se ascunde după rânduri în impersonalitatea unei estetici moderne, să mai adăugăm a de-construi sau a construi post-modernist canonul. Cu teoriile amintite fugar mă pot gândi cât de previzibil era ca spaţiul cultural sud-ameri-can să ne ofere daruri în cărţi exotice – Marques, Borges, Llosa. Tot astfel Iris Murdoch trebuia să apară în tradiţia britanică, concluzionând psihologi-co-moral ce e bine şi rău în existenţialismul insu-larilor reci şi după mitul Marsyas să îi oglindească pe englezi în pielea goală în romanul post-modern din U.K. Tot astfel prag-maticii americani trebuiau să răsară pocnind ca flori-celele de porumb.

Entuziastă şi purtată de mână de către critici care educă a interpreta cartea sau a ne percepe oglindi-rea umană în texte, ar tre-bui să prevăd un final mai mult decât fericit cărţilor.

Dar... Gândul mă înfioară la lectura care nu se mai face în tihnă, acasă, ori în grija părintească a magisterului. Ci se face grăbit, la internet pentru un rezultat imediat poate din ce în ce mai superficial. Nu mai menţionez editarea şi difuzarea ediţiilor care presupun etape deloc facile.

Iar dacă cineva crede că pe internet se poate comunica, aşa este, se poate şi informa, dar mai puţin decât cu studiul în biblioteci. O mare durere că s-au pierdut papirusurile adunate în vremea Cleopatrei la Alexandria. Azi bibliote-cile din lume continuă să foşnească de intelectuali oglin-diţi în texte prin exerciţiul minţii. Apoi, în cyber-space nu este apă, oxigen şi hrană, iar omul fiinţă reală consumă hrană materială şi spirituală de când se ştie.

Aşa mă gândesc la marele poet elisabetan care a în-cercat să domesticească limbajul poetic şi din memorie să scrie povestea care va mai lega, sperăm pe viitor, omul de literă şi carte, cu toate şovăielile aporetice.

Ne oglindim în cărţi astăziFelicia BURDESCU

Theodor Pallady – Bufniţa

Scrisul Românesc Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 23Eseu

Gabriela RUSU-PĂSĂRIN

„Ritmul pendular“ al valorilor culturale„Unde sunt zăpezile de altădată“?

Întrebarea-metaforă a poetului francez for-mulată în urmă cu secole ne îndreptăţeşte să punem sub semnul reflecţiei receptarea cărţii astăzi, când tehnica îţi facilitează liberul acces la informaţie. Rămân între-bările: cine formulează informaţia?, cine o ierarhizează? O carte, pentru a ajunge la public trebuie mediatizată. Şi iată-ne în zona publicităţii făcută cărţii. Dar, care carte?

Platon în Phaidros îi demonstra lui Socrate, invocând pe suveranul Egiptului antic, temerea în faţa efectelor perfide ale invenţiei scrisului. La care regele a răspuns: „Prea pricepute meşter Teuth, unul e chemat să nască arte, altul să justifice cât anume dintr-însele e păgubitor sau de folos pentru cei ce se vor sluji de ele. Tu acum, ca pă-rinte al literelor, şi de dragul lor, le-ai pus în seamă tocmai contrariul a ceea ce pot face ele. Căci scrisul va aduce cu sine ui-tarea în sufletele celor care-l vor deprinde, lenevindu-le ţinerea de minte, punându-şi credinţa în scris, oamenii îşi vor aminti di-nafară, cu ajutorul unor icoane străine, şi nu dinăuntru, prin caznă proprie [...] cât despre înţelepciune, învăţăceilor tăi nu le dai decât una părelnică, şi nicidecum pe cea adevărată. După ce cu ajutorul tău vor fi aflat o grămadă de prin cărţi, dar fără să fi primit adevărata învăţătură, ei vor socoti că sunt înţelepţi nevoie mare, când de fapt cei mai mulţi n-au nici măcar un gând care să fie al lor. Unde mai zici că sunt şi greu de suportat, ca unii ce se cred înţelepţi fără de fapt să fie.“

Lectura trebuie să producă reflecţie. Suma reflecţiilor, într-un parcurs diacronic (chiar şi de viaţă personală a cititorului, cu atât mai mult a autorului) produce re-ceptivitate (capacitatea de a depăşi simpla receptare şi de a formula opinii, a genera idei, pe baza cărora se va fonda o viitoare creaţie).

Teama lui Platon este astăzi de mare ac-tualitate. În era Internetului, Google pare a fi soluţia rapidă de „lecturare“. Ce anume se oferă spre citire? Cât de relevant este frag-mentul selectat pentru ilustrare? Ce cărţi sunt propuse, ce cuprind bibliotecile virtuale?

Când, la 17 decembrie 2004, Google intra în viaţa noastră ca o provocare a se-colului, Michael Gorman, preşedintele Asociaţiei Bibliotecarilor Americani, re-acţiona, făcând distincţia între informaţie

şi cunoaştere: „În marile biblioteci, cărţi-le constituie mai mult suma părţilor lor.“ Google propune pagini (selecţii) şi nu ope-re considerate ca un tot. Asta se obţine în urma unei căutări ocurenţiale.

Este în esenţă îngrijorarea pentru viito-rul culturii şi difuzarea ei în lume, cum în-grijorător rămâne şi destinul cărţii în sine.

Jean-Noël Jeanneney scria un incitant studiu: Când Google a provocat Europa: pledoarie pentru un impuls (studiu publi-cat de către Editura Biblioteca Bucureştilor în 2009, cu traducere în limbile română, greacă, rusă, albaneză, bulgară, turcă, o ini-ţiativă lăudabilă a Directorului Bibliotecii Metropolitane Bucureşti, Florin Rotaru). Dovedind importanţa digitalizării biblio-tecilor şi a ofertării cărţii pe Internet (do-minante rămânând totuşi întrebările: Ce ansamblu circulă pe web şi ce reprezintă motoarele de căutare care asigură „pro-viziile“?), Jean-Noël Jeanneney conclu-zionează neliniştitor: „N-am chef, o spun surâzând, ca într-o zi textul Micul prinţ de Saint-Exupéry să fie aşezat alături de recla-ma unui vânzător de oi, În căutarea tim-pului pierdut lângă cea a unui fabricant de brioşe, Don Quijote alături de reclama unui constructor de mori de vânt, Andersen ală-turi de cea a unui vânzător de chibrituri... Oare eu exagerez ?“

Este citirea pe Google un mod de asimi-lare a culturii prin intermediul cărţii?

Tot Jeanneney ne conştientizează că publicul nu face destul de bine diferenţa între informaţii obiective şi publicitate şi aduce ca argument un studiu realizat de Pew Internet & American Life Project, fondat pe o anchetă efectuată în 2004 pe un eşantion de 2200 de adulţi. Rezultatele sunt îngrijorătoare: 62% dintre internauţii interogaţi nu fac distincţia dintre informaţi-ile publicitare şi celelalte, 18% fac distinc-ţia dintre publicitatea plătită (informaţii oferite de întreprinderi pentru promovare, contra cost) şi cea neplătită (formulată în numele informării obiective a publicului). Şi dacă sunt cifre care intrigă de-a drep-tul în acest sondaj, sunt cele referitoare la gradul de credibilitate de care se bucură Google: 92 % dintre utilizatorii motoarelor de căutare au deplină încredere în rezulta-tul cercetărilor, 71 % dintre cei ce folosesc Internetul de mai puţin de cinci ani consi-der că această sursă de informare nu este niciodată ocolită.

Viitorul cărţii pare a fi asigurat: o găsim pe Google, comod, din fotoliul de acasă, ci-tită la orice oră din zi şi din noapte /nu după programul bibliotecilor), fără a mai vizita librăriile (un alt contact nemijlocit cu car-tea), cât timp există librării virtuale, şi mai avem şi cartea selectată ca fiind cea de refe-rinţă (selectată de cine?). Şi ne întoarcem la întrebările problematizante ale lui Platon.

Cartea este receptată în baza unei pro-movări, publicităţii, în contextual unei ava-lanşe de propuneri de lectură. Internetul are credibilitate, deci va fi sursa de informare folosită cu prioritate şi accesată după for-mularea unor întrebări, pe care ţi le adre-sează ţie (nu unei comunităţi specializate sau cel puţin avizate, cum erau odinioară cenaclurile literare patronate de unii critici literari sau revistele literare, spaţii reale de dezbatere de idei literare şi nu politice, par-tinice şi de grup constituit pe afinităţi greu de definit).

La această neliniştitoare perspectivă a selecţiei pentru o viitoare lectură, se mai adaugă cel puţin una (pentru a restrânge sfera tribulaţiilor interioare, oricum fără soluţii imediate): nivelul de competenţă în înţelegerea (comprehensiunea) textelor.

Louis Guillemette-Labory, Directorul Departamentului Cultural al Bibliotecii din Montréal a prezentat într-o comuni-care susţinută în cadrul Simpozionului Internaţional „Cartea. România. Europa“ (septembrie, 2009), organizat de Biblioteca Metropolitană din Bucureşti, rezultatele unei anchete pe tema competenţelor de comprehensiune a textelor.

Ancheta Internaţională despre alfabe-tizarea adulţilor (EIAA, 1994), Ancheta Internaţională despre alfabetizarea şi com-petenţele adulţilor (EIAA, 2003) şi rapor-turile canadiene şi din Quebec au definit cinci niveluri de competenţă în materie de comprehensiune a textelor.

Al treilea nivel este considerat ca fiind necesar pentru ca persoana să fie conside-rată aptă pentru integrarea în societate şi în economie.

În Quebec, aproape un quebeqoise din doi, cu vârsta între 16 şi 65 de ani nu atin-ge acest nivel. Aceste slabe competenţe de lectură se traduc printr-o excluziune socială şi culturală care frânează aspiraţiile întregii colectivităţi.

Lectura, concluzionează autorul, nu este numai o sursă de plăcere şi divertis-ment, este şi un mod esenţial de a contribui la ameliorarea condiţiilor de viaţă ale cetă-ţenilor. „A şti să citeşti, a şti să scrii repre-zintă posibilitatea de a te integra în comu-nitate, de a participa la viaţa civică, de a include în viaţa ta personală, cotidiană pre-ocuparea pentru o stare de bine colectivă.“

Pentru a ne reîntoarce la tema pusă în dezbatere Viitorul cărţii propunem spre re-flecţie două imagini, una din viaţa reală, a doua din cea virtuală. Ce cărţi sunt de regă-sit în librării, ce cărţi sunt recenzate la tele-viziunile cu un rating mulţumitor, în esenţă ce propuneri de lectură sunt făcute în mod direct? Cu ce bani se publică azi cărţile? Cei ce dispun de bani proprii îşi permit lu-xul, altădată de neimaginat, de a-şi susţine singuri costurile de publicare la o editură nu neapărat obscură, de la care cumpără (!) ISBN-ul. După apariţie, cartea este oferită cu mărinimie prietenilor, vecinilor şi trimi-să, şi uitată imediat!, redacţiilor unor revis-te literare (dacă între timp nu şi-a „cumpă-rat“ şi un redactor, că-şi permite, doar are

bani !). Am mai aflat că subvenţiile de la stat se îndreaptă către cărţile bune, dar care nu ar prea fi cumpărate de public, acesta din urmă fiind interesat de subiecte „lejere“ şi nu de cărţi fundamentale, şi atunci minis-terele (Culturii, Cercetării şi Inovaţiei) sus-ţin publicarea acestor cărţi de valoare. Dar cine le cumpără, chiar şi la un preţ subven-ţionat, dacă publicul nu este interesat decât de teme „lejere“?

Aceasta în privinţa promovării directe. Cum se produce promovarea pe Internet? Ne lămureşte Jeanneney: „Google vinde firmelor interesate o legătură publicitară care este propusă la dreapta sau în partea de sus a ecranului, pornind de la răspun-surile la cerere furnizat în partea stângă a ecranului: şansa este mult mai mare ca aceste referinţe să reţină atenţia internauţi-lor, deoarece sunt centrate prin definiţie pe interesele lor specifice. Această vânzare se face la licitaţie. În acest fel, cei mai bogaţi sunt cei care au şanse să se îmbogăţească şi mai mult“. „O ierarhizare între cărţi se va stabili în mod sigur în profitul celor care vor fi cel mai bine făcute, pentru a servi la satisfacerea esenţelor de publicitate, întot-deauna departajaţi pe partea lor, conform aceluiaşi principiu de vânzare la licitaţie“.

Destinul cărţii promovată în acest fel are două căi de a fi receptată: direct de către cei care o receptează (la ce nivel de compre-hensiune a textului se ridică însă aceştia?) şi mediat de către cei care ştiu arta vinderii şi la propriu şi la figurat a cărţii.

Despre destinul creatorului... nicio vor-bă. Într-o conferinţă rostită la radioul public românesc în data de 23 mai 1935, în cadrul emisiunii „Universitatea Radio“ (conferin-ţă aflată şi în manuscris în Arhiva S.R.R., în şase file cu iscălitura de identificare a autorului), Mihai Ralea semnala „Ritmul culturii“ şi „Criza culturii contemporane“. Era anul 1935.

