SCRISORILE

SFÂNTULUI PAUL

SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL PAUL

CÃTRE ROMANI

INTRODUCERE

Autorul. Sfântul Paul este un rabin evreu de cetãþenie romanã ºide limbã greacã, nãscut la Tars, în Cilicia. Încercãrile de a pune laîndoialã autenticitatea scrisorii au fost puþine ºi fãrã fond.

Limba. Este greaca specificã lui Paul, în care stilul este caracteri-zat de expresii concise. Pe lângã genul epistolar, apare o mare varie-tate de forme literare, printre care raþionamentul abstract, expunereade tip rabinic ºi interpretarea midraºicã a Vechiului Testament, în-demnul înflãcãrat, imnul ºi poezia.

Destinatarii. Comunitatea din Roma îi era cunoscutã sfântului Paulnumai din auzite în momentul în care se adreseazã creºtinilor ro-mani de provenienþã iudaicã (exista o mare comunitate de evrei cu13 sinagogi; împãratul Claudiu a expulzat, în anul 49 d.C., cam50.000 dintre ei), dar ºi pãgânã. Apostolul se prezintã comunitãþii pecare vrea s-o viziteze în cãlãtoria pe care o are în proiect spre Spania.

Structura. În partea dogmaticã în care face o autoprezentare (1,1-15),sfântul Paul intrã în problema de fond: toþi oamenii sunt marcaþide pãcat (1,16–4,25). De la moartea pãcatului la viaþa harului, se treceprin credinþa în Isus Cristos (5,1–6,23). Acest fapt înseamnã o trecerede la sclavia Legii iudaice la viaþa Duhului (7,1–8,33). Rãmâne o tainãplanul lui Dumnezeu cu privire la mântuirea Israelului (9,1–11,26).În „partea moralã” a scrisorii, Apostolul insistã asupra folosirii co-recte a carismelor ºi a trãirii dupã exemplul lui Cristos (12,1–15,13).În încheiere, sfântul Paul îºi prezintã misiunea lui de apostol ºi dorin-þa de a-i întâlni pe credincioºii din Roma (15,14–16,27).

Locul. Sfântul Paul se afla la Corint, spre sfârºitul celei de-a treiacãlãtorii misionare ºi înainte de a se întoarce la Ierusalim pentru aduce colecta strânsã în Bisericile din Grecia pentru Biserica dinIerusalim.

Data. Nu existã o certitudine cu privire la data redactãrii scrisorii.A fost scrisã cu siguranþã dupã anul 54, începutul cãlãtoriei a treia,ºi înainte de anul 59, când a sosit Porcius Festus la Cezareea ca guver-nator. Probabilitatea cea mai mare este pentru iarna anilor 57-58,mai precis în luna martie 58.

Teologia. Pornind de la experienþa proprie iudaicã ºi creºtinã,sfântul Paul abordeazã ºi aprofundeazã o tematicã teologicã funda-mentalã: evanghelia. Evanghelia este vestirea lui Cristos mort ºiînviat, care se întâlneºte cu fiecare om, interpelându-l personal ºipunându-l în faþa unei decizii: dacã omul se deschide necondiþionatevangheliei ºi o acceptã prin credinþã, gãseºte calea mântuirii, dardacã i se închide ºi o respinge, se aflã pe calea pierzãrii. Sfântul Paulare încredere în om ºi subliniazã capacitatea lui naturalã de a ajungela cunoaºterea lui Dumnezeu din creaþie. Totuºi, omul este înclinatspre pãcat. Dacã pentru pãgân nu existã nici o posibilitate de a ieºi dinpãcat, evreul se considerã mântuit prin Lege. Totuºi, chiar ºi evreulconstatã cã nu poate respecta în totalitate prescrierile Legii. Decitoþi oamenii, descendenþii lui Adam, sunt sub pãcat. Singura posibi-litate de mântuire este ataºarea de cuvântul ºi persoana lui Cristosprin credinþã. Odatã eliberat de starea de pãcat prin botez, creºtinuldevine fiu al lui Dumnezeu ºi este condus de Duhul Sfânt, trebuindsã trãiascã în conformitate cu noua lui condiþie de îndreptãþit.

O problemã care îl doare pe Apostol este refuzul evreilor de a primievanghelia ºi de a asculta de Cristos. Care va fi, deci, soarta lor? Pen-tru sfântul Paul este clar cã evreii sunt aleºi de Dumnezeu, iar Dum-nezeu nu se poate dezice. Evreii se vor putea mântui numai prinacceptarea lui Cristos. Totuºi, împietrirea lor face posibilã constitu-irea unui popor nou, format din pãgâni ºi evrei convertiþi. Aceºtiatrebuie sã rãmânã recunoscãtori cã au fost altoiþi pe trunchiul popo-rului ales.

Toþi cei care acceptã evanghelia sunt datori sã trãiascã o viaþãnouã, oferindu-se ca o jertfã vie, sfântã ºi plãcutã lui Dumnezeu. Eitrebuie sã se deschidã cãtre fraþi conform carismelor primite de laDuhul Sfânt. De asemenea, trebuie sã se preocupe de menþinereacomuniunii în Bisericã ºi a solidaritãþii în societatea civilã. SfântulPaul le recomandã creºtinilor sã urmeze exemplul lui Cristos în sus-þinerea celor mai slabi în credinþã, dupã principiul: „celãlalt este maiimportant decât mine”.

Toate aceste teme ni-l prezintã pe sfântul Paul ca pe un apostolconºtient de misiunea sa, preocupat chiar ºi pentru comunitãþile pecare nu le-a fondat, decis ºi exigent, dar plin de gingãºie ºi de înþe-legere pentru toþi.

342

SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL PAUL

CÃTRE ROMANI

I. PROLOG

Destinatarii

11 Paul, slujitor al lui Cristos Isus, chemat sã fie apostol, ales ca sãvesteascã evanghelia lui Dumnezeu, 2 pe care o promisese de mai

înainte prin profeþii sãi în Sfintele Scripturi, 3 despre Fiul sãu nãscutdupã trup din descendenþa lui David, 4 rânduit Fiu al lui Dumnezeua

cu putere, dupã Duhul sfinþenieib prin învierea din morþi, Isus Cris-tos Domnul nostru, 5 prin care am primit har ºi misiunea apostolicãde a duce la ascultarea credinþei, pentru numele sãu, toate naþiunile,6 între care sunteþi ºi voi, chemaþi ai lui Isus Cristos: 7 tuturor celorcare sunt în Roma, celor iubiþi de Dumnezeu, numiþi sfinþic, har vouãºi paced de la Dumnezeu, Tatãl nostru, ºi de la Domnul Isus Cristos.

Rugãciunea de mulþumire8 Înainte de toate, mulþumesc Dumnezeului meu, prin Isus Cristos,

pentru voi toþi, întrucât credinþa voastrã este vestitã în toatã lumea.9 Martor îmi este Dumnezeu, cãruia îi slujesc în duhul meu prin

Fil 1,1Gal 1,10;1,15Fap 26,16-182Sam 7,1Mt 9,272Tim 2,8Ap 22,16Rom 9,5

Fap 9,15

Fap 9,13

1Cor 8,6

16,191Tes 1,8

2Cor 1,23Fil 1,81Tes 2,5.1015,16

a Afirmaþia sfântului Paul nu înseam-nã cã Isus Cristos nu ar fi fost totdea-una Fiul lui Dumnezeu, ci cã, prin întru-pare („dupã trup”), a intrat în istoriaomenirii, dar nu a jucat rolul care ar ficonvenit demnitãþii sale. Abia dupãînviere, trupul sãu glorificat a devenit„cu toatã puterea” instrument care îimântuieºte ºi îi sfinþeºte pe oameni ºi ise poate atribui titlul de Kyrios (Domn).

b Expresia greacã traduce o formã degenitiv ebraic ce ar putea fi echivalentºi cu „Duhul sfinþitor”.

c În NT, ca ºi în VT, sfinþenia este, înprimul rând, atribut al lui Dumnezeu.Prin extensiune, este sfânt tot ceea ceeste în contact intim cu Dumnezeu. Pre-dica apostolicã insistã asupra sfinþeniei

lui Cristos, a creºtinilor care participãla sfinþenia lui Cristos ºi a DuhuluiSfânt prin care aceastã sfinþenie le estecomunicatã. Expresia „sfinþii” le esteatribuitã în NT ºi creºtinilor (Rom 1,7;12,13; 15,25.26.31; 1Cor 1,2; 6,1;16,15-16; Ef 3,8; 4,12; Col 1,2; 1Tim 5,10;Flm 7; Fap 9,13.32.44; 26,10; Ap 8,3;16,6; 17,6).

d Sintetizând urarea de bucurie(chaire = ave) din lumea greco-romanãºi urarea de pace (shalôm) din lumeaebraicã, sfântul Paul obþine o formã desalut care va predomina în creºtinism.Harul ºi pacea sunt prin excelenþã daru-rile pe care Dumnezeu ºi Cristos le faccelor credincioºi.

predicarea evangheliei Fiului sãu, cã îmi aduc aminte fãrã încetarede voi 10 oriunde în rugãciunile mele ca, prin voinþa lui Dumnezeu,sã am vreodatã ocazia potrivitã de a veni la voi, 11 cãci doresc multsã vã vãd pentru a vã împãrtãºi vreun dar spiritual ca sã fiþi întãriþi,12 sau mai bine pentru a fi mângâiat alãturi de voi prin credinþa co-munã: a voastrã ºi a mea. 13 Fraþilor, nu vreau sã vã fie necunoscutcã de multe ori am dorit sã vin la voi, ca sã culeg ºi printre voi vreunrod ca ºi la celelalte naþiuni, dar am fost împiedicat pânã astãzi. 14 Lesunt dator ºi grecilor ºi barbarilor, ºi celor înþelepþi ºi celor neºtiu-tori, 15 astfel încât, în ceea ce mã priveºte, sunt dornic de a vã vestievanghelia ºi vouã, celor din Roma.

II. PARTEA DOGMATICÃ

Tema principalã a epistolei: evanghelia mântuirii16 De fapt, eu nu mã ruºinez de evanghelie, cãci ea este puterea lui

Dumnezeu pentru mântuirea oricãrui [om] care crede, mai întâi aiudeului ºi apoi a grecului. 17 Cãci dreptatea lui Dumnezeu este reve-latã în ea din credinþã spre credinþã, dupã cum este scris: Cel dreptva trãi din credinþã.

DE LA PÃCAT LA MÂNTUIRE PRIN CREDINÞÃ

Toþi oamenii sunt pãcãtoºi18 Într-adevãr, mânia lui Dumnezeu se face cunoscutã din cer asu-

pra oricãrei nelegiuiri ºi nedreptãþi a oamenilor care înãbuºã adevãrulprin nelegiuire; 19 pentru cã ceea ce poate fi cunoscut despre Dum-nezeu, este vãdit în ei, întrucât Dumnezeu li s-a fãcut cunoscut. 20 Defapt, realitatea sa invizibilã sau puterea sa veºnicã ºi dumnezeirealui pot fi cunoscute cu mintea de la creaþia lumii, în fãpturile lui, aºaîncât ei nu se pot scuza. 21 Cãci, deºi l-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nul-au preamãrit ca Dumnezeu ºi nu i-au adus mulþumire, ci au rãtãcitîn cugetãri inutile, iar inima lor nechibzuitã s-a întunecat. 22 Pretin-zându-se înþelepþi, au înnebunit 23 ºi au înlocuit gloria Dumnezeuluinepieritor cu imitaþia chipului omului pieritor, al pãsãrilor, al patru-pedelor ºi al reptilelor.

24 De aceea i-a lãsat Dumnezeu pradã necurãþiei, în voia poftelor ini-mii lor, aºa încât îºi necinstesc singuri trupurile. 25 Aceºtia au schim-bat adevãrul lui Dumnezeu în minciunã: au cinstit ºi au adus cultcreaturii în locul Creatorului, care este binecuvântat în veci. Amin!

15,23Fap 19,21

1Cor 1,18-25;2,1-5

2Cor 12,9 ºu1Tes 2,13

1,16Hab 2,4

Gal 3,11;Evr 10,38

Mih 7,9Sof 1,15

Ps 85,4-6;69,25

Înþ 13,1-9Sir 17,8

Fap 17,24-291Cor 1,21

Is 40,26-28Ef 4,17-18

1Cor 1,19-20Ier 2,5.11

Gen 1,26-27Ps 106,20

Ex 32Dt 4,16-18Înþ 11,15;

12,24;13,10 ºu

Ef 4,19

16,27

Rom 1,10 344

Pãcatul în lumea pãgânã26 De aceea i-a lãsat Dumnezeu pradã patimilor ruºinoase: astfel,

femeile lor au schimbat raporturile fireºti cu cele împotriva naturii.27 La fel ºi bãrbaþii, abandonând raportul firesc cu femeia, s-au aprinsde patimã unii pentru alþii; sãvârºind neruºinarea bãrbaþi cu bãrbaþi,ºi-au primit ei înºiºi cuvenita rãsplatã pentru perversiunile lor. 28 ªi,deoarece ei nu au considerat important sã ajungã la Dumnezeu princunoaºtere, Dumnezeu i-a lãsat pradã unei minþi stricate ca sã facãcele nepermise. 29 Astfel, s-au umplut de orice nelegiuire, rãutate,lãcomie, viciua, plini de invidie, crimã, ceartã, viclenie, înºelãtorie; eisunt bârfitori, 30 defãimãtori, duºmani ai lui Dumnezeu, jignitori,îngâmfaþi, lãudãroºi, iscusiþi la rele, neascultãtori de pãrinþi, 31 fãrãde minte, fãrã cuvânt, fãrã inimã, fãrã milã. 32 Aceºtia, deºi cunosccele drepte ale lui Dumnezeu: cã cei care practicã astfel de lucrurisunt vrednici de moarte, ei nu numai cã le sãvârºesc, ci îi ºi aprobã pecei care le sãvârºesc.

Judecata dreaptã a lui Dumnezeu

21 De aceea, tu, omule care judeci, oricine ai fi, nu ai scuze, cãci toc-mai prin faptul cã îl judeci pe altul, te condamni pe tine, pentru

cã tu, care judeci, sãvârºeºti aceleaºi lucruri. 2 Noi ºtim cã judecatalui Dumnezeu asupra celor care sãvârºesc aceste lucruri este dupãadevãr. 3 Dar tu, omule, care îi judeci pe cei care sãvârºesc acestea,dar le practici ºi tu, crezi cã vei scãpa de judecata lui Dumnezeu?4 Sau dispreþuieºti bogãþia bunãtãþii sale, a îngãduinþei ºi a îndelun-gii lui rãbdãri, ºi nu-þi dai seama cã bunãtatea lui Dumnezeu teîndeamnã la convertire? 5 Dar prin împietrirea ta ºi prin inima tanepocãitã, îþi aduni mânie pentru ziua mâniei ºi a arãtãrii drepteijudecãþi a lui Dumnezeu, 6 care îl va rãsplãti pe fiecare dupã faptelesale. 7 Celor care prin statornicia în a face bine cautã gloria, cinsteaºi nemurirea le va da viaþã veºnicã, 8 iar celor care, din spirit de rãz-vrãtire ºi nesupunere faþã de adevãr, din contra, se supun nelegiuirii,[le va da] mânie ºi furie. 9 Necaz ºi încercare peste orice suflet ome-nesc care sãvârºeºte rãul, mai întâi pentru iudeu ºi apoi pentru grec;10 mãrire, cinste ºi pace pentru oricine sãvârºeºte binele, mai întâipentru iudeu ºi apoi pentru grec, 11 cãci la Dumnezeu nu este pãrtinire.

Înþ 11,232Pt 3,9-15

Sof 1,14-182Tes 1,5-10Ap 11,18

Ps 62,13Prov 24,12Mt 16,27Ap 2,231Pt 1,7

1,16; 3,9

a Ordinea pãcatelor enumerate pânãaici diferã foarte mult în unele manu-scrise. Câteva manuscrise, dupã: rãutate,

introduc: desfrâu, probabil datoritãasemãnãrii între ponería = rãutate ºipornéia = desfrâu.

345 Rom 1,26

12 De fapt, toþi cei care au pãcãtuit fãrã Lege vor pieri fãrã Lege,iar toþi cei care au pãcãtuit sub Lege vor fi judecaþi prin Lege. 13 Pen-tru cã nu cei care ascultã Legea sunt drepþi la Dumnezeu, ci vor fiîndreptãþiþi cei care împlinesc Legea. 14 Cât timp pãgânii, care nu auLegea, fac din fire faptele Legii, ei care nu au Legea, sunt Lege pentruei înºiºi. 15 Ei aratã cã fapta Legii este scrisã în inimile lor ºi despreaceasta dau mãrturie atât conºtiinþa lor, cât ºi gândurile lor care, perând, îi acuzã sau îi dezvinovãþesc. 16 [Aceasta se va arãta] în ziua încare Dumnezeu va judeca cele ascunse ale oamenilor, dupã evanghe-lia mea, prin Cristos Isus.

ªi iudeii au pãcãtuit17 Dacã tu, care te numeºti cu orgoliu iudeu ºi te bazezi pe Lege, tu,

care te mândreºti cu Dumnezeu, 18 îi cunoºti voinþa ºi, învãþat fiindde Lege, ºtii sã alegi lucrurile mai de folos, 19 tu, care te crezi cãlãuzaorbilor, lumina celor [aflaþi] în întuneric, 20 învãþãtorul celor neºtiu-tori, educatorul copiilor, întrucât ai în Lege îndreptarul cunoaºteriiºi al adevãrului, 21 aºadar, tu, care dai lecþii altora, cum de nu te înveþipe tine însuþi? Furi, tu, care predici sã nu se fure? 22 Comiþi adulter,tu, care interzici adulterul? Prãdezi templelea, tu, care urãºti idolii?23 Tu, care te mândreºti cu Legea, prin încãlcarea Legii, îl necinsteºtipe Dumnezeu! 24 Cãci aºa este scris: Numele lui Dumnezeu este bat-jocorit între pãgâni din cauza voastrã.

25 Circumcizia îþi este într-adevãr de folos dacã practici Legea; dardacã tu eºti unul care încalcã Legea, circumcizia ta devine necir-cumcizie. 26 Aºadar, dacã cel necircumcis pãzeºte hotãrârile Legii,nu-i va fi oare consideratã necircumcizia lui drept circumcizie? 27 ªicel care, necircumcis din fire, dar care þine Legea, te va judeca petine, care prin litera [Legii] ºi circumcizie eºti unul care încalcãLegea. 28 Cãci nu cel care pe dinafarã [se aratã iudeu] este iudeu, nicicircumcizia nu este aceea [care apare] pe dinafarã, în trup. 29 Ci[iudeu] este cel care-i iudeu pe dinãuntru, iar circumcizia este aceeaa inimii, în duh ºi nu în litera [Legii]: lauda acestuia nu-i de la oameni,ci de la Dumnezeu.

Privilegiile iudeilor nu sunt un avantaj

31 Aºadar, care este privilegiul iudeului sau care este utilitatea cir-cumciziei? 2 Este mare în toate privinþele. Mai întâi pentru cã lor

Mt 7,21Iac 1,22-25

Fap 10,35

1,32

1Cor 4,5

Is 48,1-4Mt 3,8-9

In 8,33-39

Mt 15,14In 9,40-41

Mt 23Lc 18,9-12

In 3,10Ps 50,16-21

Iac 2,72Pt 2,2

Ex 52,6 gr

Ier 9,24-261Cor 7,19Gal 5,3-6

Fap 7,51Ef 2,11

Fil 3,2-7Col 2,11

7,62Cor 3–6

9,4-5Dt 4,6-8;

32,7-11Ps 147,19-20

Ps 103,7In 4,22 a Legea lui Moise (Dt 7,25-26) inter-

zicea cu stricteþe atingerea ºi însuºireastatuetelor de idoli sau alte obiecte de

cult. Probabil Paul face aluzie la comer-þul cu obiecte de cult furate de la dife-rite temple.

Rom 2,12 346

le-au fost încredinþate cuvintele lui Dumnezeu. 3 ªi ce dacã unii aufost infideli? Oare infidelitatea unora anuleazã fidelitatea lui Dum-nezeu? 4 Nicidecum! Dumnezeu este fidel, pe când orice om este min-cinos, dupã cum este scris:

Ca sã fii gãsit drept în cuvintele taleºi sã ieºi învingãtor atunci când eºti judecat.

5 Dar dacã nedreptatea noastrã aratã dreptatea lui Dumnezeu, ce sãzicem? Oare este nedrept Dumnezeu când îºi aratã mânia?a Vorbescca om. 6 Nicidecum! Atunci, cum va judeca Dumnezeu lumea? 7 Dardacã prin minciuna mea se aratã cu prisosinþã adevãrul lui Dumne-zeu spre gloria lui, atunci de ce mai sunt judecat ca pãcãtos? 8 Atuncisã facem oare cele rele ca sã rezulte cele bune, aºa cum ne bârfescunii ºi ne acuzã cã noi am fi spus? Condamnarea lor este dreaptã.

Nimeni nu-i drept9 ªi atunci? Avem noi vreun privilegiu? Nicidecum! Cãci, dupã

cum am arãtat mai înainte, ºi iudeii ºi grecii sunt sub pãcat, 10 dupãcum este scris:

Nu este drept, nici mãcar unul.11 Nu este nimeni înþelept,

nu este nimeni care sã-l caute pe Dumnezeu.12 Toþi au rãtãcit, împreunã au ajuns niºte stricaþi.

Nu este nimeni care sã facã binele,nu esteb nici mãcar unul.

13 Gâtlejul lor este un mormânt deschis,cu limbile lor au urzit înºelãciuni,venin de viperã [iese] de pe buzele lor.

14 Gura lor e plinã de blestem ºi amãrãciune.15 Sunt sprinteni de picioare la vãrsare de sânge.16 Nenorocire ºi jale e pe drumurile lor17 ºi calea pãcii nu o cunosc.

9,6; 11,29Ps 89,31-38;100,5;119,89-90;Ps 51,6Os 1–31In 1,9Ap 19,11Ps 116,11In 3,336,19Gal 3,15Rom 1,17-18

6,1.15

1,18–2,24;11,32Gal 3,22Sir 7,201In 1,8-10Ps 14,1-3;=53,2-4

Ps 5,10;140,4

Ps 10,7

Prov 6,18

Lc 1,79Is 59,7-8

a Termenul grec orghé descrie por-nirea agresivã a unui om împotrivaaltcuiva. Aceastã atitudine este consi-deratã negativã din cele mai vechitimpuri, atât de lumea pãgânã (estebinecunoscutã poziþia filozofilor stoicigreci), cât ºi de VT (Prov 15,18; 16,32).Atribuitã lui Dumnezeu, mânia esteun antropomorfism motivat de faptulcã Dumnezeu urãºte pãcatul ºi el sin-gur poate sã rãsplãteascã binele. Sfântul

Paul insistã asupra temei mâniei divi-ne, în special în 1Tes ºi Rom. Mâniadivinã, în teologia sfântului Paul, decla-rã condamnarea pãcatului, iar timpulmâniei înseamnã judecata escatologicãînceputã deja prin Cristos. De fapt, estevorba aici de misterul dreptãþii divinecare, pentru cei care cred în Cristos,devine mântuire, iar pentru cei care nucred, devine condamnare.

b În unele manuscrise lipseºte: nu este.

347 Rom 3,3

18 Înaintea ochilor lornu existã fricã de Dumnezeua.

19 Dar noi ºtim cã ceea ce spune Legea o spune celor ce sunt subLege, pentru ca orice gurã sã fie închisã ºi toatã lumea sã fie gãsitãvinovatã înaintea lui Dumnezeu, 20 aºa încât, prin faptele Legii, nuva fi justificat nici un om înaintea lui, cãci prin Lege [vine] numaicunoaºterea pãcatului.

Justificarea prin credinþã21 Acum însã, dreptateab lui Dumnezeu s-a revelat în afara Legii

fiind mãrturisitã de Lege ºi de Profeþi, 22 acea dreptate a lui Dumne-zeu care [vine] prin credinþa în Isus Cristos pentru toþi aceia carecred, cãci nu este deosebire. 23 De fapt, toþi au pãcãtuit ºi sunt lipsiþi

Ps 36,1

2,12; 3,9Gen 6,11-12

Gal 2,16;4,15; 7,7

1,16-171In 4,9-10

a Sfântul Paul citeazã Ps 36,2b dupãforma greacã a LXX. De fapt, textulebraic are: Cel rãu cloceºte nelegiuireaîn inima sa ºi frica de Dumnezeu nueste înaintea ochilor lui. Unii comen-tatori, þinând cont numai de partea adoua a versetului în ebraicã, aplicãpronumele posesiv „lui” la ochii luiDumnezeu. Dar aceastã interpretareeste greºitã, neþinând cont de context;de fapt, atât în textul ebraic, cât ºi încel grec: nu existã fricã de Dumnezeuînaintea ochilor celui (celor) pãcãtos.

b Nu este uºor sã gãsim în limbanoastrã o corespondenþã terminologi-cã pentru expresiile folosite de sfântulPaul. Termenul „îndreptãþire” pare sãaccentueze doar sensul juridic. În schimb,termenul „justificare” este deja con-sacrat în teologia catolicã încã de lacontroversa cu Luther ºi a devenit untermen tehnic pentru descrierea aces-tui aspect al mântuirii. În traducereanoastrã vom folosi cu predilecþie ter-menul justificare, dar, þinând cont delimbajul teologic local, vom folosi ºi ter-menul îndreptãþire.

„Justificarea” este o temã fundamen-talã a teologiei sfântului Paul, dezbã-tutã în cadrul controversei cu iudai-zanþii (Gal 2,11-21). Aceºtia considerãsituaþia lor de circumciºi ºi de posesori

ai Legii drept o „justificare” pentrumântuire. Sfântul Paul le demonstrea-zã cã nici circumcizia ºi nici Legea nu-ipoate justifica, întrucât nimeni nupoate respecta întru totul exigenþeleLegii (Rom 2,13; 3,21; 4,6). Pornind dela aceastã stare generalã de pãcat (încare sunt ºi evreii ºi pãgânii Rom 1–3),Apostolul aratã cã singura justificareo poate da numai Dumnezeu prin Cris-tos. Aceastã dikaiosyné Theou = justi-ficarea divinã (Rom 3,21) este înþeleasãca o unitate de judecatã ºi har prin careDumnezeu, printr-un act de iertare da-toritã jertfei lui Cristos (Rom 3, 25-26;5,9-10; 2Cor 5,18; Gal 3,13), îl face peom „conform chipului Fiului sãu”(Rom 8,29). Fiind un dar gratuit al luiDumnezeu, justificarea trebuie accep-tatã prin credinþã (o acceptare totalãa evangheliei ºi persoanei lui Cristos),ºi prin botez, care-l înalþã pe om lacondiþia de fiu ºi-l angajeazã la o viaþãnouã însufleþitã de Duhul Sfânt(Rom 8,10) ce se va dezvolta pânã laîmplinirea definitivã escatologicã(Rom 8,11.30). În acest caz este impo-sibilã interpretarea protestantã careconsiderã cã justificarea prin credinþã(sola fide) exclude importanþa fapte-lor bune.

Rom 3,18 348

de gloria lui Dumnezeu, 24 dar sunt justificaþia în mod gratuit de ha-rul lui, prin rãscumpãrarea în Cristos Isus. 25 Pe acesta Dumnezeul-a pusb ca jertfã de ispãºire pentru ca, prin credinþa în sângele sãu,sã-ºi arate dreptatea trecând cu vederea pãcatele din trecut, 26 întimpul rãbdãrii lui Dumnezeu, ca sã arate dreptatea lui în timpul deacum, aºa încât sã fie drept ºi sã-l justifice pe cel care crede în Isusc.

27 Unde este, aºadar, motivul de laudã? Este exclus! Prin care Lege?A faptelor? Nicidecum, ci prin legea credinþei. 28 Cãci noi credem cãomul este justificat prin credinþã, fãrã faptele Legii. 29 Sau este Dum-nezeu numai al iudeilor? Nu ºi al pãgânilor? Ba da, ºi al pãgânilor,30 pentru cã unul este Dumnezeul care justificã pe cel circumcis dincredinþã ºi pe cel necircumcis prin credinþã. 31 Desfiinþãm deci Legeaprin credinþã? Nicidecum! Dimpotrivã, întãrim Legea.

Abraham, pãrintele celor care cred

41 Aºadar, ce vom spune cã a gãsit Abraham, pãrintele nostru dupãtrup? 2 Cãci dacã Abraham ar fi fost justificat datoritã faptelor, ar

fi avut motiv de laudã, însã nu înaintea lui Dumnezeu. 3 De fapt, cespune Scriptura? Abraham a crezut în Dumnezeu ºi i s-a considerataceasta ca justificare. 4 Dar celui care lucreazã salariul nu i se consi-derã ca dar, ci ca datorie. 5 Însã celui care nu lucreazã, dar crede în celcare-l justificã pe cel pãcãtos, credinþa lui i se considerã ca justifi-care. 6 La fel, David îl numeºte fericit pe omul cãruia Dumnezeu îidã justificarea fãrã fapte:7 Fericiþi cei cãrora le sunt iertate nelegiuirile

ºi cãrora le sunt acoperite pãcatele.8 Fericit bãrbatul cãruia Domnul nu-i considerã pãcatul.9 Deci fericirea aceasta este numai pentru cel circumcis sau ºi pen-tru cel necircumcis? Cãci noi spunem: i s-a considerat lui Abrahamcredinþa ca justificare. 10 Aºadar, cum i-a fost consideratã? Pe cândera circumcis sau pe când era necircumcis? Nu când era circumcis,ci când era necircumcis. 11 El a primit semnul circumciziei ca pe un

5,12Cor 5,19Ef 2,4-10

Lev 16,12-16Evr 9,1-5.151In 2,2; 4,10Ef 1,7

Fap 17,30

2,17; 4,2-3;5,2; 11,181Cor 1,29-31Ef 2,9Gal 6,13-1410,12

4,11

8,3-4Mt 5,17-19

Is 51,1-2Mt 3,7-10

Gen 12,1-5Gal 3,6-9Gen 15,16Iac 2,20-2411,6Mt 20,1-16Lc 17,7-11

Gal 2,16

Ps 32,1-2;85,3Prov10,12

Gen 15,6

Gen 17,9-14Gal 3,7-9

a În urma pãcatului lui Adam, toþioamenii sunt în starea de pãcat ºi, ori-cât s-ar strãdui, omul nu se poate justi-fica înaintea lui Dumnezeu. Mântuireanu depinde de apartenenþa la poporulales (în circumcizie ºi în faptul de a fiprimit Legea ºi a asculta de ea), ciîntr-o decizie suveranã ºi plinã de bu-nãvoinþã din partea lui Dumnezeuprin care el îºi aratã fidelitatea faþã de

promisiunile sale (Rom 4,9 ºu). Astfelomul, fie iudeu, fie pãgân, primeºte da-rul mântuirii numai prin credinþa înIsus Cristos (Rom 3,21-31; Gal 2,16-21;3,6-29).

b Termenul indicã expunerea lui Cris-tos pe cruce, în vãzul tuturor.

c Multe manuscrise adaugã: Cristos,sau: Domnul nostru Isus Cristos, alte-le omit: în Isus.

349 Rom 3,24

sigiliu al justificãrii prin credinþa pe care o avea pe când era necir-cumcis, astfel încât el sã fie pãrintele tuturor celor care cred fãrã sãfie circumciºi, ca sã li se considere ºi lor justificarea, 12 ºi pãrintele cir-cumciziei pentru cei care [provin] din circumcizie, dar ºi al celor caremerg pe urmele credinþei pãrintelui nostru Abraham, pe care a avut-ope când era necircumcisa.

13 Cãci promisiunea cã va deveni moºtenitorul lumii i-a fost fãcutãlui Abraham ºi descendenþei lui nu prin Lege, ci prin justificarea dincredinþã. 14 De fapt, dacã moºtenitorii ar fi prin Lege, credinþa ar de-veni inutilã, iar promisiunea ar fi anulatã. 15 De fapt, legea provoacãmânie. În schimb, unde nu este lege, nu este nici încãlcarea ei. 16 Deaceea [promisiunea a fost fãcutã] prin credinþã, ca sã fie din har ºica promisiunea sã rãmânã singurã pentru toatã descendenþa: nunumai pentru cel care provine din Lege, ci ºi pentru cel care provinedin credinþa lui Abraham, care este pãrintele nostru, al tuturor, 17 dupãcum este scris: Te-am pus pãrinte al multor popoare, [adicã] înain-tea lui Dumnezeu în care a crezut, care dã viaþã celor morþi ºi chea-mã la fiinþã cele ce nu sunt.

18 Sperând împotriva oricãrei speranþe, el a crezut cã va devenipãrintele multor popoare, dupã cum i se spusese: Aºa va fi descen-denþa ta. 19 ªi, fãrã a slãbi în credinþã, nub s-a uitat la trupul sãuaproape mort de acumc – avea aproape o sutã de ani – ºi nici la sânulneroditor al Sarei, 20 n-a ºovãit cu neîncredere, ci, în faþa promisiuniilui Dumnezeu, s-a întãrit în credinþã dând glorie lui Dumnezeu, 21 con-vins pe deplin cã cel care a fãcut promisiunea poate s-o ºi împlineas-cã. 22 Pentru aceasta i s-a considerat ca justificare. 23 Dar ce a fostscris nu i s-a considerat numai pentru el, 24 ci va fi considerat ºi pen-tru noi care credem în cel care l-a înviat din morþi pe Domnul nostruIsus Cristos, 25 care a fost dat [la moarte] pentru fãrãdelegile noastre,dar a înviat pentru ca noi sã fim justificaþi.

DE LA MOARTE LA VIAÞÃ

Roadele justificãrii

5 1 Aºadar, justificaþi prin credinþã, avem pace de la Dumnezeuprin Domnul nostru Isus Cristos, 2 prin care am obþinut, în

Gen 12,2-3;22,15-18

Evr 11,8-12Gal 3,15-16

Gal 3,183,20; 5,20-21;

7,7-13Gal 3,

10.19-22Gal 3,23-29

Dt 32,39Ez 37,1-10Evr 11,19Gen 17,5

Gen 15,5

Gen 17,1.15-22

Evr 11,11-12Mc 9,23-24

Evr 6,15;11,32-40

In 8,56Ier 32,17-24

Gen 18,14Lc 1,35-38

Gen 15,615,4

1Cor 10,61,4

1Pt 1,3.211Cor 15,17Col 2,11-13

3,24-30;9,30

Fil 3,9Is 53,5

Ef 2,14-17Col 3,15

a În tradiþia iudaicã, pãgânii (cei necir-cumciºi) erau consideraþi ca neavândtatã, „copii din desfrânare” (cf. In 8,41).Considerând credinþa lui Abraham cafundament al justificãrii sale, sfântulPaul îi considerã pe creºtinii proveniþi

dintre pãgâni ca descendenþi ai lui Abra-ham: deci au un tatã ºi nu sunt delocdefavorizaþi în comparaþie cu evreii.

b În multe manuscrise propoziþiaeste afirmativã.

c Unele manuscrise vechi omit: de acum.

Rom 4,12 350

credinþãa, [posibilitatea] de a ajunge la acest har în care ne aflãm ºine lãudãm în speranþa gloriei lui Dumnezeu. 3 Dar nu numai [atât],ci ne lãudãm în încercãri, ºtiind cã încercarea aduce rãbdare, 4 rãb-darea virtuteb, virtutea speranþã, 5 iar speranþa nu înºalã pentru cãiubirea lui Dumnezeu a fost revãrsatã în inimile noastre prin DuhulSfânt care ne-a fost dat.

6 Într-adevãrc, pe când eram încã neputincioºi, Cristos a murit latimpul hotãrât pentru cei nelegiuiþi. 7 De fapt, cu greu moare cinevapentru un om drept. Poate cã pentru un om bun ar îndrãzni cinevasã moarã. 8 Dar Dumnezeu ºi-a arãtat iubirea faþã de noi [prin fap-tul] cã, pe când eram încã pãcãtoºi, Cristos a murit pentru noi. 9 Aºa-dar, cu atât mai mult acum, când suntem justificaþi prin sângele lui,vom fi mântuiþi prin el de mânie, 10 deoarece dacã, duºmani fiind, amfost reconciliaþi cu Dumnezeu prin moartea Fiului sãu, cu atât maimult, reconciliaþi fiind, vom fi mântuiþi prin viaþa lui. 11 Dar nu numaiatât, ci ne lãudãm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos,prin care acum am primit reconcilieread.

Adam ºi Cristos12 De aceea, dupã cum printr-un singur om a intrat pãcatul în lume

ºi, prin pãcat, moartea ºi astfel moartea a trecut la toþi oamenii, pen-tru cã toþi au pãcãtuit...e

13 De fapt, pânã la Lege pãcatul era în lume, dar pãcatul nu esteimputat cât timp nu este Legea. 14 Totuºi, moartea a domnit de laAdam ºi pânã la Moise chiar ºi peste cei care nu pãcãtuiserã dupã exem-plul greºelii lui Adam, care este chipul celui care trebuie sã vinã.

15 Însã darul nu este la fel cu greºeala: cãci dacã prin greºeala unu-ia singur au murit cei mulþi, cu atât mai mult harul lui Dumnezeu

0

Ef 2,18; 3,12In 14,68,17Col 1,27Tit 2,138,182Cor 4,17;12,9-10Iac 1,2-41Pt 1,6-7Evr 6,18-19Ps 22,5; 25,38,9-16Gal 4,6Tit 3,5-71In 4,133,25Gal 1,4Tit 2,141Pt 3,188,32Gal 2,20Ef 5,21Tim 2,6Tit 3,4-7In 3,16;15,131In 3,16;4,101,18; 2,5.81Tes 1,10;5,92Cor 5,18-19Ef 2,16Col 1,20-22Gen 2,17; 3,19Înþ 2,241Cor 15,21-22.45Rom 6,23Gal 6,7-9Iac 1,15

4,15

a Câteva manuscrise mai importan-te omit: în credinþã.

b Termenul grec dokimé vine din fa-milia de cuvinte care desemneazã „în-cercare”. În aceastã formã este folositnumai de sfântul Paul ºi are sensul de„încercare trecutã cu succes”, „virtuteprobatã”, deci capacitate dobânditãprin trecerea repetatã cu succes a în-cercãrilor de diferite feluri, specificatãde context.

c O serie de manuscrise transformãfraza într-o frazã condiþionalã: dacã,pe când eram neputincioºi...

d Termenul grec katallagé, în greacaclasicã, însemna „schimbare în relaþi-ile umane”, foarte aproape ca sens de„amnistie”. Este posibil ca, pornind dela faptul istoric al proclamãrii unei recon-cilieri generale de cãtre Caesar la recon-struirea Corintului în anul 44 î.C. (per-miþând astfel evreilor, liberþilor, orien-talilor ºi condamnaþilor sã vinã sãpopuleze noul oraº), Paul sã apliceaceastã imagine acþiunii lui Dumnezeucare ne-a reconciliat prin Cristos.

e Din motive retorice, sfântul Paulintroduce aici o parantezã explicativã,reluând argumentul la v. 18.

351 Rom 5,3

ºi darul harului unui singur om, Isus Cristos, a fost revãrsat cu priso-sinþã asupra celor mulþi. 16 ªi darul nu este la fel cu ce a adus acelunul care a pãcãtuit, cãci judecata de la acel unul a dus la condamna-re, pe când harul, de la multe greºeli, a dus la justificare. 17 Într-ade-vãr, dacã moartea prin greºeala unuia singur a domnit din cauzaunuia singur, cu atât mai mult cei ce primesc cu prisosinþã harul ºidarul justificãrii vor domni în viaþã prin unul singur, Isus Cristos.