„Există, fără îndoială, o lege a pendului şi în istoria culturii româneşti. O antinomie de legi şi idealuri se succed, în momente opuse unul altuia, sub formă de acţiuni şi reacţiuni.“ „O nostalgie către valorile pără-site şi dispreţuite altădată începe să încol-ţească, pentru ca să se formeze echilibrul aşa de scump naturii. Ritmul pendului e ast-fel impus de succesiunea momentelor cul-turale. Numai că această succesiune de an-titeze era mult mai lentă în trecut. Trebuiau secole şi milenii pentru ca o tablă de valori să se epuizeze [...] Democratizarea maselor şi accelerarea ritmului de viaţă, rapiditatea, viteza existenţei contemporane a scurtat durata alternării perioadelor. Ciclurile cul-turale durează acum zece, douăzeci de ani (şi Silviu Brucan vorbea în aceiaşi termeni, n.n.).

În conferinţele precedente [...] s-a de-gajat criza raţiunii, a libertăţii, a individu-lui [...] Puse la o parte, privite cu discredit, aceste valori fără îndoială [că] vor reînvia sub altă formă mâine, când oboseala faţă de idolii actuali va veni. Ritmul pendular [îi] va restaura în deplina lor forţă. Căci eternitatea nu stă în triumful parţial al unor idealuri, ci în compensaţia lor în infinit.“

Destinul cărţii depinde de ritmul pendu-lar al momentelor culturale. Azi, mai mult decât în alte epoci cultural – istorice ne în-trebăm cine promovează cartea şi mai apoi cine este autorul. Un răspuns imediat (cine-s promotorii cărţii) şi un răspuns ...după două-zeci de ani: cine-i în realitate autorul ?Daniela Codarcea Kamiliotis – Compoziţie

Scrisul Românesc24 Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010Eseu

Dintre toate spectacolele pe care le-am aflat, vreme de vreo şase decenii, cred că

„lectura cărţii“ a fost cel mai vrednic de a fi comparat cu miracolul muzicii sau al picturii, cu harul şi darul lăsate de bunul Dumnezeu pentru ca să putem nădăjdui la cunoaşterea de lumi şi de sine, spre împlinire şi mântuire. Dacă sala de teatru, de concert ori de expoziţie îţi dă putinţa de a trăi tainic sentimentul convivialităţii îm-preună cu cei din jur, umăr lângă umăr, ca în clipele de creştinească emoţie petrecute în casa Domnului, cartea îţi oferă şansa de a te „recunoaşte“ în triplă ipostază, cititor, personaj şi autor, împărtăşind idei şi emo-ţii, euforie sau deznădejde, în miezul real şi fantastic al lecturii. S-ar putea spune că şi „Internetul“ te poate conduce către acest simţământ, dar el „aparţine“ tuturor, pe când cartea, de cele mai multe ori, chiar şi atunci când este împrumutată, devine o realitate puternic personalizată prin relaţia cititorului cu litera tiparului.

Mi-e imposibil să-mi imaginez bu-curia darurilor primite de-a lungul vieţii, fără acelea pricinuite de cărţi, dintre care multe îmi crecetează şi astăzi privirea, din rafturile bibliotecii, împreună cu amintiri inseparabil legate de ele. Mama ne-a dă-ruit mereu cărţi, mie şi lui Victor, fratele meu, pe care niciodată nu l-am întrecut în plăcerea şi râvna lecturilor. Când abia învăţasem să citesc, mama mi-a dăruit de ziua mea câteva poveşti nemuritoare. Dar când eram supărat pe ai mei, mă răzbunam într-un chip direct şi naiv, înapoindu-i ma-mei cărţile, după care, cu blândeţea-i nepe-reche, ea mi le restituia încredinţându-mă că odată comisă, dedicaţia personalizează acest dar pentru totdeauna. Tot mama este aceea care ne-a dus în vizită la poeta Elena Farago, la Craiova, unde atât de primitoa-rea şi distinsa gazdă ne-a oferit câte o carte cu dedicaţie. Apoi, în zilele atât de puţin plăcute, când mă aflam internat în spital, procopsit cu o tifoidă, ştiu că am citit şi recitit povestirile lui Creangă, dăruite de mama, completate adeseori cu istorioare auzite din gura bunicii (care se internase şi ea spre a-mi ţine de urât şi de teamă), fiică

de preot care îl cunoscuse bine pe autorul Amintirilor din copilărie. Spre disperarea mea, din motive de „contagiune“, această carte şi aceea de la Elena Farago au fost sechestrate la externare, fapt pe care l-am regretat multă vreme.

Peste foarte mulţi ani, cărţile primite în dar mi-au alcătuit o „zestre“ mărturisitoare nu numai de nepreţuite valori estetice, dar şi de simţăminte legate de cei care mi le-au dăruit. Sunt nenumărate titluri, de la poezi-ile lui Eminescu, teatrul lui Caragiale şi so-netele lui Shakespeare, la Muntele vrăjit, de Thomas Mann, recitit de trei ori, cu sufletul la gură şi mereu aceeaşi tristeţe pentru apro-pierea de sfârşitul lui Hans Castorp, sau de la „realul miraculos“ din uluitorul Concert baroc, de Alejo Carpentier, prefaţat de con-citadinul meu Dan Munteanu, la fascinan-ta carte „de buzunar“ cu titlul Fantastica şi trista poveste a Candidei Erendira şi a nesăbuitei sale bunici, de Gabriel Garcia Marquez, ale cărei personaje centrale „se odihnesc“ şi la mine acasă, într-un admi-rabil tablou al pictorului Sorin Ilfoveanu. Marele artist mi-a oferit şi privilegiul de a ilustra coperta cărţii mele, Pragul iubirii, cu un desen al domniei sale, după cum cea de-a doua carte, Pe repede înapoi, apăru-tă şi ea la Editura Scrisul Românesc, este personalizată prin imaginea tabloului cu Moara de la Rădeşti, de eminentul şi re-gretatul artist Mihai Cismaru.

Desigur, printre cele mai dragi cărţi per-sonalizate, numeroase sunt acelea dăruite chiar de autori, cu dedicaţii de o rară noble-ţe intelectuală şi afectivă, dar şi edificatoa-re pentru autor şi pentru vremurile trăite. Aşa a fost acel extraordinar studiu despre Kafka, realizat de marele om de cultură şi minunatul meu prieten Radu Enescu, ple-cat şi el dintre noi, multă vreme „creierul“ şi „sufletul“ revistei orădene Familia, unde am colaborat mai bine de două decenii. Un alt dar minunat şi totodată recent a fost Cartea împărtăşirii, de Nicolae Steinhardt, apărută la Biblioteca Apostrof, într-o ediţie gândită şi alcătuită de reputatul istoric şi critic literar, profesorul Ion Vartic, direc-torul Naţionalului clujean, oferită „cu tot dragul“ şi cu o... „problemă“ ascunsă la

pagina de titlu, fiind, după spusele domniei sale, ultimul exemplar. Acesta m-a îmbo-găţit prin redescoperirea Scrisorii pierdute din perspectiva insolită a esenţei creştine a sufletului românesc, efectuată de autor cu incitantă subtilitate şi pilduitoare nobleţe moral-intelectuală, dar şi prin vrednica stă-ruinţă a editorului de a sublinia dihotomia dintre „machiavelismul moderat al trecu-tului“ şi „cel absolut, rapace, atotcuprin-zător, din timpul nostru“, când a dispărut celebrul binom caragialian „să mă ierţi / te iert“, deoarece astăzi nimeni nu se grăbeşte să ierte, de vreme ce nimeni nu-şi asumă vreo vinovăţie. Cu timpul, cele mai valo-roase cărţi primite sau cumpărate, cărţile „miezoase“ şi pline de har, mi s-au relevat aproape ca un dar nepreţuit de la autorul lor şi, mai ales, ca un dar de la Dumnezeu, mariaj indescriptibil dintre materialitate şi spiritualitate, cu nimic mai puţin seducător în casa mea, pentru hrana sufletului, decât un tablou de Corneliu Baba, sau câteva ce-lebre pagini muzicale, pe casete audio, în-nobilate la pian de Leonskaia.

Emoţionantă, poate chiar copleşitoare, a fost şi mărturisirea uni vrednic regizor ucrainean, Andriy Zholdak, făcută la Sibiu, într-o conferinţă de presă, potrivit căruia a dormit nopţi întregi la rând cu o carte sub pernă, Viaţa cu un idiot, de V. Erofeev, îna-inte de a realiza adaptarea scenică inspirată de acest text, aplaudată cu mare entuziasm de publicul sibian şi de critici, dar şi de au-torul cărţii devenită piesă de teatru.

Cum ar putea fi comparate sau reduse emoţia şi bucuria spectacolului lecturii, cu acel atât de impersonal impact cu ecranul calculatorului? Cum să înlocuieşti taina şi tihna, ori misterul şi convivialitatea tacită pe care ţi le poate oferi o Bibliotecă? Dar aerul ispitior, uneori dureros de ispititor al librăriei? Desigur, în cele mai savante ori mai catastrofale scenarii de viitor, ar putea intra şi dispariţia cărţilor. Ceva îmi spune, însă, că în logica acestor scenarii, nici Internetul nu va putea nădăjdui la o soartă mai bună. Dimpotrivă, s-ar putea să cunoască o viaţă şi mai scurtă. Pe de altă parte, unii cercetători australieni susţin că însuşi „homo sapiens“ ar putea să dispară

Har şi darTeatru Ion

PARHON

P iramidele sunt gânduri necunoscute pentru gândul nostru. Regii Egip tului

crezând în viaţă şi după moarte, făceau încercarea uriaşă a nemuririi. Această cutezanţă era ajutată de piatra cea dură prin care luptau contra destinului omenesc. Piramidele ridi-cate ca un protest contra efemerului scriau prin muchiile lor îndreptate ştiinţific către punctele cardinale şi prin geome-tria cavourilor sensul morţii. Regii mureau, dar Regii morţi trăiau prin cuvânt.

Ferit de vulg, cuvântul săpat în piatră era sfânt, fiindcă era chiar cugetul dat de Dumnezeu. Numai aleşii cunoş-teau scrisul-enigmă, scrisul sfânt, care însemna străduinţa omului către divinitate şi către cunoaşterea misterelor su-preme. Astăzi nu mai respectă nimeni scrisul, iar misterul lui a încetat de mult. Pietrele piramidelor vorbesc, sfinxul pune secolelor ce trec aceleaşi întrebări asupra omului şi creaţiunii spiritului dar nimeni nu mai răspunde. Totul e legendă; spiritul e ucis. Maşinăria modernă l-a ucis şi l-a înlocuit cu unul fabricat.

Se scrie într-o zi cât s-a scris în Antichitatea întreagă…

se scrie într-o zi şi… este şi destul de ieftin. Cugetul nu costă mai nimic, dar scrisul s-ar putea să se scumpească dat fiind că hârtia şi manopera se scumpesc mereu. Astfel conştiinţa o ai pentru doi bani şi conştiinţa scrisă pentru doi bani şi jumătate şi poţi să cumperi destulă. Diavolul care se ocupa odată cu acest negoţ al sufletelor ar putea să cumpere mari cantităţi de conştiinţă de la noi, dar nu-l mai interesează nici pe el prea mult. Marfa s-a deteriorat. Aceasta dacă ne cantonăm numai în zona presei periodi-ce scrise. Monstruoasa maşină rotativă toarnă în creierul omenirii în fiecare zi, sugestia tuturor crimelor şi ororilor, masacrele, furturile, crimele sunt de un senzaţional obiş-nuit. Realul este însă de o esenţă prea slabă pentru a ne mai satisface. Sublima noastră presă ne toarnă în suflet o serie mai violentă de nelegiuiri inventate.

După piramide, după piatra scrisă a urmat scrierea pe table de argilă, s-a inventat papirusul apoi pergamentul şi în final hârtia, iar acum suportul magnetic. Ce va urma vom vedea. Important este ce s-a scris sau ce se scrie pe ele. Dintre toate scrierile cel mai mult au rezistat cărţile. Ele dăinuie şi astăzi. Din ele am sorbit ştiinţa şi înţelepciunea

care ne-a dus spre civilizaţie şi progres. Popoarele care au cunoscut scrisul au fost şi cele mai puternice dar şi cele mai înaintate, au creat opere de artă şi de literatură inegalabile.

Fără a exista cartea, fără a exista scrierea nu s-ar fi putut transmite urmaşilor partea de înţelepciune care a avut şansa să fie tipărită cunoscând câtă înţelepciune se pierde odată cu moartea unui savant care ia cu el tot ce a înmagazinat în creierul său.

Cartea se deosebeşte cu mult de presă, fundamentala diferenţă constă în calitatea şi cantitatea de informaţii. Cartea modelează, în bine, caracterele, educă copii şi asi-gură înţelepciunea necesară oamenilor cultivaţi. Cartea va dăinui indiferent că va fi scrisă pe hârtie sau suport magne-tic, adică virtual, pentru că va fi permanent nevoie de con-tinuitate în informaţii şi în literatură. Citiţi cărţile pentru că vă feriţi de murdăria periferică a societăţii care vi se pune în cutia poştală de câteva ori pe zi.

Cartea nu va intra niciodată în competiţie cu presa pentru că sunt inegale şi nu au convergenţe calitative.

Timpul cărţiiNicu VINTILĂ

peste un secol. Atunci? Deocamdată să nu ne otrăvim cu gândurile perfide privind soarta uneia dintre cele mai minunate cu-ceriri ale umanităţii, menită să hrănească, să îmbogăţească şi să apere spiritul uman în faţa intemperiilor de tot felul.

Când eram pe punctul de a pune... punct pledoariei mele pătimaşe pentru lectura cărţii, mi-am amintit brusc faptul că pe noptiera mea se află vreo şapte volume, aproape încremenite în aşteptare, pe care nu le-am mai deschis de câteva săptămâni. Din cauza prietenului nostru cronofag şi blestemat, televizorul...

Grigore Patrichi Smulti – Cărturarul

Scrisul Românesc Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 25Universitaria

1 oct. 1955 – s-a născut Ion Stratan în com. Isbiceni în jud. Olt (m. la 19 oct. 2005, în Ploieşti);

1 oct. 1927 – s-a născut Nestor Vornicescu în com. Lozova – Vorniceni, jud. Lăpuşna (m. la 17 mai 2000, în Craiova);

2 oct. 1881 – s-a născut Nicolae al Lupului, în com. Brădiceni, jud. Gorj (m. la 13 iul. 1963);

2 oct. 1875 – a murit Petrache Poenaru, în Bucureşti (n. la 10 ian. 1799, în com. Beneşti, jud. Vâlcea);

2 oct. 1942 – s-a născut Romulus Diaconescu, în Bălăneşti, jud. Gorj (m. la 29 mart. 2003, în Craiova);

2 oct. 1899 – a murit Ştefan Vellescu, în Bucureşti (n. la 26 dec. 1838, în Craiova);

3 oct. 1934 – s-a născut Constantin Voiculescu (m. în 2001, în Craiova);

4 oct. 1970 – s-a născut Robert Şerban, în Drobeta Turnu–Severin;

5 oct. 1971 – a murit Vania Gherghinescu (n. la 12 nov. 1900, în satul Cârceni, jud. Mehedinţi);

6 oct. 1951 – s-a născut Titu Dinuţ, în com. Siseşti, jud. Mehedinţi;

Calendar – octombrie9 oct. 1947 – s-a născut Nicolae Lupu,

în com. Veleşti, jud. Dolj;9 oct. 1922 – s-a născut Emil Manu,

în satul Manu, jud. Mehedinţi (m. 19 sept. 2005, în Bucureşti);

10 oct. 1946 – s-a născut Nicolae Dan Fruntelată, în com. Bălăciţa, jud. Mehedinţi;

10 oct. 1907 – s-a născut Constantin Nisipeanu, în Craiova (m. 1998);

10 oct. 1943 – s-a născut Radu Niţu, în Caracal, jud. Olt;

11 oct. 1897 – s-a născut Marcel Romanescu, în oraşul belgian Liège (m. 1956);

13 oct. 1927 – s-a născut Constantin Măciucă, în comuna Iaşi, jud. Gorj;

14 oct. 1903 – s-a născut Traian Păunescu-Ulmu, în Craiova (m. 1983 la Bucureşti);

14 oct. 1994 – a murit Aurel Tita în Bucureşti (n. la 8 ian. 1915 în com. Risipiţi. jud. Dolj);

16 oct. 1963 – s-a născut Gabriel Coşoveanu, în Craiova;

17 oct. 1905 – s-a născut Alexandru

Dima, în Turnu Severin (m. la 19 mart. 1979);

17 oct. 1884 – s-a născut Constantin, Şaban Făgeţel, în com. Făgeţel, jud. Olt (m. la 5 dec. 1947);

18 oct. 1928 – s-a născut Ion Stăvăruş, în com. Goleşti, jud. Vâlcea (m. 1977, în Bucureşti);

19 oct. 1952 – s-a născut Mircea Bârsilă, în com. Cârciu, jud. Gorj;

19 oct. 1935 – a murit Gib I. Mihăescu (n. la 23 apr. 1894, în Drăgăşani, jud. Vâlcea);

19 oct. 2000 – a murit Tudor Dumitru Savu la Cluj-Napoca (n. la 1 febr. 1954, în Râmnicu Vâlcea);

20 oct. 1947 – s-a născut Aurel Antonie, în com. Castranova, jud. Dolj;

20 oct. 1956 – s-a născut Isidor Chicet, în satul Şcheia, jud. Iaşi;

20 oct. 1928 – s-a născut Pompiliu Marcea, în com. Ştefăneşti, jud. Gorj (m. la 27 mart. 1985, în Bucureşti);

20 oct. 1958 – s-a născut Gabriela Rusu-Păsărin, în Slatina, jud. Olt;

24 oct. 1943 – s-a născut Cornel Moraru,

în com. Pietrari, jud. Vâlcea;25 oct. 1902 – s-a născut Dumitru

Popovici, în com. Dăneasa, jud. Olt (m. la 6 dec. 1952, în Cluj);

26 oct. 1954 – s-a născut Marius Ghica, în Băileşti, jud. Dolj;

26 oct. 1928 – s-a născut Grigore Smeu, în satul Bâltişoara, jud. Gorj;

26 oct. 1941 – s-a născut Ion D. Soare, în satul Bercioiu, com. Budeşti, jud. Vâlcea;

26 oct. 1888 – s-a născut Dem. Theodorescu, în com. Roeşti, jud. Vâlcea (m. la 11 apr. 1946, în Bucureşti);

27 oct. 1936 – a murit Bogdan Amaru (n. la 6 apr. 1907, în satul Budele, jud. Vâlcea);

28 oct. 1950 – s-a născut Zenovie Cârlugea, în satul Maiag, jud. Gorj;

28 oct. 1874 – s-a născut Constantin D. Fortunescu, în Craiova (m. la 21 sept. 1965, în Craiova);

28 oct. 1953 – s-a născut Doina Drăguţ, în com. Siliştea Crucii, jud. Dolj;

31 oct. 1908 – s-a născut Ilariu Dobridor, în com. Dobridor, jud. Dolj (m. în ian. 1968, în Bucureşti).

Cartea din seifFlorentina ANGHEL

P robabil că pentru mulţi în acest moment conceptul de carte s-a învechit, a glisat

către impalpabil, suferind un proces de fluidizare în virtutea unei contribuţii teh-nologice care, în cele din urmă, asigură prezenţa şi absenţa cărţii în acelaşi timp. Putem vorbi de carte ca obiect fizic şi de cartea virtuală, după cum vorbim de cărţi vechi şi de cărţi noi. Este, într-un fel, fi-resc să asociem viitorul cărţii cu progresul tehnologiei şi să încercăm să privim cu încredere transformările materiale, formale şi de conţinut ale acesteia, atâta timp cât nu ne surprinde, în ciuda accesului permanent asigurat pe diverse site-uri, absenţa cărţii în toate sensurile. Biblioteca tradiţională este înlocuită de biblioteca virtuală care îi oferă cititorului toţi clasicii şi nu numai. În plus, librăriile online creează un sentiment de confort deoarece putem oricând să obţinem cartea dorită, atât în format digital cât şi ca obiect, deocamdată. Şi pentru că tot trăim în secolul vitezei, al reţelelor de reţele, al interfeţelor şi într-o bine-primită confuzie dintr-o apreciată ambiguitate, tânăra ge-neraţie are la dispoziţie metode mult mai rapide de familiarizare cu şi de înţelegere a cărţilor în site-urile specializate cu rezu-marea şi interpretarea operelor pe înţelesul tuturor. Şi totuşi, cititori avizaţi susţin cu tărie că ecranul unui computer nu va putea oferi niciodată plăcerea unei pagini scrise pe hârtie, asta dincolo de multe alte avan-taje ale cărţii ca obiect, între care durata de viaţă şi faptul că poate fi citită oriunde şi oricând, independent de dotarea tehnică a cititorului.

Viitorul cărţii este deja o temă cu isto-rie, ecouri străbătând până la noi încă din a doua jumătate a secolului trecut şi, de ce nu, chiar mai devreme în operele unor scriitori vizionari. Relaţia dintre evoluţia tehnologică şi carte îşi are şi ea istoria ei prezentată de Carla Hesse care, în cadrul conferinţei despre viitorul cărţii ţinută la San Marino în 1994, creează o punte între John Locke, în opinia căruia cartea tipărită avea să reifice informaţia conţinută în timp ce sursa cunoaşterii se află în simţuri, şi tehnologia actuală prin care cartea scapă de constrângerea spaţială, de fixitatea ei,

intrând în dimensiunea temporală. Elogiul hipertextului rezonează din

toate materialele dedicate viitorului cărţii, căci el anulează, în opinia unora, limitele spaţiale oferind utilizatorului/cititorului deschidere nelimitată şi posibilitatea de a-şi crea propriul text sau propria traiec-torie către textul vizat. Umberto Eco are argumente care să ne convingă de faptul că existenţa fizică a cărţii nu încetează ca urmare a invenţiilor tehnologice şi dacă totuşi s-ar întâmpla, bibliotecile ar căpăta statut de muzeu, iar scopul lor ar fi să păs-treze cartea ca obiect fizic. Mai mult decât atât, Internetul şi cărţile online nu aduc o noutate în posibilităţile de lectură, ci pur şi simplu le înlesnesc comprimând spaţiul şi timpul dedicat căutării şi asocierii. „Nu văd cum jocul fascinant al creaţiei colective,“ spune Eco, „povestiri infinite prin Net ne pot lipsi de literatura auctorială şi de artă în general. Mai degrabă ne deplasăm către o societate mai liberă în care libera creati-vitate va coexista cu interpretarea textelor deja scrise. Îmi place asta. Dar nu putem spune că am înlocuit un lucru vechi cu unul nou. Le avem pe amândouă.“

Scopul acestui material însă nu este acela de a relua teoriile şi impresiile care deja circulă, ci se îndreaptă către un scriitor vizionar care în distopia Brava lume nouă a găsit un spaţiu pentru cărţi ca obiect. După ce Aldous Huxley, romancierul în discuţie, anunţă încă din debutul cărţii o metodă prin care copiii erau îndepărtaţi de cărţi şi de flori – acestea fiind iniţial simbolic aso-ciate cu ineficienţa oamenilor din punct de vedere economic, căci florile şi cărţile îi re-ţineau de la consum – cititorul este averti-zat asupra unui alt aspect care ar determina evoluţia cărţii, şi anume căutarea stabilităţii sociale, a fericirii prin intermediul condiţi-onării populaţiei, rezultat al dezvoltării teh-nologice şi ştiinţifice. Viitorul cărţii bune, în romanul lui Huxley, este în seif, departe de ochii populaţiei educate, formate să fie automulţumită, consumatoare a produse-lor puse pe piaţă şi permanent controlată. Huxley distinge între trecut şi viitorul din lumea nouă – era lui Ford, un vârf tehnolo-gic cu efecte dezastruoase asupra spirituali-tăţii – în termenii cărţilor vechi, spirituale,

bune şi frumoase dar interzise (adică ope-ra lui Shakespeare) şi ale celor tehnice de acces (de genul Condiţionarea chimică şi bacteriologică a embrionului).

Asemeni oamenilor de carte contem-porani, Aldous Huxley, în prima jumătate a secolului trecut, nu a văzut un pericol în dispariţia fizică a cărţii, este adevărat că nu existau aceleaşi motive de îngrijorare, ci în dispariţia cărţii de calitate într-o societate de consum. Astfel, în lumea nouă anticipa-tă în roman cartea tehnică primează, este accesibilă ca obiect şi conţinut, în timp ce cartea cu conotaţii spirituale (ficţiune, filo-sofie şi religie) devine opera interzisă celor mulţi, dar păstrată la loc sigur de cei aleşi. Vizita lui John, personajul care citise opera completă a lui Shakespeare şi care fusese adus din rezervaţie în lumea nouă, în biro-ul lui Mustapha Mond este edificatoare în acest sens. Pe rafturi şi pe masă sunt cărţi care promovează viaţa şi opera lui Ford, noua tehnologie, în timp ce într-un seif mare aşezat în peretele dintre rafturile de cărţi, în întuneric, cel care controlează lu-mea păstrează Biblia, conţinând Vechiul şi Noul Testament, Varietăţile experienţei re-ligioase de William James, opera completă a lui Shakespeare şi alte volume vechi de referinţă.

Dincolo de intenţia lui Mustapha Mond de a controla modul de a gândi şi de a acţiona al oamenilor condiţio-naţi să fie fericiţi, fericire care nu este niciodată grandioasă – după cum spu-ne Mond –, apare şi reversul educaţiei primite: cărţile sunt vechi, chiar dacă le-ar citi, cei din lumea nouă nu le-ar înţelege pentru că lumea nouă nu este la fel ca lumea lui Othello şi nu poţi face tragedii în stabilitate socială.