18 Aºadar, dupã cum prin greºeala unuia singur condamnarea [aajuns] la toþi oamenii, tot la fel, prin actul de dreptatea al unuia sin-gur [a ajuns] la toþi oamenii justificarea care dã viaþã. 19 Într-adevãr,dupã cum prin neascultarea unui singur om, cei mulþi au fost fãcuþipãcãtoºi, tot la fel, prin ascultarea unuia singur, cei mulþi vor fi fã-cuþi drepþi. 20 Legea a venit ºi ea ca sã se înmulþeascã greºeala, darunde s-a înmulþit pãcatul, s-a revãrsat cu prisosinþã harul 21 pentru ca,dupã cum pãcatul a domnit prin moarte, la fel harul sã domneascã prinjustificarea ce duce la viaþa veºnicã prin Isus Cristos, Domnul nostru.

Noua viaþã în Cristos, prin botez

61 Aºadar, ce vom zice? Sã rãmânem în pãcat ca sã se înmulþeascãharul? 2 Nicidecum! Noi, care am murit pentru pãcat, cum sã mai

trãim în el? 3 Sau nu ºtiþi cã noi toþi, care am fost botezaþi în CristosIsus, am fost botezaþi în moartea lui? 4 Aºadar, am fost înmormân-taþi împreunã cu el prin botez în moartea [lui] pentru ca, dupã cumCristos a înviat din morþi prin gloria Tatãlui, la fel ºi noi sã umblãmîntr-o viaþã nouã. 5 Cãci dacã am fost împreunã sãdiþib într-o moarteasemãnãtoare cu a lui, la fel vom fi în înviere, 6 ºtiind bine cã omulnostru cel vechi a fost rãstignit împreunã cu el, pentru ca trupulc pã-catului sã fie nimicit, aºa încât sã nu mai fim sclavii pãcatului,7 fiindcã cel care a murit a fost eliberat de pãcat.

8 Dar dacã am murit împreunã cu Cristos, credem cã vom ºi trãiîmpreunã cu el, 9 ºtiind cã Cristos cel înviat din morþi nu mai moare,moartea nu mai are nici o putere asupra lui. 10 Când a murit, el a

a Sfântul Paul se referã aici nu ladreptatea personalã a lui Isus, ci la res-tabilirea dreptãþii în urma dezechilibru-lui provocat de greºeala primului om.

b Termenul grec symphytoi (partici-piu plural, masculin) nu indicã doar oaltoire, ci o ramurã din aceeaºi plantã.Este o „plantare împreunã” care pre-supune aceeaºi creºtere. Insistândasupra unitãþii vii, unii traducãtori

parafrazeazã expresia prin: au devenito unicã fãpturã; aceeaºi fiinþã; aceeaºinaturã, pierzând din forþa metaforeisfântului Paul.

c În scrierile sfântul Paul existã dife-renþã între sôma = corp, partea mate-rialã a trupului ºi sarx = carne, trup,care indicã firea slabã, limitatã, aple-catã spre rãu a omului.

2Tim 2,12Ap 20,4-6

Is 53,11Fil 2,8

Evr 5,8

4,15; 7,7-8Gal 3,19

6,23

3,8

Gal 3,27

Col 2,122Tim 2,11

Fil 3,10-11Ef 2,6

Col 3,9-10;4,22-24

Gal 5,24; 6,14

Fap 13,34

1Pt 3,18Evr 9,26

Rom 5,16 352

murit pentru pãcat o datã pentru totdeauna, dar acum este viu; eltrãieºte pentru Dumnezeu. 11 Tot aºa ºi voi, consideraþi cã sunteþimorþi pentru pãcat, dar vii pentru Dumnezeu în Cristos Isusa.

12 Aºadar, sã nu mai domneascã pãcatul în trupul vostru muritor,astfel încât sã ascultaþi de poftele lui, 13 ºi nici sã nu puneþi mãdu-larele voastre în slujba pãcatului ca instrumente ale nedreptãþii, cioferiþi-vã pe voi înºivã lui Dumnezeu ca înviaþi din morþi, iar mãdu-larele voastre ca instrumente ale dreptãþii în slujba lui Dumnezeu.14 Cãci pãcatul nu va mai avea putere asupra voastrã pentru cã nusunteþi sub Lege, ci sub har.

De la sclavia pãcatului la slujirea lui Dumnezeu15 ªi atunci, ce? Sã pãcãtuim pentru cã nu suntem sub Lege, ci sub

har? Nicidecum! 16 Nu ºtiþi cã, dacã vã daþi cuiva sclavi spre a-l as-culta, sunteþi sclavii aceluia de care ascultaþi, ori ai pãcatului, spremoarteb, ori ai ascultãrii, spre justificare? 17 Dar, mulþumire sã fie[adusã] lui Dumnezeu pentru cã eraþi sclavii pãcatului, însã aþi ascul-tat din inimã de îndreptarul învãþãturii care v-a fost încredinþat.18 Fiind eliberaþi de pãcat, voi aþi devenit sclavi ai dreptãþii. 19 Vor-besc ca om, din cauza slãbiciunii firii voastre: dupã cum [odinioarã]vã puneaþi mãdularele ca sclavi ai necurãþiei ºi nelegiuirii spre nele-giuire, tot aºa, acum, oferiþi-vã mãdularele ca sclavi ai dreptãþii spresfinþenie. 20 Cãci atunci când eraþi sclavii pãcatului, eraþi liberi înceea ce priveºte dreptatea. 21 Dar ce rod aveaþi atunci? Acum vã ruºi-naþi de acele lucruri, de vreme ce sfârºitul lor este moartea. 22 Acumînsã, dupã ce aþi fost eliberaþi de pãcat ºi aþi devenit sclavi ai luiDumnezeu, aveþi rodul vostru spre sfinþire, iar scopul este viaþa veº-nicã. 23 Într-adevãr, rãsplata pãcatului este moartea, în timp ce harullui Dumnezeu este viaþa veºnicã în Cristos Isus, Domnul nostru.

DE LA LEGE LA DUH

Omul eliberat de sclavia Legii

71 Oare nu ºtiþi, fraþilor, – cãci vorbesc unora care cunosc Legea –cã Legea are putere asupra omului cât timp acesta este în viaþã?

2 Astfel, femeia mãritatã este legatã prin Lege de bãrbatul ei câttimp acesta trãieºte; dacã îi moare bãrbatul, este dezlegatã de legea

1Pt 2,24

Gen 4,7

Gal 5,18

In 8,34

Gal 5,13In 8,36

12,1

In 15,8.16

5,12.21Gal 6,8Iac 1,15

1Cor 7,39

a Câteva manuscrise vechi adaugã:Domnul nostru.

b Unele manuscrise omit: spre moarte.

353 Rom 6,11

bãrbatului. 3 Dacã, deci, când îi trãieºte soþul ea va fi a altui bãrbat,va fi numitã adulterã, dar dacã îi moare soþul, este dezlegatã de Lege,aºa cã nu mai este adulterã luând un alt bãrbat. 4 La fel ºi voi, fraþiimei, aþi murit pentru Lege prin trupul lui Cristos ca sã fiþi ai altuia,adicã ai celui înviat din morþi ca sã aducem rod lui Dumnezeu. 5 Câttimp eram în trup, patimile pãcatelor [trezite] prin Lege lucrau înmãdularele noastre ca sã aducã roade pentru moarte. 6 Acum însã amfost eliberaþi de Lege, fiind morþi pentru ceea ce ne þinea în sclavie,aºa încât sã slujim în duhul cel nou ºi nu în litera cea veche.

Rolul Legii7 Aºadar, ce vom zice? Oare este Legea pãcat? Nicidecum! Însã nu

am cunoscut pãcatul decât prin Lege ºi n-aº fi cunoscut pofta, dacãLegea n-ar fi spus sã nu pofteºti. 8 Dar pãcatul, gãsind o ocazie prinLege, a stârnit în mine orice fel de poftã, cãci, în afara Legii, pãcatul estemort. 9 Odinioarã, fãrã Lege, eu eram viu. Dar când a venit porunca,a început sã trãiascã pãcatul, 10 iar eu am murit. ªi porunca, [datã]spre viaþã, mi s-a descoperit cã este spre moarte. 11 Cãci pãcatul, gãsindo ocazie prin poruncã, ne-a înºelat ºi, din cauza ei, ne-a ucis. 12 Aºadar,Legea este sfântã, iar porunca este sfântã ºi dreaptã ºi bunã.

13 Atunci binele mi-a devenit moarte? Nicidecum! Însã pãcatul, casã se arate pãcat, mi-a adus moartea printr-un lucru bun, pentru capãcatul prin poruncã sã devinã peste mãsurã de pãcãtos.

Conflictul intern14 De fapt, noi ºtim cã Legea este spiritualã, însã eu sunt din

carne, vândut sclav pãcatului. 15 Cãci ºtiu ce fac: nu sãvârºesc ceeace vreau, ci fac ceea ce urãsc. 16 Deci, dacã fac ceea ce nu vreau, recu-nosc cã Legea este bunã. 17 Acum însã, nu eu fac acestea, ci pãcatulcare locuieºte în mine. 18 ªtiu dar cã în mine, în trupul meu, nu locu-ieºte nimic bun, pentru cã voinþa este prezentã, dar [puterea] de aface binele, nua. 19 Cãci nu fac binele pe care îl vreau, ci sãvârºescrãul pe care nu-l vreau. 20 Aºadar, dacã ceea ce nu vreau aceea fac,nu mai sunt eu cel care fac, ci pãcatul care locuieºte în mine. 21 Prinurmare, gãsesc legea aceasta în mine: când vreau sã fac binele, mi seprezintã rãul 22 pentru cã dupã omul lãuntric îmi gãsesc plãcere înLegea lui Dumnezeu, 23 dar vãd o altã lege în mãdularele mele, careluptã împotriva legii minþii mele ºi mã þine sclavb prin legea pãcatului

6,5-6; 8,11-222Cor 5,15

6,20-21

2,29; 6,12-142Cor 3,6

3,20

Ex 20,17Dt 5,21

Iac 1,14-15Rom 4,15;

5,13-201Cor 15,56

Lev 18,5Dt 4,1;

5,32-33Ez 20,11Gen 3,13

2Cor 11,3Evr 3,13

Dt 4,8

Ps 51,7In 3,6

Gal 5,17

Gen 6,5; 8,21

Gal 2,20

2Cor 4,16Ef 3,16

Gal 5,17

a O serie de manuscrise adaugã: nuo gãsesc, iar manuscrise mai târzii ada-ugã: nu o cunosc.

b Majoritatea manuscriselor vechiau: sclav al Legii.

Rom 7,3 354

care se aflã în mãdularele mele. 24 Om nefericit ce sunt! Cine mã vaelibera de acest trup al morþii? 25 Dar mulþumiria fie [aduse] lui Dum-nezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru. Deci cu mintea slujesc Legealui Dumnezeu, dar cu trupul, legea pãcatului.

Viaþa în Duh

81 Acum deci nu este nici o condamnare pentru cei care sunt în Cris-tos Isusb, 2 cãci legea Duhului vieþii în Cristos Isus te-ac eliberat de

legea pãcatului ºi a morþii. 3 De fapt, ceea ce Legea nu putea, întru-cât era slabã din cauza trupului, Dumnezeu, trimiþându-l pe propriulsãu Fiu într-un trup asemãnãtor cu cel al pãcatului, a condamnatpãcatul în trup, 4 pentru ca dreptatea Legii sã se împlineascã în noi,cei care trãim nu dupã trup, ci dupã duh. 5 Într-adevãr, cei care suntdupã trup cautã cele ale trupului, pe când cei care sunt dupã duh,cele ale Duhului. 6 De fapt, dorinþa trupului este moarte, pe când do-rinþa duhului este viaþã ºi pace. 7 De aceea dorinþa trupului este duºmã-nie împotriva lui Dumnezeu, cãci nu se supune Legii lui Dumnezeuºi nici nu poate. 8 Dar cei care sunt în trup nu pot sã-i placã lui Dum-nezeu. 9 Însã voi nu sunteþi în trup, ci în Duh, din moment ce Duhullui Dumnezeu locuieºte în voi. Iar dacã cineva nu are Duhul lui Cris-tos, acesta nu este al lui. 10 Dar dacã Cristos este în voi, deºi trupuleste supus morþii din cauza pãcatului, Duhul este viaþã datoritãdreptãþii. 11 Dacã Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morþilocuieºte în voi, cel care l-a înviat pe Cristos din morþi va învia ºitrupurile voastre muritoare, prin Duhul lui care locuieºte în voi.

12 Aºadar, fraþilor, noi nu suntem datori trupului ca sã trãim dupãtrup. 13 Dacã trãiþi dupã trup, veþi muri. Dar dacã, prin Duh, faceþisã moarã poftele trupului, veþi trãi. 14 Cãci toþi cei care sunt cãlãu-ziþi de Duhul lui Dumnezeu sunt fiii lui Dumnezeu, 15 pentru cã nu aþiprimit un Duh de sclavie, ca sã vã fie din nou teamã, ci aþi primitDuhul înfierii prin care strigãm: Abba, Tatã! 16 Însuºi Duhul dã mãr-turie duhului nostru cã suntem fii ai lui Dumnezeu. 17 Iar dacã sun-tem fii, suntem ºi moºtenitori, moºtenitori ai lui Dumnezeu ºi împre-unã-moºtenitori cu Cristos, dacã suferim cu el, ca împreunã cu el sãfim ºi preamãriþi.

Ps 22,1-12;107,6.13.19.28

5,21; 6,231Cor 15,57

2Cor 3,17Gal 5,18Fap 13,38-39

Evr 7,18Gal 3,132Cor 5,21Evr 2,14-18;4,15Mt 5,17

Gal 5,16-23

6,21

Iac 4,4

1In 2,15-16

1Cor 3,16

1Cor 6,142Cor 4,14

Gal 4,72Tim 1,7Gal 4,6

Lc 24,261Pt 4,13

a Manuscrisele mai vechi au: îi mul-þumesc.

b O parte din manuscrise adaugã:Isus, care nu umblã dupã trup, cidupã Duh.

c În loc de: te-a apare în manuscrisevechi: m-a, sau: ne-a.

355 Rom 7,24

Gloria viitoare18 Eu consider cã suferinþele timpului prezent nu se pot compara

cu gloria viitoare care ni se va revela. 19 Într-adevãr, creaþia aºteaptãcu nerãbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu. 20 Cãci creaþia a fostsupusã zãdãrniciei, nu de bunãvoie, ci din cauza aceluia care a su-pus-o, cu speranþa 21 cã ºi ea, creaþia, va fi eliberatã de sclavia stricã-ciunii spre libertatea gloriei fiilor lui Dumnezeu. 22 De fapt, noi ºtimcã toatã creaþia suspinã ºi suferã durerile unei naºteri pânã în tim-pul de acum, 23 dar nu numai ea, ci ºi noi, cei care avem ca prim dar[al lui Dumnezeu] Duhul, ºi noi suspinãm în noi înºine, aºteptândînfierea ºia rãscumpãrarea trupului nostru; 24 cãci în speranþã amfost mântuiþi. Dar speranþa care se vede nu este speranþã, deoarececum ar putea spera cineva ceea ce vede? 25 Însã, dacã sperãm ceea cenu vedem, atunci aºteptãm cu rãbdare.

26 De asemenea, ºi Duhul vine în ajutorul slãbiciunii noastre pen-tru cã nu ºtim ce sã cerem în rugãciune aºa cum se cuvine, dar Duhulînsuºi intervine pentru noi cu suspine negrãite. 27 Însã cel care cer-ceteazã inimile ºtie care este dorinþa Duhului; adicã intervine înfavoarea sfinþilor dupã voinþa lui Dumnezeu.

28 De fapt, ºtim cã elb le îndreaptã toate spre bine celor care îliubesc pe Dumnezeu, adicã celor care sunt chemaþi dupã planul lui.29 Cãci pe cei pe care i-a cunoscut de mai înainte, de mai înainte i-aºi hotãrât sã fie asemenea chipului Fiului sãu, aºa încât el sã fieprimul nãscut între mulþi fraþi; 30 pe cei pe care de mai înainte i-ahotãrât, i-a ºi chemat; pe cei pe care i-a chemat, i-a ºi justificat; pecei pe care i-a justificat, pe aceºtia i-a ºi preamãrit.

Iubirea lui Dumnezeu în Cristos Isus31 Aºadar, ce vom spune cu privire la acestea? Dacã Dumnezeu

este pentru noi, cine este împotriva noastrã? 32 El, care nu l-a cruþatpe propriul sãu Fiu, ba chiar l-a dat la moarte pentru noi toþi, cumnu ne va dãrui toate împreunã cu el? 33 Cine va aduce acuzã împotri-va aleºilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care justificã! 34 Cine îiva condamna? Cristos Isus, care a murit, dar, mai mult, a ºi înviatc,care este la dreapta lui Dumnezeu, intervine pentru noi. 35 Cine neva despãrþi de iubirea lui Cristos? Oare necazul, sau strâmtorarea,

Qoh 1,2Gen 3,17

2Pt 3,12-13Ap 21,1

2Cor 1,222Cor 5,2-5Fil 3,20-21

Rom 3,24+5,2+

Iac 4,3.5

5,6-11In 3,16

Is 50,8

Evr 7,25

Rom 8,18 356

a În unele manuscrise vechi lipseºte:înfierea ºi.

b Unele manuscrise vechi au: Dum-nezeu.

c Câteva manuscrise vechi adaugã:din morþi.

sau persecuþia, sau foametea, sau lipsa de haine, sau primejdia, sausabia? 36 Dupã cum este scris:

Pentru tine suntem daþi la moarte toatã ziua,suntem socotiþi ca niºte oi de înjunghiere.

37 Dar în toate acestea noi suntem mai mult decât învingãtori princel care ne-a iubit. 38 Cãci sunt convins cã nici moartea, nici viaþa, niciîngerii, nici stãpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici pute-rile, 39 nici înãlþimile, nici adâncurile ºi nici vreo altã creaturã nu vaputea sã ne despartã de iubirea lui Dumnezeu care este în CristosIsus, Domnul nostru.

PLANUL LUI DUMNEZEUCU PRIVIRE LA MÂNTUIREA ISRAELULUI

Alegerea Israelului ca popor al lui Dumnezeu

91 Spun adevãrul în Cristos, nu mint. Martor îmi este conºtiinþa înDuhul Sfânt. 2 Mare îmi este întristarea ºi nesfârºitã durerea în

inima mea. 3 Cãci aº dori sã fiu eu însumi anatemaa de la Cristospentru fraþii mei, rudele mele dupã trup. 4 Aceºtia sunt israeliþi, alelor sunt înfierea ºi mãrirea, alianþeleb ºi Legea, cultul ºi promisiu-nile; 5 ai lor sunt patriarhii ºi din ei vine, dupã trup, Cristos, care estedeasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin.

6 Totuºi, nu [înseamnã] cã astfel cuvântul lui Dumnezeu ar fi datgreº pentru cã nu toþi cei care se trag din Israel sunt Israelul 7 ºi nicicã toþi descendenþii lui Abraham sunt fiii lui, ci în Isaac va fi descen-denþa ta. 8 Asta înseamnã cã nu fiii trupului sunt fiii lui Dumnezeu,ci fiii promisiunii vor fi consideraþi ca descendenþã. 9 De fapt, cuvân-tul promisiunii este acesta: Voi veni cam pe timpul acesta, ºi Sara vaavea un fiu. 10 Dar nu numai ei, ci ºi Rebecãi, având gemeni de la unsingur om, Isaac, pãrintele nostru, 11 mai înainte ca ei sã se fi nãscutºi sã fi sãvârºit ceva bun sau rãu, ca sã rãmânã hotãrârea alegerii luiDumnezeu, 12 nu pentru faptele lor, ci din voinþa celui care cheamã,i s-a spus ei: cel mai mare va sluji celui mai mic, 13 aºa cum este scris:

1Cor 4,92Cor 4,11Ps 44,23

Ex 32,321Cor 16,22

Gen 12,2-3Ex 4,22;19,5-6Dt 7,6Os 11,1Fap 13,17Rom 3,2Ef 2,121,3Gal 4,4Mt 1,2-16Gen 21,12Lc 3,23-341,251In 5,20Tit 2,13In 1,1Gen 18,10.14Num 23,19Is 55,10-11Evr 4,12Gal 3,7.29;4,21-31Mt 3,9In 8,31-44Gen 25,2311,5-71Tes 1,42Pt 1,10a Termen grec anathema, ce traduce

deseori cuvântul ebraic herem, înseam-nã persoanã sau lucru „închinat divi-nitãþii”, interzis în uzul profan, folositîn cult sau distrus. În VT, se referea lainterdicþia de a-ºi însuºi ceva ca pradãde rãzboi în urma unei victorii; totul

trebuia distrus (Ios 7,1-13.15; 1Sam 15,10-35). În traducerile moderne seîncearcã redarea noþiunii printr-o ex-presie ce cuprinde douã elemente: bles-temat de Dumnezeu sau despãrþit deCristos (TEV, RSV, BJ).

b Câteva manuscrise vechi au singu-larul.

357 Rom 8,36

Pe Iacob l-am iubit,dar pe Esau l-am urât.14 Aºadar, ce vom spune? Nu cumva este nedreptate la Dumnezeu?

Nicidecum! 15 De fapt, el îi spune lui Moise:Voi avea milã de cel de care voi avea milãºi mã voi îndura de cel de care mã voi îndura.

16 Aºadar, acum [nu depinde] nici de cel care vrea, nici de cel carealeargã, ci de Dumnezeu cel îndurãtor, 17 cãci Scriptura îi spune fara-onului: Tocmai pentru aceasta te-am înãlþat, ca sã arãt în tine pute-rea mea ºi ca numele meu sã fie vestit pe tot pãmântul. 18 Aºadar, elare milã de cine vrea ºi împietreºte pe cine vrea.

Dumnezeu se îndurã de cine vrea el19 Tu, însã, îmi vei spune: atunci de ce mai dojeneºte? Cãci cine

poate sta împotriva voinþei lui? 20 Dar cine eºti tu, omule, ca sã faciobiecþii lui Dumnezeu? Nu cumva va spune un lucru cãtre cel care l-afãcut: „De ce m-ai fãcut astfel?” 21 Sau nu are olarul putere asupralutului ca sã facã din aceeaºi pastã sau un vas de cinste sau un vaspentru cele necuviincioase? 22 ªi ce dacã Dumnezeu, voind sã-ºiarate mânia ºi sã-ºi facã cunoscutã puterea, a suportat cu atâta rãb-dare vasele mânieia destinate nimicirii 23 ºi ºi-a fãcut cunoscutã bogã-þia gloriei sale faþã de vasele milostivirii pe care le-a pregãtit dinaintepentru mãrire? 24 Astfel ne-a chemat ºi pe noi, nu numai dintre iudei,ci ºi dintre pãgâni, 25 aºa cum spune ºi în Osea:

Voi chema „Poporul meu”pe cel ce nu era poporul meuºi „Iubita mea” pe cea care nu era iubitã,

26 iar în locul în care li s-a spus„voi nu sunteþi poporul meu”,acolo vor fi chemaþifii ai Dumnezeului celui viu.

27 ªi Isaia strigã despre Israel: Chiar dacã ar fi numãrul fiilor luiIsrael ca nisipul mãrii, numai un rest va fi mântuit, 28 cãci Domnulîºi va împlini pe deplin ºi grabnic cuvântul sãu pe pãmânt, 29 ºi dupãcum spusese Isaia mai înainte:

Dacã Domnul oºtirilorb

nu ne-ar fi lãsat o sãmânþã,

Mal 1,2-3

Dt 32,4Ps 36,7;

89,15; 130,75Ex 33,19

11,31; 15,9Ef 2,4Tit 3,5

Ex 9,16

Ex 4,21;9,12

Înþ 12,12Iob 11,7;

38,2

Is 29,16;45,9; 6,7Ier 18,6Înþ 15,7

Rom 2,4;3,25-26

8,29-30Ef 1,3-12;

2,1-7Fil 4,191Pt 2,10Os 2,25

Os 2,1

Am 3,12

11,5Is 10,22-23

Is 1,9

a Dumnezeu îl suportã pe pãcãtos nupentru cã nu ar avea motiv sã-l pedep-seascã, ci pentru cã vrea sã-ºi arate înde-lunga rãbdare. Omul pãcãtos nu esteimediat aruncat în abisul pierzãrii, ci i

se oferã ocazia convertirii pânã în ul-tima clipã.

b Lit.: Sabaoth. Expresia „Domnul,Dumnezeul Sabaot” este din ebraicã ºiare urmãtoarele semnificaþii: 1) Domnul,

Rom 9,14 358

%

am fi ajuns ca Sodoma,ne-am fi asemãnat cu Gomora.30 Deci ce vom spune? Pãgânii, care nu cãutau justificarea, au pri-

mit o justificare ºi încã justificare prin credinþã, 31 pe când Israelul,care cãuta Legea pentru justificare, nu a gãsit Legea. 32 De ce?Pentru cã nu o [cãuta] prin credinþã, ci ca ºi cum [ar veni] din fapte.Ei s-au împiedicat de piatra de poticnire, 33 dupã cum este scris:

Iatã, eu pun în Sion o piatrã de poticnireºi o stâncã pentru cãdere,dar cel care crede în el nu se va ruºina.

Respingerea Israeluluise datoreazã refuzului sãu vinovat

101 Fraþilor, dorinþa inimii mele ºi rugãciunea mea pentru ei [seînalþã] la Dumnezeu pentru mântuirea [lor]. 2 Cãci dau mãrtu-

rie cã ei au zel pentru Dumnezeu, dar nu dupã o cunoaºtere [corectã],3 pentru cã, necunoscând justificarea lui Dumnezeu ºi cãutând sã-ºistatorniceascã propria lor justificare, nu s-au supus justificãrii luiDumnezeu, 4 întrucât scopul Legii este Cristos spre justificarea fie-cãrui credincios.

5 Într-adevãr, Moise scrie cu privire la justificarea din Legea: Omulcare împlineºte acestea va trãi prin ele, 6 iar cu privire la justificareadin credinþã spune astfel: Sã nu spui în inima ta: cine se va urca lacer? adicã sã-l coboare pe Cristos, 7 sau cine se va coborî în adânc?adicã sã-l ridice pe Cristos din morþi. 8 Însã ce spune?

Cuvântul este aproape de tine,este în gura ºi în inima ta,

adicã cuvântul credinþei pe care îl predicãm.9 Într-adevãr, dacã îl mãrturiseºti cu gura ta pe Domnul Isusb ºi

crezi în inima ta cã Dumnezeu l-a înviat din morþi, vei fi mântuit,10 cãci cu inima se crede pentru [a obþine] justificarea, iar cu gura se dãmãrturie pentru [a obþine] mântuirea. 11 De fapt, Scriptura spune:Oricine crede în el nu va fi fãcut de ruºine. 12 Într-adevãr, nu este nici

Rom 10,2-9;11,7Lc 18,9-14

Is 8,141Pt 2,6Lc 2,3-4Mt 21,42Is 28,16

Fap 22,32Cor 3,141Tim 1,13

9,31Fil 3,9Lc 16,15;18,9-14Gal 3,242Cor 3,16Evr 8,13Fap 11,39Rom 3,21Lev 18,5Gal 3,12

Dt 9,4

Dt 30,14

Fap 2,361Cor 12,3Fil 2,11

Is 28,16

1,16; 3,22.29Gal 3,28Fap 10,34;15,9-11

Dumnezeul oºtirilor lui Israel, este o acla-maþie a celor care purtau arca în timpulluptei (1Sam 4,4; 2Rg 19,5; Is 37,16);2) Domnul, Dumnezeul oºtirilor cereºti,înþelegându-se îngerii (2Cr 18,18);3) Domnul, Dumnezeul oºtirilor cereºti,referindu-se la stele ºi la toatã creaþialui Dumnezeu (Jud 5,20).

a Într-unul din manuscrisele cele maiimportante (Alexandrinus) în loc de:Lege este: credinþã.

b Câteva manuscrise mai vechi ada-ugã: Cristos, iar: Vaticanus: ...mãrtu-riseºti cu gura ta cuvântul: Isus esteDomn...

359 Rom 9,30

o deosebire între iudeu ºi grec, cãci el este Domnul tuturor, darnicfaþã de toþi cei care îl invocã. 13 Într-adevãr, oricine va invoca numeleDomnului va fi mântuit.

14 Aºadar, cum îl vor invoca, dacã nu au crezut? ªi cum sã creadã,dacã nu au auzit? Dar cum sã audã, fãrã predicator? 15 Însã cum sãpredice, dacã nu sunt trimiºi? Dupã cum este scris: Cât de frumoasesunt picioarele celor care aduc veºti bunea. 16 Dar nu toþi au ascultat deevanghelie. De fapt, Isaia spune: Doamne, cine a crezut vestirii noas-tre? 17 Deci credinþa vine din predicare, iar predicarea, din cuvântullui Cristosb. 18 Dar eu zic: poate cã nu au auzit? Ba dimpotrivã:

Pe tot pãmântul a rãsunat glasul lorºi cuvintele lor pânã la marginile lumii.

19 Însã mai zic: poate cã Israelul nu a înþeles? Moise spune cel dintâi:Eu vã voi face geloºipe [cei care] nu [erau] un popor,voi aprinde mânia voastrãîmpotriva unui popor fãrã cunoaºtere,

20 iar Isaia îndrãzneºte sã spunã:Am fost gãsit de cei care nu mã cãutau,m-am fãcut cunoscutcelor care nu întrebau de mine.

21 Dar despre Israel spune:Toatã ziua mi-am întins mâinilecãtre un popor neascultãtor ºi rebel.

Respingerea Israelului nu este definitivã

111 Aºadar, mã întreb: oare Dumnezeu ºi-a abandonat poporulsãu? Nicidecum! Cãci ºi eu sunt israelit, din urmaºii lui Abra-

ham, din tribul lui Beniamin. 2 Dumnezeu nu ºi-a abandonat poporulpe care l-a cunoscut de mai înainte. Sau nu ºtiþi ce spune Scripturadespre Ilie, când se plânge lui Dumnezeu împotriva Israelului: 3 Doam-ne, ei i-au ucis pe profeþii tãi, au dãrâmat altarele tale. Am rãmas eusingur, iar ei cautã sã-mi ia viaþa. 4 Însã ce-i spune rãspunsul divin?Am pãstrat pentru mine ºapte mii de bãrbaþi care nu ºi-au plecatgenunchiul înaintea lui Baal. 5 Deci, tot aºa, ºi în timpul de acumexistã un rest ales prin har. 6 Dar dacã este prin har, nu mai este prinfapte, altfel harul nu ar mai fi harc.

Rom 11,33Il 3,5 gr

Evr 11,6Fap 8,31

Is 52,7

2Tes 1,8Evr 4,2

In 10,26Is 53,1

Ps 19,5

11,11-14Dt 32,21

9,30Is 65,1

Is 65,2

Ier 31,372Cor 11,21

Fil 3,5-71Sam 12,22

Ps 94,14

1Rg 19,10.14

1Rg 19,18

a Textul din Is 52,7 nu este citat in-tegral de sfântul Paul, de aceea se ob-servã în unele manuscrise o tendinþãde completare: ...care vesteºte pacea.

b Unele manuscrise vechi au: Dum-nezeu, în loc de: Cristos.

c Câteva manuscrise vechi ºi traduce-rea bizantinã adaugã: Iar dacã este din

Rom 10,13 360

%

7 ªi atunci, ce? Ceea ce a cãutat Israelul nu a obþinut, dar a obþinutalegerea, iar ceilalþi s-au împietrit, 8 dupã cum este scris:

Dumnezeu le-a dat un duh de toropealã,ochi ca sã nu vadãºi urechi ca sã nu audãpânã în ziua de astãzi.

9 Iar David spune:Sã le fie masa lor o capcanã ºi un laþ,o piatrã de poticnire ºi sã le fie recompensã,

10 sã li se întunece ochii ca sã nu vadã,iar spinarea lor încovoaie-o pentru totdeauna.11 Deci, întreb: oare s-au poticnit ca sã cadã definitiv? Nicidecum!

Ci, prin cãderea lor, a venit mântuirea pentru pãgâni ca sã-i facã peei geloºi. 12 Dacã însã cãderea lor este bogãþie pentru lume ºi eºecullor, bogãþie pentru pãgâni, cu cât mai mult nu va fi plinãtatea lor!

13 Dar vouã, pãgânilor, vã spun, întrucât eu sunt apostolul pãgâ-nilor, îmi laud slujirea 14 cã poate voi trezi gelozia celor din neamulmeu ºi voi duce la mântuire pe unii dintre ei. 15 Cãci dacã îndepãr-tarea lor a dus la împãcarea lumii, ce va fi reprimirea lor dacã nu oînviere din morþi?

16 Dacã prima fãrâmãa [de aluat] este sfântã, ºi frãmântãtura [estesfântã]. Iar dacã rãdãcina este sfântã, ºi ramurile [sunt sfinte]. 17 ªidacã unele dintre ramuri au fost tãiate, iar tu care erai mãslin sãl-batic ai fost altoit în locul lor ºi ai devenit pãrtaº al rãdãciniib ºi alsevei mãslinului, 18 nu te mândri faþã de ramuri. Iar dacã te mân-dreºti, nu tu þii rãdãcina, ci rãdãcina te [þine]. 19 Aºadar, vei zice: ramu-rile au fost tãiate ca sã fiu altoit eu. 20 Bine! Ele au fost tãiate dincauza necredinþei, iar tu stai prin credinþã. Nu te îngâmfa, ci teme-te!21 Cãci dacã Dumnezeu nu a cruþat ramurile fireºti, nu cumvac sã nute cruþe nici pe tine. 22 Vezi deci bunãtatea ºi severitatea lui Dumne-zeu: severitate faþã de cei care au cãzut, bunãtatea lui Dumnezeufaþã de tine, dacã rãmâi în aceastã bunãtate. Dacã nu, vei fi tãiat ºi tu.23 Dar ºi ei, dacã nu rãmân în necredinþã, vor fi altoiþi, cãci Dumne-zeu poate sã-i altoiascã din nou. 24 Deci dacã tu, care din fire ai fosttãiat dintr-un mãslin sãlbatic ºi, împotriva firii, ai fost altoit pe unmãslin bun, cu cât mai mult ei, care sunt din fire, vor fi altoiþi pepropriul lor mãslin.

Dt 29,3

Ps 69,23-24

Mt 8,11-12Mt 21,43

1Cor 9,22

1Cor 7,14

Ef 2,11-22

In 4,22Rom 5,2+

361 Rom 11,7

fapte, nu mai este har, iar fapta nu maieste faptã.

a Dupã Num 15,19-21, când evreiifãceau pâine trebuiau sã punã deopar-te o bucãþicã de aluat din care fãceauo pâine micã pe care o ofereau lui

Dumnezeu. Aceasta putea fi consuma-tã numai de preoþi.

b În multe manuscrise vechi lipseºte:rãdãcinii.

c În manuscrise importante lipseºte:nu cumva.

Mântuirea Israelului este posibilã25 Cãci, fraþilor, nu vreau ca voi sã rãmâneþi în [ignoranþã] cu pri-

vire la misterul acesta ca sã nu vã credeþi înþelepþi. Împietrirea uneipãrþi din Israel dureazã pânã când vor intra toate naþiunile pãgânea.26 ªi, în acest fel, tot Israelul va fi mântuit, dupã cum este scris:

Va veni din Sion Rãscumpãrãtorul.El va îndepãrta nelegiuirile din Iacob

27 ºi aceasta va fi alianþa mea cu eicând voi îndepãrta pãcatele lor.28 În privinþa evreilor, ei sunt duºmani spre binele vostru; în pri-

vinþa alegerii, ei sunt iubiþi datoritã pãrinþilor, 29 cãci darurile ºi che-marea lui Dumnezeu sunt irevocabile, 30 deoarece, aºa cum voi odini-oarã nu aþi ascultat de Dumnezeu, iar acum, în urma neascultãriilor, aþi aflat îndurare, 31 la fel ºi ei nu au ascultat acum, ca, prin îndu-rarea faþã de voi, sã afle ºi ei îndurare acumb. 32 Cãci Dumnezeu i-aînchis pe toþic în neascultare ca sã se îndure de toþi.

33 O, profunzime a bogãþiei, a înþelepciunii ºi a ºtiinþei lui Dumne-zeu! Cât de nepãtrunse sunt judecãþile lui ºi cât de neînþelese suntcãile sale!34 Într-adevãr, cine a cunoscut gândul Domnului?

Sau cine a fost sfãtuitorul lui?35 Sau cine i-a dat lui mai întâi

ca sã poatã lua înapoi de la el?36 Cãci toate vin de la el, prin el ºi pentru el. Lui sã-i fie glorie în veci!Amin.

III. PARTEA MORALÃ

Folosirea corectã a carismelor

121 Vã îndemn deci, fraþilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, sãvã oferiþi trupurile voastre ca jertfã vie, sfântã ºi plãcutã lui

Dumnezeu: acesta este cultul vostru spiritual. 2 Nu vã conformaþilumii acesteia, ci schimbaþi-vã prin înnoirea minþii ca sã înþelegeþi careeste voinþa lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plãcut, ce este desãvârºit.

3 Prin harul care mi-a fost dat, spun fiecãruia dintre voi sã nu vãconsideraþi mai mult decât trebuie sã vã consideraþi, ci fiecare sã

12,16

Is 59,20-21

Dt 4,37

Num 23,19

Gal 3,22

Ps 139,6.17-18Înþ 17,1

1Cor 2,11Ier 23,18Iob 15,8Is 40,13Iob 41,3

1Cor 8,6Col 1,16-17

Evr 2,10

6,11.13.19;15,16

1Pt 2,58,14-16.26-27

Gal 1,4Ef 4,23

1Pt 1,142Cor 3,18;

5,17Fil 1,10

a Unele traduceri moderne ºi mulþicomentatori adaugã: în Bisericã, sau,în împãrãþia lui Dumnezeu.

b În multe manuscrise vechi ºi impor-tante lipseºte: acum.

c Câteva manuscrise vechi au: pe toate.

Rom 11,25 362

aibã despre sine o apreciere corectã, fiecare dupã mãsura credinþeipe care i-a dat-o Dumnezeu. 4 Cãci, dupã cum într-un singur trupavem multe membre, însã nu toate membrele au aceeaºi funcþie, 5 totaºa noi, care suntem mulþi, suntem un singur trup în Cristos ºi mã-dulare unii altora. 6 Dar avem daruri diferite dupã harul care ne-afost dat: dacã cineva are [darul] profeþiei, [sã profeþeascã] dupãmãsura credinþei, 7 dacã are [darul] slujirii, [sã stãruie] în slujire,dacã este învãþãtor, sã-i înveþe pe alþii, 8 dacã are [darul] de a îndem-na, sã îndemne. Cine dã [sã dea] cu simplitate, cine conduce [sã ofacã] cu zel, cine face milostenie [s-o facã] cu bucurie.

Iubirea faþã de fraþi9 Iubirea sã fie fãrã ipocrizie, urâþi rãul, ataºaþi-vã de bine, 10 iubi-

þi-vã unii pe alþii cu iubire frãþeascã, întreceþi-vã în a vã stima uniipe alþii. 11 Neobosiþi în râvnã, înflãcãraþi de Duh, slujiþi Domnului.12 Plini de bucurie în speranþã, statornici în încercare, stãruiþi în rugã-ciune. 13 Luaþi parte la trebuinþele sfinþilor! Practicaþi ospitalitatea!

14 Binecuvântaþi pe cei care vã persecutã: binecuvântaþi ºi nublestemaþi. 15 Bucuraþi-vã cu cei care se bucurã ºi plângeþi cu cei careplâng. 16 Sã aveþi aceleaºi sentimente unii pentru alþii. Nu râvniþi la[funcþii] înalte, ci lãsaþi-vã atraºi de cele modeste. Nu vã consideraþipe voi înºivã înþelepþi. 17 Nu întoarceþi nimãnui rãul pentru rãu,aveþi în vedere [sã faceþi] bine înaintea tuturor oamenilor. 18 Dacãeste posibil, atât cât depinde de voi, trãiþi în pace cu toþi oamenii.19 Nu vã faceþi singuri dreptate, iubiþilor, ci lãsaþi loc mâniei [luiDumnezeu], cãci este scris: A mea este rãzbunarea, eu voi rãsplãti,spune Domnul. 20 Dimpotrivã, dacã duºmanului tãu îi este foame,dã-i sã mãnânce; dacã îi este sete, dã-i sã bea; cãci fãcând astfel veiaduna cãrbuni aprinºi pe capul lui. 21 Nu te lãsa învins de rãu, ciînvinge rãul prin bine.

Datoriile creºtinilor faþã de autoritãþile civile

131 Oricine sã se supunãa autoritãþilor rânduite pentru cã nuexistã autoritate decât de la Dumnezeu, iar cele existente sunt

rânduite de Dumnezeu, 2 astfel încât cine se împotriveºte autoritãþiise împotriveºte ordinii stabilite de Dumnezeu, iar cei rãzvrãtiþi îºivor primi condamnarea. 3 Autoritãþile nu sunt de temut pentru vreofaptã bunã, ci pentru rãu. Vrei deci sã nu te temi de autoritãþi? Fã

1Cor 4,62Cor 10,13Fil 2,3

1Cor 10,17Ef 1,23;4,4.25; 5,30

Am 5,15

Fil 2,3

Fap 1,14Col 4,21Pt 4,9

Mt 5,38-48

1Cor 12,26Sir 7,34

Prov 3,7

Is 5,211Tes 5,151Pt 3,9

2Cor 8,21Evr 12,14Mt 5,39.44Dt 32,35

Evr 10,30Lev 19,18Prov 25,21-22

Mt 22,16-211Tim 2,1-2Tit 3,11Pt 2,13-17Prov 8,15In 19,11

363 Rom 12,4

a Câteva manuscrise vechi au vari-anta: voi sã vã supuneþi.

binele ºi vei avea laudã din partea lor, 4 cãci oamenii puterii sunt slu-jitorii lui Dumnezeu spre binele tãu. Dacã faci rãul, teme-te, cãci einu degeaba poartã sabie; ei sunt slujitorii lui Dumnezeu pentru a facedreptate ºi mânia [lui Dumnezeu] pentru cel care sãvârºeºte rãul.5 De aceea, trebuiea sã vã supuneþi nu numai din cauza pedepsei, ciºi din conºtiinþã. 6 Doar pentru aceasta plãtiþi ºi impozite, pentru cãcei care îndeplinesc aceastã [misiune] sunt slujitori ai lui Dumnezeu.7 Daþi fiecãruia ceea ce îi sunteþi datori: celui cu impozitul, impozit;celui cu taxele vamale, vamã; celui cãruia îi datoraþi respect, respect;celui cãruia îi datoraþi cinste, cinste.

Iubirea aproapelui ºi vegherea creºtinã8 Sã nu datoraþi nimic nimãnui, decât sã vã iubiþi unii pe alþii, pen-

tru cã cel care îl iubeºte pe altul a împlinit deja Legea. 9 De fapt: Sãnu sãvârºeºti adulter! Sã nu furib! Sã nu pofteºti! ºi orice altã poruncãsunt cuprinse în cuvântul acesta: Sã-l iubeºti pe aproapele tãu ca petine însuþi! 10 Iubirea nu face nici un rãu aproapelui: aºadar, plinã-tatea Legii este iubirea.

11 ªi [faceþi] aceasta cunoscând timpul [în care trãim]: cãci estedeja ceasul sã vã treziþic din somn. Într-adevãr, acum mântuirea noas-trã este mai aproape decât atunci când am primit credinþa. 12 Noapteaeste pe sfârºite, ziua este aproape. Aºadar, sã ne dezbrãcãm de fap-tele întunericului ºi sã îmbrãcãm armele luminii. 13 Sã ne purtãmcuviincios, ca în timpul zilei: nu în chefuri ºi beþii, nu în necurãþii ºidesfrâuri, nu în certuri ºi invidii, 14 ci îmbrãcaþi-vã în Domnul IsusCristos. ªi sã nu aveþi grija trupului spre a-i împlini poftele.

Nu avem dreptul sã-i judecãm pe alþii

141 Primiþi-l pe cel slab în credinþã fãrã a-i judeca opiniile. 2 Defapt, unul crede cã poate sã mãnânce de toate, însã cel slab

mãnâncã numai legume. 3 Cine mãnâncã sã nu-l dispreþuiascã pe celcare nu mãnâncã, iar cel care nu mãnâncã sã nu-l judece pe cel caremãnâncã pentru cã Dumnezeu l-a primit. 4 Cine eºti tu ca sã-l judecipe servitorul altuia? De stã în picioare sau de cade, îl priveºte pe stã-pânul sãu. Dar va sta în picioare pentru cã stãpânul îl poate face sãstea. 5 Unul considerã o zi mai importantã decât alta, altul considerãtoate zilele [egale]. Fiecare sã rãmânã liniºtit în convingerea lui. 6 Cine

1Pt 2,19

In 13,34Col 3,141In 4,11

Ex 20,13-17Dt 5,17-21Lev 19,18

Mt 19,18-19 ºuÎnþ 6,18

1Cor 13,4-7

Ef 5,8-161Tes 5,4-8

1Cor 7,26.29

In 8,121In 2,8

2Cor 6,7Ef 6,11.13-17

1,29Lc 21,34

Gal 3,27Ef 4,24

1Cor 8,7-13Rom 15,7

1Cor 10,25

Col 2,16-21

Iac 4,11Mt 7,1

Gal 4,10Col 2,16

a Câteva manuscrise omit: trebuie.b În codicele Sinaiticus este intro-

dus: sã nu dai mãrturie falsã ºi nici...

Probabil o acomodare cu Dt 5,19-20.c Unele manuscrise au: ne trezim în

loc de: vã treziþi.

Rom 13,4 364

þine ziua, o þine pentru Domnul, iar cine mãnâncã, pentru Domnulmãnâncã, deoarece îi mulþumeºte lui Dumnezeu. ªi cine nu mãnâncã,pentru Domnul nu mãnâncã ºi îi mulþumeºte lui Dumnezeu. 7 Cãcinimeni dintre noi nu trãieºte pentru sine ºi nimeni nu moare pen-tru sine. 8 De fapt, dacã trãim, pentru Domnul trãim, ºi dacã murim,pentru Domnul murim. Aºadar, fie cã trãim, fie cã murim, ai Dom-nului suntem. 9 Cãci pentru aceasta a murit ºi a înviata Cristos, casã fie Domn ºi peste morþi ºi peste vii. 10 Dar tu, de ce îl judeci pe fra-tele tãu sau de ce îl dispreþuieºti tu pe fratele tãu? Într-adevãr, toþine vom prezenta la judecata lui Dumnezeub, 11 cãci este scris:

Viu sunt eu, spune Domnul:în faþa mea se va pleca tot genunchiulºi orice limbã îl va preamãri pe Dumnezeu.

12 Aºadar, fiecare dintre voi va da cont despre sine înaintea luiDumnezeuc.

Grija faþã de cei slabi în credinþã13 Aºadar, sã nu ne mai judecãm unii pe alþii, ci mai degrabã luaþi

seama sã nu puneþi fratelui vostru o piatrã de poticnire sau de scan-dal. 14 Eu ºtiu ºi sunt convins în Domnul Isus cã nici un lucru nu estenecurat în sine însuºi, ci este necurat numai pentru cel care gân-deºte cã e necurat. 15 Cãci, dacã fratele tãu se întristeazã din cauzaunei mâncãri, tu nu mai umbli în iubire. Sã nu-l duci la pieire, cumâncarea ta, pe acela pentru care a murit Cristos. 16 Aºadar, nufaceþi ca binele vostrud sã fie defãimat. 17 Cãci împãrãþia lui Dumne-zeu nu constã în mâncare ºi bãuturã, ci în dreptate, pace ºi bucurieîn Duhul Sfânt. 18 Cine îl slujeºte în felul acesta pe Cristos este plã-cut înaintea lui Dumnezeu ºi cinstit de oameni. 19 Deci, sã cãutãmceea ce duce la pacea ºi edificarea reciprocã. 20 Sã nu distrugi lucra-rea lui Dumnezeu pentru mâncare. Ce-i drept, toate sunt curate, dardevine un rãu pentru omul care, mâncând, dã scandal. 21 Este maibine sã nu mãnânci carne, sã nu bei vin ºi sã eviþi orice lucru pentrucare fratele tãu se scandalizeazãe. 22 Credinþa pe care o ai pãstreaz-opentru tine însuþi înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel care nu se

1Cor 10,301Tim 4,4

6,111Cor 3,232Cor 5,15Gal 2,20Fap 10,42Fil 2,11

Fap 17,31Mt 25,31-462Cor 5,10

Is 49,18

2,5-6.16Evr 4,13

1Cor 8,9-13Mt 18,6

Fap 10,15Mt 15,111Cor 10,231Tim 4,14Tit 1,151Cor 8,9-13

1Cor 8,8Gal 5,221Tes 1,6

12,17-181Cor 7,15Rom 15,21Cor 14,26Ef 4,12-16Tit 1,15

1Cor 8,13

1Cor 10,25-27;11,31

a Multe manuscrise importante au:a trãit în loc de: a înviat. Dar cele maimulte traduceri preferã: a înviat.

b Câteva manuscrise vechi înlocu-iesc: Dumnezeu cu: Cristos.

c Câteva manuscrise vechi omit:înaintea lui Dumnezeu.

d Unele manuscrise corecteazã cu:nostru.

e Cele mai vechi manuscrise adau-gã: cade... sau slãbeºte în credinþã, iarcodicele Sinaiticus are: se întristeazãîn loc de: se scandalizeazã.

365 Rom 14,7

condamnã pe sine în ceea ce alege! 23 Dar cine se îndoieºte dacã mã-nâncã, este condamnat pentru cã nu este de bunã-credinþã, ºi totceea ce nu este de bunã-credinþã este pãcat.

Trãirea creºtinã dupã exemplul lui Cristos

151 Iar noi, cei tari, suntem datori sã purtãm slãbiciunile celorslabi ºi sã nu ne complacem în noi înºine. 2 Fiecare dintre noi

sã se facã plãcut aproapelui sãu în ceea ce este bine spre edificare,3 cãci nici Cristos nu s-a complãcut în sine, ci, dupã cum este scris:Insultele celor care te insultã au cãzut asupra mea. 4 De fapt, tot cea fost scris de mai înainte a fost scris pentru învãþãtura noastrã pen-tru ca, prin statornicia ºi mângâierea Scripturilor, sã avem speranþã.5 Dumnezeul statorniciei ºi al mângâierii sã vã facã sã aveþi aceleaºisentimente unii faþã de alþii, ca ale lui Cristos Isus, 6 pentru ca, într-uncuget ºi într-un singur glas, sã-l preamãriþi pe Dumnezeu ºi pe TatãlDomnului nostru Isus Cristos.

7 De aceea, primiþi-vã unii pe alþii dupã cum ºi Cristos v-a primitpe voi spre gloria lui Dumnezeu. 8 Vã spun cã, într-adevãr, Cristos s-afãcut slujitorul celor circumciºi pentru a împlini promisiunile fãcutepãrinþilor ºi [a confirma] astfel cã Dumnezeu este vrednic de crezare9 ºi pentru ca naþiunile pãgâne sã-l preamãreascã pe Dumnezeu pen-tru îndurarea sa, dupã cum este scris:

De aceea te voi lãuda printre popoareºi voi cânta psalmi pentru numele tãu.

10 ªi din nou spune:Bucuraþi-vã, naþiunilor,împreunã cu poporul sãu.

11 ªi iarãºi:Lãudaþi-l, toate naþiunile, pe Domnulºi toate popoarele sã-l preamãreascã.

12 Din nou Isaia spune:Va ieºi din rãdãcina lui Iesecel care se va aºeza ca sã domneascã peste naþiuni;în el îºi vor pune speranþa naþiunilea.

13 Iar Dumnezeul speranþei sã vã umple de toatã bucuria ºi pacea încredinþã, ca sã prisosiþi în speranþã prin puterea Duhului Sfânt.

1Cor 8,7Iac 4,17

1Cor 10,331Cor 10,11

Ps 69,10

2Tim 3,161Mac 12,92Mac 15,9

Fil 2,2Is 40,1

Mt 15,24

2Sam 22,50Ps 18,50

Dt 32,43

Ps 117,1

Dt 18,15Is 11,10

a Sfântul Paul citeazã textul dinIs 11,10 dupã traducerea greacã a LXX.În textul ebraic, acest verset apareastfel: ªi va fi în ziua aceea: rãdãcina

lui Iese, care se ridicã sã domneascãpeste toate popoarele, pe ea o vor cântatoate naþiunile.

Rom 14,23 366

IV. EPILOG

Misiunea de apostol a lui Paul14 Fraþii mei, eu însumi sunt convins cu privire la voi, cã sunteþi

plini de bunãtate, plini de orice fel de cunoaºtere, în stare sã vã în-drumaþi unii pe alþii. 15 Totuºi, v-am scris în unele lucruri mai cu în-drãznealã, ca sã vã aduc aminte acestea, în puterea harului care mi-afost dat de Dumnezeu 16 ca sã fiu slujitor al lui Cristos Isus între naþi-unile pãgâne, consacrat sã predic evanghelia lui Dumnezeu, pentruca naþiunile pãgâne sã devinã o jertfã plãcutã, sfinþitã în Duhul Sfânt.17 Aºadar, mã pot lãuda în Cristos Isus în cele ce-l privesc pe Dumne-zeu, 18 cãci nu voi îndrãzni sã vorbesc altceva decât despre ce a sãvâr-ºit Cristos prin mine pentru a aduce naþiunile pãgâne la credinþã,prin cuvânt ºi faptã, 19 prin puterea semnelor ºi a minunilor, prinputerea Duhului lui Dumnezeua. Aºadar, de la Ierusalim ºi împreju-rimi ºi pânã în Iliriab, am completat vestirea evangheliei lui Cristos,20 fãcându-mi astfel o cinste din a predica evanghelia mai ales acolounde nu fusese vestit numele lui Cristos, ca sã nu clãdesc pe temeliaaltuia, 21 ci, dupã cum este scris:

Cei cãrora nu le-a fost vestit îl vor vedeaºi cei care n-au auzit vor înþelege.

Intenþia lui Paul de a merge la Roma22 Tocmai de aceea am fost împiedicat de multe ori sã vin la voi,

23 dar acum nu mai am nici un loc în regiunile acestea ºi, având deani de zile dorinþa de a veni la voi, 24 când voi merge în Spania... Cãcisper sã vã vãd în timpul cãlãtoriei ºi sã fiu însoþit de cineva dintrevoi, dupã ce îmi voi fi realizat, cel puþin în parte, [dorinþa] de a vã fivãzut. 25 Acum însã merg la Ierusalim ca sã slujesc sfinþilor, 26 cãciMacedonia ºi Ahaia au binevoit sã-ºi arate solidaritatea faþã de sãraciisfinþilor din Ierusalim. 27 Au binevoit ºi erau datori s-o facã faþã deei, cãci dacã naþiunile pãgâne au avut parte de bunurile lor spiri-tuale, trebuie ºi ele sã-i slujeascã cu cele materiale. 28 Aºadar, dupã

Fil 2,17

2Cor 10,15-16

Is 52,15

1,13

1Cor 16,6

Fap 19,21

1Cor 9,11Gal 6,6

a Câteva manuscrise mai vechi în locde: Duhul lui Dumnezeu, au: DuhuluiSfânt, iar altele: Duhului Sfânt al luiDumnezeu.

b Iliria (gr. Illyrikon; lat. Illyricum)este þinutul din vestul Peninsulei

Balcanice, pe coasta de est a Adriaticiice cuprinde azi nordul Greciei, Alba-nia, Bosnia, coasta Dalmaþiei. Nu maiexistã alte menþiuni despre acest þinutºi nici despre o activitate a lui Paul înaceastã zonã.

367 Rom 15,14

ce voi fi împlinit aceasta ºi le voi încredinþa darul acesta, voi plecaspre Spania [trecând] pe la voi. 29 ªtiu cã, venind la voi, voi veni cuplinãtatea binecuvântãrii lui Cristos.

30 Vã îndemn, aºadar, fraþilor, pentru Domnul nostru Isus Cristosºi pentru iubirea Duhului, sã luptaþi împreunã cu mine în rugãciu-nile voastre cãtre Domnul pentru mine 31 ca sã fiu ferit de rãzvrãtiþiidin Iudeea ºi ca ajutorula pe care îl aduc la Ierusalim sã fie bine pri-mit de sfinþi, 32 ca sã pot veni la voi cu bucurie ºi prin voinþa lui Dum-nezeu sã mã pot bucura de liniºte împreunã cu voib. 33 Iar Dumnezeulpãcii sã fie cu voi toþi! Amin!c

Salutãri cãtre prietenii din Roma

161 V-o încredinþez pe Febe, sora noastrã, care este ºi slujitoared

a Bisericii din Cancreea, 2 ca sã o primiþi în Domnul într-unmod vrednic sfinþilor ºi sã o ajutaþi în tot ce-ar avea nevoie, cãci ºiea i-a ajutat pe mulþi, chiar ºi pe mine.

3 Salutaþi-i pe Priscila ºi pe Acvila, colaboratorii mei în CristosIsus: 4 aceºtia ºi-au pus în primejdie viaþa pentru mine ºi le sunt recu-noscãtor nu numai eu, ci ºi toate Bisericile dintre naþiunile pãgâne.5 Salutaþi ºi Biserica ce se adunã în casa lor. Salutaþi-l pe iubitul meu,Epenet, care este primul rod al Asiei pentru Cristos. 6 Salutaþi-o peMaria, care s-a strãduit atât de mult pentru voi. 7 Salutaþi-i pe Andro-nic ºi pe Iunias, rudele mele ºi însoþitorii mei în închisoare, care suntstimaþi printre apostoli. Aceºtia au venit la Cristos chiar înainte demine. 8 Salutaþi-l pe Ampliat, care este iubitul meu în Domnul. 9 Salu-taþi-l pe Urban, colaboratorul meu în Cristos, ºi pe Stachis, iubitulmeu. 10 Salutaþi-l ºi pe Apeles, care este încercat în Cristos. Salutaþi-iºi pe cei din casa lui Aristobul. 11 Salutaþi-l pe Irodion, concetãþeanulmeu. Salutaþi-i pe cei din casa lui Narcis, care sunt în Domnul.12 Salutaþi-le pe Trifena ºi pe Trifosa, care se strãduiesc pentruDomnul, ºi pe iubita Persida, care s-a strãduit mult în Domnul.13 Salutaþi-l pe Rufus, cel ales în Domnul, ca ºi pe mama lui ºi a mea.14 Salutaþi-i pe Asyncritos, pe Flegon, pe Hermes, pe Patrobas, peHermas ºi pe toþi fraþii care sunt împreunã cu ei. 15 Salutaþi-i pe

Fap 20,3;21,10-11;21,17-36

2Cor 13,11Fil 4,9

Fap 18,18

Fap 18,23.262Tim 4,19

1Cor 16,19

1Cor 16,15

9,32Cor 8,23

a Cele mai vechi manuscrise au: slu-jirea.

b Majoritatea manuscriselor vechi pre-zintã formulãri diferite: papirusul nr.46 omite partea a doua a versetului:sã mã pot bucura...; codicele Vaticanusînlocuieºte: prin voinþa lui Dumnezeu

cu: prin voinþa Domnului Isus;codicele Sinaiticus are: prin voinþa luiIsus Cristos.

c Câteva manuscrise vechi omit: Amin.d Lit.: diaconesã. Termenul nu indi-

cã încã o misiune specialã în Bisericã.

Rom 15,29 368

Filolog ºi pe Iulia, pe Nereu ºi pe sora lui, pe Olimpas ºi pe toþisfinþii care sunt cu ei. 16 Salutaþi-vã unii pe alþii cu o sãrutare sfân-tã. Vã salutã toate Bisericile lui Cristos.

Pericolul dezbinãrii17 În acelaºi timp, vã îndemn, fraþilor, sã vã pãziþi cu grijã de cei

care provoacã dezbinãri ºi tulburãri împotriva învãþãturii pe care aþiprimit-o. Evitaþi-i, 18 cãci astfel de [oameni] nu-l slujesc pe Domnulnostru Isus Cristos, ci pântecele propriu ºi, prin cuvinte mieroase ºimãgulitoare, înºalã inimile celor simpli. 19 Dar ascultarea voastrãeste cunoscutã de toþi. De aceea, mã bucur pentru voi ºi vreau sã fiþiînþelepþi în ceea ce priveºte rãul. 20 Dumnezeul pãcii îl va zdrobi încurând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostruIsus sã fie cu voi!

Salutãri de la însoþitorii lui Paul21 Vã salutã Timotei, colaboratorul meu, ºi Luciu, Iason ºi Sosipa-

ter, conaþionalii mei. 22 Vã salut în Domnul eu, Tertius, care am scrisaceastã scrisoare. 23 Vã salutã Gaius, gazda mea ºi a întregii comu-nitãþi. Vã mai salutã Erast, vistierul cetãþii, ºi fratele Quartus. 24 a.

Doxologia finalã25 bIar celui care poate sã vã întãreascã potrivit cu evanghelia mea

ºi cu predicarea lui Isus Cristos, potrivit cu descoperirea misteruluicare a fost ascuns din timpuri veºnice, 26 dar care a fost descoperitacum prin scrierile profetice, dupã porunca Dumnezeului celuiveºnic, spre ascultarea credinþei, [mister] care a fost fãcut cunoscuttuturor naþiunilor pãgâne, 27 lui Dumnezeu care, singur, este înþe-lept, prin Isus Cristos, luic sã-i fie glorie în veci!d Amin.

1Cor 16,202Cor 13,121Tes 5,261Pt 5,14Fap 20,37Lc 7,45Mt 28,48

6,17Mt 7,15-20Tit 3,102In 7-10Fil 3,19Col 2,4Tit 1,10-141,81Cor 14,20Ier 4,22Mt 10,16Fil 4,9Gen 3,15

Fap 16,1-31Cor 4,17Fap 13,1;17,5; 20,4Col 4,182Tes 3,17Gal 6,111Cor 1,14Fap 19,29; 222Tim 4,20

Ef 3,20Iuda 24-251Cor 2,7Col 1,26;2,2-3Ef 1,9; 3,5-9Ap 10,72Cor 10,5; 1,5

11,33-361Cor 1,24-25Ap 7,12Gal 1,5Ef 3,21Fil 4,202Tim 4,18Ap 1,6

a Cele mai vechi ºi importante manu-scrise nu menþioneazã acest verset. Oserie de manuscrise mai târzii introducv. 24: Harul Domnului nostru IsusCristos sã fie cu voi toþi. Amin. Este, pro-babil, o reluare a v. 20.

b V. 25-27 sunt introduse de multemanuscrise dupã Rom 14,23; iar de

alte manuscrise sunt introduse dupã15,23. În puþine manuscrise, acesteversete sunt complet omise.

c În loc de: lui, unele manuscrise au:acestuia, iar codicele Vaticanus omite:lui.

d Multe manuscrise adaugã aici:vecilor.

369 Rom 16,16

SCRISOAREA ÎNTÂI A SFÂNTULUI APOSTOL PAUL

CÃTRE CORINTENI

INTRODUCERE

Autorul. Sfântul Paul a întemeiat comunitatea din Corint în anul51 ºi a rãmas un an ºi jumãtate acolo, apoi s-a întors la Ierusalim.Între timp, au apãrut o serie de probleme în comunitatea corinte-nilor, la care Apostolul rãspunde prin mai multe scrisori (se considerãcã ar fi fost în total 4), din care ne-au rãmas doar douã.

Scopul. Dupã un schimb de scrisori cu corintenii ºi mai ales dupãinformaþiile primite de la „cei din casa Cloei” (1,11), Apostolul aflãcã în comunitate sunt probleme grave: un caz de incest (5,1-13); pro-cesele dintre fraþi la tribunalul pãgânilor (6,1-11) ºi prostituþia(6,12-20). Dupã ce dezbate aceste probleme, rãspunde întrebãrilorconcrete puse în scrisori de corinteni: cãsãtoria ºi celibatul (7,1-40),carnea jertfitã idolilor ºi participarea la viaþa socialã a cetãþii(8,1–11,1), participarea la adunãrile creºtine (11,2–14,39), înviereamorþilor (15,1-58) etc.

Destinatarii. Comunitatea creºtinã din Corint era alcãtuitã în mareparte din greci. Era o comunitate vie ºi ferventã, dar expusã influen-þei ambientului: moravuri decãzute ca într-un port cosmopolit, rivali-tate ºi certuri, influenþe culturale sincretiste ºi idei filozofice pãgâne,politeismul ºi religia misterelor cu dezordini ce puteau apãrea ºi înadunãrile creºtine (manifestãri extatice ºi pretinse inspiraþii urmatede discursuri fãrã sens practicate de femei, ca ºi moravurile uºoare).

Structura. Dupã salutul adresat destinatarilor ºi o rugãciune demulþumire pentru darul credinþei (1,1-9), Apostolul trateazã proble-ma diviziunilor din Bisericã, arãtând cã înþelepciunea lui Dumnezeuîi cheamã la unitate (1,10–4,21). În continuare, îºi exprimã indigna-rea pentru cazul de incest (5,1-13), pentru recurgerea la tribunalulpãgân (6,1-11) ºi pentru desfrâu (6,12-20). Rezolvã unele dubii alecorintenilor cu privire la valoarea cãsãtoriei ºi a celibatului (7,1-40), cuprivire la carnea jertfitã idolilor (8,1–11,1), cu privire la rolul femeiiîn adunãrile liturgice (11,2-16), cu privire la celebrarea euharisticã(11,17-34), cu privire la folosirea carismelor (12,1–14,39). În sfârºit,înþelegând dificultatea corintenilor de a accepta învierea trupurilordatoritã mentalitãþii greceºti dualiste, nu cautã o demonstrare filozo-ficã, ci aratã direct absurditatea unui astfel de refuz care face zadarnicã

credinþa lor: fãrã înviere nu se mai poate vorbi nici de Cristos ºi nicide Bisericã (15,1-58). În încheiere, sfântul Paul dã instrucþiuni cuprivire la colecta pentru Ierusalim, îºi prezintã proiectul activitãþiimisionare ºi face o serie de recomandãri (16,1-24).

Locul ºi data. Scrisoarea este trimisã din Efes (16,8), la începutulcelei de-a treia cãlãtorii misionare, probabil în primãvara anului 56,dacã nu chiar 55.

Teologia – Spre deosebire de Scrisoarea cãtre Romani, aceasta nuconþine probleme tipic intelectualiste, ci avem o teologie aplicatã laviaþa concretã. Corintenii sunt obiºnuiþi sã formeze mici grupãri reli-gioase care au în frunte un conducãtor. Aceastã tendinþã se observãºi în Biserica lor: unii fac referinþã la Paul, alþii, la Apolo etc. SfântulPaul proclamã adevãrata înþelepciune ºi aratã cã edificarea comu-nitãþii presupune rolul de cultivator ºi constructor al lui Dumnezeuînsuºi (1,1–4,21). La o altã tendinþã a corintenilor de a se considerainspiraþi ºi plini de înþelepciune, sfântul Paul precizeazã care este ade-vãrata cunoaºtere: înþelepciunea lui Dumnezeu este rodul acþiuniiDuhului Sfânt care, prin carisme, daruri adevãrate ale harului, ºi numanifestãri excepþionale, permite comuniunea de viaþã cu Cristos încadrul comunitãþii de credinþã. Arãtând cã rolul femeii în adunarealiturgicã nu este acela de a se etala dupã modelul preoteselor din cul-tele pãgâne, Apostolul recomandã o atitudine de ascultare plinã deevlavie în Bisericã, templul cel nou, care este trupul lui Cristos. Con-tinuând aceastã temã a trupului lui Cristos, în care fiecare îºi arerolul propriu, sfântul Paul prezintã exigenþele evanghelice pentrubãrbat ºi pentru femeie atât în viaþa de cãsãtorie, cât ºi în starea devãduvie, de singurãtate ºi de feciorie, afirmând cu tãrie, într-un mediucultural grecesc pentru care trupul nu era considerat subiect al actu-lui religios: „Preamãriþi-l pe Dumnezeu în trupul vostru” (6,20).

Creºtinul are de înfruntat mereu ispita idolatriei ca ideologie ºiorganizare a vieþii. Pentru a rezista, el nu trebuie sã trãiascã izolat,ci în comunitatea care se realizeazã cel mai bine în adunarea euha-risticã. Aceastã adunare devine rodnicã prin caritatea arãtatã Bise-ricilor mai sãrace.

372

SCRISOAREA ÎNTÂI A SFÂNTULUI APOSTOL PAUL

CÃTRE CORINTENI

I. INTRODUCERE

Destinatarii

11 Paul, chemat sã fie apostol al lui Cristos Isus prin voinþa luiDumnezeu, ºi fratele Sostene, 2 cãtre Biserica lui Dumnezeu care

este în Corint, celor care au fost sfinþiþi în Cristos Isus, chemaþi sãfie sfinþi împreunã cu toþi cei care invocã în orice loc numele Dom-nului nostru Isus Cristos, Domnul lor ºi al nostru: 3 har vouã ºi pacede la Dumnezeu, Tatãl nostru, ºi de la Domnul Isus Cristos.

Rugãciuni de mulþumire4 Îi mulþumesc Dumnezeului meua întotdeauna cu privire la voi,

pentru harul lui Dumnezeu care v-a fost dat în Cristos Isus, 5 pentrucã în el aþi fost îmbogãþiþi în toate, în tot cuvântul ºi în toatãcunoaºterea. 6 Astfel, mãrturia lui Isus Cristos a fost întãritã în voi,7 aºa încât sã nu duceþi lipsã de nici un har în timp ce aºteptaþi reve-larea Domnului nostru Isus Cristos, 8 care vã va întãri pânã la sfârºitca sã fiþi fãrã vinã în ziua Domnuluib nostru Isus Cristosc. 9 Credin-cios este Dumnezeu de care aþi fost chemaþi la comuniunea cu Fiulsãu, Isus Cristos Domnul nostru.

II. DEZORDINI ÎN BISERICA DIN CORINT

DIVIZIUNI ÎN COMUNITATE

Cele patru grupãri10 Vã îndemn, fraþilor, pentru numele Domnului nostru Isus

Cristos, sã fiþi toþi în armonied ºi sã nu fie între voi dezordini, ca sã

1Cor 6,11

Fil 3,20Lc 17,302Tes 1,71Pt 1,7.13

10,132Cor 1,181Tes 5,242Tes 3,3Evr 10,23Rom 8,17

Rom 12,16;15,52Cor 13,11Fil 2,2; 4,2

a În câteva manuscrise vechi avem:lui Dumnezeu.

b Expresia ziua Domnului, în scriso-rile sfântului Paul, nu se referã la „du-minicã”, ci la venirea lui Cristos (paru-sia), când toate lucrurile îºi vor gãsi

împlinirea în el (1Tes 5,2; 2Tes 2,2;1Cor 1,8; 5,5; 2Cor 1,14; Fil 1,6.10;2,16).

c În multe manuscrise vechi este omis:Cristos.

d Lit.: sã vorbiþi toþi acelaºi lucru.

fiþi desãvârºiþi în acelaºi cuget ºi în aceeaºi simþire. 11 De fapt, desprevoi, fraþii mei, mi s-a adus la cunoºtinþã, de cãtre cei din [casa]Cloei, cã între voi sunt certuri. 12 Spun aceasta pentru cã fiecare din-tre voi zice: „Eu sunt al lui Paul”, „Eu sunt al lui Apolo”, „Eu suntal lui Chefa”, „Eu sunt al lui Cristos”. 13 Oare a fost Cristos împãr-þit?a Oare Paul a fost rãstignit pentru voi, sau în numele lui Paul aþifost botezaþi? 14 Îi mulþumesc lui Dumnezeub cã n-am botezat pe niciunul dintre voi, afarã de Crispus ºi Gaius, 15 pentru ca nimeni sã nuspunã cã aþi fost botezaþi în numele meu. 16 I-am botezat ºi pe cei dincasa lui Stefanasc. În afarã de aceºtia nu ºtiu sã mai fi botezat pealtcineva. 17 Cãci Cristos nu m-a trimis ca sã botez, ci ca sã vestescevanghelia, nu cu înþelepciunea cuvântului, ca nu cumva sã devinãzadarnicã crucea lui Cristos.

Înþelepciunea crucii18 Într-adevãr, cuvântul crucii este nebunie pentru cei care se pierd,

dar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.19 Cãci este scris:

Voi nimici înþelepciunea celor înþelepþiºi ºtiinþa celor învãþaþi o voi distruge.

20 Unde este înþeleptul? Unde-i cãrturarul? Unde-i cercetãtorul aces-tui veac? Oare n-a dovedit Dumnezeu cã înþelepciunea acestei lumieste nebunie? 21 Dar pentru cã lumea, prin înþelepciunea ei, nu l-acunoscut pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu sã-i mântuiascã pe ceicare cred prin nebunia predicãrii. 22 În timp ce iudeii cer semne, iargrecii cautã înþelepciunea, 23 noi îl predicãm pe Cristos cel rãstignit,scandal pentru iudei ºi nebunie pentru pãgâni, 24 dar pentru cei che-maþi, fie iudei, fie greci, Cristos este puterea lui Dumnezeu ºi înþe-lepciunea lui Dumnezeu. 25 Cãci nebunia lui Dumnezeu este maiînþeleaptã decât oamenii ºi slãbiciunea lui Dumnezeu este mai puter-nicã decât oamenii.

Experienþa corintenilor26 Fraþilor, cugetaþi la chemarea voastrã: nu mulþi sunt înþelepþi

în felul lumii, nu sunt mulþi puternici, nu sunt mulþi de neam ales,

2Cor 10,7

2Cor 2,15;4,3

Rom 1,16

Is 29,14

Mt 12,38;16,1

In 2,18;4,48; 6,30

1Cor 1,11 374

a Câteva manuscrise dau propoziþieiun sens declarativ: Cristos nu a fostîmpãrþit.

b Unele manuscrise omit: lui Dum-nezeu.

c Numele propriu Stephanas este oformã prescurtatã de la Stephanéphoros(„cel care poartã coroana”).

27 însã Dumnezeu a ales cele nebune ale lumii ca sã-i facã de ruºinepe cei înþelepþi. Dumnezeu a ales cele slabe ale lumii, ca sã le facã deruºine pe cele puternice. 28 Dumnezeu a ales cele de jos ale lumii ºidispreþuite, ba chiar cele ce nu sunt, ca sã le distrugã pe cele ce sunt,29 aºa încât nimeni sã nu se poatã mândri înaintea lui Dumnezeu. 30 Iarvoi, datoritã lui, sunteþi în Cristos Isus, care pentru noi a fost fãcut deDumnezeu înþelepciunea, dreptatea, sfinþenia ºi mântuirea, 31 pen-tru ca, dupã cum este scris: Cine se laudã, în Domnul sã se laude.

Metoda predicãrii lui Paul

21 ªi eu, fraþilor, când am venit la voi, am venit sã vã vestesc mis-terula lui Dumnezeu, nu prin mãiestria cuvântului sau prin înþe-

lepciune. 2 Într-adevãr, n-am voit sã ºtiu nimic altceva decât pe IsusCristos, ºi pe acesta rãstignit. 3 Eu însumi am venit la voi în slãbiciu-ne, cu fricã ºi cuprins de neliniºte, 4 iar cuvântul meu ºi predica mean-au constat în discursuri convingãtoare ale înþelepciunii omeneºti,ci în adeverirea Duhului ºi a puterii, 5 astfel încât credinþa voastrã sãfie [bazatã] nu pe înþelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.

Înþelepciunea evangheliei6 Totuºi, noi vorbim de înþelepciune printre cei desãvârºiþi, dar nu

de înþelepciunea lumii acesteia, nici a stãpânitorilor acestui veaccare sunt pieritori. 7 Însã noi vorbim de înþelepciunea tainicã a luiDumnezeu, care a fost þinutã ascunsã, ºi pe care Dumnezeu o hotã-râse înaintea veacurilor spre mãrirea noastrã, 8 pe care nici unul din-tre stãpânitorii lumii acesteia n-a cunoscut-o, cãci dacã ar fi cunos-cut-o, nu l-ar fi rãstignit pe Domnul gloriei. 9 Însã, dupã cum este scris:

Lucruri pe care ochiul nu le-a vãzutºi urechea nu le-a auzitºi la inima omului nu s-au suit,pe acestea le-a pregãtit Dumnezeucelor care îl iubesc pe el.10 Dar nouã ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul, cãci Duhul

cerceteazã toate, chiar ºi profunzimile lui Dumnezeu. 11 De fapt, cinedintre oameni cunoaºte ceea ce este în om, în afarã de duhul omuluicare este în om? Tot la fel, nimeni nu a cunoscut cele ale lui Dumne-zeu în afarã de Duhul lui Dumnezeu. 12 Iar noi nu am primit duhul

Rom 10,4Col 2,3

Ier 9,22-232Cor 10,17Gal 6,14

15,24-25Ef 6,12

Rom 16,25Ef 1,9; 3,4.5.9Col 1,26-27

Is 64,3Ier 3,16

a Multe manuscrise importante în locde: misterul, au: mãrturia, iar alteleau: evanghelia.

375 1Cor 1,27

lumii, ci am primit Duhul care este din Dumnezeu, ca sã cunoaºtemdarurile care ne-au fost date de Dumnezeu. 13 Despre acestea vorbim,nu în cuvinte învãþate de la înþelepciunea omeneascã, ci în [cuvinte]învãþate de la Duh, demonstrând prin cuvintele spirituale [realitãþi-le] spirituale. 14 Omul [numai] cu firea lui nu acceptã cele ale Duhuluilui Dumnezeua, cãci pentru el sunt o nebunie, ºi nu le poate cunoaºtepentru cã acestea trebuie sã fie judecate în mod spiritual. 15 Dimpo-trivã, [omul] spiritual judecã toate, iar el nu este judecat de nimeni.16 Într-adevãr, cine a cunoscut gândirea Domnului

ca sã-i poatã da învãþãturã?Însã noi avem gândirea lui Cristos.

Lipsa de maturitate a corintenilor

31 Iar eu, fraþilor, n-am putut sã vã vorbesc ca unor [oameni] spiri-tuali, ci ca unor [oameni] de carneb, ca unor copilaºic în Cristos.

2 V-am dat sã beþi lapte, nu mâncare [solidã], pentru cã încã nu [o]puteaþi [primi], ba nici acum nu puteþi 3 pentru cã sunteþi încã[oameni] de carne. Într-adevãr, când între voi existã invidie ºi ceartãd,nu sunteþi oare [oameni] de carne ºi nu vã purtaþi în felul oameni-lor? 4 Când unul spune: „Eu sunt al lui Paul”, iar altul: „Eu al luiApolo”, nu sunteþi voi oameni?