Imaginea rafturilor de cărţi care ascund cărţile de valoare sugerează pe de o parte relaţia dintre aparenţă şi esenţă ilustrată prin cărţile despre noua tehnologie şi Ford ca interfaţă, co-mercială dar golită de spiritualitate, şi cărţile vechi dificil de accesat, dacă nu chiar inaccesibile la modul concret şi abstract. Pe de altă parte, dacă această imagine este asociată cu metafora bibli-otecii lui Clarence Wilmot din romanul

În frumuseţea crinilor de John Updike, în care cărţile sunt cărămizile care construiesc personalitatea şi cunoştinţele cititorului – omul-carte al lui Sartre –, se poate deduce direcţia în care se îndreaptă cititorul care, prin biblioteca virtuală, este asaltat de şi manipulat cu imagini şi texte uşor accesibi-le dar mult simplificate sau tehnice, comer-ciale dar fără profunzime. Personalitatea construită virtual este la fel de labirintică şi fluidă ca sistemul de operare, în timp ce cărţile care i-ar putea conferi consistenţă, şi ele fluidizate, sunt inter-relaţionate, şi ast-fel ascunse, minimalizate, printre celelalte texte. În opinia Carlei Hesse, „în viitor, se pare, nu vor fi canoane fixe de texte şi nici graniţe epistemologice fixe între discipline, numai căi de interogare, moduri de integra-re şi momente de întâlnire.“ (p.31)

Probabil că, aşa cum susţinea şi Umberto Eco, cartea ca obiect nu va dispărea, dar nu este exclus ca aceasta să fie preponderent de natură tehnică, după cum este în conti-nuare posibil ca operele de referinţă să fie păstrate în reţeaua de reţele a Internetului şi atunci viitorul cărţii de calitate va depinde de modul în care tânăra generaţie va fi în-drumată, prin hăţişul de link-uri, către car-tea veche şi frumoasă din seif.

Theodor Pallady – Lectura

Scrisul Românesc26 Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010

dacă e istories-o luăm de la adamodată trezindu-se în tovărăşia eveiîn pofida interdicţiiloromul s-a înfruptat din pomul cunoaşterii binelui şi răului

deci prima necesitate individuală a fost cunoaştereadumnezeu i-a izgonit din raica urmare a faptelor lordar adam având parteneră de pribegiecomunicarea a apărut ca a doua necesitate

trebuinţele vieţii şi experienţele acumulate trebuiau cumulate lăsate moştenireindividul avea nevoiede ceva care să păstrezefără distorsiuni cunoştinţele de-o viaţăba chiar trebuia o certitudineşi asupra bunurilor dobândite ce urmau să fie împărţite moştenitorilordupă vrednicia loraşa a apărut scrisul

scrierea cuneiformăiniţial probabilpe o tăbliţă de lut umedse încrustau elemente primareprivitoare la bunuri curentecâte oi câţi mieiapoi cu trecerea timpuluiaceste semne s-au diversificatcantităţi de recolte număr de slugiulterior s-au diversificat şi materialele-suport pe care se scrijelea scrisulcoaja de copac piei de animale

mărinde-se nevoia de astfel de suporţis-a inventat fabricarea lorpapirusul de pildăfiind un produs prelucratdin planta cu acelaşi numepe care scribii egiptului antic îşi desenau hieroglifele

după champolionhieroglifele erau o scriere figurativă simbolică şi foneticăavînd şi puternice încărcături ritualice mitice religioase

traversând secole de experienţăomul a simţit nevoia ca înscrisurilesă nu fie unicattrebuiau mai multe exemplareîn faţa acestor nevoichinezii au inventat un sistem de semneindependent sculptate în lemncu forma bazoreliefată în oglindăprincipiul ştampilei noastre de toate zilelecu aceste piese de lemnse alcătuia o paginăse acopereau cu tuşşi se copia suprafaţaîn câte exemplare de hârtiese dorea să se multiplice textul

dar lemnul se degrada în timpaşa că neamţul johannes gutenberg a folosit metalulpentru ceea ce se chemau litere mobileel este strămoşul tiparului

respectiv tipografiilor de azicu invenţia lui se puteau tipăriivolume importante de texte mult mai rapidşi incomparabil mai ieftineaşa a apărut cartea

cărţileîn tiraje din ce în ce mai mariau făcut ca informaţiilecuprinse între copertesă depăşească graniţele şi să fie la-ndemâna tuturor celor interesaţi

cărţile realizate mecanicau generat alfabetizarea unui numărsporit şi dintre oamenii de rândulterior a apărut instituţionalizarea învăţământului

capital este rolul cărţiiîn apariţia unor serii de invenţiicare aveau să conducăla ceea ce a fost numit de specialiştirevoluţia industrialăau înlocuit munca manuală cu maşinismul au dus la creşterea productivităţii dezvoltarea oraşelor avântul ştiinţei

un veac mai târziufoamea de energie a condus la apariţia unor noi domenii industrialeconstrucţia de maşini electrotehnica chimiatoate datorate în primul rândcirculaţiei cărţilor purtătoare de informaţii

nu mai puţin importante au fost cărţilepentru dezvoltarea tuturor domeniilor artei de la partiturile muzicale la proză poezie dramaturgie eseisticăşi până la albume de artăce aduceau în faţa publicului largoperele marilor pictori sculptori graficieni arhitecţi fotografi ai lumii

toate acestea au fost posibileşi datorită descoperirii curentului electricutilizabil inclusiv în tipografii

numele unor mari oameni de ştiinţăcu contribuţii definitorii în domeniuau devenit substantive comuneamperulunitatea de măsură a curentuluicinsteşte pe francezul andré-marie ampèrewattulunitatea de măsură a puteriicinsteşte pe scoţianul james wattvoltulunitatea de măsură a forţei electromotoareşi potenţialul electric ca şi pila voltaicăcinstesc pe italianul alessandro volta

dezvoltarea învăţământului ştiinţei culturiipe baza cărţilor tipărite în tiraje de masăau dus şi la apariţia ignoranţilorde pildă tandemul de termeni amper-watta nu se confunda cu angkor watcel mai mare templu din lumeunde regii khmeri şi-au stabilit capitalaîncepând cu secolul nouă după christossituat la circa treisute de kilometride actuala capitală a cambodgiei phnom penh

culoarea roză a templuluin-are nici-o legăturăcu khmerii roşiicare în secolul douăzeci au distrus aproape întreaga bogăţiede istorie şi artă a zoneistatui artefacte cărţi iar cărţi batăle-ar norocul

dacă până la apariţia tiparuluideci mii de ani şi sute de generaţiiputem vorbi despre omenire ca despre o societate tradiţionalăde la gutemberg sau dacă vreţi de la inventarea maşinii cu aburvorbim despre societatea industrială sau modernăînsă după doar câteva sute de anipe la mijlocul secolului trecutodată cu realizarea calculatoarelor pe bază de reţeledezvoltarea limbajului algoritmictransmiterea calculelor pe distanţe marişi apariţia calculatorului digital respectiv a celui programabil pentru scopuri generalevorbim despre o societate postmodernă

o

societate informaţională

procesarea cu ajutorul calculatoarelora uriaşelor volume de informaţii apărute utile şi necesarea generat informaticaştiinţa care desemnează aceste activităţicu ajutorul căreiaultimii douăzecişicinci treizeci de animaterializaţi prin industria it au însemnat confort şi profit pentru oamenicât nu s-a înregistrat cumulat niciodatăpe orizontala domenialăşi verticala timpului

toate multele domenii nou apărutecomunicaţiile satelitare cibernetica roboticaau făcut din omul de azisă nu-şi permită să visezesau să zâmbească în colţul guriicând aude de enciclopediştii renascentiştide homo universalis

comunicarea prin interconectarea computerelorîntr-o reţea globalăa creat internetulacum un sfert din populaţia lumiibeneficiază de aceste servicii

unde este cartea în toată această evoluţie năucitoareea a stat la baza realizărilor din prezent

tehnologia informaţională este prima tehnologiecare se hrăneşte pe ea însăşimaşina de tipărit nu a produs prin ea însăşio mai bună maşină de tipăritaceste două exemple validează şi imposibilitateaunor previzionări cât de cât viabile temporar

cărţile revistele şi ziarele tipăriteprin radio şi toate tele-urile posibiletelegraf telefon televiziuneau înlesnit circulaţia informaţieicomputerul de toate zilele prin internetle include pe toate şi le depăşeşte

majoritatea covârşitoare a activităţilor de aziimplicit a meseriilor şi specializărilornici nu putea fi imaginatădoar cu câteva sute de ani în urmă

în contextul evoluţiei exponenţiale rapide imprevizibilea informaticii e de la sine-nţelescă aceasta şi-a găsit un spaţiu neocupatîn necesarul de trebuinţe ale omului

cartea martor şi depozitar al întregului progres umanse va mula pe noile cerinţe străbătând veacurile ce va să vie

Poezie

istoria creşterii şi descreşterii imperiului gutenbergViorel FORŢAN

Sasha Mereţ – Carte, pioneze şi mâini

Scrisul Românesc Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 27Eseu

P roblema viitorului cărţii se pune într-un moment în care lumea trăieşte într-o totală

nepăsare faţă la astfel de idei „învechite“. Pe cei care îi mai preocupă acest subiect, problema capătă răspunsuri apocaliptice: cartea va dispărea cât de curând, nimic nu o mai poate salva din drumul pierii pe care au adus-o vremurile noi. Totul pare să ar-gumenteze acest fel de a vedea lucrurile, cu atât mai mult cu cât generaţiile tinere sunt total nepăsătoare la viitorul cărţii. Editurile dau faliment, librăriile îşi pierd rolul pe care l-au avut, iar publicul tinde spre alte forme de informare (ce adesea nu au nicio legătură cu ceea ce înseamnă cul-tură). Şi totuşi…

Cartea a fost acel lucru ascuns pe care fiecare dintre noi l-a căutat de-a lungul vieţii. Istoria ei se pierde în negura vremurilor şi, de-a lungul timpului, au fost multe perioade în care oamenii s-au gândit că a sosit momentul dispariţiei ei pentru totdeauna. Ce să fi simţit învăţaţii din Alexandria Egiptului atunci când marea lor bibliotecă a fost incendiată? Sau cei

din timpul războaielor atunci când abia se mai putea găsi ceva de citit? La fel simte şi lumea de astăzi pericolul dispariţiei cărţii, ameninţată nu de foc şi de război, ci de internet, televizor sau… nepăsare.

Importanţa cărţii (şi a scrisului, în general) pentru omenire a fost pusă în discuţie din vremuri imemoriale. Astfel, în dialogul lui Platon Phaidros sau Despre frumos, Socrate povesteşte întâmplarea cu zeul Theuth, cel care s-a dus la regele Thamus al Egiptului pentru a-i prezenta avantajele diferitelor arte pe care le descoperise. Ajungând la scriere, a constat că regele se împotriveşte introducerii unui astfel de obicei în ţara sa: „Scrisul va aduce cu sine uitarea în sufletele celor care-l vor deprinde, lenevindu-le ţinerea de minte; punându-şi credinţa în scris, oamenii îşi vor aminti din afară, cu ajutorul unor icoane străine, şi nu dinăuntru, prin caznă proprie. Leacul pe care tu l-ai găsit nu e făcut să învârtoşeze ţinerea de minte, ci doar readucerea-aminte. Cât despre înţelepciune, învăţăceilor tăi nu le dai decât una părelnică, şi nicidecum pe cea

adevărată. După ce cu ajutorul tău vor fi aflat o grămadă de cărţi, dar fără să fi primit adevărata învăţătură, ei vor socoti că sunt înţelepţi nevoie mare, când de fapt cei mai mulţi n-au nici măcar un gând care să fie al lor. Unde mai pui că sunt şi greu de suportat, ca unii ce se cred înţelepţi fără de fapt să fie“.

Un model socratic s-a creionat şi în cultura noastră, în persoana lui Nae Ionescu (o astfel de imagine ne este prezentată şi de cercetători mai noi, precum I.P. Culianu sau Sorin Antohi). Despre profesorul de la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, Mircea Eliade avea să noteze: „Destinul său socratic îi domină şi justifică toate gesturile; venit să înveţe pe tineri drumul către ei înşişi, să-i înveţe dragostea pentru trăirea interioară – Nae Ionescu nu se putea contrazice «publicând» cărţi de filosofie, texte moarte pe care ei să gândească şi pe care să şi le însuşească. Nu se putea contrazice – adică nu accepta să moară“. Să recunoaştem că atât argumentele lui Socrate, cât şi ale lui Mircea Eliade sunt mult diferite de cele folosite astăzi în

favoarea ideii dispariţiei sau a inutilităţii cărţilor şi a scrisului în general.

Din ce în ce mai des se face auzită în zilele noastre o întrebare esenţială: Care sunt cele 10 (50, 100 etc.) cărţi pe care cineva le-ar lua dacă ar trebui să trăiască izolat pe o insulă? Logica întrebării devine evidentă: diferitele schimbări din lume (sociale, economice, politice, culturale ş.a.) nu fac decât să reîmprospăteze ideea că fără carte omul nu poate trăi. Poate trăi fără formele actuale prin care aceasta este înlocuită, poate trăi chiar şi fără semeni, dar nu poate trăi fără cel puţin o carte (fie că este Cartea sfântă, fie că este de altă natură).

Drumul cărţii prin istoria mai veche sau mai nouă se aseamănă unui adevărat pelerinaj sau reîntoarcerii lui Ulise în Ithaca după războiul troian. Multe au fost situaţiile dificile prin care a trebuit să treacă eroul homeric, însă dorinţa de a se întoarce acasă l-a întărit în depăşirea lor. Multe au fost şi sunt dificultăţile prin care trebuie să treacă orice carte, însă acestea nu o vor împiedica să răzbească prin timp.

Eterna reîntoarcere a cărţiiAdrian BOLDIŞOR

C red, pe urmele lui Borges, că „singurele paradisuri îngăduite omului, sunt paradisurile pierdu-

te.“ 1 Cartea ale cărei file foşnesc asemenea copacilor care au fost cândva, pe care azi o răsfoim cu dragoste şi cu evlavie, fi-va şi ea probabil, într-un viitor pe care îl dorim cât mai îndepărtat, un paradis pierdut. Ca şi spaţiul ocrotitor al bibliotecii spre care împătimiţii de lectură se întorc mereu, ca pasărea la cuib. Într-o zi, într-alt timp, pe care noi nu-l vom apuca, un rătăcit în tre-cut, vrednic urmaş al lui Alonso Quijano, Cavalerul Tristei Figuri, cel stăpânit de dulcea nebunie a Cărţii, va găsi poate Biblioteca zidită. Va fi călăuzit spre o sală glacială, cu oameni-roboţi cu privirea pi-ronită pe monitor, servind lectura aseptică a hypertextului, sărmane muşte prinse în imensa Pânză.

„Aceasta o va ucide pe aceea“2. Cuvintele tenebrosului arhidiacon Claude Frollo, alchimistul din Notre-Dame de Paris, cuvinte ce anunţă instaurarea unei noi religii, aceea a Cărţii tipărite, pot fi translate pentru a desemna pericolul detro-nării cărţii obiect de către cartea electroni-că. Atât de accesibilă, potolind setea noas-tră de informaţie, aceasta din urmă pare mai puţin propice lecturii, singurul act prin care se dă viaţă cărţii. Cartea obiect, pe care o poţi atinge, răsfoi, care te încântă prin fe-lul în care este legată sau ilustrată, care te îndeamnă la reflecţie sau la visare, este o carte vie. În jurul ei se poate ivi dragostea. Să ne amintim, de pildă, că pentru neferi-ciţii amanţi Paolo Malatesta şi Francesca da Rimini, condamnaţi la împărăţia dure-rii eterne, din Divina Comedie, dragostea adulteră se dezvăluie în preajma unei cărţi, La matière de Bretagne. În cântul al cin-cilea din Infernul, Francesca îi povesteşte lui Dante, curios să afle amănunte despre povestea acestor suflete chinuite, ce se ro-tesc fără încetare, dar împreună, în vârte-jul din cercul desfrânaţilor, că ea şi Paolo nu bănuiau că sunt îndrăgostiţi. Adevărul

le-a fost revelat într-o zi când, aflându-se singuri, au citit despre iubirea nefericită a cavalerului rătăcitor Lancelot: „Când am citit cum zâmbetul râvnit/i-l sărută pe gură Lancelot,/acesta ce mi-e în veci nedespărţit/mă sărută şi-un freamăt era tot;/de-atunci nicicând n-am mai citit nainte/căci pentru noi fu cartea Galeot.“3 Îi regăsim pe cei doi în ilustrarea Divinei Commedia, realizată de Sandro Botticelli, „fără precedent şi fără posteritate.“4

Vorbind de cartea vie, cartea obiect, trebuie să nu trecem sub tăcere faptul că ea poate să şi ucidă, aşa cum se întâmplă cu „a doua carte“ a Poeticii lui Aristotel, exem-plar unic, aflat în cea mai bogată bibliotecă creştină dintr-o abaţie italiană, în jurul căre-ia se ţese fascinantul roman al lui Umberto Eco, Numele trandafirului. Îmbibată de o unsoare otrăvită de către fanaticul călugăr Jorge din Burgos, (care urăşte învăţătura Areopagitului, considerând primejdioasă prezentarea lucrurilor create de Dumnezeu «per speculum et in aenigmate»), ea pro-voacă moartea mai multor călugări şi, în fi-nal, dispariţia bibliotecii care o adăpostea, căzută pradă incendiului. Teama fanaticului călugăr orb este condensată în frază: „Dar această carte ar putea să-i înveţe pe oameni că eliberarea de frică înseamnă înţelepciu-ne.“5 Cartea care face elogiul râsului elibe-rator devine prin cenzura religioasă o „car-te de taină“, interzisă, care îi ucide pe cei care o răsfoiesc.

„Cartea de taină“, cartea iniţiatică a Filosofului este, de fapt, adevăratul per-sonaj al romanului, chintesenţa focaliza-tă încă din titlu. Acesta poate trimite spre roza mistică sau spre cele treizeci de petale închise în neogrecescul «trandafillos», ca şi spre teoria semiotică a autorului. Cheia de lectură e la alegerea şi priceperea citi-torului. Singurul care, după autor, dă viaţă cărţii.

Cartea vie este cartea din biblioteca per-sonală de care ne legăm sufleteşte, pe care ne-am ales-o noi sau pe care am primit-o în

dar de la fiinţe dragi nouă, cartea în care ne regăsim. Care ne aşteaptă uneori pe nopti-eră pentru a o reciti a nu ştiu câta oară, fie doar o pagină sau câteva fraze înainte de a adormi. Cartea vie este şi cartea din biblio-tecile publice, care trece din mână în mână, uzându-se prin îndelungată folosinţă.

Cartea electronică este, prin comparaţie, o carte îndepărtată, de o răceală thanatică. Ea nu îţi încălzeşte sufletul şi nu te face să visezi. Apreciată din perspectiva pragmati-că de fiecare dintre noi, ea nu ne leagă în sens magic. De aceea cred în viitorul cărţii obiect pe care ne-o alegem dintr-o librărie, de pe un raft al unei biblioteci publice sau cu ajutorul comenzii electronice într-o bi-bliotecă informatizată.

Aura mistică a cărţii a dispărut. Câţi mai cred, asemenea ermeticului Mallarmé că „universul e creat pentru a se ajunge la o carte frumoasă“, echivalent al operei alchi-mice? E greu să te pronunţi asupra viitoru-lui cărţii tipărite, într-o lume în care şi acest produs al spi-ritului stă sub semnul mar-ketingului. În peisajul literar francez, de exemplu, apar acuzaţii la adresa unor autori de succes precum Amélie Nothamb, ale cărei roma-ne ar fi scrise „după reţetă“, sau Michel Houellebecq, acuzat de plagiat. În ultimul roman publicat, La Carte et le Territoire, ar fi intro-dus numeroase notiţe luate de pe Wikipedia, fără a cita sursele. Acesta să fie viito-rul cărţii? O intertextualitate degradată, îndepărtată de cea visată de Borges sau de con-ceptul de «operă deschisă» al lui Umberto Eco?

La o sută de ani de la dispariţia lui Tolstoi, acest gigant al literaturii universa-le, e greu să crezi că se mai

găsesc tineri tentaţi de lectura unor roma-ne-fluviu precum Război şi pace. E cazul atunci să ne resemnăm şi să asistăm la tre-cerea unor capodopere într-un Muzeu al li-teraturii sau să ne angajăm într-o cruciadă pentru apărarea Cărţii? A cărţii tipărite, dar şi a cărţii electronice, în speranţa unei coe-xistenţe de durată a acestora. Lectura, sin-gurul act care distinge cartea vie de cartea moartă, trebuie asumat de fiecare pelerin al lumii-text, pentru a atinge Opera.

1 Aserţiunea lui Jorge Luis Borges stă sub semnul intertextualităţii, trimiţând spre poemul lui Milton, El Paraiso perdito.

2 Victor Hugo,Notre-Dame de Paris, Bucureşti, Ed. Rao clasic, 1996, p. 209 .

3 Dante Alighieri, Divina comedie. Infernul. În ro-mâneşte de Eta Boeriu, Bucureşti, Ed. Minerva, p. 42.

4 Aprecierea îi aparţine lui A.E.Baconski, în Botticelli. Divina Comedie, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1977, p. 61.

5 Citatele sunt din Umberto Eco, Numele tranda-firului, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1984, pp. 469–470.

Carte vie, carte moartă...Maria TRONEA

Theodor Pallady – Flori de soc şi lămâi

Scrisul Românesc28 Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010Eseu

P ână în secolul XX, cu ideo-logiile sale, ce au încercat să dea o lovitură de moarte pro-

prietăţii, românii folosiseră absolut toate sensurile noţiunii de carte (ca şi a expresiei populare: „ai carte, ai parte!...“). Fusese mai întâi atestatul (documentul, actul scris, asupra averii pământeşti şi „lumeşti“; pe urmă, scrisoarea (de dragoste, a soldatului, dar şi jalba, la împăratul); apoi, carta (harta militară); şi cartea de învăţătură (legi şi di-plome – ale Şcolii, constituind, prin secole, destinul scris şi tipărit) al Culturii, artei şi ştiinţei, a Civilizaţiei Europene, latine, în detrimentul puterii oralităţii: verba volant!...

Cartea (Biblia), care costase, în vremea lui Gutenberg, „cât un cal“, se mai „ief-tinise“ în timpul lui Aldo Manuzio, de la care ne parvine nouă corpul de litere numit „aldine“; cartea („il libro“, divin – simbo-lic nume) ajunsese să coste „cât un viţel“; trecând, apoi, prin Veacul Luminilor, cartea ajunsese, graţie multiplicării indus-triale (tirajului), să coste „cât... trei pâini!“

(„Biblioteca pentru toţi“, de la sfârşitul sec. XIX, în româneşte, iniţiată de editorul Carol Müller, până la „B.P.T.“-ul de azi, editată de „Jurnalul Naţional“ – CARTEA a devenit un produs democratic (era să zic „de... consum“!). Ea şi scriitorul participase-ră eroic, „ne gros“, la afirmarea şi desăvâr-şirea unităţii limbii fiecărui neam, însă şi a naţiunilor moderne, TITLU DE GLORIE.

Astfel de idei „tocite“, azi, îmi trec prin minte, când văd – vizionez, vizualizez că: lucruri auzite şi ne-auzite, văzute şi ne-vă-zute năvălesc – năvălesc în continuu peste acele lucruri scrise, curg, cu un... realism (era să zic „fără ţărmuri“), fără limite, fără legi, fără reguli.

Şi mă gândesc, lunecând, cumva, la concepţiile străbunilor Romani faţă de Barbari; precum şi ale Europei şi civili-zaţiei latine, creştine, faţă de năvălitorii Semilunii ...

Văd, vizionez, realizez o năvălire, „fără... de ţărmuri a culturii orale, răbuf-nind, împotrivindu-se celei scrise. Petre Pandrea intuise, poate, cel mai pregnant,

între războaie, în urma unei discuţii cu Constantin Brâncuşi şi citând expresii ale sculptorului: „o altă formă a cunoaşterii“, „altă sferă“, „alţi curenţi polari ai energiei“ – „telegrafia fără fir a lui Marconi“. Alte forţe psihice, alţi curenţi, utilizând ca pe nişte conductori, respiraţia, sângele, nervii noştri, „mişcându-se, fără mijlocitori, în infinitatea spaţiilor“ (v. Aforisme, 81).

Această intuiţie, în opinia mea, profe-ţise deja era Marconi, a radioului şi a tele-grafiei fără fir, concurând, acum „Galaxia Gutenberg“, care înfăptuise civilizaţia scrisă (şi) a unităţii Europei; Era tiparu-lui – „cea mai înaltă dintre investiţiile Omului!...“

Astăzi, se spune, pe zburătoare unde, la anchete şi mese vorbitoare, în continu-are rotunde, se pronunţă, pompos, titulatu-ra: „BIL GATES versus GUTENBERG“. „WEBB versus GUTENBERG.“

Nu aici (socotesc eu că) se află miezul şi esenţa problemei. Bil Gates, preluând, în chip desăvârşit, galaxia TIPARULUI, a făcut-o cu o... ardoare sacră!... Pericolul

îl reprezintă viteza undelor radio-tele şi a infinitelor cabluri, faţă de viteza, echilibrul şi nobleţea rafinată a imprimeriilor!... O ştire zboară, în vreme ce alta aşteaptă (ca fecioara pe mire), în chioşcuri, – aşteaptă „cititorul-mire“.

CARTEA a mai fost numită (şi) a patra putere în Stat!... Căruţa populară deţine, şi ea, şi azi, tot patru roţi!... Cum nu va dis-părea Statul, limbile, neamurile – nu va dispărea nici MAMA CARTE! Va deveni, cu probabilitate, iarăşi, rafinată şi luxoasă – şi va funcţiona (şi) ca un superb obiect de artă, de la unicat şi ex libris, la marile tiraje. Şi nu va muri nici manuscrisul, ca nu cumva să ne copleşească, ştiţi, cărţile vorbite, cărţile „virtuale“!...

CARTEA ne va scoate din medio-craţia (şi confuziile, zgomotele Audio-Vizualului), impunând o nouă democraţie. Nu, însă, nicidecum, fără etaloane, elite, reguli, după principiul popular-european: „ai carte – ai parte“.

Aşa cred eu: o nouă fraternitate – între icon, son şi logos!

Dreptul la carteConstantin ZĂRNESCU

Î n 1719 se publica o carte ce avea să contribuie de o manieră per-emptorie la dezvoltarea epicului.