Misiunea celor care predicã evanghelia5 Dar ce este Apolo? Sau ce este Paul? Niºte slujitori, fiecare dupã

cum i-a dat Domnul, prin care aþi primit credinþa. 6 Eu am plantat,

Is 40,13

Evr 5,12-141Pt 2,2

a În câteva manuscrise este omis: luiDumnezeu, în altele, în loc de: lui Dum-nezeu apare: Sfânt.

b Sfântul Paul foloseºte diferiþi ter-meni pentru a indica pãrþi sau aspecteale persoanei umane: sarx = carne,trup. Prin acest termen nu se indicãatât partea materialã a omului, cât as-pectul limitat al firii omeneºti ºi, prinextensiune, slãbiciunile ºi condiþia depãcat; psyche indicã, în special, prin-cipiul vieþii biologice. Dupã gândireaebraicã (cea a lui Paul), acest principiuvital înceteazã o datã cu moartea; pne-uma = spirit, duh, este partea cea mainobilã din om, principiul care îºi areoriginea în Dumnezeu ºi orienteazãîntreaga persoanã spre Dumnezeu. Rã-mâne o dificultate gãsirea unor termeni

corespunzãtori în limba românã, deoa-rece suflet ºi spirit (duh) sunt aproapesinonime ºi corespund lui pneuma.Psyche ar putea fi exprimat prin psi-hic, conºtient.

c Deºi corintenii se laudã cu spiritu-alitatea lor, în practicã sunt imaturi încredinþã, mentalitatea lor este lumeas-cã. Piatra de încercare pentru recu-noaºterea adevãratului om spiritualeste acceptarea crucii ºi nu adeziuneala un predicator sau altul. În loc sãsesizeze noutatea evangheliei lui Cris-tos, ei cautã noutãþile predicatorului,comportându-se deci ca niºte membriai unei societãþi religioase ºi reducândBiserica la limitele propriei lor înþelegeri.

d Câteva manuscrise vechi adaugã:dezbinãri.

1Cor 2,13 376

Apolo a udat, însã Dumnezeu a fãcut sã creascã, 7 aºa încât nici celcare planteazã, nici cel care udã nu este nimic, ci Dumnezeu, cel careface sã creascã. 8 ªi cel care planteazã, ºi cel care udã sunt una ºi fie-care îºi va primi plata proprie dupã munca proprie. 9 Cãci noi suntemcolaboratorii lui Dumnezeu, iar voi sunteþi ogorul lui Dumnezeu,zidirea lui Dumnezeu.

10 Dupã harul lui Dumnezeua care mi-a fost dat, ca un arhitectînþelept, eu am pus temelia, iar un altul construieºte deasupra, darfiecare sã aibã grijã cum construieºte. 11 Cãci nimeni nu poate sãpunã o altã temelie în afarã de cea existentã, care este Isus Cristos.12 Dar dacã cineva pune pe aceastã temelie aur, argint, pietre pre-þioase, lemn, fân, paie, 13 lucrarea fiecãruia va fi datã pe faþã, cãciziua [Domnului] o va face cunoscutã, pentru cã în foc va fi dezvãlu-itã ºi focul va arãta cum este lucrarea fiecãruia. 14 Dacã lucrarea pecare cineva o construieºte deasupra rãmâne, va primi rãsplatã, 15 dacãlucrarea lui va fi arsã, va fi pedepsit. El va fi totuºi mântuit, dar nu-mai ca prin foc.

16 Nu ºtiþi cã voi sunteþi templul lui Dumnezeu ºi cã Duhul luiDumnezeu locuieºte în voi? 17 Dacã cineva distruge templul lui Dum-nezeu, ºi Dumnezeu îl va distruge pe el. Cãci templul lui Dumnezeu,care sunteþi voi, este sfânt.

18 Sã nu se înºele nimeni! Dacã cineva dintre voi crede cã este înþe-lept în lumea aceasta, sã devinã nebun ca sã ajungã înþelept, 19 pentrucã înþelepciunea acestei lumi este o nebunie înaintea lui Dumnezeu,cãci este scris:

El îi va pierde pe cei înþelepþi în ºiretenia lor20 ºi din nou:

Domnul cunoaºte gândurile celor înþelepþi,el ºtie cã sunt zadarnice.

21 Astfel încât nimeni sã nu se laude cu oamenii, cãci toate sunt alevoastre: 22 fie Paul, fie Apolo, fie Chefa, fie lumea, fie viaþa, fie moar-tea, fie cele prezente, fie cele viitoare: toate sunt ale voastre, 23 iarvoi sunteþi ai lui Cristos, iar Cristos al lui Dumnezeu.

Autoritatea lui Paul

41 Orice om sã ne considere în felul acesta: ca pe niºte slujitori ailui Cristos, administratori ai tainelor lui Dumnezeu, 2 iar ceea ce

se cere de la administratori este ca fiecare sã fie gãsit credincios.

1,20-25;2,6; 4,10

Iob 5,13

Ps 94,11 gr

Tit 1,7Ef 3,2

a În câteva manuscrise vechi esteomis: lui Dumnezeu.

377 1Cor 3,7

3 Pentru mine conteazã prea puþin dacã sunt judecat de voi sau devreun tribunal omenesca. Ba, mai mult, nici eu nu mã judec pe mine.4 De fapt, conºtiinþa nu mã acuzã cu nimic, dar nu sunt justificatprin aceasta. Cel care mã judecã este Domnul. 5 Aºadar, sã nu jude-caþi nimic înainte de vreme, pânã când va veni Domnul. El va lumi-na cele ascunse de întuneric ºi va descoperi planurile inimilor ºiatunci fiecare va primi de la Dumnezeu lauda cuvenitã.

6 Acestea, fraþilor, le-am dat ca un exemplu despre mine ºi Apolospre binele vostru ca sã învãþaþi de la noi: sã nu treceþi peste celescrise ca nu cumva vreunul dintre voi sã se laude cu unul împotrivaceluilalt. 7 Cãci cine te face mai deosebit de alþii? Ce ai ce nu ai pri-mit? Dar dacã ai primit, de ce te mândreºti ca ºi cum nu ai fi primit?8 V-aþi sãturat deja! V-aþi ºi îmbogãþit de-acum? Aþi ajuns regi fãrã denoi! Într-adevãr, ar fi fost bine sã ajungeþi regi, ca sã domnim ºi noiîmpreunã cu voi! 9 Cãci ni se pare cã Dumnezeu ne-a fãcut pe noi,apostolii, cei din urmã, ca niºte condamnaþi la moarte, fiindcã amdevenit ca un spectacol pentru lume, pentru îngeri ºi pentru oameni.10 Noi suntem nebuni pentru Cristos, voi sunteþi înþelepþi în Cristos;noi suntem slabi, voi sunteþi tari; voi vã bucuraþi de cinste, iar noi,de dispreþ. 11 Pânã în ceasul de acum, suntem flãmânzi ºi însetaþi,suntem goi ºi chinuiþi ºi pribegim. 12 Ne trudim, muncind cu mâinilenoastre. Când suntem batjocoriþi, binecuvântãm; când suntem per-secutaþi, rãbdãm; 13 când suntem insultaþi, rãspundem cu blândeþe.Am ajuns gunoiul lumii, murdãria tuturor pânã acum.

14 Vã scriu acestea, nu ca sã vã fac de ruºine, ci ca sã vã mustru cape niºte copii iubiþi ai mei. 15 Cãci chiar dacã aþi avea zeci de mii deînvãþãtori în Cristos, nu aveþi mai mulþi pãrinþi: eu v-am nãscut înCristos Isus prin evanghelie. 16 Aºadar, vã îndemn: fiþi imitatorii mei.

Planuri de cãlãtorie17 Tocmai de aceea l-am trimis la voi pe Timotei, care este copilul

meu iubit ºi credincios în Domnul. El vã va aminti cãile mele înCristos Isus, aºa cum învãþ pretutindeni, în fiecare Bisericã. 18 Uniis-au îngâmfat ca ºi cum eu n-aº mai veni la voi. 19 Însã voi veni încurând la voi, dacã Domnul va voi, ºi voi cunoaºte nu doar cuvântulcelor îngâmfaþi, ci ºi puterea lor, 20 pentru cã împãrãþia lui Dumnezeunu [constã] în cuvinte, ci în putere. 21 Ce vreþi? Sã vin la voi cu vargasau cu iubirea ºi cu duhul blândeþii?

Mt 7,1

Rom 2,16.29

Ap 3,17

Rom 8,361Cor 15,31

2Cor 4,11Evr 10,33

2Cor 4,8-12;6,4-10;

11,23-27

2Cor 6,131Tes 2,7

1Tes 2,11Flm 10

Mt 7,21

2Cor 10,2

Gal 6,1

a Lit.: zi omeneascã. Termenul „zi”este folosit aici ca o zi fixatã pentruaudierea pãrþilor în tribunal. Ar putea

fi ºi o aluzie la „ziua Domnului”, „ziuajudecãþii”.

1Cor 4,3 378

DEZORDINI MORALE

Un caz de incest

51 Se aude de peste tot cã ar fi la voi desfrâu ºi încã un astfel dedesfrâu cum [nu este] nici între pãgâni: cineva trãieºte cu femeia

tatãlui sãu. 2 Iar voi v-aþi îngâmfat, în loc sã vã întristaþi mai degrabã,ca sã-l scoateþi din mijlocul vostru pe cel care sãvârºeºte o astfel defaptã! 3 Dar eu, deºi absent cu trupul, dar prezent cu duhul, l-am ºijudecat deja, ca ºi cum aº fi fost de faþã, pe cel care a sãvârºit o ase-menea faptã. 4 În numele Domnului nostru Isusa, fiind adunaþi împre-unã, voi ºi duhul meu, prin puterea Domnului nostru Isus, 5 sã-l dãmpe unul ca acesta Satanei, spre pieirea trupului sãu ca sã-i fie mân-tuit sufletul, în ziua Domnuluib.

6 Nu este bunã lauda voastrã! Nu ºtiþi cã puþin aluat dospeºte în-treaga frãmântãturã? 7 Curãþaþi aluatul cel vechi ca sã fiþi o frãmântã-turã nouã, aºa cum sunteþi, fãrã aluat, pentru cã Paºtele nostru,Cristos, a fost jertfit. 8 Sã sãrbãtorim, aºadar, nu cu aluatul cel vechi,nici cu aluatul rãutãþii ºi al nelegiuirii, ci cu azimelec sinceritãþii ºiale adevãrului.

Excomunicarea creºtinilor imorali9 V-am scris în scrisoarea mea sã nu vã amestecaþi cu desfrânaþii.

10 Nu [mã refer] la toþi cei desfrânaþi din lumea aceasta, sau la ceilacomi, sau hrãpãreþi sau idolatri, cãci atunci ar trebui sã ieºiþi dinlume. 11 Acum însã v-am scris sã nu vã amestecaþi cu cel care, deºise numeºte frate, este desfrânat sau lacom, sau idolatru, sau bârfi-tor, sau beþiv, sau hrãpãreþ: cu unul ca acesta nici mãcar sã nu staþila masã. 12 De fapt, de ce i-aº judeca eu pe cei de afarã? Oare nu-ijudecaþi voi pe cei dinãuntru? 13 Dar pe cei din afarã îi va judecad

Dumnezeu. Scoateþi-l afarã dintre voi pe cel rãu!

Col 2,5

Rom 1,29-31

Col 4,51Tes 4,12

Dt 17,7

a În unele manuscrise avem: Domnu-lui Isus; în codicele Sinaiticus avem:Domnului Isus Cristos, iar în papiru-sul cel mai vechi, avem formula com-pletã: Domnul nostru Isus Cristos.

b Câteva manuscrise adaugã: Isus;altele: nostru Isus Cristos.

c Azimã = fãrã drojdie. Era pâinea

nedospitã, obligatorie în timpul sãptã-mânii Paºtelui (Ex 12,15-18; Dt 16,4.8).Deoarece Paºtele creºtinilor este în-suºi Cristos veºnic, ei trebuie sã rã-mânã o pâine curatã, nedospitã, fãrãfermentul pãcatului.

d Multe manuscrise importante auprezentul.

379 1Cor 5,1

Procesele la tribunalele pãgâne

61 Îndrãzneºte cineva dintre voi, care are vreo pricinã cu un altul,sã se lase judecat de cei nedrepþi, ºi nu de sfinþi? 2 Sau nu ºtiþi cã

sfinþii vor judeca lumea? ªi dacã lumea este judecatã de voi, sunteþinevrednici [ca sã judecaþi] probleme mãrunte? 3 Nu ºtiþi cã noi îivom judeca pe îngeri? Cu atât mai mult problemele vieþii acesteia.4 Aºadar, dacã aveþi neînþelegeri în probleme ale vieþii acesteia, îipuneþi judecãtori pe aceia care nu au nici o trecere în Bisericã? 5 Ospun spre ruºinea voastrã: oare chiar nu este între voi nici un omînþelept care sã poatã judeca între fraþi? 6 Însã frate cu frate sejudecã ºi aceasta înaintea celor necredincioºi? 7 Deja numai simplulfapt cã aveþi procese între voi este o decãdere. De ce nu acceptaþi maidegrabã sã fiþi nedreptãþiþi? Pentru ce nu acceptaþi mai degrabã sãfiþi pãgubiþi? 8 Ba chiar voi faceþi nedreptate ºi faceþi ºi pagubã ºiaceasta chiar fraþilor. 9 Sau nu ºtiþi cã cei nedrepþi nu vor moºteniîmpãrãþia lui Dumnezeu? Nu vã înºelaþi: nici desfrânaþii, nici idola-trii, nici adulterii, nici cei cu perversiuni sexuale, nici homosexualii,10 nici hoþii, nici lacomii, nici beþivii, nici bârfitorii, nici hrãpãreþii nuvor moºteni împãrãþia lui Dumnezeu. 11 ªi aºa eraþi unii dintre voi,dar aþi fost spãlaþi, aþi fost sfinþiþi, aþi fost justificaþi în numeleDomnului Isus Cristosa ºi în Duhul Dumnezeului nostru.

Gravitatea pãcatelor de necurãþie12 Toate îmi sunt permise, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi

sunt permise, dar nu mã voi lãsa stãpânit de nimic. 13 Mâncãrurilesunt pentru pântece ºi pântecele pentru mâncãruri, dar Dumnezeuva distruge ºi acestea ºi acelea. Trupul nu este pentru desfrânare, cipentru Domnul ºi Domnul pentru trup. 14 Iar Dumnezeu, care l-aînviat pe Domnul, ne va învia ºi pe noi prin puterea sa.

15 Nu ºtiþi voi cã trupurile voastre sunt mãdularele lui Cristos? Voilua atunci mãdularele lui Cristos ºi le voi face mãdularele unei des-frânate? Nicidecum! 16 Sau nu ºtiþi cã cel care se uneºte cu o desfrâ-natã este un singur trup cu ea? Cãci cei doi, spune, vor fi un singurtrup. 17 Dimpotrivã, cel care se uneºte cu Domnul este un singur duhcu el. 18 Fugiþi de desfrânare! Orice alt pãcat pe care îl face omul esteîn afara trupului. Însã cel care se dedã la desfrânare pãcãtuieºte în pro-priul sãu trup. 19 Sau nu ºtiþi cã trupul vostru este templul Duhului

Mt 5,39-421Tes 5,15

1Pt 3,9

15,50Rom 1,29-31;

13,13Gal 5,19-21

10,23; 7,35

15,15Rom 8,11

2Cor 4,14

Rom 12,5

Gen 2,24

a Câteva manuscrise vechi omit:Cristos, altele au: Domnul nostru IsusCristos.

1Cor 6,1 380

Sfânt care locuieºte în voi ºi pe care l-aþi primit de la Dumnezeu ºicã nu sunteþi ai voºtri? 20 Cãci aþi fost cumpãraþi cu un preþ mare.Aºadar, preamãriþi-l pe Dumnezeu în trupul vostru!

III. RÃSPUNSURILA PROBLEMELE CORINTENILOR

CÃSÃTORIA ªI CELIBATUL

Cãsãtoria ºi datoriile celor cãsãtoriþi

71 Referitor la cele ce mi le-aþi scris, este bine ca omul sã nu se atin-gã de femeie. 2 Totuºi, pentru a evita desfrânãrile, fiecare [bãr-

bat] sã-ºi aibã femeia lui ºi fiecare [femeie] sã-ºi aibã bãrbatul ei.3 Bãrbatul sã-ºi împlineascã datoria faþã de soþie, la fel ºi soþia faþãde bãrbat. 4 Femeia nu este stãpânã pe trupul ei, ci bãrbatul; la fel,nici bãrbatul nu este stãpân pe propriul trup, ci femeia. 5 Sã nu vãlipsiþi unul de celãlalt decât cu consimþãmânt, pentru un anumittimp, ca sã vã dedicaþi rugãciuniia ºi iarãºi sã fiþi împreunã ca sã nuvã ispiteascã Satana din cauza nestãpânirii voastre. 6 Vã spun lucrulacesta ca o îngãduinþã, nu ca o poruncã. 7 Eu aº vrea ca toþi oameniisã fie ca mine, însã fiecare îºi are carisma proprie de la Dumnezeu,unul într-un fel, altul în alt fel.

8 Celor necãsãtoriþi ºi vãduvelor le spun cã este bine pentru eidacã rãmân ca mine. 9 Dar dacã nu se pot stãpâni, sã se cãsãtoreascã,pentru cã este mai bine sã se cãsãtoreascã decât sã ardã.

10 Celor cãsãtoriþi le poruncesc, nu eu, ci Domnul: femeia sã nu sedespartã de bãrbat. 11 Dar dacã se desparte, sã rãmânã necãsãtoritãsau sã se împace cu bãrbatul, iar bãrbatul sã nu-ºi lase femeia.

12 Celorlalþi le spun, eu, nu Domnulb: dacã un frate are o soþienecreºtinã ºi ea consimte sã locuiascã cu el, sã nu o pãrãseascã. 13 Iardacã o femeie are un bãrbat necreºtinc ºi acesta consimte sã

7,231Pt 1,18-19

1Tim 5,14Ef 5,22-33+

a Unele manuscrise au: postului ºirugãciunii.

b În v. 12-16, sfântul Paul formulea-zã o dispoziþie aparte cu privire la drep-tul matrimonial, cunoscutã sub numelede „privilegiu paulin”. În BisericaRomano-Catolicã, acest privilegiu esteaplicat în practicã pentru declarareanulitãþii cãsãtoriei valide între douãpersoane nebotezate în cazul în care

una se boteazã. Dreptul canonic acordãposibilitatea recãsãtoririi pãrþii bote-zate în cazul în care fostul soþ nuacceptã botezul ºi nici nu permite per-soanelor botezate sã-ºi trãiascã religia(cf. CDC 1159,9).

c Lit.: necredincios, dar referinþa esteclarã la cel care nu a primit credinþaîn Cristos.

381 1Cor 6,20

locuiascã cu ea, sã nu-ºi pãrãseascã bãrbatul, 14 cãci bãrbatul necreº-tin este sfinþit prin femeie, iar femeia necreºtinã este sfinþitã prinfratea; altfel, copiii voºtri ar fi necuraþi, însã ei sunt sfinþi. 15 Dar dacãcel necreºtin vrea sã se despartã, sã se despartã: în cazuri de aces-tea, fratele sau sora nu sunt legaþi. Dumnezeu v-a chemat la pace.16 Cãci cum [poþi sã] ºtii, tu, femeie, dacã îþi vei mântui bãrbatul? Saucum poþi ºti, tu, bãrbatule, dacã îþi vei mântui soþia?

17 În afarã de aceste cazuri, sã trãiascã fiecare aºa cum i-a datDomnul, aºa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare. Astfel stabilesceu în toate Bisericile. 18 Cine a fost chemat pe când era circumcis sãrãmânã aºa; cine a fost chemat pe când era necircumcis sã nu se cir-cumcidã. 19 Nici circumcizia nu valoreazã nimic ºi nici necircumcizianu valoreazã nimic, ci numai respectarea poruncilor lui Dumnezeu.20 Fiecare sã rãmânã în starea în care era când a fost chemat. 21 Eraisclav când ai fost chemat? Nu te îngrijora! Dar dacã poþi sã deviiliber, mai degrabã profitãb, 22 cãci sclavul chemat în Domnul este liber-tul Domnului, la fel cum cel liber care este chemat este sclavulDomnului. 23 Voi aþi fost cumpãraþi cu un preþ mare. Nu deveniþisclavii oamenilor. 24 Fraþilor, fiecare sã rãmânã înaintea lui Dumne-zeu în starea în care era când a fost chemat.

Starea de celibat25 Cât despre fecioare, nu am nici o poruncã de la Domnul, însã le

dau un sfat, ca unul care am primit de la Domnul harul de a fi vred-nic de crezare. 26 Eu cred cã este bine, din cauza dificultãþii timpuluide faþã, e bine ca omul sã fie aºa: 27 eºti legat de femeie, nu cãuta sãte desparþi; nu eºti legat de femeie, nu cãuta femeie. 28 Totuºi, dacãte cãsãtoreºti, nu pãcãtuieºti. Iar dacã o fecioarã se cãsãtoreºte, nupãcãtuieºte. Dar aceºtia vor avea suferinþe în trupul lor. Eu însãvreau sã vã cruþ.

29 Fraþilor, eu vã spun aceasta: timpul s-a scurtat. De acum, ceicare au femeie sã fie ca ºi cum nu ar avea, 30 cei care plâng ca ºi cumnu ar plânge, cei care se bucurã, ca ºi cum nu s-ar bucura, cei carecumpãrã, ca ºi cum nu ar fi stãpâni, 31 cei care se folosesc de lumeaaceasta, ca ºi cum nu s-ar folosi: cãci chipul acestei lumi trece.

a Unele manuscrise importante înloc de: frate, au: bãrbat, altele: bãrba-tul creºtin.

b Textul poate fi tradus în douã mo-duri: 1) Dacã poþi sã devii liber, folo-seºte ocazia; 2) Dacã poþi sã devii liber,profitã mai degrabã de starea de sclav.

Fie într-un caz, fie în celãlalt, indiferentde condiþia exterioarã, importantã estelibertatea interioarã. Sfântul Paul nueste nici pentru menþinerea ordinii soci-ale, nici pentru rãsturnarea ei. LecturaScrisorii cãtre Filemon poate fi cel maibun comentariu la aceste versete.

Rom 14,19

Rom 2,25-27Gal 5,6; 6,15

Ef 6,6Flm 16

6,20

7,17

Rom 13,11

1In 2,15-17

1Cor 7,14 382

32 Eu aº vrea ca voi sã fiþi fãrã griji. Cel care este necãsãtorit seîngrijeºte de cele ale Domnului, cum sã-i placã Domnului, 33 însã celcare este cãsãtorit se îngrijeºte de cele ale lumii, cum sã-i placãsoþiei, 34 ºi este împãrþit. Tot aºa ºi femeia necãsãtoritã, tot aºa ºifecioaraa se îngrijeºte de cele ale Domnului, ca sã fie sfântã în trupºi în duh, însã cea cãsãtoritã se îngrijeºte de cele ale lumii, cum sã-iplacã bãrbatului. 35 Aceasta o spun pentru binele vostru, nu ca sã vãîntind o cursã, ci pentru ceea ce este vrednic de cinste ºi conduce laDomnul, fãrã abatereb.

36 Dacã cineva crede cã este o ruºine dacã fecioara lui trece defloarea vârstei, ºi aºa trebuie sã fie, sã facã ceea ce vrea. Nu pãcãtu-ieºte. Ei sã se cãsãtoreascã. 37 Dar dacã cineva a hotãrât în inima lui,cu tãrie, fãrã sã fie constrâns ºi are deplinã stãpânire asupra pro-priei voinþe ºi a judecat astfel în inima sa, sã o pãstreze fecioarã, vaface bine. 38 Aºa încât cel care îºi dã în cãsãtorie fecioara sa face bine,iar cel care nu o dã în cãsãtorie va face ºi mai binec.

39 O femeie este legatã cât timp îi trãieºte bãrbatul. Dar dacã îimoare bãrbatul, este liberã sã se cãsãtoreascã cu cine vrea, numai înDomnuld. 40 Însã, dupã pãrerea mea, ar fi mai fericitã dacã ar rãmâneaºa. Cred cã am ºi eu Duhul lui Dumnezeu.

CARNEA JERTFITÃ IDOLILOR

Pericolul de a da scandal

81 Cât despre cele jertfite idolilor, ºtiu cã toþi avem cunoºtinþã. Darºtiinþa umflã, pe când iubirea edificã. 2 Dacã cineva crede cã ºtie

Rom 7,2

2Cor 10,7

a Câteva manuscrise vechi adaugã:necãsãtoritã.

b În teologia sfântul Paul, cãsãtorianu mai are un caracter absolut ca înmentalitatea iudaicã în care era con-damnat refuzul procreãrii. Creºtinul areposibilitatea de a alege un celibat vo-luntar în comuniune activã cu Domnul.Istoria omenirii nu mai este o cursãîmpotriva morþii. Învierea lui Cristosa deschis o nouã perspectivã.

c V. 36-38 sunt greu de interpretat.În mod tradiþional, „cineva” (v. 36)era identificat cu tatãl sau tutorele fe-cioarei. Dar dificultatea apare din for-ma verbului „ei sã se cãsãtoreascã”(de la gameô v. 36), þinând cont derolul decisiv al tatãlui în stabilirea vii-torului copiilor, dupã tradiþiile din

lumea orientalã anticã. Comentariilerecente ºi traducerile moderne îl iden-tificã pe „cineva” cu logodnicul, þinân-du-se cont de tradiþia ebraicã ce sta-bilea un timp (cca. un an) între logod-nã ºi nuntã. O nouã dificultate însãapare în v. 38, unde verbul folosit estegamizô = a da în cãsãtorie. SfântulPaul s-ar adresa deci logodnicilor deorigine ebraicã, ce ajung la credinþãînainte de celebrarea nunþii.

d Vãduvele aveau, în general, o situ-aþie grea. Recãsãtorirea constituia decele mai multe ori singura posibilitatede rezolvare a crizei economice. Înmãsura în care, în creºtinismul de laînceput, vãduvelor li se acorda unsprijin sigur, perspectiva propusã desfântul Paul este realizabilã.

383 1Cor 7,32

ceva, încã nu a cunoscut cum trebuie sã cunoascã. 3 Dar dacã cinevaîl iubeºte pe Dumnezeua, acela este cunoscut de elb. 4 Referitor laconsumarea celor jertfite idolilor, ºtim cã idolul nu este nimic pelume ºi cã nu este decât un singur Dumnezeu. 5 Cãci, chiar dacã suntnumiþi zei fie în cer, fie pe pãmânt, aºa încât sunt mulþi zei ºi mulþistãpâni, 6 pentru voi existã un singur Dumnezeu, Tatãl, de la carevin toate ºi pentru care suntem, ºi un singur Domn, Isus Cristos, princare sunt toate ºi prin care suntem ºi noi.

7 Dar nu în toþi este cunoºtinþa. Cãci unii, din obiºnuinþa de pânãacum cu idolul, mãnâncã ceva ca jertfit idolilor ºi conºtiinþa lor, fiindslabã, se pãteazã. 8 Dar nu mâncarea ne apropie de Dumnezeu: dacãnu mâncãm, nu pierdem ºi dacã mâncãm, nu câºtigãm. 9 Aveþi grijãca nu cumva aceastã libertate a voastrã sã fie o piatrã de poticnirepentru cei slabi. 10 Cãci dacã cineva te-ar vedea pe tine, care ai cunoº-tinþã, ºezând la masã într-un templu al idolilor, conºtiinþa lui, careeste slabã, nu va fi determinatã sã mãnânce cele jertfite idolilor?11 Atunci cel slab, fratele pentru care a murit Cristos, va pieri dincauza cunoaºterii tale. 12 Pãcãtuind în felul acesta împotriva fraþilorºi rãnindu-le conºtiinþa slabã, pãcãtuiþi împotriva lui Cristos. 13 Deaceea, dacã mâncarea îl scandalizeazã pe fratele meu, nu voi mâncaîn veci carne ca sã nu-l scandalizez pe fratele meu.

Exemplul personal al lui Paul

91 Nu sunt eu oare liber? Nu sunt eu apostol? Nu l-am vãzut eu peIsus, Domnul nostru? Nu sunteþi voi lucrarea mea în Domnul?

2 Dacã pentru alþii nu sunt apostol, cel puþin pentru voi sunt, cãci voisunteþi sigiliul apostolatului meu în Domnul.

3 Aceasta este apãrarea mea în faþa celor care mã judecã. 4 Oare nuavem dreptul sã mâncãm ºi sã bem? 5 Nu avem oare dreptul sã luãmcu noi o femeie sorãc ca ºi ceilalþi apostoli ºi fraþii Domnului ºi Chefa?6 Sau numai eu ºi Barnaba nu avem dreptul sã nu lucrãm? 7 Dar cinemerge la oºtire pe cheltuiala proprie? Cine planteazã o vie ºi nu mã-nâncã din rodul ei? Sau cine pãzeºte o turmã ºi nu se hrãneºte din

13,12Gal 4,9

Evr 13,9

Rom 14,20-21

15,8

2Tes 3,9

a Unele manuscrise omit: pe Dum-nezeu.

b Multe manuscrise importante omit:de el.

c Sensul expresiei „femeie sorã” estede colaboratoare creºtinã (sorã îngriji-toare). Este eronatã traducerea protes-tantã: sorã care sã fie nevasta noastrã.

De altfel, unele manuscrise inverseazãordinea cuvintelor din originalul grec;în loc de: sorã femeie au: femeie sorã,iar termenul grec ambiguu gyné, carepoate însemna fie „femeie” în general,fie „soþie”, este tradus întotdeauna înlatineºte cu mulier, care înseamnã„femeie” ºi nu cu uxor, „soþie”.

1Cor 8,3 384

laptele turmei? 8 Oare spun eu acestea numai ca om, sau ºi Legea lespune? 9 Cãci în Legea lui Moise este scris: Sã nu legi gura bouluicare treierã. Oare Dumnezeu se referã la boi, 10 sau tocmai desprenoi vorbeºte? Da, pentru noi este scris, cãci cel care arã trebuie sãare cu speranþã ºi cel care treierã trebuie sã o facã cu speranþa cã vaavea parte. 11 Dacã noi am semãnat în voi cele spirituale, este oaremare lucru ca noi sã secerãm bunurile voastre materiale? 12 Dacãalþii au parte de acest drept asupra voastrã, oare nu avem noi maimult? Însã noi nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci rãbdãm totul casã nu punem vreo piedicã evangheliei lui Cristos. 13 Nu ºtiþi cã sluji-torii templului mãnâncã din cele ale templului, iar cei care slujesc laaltar au parte din altar? 14 Tot aºa a rânduit ºi Domnul ca cei carepredicã evanghelia sã trãiascã din evanghelie.

15 Însã eu nu m-am folosit de nici unul din aceste drepturi. Nu v-amscris acestea ca sã mi se facã ºi mie tot aºa. Mai bine sã mor decât...aNimeni nu-mi va lua acest motiv de laudã. 16 Dacã vestesc evanghe-lia nu am nici un motiv de laudã pentru cã datoria mã obligã. Vai miedacã nu vestesc evanghelia. 17 Cãci dacã fac aceasta de bunãvoie, amrãsplatã, dar dacã o fac fãrã de voie, îndeplinesc o misiune ce mi-afost încredinþatã. 18 Aºadar, care este rãsplata mea? Este aceea ca sãvestesc fãrã platã evanghelia ºi sã nu mã folosesc de dreptul pe caremi-l dã evanghelia.

19 Cãci, deºi sunt liber faþã de toþi, m-am fãcut sclavul tuturor casã-i câºtig pe cât mai mulþi. 20 Am devenit iudeu pentru iudei, ca sã-icâºtig pe iudei. [Am devenit] supus Legii pentru cei supuºi Legii,chiar dacã eu nu sunt sub Lege, ca sã-i câºtig pe cei supuºi Legii. 21 Amdevenit un fãrãdelege pentru cei fãrãdelege, ca sã-i câºtig pe cei fãrã-delege chiar dacã nu sunt fãrã Legea lui Dumnezeu, dar sub legealui Cristos. 22 Am devenit slab pentru cei slabi, ca sã-i câºtig pe ceislabi. M-am fãcut totul pentru toþi, ca sã-i câºtig mãcar pe unii.23 Toate le fac pentru evanghelie, ca sã am ºi eu parte de ea.

24 Nu ºtiþi voi cã cei care aleargã pe stadion, toþi aleargã, însã nu-mai unul primeºte premiul? Alergaþi în aºa fel ca sã-l câºtigaþi. 25 Oriceatlet renunþã la toate. Ei o fac pentru a primi o coroanã pieritoare.Însã noi [pentru] una nepieritoare. 26 Deci eu aºa alerg, nu fãrã rost;aºa lupt cu pumnul, dar nu lovind în aer. 27 Îmi chinuiesc trupul ºi îlfac sclav ca nu cumva, dupã ce am predicat altora, eu însumi sã fiurespins.

Dt 25,4

Rom 15,27Fil 4,16-17

Dt 18,1-3

2Cor 11,10

Ef 3,2

Rom 14,1;15,1

Iac 1,121Pt 5,4

a Încercând sã amelioreze construc-þia frazei ºi sã evite punctele de suspen-sie, copiºtii câtorva manuscrise dau

urmãtoarea formulare: Mai bine sãmor, decât sã-mi ia cineva acest motivde laudã.

385 1Cor 9,8

Exemple din Vechiul Testament

101 Nu vreau, fraþilor, sã rãmâneþi în ignoranþã: pãrinþii noºtriau fost cu toþii sub nor ºi toþi au trecut prin mare 2 ºi toþi,

întru Moise, au fost botezaþi în nor ºi în mare. 3 Toþi au mâncataceeaºi hranã spiritualã 4 ºi toþi au bãut aceeaºi bãuturã spiritualãpentru cã ei beau din piatra spiritualã care îi urma, iar piatra eraCristos. 5 Totuºi cei mai mulþi dintre ei nu au fost pe placul luiDumnezeu, de aceea au pierit în pustiu. 6 De fapt, acestea au devenitpentru noi exemple, ca sã nu dorim cele rele, aºa cum au dorit ei.7 Nici sã nu fiþi idolatri aºa cum au fost unii dintre ei, dupã cum estescris: S-a aºezat poporul sã mãnânce ºi sã bea ºi s-au sculat la joc.8 Nici sã nu ne dedãm la desfrânare cum s-au dedat la desfrânare uniidintre ei ºi au cãzut într-o singurã zi douãzeci ºi trei de mii. 9 Nici sãnu-l ispitim pe Cristosa, aºa cum l-au ispitit unii dintre ei ºi au pieritde ºerpi. 10 Nici sã nu murmuraþib aºa cum au murmurat unii dintreei ºi au fost nimiciþi de [îngerul] nimicitor.

11 Aceste lucruri li s-au întâmplat ca sã fie un exemplu ºi au fostscrise ca învãþãturã pentru noi, cei la care a ajuns sfârºitul veacu-rilor, 12 aºa încât cel care crede cã se þine pe picioare sã aibã grijã sãnu cadã. 13 Încã nu v-a încercat vreo ispitã care sã depãºeascã mãsuraomeneascã. Dumnezeu este credincios: el nu va permite sã fiþi ispi-tiþi peste ceea ce puteþi, însã o datã cu ispita vã va da ºi o ieºire ca são puteþi îndura.

Euharistia în comparaþiecu banchetele sacrificale pãgâne

14 Tocmai de aceea, iubiþii mei, fugiþi de idolatrie. 15 Vã vorbesc caunor [oameni] înþelepþi: judecaþi voi înºivã ceea ce vã spun. 16 Potirulbinecuvântãrii pe care îl binecuvântãm nu este oare împãrtãºire cusângele lui Cristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare împãrtã-ºire cu trupul lui Cristos? 17 Pentru cã este o singurã pâine, noi, ceimulþi, suntem un singur trup, cãci toþi ne împãrtãºim din aceeaºiunicã pâine. 18 Priviþi Israelul dupã trup. Cei care mãnâncã din jertfenu sunt ei oare pãrtaºi ai altarului? 19 Aºadar, ce zic? Oare ceea ceeste jertfit idolului înseamnã ceva? Sau idolul este ceva? 20 Dar ceeace jertfesc eic jertfesc demonilor, ºi nu lui Dumnezeu. Eu nu vreau ca

Rom 1,13

Evr 3,17Num 14,16

Iuda 5

Ex 32,6

Mt 4,7 par

Evr 3,8-11

1Pt 4,71In 2,18

Rom 11,20Gal 6,1

1,92Cor 1,181Tes 5,242Tes 3,3

Evr 10,232Pt 2,9

1In 5,21

Rom 12,5Ef 1,23

4,4.25; 5,30

Lev 7,6

1Cor 10,1 386

a În câteva manuscrise importanteeste: Domnul, în altele: Dumnezeu.

b Unele manuscrise vechi au: sã numurmurãm.

c Manuscrise importante introduc:pãgânii.

voi sã fiþi pãrtaºi cu demonii. 21 Nu puteþi sã beþi ºi potirul Domnuluiºi potirul demonilor; nu puteþi sã luaþi parte ºi la masa Domnului ºila masa demonilor. 22 Sau vrem sã-l provocãm pe Domnul la gelozie?Suntem noi mai tari decât el?

23 Toate sunt permise, dar nu toate sunt de folos. Toate sunt per-mise, dar nu toate edificã. 24 Nimeni sã nu-ºi caute propriile interese,ci ale altuia. 25 Mâncaþi tot ce se vinde în piaþã fãrã sã puneþi între-bãri pentru conºtiinþã, 26 cãci al Domnului este pãmântul ºi plinã-tatea lui. 27 Dacã cineva dintre pãgâni vã invitã la masã ºi acceptaþisã mergeþi, mâncaþi tot ceea ce vã pune înainte, fãrã sã puneþi nici oîntrebare pentru conºtiinþã. 28 Însã, dacã vã spune cineva: „Aceastaa fost jertfitã idolilor”, sã nu mâncaþi, din cauza celui ce v-a averti-zat ºi din cauza conºtiinþeia. 29 Vorbesc aici nu de conºtiinþa voastrã,ci de a celuilalt, cãci de ce libertatea mea sã fie judecatã de conºtiinþaaltcuiva? 30 Dacã iau parte [la masã] cu bucurie, de ce sã fiu dojenitpentru lucrul pentru care eu aduc mulþumire? 31 Aºadar, fie cã mân-caþi, fie cã beþi, fie cã faceþi altceva, toate sã le faceþi spre gloria luiDumnezeu. 32 Sã nu daþi scandal nici iudeilor ºi nici grecilor ºi niciBisericii lui Dumnezeu, 33 dupã cum mã strãduiesc ºi eu sã le fiu peplac tuturor în toate, cãutând nu folosul meu, ci al celor mulþi ca sãse mântuiascã.

111 Fiþi imitatorii mei aºa cum eu sunt al lui Cristos.

COMPORTAMENTUL ÎN CULTUL PUBLIC

Femeia ºi bãrbatul înaintea Domnului2 Vã laud cã vã aduceþi aminte de mine ºi cã þineþi tradiþiile aºa

cum vi le-am transmis. 3 Vreau sã ºtiþi: Cristos este capul oricãruibãrbat, iar capul femeii este bãrbatul ºi capul lui Cristos esteDumnezeu. 4 Oricare bãrbat care se roagã sau profeþeºte cu capulacoperit îºi necinsteºte capul. 5 Însã orice femeie care se roagã sauprofeþeºte cu capul neacoperit îºi necinsteºte capul pentru cã esteacelaºi lucru ca ºi cum ar fi râioasã. 6 Dacã o femeie nu se acoperã,sã-ºi taie pãrul. Dar dacã este o ruºine pentru o femeie sã-ºi taiepãrul sau sã se radã, atunci sã se acopere.

7 Bãrbatul nu trebuie sã-ºi acopere capul pentru cã este chipul ºimãreþia lui Dumnezeu, pe când femeia este mãreþia bãrbatului. 8 Cãci

2Cor 6,15-16

6,12

Rom 14,19

Ps 24,1

Rom 14,14-15

Rom 14,3.7.13

Fil 3,172Tes 3,7.9

2Tes 2,15

Ef 4,15Ef 5,23

Gen 1,27;5,1

a Câteva manuscrise adaugã: cãci alDomnului este pãmântul ºi plinãtatealui, repetând astfel v. 26.

387 1Cor 10,21

nu bãrbatul este din femeie, ci femeia din bãrbat. 9 ªi nu bãrbatul afost fãcut pentru femeie, ci femeia pentru bãrbat. 10 De aceea, femeiatrebuie sã aibã un semn de supunerea pentru îngeri. 11 Totuºi, nicifemeia fãrã bãrbat ºi nici bãrbatul fãrã femeie în Domnul. 12 Cãci aºacum femeia este din bãrbat, tot la fel ºi bãrbatul existã prin femeieºi toate sunt de la Dumnezeu. 13 Judecaþi voi înºivã: se cuvine oareca femeia sã se roage, înaintea lui Dumnezeu, descoperitã? 14 Nu vãînvaþã chiar firea cã este o ruºine ca bãrbatul sã poarte pãrul lung,15 în timp ce este o cinste ca femeia sã aibã pãrul lung? Cãci pãrullung îi este dat ca un vãl. 16 Dacã cineva vrea sã se certe, nici noi nuavem altã tradiþieb ºi nici Bisericile lui Dumnezeu.

Abuzuri la masa Domnului17 Învãþându-vã aceasta, nu vã laud, cãci vã adunaþi nu spre binele,

ci spre dauna voastrã. 18 În primul rând, aud cã atunci când vã adu-naþi, între voi sunt dezbinãri ºi în parte o cred. 19 De fapt, trebuie sãfie ºi diviziuni ca sã iasã la luminã cei vrednici dintre voi. 20 Aºadar,când vã adunaþi la un loc, n-o faceþi ca sã mâncaþi Cina Domnului,21 cãci fiecare se grãbeºte sã-ºi ia propria mâncare ca s-o consume ºiunul rãmâne flãmând, pe când altul se îmbatã. 22 Oare nu aveþi caseca sã mâncaþi ºi sã beþi, sau dispreþuiþi Biserica lui Dumnezeu ºivreþi sã-i faceþi de ruºine pe cei care nu au? Ce sã vã zic? Sã vã laud?În privinþa aceasta nu vã laud.

Instituirea Euharistiei (Mt 26,26-29; Mc 14,22-25; Lc 22,14-20)23 Cãci eu am primit de la Domnul ceea ce v-am transmis: cã Domnul

Isus, în noaptea în care era vândut, a luat pâinea 24 ºi, mulþumind, afrânt-o ºi a zis: „Acesta este trupul meu cel care estec pentru voi.Faceþi aceasta în amintirea mea”. 25 De asemenea, dupã cinã, a luatpotirul spunând: „Acesta este potirul noului legãmânt în sângelemeu. Faceþi aceasta ori de câte ori beþi în amintirea mea”. 26 Cãci oride câte ori mâncaþi din pâinea aceasta ºi beþi din potirul acesta,vestiþi moartea Domnului pânã când va veni.

Recomandãri pentru participarea la masa euharisticã27 Astfel, cine mãnâncã pâinea ºi bea potirul Domnului în mod

nevrednic va fi vinovat faþã de trupul ºi sângele Domnului. 28 De

Gen 2,22-24

1,11-12

Ex 24,8Ier 31,31Zah 9,112Cor 3,6

Mt 26,29Ap 22,20

Evr 6,6; 10,292Cor 13,5

a În loc de: semn de supunere, unelemanuscrise au: vãl.

b Aceastã tradiþie se referã la purta-rea vãlului de cãtre femei în adunarealiturgicã.

c Manuscrise importante adaugã:frânt, alte manuscrise mai neînsem-nate adaugã: dat.

1Cor 11,9 388

aceea, omul sã se cerceteze ºi astfel sã mãnânce din pâine ºi sã beadin potir. 29 Cãci cine mãnâncã ºi beaa nesocotind trupulb, îºi mãnâncãºi îºi bea propria condamnare. 30 De aceea sunt între voi mulþi nepu-tincioºi ºi bolnavi ºi mulþi au murit. 31 Dacã ne-am judeca pe noiînºine, nu am mai fi judecaþi. 32 Dar fiind judecaþi de Domnul, sun-tem corectaþi, ca sã nu fim condamnaþi împreunã cu lumea.

33 Aºadar, fraþii mei, când vã adunaþi ca sã mâncaþi, aºteptaþi-vãunii pe alþii. 34 Dacã îi este foame cuiva, sã mãnânce acasã, ca sã nuvã adunaþi spre condamnare. Celelalte le voi hotãrî când voi veni.

Carismele în Bisericã

121 Iar cât priveºte darurile spirituale, nu vreau, fraþilor, sã rãmâ-neþi în ignoranþã. 2 Voi ºtiþi cã, atunci când eraþi pãgâni, mer-

geaþi la idolii cei mulþi ca ºi cum aþi fi fost mânaþi. 3 De aceea, vã faccunoscut cã nimeni care vorbeºte prin Duhul lui Dumnezeu nu spune„Anatema sã fie Isus” ºi nimeni nu poate sã spunã „Isus este Domnul”decât prin Duhul Sfânt.

4 Existã diferite daruri, dar este acelaºi Duh. 5 Sunt diferite slujiri,dar este acelaºi Domn. 6 Sunt diferite lucrãri, dar este acelaºi Dum-nezeu care lucreazã toate în toþi. 7 Fiecãruia îi este datã manifestareaDuhului spre binele tuturor. 8 Cãci unuia [îi este dat] prin Duhul cu-vântul înþelepciunii, altuia, cuvântul cunoaºterii, dupã acelaºi Duh, 9 iaraltuia, datoritã aceluiaºi Duh, credinþa, altuia, darul vindecãrilor,prin acelaºi singurc Duh; 10 unuia [îi este datã] puterea de a face minuni,altuia, profeþia, altuia, discernãmântul duhurilor, altuia, varietatealimbilor, iar altuia, interpretarea limbilor. 11 Însã toate acestea lelucreazã unul ºi acelaºi Duh, care împarte fiecãruia dupã cum vrea.

Trupul mistic al lui Cristos12 Aºa cum trupul este unul ºi are multe mãdulare, iar toate

mãdularele trupului, deºi sunt multe, formeazã un singur trup, totla fel ºi Cristos. 13 Cãci noi toþi am fost botezaþi într-un singur Duhspre a forma un singur trup, fie iudei, fie greci, fie sclavi, fie liberi,ºi toþi am fost adãpaþi într-un singur Duh. 14 Trupul nu este un sin-gur mãdular, ci mai multe. 15 Dacã piciorul ar spune: „Pentru cã nusunt mânã, nu sunt din trup” oare pentru aceasta nu este din trup?

Rom 14,22

Evr 12,5-8

Rom 10,9Fil 2,11Fap 2,36

Rom 12,6

Rom 12,3

Rom 12,4-5

Gal 3,28

a Multe manuscrise importante ada-ugã: în mod nevrednic, probabil subinfluenþa v. 27.

b Multe manuscrise adaugã: Domnului,iar altele omit: trupul ºi adaugã: sân-gele Domnului.

c Câteva manuscrise omit: singur,unele omit: prin acelaºi singur Duh.

389 1Cor 11,29

16 ªi dacã urechea ar spune: „Pentru cã nu sunt ochi, nu sunt dintrup”, oare pentru aceasta nu este din trup? 17 Dacã tot trupul ar fiochi, unde ar fi auzul? ªi dacã totul ar fi auz, unde ar fi mirosul?18 Acum însã Dumnezeu a pus mãdularele în trup, pe fiecare dintreele, aºa cum a voit. 19 Deci, dacã toate ar fi un singur mãdular, undear fi trupul? 20 Însã acum, deºi sunt multe mãdulare, existã un sin-gur trup. 21 Ochiul nu poate sã spunã mâinii: „Nu am nevoie de tine”ºi nici capul [nu poate sã spunã] picioarelor: „Nu am nevoie de voi”.22 Ba, cu mult mai mult, mãdularele trupului, care par mai slabe,sunt mai necesare 23 ºi cele pe care le considerãm cã ar fi mai puþindemne pentru trup le îmbrãcãm cu mai multã cinste ºi cele ale noas-tre de care ne ruºinãm sunt tratate cu mai multã cuviinþã; 24 în timpce cele cuviincioase ale noastre nu au nevoie. Dar Dumnezeu a alcã-tuit astfel trupul încât dã cinste mai mare celor care duc lipsã de ea,25 ca sã nu fie dezbinare în trup, ci mãdularele sã se îngrijeascã la felunele de altele. 26 Dacã suferã un mãdular, toate mãdularele suferãîmpreunã cu el, iar dacã este cinstit un mãdular, toate se bucurã cuel. 27 Voi sunteþi trupul lui Cristos ºi mãdulare fiecare în parte. 28 ªicei pe care Dumnezeu i-a pus în Bisericã sunt: mai întâi apostolii, înal doilea rând profeþii, în al treilea rând învãþãtorii, apoi cei care auputerea [minunilor], apoi carisma vindecãrilor, a ajutorãrii, a condu-cerii, a limbilor diferite. 29 Oare sunt toþi apostoli? Oare toþi sunt pro-feþi? Oare toþi învãþãtori? Oare au toþi puterea minunilor? 30 Oare autoþi carisma vindecãrilor? Oare toþi vorbesc în limbi? Oare toþi inter-preteazã? 31 Voi însã cãutaþi darurile cele mai bune.

Elogiul iubiriia

ªi eu vã voi arãta o cale ºi mai minunatã.

131 Dacã aº vorbi limbile oamenilor ºi ale îngerilor, dar nuaº avea iubire, aº deveni o aramã sunãtoare sau un

Rom 12,51Cor 10,17

Ef 1,23;4,4.25; 5,30

a Pentru sfântul Paul, iubirea estecarisma prin excelenþã care constituieatmosfera vieþii creºtine ºi motiveazãtoatã viaþa celui care crede. Pentru areda diferitele nuanþe ale iubirii, limbagreacã foloseºte 4 termeni diferiþi:1) storgé pentru a reda gingãºia ºi tan-dreþea dintre membrii unei familii;2) eros pentru a reda iubirea sexualã,patima amoroasã (nu apare în NT);3) philia pentru a descrie prietenia, orelaþie intimã ºi de reciprocitate între

membrii unui grup (filozofii greci auelaborat noþiunea cu grijã insistândasupra egalitãþii, deci al aceluiaºi nivelcultural ºi social); 4) agapé, termenulfolosit în acest imn, (substantivul estespecific religiei revelate ºi apare depeste 60 de ori în scrisorile sfântuluiPaul) pentru a reda iubirea dintrepersoanele Sfintei Treimi, iubirea luiDumnezeu faþã de oameni (chiar înabsenþa rãspunsului omului) ºi a oa-menilor faþã de Dumnezeu (aceasta

1Cor 12,16 390

%

chimvala zãngãnitor. 2 ªi dacã aº avea darul profeþiei, ºi dacã aº cu-noaºte toate misterele ºi toatã ºtiinþa, ºi dacã aº avea toatã cre-dinþa aºa încât sã mut munþii, dacã n-aº avea iubire, n-aº fi nimic. 3 ªidacã toatã averea mea aº da-o ca hranã sãracilor, ºi dacã mi-aº datrupul ca sã fie arsb, dar n-aº avea iubire, nu mi-ar folosi la nimic.

4 Iubirea este îndelung rãbdãtoare, iubirea este binevoitoare, nueste invidioasã, iubirea nu se laudã, nu se mândreºte. 5 Ea nu sepoartã necuviincios, nu cautã ale sale, nu se mânie, nu þine cont derãul [primit]. 6 Nu se bucurã de nedreptate, ci se bucurã de adevãr.7 Toate le suportã, toate le crede, toate le sperã, toate le îndurã.

8 Iubirea nu înceteazã niciodatã. Profeþiile vor dispãrea, limbilevor înceta. ªtiinþa se va sfârºi. 9 Cãci noi cunoaºtem în parte ºi pro-feþim în parte, 10 însã când va veni ceea ce este desãvârºit, ceea ceeste în parte va dispãrea. 11 Când eram copil, vorbeam ca un copil,gândeam ca un copil, judecam ca un copil. Când am devenit matur,m-am lãsat de cele copilãreºti. 12 Cãci acum vedem ca în oglindã,neclarc, dar atunci [vom vedea] faþã în faþã. Acum cunosc în parte,dar atunci voi cunoaºte pe deplin, aºa cum am fost ºi eu cunoscut pedeplin. 13 Iar acum rãmân acestea trei: credinþa, speranþa ºi iubirea.Dar cea mai mare dintre toate acestea este iubirea.

Carisma profeþiei

141 Cãutaþi iubirea, dar tindeþi ºi spre darurile spirituale, maiales darul profeþiei. 2 De fapt, cel care vorbeºte într-o limbã nu

vorbeºte oamenilor, ci lui Dumnezeu, cãci nimeni nu-l înþelege întru-cât el vorbeºte în Duh lucruri tainice. 3 Însã cel care profeþeºte levorbeºte oamenilor spre edificare, consolare ºi încurajare. 4 Cel carevorbeºte într-o limbã, se edificã pe sine însuºi, însã cel care pro-feþeºte edificã Biserica. 5 Desigur, aº dori ca toþi sã vorbiþi în limbi,

Ps 150,5

Rom 13,10

Rom 12,92Cor 13,8

8,3Gal 4,8-9

Col 1,4-51Tes 1,3; 5,8

Num 11,29

391 1Cor 13,2

presupune cunoaºtere, cinstire, respectprofund, care îndeamnã la admiraþie ºiajunge la adoraþie) ºi a oamenilor întreei. Întotdeauna, acest fel de iubire semanifestã în acte concrete (de fapt, ver-bul agapaô înseamnã „a primi un oaspe-te cu bunãvoinþã ºi afecþiune”), ajun-gând pânã la dãruirea propriei vieþi.

a Kymbalon = era în antichitate uninstrument care acompania dansul ºicortegiile festive. Era format din douãdiscuri metalice. Lovirea unuia de celã-lalt produce un sunet puternic ºi metalic

marcând ritmul ºi cadenþa. Este o for-mã primitivã a talgerelor actuale. Sfân-tul Paul subliniazã zgomotul strident,lipsit de armonie (arama nici nu esteinstrument).

b Cele mai vechi manuscrise înlocu-iesc cu: sã mã mândresc. Este o con-fuzie între douã forme verbale foarteasemãnãtoare.

c În vechime, oglinda era confecþio-natã din bronz sau argint ºlefuit, ast-fel imaginea rezulta distorsionatã ºiimperfectã.

dar mai ales sã aveþi darul profeþiei, cãci mai mare este profetul decâtcel care vorbeºte în limbi, în afarã de cazul în care dã interpretareaîn aºa fel încât comunitatea sã fie edificatã. 6 ªi acum, fraþilor, la cev-ar folosi dacã eu aº veni la voi vorbind în limbi ºi dacã nu v-aº vorbispre descoperire sau spre cunoaºtere, spre profeþie sau spre învãþã-turã? 7 Tot la fel este ºi cu cele neînsufleþite care produc sunet, fieflaut, fie harpã: dacã nu aº face diferenþã între sunete, cum se vacunoaºte ceea ce se cântã la flaut sau la harpã? 8 Iar dacã trompetaar scoate un sunet nedesluºit, cine s-ar mai pregãti pentru luptã?9 La fel ºi voi, dacã nu rostiþi cu limba voastrã un cuvânt clar, cumse va înþelege ce spuneþi? Este ca ºi cum aþi vorbi în vânt. 10 În lumesunt atâtea feluri de limbi ºi nici una nu este fãrã înþelesul ei. 11 Aºa-dar, dacã nu înþeleg sensul cuvintelor, voi fi pentru cel care vorbeºteun strãin, iar cel care vorbeºte va fi un strãin pentru mine.

12 Tot la fel ºi voi, întrucât cãutaþi darurile spirituale, cãutaþi sã leaveþi cu prisosinþã pentru edificarea comunitãþii. 13 De aceea, celcare vorbeºte într-o limbã sã se roage ca sã o ºi interpreteze. 14 Cãcidacã mã rog într-o limbã, duhul meu se roagã, pe când mintea meaeste fãrã rod. 15 Aºadar, ce trebuie fãcut? Mã voi ruga cu duhul, darmã voi ruga ºi cu mintea; voi cânta psalmi cu duhul, dar voi cântapsalmi ºi cu mintea. 16 Altfel, dacã vei binecuvânta cu duhul, cum vaputea rãspunde omul simplua „Amin” la mulþumirea ta, de vreme ceel nu înþelege ce spui? 17 Cãci, într-adevãr, tu mulþumeºti frumos, darcelãlalt nu este edificat. 18 Mulþumesc lui Dumnezeu cã eu vorbesc înlimbi mai mult decât voi toþi, dar în Bisericã vreau sã spun cincicuvinte cu mintea mea ca sã-i învãþ ºi pe alþii, decât zeci de mii decuvinte în alte limbi.

20 Fraþilor, nu fiþi copii la minte, ci fiþi copii în privinþa rãului, darla minte fiþi maturi. 21 Cãci în Lege este scris:

În alte limbiºi cu buzele strãinilorvoi vorbi poporului acestuia,dar nici aºa nu mã vor asculta,

spune Domnul. 22 În felul acesta, limbile sunt semn, dar nu pentrucei care cred, ci pentru cei care nu cred, pe când profeþia este unsemn nu pentru cei care nu cred, ci pentru cei care cred. 23 Aºadar,dacã s-ar aduna întreaga Bisericã într-un loc ºi toþi ar vorbi în limbi,ºi dacã ar intra niºte neºtiutori sau fãrã credinþã, n-ar spune cã sunteþinebuni? 24 Dar dacã toþi fac profeþii ºi ar intra cineva fãrã credinþã

Ef 5,19

2Cor 1,20

Rom 16,9Ef 4,14

Fil 3,15

Is 28,11-12

Fap 2,13

a Lit.: cel lipsit, cel care ocupã loculcelui neinstruit.

1Cor 14,6 392

sau neºtiutor, va fi denunþata de toþi ºi judecat de toþi. 25 Cele ascun-se ale inimii vor fi descoperite ºi, în felul acesta, cãzând cu faþa lapãmânt, îl va adora pe Dumnezeu, mãrturisind: „Într-adevãr, Dum-nezeu este în mijlocul vostru”.

Reguli pentru exercitarea carismelor26 Aºadar, ce este de fãcut, fraþilor? Atunci când vã adunaþi, fiecare,

fie cã are de cântat un psalm, fie cã are o învãþãturã, fie cã are odescoperire, fie cã are de spus ceva în altã limbã, fie cã are o inter-pretare, sã facã totul spre edificare. 27 Dacã cineva vorbeºte într-olimbã, sã fie în doi sau cel mult în trei, deoparte, ºi cineva sã inter-preteze. 28 Dacã nu este acolo un interpret, sã tacã în Bisericã ºi sã-ºivorbeascã sieºi ºi lui Dumnezeu. 29 Profeþii sã vorbeascã doi sau trei,iar ceilalþi sã judece. 30 Dar dacã un altul care stã aºezat are o revela-þie, cel dintâi sã tacã. 31 Puteþi profeþi toþi, unul dupã altul, încâttoþi sã primeascã învãþãturã ºi toþi sã fie consolaþi. 32 Duhurile pro-feþilor sunt supuse profeþilor, 33 cãci Dumnezeu nu este [unDumnezeu] al dezordinii, ci al pãcii.

La fel în toate Bisericile sfinþilor, 34 femeile sã tacã în adunãri, cãcinu le este permis sã vorbeascã, ci sã fie supuse, dupã cum spune ºiLegea. 35 Dacã doresc sã înveþe ceva, sã-i întrebe pe bãrbaþii lor acasã,cãci este ruºinos pentru o femeie sã vorbeascã în adunareb. 36 Oarede la voi a ieºit cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai la voi a ajuns?

37 Dacã cineva crede cã este profet sau inspirat de Duhul Sfânt, sãrecunoascã în ceea ce scriu cã este o poruncã a Domnului. 38 Iar dacãcineva nu înþelege, sã nu înþeleagãc. 39 Aºa încât, fraþii mei, cãutaþidarul profeþiei ºi al vorbirii ºi nu împiedicaþi vorbirea în limbi, 40 dartoate sã se facã în mod cuviincios ºi în ordine.

REALITATEA ÎNVIERII

Învierea lui Cristos

151 Vã aduc aminte, fraþilor, evanghelia pe care v-am predicat-o,pe care voi aþi primit-o ºi în care aþi rãmas, 2 prin care sunteþi

mântuiþi, dacã o þineþi aºa cum v-am predicat-o eu, altfel, în zadaraþi crezut.

Rom 14,19Ef 4,12

2Pt 1,21

1In 4,6

1Tes 5,20

Gal 1,11

393 1Cor 14,25

a Persoana în cauzã îºi putea recu-noaºte în conºtiinþã starea sufleteascãîn faþa profeþilor care aveau darul de aciti în inimi.

b Câteva manuscrise mutã v. 34 ºi 35dupã v. 40.

c În câteva manuscrise apare: sã nu-lînþelegeþi, iar în versiunile latine vechi:sã fie ignorat.

3 Cãci v-am transmis, în primul rând, ceea ce am primit ºi eu:Cristos a murit pentru pãcatele noastre, dupã Scripturi, 4 a fost înmor-mântat ºi a înviat a treia zi, dupã Scripturi. 5 ªi i s-a arãtat lui Chefa,apoi celor doisprezece, 6 dupã aceea s-a arãtat la peste cinci sute defraþi dintr-o datã, dintre care cei mai mulþi au rãmas pânã acum, iarunii dintre ei au murit. 7 Dupã aceea, i s-a arãtat lui Iacob ºi apoituturor apostolilor. 8 Ultimului dintre toþi, ca unui nãscut înainte devreme, mi s-a arãtat ºi mie, 9 cãci eu sunt ultimul dintre apostoli,care nu sunt vrednic sã mã numesc apostol, pentru cã am persecu-tat Biserica lui Dumnezeu. 10 Însã prin harul lui Dumnezeu suntceea ce sunt, iar harul lui pentru mine nu a devenit zadarnic, dim-potrivã, am lucrat mai mult decât ei toþi, nu eu, ci harul lui Dum-nezeu care este în minea. 11 Aºadar, atât eu, cât ºi ei, noi predicãm ast-fel, iar voi astfel aþi crezut.

Învierea noastrã12 Iar dacã se vesteºte cã Cristos a înviat din morþi, cum spun unii

dintre voi cã nu existã înviere din morþi? 13 Iar dacã nu existã învieredin morþi, nici Cristos nu a înviat! 14 Însã dacã Cristos nu a înviat, za-darnicã este predica noastrã ºi zadarnicã este credinþa voastrãb. 15 Iarnoi suntem gãsiþi martori falºi ai lui Dumnezeu pentru cã dãm mãr-turie împotriva lui Dumnezeu, [spunând] cã l-a înviat pe Cristos, pecare nu l-a înviat, de vreme ce morþii nu învie. 16 Cãci dacã morþii nuînvie, nici Cristos nu a înviat, 17 iar dacã Cristos nu a înviat, credinþavoastrã este zadarnicã ºi voi sunteþi încã în pãcatele voastre, 18 iarcei care au adormit în Cristos au pierit. 19 ªi dacã ne-am pus spe-ranþa în Cristos numai în viaþa aceasta, suntem cei mai de plâns din-tre toþi oamenii.

20 Dar acum, Cristos a înviat din morþi, fiind începutulc [învierii]celor adormiþid. 21 Cãci de vreme ce printr-un om [a venit] moartea,

Mt 16,21 par

Lc 24,34In 21,15Lc 24,36

In 20,19.26In 21,1.12

Fap 9,3-7

Ef 3,8Fap 8,3

Gal 1,13Fil 3,6

1Tim 1,13Gal 1,15

2Cor 11,5

Mt 22,23 parFap 4,2;

17,32

1Tes 4,14

Rom 5,12.18

a Multe manuscrise au: cu mine.b Mai multe manuscrise importante

au: noastrã.c Lit.: primul rod, pârgã. Sfântul

Paul foloseºte aici o imagine sugestivã:pentru a-ºi exprima recunoºtinþa faþãde Dumnezeu, evreii îi ofereau primele,cele mai bune roade ale pãmântului.Astfel, la sãrbãtoarea Paºtelui, comuni-tatea oferea o jerbã alcãtuitã din pri-mele spice coapte ale anului, iar laRusalii, douã pâini dospite (Lev 23,9-14;

23,15-21). În faþa seceriºului morþii,Cristos devine astfel „primul rod” alseceriºului vieþii. Pentru cel care aresimþul naturii ºi al liturgiei, termenulindicã seceriºul început deja, iar sfân-tul Paul introduce ºi ideea de cauzali-tate: Cristos nu este doar un mort învi-at, ci este Cel Înviat din morþi care cau-zeazã învierea morþilor.

d Într-o societate în care evenimen-tele vieþii erau trãite împreunã, în comu-nitate, moartea era o intrare în somn

1Cor 15,3 394

%

tot printr-un om [vine] ºi învierea din morþi. 22 ªi dupã cum toþi morîn Adam, tot la fel, în Cristos, toþi vor fi readuºi la viaþã. 23 Darfiecare la rândul lui: cel dintâi Cristos, dupã aceea cei care sunt ai luiCristos, la venirea lui, 24 apoi [va fi] sfârºitul, când el va încredinþaîmpãrãþia lui Dumnezeu Tatãl, dupã ce va fi nimicit orice domnie,orice stãpânire ºi putere. 25 Cãci el trebuie sã domneascã pânã cândva pune toþi duºmanii sub picioarele lui. 26 Ultimul duºman care vafi nimicit este moartea. 27 De fapt, toate le-a supus sub picioarele lui.Însã când spune cã „toate le-a supus”, este evident cã în afarã de celcare i-a supus lui toate. 28 Iar când toate îi vor fi supuse, atunci ºi el,Fiul, se va supune celui care i-a supus lui toate, pentru ca Dumnezeusã fie totul în toþi.

29 ªi apoi ce vor face cei care sunt botezaþi pentru cei morþi?a Dacãîntr-adevãr morþii nu învie, de ce se mai boteazã pentru ei? 30 Iar noide ce sã ne punem în pericol la orice orã? 31 În fiecare zi eu sunt înpericol de moarte, fraþilorb, o jur pe mândria mea care sunteþi voi, pecare o am în Cristos Isus, Domnul nostru. 32 Dacã numai din motiveumane m-am luptat împotriva fiarelor în Efesc, la ce-mi foloseºte?Atunci, dacã morþii nu învie,

sã mâncãm ºi sã bemcãci mâine vom muri.

33 Nu vã înºelaþi:„Tovãrãºiile rele stricã bunele moravuri”d.

34 Veniþi-vã într-adevãr în fire ºi nu pãcãtuiþi pentru cã sunt uniicare nu au cunoaºterea lui Dumnezeu: o spun spre ruºinea voastrã.

Calitãþile trupului înviatºi situaþia celor care vor trãi la parusie

35 Însã, va spune cineva: „Cum învie morþii? Cu ce trup vor veni?”36 Nebunule! Ceea ce semeni tu nu prinde viaþã dacã mai întâi numoare. 37 ªi ceea ce tu semeni, nu semeni trupul care va fi, ci doar

Rom 8,11

1Tes 4,15Col 3,4Ef 1,21Rom 8,38Fil 2,9Lc 19,27Ps 110,1Mt 22,44Ap 20,14; 21,4Evr 2,8Ps 8,7

Col 3,11

4,9Rom 8,362Cor 4,11

Is 22,13

In 12,24

în raport cu care învierea este ca o tre-zire. Verbul folosit aici pentru „a muri”este koimaô = a adormi, de la care vineºi koimeterion = dormitor (cimitir).

a Despre aceastã practicã nu se ºtienimic mai mult. Sfântul Paul se limi-teazã sã sublinieze cã ar fi absurdãdacã nu ar exista învierea din morþi.

b Codicele mai importante au: fraþiimei; câteva manuscrise vechi omit:fraþilor.

c Nu avem mãrturii despre o luptã re-alã a sfântului Paul cu fiarele. Un cetã-þean roman nu putea fi condamnat lafiare. Dupã pãrerea comunã a exege-þilor, expresia este metaforicã, proba-bil îi indicã pe cei care au instigat ce-tãþenii Efesului la revoltã împotrivaînvãþãturii lui Paul (Fap 19).

d Este un citat din memorie dupã lu-crarea Taidé a poetului grec Menan-dru (342-292 î.C.).

395 1Cor 15,22

un simplu grãunte, poate de grâu sau de altã plantã, 38 însã Dumne-zeu îi dã trup dupã cum vrea ºi fiecãreia dintre seminþe îi dã trupulpropriu. 39 Nu orice trup este acelaºi trup, ci unul este [trupul] oame-nilor, altul este trupul animalelor, altul este trupul pãsãrilor ºi altul,al peºtilor. 40 Existã ºi trupuri cereºti ºi trupuri pãmânteºti, însã altaeste mãreþia celor cereºti ºi alta a celor pãmânteºti. 41 Una estestrãlucirea soarelui, alta este strãlucirea lunii ºi alta este strãlucireastelelor, cãci o stea diferã de altã stea în strãlucire.

42 Tot la fel este ºi învierea din morþi: se seamãnã în putrezire ºise învie în neputrezire; 43 se seamãnã în ruºine ºi se învie în mãrire;se seamãnã în slãbiciune ºi se învie în putere; 44 se seamãnã un trupfiresc ºi învie un trup spiritual, cãci dacã existã un trup firesc, existãºi unul spiritual. 45 Aºa ºi este scris: primul om, Adam, a fost fãcutcu suflet viu, cel din urmã Adam, cu Duhul dãtãtor de viaþã. 46 Darnu cel spiritual [apare] mai întâi, ci cel firesc, apoi cel spiritual. 47 Pri-mul om este fãcut din pãmânt, este pãmântesc; al doilea om este dincer. 48 Cum este cel pãmântesc, la fel sunt ºi cei pãmânteºti, ºi cumeste cel ceresc, la fel sunt ºi cei cereºti. 49 ªi dupã cum am purtat chi-pul celui pãmântesc, vom purta ºi chipul celui ceresc.

50 Fraþilor, eu spun aceasta: carnea ºi sângele nu pot moºteni împã-rãþia lui Dumnezeu, nici putrezirea nu va moºteni neputrezirea.51 Iatã, vã spun o tainã: nu toþi vom muri, însã toþi vom fi schimbaþi.52 Într-o clipã, într-o clipire din ochi, la sunetul trâmbiþei de apoi,cãci va suna trâmbiþa ºi morþii vor învia neputreziþi, iar noi vom fischimbaþi. 53 Cãci aceastã fiinþã supusã putrezirii trebuie sã se îm-brace în neputrezire ºi aceastã fiinþã muritoare trebuie sã se îmbra-ce în nemurire.

54 Dar când fiinþa aceasta supusã putrezirii se va îmbrãca în nepu-trezire ºi fiinþa aceasta muritoare se va îmbrãca în nemurire, atuncise va împlini cuvântul scris:

Moartea a fost înghiþitã de victorie.55 Unde este, moarte, victoria ta?

Unde este, moarte, ghimpelea tãu?56 Ghimpele morþii este pãcatul, iar puterea pãcatului este Legea.

57 Însã, mulþumire fie lui Dumnezeu care ne dã victoria prin Domnulnostru Isus Cristos. 58 Aºa încât, fraþii mei iubiþi, fiþi tari, neclintiþi;muncind totdeauna cu zor în lucrarea Domnului, ºtiind cã muncavoastrã nu este zadarnicã în Domnul.

Fil 3,21

Gen 2,7

15,20-28+

Gen 5,3

1Cor 6,9.10

2Cor 5,4

Is 25,8Os 13,14

Evr 6,1+

Col 1,23

a Câteva manuscrise vechi adaugã:unde este, infernule, victoria ta?

1Cor 15,38 396

IV. CONCLUZIE

Colecta pentru Ierusalim

161 Cât despre colectele pentru sfinþi, voi sã faceþi aºa cum amhotãrât pentru Bisericile din Galaþia: 2 în prima zi a sãptãmâ-

nii, fiecare dintre voi sã punã deoparte, la el acasã, pãstrând ceea cecrede, ca sã nu aibã loc colectele atunci când voi veni. 3 Iar când voiveni, îi voi trimite cu scrisori pe cei pe care îi consideraþi [vrednici]ca sã ducã darul vostru la Ierusalim 4 ºi dacã este cazul sã merg ºi eu,vor merge cu mine.

Planurile lui Paul5 Voi merge la voi, dupã ce voi trece prin Macedonia, cãci prin

Macedonia voi trece. 6 Voi rãmâne la voi sau chiar voi ierna [acolo]pentru ca voi sã mã însoþiþi acolo unde voi merge. 7 Cãci de dataaceasta vreau sã vã vãd nu doar în treacãt, cãci sper sã rãmân la voiun timp, dacã Domnul îmi va permite. 8 Voi rãmâne totuºi la Efespânã la Rusalii. 9 Cãci mi s-a deschis o poartã largã ºi favorabilã pen-tru activitate, dar sunt ºi mulþi care se împotrivesc.

10 Dacã vine Timotei, aveþi grijã ca sã stea la voi fãrã teamã, cãci elmunceºte ca ºi mine la lucrarea Domnului. 11 Nu cumva sã-l dispreþu-iascã cineva. Însoþiþi-l în pace ca sã vinã la mine pentru cã îl aºteptîmpreunã cu fraþii.

12 Cât despre fratele Apolo, l-am rugat mult sã vinã la voi împre-unã cu fraþii, dar nu a vrut nicidecum sã vinã acum. Va veni când vagãsi de cuviinþã.

Îndemnuri ºi salutul final13 Vegheaþi, rãmâneþi tari în credinþã, îmbãrbãtaþi-vã ºi întãriþi-vã.

14 Toate sã le faceþi în iubire.15 Vã îndemn, fraþilor – voi cunoaºteþi casa lui Stefanas; ei sunt

primul rod al Ahaiei ºi s-au dedicat slujirii sfinþilor – 16 sã vã supu-neþi ºi voi unora ca aceºtia ºi oricui colaboreazã ºi lucreazã cu ei. 17 Mãbucur de venirea lui Stefanas, a lui Fortunatus ºi a lui Ahaicus pen-tru cã ei au suplinit lipsa voastrã. 18 Într-adevãr, ei au liniºtit sufle-tul meu ºi al vostru. Aºadar, purtaþi recunoºtinþã unora ca aceºtia.

19 Vã salutã Bisericile din Asia. Vã salutã mult, în Domnul, Acvilaºi Priscila, împreunã cu comunitatea din casa lor. 20 Vã salutã toþifraþii. Salutaþi-vã unii pe alþii cu o sãrutare sfântã.

Mt 28,1 parFap 20,7

2Cor 8,20-21

Fap 19,21

15,58Gal 5,12Tes 2,15Ef 6,101Cor 1,16Rom 16,5

Rom 16,3.5

Rom 16,162Cor 13,121Tes 5,261Pt 5,14

397 1Cor 16,1

21 Salutul este scris cu mâna mea, Paul.22 Dacã cineva nu-l iubeºte pe Domnul, sã fie blestemat! Marana tha!a23 Harul Domnului sã fie cu voi!24 Iubirea mea este cu voi toþi în Cristos Isus!

Gal 6,11Col 4,18

2Tes 3,17Flm 19

a Expresia vine din limba aramaicã,iar Paul o preia fãrã traducere. Semni-ficaþia ei este: Domnul vine. Expresia

mai apare în Didaheea 10,6 în variantaMaran atha unde înseamnã „Doamne,vino!”

1Cor 16,21 398

SCRISOAREA A DOUA A SFÂNTULUI APOSTOL PAUL

CÃTRE CORINTENI

INTRODUCERE

Autorul. Limba, stilul, gândirea, sentimentele ºi circumstanþeleistorice specifice, ca ºi tradiþia creºtinã încã din primul secol, atribuieaceastã scrisoare sfântului Paul.

Stilul. Este cea mai emoþionantã ºi pasionalã dintre scrisorile pau-line. Arta de a ilumina întâmplãrile cele mai obiºnuite cu cele maiînalte principii ale credinþei face din aceastã scrisoare un izvor deteologie ºi spiritualitate. Spontaneitatea stilului face ca datele isto-rice ºi momentele existenþiale sã ne rãmânã în cea mai mare partenecunoscute.

Scopul ºi destinatarii. Prima scrisoare trimisã de la Efes cu aproapeun an înainte, ca ºi vizita fãcutã de Timotei la Corint, nu au avutrezultatul aºteptat. Atunci Paul a intervenit personal printr-o vizitãscurtã (1,15; 2,1), dupã care a plecat cu promisiunea de a reveni.Probabil o ofensã gravã care i s-a adus între timp autoritãþii sale deapostol îl face sã-l trimitã pe Tit care a dus o scrisoare asprã (2,3-4;7,8-9). Fiind obligat sã fugã din Efes, l-a aºteptat cu nerãbdare peTit mai întâi la Troas ºi apoi în Macedonia, unde s-au ºi întâlnit(2,12-13). Primind veºti încurajatoare, le scrie corintenilor o scri-soare „în lacrimi” în care face o apologie a misiunii sale apostolice.

Structura. Dupã un prolog scurt ºi o rugãciune de mulþumirecãtre Dumnezeu (1,1-11), sfântul Paul prezintã corectitudinea ºicoerenþa atitudinii sale faþã de corinteni (1,12–2,13). El subliniazãpe de o parte, mãreþia apostolatului în comparaþie cu slujirile din Ve-chiul Testament, slujirea pentru reconciliere ºi efortul personal pen-tru a rãspunde încrederii lui Dumnezeu ºi a corespunde aºteptãrilorcredincioºilor (2,14–7,3). În continuare, Apostolul pledeazã pentru ocolectã în favoarea Bisericii din Ierusalim, prezentând motivul, mo-dul de realizare ºi importanþa ei. Sfântul Paul intrã apoi într-o pole-micã cu adversarii sãi pe care îi numeºte „pseudoapostoli”, camuflaþiîn persoane pline de zel, dar care în realitate se cautã doar pe eiînºiºi (10,1–12,10). Înainte de a încheia scrisoarea, Apostolul îºi ex-primã hotãrârea de a-i vizita curând (12,13–13,10). Finalul scrisoriieste un salut cãlduros ºi o densã formulare liturgicã (13,11-13).

Locul ºi data. Nu este sigur locul în care a fost scrisã aceastã scri-soare. Ar putea fi Efes, dar ºi Macedonia sau o localitate din nordulGreciei. Era spre sfârºitul celei de-a treia cãlãtorii misionare, proba-bil în toamna anului 56 sau iarna anului 57.