Cartea se intitula Viaţa şi surprinzătoarele, ciudatele aventuri ale lui Robinson Crusoe din York, marinar: ce a trăit douăzeci şi opt de ani absolut singur pe o insulă nelocuită de pe lângă coastele Americii, la gura de vărsare a marelui fluviu Orinoco; aruncat pe ţărm în urma unui naufragiu în care au pierit toţi ceilalţi, mai puţin el. Conţinând povestea straniei sale eliberări de către piraţi. Scrisă de el însuşi. Astăzi această carte este considerată de numeroşi critici drept primul roman scris în limba engle-ză. Ca multe lucruri noi, ea a dezlănţuit o adevărată patimă a scrierii de naraţiuni mai mult sau mai puţin fictive şi, o dată cu masivul proces de alfabetizare, a generat o adevărată revoluţie a cititului în rândul populaţiei engleze. Mă întreb câţi dintre ci-titorii de azi ar mai avea răbdare să citească titlul. Şi câţi, după ce au citit titlul în între-gime, ar mai citi romanul. Şi mă întreb de două ori, o dată pentru cititorii englezi şi o dată pentru cititorii români.

În alocuţiunea trimisă spre a fi citită de editor cu ocazia decernării premiului Nobel pentru literatură în 2007, Doris Lessing

a vorbit despre foametea din Zimbabwe, despre iarba asprită de soarele necruţător, despre animalele ce mor în praful drumului şi despre oamenii care suferă consecinţe-le malnutriţiei. Dar a vorbit şi despre foa-mea de carte, de instruire, despre cei care se transpuneau la modul real în postura lui Robinson Crusoe alegând alternativa auto-educării ca formă de supravieţuire, învă-ţând să citească pe vreo enciclopedie găsită la gunoi şi salvată ca un tânăr negru într-o zi de vineri. Şi vârstnica scriitoare a mai adăugat un lucru demn de reţinut: scriito-rii se nasc în casele cu cărţi, în familiile în care se păstrează tradiţia instruirii bazate pe respectul faţă de carte. Şi i-a enumerat pe Orhan Pamuk şi biblioteca de 500 de to-muri din casa părintească, pe V.S. Naipaul şi John Coetzee, amândoi construind tradi-ţia cărţii tocmai pentru că veneau dinlăun-trul unei îndelungate coabitări şi nuanţate percepţii a acesteia.

Oare ce mai semnifică o carte în ziua de azi? Şi cât va mai valora ea în viitor? Asistăm la o vulnerabilizare a cărţii într-o lume în care, paradoxal, procentajul alfabe-tizării a crescut uimitor de mult? O culpa-bilizare a cărţii? Oare nu ne învaţă ea sufi-cient de mult, sau de bine? Nu ne distrează

sau nu formulează suficient de clar coordonatele para-disului pe care încercăm să ni-l reapropiem permanent sub diverse chipuri?

Pentru mine lumea repre-zintă încifrarea unei enigme, pe care, ca şi Herta Müller, o înţeleg din ce în ce mai puţin. De aceea consider cartea a fi una dintre metaforele cele mai iscusite în punerea în scenă a multiplicităţii eurilor realităţii, în ilustrarea aproa-pe concludentă a caracteru-lui echivoc al acestei lumi. Dar eu am o vechime destul de mare în această relaţie cu cuvântul tipărit, meseria care mă hrăneşte tot pe carte a construit şi s-a rostuit, aşa că pot fi bănuită de partizanat. Deci, dacă vorbim despre

viitorul cărţii şi nu despre trecutul ei, trebu-ie să ne întrebăm în ce raport cu cartea este mai tânăra generaţie. Oare de ce mi se pare că aceasta este cuprinsă de îndoială în faţa cărţii? Cu siguranţă nu pentru că s-ar simţi confuză la graniţa dintre realitate şi iluzie pe care cartea o propune, sau pentru că ar cădea pradă posesiei demonice a informaţi-ei. Îmi este greu să găsesc explicaţii. Poate pentru că are la dispoziţie o paletă largă şi eterogenă de multe alte lucruri capabile să redea multiplicitatea eurilor realităţii şi să ilustreze perfect concludent caracterul neu-nivoc al acestei lumi. Nu se mai citeşte, dar toată lumea ştie tot. Asistăm la o epidemie de pasivitate, de blazare faţă de literatură, interesul pentru ceea ce are de oferit cartea este deliberat ţinut într-o stare embrionară, de virtualitate. Nicio aventură metafizică nu-i mai tulbură pe mulţi dintre tineri sau mai puţin tineri, voiajurile iniţiatice au eşu-at pe o limbă de pământ care nu seamănă cu niciuna dintre limbile pământului, cei care ştiu multe din auzite nu se mai iden-tifică cu niciun rol existenţial, devenind ei înşişi latenţi ca personaje vii. Fără să-şi dea seama, au început să semene îngrijorător de mult. Aceleaşi feţe, aceleaşi destine. Le lipseşte spiritul improvizaţiei, tensiunea configurărilor de personalitate, aerul vino-vat al eşecurilor inocente. Din punctul de vedere al relaţiei carte-cititor, eu cred că deja trăim în viitorul cărţii unde cartea mai are capacitatea de a proiecta şi materializa forme ale realităţii reale sau imaginare doar pentru o elită, din care nu exclud tinerii, tot mai specializată şi mai rafinată sub aspect cognitiv şi estetic.

Desigur că o discuţie despre viitorul cărţii implică şi o altă perspectivă care se cere enunţată. Este cea care priveşte supor-tul pe care cărţile vor circula în viitor. Şi aici îl citez pe Gabriel Liiceanu care între-vede cartea tipărită ca fiind înlocuită într-un viitor oarecare de cartea electronică din raţiuni de economie de spaţiu, timp şi mo-bilitate. Într-un interviu acordat lui Doru Iftimie şi publicat în ziarul ‘Gândul’ pe 4 octombrie anul curent, Liiceanu face chiar prognosticuri legate de evoluţia arhitectu-rii viitoare, de tip ‘retro’, care va include în casele oamenilor foarte bogaţi, pe lângă

piscina obligatorie, adaug eu, şi camera destinată bibliotecii, ca un lux ce va aminti de vremurile apuse. La acel moment cărţile tipărite vor valora enorm, dar ca obiecte de colecţie şi nu prin conţinutul lor, oricând accesibil graţie unui ecran luminos. Nu ştiu dacă aşa va fi, probabil, pentru că suntem în viteză şi nu mai avem timp să ne deplasăm la o bibliotecă, sau ne este greu să purtăm povara cărţilor prin serviete. Există deja o sumedenie de biblioteci virtuale unde ac-cesul, uneori gratuit, la cărţi din toate do-meniile te proiectează instantaneu în inima unui labirint halucinant prin dimensiuni dar perfect controlabil şi dezarmant de ordonat. Păcat însă că multora această bibliotecă nu le evocă niciun călugăr orb cu rol de pneu-mă. De fapt, nu ştiu ce le evocă.

Da, cartea este un organism extrem de vulnerabil, sângerează ireversibil la orice atingere. Aflată, în prezent, în competiţie neloială cu alte forme de petrecere a timpu-lui liber, care cer mai puţin efort, sunt mai puţin costisitoare, necesită mai puţin timp, cartea îşi cere preţul său. Pentru toate redu-cerile pe care le acceptăm, primim înzecit mai puţin, capitalizăm bazându-ne pe o va-loare din ce în ce mai restrânsă.

Pe de altă parte cartea este în competiţie cu ea însăşi prin varietatea suportului sub care este prezentată. Există avantaje şi de o parte şi de alta şi nu neg beneficiul ex-traordinar al accesibilităţii imediate şi ne-condiţionate la tomuri întregi de material scris pe care îl oferă cartea sau biblioteca virtuală. Dar nici nu mă pot lipsi de răsfă-ţul pe care mi-l procură cititul pe îndelete ţinând în mână invenţia asta chinezească care de aproape două milenii ne întinde în faţa ochilor o canava albă, perfect alcătuită pentru a susţine urzeala vorbelor, broderii-le spiritului, înţelepciunea lumii rostită de heralzii săi. Nu cred că varianta tipărită a cărţii va dispărea, cărţile nu sunt, oricum, ziare. Cred că, pur şi simplu, cele două vor co-exista cu grade individualizate de pre-ferinţă. Şi mai cred că vor continua să facă parte din viaţa noastră ca doi poli ai unei anumite puneri în gravitaţie a lumii pentru fiinţele profund narative, ontologic poema-tice, etern fascinate de cuvânt, care sunt şi vor fi oamenii.

Vând casă cu carte şi piscinăAloisia ŞOROP

Nicolae Tonitza – Natură moartă

Scrisul Românesc Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 29Eseu

Cartea viitorului – de la îmbogăţirea la regenerarea spiritului

De câteva sute de ani cartea este un simbol al nobleţei, al inteligenţei, al apartenenţei la o clasă de elită, dând, celor ce îşi însuşeau

conţinutul ei sau chiar celor care doar o posedau, un statut aparte. Cartea a devenit, în timp, un sinonim al înţelepciunii şi expresii precum „om cu carte“, „i-a plăcut cartea“, „ai carte, ai parte“ semnifică însuşiri umane dobândite prin intermediul obiectului numit carte.

Ca orice descoperire, cartea a uimit la începuturi, a avut perioada de necesitate greu accesibilă, apoi a avut (poate mai are, încă) perioada accesibilităţii „de masă“. Sunt cărţi care au ajuns la tiraje de milioane de exemplare pe ediţie, cărţi care au avut sute şi sute de ediţii, în majoritatea limbilor pământului, tezaur de inteligenţă şi creaţie, valori care au străbătut timpul şi care au permis ca experienţa, inventivitatea şi creaţie unor generaţii să treacă spre generaţiile următoare. A venit însă vremea când tehnologia a pus la îndemâna omului un alt tip de suport pentru informaţie – mai rapid, mai ieftin, mai comod: suportul electronic. Acesta, dublat de o capacitate „organizatorică“ extraordinară, dând posibilitatea cu o simplă apăsare pe buton (un „click“) să îţi aducă pe monitor aproape tot ce doreşti, a trecut de partea sa multe atuuri.

Fostul apelant exclusiv la carte a trecut acum şi la un alt mod de a se informa. Dar oamenii din categoria de mai sus, dincolo de calculator, se întorc, pentru rezolvarea de fond a problemelor de care se ocupă, la „sfânta carte“. Chestiunea despre care se discută acum cel mai mult este a tinerei generaţii şi a viitorului cărţii. Este uimitor cum copiii de grădiniţă manevrează cu abilitate calculatorul, în timp ce cărţile de colorat stau aruncate prin cameră. Dacă părinţii sau bunicii încearcă să le citească din cărţile de poveşti, n-au prea mare succes. De la clasele primare temele pentru acasă sau lucrările practice se rezolvă rapid cu ajutorul calculatorului, internetului şi imprimantei. Referatele pentru studenţi se găsesc gata făcute pe internet, „free“ sau „pre-pay“. Cu tot cu bibliografie. Ba chiar profesorii aduc cursurile pe CD sau indică studenţilor o adresă, special creată şi cu acces pe bază de parolă, unde pot găsi cursurile. În asemenea situaţii apelul la cartea pe suport de hârtie este în scădere şi îngrijorarea editorilor devine de înţeles.

Se va mai tipări carte? Se va mai cumpăra carte? Vor mai fi căutate drumurile către biblioteci? Sunt întrebări legitime, dar pentru care este greu de dat un răspuns tranşant. Statisticile pot să ne ofere unele idei, dar nu pot fi concludente şi generalizatoare, încă. De exemplu, numărul

de titluri de carte tipărită în România pe perioada 1998 – 2007 reflectă o considerabilă creştere, deşi în ultima vreme dă semne de oboseală. Dacă în 1998 s-au tipărit 0,28 titluri de carte /1000 locuitori, în 2007 s-a ajuns la 0,57. Doar că această ultimă cifră este mai mică decât cea a oricăruia dintre cei patru ani precedenţi. Pe de altă parte, îngrijorătoare este scăderea tirajelor. În 1998 se tipăreau 0,63 exemplare per locuitor, însemnând cam două cărţi la trei oameni, în timp ce în 2007 s-a ajuns la mai puţin de o carte la doi locuitori, respectiv 0,41 cărţi per locuitor. Pentru un deceniu scăderea este mare, chiar dramatică, pe lângă faptul că porneşte de la foarte puţin.

Poate că este de vină sărăcia. Oamenii din România au din ce în ce mai puţini bani şi din ce în ce mai multe griji. Un studiu din prima parte a anului 2009 arată că numai în ianuarie vânzările şi încasările în domeniu au fost cu aproape 30 de procente mai mici faţă de ianuarie 2008, iar 53 la sută dintre repondenţii unui sondaj nu intenţionau să cumpere nicio carte în a doua jumătate a anului.

Dar, să aruncăm o privire şi asupra bibliotecilor. România se situează cam la jumătatea clasamentului, în Europa, privind numărul de biblioteci la 100000 de locuitori, cu 13,6 unităţi. Anglia, de exemplu, are 8,3 şi nu am ales întâmplător ţara respectivă. Pentru că, dacă în România numărul cititorilor înscrişi la biblioteci este de 8,04 la suta de locuitori, în Anglia această proporţie se ridică la 57,61. E drept că am ales locul I la acest capitol. Dar mai sunt şi alte ţări cu procente ridicate: Austria – 34,48, Estonia – 29,31 şi încă altele.