Teologia. Deºi, în aparenþã, Scrisoarea a doua cãtre Corintenipare o criticã durã, totuºi conþine multe teme teologice. Criteriul defond care îl conduce pe Paul în misiunea sa apostolicã este rãspun-sul afirmativ la chemarea lui Dumnezeu în Cristos Isus. Cristos este„da”-ul lui Dumnezeu. În el, toate promisiunile lui devin realitate ºiprin el ajunge la Dumnezeu, Amin-ul nostru. Apostolul se considerãun fel de „pradã a lui Dumnezeu” pusã în faþa lumii de un rãzboinicvictorios. Paul este disponibil, dar remarcã disproporþia între nivelulla care îl vrea Dumnezeu ºi situaþia lui concretã. Apostolatul, caprezentare a lui Cristos ºi a evangheliei lui, este o acþiune a lui Dum-nezeu care scrie în inima omului ca o scrisoare. Conþinutul esteCristos ºi poate fi citit numai prin acþiunea Duhului. Astfel, omuldescoperã în sine noua alianþã ºi noua lege pe care Dumnezeu opromisese prin profeþi. Faþã de aceastã acþiune a lui Dumnezeu apos-tolul are o acþiune subordonatã, secundarã. Este un servitor pe care îlcalificã Dumnezeu ºi îl face apt sã-ºi îndeplineascã slujirea. Printr-ofrazã memorabilã, sfântul Paul sintetizeazã mãreþia ºi fragilitatea saca apostol: „Noi avem aceastã comoarã în vase de lut” (4,7).

Enumerând o serie de pericole, chinuri ºi mizerii pe care le-a îndu-rat în activitatea sa apostolicã, sfântul Paul aprofundeazã tema valo-rii suferinþei. Dintr-un rãu, suferinþa este transformatã într-o mãr-turie a adevãrului evangheliei ºi a puterii lui Dumnezeu. Astfel,suferinþa lui devine un semn clar al vocaþiei ºi misiunii sale. Sufe-rinþa devine în acelaºi timp un medicament împotriva pericoluluimândriei (12,9-10).

Deºi, personal, Apostolul refuzã ajutorul material din partea corin-tenilor, insistã ca aceºtia sã fie generoºi faþã de creºtinii din Ieru-salim. Acest gest de caritate are ca exemplu dãrnicia lui Cristos„care din iubire faþã de voi, deºi era bogat, s-a fãcut sãrac pentru ca,prin sãrãcia lui, voi sã vã îmbogãþiþi” ºi exprimã unitatea ºi comuni-unea dintre credincioºii din Corint ºi cei din Ierusalim, loviþi de ocumplitã foamete (8,1–9,15). Colecta pe care o cere corintenilor devinechiar o obligaþie ºi o recunoºtinþã pentru harul de a fi avut parte deevanghelie.

400

SCRISOAREA A DOUA A SFÂNTULUI APOSTOL PAUL

CÃTRE CORINTENI

I. INTRODUCERE

Destinatarii

11 Paul, apostol al lui Cristos Isus prin voinþa lui Dumnezeu, ºifratele Timotei, cãtre Biserica lui Dumnezeu care se aflã în

Corint ºi cãtre toþi sfinþii care sunt în întreaga Ahaia: 2 har vouã ºipace de la Dumnezeu Tatãl nostru ºi de la Domnul Isus Cristos!

Mulþumire3 Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus

Cristos, Tatãl îndurãrilor ºi Dumnezeul oricãrei mângâieria, 4 carene mângâie în orice necaz al nostru ca sã putem ºi noi sã-i mângâiempe cei care se aflã în orice necaz cu mângâierea cu care noi înºinesuntem mângâiaþi de Dumnezeu. 5 Cãci dupã cum prisosesc pãtimi-rile lui Cristos în noi, tot la fel prin Cristos prisoseºte ºi mângâiereanoastrã. 6 Aºadar, dacã suntem în necaz, suntem astfel pentrumângâierea ºi mântuirea noastrã. Dacã suntem mângâiaþi, suntemastfel pentru mângâierea care vã întãreºte ca sã suportaþi cu stator-nicie pãtimirile pe care le îndurãm ºi noi. 7 ªi speranþa noastrã pentruvoi este neclintitã ºtiind cã aºa cum sunteþi pãrtaºi ai suferinþelor, lafel [veþi fi pãrtaºi] ai mângâierii.

8 Cãci nu vreau, fraþilor, ca voi sã rãmâneþi în ignoranþã cu privirela necazul care a venit asupra noastrã în Asia, cum am fost copleºiþipeste mãsurã ºi peste puterile noastre, aºa încât ne pierdusem spe-ranþa de a mai trãi. 9 Ba chiar ne-am socotit în noi înºine niºte con-damnaþi la moarte ca sã nu ne punem încrederea în noi înºine, ci înDumnezeu, cel care îi învie pe cei morþi. 10 El ne-a eliberat dintr-o

Rom 1,11Cor 1,1

Rom 1,7

Ef 1,3Rom 15,5

Col 1,24Fil 1,20

Fil 2,27Rom 4,17

a Termenul grec paraklesis (de laverbul parakaleô) apare de 29 de oriîn NT, din care în 2Cor de 11 ori (ver-bul apare de 109 ori în NT, din care de54 de ori în sfântul Paul, iar în 2Corde 18 ori) ºi poate avea mai multesemnificaþii: mângâiere, consolare,

încurajare, ajutor, îndemn. În v. 3-11,unde termenul, sub ambele forme,apare de 10 ori, deºi am dat semnifi-caþia „mângâiere” – „a mângâia” aretoate nuanþele de mai sus, reprezen-tând dinamismul acþiunii salvifice alui Dumnezeu.

a În unele manuscrise apare varian-ta: de un astfel de pericol, în altele: deatâtea pericole de moarte.

b Alte variante au: ne va elibera, iarîntr-o serie de manuscrise este omis:ºi ne elibereazã.

c În câteva manuscrise vechi aparevarianta: voi.

d Multe manuscrise importante au:sfinþenie.

e În multe manuscrise lipseºte: nostru.f Câteva manuscrise importante

înlocuiesc: har cu: bucurie.

astfel de moartea ºi ne elibereazãb ºi în el sperãm cã ne va mai elibe-ra, 11 ajutându-ne ºi voi prin rugãciunea fãcutã pentru noi, ca, prindarul [primit] de mai multe persoane, mulþi sã aducã mulþumirepentru noic.

II. SLUJIREA APOSTOLICêI DIFICULTÃÞILE EI

Schimbarea planului de cãlãtorie al lui Paul12 Aceasta este mândria noastrã: mãrturia conºtiinþei noastre cã,

în lume ºi mai ales faþã de voi, ne-am purtat cu simplitated ºi cu sin-ceritate divinã; nu cu înþelepciunea trupeascã, ci cu harul lui Dum-nezeu. 13 Însã nu vã scriem altceva decât ceea ce citiþi sau cunoaºteþi.Sper cã pânã la sfârºit veþi cunoaºte, 14 dupã cum aþi ºi cunoscut înparte, cã mândria voastrã suntem noi, iar voi a noastrã în ziua Dom-nului nostrue Isus.

15 Cu aceastã convingere voiam sã vin la voi ca sã aveþi un al doileaharf, 16 de la voi sã trec în Macedonia ºi din Macedonia sã mã întorcdin nou la voi ºi sã fiu însoþit de voi în Iudeea. 17 Voind acest lucru,m-am purtat oare cu uºurãtate sau ceea ce vreau, vreau dupã trupîncât la mine „da, da” sã fie „nu, nu”? 18 Credincios este Dumnezeu:cuvântul nostru faþã de voi nu este da ºi nu. 19 Cãci Fiul lui Dumne-zeu, Isus Cristos, care a fost predicat între voi, prin noi: de mine, deSilvan ºi de Timotei, nu este da ºi nu, ci în el este numai da. 20 Într-ade-vãr, toate promisiunile lui Dumnezeu în el sunt da. De aceea prin elrostim noi amin lui Dumnezeu, spre gloria sa. 21 Iar cel care ne întã-reºte împreunã cu voi în Cristos ºi ne-a uns este Dumnezeu, 22 celcare ne-a însemnat cu sigiliul sãu ºi a pus în inimile noastre arvunaDuhului.

23 Eu îl invoc pe Dumnezeu ca martor pentru sufletul meu cã n-ammai venit la Corint, ca sã vã cruþ, 24 nu cã am fi noi stãpâni peste cre-dinþa voastrã, ci vrem sã colaborãm ºi noi la bucuria voastrã, cãci voirãmâneþi tari în credinþã.

2,171Cor 1,17;

2,1

1Cor 10,13

1In 2,27

6,11Pt 5,2-3

2Cor 1,11 402

Iertarea celor care l-au ofensat pe Paul

21 Mi-am luat hotãrârea sã nu vin din nou la voi întristat, 2 cãcidacã eu vã întristez pe voi, cine poate sã-mi dea bucurie, dacã nu

cel care a fost întristat de mine? 3 ªi v-am scris aceasta ca atuncicând vin sã nu am întristare de la cei care trebuiau sã-mi facã bucu-rie ºi sunt convins cu privire la voi toþi cã bucuria mea este a voas-trã, a tuturor. 4 V-am scris în adâncã mâhnire, cu strângere de inimã,ºi cu multe lacrimi, nu ca sã vã întristaþi, ci ca sã cunoaºteþi iubireanemãrginitã pe care o am pentru voi.

5 Dacã cineva a provocat întristare, nu pe mine m-a întristat, ci pevoi toþi, cel puþin în parte, ca sã nu spun mai mult. 6 Pentru unul caacesta este destulã pedeapsa datã de cei mai mulþi, 7 aºa încât estemai bine sã-l iertaþi ºi sã-l îmbãrbãtaþi ca sã nu cadã de prea maretristeþe. 8 De aceea vã îndemn sã vã arãtaþi iubirea faþã de el. 9 Pentruaceasta v-am ºi scris ca sã ºtiu din aceastã încercare dacã sunteþi ascul-tãtori în toate. 10 Însã pe cine îl iertaþi îl iert ºi eu ºi ceea ce am iertat,dacã am iertat ceva, am fãcut-o pentru voi în faþa lui Cristos, 11 ca sãnu ne lãsãm înºelaþi de Satana, cãci gândurile lui nu ne sunt necunoscute.

Cãlãtoria în Macedonia12 Când am venit la Troas pentru evanghelia lui Cristos, chiar dacã

mi se deschisese uºa în Domnul, 13 nu am avut liniºte în duhul meupentru cã nu l-am gãsit pe fratele meu Tit, dar mi-am luat rãmasbun de la ei ºi am plecat spre Macedonia.

14 Mulþumire fie lui Dumnezeu care ne poartã întotdeauna la vic-torie în Cristos ºi rãspândeºte prin noi în orice loc mireasma cunoaº-terii sale. 15 Cãci noi suntem înaintea lui Dumnezeu mireasma plã-cutã a lui Cristos pentru cei care se mântuiesc ca ºi pentru cei carese pierd. 16 Pentru aceºtia suntem mireasma [care duce] de la moartespre moarte, iar pentru aceia mireasmã [care duce] de la viaþã spreviaþã. ªi cine este pregãtit pentru aceasta? 17 Cãci noi nu suntem ca ceimulþia care comercializeazã cuvântul lui Dumnezeu, ci vorbim cu sin-ceritate în Cristos din partea lui Dumnezeu ºi în faþa lui Dumnezeu.

Slujirea noii alianþe

31 Oare începem din nou sã ne prezentãm pe noi înºine? Sau avemnoi nevoie, ca alþii, de scrisori de recomandare pentru voi sau de

la voi? 2 Voi sunteþi scrisoarea noastrã, scrisã în inimile noastreb,

13,10

7,8Fap 20,31

1Cor 5,2

Col 3,13

7,15; 10,6

Mt 10,40

1Tim 4,10Tit 1,4

1Cor 1,18

Lc 2,34

4,2; 11,131Tes 2,51Pt 4,11

5,12; 10,12Rom 1,17; 8,31Cor 1,30Gal 3,13Fil 3,91Cor 9,2

a În câteva manuscrise vechi gãsimvarianta: ca ceilalþi.

b Câteva manuscrise importante auvarianta: voastre.

403 2Cor 2,1

cunoscutã ºi cititã de toþi oamenii. 3 Cãci este evident cã voi sunteþiscrisoarea lui Cristos alcãtuitã de noi, scrisã nu cu cernealã, ci cuDuhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatrã, ci pe tablele decarne ale inimii.

Confruntare între vechea ºi noua alianþã4 Noi avem o astfel de convingere înaintea lui Dumnezeu prin

Cristos. 5 Nu cã am fi noi în stare de la noi înºine sã gândim ceva, ca ºicum ar veni de la noi, ci competenþa noastrã [vine] de la Dumnezeu,6 care ne-a fãcut vrednici sã fim slujitori ai noii alianþe, nu ai literei,ci ai Duhului, pentru cã litera ucide, pe când Duhul dã viaþã.

7 Iar dacã slujirea [care duce] spre moarte, cu litere sãpate în pia-trã, a fost atât de plinã de mãreþie încât fiii lui Israel nu puteau sãse uite la faþa lui Moise din cauza mãreþiei feþei lui, chiar dacã eratrecãtoare, 8 cu cât mai mãreaþã nu va fi slujirea Duhului? 9 Dacãslujirea [care duce] spre condamnare a fost plinã de mãreþie, cu multmai mult o va întrece în mãreþie slujirea [care duce] spre justificare.10 ªi nici mãcar nu a fost mãreþ ceea ce era mãrit în aceastã privinþãîn faþa acestei mãreþii nespuse, 11 cãci dacã ceea ce era trecãtor s-aarãtat plin de mãreþie, cu atât mai mult va fi plin de mãreþie ceea ceeste netrecãtor!

12 Aºadar, având o astfel de speranþã, noi lucrãm cu multã îndrãz-nealã, 13 nu ca Moise, care îºi punea vãlul pe faþã ca fiii lui Israel sãnu priveascã sfârºitul a ceea ce era trecãtor. 14 Dar minþile lor s-auîntunecat, cãci pânã în zilele de astãzi, când se citeºte vechea alianþã,rãmâne acelaºi vãl care nu s-a mai ridicat, fiindcã a fost desfiinþat deCristos. 15 Însã pânã astãzi, ori de câte ori este citit Moise, rãmâneun vãl pe inimile lor. 16 Însã, ori de câte ori cineva se întoarce laDomnul, vãlul este dat la o parte, 17 cãci Domnul este Duhul ºi undeeste Duhul Domnului acolo este libertate, 18 iar noi toþi care, cu faþadescoperitã, privim ca într-o oglindã gloria Domnului, suntem schim-baþi în acelaºi chip al lui tot mai gloriosa prin Duhul Domnului.

Comoara spiritualã în vase de lut

41 De aceea, având aceastã slujire pe care am primit-o din îndu-rare, nu ne descurajãm, 2 ci am renunþat la cele ascunse ºi ruºi-

noase, nu umblãm cu prefãcãtorie ºi nici nu falsificãm cuvântul luiDumnezeu. Dimpotrivã, arãtând adevãrul, ne prezentãm în faþa con-ºtiinþei oricãrui om înaintea lui Dumnezeu. 3 ªi chiar dacã evanghelia

In 15,5

Ier 31,31

Mc 4,12Fap 28,27

Rom 11,7-8Evr 8,13

Fap 15,21

In 4,24Rom 8,2

1Cor 6,17

a Lit.: din glorie în glorie.

2Cor 3,3 404

noastrã este sub un vãl, ea este ascunsã de vãl pentru cei care sepierd, 4 pentru cei necredincioºi, cãrora dumnezeul veaculuia acestuiale-a întunecat minþile ca sã nu vadã strãlucirea evangheliei glorieilui Cristos, cel care este chipul lui Dumnezeu. 5 Cãci nu ne predicãmpe noi înºine, ci pe Isus Cristos Domnul, iar noi suntem servitori aivoºtri de dragul lui Isusb. 6 Într-adevãr, Dumnezeu, care a zis: „Sãstrãluceascã lumina din întuneric”, el însuºi a strãlucit în inimilenoastre pentru luminarea cunoaºterii gloriei lui Dumnezeu pe faþalui Isus Cristos.

7 Dar noi avem aceastã comoarã în vase de lut pentru ca putereaimensã sã fie de la Dumnezeu, ºi nu de la noi. 8 Suntem apãsaþi denecazuri din toate pãrþile, dar nu striviþi; suntem în cumpãnã, darnu disperaþi; 9 persecutaþi, dar nu abandonaþi; doborâþi, dar nu uciºi.10 Pretutindeni purtãm în trupul nostru moartea lui Isus ca sã searate ºi viaþa lui Isus în trupul nostru. 11 Cãci noi care trãim suntemmereu daþi la moarte pentru Isus, pentru ca ºi viaþa lui Isus sã se ara-te în trupul nostru muritor. 12 Aºa încât în noi lucreazã moartea, iarîn voi, viaþa.

13 Dar având acelaºi duh al credinþei, dupã cum este scris: Am cre-zut, de aceea am vorbit, credem ºi noi ºi de aceea vorbim, 14 ºtiind cãcel care l-a înviat pe Domnulc Isus ne va învia ºi pe noi împreunã cuIsus ºi ne va aºeza lângã el împreunã cu voi. 15 De fapt, toate suntpentru voi, pentru ca, înmulþindu-se harul, sã sporeascã aducerea demulþumire prin cât mai mulþi spre gloria lui Dumnezeu.

Viaþa din credinþã16 De aceea noi nu ne descurajãm, dimpotrivã, dacã omul nostru

din afarã se trece, cel interior se înnoieºte din zi în zi, 17 cãci suferinþanoastrã scurtã ºi uºoarã ne pregãteºte un belºug nemãrginit al glo-riei veºnice, 18 pentru cã noi nu cãutãm cele care se vãd, dar cele carenu se vãd, cãci cele care se vãd sunt trecãtoare, pe când cele care nuse vãd sunt veºnice.

51 ªtim cã dacã locuinþa pãmânteascã, cortul nostru, se desface,avem o locuinþã de la Dumnezeu, o locuinþã nefãcutã de mânã,

veºnicã, în ceruri. 2 De aceea suspinãm în acest cort al nostru, dorindsã ne îmbrãcãm cu locuinþa noastrã cea din cer 3 numai dacã vom fi

2Tes 2,11

1,24

3,18Is 9,1Gen 1,31Pt 2,9

1,8; 7,5

16,11Cor 15,31Fil 3,10

Ps 116,10

Ps 116,10

Rom 1,4+;8,11

1,11

Col 3,9

Rom 8,17Evr 12,111Pt 1,6

5,7Col 1,16

Iob 4,19Înþ 9,15Is 38,122Pt 1,13Rom 8,231Cor 15,531Tes 4,15

a Dupã terminologia NT, expresia„dumnezeul veacului” (sau „al lumii”)se referã la Satana (cf. Lc 4,6; In 12,31;14,30; 16,1).

b Manuscrisele cele mai vechi au:

prin Isus, iar câteva manuscrise au:prin Cristos.

c Existã o serie de variante în manu-scrise: pe Isus; pe Domnul nostru Isus;pe Domnul Isus Cristos.

405 2Cor 4,4

gãsiþi îmbrãcaþi, ºi nu goi. 4 De fapt, fiind în cortul acesta, suspinãmapãsaþi de greutate, pentru faptul cã nu am vrea sã ne dezbrãcãm, cisã ne îmbrãcãm pentru ca ceea ce este muritor sã fie absorbit deviaþã. 5 Cel care ne-a fãcut pentru aceasta este Dumnezeu care ne-adat arvuna Duhului.

6 Aºadar, noi suntem întotdeauna plini de încredere, deºi ºtim cãatât timp cât locuim în trup, suntem departe de Domnul, 7 cãci um-blãm prin credinþã, nu prin vedere. 8 Deci suntem plini de încredereºi ne place mai mult sã pãrãsim trupul ºi sã ne întoarcem acasã laDumnezeu. 9 De aceea, fie cã rãmânem [în trup], fie cã plecãm, nestrãduim sã-i fim plãcuþi lui. 10 Cãci noi toþi trebuie sã ne prezentãmînaintea tribunalului lui Cristos pentru ca fiecare sã primeascã, pen-tru ceea ce a fãcut cât timp a fost în trup, fie bine, fie rãu.

Misterul reconcilierii11 Aºadar, cunoscând frica de Domnul, încercãm sã-i convingem pe

oameni. Noi suntem binecunoscuþi înaintea lui Dumnezeu ºi sper cãsuntem binecunoscuþi ºi în conºtiinþele voastre. 12 Nu începem iarãºisã ne prezentãm în faþa voastrã, ci vã dãm o ocazie ca sã vã mândriþicu noi, ca sã aveþi ce spune împotriva acelora care se mândresc cuînfãþiºarea, ºi nu cu inima. 13 Dacã ne-am ieºit din fire, a fost pentruDumnezeu, iar dacã suntem cu mintea întreagã, este pentru voi.14 Cãci iubirea lui Cristos ne constrânge pe noi care ne gândim cãunul singur a murit pentru toþi, ca atare toþi au murit. 15 El a muritpentru toþi, pentru ca cei care trãiesc sã nu mai trãiascã pentru eiînºiºi, ci pentru acela care a murit ºi a înviat pentru ei.

16 Astfel, de acum înainte, noi nu mai cunoaºtem pe nimeni dupãtrup ºi, dacã l-am cunoscut pe Cristos dupã trup, acum nu-l maicunoaºtem [astfel]. 17 Deci, dacã cineva este în Cristos, este o crea-turã nouã: cele vechi au trecut, iatãa, au devenit noi. 18 Iar toate vinde la Dumnezeu care ne-a împãcat cu sine prin Cristos ºi ne-a încre-dinþat slujirea reconcilierii, 19 aºa cum Dumnezeu era în Cristosîmpãcând lumea cu sine, neþinând cont de pãcatele lor ºi punând înnoi cuvântul reconcilierii. 20 Aºadar, noi suntem împuterniciþi ai luiCristos ca ºi ai lui Dumnezeu care vã îndeamnã prin noi. Vã rugãmpentru Cristos: împãcaþi-vã cu Dumnezeu! 21 Pe cel care nu a cunos-cut pãcatul el l-a fãcut pãcat de dragul nostru pentru ca noi sãcunoaºtem justificarea lui Dumnezeu în el.

1,22

1Cor 13,12Evr 11,13

Rom 14,101Cor 3,11-15

Ef 6,8

1,13; 4,2

3,1

Rom 5,186,11

Rom 14,7-8

Gal 6,15Ap 21,5

Rom 5,10

Col 1,20

Ef 6,20

Rom 1,17;8,3

1Cor 1,30Gal 3,13

Fil 3,9

a Unele manuscrise vechi adaugã:toate.

2Cor 5,4 406

Apostolatul lui Paul

61 Deoarece noi colaborãm cu el, vã mai îndemnãm sã nu primiþiharul lui Dumnezeu în zadar, 2 cãci el spune:

La momentul potrivit te-am ascultatºi în ziua mântuirii te-am ajutat:iatã, acum este momentul potrivit,iatã, acum este ziua mântuirii.

3 Noi nu dãm nimãnui nici o ocazie de poticnire ca sã nu fie defãi-matã slujirea noastrã. 4 Dar în toate noi ne prezentãm ca niºte sluji-tori ai lui Dumnezeu printr-o mare rãbdare în necazuri, în nevoi ºistrâmtorãri, 5 în bãtãi, în închisori ºi în rãscoale, în osteneli, în ve-gheri ºi în posturi, 6 prin curãþie, prin cunoaºtere, prin îndelungãrãbdare, prin bunãtate, prin Duhul cel Sfânt ºi prin iubire neprefã-cutã, 7 prin cuvântul adevãrului, prin puterea lui Dumnezeu ºi prinarmele de atac ºi de apãrarea ale dreptãþii, 8 în mãrire ºi înjosire, îndefãimare ºi în vorbire de bine; consideraþi ca înºelãtori, deºi suntemfideli adevãrului; 9 ca niºte necunoscuþi, deºi suntem bine cunoscuþi;ca unii care sunt pe moarte, deºi iatã cã trãim; ca niºte pedepsiþi, darnu omorâþi; 10 ca niºte întristaþi, deºi suntem totdeauna plini de bucu-rie; ca niºte sãraci, deºi îmbogãþim pe mulþi; ca unii care nu au nimic,deºi stãpânim toate.

11 Gura noastrã s-a deschis cãtre voi, corintenilor, inima noastrã s-alãrgit. 12 Nu în noi sunteþi la strâmtorare, ci înlãuntrul vostru sun-teþi la strâmtorare. 13 Plãtiþi-ne ºi voi acelaºi preþ – vã spun ca unorcopii – lãrgiþi-vã inimile!

Creºtinul – templul lui Dumnezeu14 Nu vã înjugaþi la acelaºi jug cu cei necredincioºi. Cãci ce legã-

turã este între justificare ºi nelegiuire? Sau ce comuniune este întreluminã ºi întuneric? 15 Ce acord poate fi între Cristos ºi Beliar?b Sauce relaþie este între un credincios ºi un necredincios? 16 Ce legãturãpoate fi între templul lui Dumnezeu ºi idoli? Doar noi suntemc tem-plul Dumnezeului celui viu, dupã cum a spus Dumnezeu:

Voi locui între ei ºi voi umbla împreunã cu ei;eu voi fi Dumnezeul lor ºi ei vor fi poporul meu.

Is 49,8

Gal 5,22Rom 12,9

Rom 13,12

8,9Fil 4,12

Ps 119,32 gr

1Cor 4,14

1Cor 3,16;6,19

Ez 37,27Lev 26,12

a Lit.: armele din dreapta ºi dinstânga.

b Este o formã neobiºnuitã a terme-nului Belial, folosit în ebraicã pentrudiavol. Nu este totuºi un nume propriula origine, ci este compus din douã

cuvinte care înseamnã „fãrã valoare”.În VT apare des expresia „fiul lui Beli-al” pentru a se indica „un om rãu”.

c Multe manuscrise importante au:voi sunteþi.

407 2Cor 6,1

17 De aceea, ieºiþi din mijlocul lorºi despãrþiþi-vã, spune Domnul.Iar de ceea ce este necurat, nu vã atingeþiºi eu vã voi primi.

18 Eu vã voi fi tatã ºi voi îmi veþi fi fii ºi fiice,spune Domnul cel atotputernic.

71 Aºadar, iubiþilor, având noi aceste promisiuni, sã ne purificãmde orice patã a trupului ºi a sufletului, desãvârºind sfinþenia în

frica lui Dumnezeu.

Bucuria lui Paul pentru convertirea corintenilor2 Acceptaþi-ne: noi n-am nedreptãþit pe nimeni, n-am vãtãmat pe

nimeni, n-am înºelat pe nimeni. 3 Nu spun aceasta ca sã vã condamn:v-am spus de mai înainte cã sunteþi în inimile noastre ca sã murimîmpreunã ºi ca sã trãim împreunã. 4 Am toatã încrederea în voi ºi mãmândresc mult cu voi. Sunt plin de mângâiere ºi copleºit de bucurieîn ciuda tuturor necazurilor noastre.

5 Cãci ºi dupã ce am ajuns în Macedonia, trupul nostru nu a avutodihnã, ci în toate am avut necazuri: din afarã lupte, dinãuntrutemeri. 6 Însã Dumnezeu, cel care îi mângâie pe cei umili, ne-a mân-gâiat ºi pe noi prin venirea lui Tit, 7 ºi nu numai prin venirea lui, ciºi prin mângâierea pe care a primit-o de la voi, fãcându-ne cunoscutãdorinþa voastrã aprinsã, suspinul vostru, zelul vostru pentru mine,aºa încât m-am bucurat ºi mai mult.

8 Deºi v-am întristat cu scrisoarea mea, nu-mi pare rãu ºi chiardacã mi-ar fi pãrut rãu – cãci vãd cã scrisoarea aceea v-a întristatpentru o vreme – 9 acum mã bucur nu pentru cã v-aþi întristat, cipentru cã, întristându-vã, aþi ajuns la convertire. Cãci v-aþi întristatdupã [voinþa] lui Dumnezeu ca sã nu suferiþi nimic din partea noas-trã. 10 Într-adevãr, întristarea dupã [voinþa lui] Dumnezeu aduceconvertirea spre mântuire, fãrã regrete, pe când întristarea lumiiduce la moarte. 11 Iatã ce elan v-a adus tocmai aceastã întristare avoastrã dupã [voinþa lui] Dumnezeu! Ce dezvinovãþire! Ce indig-nare! Ce teamã! Ce dorinþã aprinsã! Ce zel! Ce pedeapsã! În toatev-aþi prezentat pe voi înºivã ca fiind nevinovaþi faþã de acest fapt.

12 Acum, dacã v-am scris, nu am fãcut-o din cauza celui care afãcut nedreptatea, nici din cauza celui care a suferit nedreptatea, cica sã fie cunoscutã sârguinþa voastrã faþã de noi înaintea lui Dumne-zeu. 13 Pentru aceasta am fost mângâiaþi.

Dar, pe lângã aceastã mângâiere a voastrã, ne-am bucurat ºi maimult de bucuria lui Tit, cãruia voi toþi i-aþi liniºtit sufletul. 14 Cãcidacã ne-am mândrit cu ceva în privinþa voastrã faþã de el, nu ne-am

Is 52,11Ier 51,45Ez 20,34

2Sam 7,14Is 43,6

Ier 31,9Os 2,1

2Pt 1,4

Fap 20,33

2Tes 1,4

1,4; 4,8

Is 49,13Fap 28,15

Sir 30,23

2,131Cor 16,18

8,24

2Cor 6,17 408

fãcut de ruºine, ci, aºa cum în toate v-am vorbit în adevãr, la fel ºimândria noastrã în faþa lui Tit s-a dovedit adevãratã. 15 Afecþiunealui faþã de voi este ºi mai mare, când îºi aduce aminte de ascultareavoastrã, a tuturor, cum l-aþi primit cu teamã ºi cu emoþie. 16 Mã bu-cur cã în toate pot avea încredere în voi.

III. COLECTA PENTRU BISERICADIN IERUSALIM

Generozitatea macedonenilor

81 Vã facem cunoscut, fraþilor, harul lui Dumnezeu care le-a fostdat Bisericilor din Macedonia, 2 pentru cã bucuria lor a fost mare

în mijlocul necazurilor grele ºi a sãrãciei cumplitea ºi a devenit ºimai mare prin bogãþia generozitãþii lor. 3 Dau mãrturie cã au dat debunãvoie, dupã puterile lor, ba chiar peste puterile lor. 4 Mi-au cerutcu multã stãruinþã favoarea de a participa la ajutorarea sfinþilor, 5 darnu numai dupã cum sperasem noi, ci s-au dãruit mai întâi pe ei înºiºiDomnului, apoi nouã prin voinþa lui Dumnezeu.

Motive pentru a fi generoºi6 Noi l-am rugat pe Tit sã ducã la bun sfârºit între voi aceastã bine-

facere, aºa cum a început-o. 7 Dar, aºa cum sunteþi mai presus în toa-te, în credinþã ºi în cuvânt, în cunoaºtere ºi în orice strãduinþã ºi îniubirea pe care v-am împãrtãºit-ob, la fel sã fiþi mai presus ºi înaceastã binefacere.

8 Nu spun aceasta ca o poruncã, ci, prin râvna altora, vreau sã punla încercare curãþia iubirii voastre. 9 Cãci voi cunoaºteþi harul Dom-nului nostru Isus Cristos, care din iubire faþã de voi, deºi era bogat,s-a fãcut sãrac pentru ca, prin sãrãcia lui, voi sã vã îmbogãþiþi. 10 Înaceastã privinþã vã dau un sfat: [lucrarea] aceasta vã este de folos

2,9; 10,6

Gal 5,10

Rom 15,261Cor 16,5Gal 2,10

9,1

1Cor 1,5

Mt 8,20Fil 2,7

a În timpul sfântului Paul, Macedo-nia era o provincie cu populaþie înmajoritate ruralã, care trãia din agri-culturã. Pe lângã calamitãþile naturale,culturile erau distruse de frecventelelupte împotriva barbarilor ºi luptelecivile. Mai mult decât atât, August,pentru dezafectarea centrelor urbanelatine supraaglomerate, a decis trimite-rea veteranilor în provincii în calitate

de coloni, împroprietãrirea lor fãcân-du-se din proprietãþile bãºtinaºilor.Toate aceste situaþii explicã „necazu-rile grele” ºi „sãrãcia cumplitã” a mace-donenilor.

b În afarã de papirusul cel mai vechiºi de codicele Vaticanus, toate celelal-te manuscrise au: dragostea pe carene-aþi arãtat-o.

409 2Cor 7,15

vouã care, încã de anul trecut, aþi fost cei dintâi nu numai în efec-tuarea, ci ºi în finalizarea ei. 11 Acum duceþi la bun sfârºit realizareaei aºa încât, dupã cum aþi avut bunãvoinþa sã o plãnuiþi, tot aºa sã oºi înfãptuiþi, din ceea ce aveþi, 12 pentru cã, dacã este bunãvoinþã,darul este bine primit, dupã cât are cineva, nu dupã cât nu are.13 Uºurarea altora sã nu devinã o povarã pentru voi, ci sã fie în spi-rit de egalitate: 14 prisosul vostru din momentul de faþã [sã umple]lipsa lor, pentru ca prisosul lor sã umple lipsa voastrã, aºa încât sãfie egalitate, 15 dupã cum este scris:

Celui care a strâns mult nu i-a prisosit,iar celui care a strâns puþin nu i-a lipsit.

Rolul lui Tit16 Mulþumire sã fie adusã lui Dumnezeu, cel care pune în inima lui

Tit acelaºi zel pentru voi. 17 El nu numai cã a primit îndemnul nos-tru, dar, cuprins de un zel ºi mai mare, a plecat la voi de bunãvoie.18 Împreunã cu el, l-am trimis ºi pe fratele care, pentru evanghelie,este renumit în toate Bisericile, 19 dar nu numai atât, ci a ºi fost alesde Biserici ca însoþitor al nostru în aceastã [operã de] binefacere,cãreia ne-am consacrat, spre gloria Domnului ºi pentru [a vã arãta]strãduinþa noastrã. 20 Prin aceasta vrem sã evitãm ca cineva sã nevorbeascã de rãu cu privire la aceastã colectã bogatã de care ne îngri-jim, 21 cãci noi ne preocupãm de cele bune nu numai înaintea Dom-nului, ci ºi înaintea oamenilor. 22 Aºadar, l-am trimis împreunã cu eiºi pe fratele nostru pe care l-am pus de multe ori la încercare înmulte situaþii ºi s-a dovedit plin de zel. Însã acum este ºi mai plin dezel pentru încrederea mare pe care o are în voi. 23 Astfel, fie pentruTit, însoþitorul ºi colaboratorul meu la voi, fie pentru fraþii noºtri,delegaþiia Bisericilor, gloria lui Cristos, 24 arãtaþi-le în faþa Bisericilordovada iubirii voastre ºi motivul mândriei noastre pentru voi.

a Lit.: apostolii, trimiºii. Faptul cãsfântul Paul insistã asupra roluluicelor trimiºi sã ducã la Ierusalim colec-ta corintenilor, dar fãrã a le menþionanumele, a provocat la comentatori orâvnã nejustificatã de a-i identifica cuLuca, Barnaba, Marcu, Sila etc. Totuºieste evidentã intenþia Apostolului dea nu le preciza numele. Preocuparea

lui este, în primul rând, semnificaþiacreºtinã a întrajutorãrii care trebuiesã reflecte unitatea, universalitatea ºiapostolicitatea Bisericilor. Colecta tre-buie sã fie un semn vizibil, tangibil,care cere un sacrificiu din partea comu-nitãþii nãscute din Cristos, cel care„deºi era bogat, s-a fãcut sãrac” pen-tru a-i îmbogãþi pe oameni (v. 9).

Mc 12,44

7,52Tes 1,7

9,12Rom 15,26

Ex 16,18

Fap 20,41Cor 16,3

Gal 2,10

Prov 3,4 gr

2Cor 8,11 410

Recompensa generozitãþii

91 Cât despre aceastã slujire în folosul sfinþilor, este de prisos sã vãmai scriu, 2 cãci cunosc bunãvoinþa voastrã cu care mã mândresc

înaintea macedonenilor când este vorba de voi: „Ahaia este gata încãde anul trecut” ºi zelul vostru i-a însufleþit pe mulþi. 3 I-am trimistotuºi pe fraþi pentru ca lauda noastrã cu privire la voi sã nu fiezãdãrnicitã în aceastã privinþã, ci ca sã fiþi gata aºa cum v-am spus,4 cãci dacã vor veni cu mine niºte macedoneni ºi vã vor gãsi nepre-gãtiþi, nu cumva noi, ca sã nu spuna voi, sã ne facem de ruºine înaceastã împrejurare. 5 Aºadar, am gãsit cã este necesar sã-i rog pefraþi sã vinã de mai înainte la voi ca sã pregãteascã contribuþia pecare aþi promis-o ca sã fie gata ca un dar, ºi nu din silã.

6 Însã eu vã spun aceasta: cine seamãnã cu zgârcenie va ºi seceracu zgârcenie, dar cine seamãnã cu generozitate va ºi secera cu gene-rozitate. 7 [Sã dea] fiecare aºa cum a hotãrât în inima sa: nu cu amã-rãciune sau cu silã, cãci Dumnezeu îl iubeºte pe cel care dã cu bucu-rie. 8 Iar Dumnezeu este destul de puternic ca sã reverse asupravoastrã orice fel de har aºa încât, având totdeauna ºi pretutindeni totce vã trebuie, sã prisosiþi în orice faptã bunã, 9 dupã cum este scris:

A împãrþit, a dat sãracilor;dreptatea lui rãmâne în veci.

10 Cel care dã sãmânþã semãnãtorului ºi pâine ca hranã vã va dãruiºi va înmulþi sãmânþa voastrã ºi va face sã creascã roadele dreptãþiivoastre, 11 fiind îmbogãþiþi în toate pentru orice binefacere care, prinnoi, aduce mulþumire lui Dumnezeu. 12 Cãci îndeplinirea acestei slu-jiri sacre nu numai cã acoperã nevoile sfinþilor, ci rodeºte multemulþumiri lui Dumnezeub. 13 Prin dovada acestei slujiri, ei îl vor prea-mãri pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care o mãrturisiþi faþã deevanghelia lui Cristos ºi pentru dãrnicia pe care o aveþi în comuniunecu ei ºi cu toþi, 14 iar prin rugãciunea lor pentru voi vã vor arãta dra-gostea lor datoritã harului nemãsurat al lui Dumnezeu faþã de voi.15 Mulþumire sã-i fie lui Dumnezeu pentru darul sãu nespus de mare.

IV. APOLOGIA LUI PAUL

Paul îºi argumenteazã autoritatea

101 Eu însumi, Paul, vã rog pentru blândeþea ºi bunãtatea luiCristos – eu care sunt atât de umilit când sunt de faþã între

8,4.20

8,24

Prov 11,24.25;19,17

Prov 22,8 gr

Ps 112,9 gr

Is 55,10Os 10,12

1,11; 4,15

1,11

Mt 11,291Cor 2,3

a Câteva manuscrise importante aupersoana I plural: ca sã nu spunem.

b Papirusul cel mai vechi are: ro-deºte mulþumire.

411 2Cor 9,1

voi, dar plin de îndrãznealã când sunt departe – 2 vã rog sã nu mãobligaþi ca, atunci când voi fi de faþã, sã trebuiascã sã-mi arãtîndrãzneala pe care cred cã trebuie sã o întrebuinþez faþã de uniicare susþin cã noi umblãm dupã trup. 3 De fapt, deºi umblãm în trup,noi nu luptãm dupã trup, 4 cãci armele luptei noastre nu sunt tru-peºti, ci sunt puternice înaintea lui Dumnezeu pentru a distrugefortãreþele. Noi distrugem nãscocirile minþii 5 ºi orice îngâmfare carese ridicã împotriva cunoaºterii lui Dumnezeu ºi cucerim orice minteca sã asculte de Cristos, 6 ba chiar suntem gata sã pedepsim oriceneascultare atunci când ascultarea voastrã se va desãvârºi.

7 Priviþi lucrurile în faþã! Dacã cineva are convingerea cã este allui Cristos, sã þinã cont ºi de aceasta: aºa cum el este al lui Cristos,tot aºa suntem ºi noi. 8 ªi chiar dacã m-aº mândri ceva mai mult cuautoritatea pe care ne-a dat-o Domnul spre edificarea ºi nu spre dis-trugerea voastrã, nu voi avea de ce sã mã ruºinez. 9 Nu aº vrea sã separã cã aº vrea sã vã înspãimânt cu scrisorile mele, 10 cãci ei spun:„Scrisorile lui sunt grele ºi tari, dar când el este prezent, trupul sãueste slab, iar cuvântul lui nu are nici o trecere”. 11 Cel care vorbeºteastfel sã-ºi dea seama cã aºa cum suntem în cuvintele din scrisoricând nu suntem de faþã, tot aºa vom fi în fapte când vom fi de faþã.

12 Noi nu îndrãznim sã ne judecãm egali sau sã ne comparãm penoi înºine cu unii care se recomandã singuri, cãci, pentru cã semãsoarã cu ei înºiºi ºi se comparã cu ei înºiºi, nu au minte. 13 Noi,însã, nu ne mândrim peste mãsurã, ci dupã mãsura regulii pe carene-a fixat-o Dumnezeu ca mãsurã, ca sã putem ajunge pânã la voi.14 Cãci nu ne întindem peste mãsurã, ca ºi cum n-am fi ajuns pânãla voi, cãci am ajuns la voi cu evanghelia lui Cristos. 15 Noi nu ne lãu-dãm peste mãsurã cu eforturile altora, dar avem speranþa cã, totcrescând în credinþa noastrã, vom creºte din ce în ce mai mult dupãmãsura noastrã, 16 ca sã vestim evanghelia ºi [în þinuturile de] din-colo de voi, nu în þinutul altuia ºi sã ne lãudãm cu lucrurile gatapregãtite. 17 Însã cine se laudã, în Domnul sã se laude, 18 cãci nu celcare se laudã pe sine este vrednic de cinste, ci acela pe care Domnulîl laudã.

Paul ºi apostolii falºi

111 O, dacã aþi suporta un pic din nebunia mea! Dar voi mã su-portaþi deja 2 pentru cã sunt gelos pe voi cu gelozia lui Dumne-

zeu, întrucât v-am logodit ca pe o fecioarã neprihãnitã cu un singur mire,Cristos. 3 Însã mã tem ca nu cumva aºa cum ºarpele a înºelat-o pe Evacu viclenia lui, tot aºa gândurile voastre sã se abatã de la simplitatea

10,111Cor 4,21

6,7Rom 13,12

Is 2,11-18

2,9; 7,15

11,231Cor 1,12

11,16; 12,613,10

Ier 1,10

10,1; 11,6

10,2; 12,20;13,2.10

3,1; 5,12

Rom 12,3

Rom 15,20

Ier 9,22-231Cor 1,31

Dt 4,24Ef 5,26

Gen 3,4-131Tim 2,14

2Cor 10,2 412

ºi nevinovãþiaa care este în Cristos. 4 Cãci dacã cel care vine vã pre-dicã un alt Isus pe care noi nu l-am predicat sau dacã primiþi un altduh pe care nu l-aþi primit, sau o altã evanghelie pe care n-aþi pri-mit-o, l-aþi primi foarte bine. 5 Totuºi eu consider cã nu am cunimic mai puþin decât aceºti apostoli teribilib. 6 Dacã sunt un nepri-ceput în cuvânt, nu sunt ºi în cunoaºtere. De altfel, v-am arãtat-o întoate ºi înaintea tuturor.

7 Sau am fãcut un pãcat umilindu-mã ca sã fiþi înãlþaþi voi, pre-dicându-vã evanghelia lui Dumnezeu în mod gratuit? 8 Am pãgubitalte Biserici, luând platã pentru slujirea voastrã. 9 ªi când eram lavoi, deºi eram în nevoie, nu am devenit o povarã pentru nimeni, cãcide nevoile mele s-au îngrijit fraþii, când am venit din Macedonia ºiîn toate m-am ferit ºi mã voi feri sã fiu o povarã. 10 Pe adevãrul luiCristos, care este în mine, nu-mi va lua nimeni din þinuturile Ahaieiaceastã laudã. 11 De ce? Pentru cã nu vã iubesc? O ºtie Dumnezeu!

12 Aceasta o fac ºi o voi face ca sã înlãtur orice ocazie de la cei carecautã un pretext ca sã fie consideraþi egali cu noi în lucrurile cu careei se laudã. 13 Unii ca aceºtia sunt apostoli falºi, lucrãtori înºelãtoricare se prefac cã sunt apostoli ai lui Cristos, 14 ºi nu este de mirare,cãci ºi Satana însuºi se preface cã este un înger al luminii. 15 Aºadar,nu este mare lucru cã ºi slujitorii lui se prefac cã sunt slujitori aidreptãþii. Sfârºitul lor va fi dupã faptele lor.

Suferinþele Apostolului16 O spun din nou: sã nu creadã cineva cã sunt nebun, sau dacã nu,

suportaþi-mã ca nebun ca sã mã laud ºi eu câtuºi de puþin. 17 Ceea cespun în aceastã stare de laudã nu o spun de la Domnul, ci ca unulfãrã de minte. 18 De vreme ce mulþi se laudã dupã trup, mã voi lãudaºi eu. 19 Voi, care sunteþi înþelepþi, îi suportaþi cu plãcere pe cei fãrãde minte. 20 Într-adevãr, voi suportaþi sã vã subjuge cineva, sã vãînghitã, sã ia ce vã aparþine, sã vã priveascã de sus, sã vã loveascã înfaþã, 21 cu ruºine o spun: ne-am arãtat slabi. Dar cu orice s-ar mân-dri cineva, vorbesc ca unul fãrã de minte, mã pot mândri ºi eu: 22 suntei evrei? Sunt ºi eu. Sunt ei israeliþi? Sunt ºi eu. Sunt ei descendenþalui Abraham? Sunt ºi eu. 23 Sunt ei slujitorii lui Cristos? – vorbesc caunul ieºit din minþi – sunt cu mult mai mult: sunt mai mult în efor-turi, mai mult în închisori, cu mult mai mult în bãtãi, adesea în pericol

Gal 1,6-9

12,11

10,101Cor 2,1

Fap 18,31Cor 9,128,1-2Fil 4,10-15

12,13

11,5; 2,17Fil 3,2

2Tim 4,142Pt 2,1

12,6

9,4

Gal 6,13Fil 3,41Cor 1,26

10,7

a Câteva manuscrise vechi omit:nevinovãþia.

b Este evidentã ironia pe care ofoloseºte sfântul Paul vorbind despre

predicatorii care se prezentau cu tit-lul de apostol, ºi care în v. 13 suntnumiþi „apostoli falºi”

413 2Cor 11,4

a Au existat patru regi nabateeni cuacest nume. Aici este vorba de Aretasal IV-lea care a domnit între 9-40 d.C.ºi a fost guvernator al Damascului.

b Majoritatea manuscriselor au: vo-ind sã mã piardã.

c Expresia nu se referã la vreo boalãfizicã sau psihicã, aºa cum s-a încercatde-a lungul istoriei exegezei sã se explice

(167 de interpretãri), ci este o încercarepe care Paul a depãºit-o prin putereaharului. Tripla rugãciune a lui Paulaminteºte de tripla rugãciune a lui Isus(Mc 14,32-42), a cãrei ascultare constãtocmai în suportarea încercãrii.

d Unele manuscrise importante omit:aºa încât sã nu mã umplu de îngâm-fare.

de moarte, 24 de cinci ori am primit de la iudei patruzeci de loviturifãrã una, 25 de trei ori am fost bãtut cu vergile, o datã am fost bãtutcu pietre, de trei ori am naufragiat. O zi ºi o noapte am rãmas înlargul mãrii. 26 Deseori în cãlãtorii, în pericole pe râuri, în pericoledin partea tâlharilor, în pericole din partea conaþionalilor, în pericoledin partea pãgânilor, în pericole în cetate, în pericole în pustiu, înpericole pe mare, în pericol printre fraþii mincinoºi. 27 În muncã ºitrudã, deseori în privegheri, în foame ºi sete, adesea în posturi, în frigºi fãrã haine 28 ºi, pe lângã cele exterioare, preocuparea mea de fiecarezi, grija pentru toate Bisericile. 29 Cine este slab ºi eu sã nu fiu slab?Cine este scandalizat ºi eu sã nu mã aprind?

30 Dacã trebuie sã mã laud, mã voi lãuda cu slãbiciunile mele.31 Dumnezeu ºi Tatãl Domnului Isus, care este binecuvântat în veci,ºtie cã nu mint. 32 În Damasc, guvernatorul regelui Aretasa pãzea ceta-tea damascenilor ca sã mã piardãb, 33 dar printr-o fereastrã am fostcoborât într-un coº, de-a lungul zidului, ºi am scãpat din mâinile lui.

Revelaþiile ºi viziunile lui Paul

121 Dacã trebuie sã mã laud, deºi nu este de nici un folos, voiveni totuºi la viziunile ºi la revelaþiile Domnului. 2 Cunosc un

om în Cristos care, acum paisprezece ani – cã era în trup, nu ºtiu;sau cã era în afara trupului, nu ºtiu: Dumnezeu o ºtie – a fost rãpitpânã la al treilea cer. 3 ªi ºtiu cã omul acesta – cã era în trup sau cãnu era în trup nu ºtiu: Dumnezeu o ºtie – 4 a fost rãpit în paradis ºicã a auzit cuvinte de negrãit pe care omul nu are voie sã le rosteascã.5 Pentru acel om mã voi lãuda; dar cu privire la mine însumi nu mãvoi lãuda decât cu slãbiciunile mele. 6 Chiar dacã aº vrea sã mã laud,nu aº fi un nebun, pentru cã spun adevãrul. Dar mã feresc pentru canu cumva cineva sã mã considere mai presus decât ce vede în minesau aude de la mine.

7 ªi, ca sã nu fiu umplut de îngâmfare din cauza mãreþiei reve-laþiilor, mi-a fost dat un ghimpe în trupc, un înger al Satanei ca sãmã pãlmuiascã, aºa încât sã nu mã umplu de îngâmfared. 8 De trei

Fap 13,50;20,3

6,51Cor 4,11-12

Fap 20,18-21

1Cor 9,22

12,5

Lc 23,43Ap 2,7

11,16

Mt 26,39-44

2Cor 11,24 414

ori l-am rugat pentru aceasta pe Domnul sã-l îndepãrteze de la mine,9 dar el mi-a zis: „Îþi este suficient harul meu, cãci puterea mea searatã în slãbiciune”. Aºadar, mã voi lãuda cu bucurie în slãbiciunilemele ca sã locuiascã în mine puterea lui Cristos. 10 De aceea, mã bucurîn slãbiciuni, în jigniri, în necazuri, în lipsuri, în persecuþii, în lipsuriîndurate pentru Cristos, pentru cã atunci când sunt slab, atuncisunt puternic.

Îngrijorarea lui Paul pentru creºtinii din Corint11 Am ajuns ca un nebun. Voi m-aþi silit! Voi ar fi trebuit sã mã lãu-

daþi. Cãci chiar dacã nu sunt cu nimic inferior acestor apostoli teri-bili, 12 dovezile deosebite ale apostolului s-au arãtat între voi printoatã statornicia, prin semne ºi minuni ºi prin fapte puternice. 13 Cãcicu ce sunteþi voi mai prejos decât celelalte Biserici, în afara faptuluicã eu însumi nu am fost o povarã? Iertaþi-mi aceastã nedreptate!14 Iatã, sunt gata sã vin la voi pentru a treia oarã ºi nu vã voi fi opovarã pentru cã eu nu caut lucrurile voastre, ci pe voi. Cãci nu copiiise cuvine sã adune bunuri pentru pãrinþi, ci pãrinþii pentru copii.15 Eu voi oferi cu bucurie totul ºi mã voi oferi pe mine pentru sufle-tele voastre. Dacã eu vã iubesc mai mult, voi fi oare iubit mai puþin?

16 Fie! Eu nu v-am fost o povarã. Dar, fiind isteþ, v-am prins prinviclenie. 17 V-am stors eu oare prin vreunul dintre cei pe care i-am tri-mis la voi? 18 L-am rugat pe Tit ºi împreunã cu el am trimis un frate.V-a stors cumva Tit? N-am umblat noi în acelaºi duh? N-am cãlcatpe aceleaºi urme?

19 De mult vi se pare cã ne apãrãm înaintea voastrã. Noi vorbimînaintea lui Dumnezeu în Cristos, iar toate acestea, iubiþilor, suntspre edificarea voastrã. 20 Cãci mã tem ca nu cumva, venind la voi,sã vã gãsesc aºa cum n-aº vrea, iar eu sã fiu gãsit de voi aºa cum n-aþivrea: nu cumva sã gãsesc certuri, invidie, mânie, rivalitãþi, calomnii,insinuãri, orgolii, tulburãri. 21 [Mã tem] ca nu cumva, venind dinnou, sã mã umileascã Dumnezeu din cauza voastrã ºi sã-i plâng pemulþi dintre cei care au pãcãtuit mai înainte ºi nu s-au convertit dela necurãþia, de la desfrânarea ºi neruºinareaa la care s-au dedat.

Anunþarea vizitei apropiate

131 Pentru a treia oarã vin la voi. Orice hotãrâre trebuie sã fiestabilitã dupã declaraþia a doi sau trei martori. 2 Am spus-o

4,7

Fil 4,13

11,5

Rom 15,191Cor 2,41Tes 1,5

11,9

Fil 2,17

12,13

2,17; 3,1

10,11Rom 1,29+1Cor 4,6

2,1; 13,2

12,14Dt 19,15Mt 18,16

a Termenul grec aselgheia se referãla un pãcat ostentativ, acþiunea unuiom care a ajuns pradã patimilor, care

a pierdut orice noþiune de demnitateºi de ruºine, aºa încât nu-i mai pasã dece spun sau gândesc alþii.

415 2Cor 12,9

mai înainte, atunci când am fost la voi a doua oarã, ºi o spun acum,când sunt departe, celor care au pãcãtuit mai înainte ºi tuturorcelorlalþi: dacã vin la voi, voi fi necruþãtor, 3 de vreme ce cãutaþi odovadã cã în mine vorbeºte Cristos, el care nu este slab faþã de voi,ci este puternic în mijlocul vostru. 4 Cãci el a fost rãstignit din slãbi-ciune, însã este viu prin puterea lui Dumnezeu. ªi noi suntem slabiîntr-însul, însã vom trãi împreunã cu el prin puterea lui Dumnezeufaþã de voi.

5 Cercetaþi-vã pe voi înºivã dacã sunteþi în credinþã, pe voi înºivãsã vã puneþi la încercare. Sau voi nu recunoaºteþi cã Isus Cristos esteîn voi? Numai dacã n-aþi cãzut la încercare. 6 Sper cã recunoaºteþi cãnoi nu suntem niºte cãzuþi la încercare. 7 Ne rugãm înaintea luiDumnezeu sã nu faceþi nimic rãu, nu ca sã apãrem noi încercaþi, cica voi sã faceþi binele, iar noi sã fim ca niºte cãzuþi la încercare. 8 Cãcinoi nu avem nici o putere împotriva adevãrului, ci pentru adevãr.9 Într-adevãr, ne bucurãm când noi suntem slabi iar voi sunteþi puter-nici, ºi tocmai aceasta o cerem în rugãciunea noastrã: întãrirea voas-trã. 10 De aceea vã scriu acestea când nu sunt de faþã, pentru ca,atunci când voi fi de faþã, sã nu mã port cu asprime dupã autoritateape care mi-a dat-o Domnul spre edificare ºi nu spre dãrâmare.

V. CONCLUZIE

Salutul final11 În rest, fraþilor, bucuraþi-vã! Cãutaþi desãvârºirea! Îmbãrbãta-

þi-vã! Sã fiþi uniþi în acelaºi cuget, sã trãiþi în pace ºi Dumnezeuliubirii ºi al pãcii va fi cu voi. 12 Salutaþi-vã unii pe alþii cu sãrutul pãcii.Vã salutã toþi sfinþii.

13 Harul Domnului nostru Isus Cristos ºi iubirea lui Dumnezeu ºiîmpãrtãºirea Duhului Sfânt sã fie cu voi toþi!

10,11; 12,21

3,5-6

Rom 6,8-11

1Cor 11,28Gal 6,4

1Cor 13,6

10,11; 10,8

Fil 3,1; 4,4Ef 4,2-3Rom 15,5Rom 15,33Rom 16,161Cor 16,201Tes 5,26Rom 16,16Fil 2,1

2Cor 13,3 416

SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL PAUL

CÃTRE GALATENI

INTRODUCERE

Autorul. Indicaþia din Gal 1,1 cã autorul scrisorii este sfântul Paul,stilul ºi limbajul, temele teologice tipic pauline atât în metodã, cât ºiîn conþinut, ca ºi mãrturia unanimã a tradiþiei, ne oferã certitudineacã aceastã scrisoare aparþine sfântului Paul.

Forma literarã. Scrisoarea cãtre Galateni este o apologie retoricãîn care autorul foloseºte acuza, dojana, îndemnul, avertismentul, elo-giul ºi demonstraþia într-un ritm vioi. Uneori expresiile sunt atât dedure încât par un exces, dar acesta este modul în care Apostolul îºiaratã, pe de o parte, afecþiunea pentru „copiii” sãi ºi angajarea satotalã în misiune, iar pe de altã parte, energia cu care îi combate pecei care refuzã adevãrul evangheliei.

Scopul ºi destinatarii. Galatenii, locuitorii provinciei Galaþia, înte-meiatã în 24 î.C., au fost convertiþi la creºtinism probabil de însuºisfântul Paul în a doua ºi a treia cãlãtorie misionarã. Motivul pentrucare Apostolul intervine cu atâta vehemenþã este confuzia provocatãde un grup de iudaizanþi care, atacându-l pe Paul, îi contestã acredi-tarea de apostol din partea Bisericii mamã de la Ierusalim ºi considerãînvãþãtura lui drept ereticã. Pe de altã parte, îi îndemnau pe galatenisã accepte circumcizia ºi Legea lui Moise, motivând cã acestea suntnecesare pentru a face parte din Bisericã. Aflând acestea, Paul rãs-punde prin aceastã scrisoare, voind sã-ºi susþinã autoritatea de apos-tol ºi autenticitatea evangheliei sale, demonstrând cã mântuirea vinenumai de la Cristos, ºi nu de la Legea mozaicã. Aceasta a fost doar opregãtire pentru venirea lui Cristos. Reîntoarcerea la Lege înseamnãa deveni sclavi, ºi a nu trãi libertatea fiilor lui Dumnezeu pe care le-odã Duhul lui Cristos.

Structura. Dupã salut ºi o scurtã prezentare a sa ca apostol (1,1-5),sfântul Paul aratã cã misiunea sa principalã este aceea de a vestievanghelia, care este una singurã ºi pe care a primit-o de la Cristosîn mod direct printr-o revelaþie. Aceasta a fost apoi aprobatã ºi dePetru ºi de ceilalþi apostoli (1,6–2,21). În continuare, Apostolul dez-bate problema credinþei prin care se obþine justificarea ce nu poatefi obþinutã prin faptele Legii. Legea a avut doar un rol provizoriu depedagog pânã la constituirea noului popor al lui Dumnezeu prin

credinþã (3,1-29). Prin credinþã, se obþine filiaþiunea divinã în Cris-tos ºi libertatea fiilor lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt (4,1-31). Viaþafiilor lui Dumnezeu este rodul Duhului care nu permite întoarcereala sclavia Legii. Duhul Sfânt este principiul activ care se opune fap-telor trupului. Viaþa în Duh presupune un comportament practiccaracterizat de iubire (5,1–6,18). În final, sfântul Paul face un rezu-mat al scrisorii pe care îl semneazã cu mâna proprie (6,11-18).

Locul ºi data. O serie de manuscrise vechi adaugã la 6,18: „amscris cãtre galateni de la Roma”, totuºi ipoteza cã scrisoarea ar fi fostscrisã acolo nu este prea susþinutã. Alte posibilitãþi ar fi Efes, Mace-donia ºi Corint, dar toate sunt discutabile. În privinþa datei sunt maimulte pãreri. Scrisoarea sfântului apostol Paul cãtre Galateni ar fiputut fi scrisã în jurul anului 50, dar cei mai mulþi înclinã pentru 55,înainte de Scrisoarea cãtre Romani cu care are asemãnãri tematice.

Teologia. În Scrisoarea cãtre Galateni ies în relief urmãtoarele temeteologice: ministerul apostolic al lui Paul, unicitatea evangheliei,cristologia, soteriologia, justificarea, ecleziologia ºi libertatea. Apos-tolul are conºtiinþa acutã cã toatã viaþa lui trebuie sã fie orânduitãspre vestirea evangheliei cãtre pãgâni. Aceastã misiune vine numaide la Dumnezeu, fãrã amestecul vreunui element uman. Existã osingurã evanghelie pe care el a primit-o de la Cristos, iar o altã evan-ghelie „vestitã chiar de îngeri” nu existã. Cristos este prezentat caFiul lui Dumnezeu trimis de Tatãl în lume cu o misiune salvificã. Elîmplineºte în sine promisiunea binecuvântãrii fãcutã de Dumnezeului Abraham. El îi iubeºte pe oameni, asumându-ºi slãbiciunile lor ºianulând pãcatul prin moartea sa. El le comunicã oamenilor viaþaFiului lui Dumnezeu, cel înviat. Omul intrã în contact cu Cristosprintr-o adeziune plinã de credinþã ca urmare a predicãrii evanghe-liei. Prin aceasta, omul participã la mântuirea adusã de Cristos. Prinbotez, viaþa lui devine viaþa lui Cristos. Dar omul este în sine slab ºifragil, carne. Însã primeºte darul salvific al Duhului care devine înel principiu de acþiune ºi îl conduce la împlinirea legii interioare anoii alianþe. Sub influxul Duhului, creºtinul poate sã rãmânã înCristos. Justificarea pe care o dobândeºte creºtinul prin credinþã anu-leazã Legea mozaicã. Prin credinþã ºi botez, creºtinul intrã în Bisericã,noul popor al lui Dumnezeu, Ierusalimul ceresc, în care legãtura supre-mã a unitãþii este unirea cu Cristos. O caracteristicã specificã a vieþiicreºtine este libertatea care-ºi gãseºte impulsul interior în DuhulSfânt, principiul ºi motivaþia ultimã a acþiunii creºtinului.

418

SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL PAUL

CÃTRE GALATENI

I. INTRODUCERE

Salutul

11 Paul, apostol, nu din partea oamenilor, nici prin mijlocirea vre-unui om, ci prin Isus Cristos ºi Dumnezeu Tatãl, care l-a înviat

din morþi; 2 ºi toþi fraþii care sunt cu mine, cãtre Bisericile din Gala-þiaa, 3 har vouã ºi pace de la Dumnezeu Tatãl nostru ºi de la DomnulIsus Cristos, 4 care s-a dat pe sine însuºi pentru pãcatele noastre casã ne scoatã din lumea prezentã, dupã voinþa lui Dumnezeu ºi aTatãlui nostru, 5 cãruia sã-i fie glorie în vecii vecilor! Amin.

Unica evanghelie6 Mã mir cã aþi trecut atât de repede de la cel care v-a chemat, prin

harul lui Cristosb, la o altã evanghelie. 7 De fapt, nu este alta, ci suntdoar unii care vã tulburã ºi vor sã deformeze evanghelia lui Cristos.8 Dar chiar dacã noi sau un înger din cer v-ar predica o altã evanghe-lie în afarã de aceea pe care v-am predicat-o, sã fie anatemac. 9 Aºacum am mai spus, o spun acum din nou: dacã cineva vã predicã o altãevanghelie în afarã de aceea pe care aþi primit-o, sã fie anatema.

10 Caut eu oare acum bunãvoinþa oamenilor? Sau a lui Dumnezeu?Ori caut eu sã plac oamenilor? Dacã aº cãuta sã plac oamenilor, n-aºfi slujitoruld lui Cristos.

Rom 1,1+Gal 1,11-12Fap 20,24Rom 1,4+Fap 16,6;18,231Cor 16,12Tim 4,101Pt 1,12,201Tim 2,6Tit 2,14Fap 2,401In 5,19Rom 16,27

1,15; 5,8

Fap 15,24

2Cor 11,41Cor 16,22Rom 9,3+

1Tes 2,4

a Numele Galaþia are douã sensuri:1) iniþial, indica platoul central al Anti-ohiei între Pont, Bitinia ºi Licaonia,teritoriu ocupat de galii veniþi din Euro-pa, care au invadat Macedonia, Greciaºi Asia Micã în anul 279 î.C. Dupãdescrierea cãlãtoriilor misionare dinFapte (cap. 13 ºi 14; 16,1-6), Paul nu avizitat comunitãþi creºtine în nordulGalaþiei. În schimb, a menþinut un con-tact destul de strâns cu localitãþile Anti-ohia, Derbe, Listra ºi Iconiu din sudulprovinciei romane; 2) acelaºi nume esteatribuit provinciei romane Galaþia

înfiinþatã în anul 24 î.C., care includeavechiul teritoriu al Galaþiei ºi regiunilePisidiei, Pamfiliei ºi o parte din Licaonia.

b Unele manuscrise omit: Cristos,altele adaugã: Isus.

c Termenul grec anathema se referãla un obiect consacrat lui Dumnezeu.Obiectul consacrat poate fi oferit luiDumnezeu sau distrus, în cazul în carenu mai este demn de Dumnezeu. Aicisfântul Paul îi ameninþã pe creºtiniicare se lasã amãgiþi de predicatoriiiudaizanþi cu excluderea de la împãrã-þia lui Dumnezeu ºi de la mântuire.

d Lit.: sclav.

Cum a devenit Paul apostol11 Dar vã fac cunoscut, fraþilor, cã evanghelia predicatã de mine nu

este dupã om: 12 nici n-am primit-o, nici n-am învãþat-o de la vreunom, ci [am primit-o] prin revelaþia lui Isus Cristos.

13 Aþi auzit, desigur, de purtarea mea când eram în iudaism; cumpersecutam peste mãsurã Biserica lui Dumnezeu ºi încercam s-o dis-trug. 14 ªi pentru cã eram plin de zel pentru tradiþia [primitã] de lastrãmoºi, îi întreceam în iudaism pe mulþi de o vârstã cu mine dinneamul meu.

15 Dar când i-a plãcut lui Dumnezeua, cel care m-a ales încã dinsânul mamei mele ºi m-a chemat prin harul sãu, 16 mi l-a descoperitpe Fiul sãu în mine ca sã-l vestesc pãgânilor, imediat, fãrã sã mã sfã-tuiesc cu cinevab. 17 ªi fãrã sã urc la Ierusalim, la cei care erau apostoliînaintea mea, am mers în Arabia, apoi m-am întors din nou la Damasc.

18 Trei ani dupã aceea, am urcat la Ierusalim sã fac cunoºtinþãc cuChefa ºi am rãmas la el timp de cincisprezece zile. 19 Dar nu am vãzutpe nimeni altul dintre apostoli, în afarã de Iacob, fratele Domnuluid.20 Ceea ce vã scriu, iatã, [mãrturisesc] înaintea lui Dumnezeu, cã esteadevãrate.

21 Dupã aceea am mers în þinuturile Siriei ºi ale Ciliciei, 22 dar nueram cunoscut la faþã Bisericilor din Iudeea care sunt în Cristos. 23 Aces-tea auziserã numai: „Cel care ne persecuta odinioarã acum vesteºtecredinþa pe care cãuta atunci sã o distrugã”. 24 ªi îl preamãreau peDumnezeu pentru mine.

Paul ºi ceilalþi apostoli

21 Apoi, dupã paisprezece ani, am urcat din nou la Ierusalim, îm-preunã cu Barnaba, dupã ce îl luasem cu mine ºi pe Tit. 2 Am

urcat în urma unei revelaþii ºi le-am expus evanghelia pe care o pre-dic printre pãgâni, în mod deosebit celor mai cu vazã, ca nu cumva

a Cele mai vechi manuscrise omit:lui Dumnezeu.

b Lit.: cu carne ºi sânge.c Termenul grec historeuo indicã, în

greaca elenisticã, acþiunea de vizitareºi observare a unui oraº, monumentsau, cum este aici, a face cunoºtinþã cucineva, a omagia pe cineva.

d Este greu de identificat acest per-sonaj. Este distinct de Iacob al lui Zebe-deu, fratele sfântului Ioan evanghelistul.

Tradiþia patristicã îl identificã cuIacob al lui Alfeu, dar acest apostol esterar menþionat în NT ºi în primele scri-eri creºtine. Iacob, „fratele Domnului”(ruda, veriºorul), este cunoscut în spe-cial pentru rolul pe care l-a avut în con-ducerea Bisericii din Ierusalim, marti-rizat în anul 62. Tot lui i se atribuieScrisoarea sfântului apostol Iacob.

e Lit.: nu mint.

1Tes 2,13

1,1Mt 16,17

Fap 8,3;22,4-5;26,9-11

1Cor 15,9Fil 3,6

Fap 22,3Mc 7,3

Is 49,1Ier 1,5

Gal 1,61Cor 15,10

Fap 9,3-61Cor 9,12Cor 4,6

Fap 22,21Gal 2,7

Fap 9,26Mc 6,3

Fap 12,17Gal 2,9

Fap 9,30

Fap 9,21

Fap 15,2;4,36; 11,30

1Cor 15,11Gal 4,11Fil 2,16

Gal 1,11 420

sã alerg sau sã fi alergat în zadar. 3 Dar nici Tit, care era cu mine,deºi era grec, nu a fost obligat sã fie circumcisa, 4 în ciuda fraþilor falºiinfiltraþi care s-au strecurat ca sã ne spioneze libertatea, pe care oaveam în Cristos Isus, pentru a ne face sclavi. 5 Acestora nu ne-amsupus nici mãcar o clipã pentru ca adevãrul evangheliei sã rãmânãla voi. 6 Iar cei care sunt mai de seamã, orice ar fi fost ei pe atunci,nu mã priveºte – Dumnezeu nu se uitã la faþa oamenilor – ei, cei maide seamã, nu mi-au impus nimic. 7 Ba, dimpotrivã, vãzând cã mi-afost încredinþatã evanghelia pentru cei necircumciºi, dupã cum luiPetru [îi fusese încredinþatã] pentru cei circumciºi, 8 cãci cel care îlconstituise pe Petru pentru apostolatul celor circumciºi m-a consti-tuit ºi pe mine pentru pãgâni, 9 ºi, cunoscând harul care îmi fusesedat, Iacob, Chefa ºi Ioan, care sunt consideraþi coloane, mi-au datmie ºi lui Barnaba mâna dreaptã a comuniunii ca noi sã mergem lapãgâni, iar ei la cei circumciºi, 10 numai sã ne aducem aminte de ceisãraci, ceea ce m-am ºi strãduit sã fac.

Paul îl înfruntã pe Petru la Antiohia11 Dar, când a venit Chefa la Antiohia, l-am înfruntat fãþiº, cãci era

de condamnat. 12 De fapt, înainte de a fi venit unii de la Iacob, stãteala masã cu pãgâniib, dar când au venit ei, s-a ferit ºi a stat deoparte,temându-se de cei circumciºi. 13 Împreunã cu el au început sã sepoarte cu ipocrizie ºi ceilalþi iudei, aºa încât ºi Barnaba a fost ade-menit de ipocrizia lor. 14 Dar când am vãzut cã ei nu merg drept, dupãadevãrul evangheliei, i-am spus lui Chefa în faþa tuturor: Dacã tu,care eºti iudeu, te porþi ca un pãgân ºi nu trãieºti ca un iudeu, cumîi poþi constrânge pe pãgâni sã trãiascã asemenea iudeilor?

Fap 15,1.24Gal 1,7; 5,1Fil 3,8-9

2,14; 5,7

Dt 10,17Rom 2,11

1,16Rom 1,5-6;15,15-19

Fap 12,17

Fap 11,29-301Cor 16,1

Fap 10,28;11,3

2,5; 3,28; 5,7Rom 15,7-9

a Relaþiile dintre evrei ºi pãgâni eraureglementate în Pentateuh, dar ele pre-zintã o viziune idealã, greu de pus înpracticã. Dupã experienþa exilului ºimai ales dupã persecuþia lui AntiohEpifanul (167-164 î.C.), aceste relaþiicunosc o înãsprire. Fariseii extind le-gile purificãrii preoþilor la tot poporul.Deja Esdra îi obligase pe evrei sã-ºialunge soþiile de origine pãgânã, împre-unã cu copiii (Esd 10). Tradiþia rabi-nicã le considera pe femeile pãgâne osursã de contaminare pentru soþ, darea era favorabilã femeilor evreice cu

soþi pãgâni. Copiii lor erau consideraþievrei (cazul lui Tit).

b Legea lui Moise nu prevedea nimiccu privire la masa luatã împreunã cupãgânii. Dar tradiþia iudaicã estefoarte rigoristã. Dupã Cartea jubileelor,Abraham i-ar fi interzis lui Iacob sãmãnânce cu pãgânii, cãci „faptele lorsunt impure, cãile lor sunt murdare”(22,16). La fel Scrisoarea lui Aristeaevocã „codul prescrierilor cu privire lapuritate, fixat de legislator ca un zidde apãrare împotriva contaminãrii”.Sunt amintite prescrierile cu privirela alimente, bãuturi, contacte.

421 Gal 2,3

Învãþãtura de bazã a lui Paul15 Noi suntem iudei din naºtere, ºi nu pãcãtoºi dintre pãgâni. 16 ªti-

ind cã omul nu este justificat din faptele Legii, ci doar prin credinþaîn Isus Cristos, am crezut ºi noi în Isus Cristos ca sã fim justificaþiprin credinþa în Cristos, ºi nu prin faptele Legii, pentru cã nimeninu va fi justificat prin faptele Legii. 17 Dar dacã noi, cãutând sã fimjustificaþi în Cristos, am fi gãsiþi, la rândul nostru, pãcãtoºi ca ºialþii, oare devine Cristos slujitorul pãcatului? Nicidecum! 18 Cãci dacãreclãdesc ceea ce am dãrâmat, mã arãt pe mine însumi ca unul careîncalcã Legea.19 De fapt, prin Lege, eu am murit pentru Lege ca sãtrãiesc pentru Dumnezeu. Am fost rãstignit împreunã cu Cristos.20 Aºadar, nu mai trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine. ªi ceea cetrãiesc acum în trup, trãiesc prin credinþa în Fiul lui Dumnezeu,care m-a iubit ºi s-a dat pentru mine. 21 Eu nu resping harul luiDumnezeu. Dar dacã justificarea vine prin Lege, atunci în zadar amurit Cristos.

II. PARTEA DOCTRINARÃ

Justificarea prin credinþã

31 O, galateni fãrã minte! Cine v-a vrãjit pe voi, înaintea ochilorcãrora a fost prezentat Cristos rãstignit? 2 Numai aceasta vreau

sã ºtiu de la voi: aþi primit Duhul din faptele Legii sau din ascultareacredinþei? 3 Sunteþi atât de fãrã minte? Dupã ce aþi început în Duh,sfârºiþi acum în trup? 4 Aþi suferit atâtea în zadar? Dacã totuºi [afost] în zadar!a 5 Aºadar, cel care vã dãruieºte Duhul ºi înfãptuieºteminuni printre voi [le face] datoritã faptelor Legii sau datoritãascultãrii credinþei?

6 Astfel, Abraham a crezut în Dumnezeu ºi i s-a considerat aceastaca justificare. 7 Sã ºtiþi deci cã fiii lui Abraham sunt cei din credinþã.8 De altfel, Scriptura, ºtiind dinainte cã Dumnezeu [îi considerã] jus-tificaþi pe pãgâni datoritã credinþei, i-a vestit dinainte lui Abraham:în tine vor fi binecuvântate toate popoarele, 9 astfel încât cei ce sunt dincredinþã sunt binecuvântaþi împreunã cu Abraham cel credincios.

10 Cei care se bazeazã pe faptele Legii sunt sub blestem, cãci estescris: Blestemat sã fie oricine nu rãmâne [fidel] tuturor celor scriseîn cartea Legii ca sã le împlineascãb. 11 Pe de altã parte, este clar cã

Mc 2,15

3,11Rom 3,20.28;

9,30Ef 2,8

Fap 15,10-11Ps 143,2

1Cor 9,21Mt 11,19

Rom 7,4-6;6,10-11;

14,8

6,14Rom 8,10

Fil 1,212Cor 10,3;

5,14-15In 13,1;

17,23Gal 1,4Tit 2,14

5,4

1Cor 2,2Gal 6,142,16; 4,6

Fap 11,17

Fil 1,6

1Cor 2,122Cor 12,12

Rom 4,3Gen 15,6

Fap 3,25Gen 12,3

Rom 4,16Evr 2,16

5,3Iac 2,10

Fap 15,10Dt 27,26

2,16Rom 3,20;

1,17a Ultima parte a versetului este tradu-

sã diferit, în funcþie de insistenþa asupratonului ameninþãtor sau de îndemn.

Lit.: dacã, într-adevãr, chiar în zadar.b Argumentul lui Paul în favoarea

justificãrii prin credinþã, ºi nu prin

Gal 2,15 422

%

%

nimeni nu este justificat prin Lege înaintea lui Dumnezeu, cãci celdrept va trãi din credinþã. 12 Însã Legea nu este din credinþã, ci celcare împlineºte acestea va trãi în ele. 13 Cristos ne-a rãscumpãrat dinblestemul Legiia, fãcându-se pentru noi blestem, cãci este scris: Bles-temat oricine este atârnat pe lemn, 14 pentru ca binecuvântarea luiAbraham pentru popoare sã vinã în Cristos Isus ca sã primim promi-siuneab Duhului prin credinþã.

Legea ºi promisiunea15 Fraþilor, vorbesc ca un om: un testament convalidat, chiar al unui

om, nimeni nu-l poate anula sau modifica. 16 Or, promisiunile i-aufost fãcute lui Abraham ºi descendentului sãu. Nu se zice „descen-denþilor” ca ºi cum ar fi fost mai mulþi, ci ca pentru unul singur: ºidescendentului sãu. Acesta este Cristos. 17 De fapt, asta vreau sã spun:Legea promulgatã dupã patru sute treizeci de ani nu poate anulatestamentul convalidat de Dumnezeuc, aºa încât promisiunea sã fiezãdãrnicitã. 18 Cãci dacã moºtenirea ar veni din Lege, nu ar mai venidin promisiune. Dar Dumnezeu i-a dat har lui Abraham printr-opromisiune.

Rolul provizoriu al Legii19 Atunci de ce este Legea? Ea a fost adãugatã din cauza încãl-

cãrilor pânã când avea sã vinã descendentul, cãruia i-a fost fãcutãpromisiunea. Ea a fost datã prin îngeri, prin mâna unui mijlocitord.20 Or, nu este mijlocitor pentru unul singur, însã Dumnezeu este unul.