De necomentat, s-ar putea spune, dar, dimpotrivă, considerăm că tocmai aceste lucruri sunt de comentat. Nu înainte însă de a observa că şi la vânzarea de carte, în comparaţie cu alte ţări europene, România are mari probleme.

Statistici din 2005 ale Comisiei Europene, dar valabile, dacă nu chiar avantajante faţă de momentul actual, arată că în ţara noastră se tipărea şi vindea anual carte în valoare de 40 milioane euro, din care 13 milioane însemnau manualele. Deci, practic, 27 milioane. Cu totul altfel stă situaţia în celelalte ţări, depăşindu-ne cu mult şi unele dintre ţările mult mai mici decât noi. În Slovenia, de exemplu, se vindea carte de 150 milioane euro, iar în Ungaria de 200 de milioane. Ca să nu mai vorbim de ţările mari! Iată câteva exemple: Polonia – 1,1 miliarde euro, Anglia – 5,5 miliarde şi Germania – 9 miliarde euro. Una dintre marile cauze era (şi atunci!), fără îndoială aceea a sărăciei. Pentru că aceleaşi statistici arată că un român cheltuia doar 1,2

euro pe an pentru cărţi, în timp ce un ungur cheltuia 20 de euro, un polonez 28 de euro, iar un sloven 75 de euro.

În aceste condiţii, două sunt gândurile care ne încearcă. Pe de o parte, îngrijorarea că în România lucrurile stau astfel, pe de alta speranţa că, după o perioadă de recul, va veni şi una mai fastă, cel puţin după logica dorinţelor noastre de a ne apropia de ţările europene (mai) civilizate.

Să revenim la ideea de început: cartea pe hârtie sau cartea electronică? Probabil cartea electronică va câştiga teren. Dacă acum un veac – un veac şi jumătate majoritatea ţărilor luptau cu alfabetizarea şi cu atragerea oamenilor către carte tipărită pe hârtie, acum suntem în epoca „alfabetizării“ în domeniul informaticii şi încercăm să facem faţă noilor provocări.

Deja, pentru ziarele şi revistele de apariţie curentă prea puţini merg la bibliotecă. Arhiva electronică proprie cuprinde toate sau majoritatea apariţiilor. Nu este greu de presupus că într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat acelaşi lucru se va întâmpla şi în domeniul cărţilor.

Într-un recent interviu, Gabriel Liiceanu, întrebat dacă viitorul cărţii s-ar putea să fie on-line, răspundea: „Da, cred că va veni acest moment. Nu ştiu dacă într-un an sau în zece. E mai uşor să pleci în vacanţă având întreaga bibliotecă pe ecranul unui Kindle şi să poţi deschide oricare dintre cărţile înmagazinate, la orice pasaj vrei, în câteva secunde. Aici nu e vorba de a face judecăţi de valoare, de a compara „epoca Gutenberg“ cu cea a e-book-ului, ci de a privi realitatea actuală şi istoria care ne stă în faţă, cu luciditate.“

E bine să amintim că sfârşitul cărţii a mai fost prezis. Încă în 1913, Thomas Edison considera că filmul va înlocui cartea ca mijloc de instruire, iar la începutul deceniului şapte Marshal McLuhan considera că a sosit vremea decesului cărţii. Şi despre radio s-a spus, la apariţia televiziunii, că va ieşi din istorie. A trecut ceva timp şi acele predicţii nu s-au împlinit, în nici unul dintre cazuri.

Este posibil ca tirajele să devină din ce în ce mai mici, se poate ca tinerii (şi nu numai ei) să caute din ce în ce mai mult calculatorul, probabil vom găsi cartea mai mult în biblioteci şi în casele bogaţilor, dar ea nu van putea să dispară. Sunt prea mulţi (şi vor fi oricând mulţi) cei ce vor avea nevoie de propria linişte şi de liniştirea în compania cărţii pe hârtie. S-ar putea să fie, la stresul previzibil, din ce în ce mai mulţi. Şi atunci, cel puţin anumite genuri de cărţi, vor fi căutate nu doar ca o necesitate de îmbogăţire a spiritului, ci ca o modalitate de regenerare a acestuia.

Rodica PĂVĂLAN

T radiţia de a comunica prin viu grai stări diver-se a fost impecabilă în privinţa imaginaţiei şi în defavoarea individualismului creator. La ge-

neraţiile viitoare ajungea o singură formă, comună, a unei foste realităţi sau a unui mit. Scrisul conservă, însă are dezavantajul de a pretinde un ritm controlat şi prin aceasta mai lent, al gândirii.

Homer este unic datorită destinului: a istorisit, în vir-tutea numai a responsabilităţii orale, circumstanţe fabuloa-se. Întreprinderea transcrierii a aparţinut scribilor cetăţii. Războiul troian a avut, deşi consecinţe tragice, totuşi o cauză romantică: redobândirea iubirii de către inima unui rege. Am fi fost proximi adevărului şi dacă am fi preferat cuvântului „redobândire“, semantica inversă a situaţiei: in-capacitatea comună, şi nu regală, de a depăşi orgoliul unei înfrângeri în iubire.

Cauza lirică a războiului troian a facilitat exuberanţa expunerii faptelor şi plânsul veridic în situaţii dezamăgi-toare, de supravieţuire impulsului dorinţei de răzbunare ori celui de ridicare din jale.

Avântul în prietenie este aparte în Epopeea lui Ghilgameş; transcrierea acestei epopei pe şaizeci de mii de tăbliţe de lut ars, a însemnat coborârea din tradiţia orală în scris, a unui subiect care avea înălţimea uşurinţei de a vorbi.

În Renaşterea românească, aflăm de asemenea, sufi-ciente explicaţii ale faptului şi ale responsabilităţii de a scrie. Letopiseţele, tipărite abia la jumătatea secolului al XVIII-lea, de către Mihail Kogălniceanu, în Moldova, iar în Ţara Românească, de Nicolae Bălcescu, sunt o mărtu-rie a eforturilor cronicarilor de a transforma limba dintr-un

mijloc de comunicare directă, într-un mijloc de creaţie şi de transmiterea a culturii. Deşi opere istorice, în cronici descoperim formele incipiente ale literaturii beletristice, precum şi principalele procedee ale prozei artistice: de-scrierea, portretul, naraţiunea, dialogul.

Reţinem caracterul de memorii al cronicii lui Miron Costin, pentru evenimentele dintre anii 1648 – 1661 şi mai ales, caracterul memorialistic al cronicii lui Ion Neculce. Miron Costin ne dă în cronică un tablou antologic referitor la invazia lăcustelor, atunci când mergea la Colegiul din Bar din Polonia: „Acolo unde năpustea stolul de lăcuste, pământul rămânea negru şi împuţit“. Când face portretul lui Dimitrie Cantemir, Ion Neculce scoate în relief trăsătu-ra de caracter dominantă. Astfel, Cantemir era „nemăreţ, de vorovea cu toţi copiii“, iar ţarul „umbla pe jos ca un om prost“.

Pe Gin Ali Paşa, omorâtorul lui Cons tantin Brâncoveanu, îl caracterizează ca pe „un păgân turbat, mare sorbitoriu de sânge, căruia diavolul i-a luat sufletul“.

Neculce se remarcă prin talentul de povestitor. Lupta de la Stănileşti este istorisită cu un mare dramatism. O nuve-lă s-ar putea scrie despre întâmplarea cu văduva boierului Chiriţă Sturdza, care la Ţarigrad şi-a a aprins o rogojină în cap. Acest motiv i-a inspirat lui Nicolae Filimon capitolul „Cu rogojina aprinsă în cap şi cu jalba în proţap“.

Dialogul ca mijloc de exprimare este folosit de Camtemir în Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lumea sau Judeţul sufletului cu trupul.

Toţi marii cronicari subliniază, pe lângă rolul instruc-tiv, şi valoarea educativă a istoriei. În acest sens, Grigore

Ureche în Predoslovie precizează că a scris faptele istorice „să rămâie fe-ciorilor şi nepoţilor să le fie de învă-ţătură, despre cele rele să se ferească, iar despre cele bune, să urmeze şi să înveţe“.

Această idee va fi reluată şi de Miron Costin care în Predoslovie la cronică, mărturiseşte: „Fost-au în gândul meu, iubite cetitorule, să fac letopiseţul Ţării Moldovei din dăscălecatul ei cel dintâi, carele au fostu de la Traian împăratul“, dar „sosiră aceste vremi de acum, de nu stăm de scrisoare, ci de griji şi suspinuri“. În plus, Miron Costin în „Predoslovie“ la De neamul moldovenilor, vorbeşte de răspunderea pe care o are cronicarul în faţa contemporani-lor: „Eu voi da samă de ale mele câte scriu“.

Ion Neculce în Predoslovie, după ce avertizează că va relata întâmplări ce au fost scrise în inima lui, îndeamnă pe cititori să citească acest letopiseţ pentru „a vă feri de primejdii şi veţi fi şi mai învăţaţi“.

Dincolo de ipostaza cărţii, virtuală sau tipărită [pe for-mat clasic de hârtie], important este cititorul.

Scriitorii americani sunt mai cunoscuţi datorită numă-rului mare de cititori care-i caută. Ei sunt lecturaţi mai ales la ei acasă. În America se citeşte.

Cartea are un destin ale ei. Apare în virtutea acestu-ia şi nu depinde foarte mult de problemele de viaţă ale scriitorului.

O ţară în care lectura nu este la ordinea zilei, riscă să găzduiască vorbitori ai unei limbi îmbătrânite, bazate pe cli-şee întreţinute de televizor. Acolo unde nu se citeşte, doar Eminescu mai rămâne. Sau poate nici el.

Dan IONESCU

În lume se citeşte

Scrisul Românesc30 Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010Eseu

O lume cu lumina stinsă IIIPe străzi nici un Dumnezeudoar o lume cu ochii goi călcând în singurătăţi deşănţateo lume marşând amnezic prin dezolarea unui moloz cândva casă o căutare a umbrelor de după lucruriîngeri decapitaţi o dată cu teiio zi în care zidurile au cedat prăbuşind rădăcinile viseloro noapte în care bătrâni cu chei la gât suspinau în urma celor care i-au jupuit de trupuri şi le-au pus în gard sufletele.

Pe străzi nici un Dumnezeuploaie să spele obrajii de sareşi o viaţă străină de smoală şi ciment plantată-ntr-o grădinăunde răsărea demult soarele şi copiii îl arătau cu degetul.

Univers întorsÎmi arunc cuvintele de pe fereastra ochilor deschişi lăuntruluiluând vreo două trăsături esenţialescormonesc în sufletul celulelor mirate de extaz până devin copilul îmbrăcat într-o pădure de brad posedată de un tren plin cu spaime fioros de rapidcare mă poartă dincolo de mine din hău în coasta steleloracolo unde tălpile vieţii nu pot a grăi opresc spaimele pe peronul întunericuluimototolesc întunericul într-o piatră pe care o arunc undeva în spaţiu

apare şi un străin alături de care mă balansez deasupra oceanului îngheţatninge până ne facem doi oameni de zăpadăghemuiţi în singurătăţi siamezecălărind îndumnezeiţi lumea cu degetele arătând aşa da aşa nu

sunt aşa cu părul mai lung mai slabă mai înaltă cu unghiile roşii de mărul zdrobit duşmănosel e cum l-am gânditmai tânăr cu părul cum i-ar plăcea fără rănile pe care şi le acoperă cu ruşine de cu zidorind revederea cu steauala care speră sa ajungă cu nava lui spaţială

într-un Dumnezeu gravez în oglindă un alt universca să am unde evada când se lasă lepădarea de trup.

Castele de nisipCerul deşert pluteşte pe ochii umezi eu el copilul ne modelăm tălpile mişcătoare în nisipul roşuaşteptăm fluxulmă întind într-un templu de tăcereel vegheazăcopilul rostogoleşte un pepene mare crede că se joacă cu o pisică verde vărgată

mi-apropii urechea de aer să aud dacă ne ajunge mareadoar nimicul care vibrează pe o melodie curgând sub pieleel devine o stâncă aridă cu chipul lui Dumnezeueu un sfinx cu sânul îngheţatcopilul o scoică adâncă lipită de timpanul meustrigândmami marea e aici ascult-o.

Ultima zi din viaţa mea e aziÎn vene se strânge o ceaţă groasă care consimte nimicul nu ştiu cine m-ar putea îmbrăţişa atât de strâns încât să nu intru în coliziune cu minede-acum trecutulîmi e rugăciune de noapte:mamă ai fost odată ca niciodată dansai ţinându-mă în braţe pe melodia lui Freddieşi ne priveau pisicile în prag ca pe prima lor iubire

vagabondez în oraşul cu poveştişi copii ascunşi sub pietremamă asta e ultima zi din viaţa meacu mâinile astea uscate nu mă vei recunoaşte niciodatăşi teama se prelinge pe linia orizontului ca un apus.

Mai ţii minte morişca tatei zdrobind timpul în eagonind corbii din vie?mamă într-un colţ al minţii mele morişca aceea s-a stricatnu se întrevăd îngeri.

Eu şi euŞtiu fetiţoţi-ai tocit tocurile de asfaltul întunericuluitot privind înapoicorpul ţi se micşoreazăfii vrabia care să tragă norii de-o parte şi de alta să iveşti luna confidenta cu şapte rochii de noapte aşezată pe-o minge de piatră seacăsă-ţi arate calea teilor cu coame de vântfii şotronul tălpilor care dau foc pământuluiîn artificii de pietricele stârniteascunde-te în memoria involuntară a lucrurilorşi fii o secundă mămica miniaturală care face ordine în ograda cu răţuşte îmbăiate la chiuvetămelci zdrobiţi pentru meniul pisiciipeşti din heleşteu care scapă baloane pe gurăspre distracţia comesenilor cu miros de cap şi coadă marinatăşi fii pentru ultima dată prezentă la reuniunea cu fantoma cu nume de alint.

Despre aici şi cumOamenii sunt frumoşipentru viaţa asta au împrumutat chipuri de la îngeri.

Timpul descoase chipurileoamenii le cârpesc şi se privesc unii pe alţiisunt frumoşi.

Nu contează în ce dimensiuni voi cădeavoi simţi ca şi cum aş fi departe de casă fără ochii prin care lumea fuge galop

privind înapoi cu dor de minemă voi căuta în memoria involuntară a lui Dumnezeusă o iau de la capătcoborând de pe crucea mameiacolo unde suflete îşi culeg din iarbă vieţile ca pe cele mai frumoase vise.

De la capăt:lacrimi în pumnnisip în urechio umbră pe braţşi parfumul primului răsărit.

PunteaOmul meu adoptathai să ne luăm oameniişi să mergemţine-mă bine de mânăsă ne ţinem bine de pereţi de iarbă de soaresub noi e o punte mişcătoare spânzurată de timpsub punte e nimicul cu sângele rece.

Omul meu te voi învăţa un lucrupoţi să priveşti în urmă dar nu sub tine să nu te ia prin surprindere de gleznăşi să te scuture de sufletsă-ţi înrămeze trupulapoi să-l arunce în cui prea devreme.

Ţine-mă bine de mânăşi să mergem până la apusnu avem de alesrăsăritul s-a stins la naşterea noastrăsă continuăm concentraţi pe cai pe bicicletesă dăm frâie destinuluicu silinţa unei temela capăt ne aşteaptă cu indulgenţăCineva.

Memento vitaResturi de viaţă se întorc ca farfuria cu mâncare a unui condamnatni se pare că vedem chipuri familiaresurâdem sub gânduri scame agăţate involuntar am prinde mână femeii cu profilul alb al mameiam bate umărul bărbatului spătos şi înaltcare aşteaptă în staţiecu alura tatălui care tace la plecarerecidivăm intrând în vorbă cu străinii deşi nu mai folosim trenurile de un deceniufacem copii în care ne imprimăm relicvele şi dorinţele aromăm ritualic mâncareadeşi nu ne iese întotdeauna gustulşi asta doar pentru senzaţia aceea care dă clic pe trecutne pieptănăm ascultăm aceeaşi muzică ca în liceu la micile fericiri sărim pe ascuns sub plapuma pieliiîn baie fredonăm the Flinstonesvocea din telefon se aşază ca o amprentă recunoscutăbradul de crăciun cu globuleţe de sticlă demodate lenjeriafaţa albă de masă privitul în oglindă uşa trântităefectul unor sentimente îngropate care ne bântuietotul de derulează în noi repetitiv scenă cu scenăintrările sunt gratuite de câte ori vrem.

Debut în volumPremiul „Al. Macedonski – Prima verba“

Elena Simona PopescuNăscută în 1980, la Drăgăşani, judeţul Vâlcea, absolventă a Facultăţii de Teologie Litere, Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu, predă o perioadă limba şi literatura franceză în învăţământul preuniversitar, apoi devine PR Manager la Organizaţia de Inginerie Aerospaţială Râmnicu Vâlcea.

Scrisul Românesc Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010 31

Î

22 octombrie 2010

Număr dedicatPolifonia cărţii

Evenimenteculturale

T udor Gheorghe vine în faţa publicului românesc cu un nou spectacol. Ca de

obicei, ne obligă să mai des-coperim câte ceva despre valenţele sale interpretative, dar şi despre capacitatea de scormonitor avizat în lada de zestre a muzicii româ-neşti. Spectacolul de acum, Cavalerii felinarelor târzii, se opreşte, din nou, asupra muzicii din perioada inter-belică, Tudor Gheorghe ale-gând spre a aduce în atenţie doi interpreţi: Zavaidoc şi Moscopol. Este o perioadă care pentru celebrul menestrel are puţine secrete. De altfel, se poate spune că două pe-rioade istorice au fost abordate cu prioritate în noul spectacol: perioada prepaşoptistă şi cea interbelică. Din muzica celei de a doua se află deja la al patrulea spectacol, după două de muzică populară şi unul de muzică uşoară.

Prin Cavalerii felinarelor târzii, Tudor Gheorghe reuşeşte să reînvie muzica a doi adevăraţi cavaleri ai cântecului interbelic. Şi Zavaidoc şi Moscopol au fost în mod deosebit apreciaţi de contemporanii lor şi o parte din muzica interpretată a reuşit să învingă timpul. Piesele reprezentative se află incluse în spectacol într-un echilibru inteligent cu altele, mai puţin cunoscute.

La primă vedere, spectacolul are două părţi, dedicate, firesc, câte una fiecărui interpret. La o altfel de privire însă, putem vorbi de trei părţi, cărora li s-a rezervat un timp aproximativ egal. Despre Zavaidoc Tudor Gheorghe ne convinge că n-a fost numai un interpret de muzică populară, cu voce şi repertoriu aparte, ci un muzician mult mai complex: Zavaidoc a cântat la pian şi la vioară, dar, totodată, se autointitula

„Zavaidoc – tenor român“. După atâta timp, sunt ilustrate convingător ipostazele artistului.

La Moscopol, lucrurile se separă altfel. Interpretul s-a numărat printre românii care, la instalarea comunismului, şi-au căutat şansele de viaţă în altă parte, respectiv în America. Sigur că acolo a interpretat o parte din melodiile care îl făcuseră celebru la Bucureşti, de la Dă-mi guriţa s-o sărut, până la Noapte bună, Mimi sau Tot ce-i românesc nu piere, dar şi melodii adaptate momentului, parodii cu versuri de conjunctură cântate pe melodii de mare succes, împotriva tarelor comunismului sau „ocupaţiei“ ruseşti. Nu este cazul să discutăm aici şi acum dacă Moscopol a procedat astfel doar din patriotism, care pare să nu-i fi lipsit, sau pentru a-şi câştiga existenţa. Dar insistenţa lui Tudor Gheorghe şi asupra acestei perioade are darul de a îmbogăţi imaginea despre un interpret şi despre o epocă. În plus, prin inedit şi prin modul inconfundabil de prezentare, chiar stârneşte interesul auditoriului.

Altfel, să spunem că la fiecare spectacol al lui Tudor Gheorghe întrebarea care ne vine în minte este „care va fi următorul?“. Pentru că Tudor ştie mereu să-şi descopere noi faţete, iar adesea se reinventează.

Tudor GheorgheCavalerii felinarelor târzii

Mircea POSPAI

Duminică, 10 octombrie a.c., Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ şi-a deschis sta-

giunea cu premiera Unde-i revolverul?, traducere de Zeno Fodor, în regia şi sce-nografia lui Mircea Cornişteanu, muzica spectacolului fiind compusă de Nicu Alifantis.

Piesa aparţine dramaturgului maghiar Görgey Gábor, a fost scrisă în 1966 şi s-a bucurat de succes internaţional fiind jucată în mai multe ţări.

Este o parabolă a relaţiei dintre Individ şi Putere, care, aşa cum remarca autorul ei, nu şi-a pierdut actualitatea: „Am înce-put să mă gândesc la o piesă, în care să prezint toate variantele vieţii politice şi sociale maghiare şi ale posedării puterii, cu umor şi sarcasm necruţător, astfel ca-racterizând tot ce am trăit şi am văzut, ex-primându-mi – într-un hohot uriaş – toată dis perarea. Şi după cum s-a văzut, acest hohot disperat nu şi-a pierdut actualitatea; nici după schimbarea de regim“.

Un colectiv de actori cunoscuţi ai Teatrului Naţio nal craiovean – Sorin Leoveanu, Angel Rababoc, Valer Dellakeza,

Marian Politic şi tânărul George Albert Costea – au dat viaţă personajelor piesei, fiind îndelung aplaudaţi de publicul ce a umplut sala „Amza Pellea“ până la refuz.

Red.

Premieră la Teatrul Naţional „Marin Sorescu“

Abonamente la Scrisul RomânescAbonaţi-vă la revista „Scrisul Românesc“ şi veţi avea un prieten apropiat.

Abonamentele se pot achita la sediul revistei sau în contul:RO03BRDE170SV21564261700 BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova

Informaţii la telefon 0722.75.39.22.Costul unui abonament pe 6 luni – 20 lei, pe 12 luni – 35 lei.

Sunt incluse şi taxele poştale.

D

Număr dedicatFestivalului Internaţional

Shakespeare

D

Privirile lăuntriceale lui Ion Ţuculescu

Scrisul Românesc32 Nr. 10 (86) ♦ octombrie 2010

C artea este un univers fascinant, cuprins între ceea ce numim printr-o convenţie coperţi. Ea a fost, este şi va rămâne unul

dintre „obiectele“ cele mai preţioase care ne acom-

paniază întreaga existenţă, ne dezvăluie umbra şi lumina, văzutul şi taina, râsul şi lacrima, patima, reprezentând logodna sufl etului cu cuvântul şi al cugetului cu conceptul.

Când vorbim despre carte, ne gândim la ea ca la o tainică substanţă destinată a fi văzută, înţelea-să, „cuprinsă“, trăită mental şi cumpănită în timp, ea este un adevărat abecedar al vieţii prin menirea sa de învăţătură, marcând profund vârstele omului nu numai prin cuvânt, ci şi prin imaginile ce re-prezintă întotdeauna raporturi ale trecerii omului prin lume. Parcă ar fi o poartă prin care omul tre-buie să treacă obligatoriu spre o lume întrezărită,

posibilă, scăpată de toate experienţele existenţiale destructurate.

Aşa cum problematiza încă din secolul al XII-lea Petru Abelard, şeful Şcolii „Notre Dame“ de la Paris, care spunea „Îndoindu-ne, noi ne întrebăm“, o să încercăm să facem şi noi acest proces mental atât de provocator. Se vorbeşte astăzi tot mai des, datorită uimitoarei evoluţii tehnologice, despre dispariţia cărţii tipărite. Să fi e oare cu putinţă ? De multe ori, în evoluţia societăţii omeneşti, o nouă descoperire şi-a căpătat rapid numeroşi adepţi care prefi gurau dispariţia altor manifestări ale spiritului.

Poate, cel mai elocvent exemplu ar fi descope-rirea tehnicii fotografi ce la jumătatea secolului al XIX-lea, atunci când mulţi au prefi gurat dispari-ţia picturii şi a grafi cii, odată cu apariţia fotogra-fi ei care împlinea, într-un anumit sens, nevoia de mimesis, concept estetic impus de poetica lui

Aristotel. Paradoxul a făcut ca înşişi artiştii plastici să adopte fotografi a ca mod de lucru şi de execuţie, atât în pictură cât şi în diferitele forme de grafi că

de şevalet, continuân-du-şi astfel redescope-rirea lumii prin interme-diul revelaţiei.

Cum putem noi oare astăzi să credem că acest „castel de gheaţă al gândirii“, cum spunea poetul Ion Barbu, va dis-părea ? Asta ar însemna să dispară acest minunat dialog înfi ripat între om şi carte, fi e ea manuscris sau carte tipărită, între acest „obiect miraculos“ ce adună în jurul său pe creator-autor şi iubitorii acestui adevărat exerci-ţiu mintal abstract.

Cum am putea să ne „acoperim“ nesaţul de cunoaştere, de frumos,

de călătorie, dacă nu prin cartea tipărită? Ea tre-buie să stea în centrul unei societăţi multiculturale, către care pretindem că ne îndreptăm şi să iradieze în toate spaţiile ce alcătuiesc constelaţiile civiliza-ţiilor contemporane.

Se pare că mulţi au uitat de avertismentele şi blestemele pe care le consemnau pe manuscrise vechii copişti ai Evului Mediu faţă de cei care ar fi îndrăznit să distrugă această hrană spirituală.

Parafrazând pe călugărul franciscan Roger Bacon, care spunea că „există atâtea curcubee câţi privitori sunt“, şi noi putem spune că există şi vor exista atâtea cărţi câţi cititori pasionaţi sunt şi că nu vom scăpa niciodată, nu ne vom elibera nicio-dată de această adevărată vrajă a omenirii care este cartea tipărită.

ISSN 1583–9125 32 pag – 2,5 leiSR

Scrisul Românesc

Artă plasticăAtelier de artist

Polifonia cărţiiFlorin ROGNEANU

1 0

Alma Ştefănescu Schneider – Ciclul Scriituri

Jeana Baculescu – Natură statică

G. Teodorescu Romanaţi – Portretul soţiei

Petre Lişteveanu – Lucruri vechi

Theodor Pallady – Nud cu carte