Hab 2,4

Rom 10,5Lev 18,54,5Rom 8,32Cor 5,21Fap 5,30Dt 27,26Rom 5,5Col 1,27

Gen 12,7;13,15; 17,7Mt 1,1Gal 3,29

Ex 12,40

3,29

Rom 4,14;11,6

Rom 4,14-15;5,20; 7,7Fap 7,38.53Evr 2,2Gal 4,3Dt 6,4

împlinirea Legii lui Moise, se bazeazãpe dificultatea împlinirii tuturor pre-scrierilor Legii, amplificatã mult de tra-diþia iudaicã.

a Dupã Dt 21,23, cadavrul unui con-damnat la moarte prin spânzurare tre-buia sã fie îngropat în aceeaºi zi pentrua nu fi contaminatã comunitatea deimpuritatea prezenþei mortului. Înacest caz, blestemul avea rolul de a ur-genta îngroparea.

b Câteva manuscrise vechi înlocuiesc:promisiunea cu: binecuvântarea.

c Unele manuscrise adaugã: în Cristos.d Textele biblice referitoare la pro-

mulgarea Legii de pe Sinai (Ex 19, 9.16;24,15; Dt 4,11; 5,22) nu vorbesc des-pre prezenþa îngerilor. Dar tradiþiaiudaicã a interpretat fenomenele care

au însoþit teofania (foc, nor, întuneric,fulgere, tunete, grindinã etc.) drept oprezenþã a îngerilor. Existau ºi tradiþiicare vorbeau despre un rol de mijlo-cire al îngerilor în promulgarea Legii.Servindu-se de aceste tradiþii, Paulscoate în evidenþã inferioritatea Legiifaþã de promisiunea care este rostitãdirect de cãtre Dumnezeu. Vorbind deun mijlocitor, este clarã aici referinþala Moise. În literatura apocrifã, seexaltã acest rol al lui Moise, ca ºi meri-tele Israelului, singura naþiune care aacceptat toate clauzele Legii. Comen-tând textul din Dt 33,2, TargumulNeofiti considerã cã Dumnezeu s-ar fiadresat mai întâi vecinilor lui Israel.Dar fiii lui Ismael, când au gãsit scris„sã nu furi”, au respins-o etc. Lista

423 Gal 3,12

21 Este deci Legea împotriva promisiunilor lui Dumnezeu?a Nicide-cum! Dacã ar fi fost datã o Lege care sã poatã da viaþa, într-adevãrjustificarea ar veni din Lege. 22 Însã Scriptura a închis toate sub pãcatpentru ca promisiunea sã fie datã celor care cred prin credinþa înIsus Cristos.

Binefacerile credinþei23 Înainte de a fi venit credinþa, noi eram sub paza Legii, închiºi

pentru credinþa care avea sã se descopere, 24 astfel cã Legea a fost peda-gogulb nostru spre Cristos, ca sã fim justificaþi prin credinþã. 25 Darde când a venit credinþa, nu mai suntem sub pedagog.

26 Cãci toþi sunteþi fii ai lui Dumnezeu prin credinþa în CristosIsus. 27 Toþi câþi aþi fost botezaþi în Cristos v-aþi îmbrãcat în Cristosc.28 Aºadar, nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici [om] liber,nici bãrbat ºi nici femeie: voi toþi sunteþi una în Cristos Isus. 29 Iardacã voi sunteþi ai lui Cristos, atunci sunteþi descendenþa lui Abraham,moºtenitori dupã promisiune.

Fiii liberi ai lui Dumnezeu în Cristos

41 Eu însã spun: atât timp cât moºtenitorul este un copil, nu sedeosebeºte cu nimic de un sclav, chiar dacã este stãpân peste

toate. 2 Însã este sub tutori ºi administratori pânã la timpul fixat detatã. 3 Tot aºa ºi noi, cât timp eram copii, eram sclavii învãþãturilorde la început ale lumii. 4 Dar când a venit împlinirea timpului, Dum-nezeu l-a trimis în lume pe Fiul sãu, nãscut din femeie, nãscut subLege, 5 ca sã-i rãscumpere pe cei care sunt sub Lege ca sã primim înfi-erea. 6 ªi pentru cã sunteþi fii, Dumnezeu l-a trimis pe Duhul Fiului

Rom 3,30Ef 2,14-15

Rom 8,3Fap 13,38-39

Rom 3,9-19;11,32

4,3

4,2Rom 10,4

4,5In 1,12

Rom 6, 3-4.13-14

Ef 4,241Cor 12,13Rom 10,12

Col 3,11In 17,21

Rom 4,16Gal 4,7

Rom 8,17

3,25

Col 2,20Gal 3,23Mc 1,15Ef 1,10

Rom 1,3In 1,14Lc 2,213,13.26

Mt 3,15-17

naþiunilor ajunge în alte scrieri apo-crife pânã la 60. Dar Paul insistã asu-pra inferioritãþii ºi ineficacitãþii Legiiîn comparaþie cu promisiunea.

a O parte din manuscrisele cele maivechi în loc de: Dumnezeu, au: Cristos,altele omit: Dumnezeu.

b Figura pedagogului este binecunos-cutã lumii greco-romane. De cele maimulte ori, pedagogii erau sclavi edu-caþi, prezenþi mereu în casa stãpânu-lui, asigurând educaþia copiilor. Plotinevocã situaþia paradoxalã a copiluluiliber, supus pedagogului sclav. Legea,ca, de altfel, ºi pedagogul, este o etapã

necesarã în procesul de maturizarespre Cristos.

c În Scripturã haina are un sens pro-fund: protecþie a corpului împotrivaintemperiilor, haina este ºi un semn alintegrãrii într-o comunitate. Omul goleste fãrã apãrare, „ca un sclav tras defunie”. Dar haina unui om exprimãîntr-un fel ºi personalitatea sa, faceparte din eu-l sãu. Îmbrãcarea în Cris-tos la botez are o importanþã comu-nitarã ºi personalã: comunitarã, asigu-rând unitatea comunitãþii; personalã,renunþând la omul vechi ºi la poftelesale.

Gal 3,21 424

sãu în inimile noastrea, care strigã: Abba, Tatã! 7 Aºa încât nu maieºti sclav, ci fiu; iar dacã eºti fiu, eºti ºi moºtenitor prin Dumnezeub.

Situaþia actualã a galatenilor8 Însã atunci când nu-l cunoºteaþi pe Dumnezeu, eraþi sclavii celor

care din firea lor nu sunt dumnezei. 9 Dar acum, dupã ce l-aþi cunoscutpe Dumnezeu, sau mai bine, dupã ce aþi fost cunoscuþi de Dumne-zeu, cum de vã mai întoarceþi din nou la învãþãturile de la începutc,slabe ºi sãrace, cãrora vreþi sã le slujiþi din nou? 10 Voi þineþi zile,luni, anotimpuri ºi ani. 11 Mã tem sã nu fi ostenit în zadar pentru voi.

12 Vã rog, fraþilor, fiþi ca mine, cãci ºi eu sunt ca voi. Voi nu m-aþinedreptãþit cu nimic. 13 ªtiþi cã prima datã v-am vestit evangheliaprin slãbiciunea trupului, 14 ºi totuºi nu aþi arãtat nici dispreþ ºi nicidezgust faþã de trupul meu care [putea fi] pentru voi o încercare, badimpotrivã, m-aþi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe CristosIsus. 15 Unde este entuziasmul vostru? Vã mãrturisesc cã, dacã eraposibil, v-aþi fi scos ºi ochii ºi mi i-aþi fi dat. 16 Am devenit oare duº-manul vostru pentru cã v-am spus adevãrul? 17 Aceia sunt ataºaþi devoi, dar nu cu intenþie bunã, ci vor sã vã separe de noi ca sã vãataºaþi de ei. 18 De fapt, dacã intenþia este bunã, este bine sã fie unataºament, întotdeauna, ºi nu numai când sunt eu la voi, 19 copiiimei, pentru care îndur din nou chinurile naºterii pânã când Cristosse va forma în voi. 20 Aº dori sã fiu la voi acum ºi sã-mi schimb tonul,cãci sunt neliniºtit în privinþa voastrã.

Mãrturia Scripturii: Agar ºi Sara21 Spuneþi-mi: voi, care vreþi sã fiþi sub Lege, nu ascultaþi Legea?

22 Cãci este scris cã Abraham a avut doi fii: unul din sclavã ºi unuldin femeia liberã. 23 Însã cel din sclavã este nãscut dupã trup, pe cândcel din femeia liberã este prin promisiune. 24 Acestea sunt alegorii.

Rom 8,15-16In 15,15Gal 3,29Rom 8,17

1Cor 8,4-52Cr 13,9Is 37,19Ier 2,111Cor 8,3;12,2

Is 1,13Col 2,16Rom 14,5Fil 2,161Cor 4,16;9,21-221Cor 2,3

1,8Mt 10,40In 13,20

5,7Am 5,10

1,7

1Cor 4,15Rom 8,9-10

4,9

Gen 16,15;21,2Gen 17,16Rom 9,7-91Cor 10,6

a Multe manuscrise au: voastre.b Câteva manuscrise vechi au: moºte-

nitor al lui Dumnezeu; altele: moºteni-tor al lui Dumnezeu prin Cristos; altele:moºtenitor prin Dumnezeu în Cristos.

c Termenul grec stoicheia este luataici în sensul cel mai simplu: învãþã-tura elementarã, abc-ul unei doctrine.Pentru a scoate mai bine în evidenþãcaracterul elementar ºi inferior al doc-trinei iudaizanþilor, Paul menþioneazã

câteva practici pãgâne: atenþia exage-ratã datã calendarului îl face pe omsclav al forþelor naturii ºi al fiinþelorsupranaturale (îngeri pentru evrei, zeipentru greci) ºi-l abat pe om de la credin-þa în Cristos, singurul mijlocitor întreDumnezeu ºi oameni. Este atestatã laQumran mentalitatea cã prin respec-tarea calendarului „revelat” se þinecalendarul ceresc, cultul terestru fiindsincronic cu slujirea îngerilor în cer.

425 Gal 4,7

a Contrastul dintre Ierusalimul pã-mântesc ºi cel ceresc este o temã frec-ventã în literatura apocalipticã. Ieru-salimul ceresc ar fi fost creat încã dela început. Adam l-ar fi vãzut înaintede pãcat, la fel ca ºi Abraham ºi Moise.El va coborî pe pãmânt în timpurile depe urmã, fiind descris ca cetatea-mi-reasã (Ap 21), mama tuturor credin-cioºilor. Sfântul Paul identificã Ierusa-limul de sus cu Biserica-mamã carenaºte prin botez noi fii. Aceºtia se bucu-rã de libertate în Duhul Sfânt.

b Destul de atestatã în manuscriseeste varianta: noi, fraþilor... suntem.

c Dupã relatarea din Gen 16 ºi 21 nu arfi fost vreun conflict între Ismael ºi Isaac.Totuºi rabinii au încercat sã-ºi explicemotivul alungãrii sclavei Agar ºi a fiu-lui ei de cãtre Abraham. Interpretând

textul din Gen 21,9-10, TargumulNeofiti considerã cã Ismael ar fi cãzutîn idolatrie, fiind un pericol ºi pentruIsaac. Alte interpretãri considerã cãIsmael, fiind un bun arcaº (Gen 21,10),l-ar fi ameninþat pe Isaac. Astfel, Saraar fi intervenit pentru a-ºi salva copi-lul. Acest presupus conflict este folositde Paul pentru a-i descrie pe cei ce-lpersecutau ºi cãutau sã-i ademe-neascã pe creºtini: iudaizanþii. Îi con-siderã pe evrei „nãscuþi dupã trup”asemeni lui Ismael, copil al cãrnii, dinsclava Agar; în schimb creºtinii, „nãs-cuþi dupã duh”, sunt ca Isaac, nãscutdin pãrinþi în vârstã, deci prin pute-rea Duhului dãtãtor de viaþã.

d Dupã unele manuscrise, prima pro-poziþie a v. 1 s-ar include la 4,31b.Argumentul lui Paul se bazeazã pe o

Cãci ele sunt douã testamente: unul de pe muntele Sinai, care a nãs-cut sclavie. Aceasta este Agar. 25 Dar Agar este muntele Sinai în Arabiaºi corespunde Ierusalimului de acum, care este în sclavie, împreunãcu copiii sãi. 26 Însã Ierusalimul de susa este liber ºi este mama noas-trã. 27 Cãci este scris:

Bucurã-te tu care eºti sterilã ºi care nu naºti,chiuie de bucurie ºi strigã,tu care nu simþi durerile naºterii,cãci mai mulþi copii are cea pãrãsitãdecât cea care are bãrbat.

28 Dar voib, fraþilor, ca ºi Isaac, sunteþi fii ai promisiunii. 29 Însã ºiatunci cel care era nãscut dupã trup îl persecuta pe cel [nãscut] dupãduh ca ºi acumc. 30 Dar ce zice Scriptura? Alung-o pe servitoare ºi pefiul ei, cãci fiul servitoarei nu va fi moºtenitor împreunã cu fiul celeilibere. 31 De aceea, fraþilor, noi nu suntem copiii servitoarei, ci aicelei libere.

III. PARTEA MORALÃ

Libertatea creºtinã

51 Pentru libertate ne-a eliberat Cristos. Aºadar, rãmâneþi tari ºi nuluaþi din nou jugul sclavieid.

5,1

In 8,33-35

Evr 12,22Ap 3,12;21,2.10

Is 54,1

Rom 9,7

Gen 21,91Tes 2,14

Gen 21,10

3,29

2,4; 5,13In 8,36

4,9

Gal 4,25 426

%

2 Iatã, eu, Paul, vã spun cã, dacã primiþi circumcizia, Cristos nu vãfoloseºte la nimic. 3 Din nou mãrturisesc înaintea oricãrui om careprimeºte circumcizia cã este necesar sã împlineascã toatã Legea. 4 Voi,care voiþi sã fiþi justificaþi prin Lege, v-aþi separat de Cristos, aþicãzut din har. 5 Cãci în Duh, noi aºteptãm din credinþã speranþa jus-tificãrii. 6 Pentru cã în Cristos Isus nici circumcizia, nici necircum-cizia nu foloseºte la nimic, ci doar credinþa care lucreazã prin iubire.

7 Voi alergaþi bine. Cine v-a împiedicat sã ascultaþi de adevãr?8 Acest îndemn nu este de la cel care vã cheamã. 9 Puþin aluat face sãdospeascã întreaga frãmântãturã. 10 Eu am convingerea în Domnul cuprivire la voi cã nu gândiþi altfel, dar cel care vã tulburã, oricine arfi el, va suporta condamnarea. 11 Dar dacã eu, fraþilor, aº mai predi-ca circumcizia, de ce aº mai fi persecutat? Atunci scandalul crucii afost anulat. 12 Cei care vã tulburã mai bine sã se mutileze de tota.

13 Voi însã, fraþilor, aþi fost chemaþi la libertate; numai ca aceastãlibertate sã nu fie ocazie pentru [a sluji] trupului, ci slujiþi-vã priniubire, unii pe alþii. 14 Cãci toatã Legea este împlinitã într-o singurãporuncã: Sã-l iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi. 15 Dar dacãvoi vã muºcaþi ºi vã mâncaþi între voi, aveþi grijã sã nu vã nimiciþiunii pe alþii.

Duhul ºi trupul16 Aºadar, vã spun: umblaþi în duh ºi nu împliniþi poftele trupului.

17 Cãci trupul doreºte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupu-lui:b acestea se împotrivesc unul altuia aºa încât nu puteþi face tot

1,6

3,10Rom 2,25Iac 2,10Rom 10,3

Rom 8,23-252Cor 1,22;5,1-56,151Cor 7,191Tim 1,5Iac 2,22In 8,32Gal 2,141,61Cor 5,62Cor 7,161,71Cor 3,17Fap 21,211Cor 1,23Fil 3,25,1Rom 6,151Pt 2,16Mt 22,40Rom 13,8-10Iac 2,8 Lev 19,8

5,25Rom 8,5

Rom 7,14 ºu

practicã cunoscutã în tradiþia ebraicã:un sclav putea fi rãscumpãrat pentrua fi sclav la noul stãpân sau pentru afi liber. Dar Cristos nu ne-a rãscum-pãrat ca sã schimbãm o sclavie cu alta,ci pentru a ne dãrui libertatea fiilorlui Dumnezeu.

a Ironia lui Paul se bazeazã ºi peDt 23,1 dupã care eunucii erau excluºide la adunarea fiilor lui Israel.

b Opoziþia trup-duh, pe care o întâl-nim în scrisorile sfântului apostol Paulcãtre romani ºi cãtre galateni, nu estede tip ontologic, ci moral.

Termenul sarx (lit.: carne) are la sfân-tul Paul sensul de „om”, omul vãzutîn realitatea sa limitatã, dar nu în mod

necesar negativã. Aici, însã, termenulcapãtã un sens religios negativ: esteomul limitat care, în egoismul sãu, seconsiderã absolut. Eul omului-trupdevine un idol ºi astfel omul devine pro-priul sãu sclav. Vedem în „faptele tru-pului”, enumerate în v. 19-21, egoismulpropriu ridicat la nivel de sistem, carenu intrã în perspectiva escatologicã aîmpãrãþiei.

Termenul pneuma („duh”) indicã oputere de origine divinã dãruitã trupu-lui. În calitate de fiu al lui Dumnezeu,liber, creºtinul este cãlãuzit de DuhulSfânt. Spre deosebire de „faptele tru-pului”, care sunt un produs, „opera cãr-nii”, efectul unei cauzalitãþi mecanice,

427 Gal 5,2

%

ceea ce voiþi. 18 Cãci dacã sunteþi conduºi de Duh, nu mai sunteþi subLege. 19 De altfel, faptele trupului sunt cunoscute. Acestea sunt: des-frânarea, necurãþia, libertinajul, 20 idolatria, vrãjitoria, duºmãniile,cearta, gelozia, mâniile, ambiþiile, discordiile, dezbinãrile, 21 invidi-ilea, beþiile, orgiile ºi cele asemãnãtoare acestora. Vã spun mai dina-inte, aºa cum v-am mai spus, cã cei care practicã astfel de fapte nuvor moºteni împãrãþia lui Dumnezeu.

22 În schimb, rodul Duhului este: iubirea, bucuria, pacea, rãbdarea,bunãvoinþa, bunãtatea, fidelitatea, 23 blândeþea, cumpãtarea. Împo-triva faptelor de acest fel nu existã Lege. 24 Cãci cei care sunt ai luiCristos Isus ºi-au rãstignit trupul împreunã cu patimile ºi poftele.

25 Dacã trãim prin Duh, sã ne ºi purtãm potrivit Duhului. 26 Sã nufim cãutãtori de mãrire deºartã, provocându-ne unii pe alþii ºi invidi-indu-ne între noi.

Viaþa comunitarã dupã legea Duhului

61 Fraþilor, dacã un om a cãzut într-o greºealã, voi, cei spirituali,corectaþi-l în duhul blândeþii. Dar tu fii atent la tine însuþi ca sã

nu fii ispitit ºi tu. 2 Purtaþi-vã unii altora povara ºi astfel veþi împlinilegea lui Cristos. 3 Dacã cineva se considerã a fi ceva, fãrã sã fie, seînºalã pe sine însuºi. 4 Fiecare sã-ºi cerceteze fapta ºi atunci va gãsimotiv de laudã numai faþã de sine ºi nu faþã de alþii, 5 cãci fiecare îºiva purta povara.

6 Cel care este instruit în cuvânt sã-i facã parte de toate bunurileºi celui care îl instruieºte. 7 Nu vã înºelaþi: Dumnezeu nu permite sãfie luat în râs, cãci ceea ce seamãnã omul aceea va ºi culege. 8 Cineseamãnã în trup va culege din trup putrezire; dar cine seamãnã înDuh va culege din Duh viaþa veºnicã. 9 Sã nu ne lãsãm obosiþi de aface binele, cãci la timpul potrivit vom culege, dacã nu ne vomlenevi. 10 Aºadar, acum, cât avem timp, sã facem bine tuturor ºi maiales celor de aceeaºi credinþã.

„roadele duhului” (v. 22-23) sunt caun punct de sosire a activitãþii însu-fleþite de Duhul Sfânt prin cooperarealiberã a creºtinului: primul rod esteiubirea care caracterizeazã toatã viaþa

creºtinã, prelungindu-se într-un cor-tegiu de atitudini ºi valori care împo-dobesc existenþa.

a Multe manuscrise importante ada-ugã: crimele.

Rom 6,14;7,4; 8,14Gal 2,19

Rom 1,28 ºu+

1Cor 6,10Ef 5,5

Ap 22,152Cor 6,6

Ef 5,91Tim 6,111Tim 1,9Rom 6,7;

8,13Gal 2,19

Col 3,51Pt 2,11

5,16Rom 8,4

Fil 2,3

Mt 18,152Tes 3,14-15

Iac 5,19-201Cor 10,12

Rom 15,1In 13,34Rom 8,2

1Cor 3,18;4,7

1Cor 11,282Cor 13,5

1Cor 4,4-71Cor 3,8

Rom 14,12Rom 15,27

1Cor 9,11-14Iob 13,9; 4,8

Prov 22,8Rom 6,21-22

In 3,6; 6,272Tes 3,131Tes 5,15

Gal 5,18 428

IV. EPILOG

Salutul final11 Priviþi cu ce litere v-am scris, cu propria mea mânã. 12 Cei care

vor sã facã impresie în privinþa trupului vã obligã pe voi sã vã cir-cumcideþi, numai ca sã nu fie persecutaþi pentru crucea lui Cristos,13 cãci nici ei care sunt circumciºi nu þin Legea, ci vor ca sã fiþi cir-cumciºi pentru ca ei sã se laude în trupul vostru. 14 Însã, în ce mãpriveºte, departe de mine gândul de a mã lãuda cu altceva decât încrucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este rãstig-nitã pentru mine, iar eu pentru lume. 15 Cãci nici circumcizia, nicinecircumcizia nu valoreazã ceva, ci numai noua creaturã. 16 ªi tuturorcelor care vor urma acest îndemn ºi întregului Israel al lui Dumne-zeu pace ºi îndurare.

17 De acum încolo nimeni sã nu-mi facã supãrãri, cãci eu port întrupul meu semnelea lui Isus.

18 Fraþilor, harul Domnului nostru Isus Cristos sã fie cu duhulvostru! Amin.

1Cor 16,213,3Fil 3,18-19Col 2,18Gal 5,11

5,13Rom 2,21

Rom 3,271Cor 1,23.27.31; 2,22,195,61Cor 7,18-19.312Cor 5,17Ap 21,5Ps 125,5;128,6Rom 11,1-52Cor 4,10;6,4-5Fil 4,23Flm 252Tim 4,22

a Lit.: stigmate. Termenul este cu-noscut în epoca NT ca un semn impri-mat cu fierul înroºit pe pielea vitelorsau a sclavilor, indicându-se astfel apar-tenenþa. Nu existã suficiente dovezicã Paul ar fi avut stigmatele Domnului

(urmele rãstignirii pe cruce). Cei maimulþi exegeþi înþeleg expresia în rela-þie cu suferinþele morale ºi fizice pecare Paul le-a îndurat în apostolat ºicare pot fi considerate „un semn” alapartenenþei sale definitive la Cristos.

429 Gal 6,11

SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL PAUL

CÃTRE EFESENI

INTRODUCERE

Autorul. Faptul cã în câteva manuscrise vechi importante lipseºteindicarea destinatarului ca ºi modificarea de ton faþã de celelalte scri-sori, i-a determinat pe unii exegeþi sã considere ca autor al scrisoriiun discipol al sfântului Paul. Dar tradiþia creºtinã, conþinutul tema-tic ºi modul de argumentare, asemãnãtor celorlalte scrisori ale sfân-tului Paul, dovedesc apartenenþa acestei scrisori la cele pauline.

Forma ºi stilul. Caracteristic acestei scrisori este stilul: abundenþasinonimelor ºi a semitismelor, lungimea frazelor, sintaxa supraîncãrca-tã, înlãnþuiri de complemente ºi participii, multe intercalãri ºi repetiþii.

Scopul ºi destinatarii. Comunitatea creºtinã din Efes a fost înte-meiatã de sfântul Paul în cea de-a doua ºi de-a treia cãlãtorie misio-narã, Apostolul locuind aici vreo 3 ani (Fap 18,19-21; 19,1–20,1). Fiindîn închisoare la Roma, sfântul Paul aflã veºti prin Epafras ºi Onesimdespre noile situaþii din comunitãþile Asiei Mici ºi le scrie pentru ale atrage atenþia asupra pericolului recãderii în mentalitatea pãgânãpreocupatã de religia misterelor, elemente cosmice, fiinþe îngereºti.

Structura. Introducerea (1,1-2) este clasicã. Este menþionat auto-rul ºi destinatarii. Urmeazã un imn de laudã adresat lui Dumnezeupentru alegerea, eliberarea, darul cunoaºterii ºi unitatea întreguluiunivers sub un singur cap, care este Cristos (1,3-14). Apostolul îºicontinuã rugãciunea cerându-i lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, sã-lilumineze pentru a înþelege domnia lui Cristos asupra oricãrei puteri(1,15-23). Mântuirea, atât a iudeilor, cât ºi a pãgânilor, se realizeazãprin învierea lui Cristos ºi prin harul sãu (2,1-10). Cristos, „paceanoastrã”, i-a reconciliat pe toþi ºi a format Biserica (2,11-22). În con-tinuare, Apostolul se prezintã ca „prizonier al lui Cristos” pe careDumnezeu l-a ales prin harul sãu pentru a-ºi realiza planul revelatapostolilor ºi profeþilor, adicã unirea dintre iudei ºi pãgâni. Reconci-lierea lumii este legatã de dãrâmarea zidului care-l izoleazã pe Israelde celelalte naþiuni (3,1-21). Dupã aceste consideraþii dogmatice,Apostolul dã o serie de recomandãri pentru viaþa creºtinilor: sã con-struiascã trupul lui Cristos în unitate ºi în diversitatea darurilor(4,1-16); sã construiascã o viaþã nouã prin dezbrãcarea de omul celvechi ºi îmbrãcarea în omul cel nou (4,17-31); sã fie fii ai luminii,

renunþând la comportamentul trecut (4,32–5,20); sã stabileascã înfamilie raporturi noi, bazate pe supunere ºi iubire (5,21–6,9); sã poar-te cu curaj lupta credinþei (6,10-20). Dupã câteva informaþii cu carac-ter personal (6,21-22), urmeazã salutul final (6,23-24).

Locul ºi data. Tradiþia creºtinã primarã este unanimã în a consi-dera Roma ca loc al redactãrii scrisorii de cãtre sfântul Paul, în timpulprimei detenþii, între anii 61-63. Mai recent, unii exegeþi au susþinutteoria redactãrii scrisorii la Cezareea.

Teologia. Scrisoarea cãtre Efeseni conþine sinteza cea mai vastã aînvãþãturii sfântului Paul. Este dezvoltatã, în forma cea mai sistema-ticã ºi completã, tema suveranitãþii universale a lui Cristos, abolinddistincþia dintre evrei ºi pãgâni pentru a se crea un unic popor al luiDumnezeu, Biserica, trupul lui Cristos, ca o realitate profund uni-tarã: un trup în care Cristos este capul, un templu care îl are dreptpiatrã unghiularã pe Cristos ºi este construit pe temelia apostolilor,a profeþilor ºi a învãþãtorilor, o Mireasã iubitã ºi sfinþitã de Cristos.Dacã în scrisorile anterioare Biserica era prezentatã mai mult ca for-matã din comunitãþi locale, aici Biserica este o realitate universalãcare, deºi marcatã de timp, tinde spre veºnicie, spre plinãtatea luiCristos.

432

SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL PAUL

CÃTRE EFESENI

I. PROLOG

Adresa

11 Paul, apostol al lui Cristos Isus, prin voinþa lui Dumnezeu, cãtresfinþii care sunt în Efesa ºi care cred în Cristos Isus: 2 har vouã ºi

pace de la Dumnezeu Tatãl nostru ºi de la Domnul Isus Cristos.

II. PARTEA DOCTRINARÃ

REVELAREA MISTERULUI LUI CRISTOS ÎN BISERICÃ

Imn de mulþumire3 Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus

Cristos, care ne-a binecuvântat cu orice fel de binecuvântare spiri-tualã în cele cereºtib, în Cristos, 4 întrucât ne-a ales în el mai înaintede întemeierea lumii ca sã fim sfinþi ºi neprihãniþi înaintea lui. Îniubirec 5 el ne-a rânduit de mai înainte spre înfiere, prin Isus Cristos,dupã planul binevoitor al voinþei sale, 6 spre lauda gloriei haruluisãu cu care ne-a copleºit în [Fiul] sãu preaiubit. 7 În el avem rãs-cumpãrarea prin sângele sãu, iertarea pãcatelor dupã bogãþia haru-lui sãu 8 pe care l-a revãrsat cu prisosinþã asupra noastrã în toatãînþelepciunea ºi priceperea. 9 El ne-a fãcut cunoscut misterul voinþeisale dupã planul binevoitor pe care l-a hotãrât de mai înainte în el,10 ca sã-l aducã la îndeplinire la împlinirea timpurilor: [ºi anume] sãfie reunited toate lucrurile cele din cer ºi cele de pe pãmânt sub un

Col 1,1-2

2Cor 1,31Pt 1,3Gal 3,14

Rom 8,28-30In 17,242Tes 2,13Ef 5,27Col 1,22Rom 8,15-16Gal 4,4In 1,121In 3,1Fil 1,11Lc 1,28Col 1,13Mt 3,17Dt 32,132Col 1,13-14Rom 3,24-25Col 1,202,7Col 1,93,3.9Rom 16,253,11Mc 1,15Gal 4,4Col 1,16-17

a Câteva manuscrise importanteomit: în Efes.

b Termenul grec epuranios nu indi-cã o zonã în spaþiu, ci o sublimitatecalitativã ce depãºeºte „cerescul” (epi+ uranos).

c Multe traduceri adaugã expresia:în iubire la propoziþia precedentã, caz

în care s-ar indica iubirea umanã. Tra-ducerile moderne preferã sã lege expre-sia de v. 5, indicând iubirea divinã.

d Verbul grec ana + kephalaô se întâl-neºte foarte rar ºi este format din rãdã-cina kephalé, care înseamnã „cap”,„ºef”, ºi prefixul ana, care indicã omiºcare de jos în sus. Aici sensul este %

singur cap, Cristos. În el, 11 în care am fost chemaþi, am fost rânduiþide mai înainte dupã planul aceluia care lucreazã toate dupã hotãrâ-rea voinþei sale, 12 ca noi care mai dinainte am sperat în Cristos sãfim spre lauda gloriei sale. 13 În el, ºi voi, ascultând cuvântul adevã-rului, evanghelia mântuirii voastre în care aþi crezut, aþi fost însem-naþi cu sigiliul în Duhul Sfânt, cel promis. 14 El este arvuna moºte-nirii noastre pânã la rãscumpãrarea celor pe care i-a dobândit sprelauda gloriei sale.

Elogiul ºi rugãciunea lui Paul pentru efeseni15 De aceea ºi eu, auzind de credinþa voastrã în Domnul Isus ºi de

iubirea pe care o aveþi faþã de toþi sfinþii, 16 nu încetez sã mulþumescpentru voi, amintindu-vã în rugãciunile mele, 17 pentru ca Dumne-zeul Domnului nostru Isus Cristos, Tatãl gloriei, sã vã dea Duhulînþelepciunii ºi al descoperirii, ca sã-l cunoaºteþi pe deplin, 18 lumi-nându-vã ochii inimii voastre ca sã cunoaºteþi care este speranþachemãrii sale, care este bogãþia gloriei moºtenirii sale între cei sfinþi19 ºi care este imensa mãreþie a puterii sale faþã de noi, cei care credemdupã lucrarea tãriei puterii sale 20 pe care a înfãptuit-o în Cristos,înviindu-l din morþi ºi aºezându-l la dreapta sa în ceruri, 21 deasupraoricãrui principat ºi oricãrei puteri, stãpâniri ºi domnii ºi deasupraoricãrui nume rostit nu numai în lumea aceasta, dar ºi în aceea careva veni. 22 Toate le-a pus sub picioarele lui, iar pe el l-a rânduit cappeste Biserica întreagã, 23 care este trupul sãu, plinãtateaa aceluiacare împlineºte toate în toþi.

Convertirea pãgânilor

21 Voib eraþi morþi din cauza greºelilor ºi a pãcatelor voastre, 2 încare umblaþi odinioarã dupã mentalitatea lumii acesteia, dupã

stãpânitorul puterii vãzduhuluic, a duhului care lucreazã acum în

urmãtorul: capul, Cristos, asigurã ordi-nea ºi coerenþa întregului univers, su-punând toate puterile ostile (1,20-21) ºirealizând unirea între evrei ºi pãgâniîn unicul templu locuit de Duhul luiDumnezeu (2,13-22).

a Ultima parte a v. 23 este o apoziþiepentru Cristos-cap, din v. 22. Cristosglorificat în cer (v. 20) este plerôma =plinãtatea pe care o comunicã Bisericiiºi fiecãrui membru al ei, pânã când toþi

vor ajunge la „înãlþimea staturii plinã-tãþii lui Cristos” (4,13).

b Construcþia gramaticalã este greude interpretat. Propoziþia începe cu unacuzativ care are valoare de subiectlogic fãrã un verb activ. Acest lucrupermite raportarea v. 1-2 atât la tex-tul anterior, cât ºi la v. 5. Din aceastãcauzã apar variante în traduceri.

c Dupã mentalitatea timpului sfân-tului Paul, puterile vãzduhului sunt

Col 1,123,11

1Cor 12,6

2,12

2Col 1,5-64,30

2Cor 1,22

3,142Cor 5,5

Rom 8,14-17.23

Rom 8,24-25

2Col 1,4-9Flm 4-5

Rom 1,8-9

3,14-19Is 11,2Înþ 7,7

1Cor 2,101In 5,20

3,92Cor 4,4-6

Ef 4,4Col 1,5.27

Col 1,12Dt 33,3.4

Înþ 5,5Fap 20,32

Col 2,122Cor 13,4

3,20Rom 8,11

1Cor 6,14Fil 3,10Rom 1,4Col 3,1

Ps 110,11,1

Col 1,15-20Col 2,10

1Cor 15,24-25Fil 2,9

Evr 1,3-4Mt 28,18

Ps 8,7Col 1,18

4,10Col 1,19;

In 17,21-23

Tit 3,3-72,5

2Col 2,132Col 3,7

6,122Cor 4,4In 12,31

Ef 1,11 434

%

fiii neascultãrii. 3 Printre aceºtia am trãit ºi noi toþi odinioarã în pof-tele trupului nostru, împlinind dorinþele trupului ºi ale simþurilor ºieram ºi noi din fire fii ai mâniei, ca ºi ceilalþi. 4 Însã Dumnezeu, fiindbogat în îndurare, pentru marea sa iubire cu care ne-a iubit, 5 pe cândnoi eram morþi din cauza greºelilor noastre, ne-a readus la viaþã îm-preunã cu Cristos – prin har aþi fost mântuiþi – 6 ne-a înviat ºi ne-aaºezat în ceruri în Cristos Isus, 7 ca sã arate în veacurile viitoaremãreþia bogãþiei harului sãu prin bunãtatea faþã de noi în CristosIsus. 8 Cãci prin har aþi fost mântuiþi datoritã credinþei ºi aceasta nue de la voi, ci este darul lui Dumnezeu, 9 nu prin fapte, ca sã nu selaude nimeni. 10 Dar noi suntem opera lui, creaþi în Cristos Isus învederea faptelor bune pe care le-a pregãtit Dumnezeu de mai înainteca sã trãim în ele.

Pãgânii ºi evreii uniþi în Cristos11 De aceea, amintiþi-vã cã voi odinioarã eraþi pãgâni dupã trup,

numiþi „necircumciºi” de cei care se numesc „circumciºi” în trup demânã omeneascã, 12 pentru cã eraþi în timpul acela fãrã Cristos, lip-siþi de cetãþenia lui Israel, strãini de alianþele promisiunii, fãrã sãaveþi speranþã ºi fãrã Dumnezeu în lume. 13 Dar acum, în Cristos Isus,voi, care odinioarã eraþi departe, v-aþi apropiat prin sângele lui Cristos.

14 Cãci el este pacea noastrã, cel care a fãcut din douã una ºi a dãrâ-mat zidul despãrþitor, desfiinþând în trupul sãu ura, 15 legea porun-cilor cu prescrierile ei, pentru ca pe cei doi sã-i întemeieze într-unsingur om nou, fãcând pace, 16 ºi sã-i împace pe amândoi cu Dumne-zeu într-un singur trup prin crucea prin care a nimicit ura. 17 Venind,el a vestit pacea pentru voi care eraþi departe ºi pacea pentru cei careerau aproape, 18 cãci, prin el, amândoi avem intrare deschisã într-unsingur Duh la Tatãl. 19 Aºadar, voi nu mai sunteþi strãini ºi nici oas-peþi, ci sunteþi concetãþeni ai sfinþilor ºi oameni de casã ai lui Dumne-zeu, 20 zidiþi pe temelia apostolilor ºi a profeþilor, piatra unghiularãfiind Cristos Isus. 21 În el toatã construcþia, ca un ansamblu armo-nios, se înalþã ca un templu sfânt în Domnul, 22 în care ºi voi sunteþizidiþi ca sã deveniþi o locuinþã a lui Dumnezeu prin Duhul.

Paul, vestitor al misterului lui Cristos

31 De aceea eu, Paul, [sunt] prizonierul lui Cristos Isus pentru voi,pãgânii. 2 Poate aþi auzit de slujirea harului lui Dumnezeu care

mi-a fost datã pentru voi: 3 prin revelaþie, mi-a fost fãcut cunoscut

duhurile rele localizate în zona inter-mediarã dintre cer ºi pãmânt, care con-troleazã „lumea întunericului” (6,12).

5,6Rom 2; 3,9.23Col 3,6

1Pt 1,3In 3,16.172,12Col 2,13Lc 15,24.32Rom 6,132,8Fap 15,11Col 3,1-4Rom 8,11Ef 1,11,7Rom 3,24;9,16Gal 2,16In 4,10Evr 8,4Rom 3,282Tim 1,91Cor 1,29Gal 6,142Cor 5,17Gal 6,15Tit 2,14

5,8Rom 11,17Col 2,113,18Col 1,21Rom 9,4-51Tes 4,13Fap 17,22-23Is 57,19Fap 2,39Col 1,20Col 2,14Is 9,5Mt 5,9Ez 37,17Col 3,102Cor 5,17Col 1,206,15Is 52,7Zah 9,10Is 57,193,12Rom 5,2; 8,15Evr 7,25;10,19-20;1Pt 3,183,6Gal 4,26Fil 3,20Evr 12,22-231Cor 3,9-11Mt 16,18Ap 21,14Is 28,161Pt 2,64,15-16Col 2,191Cor 3,162Cor 6,16In 2,211Pt 2,5

435 Ef 2,3

misterul, dupã cum v-am scris eu cu puþin înainte, 4 de unde, citind,puteþi cunoaºte cum înþeleg eu misterul lui Cristos, 5 care nu a fostcunoscut fiilor oamenilor din celelalte generaþii, aºa cum este revelatacum sfinþilor sãi apostoli ºi profeþi prin Duhul: 6 pãgânii sunt împre-unã-moºtenitori, formeazã un singur trup ºi sunt împreunã pãrtaºiai promisiunii în Cristos Isus prin evanghelie, 7 al cãrei slujitor amdevenit prin darul harului lui Dumnezeu care mi-a fost dat potrivitcu lucrarea puterii sale. 8 Mie, celui mai mic dintre toþi sfinþii, mi-afost dat acest har: sã le vestesc pãgânilor inefabila bogãþie a lui Cris-tos 9 ºi sã le pun tuturora în luminã care este înfãptuirea misteruluiascuns de veacuri în Dumnezeu, creatorul a toate, 10 pentru ca sã fiefãcutã cunoscutã acum principatelor ºi puterilor cereºti, prin Bisericã,înþelepciunea lui Dumnezeu, cea de multe feluri, 11 dupã planul veº-nic pe care l-a stabilit în Cristos Isus Domnul nostru. 12 În el avemcurajul sã ne apropiem cu încredere [de Dumnezeu], prin credinþa înel. 13 De aceea, vã rog sã nu vã descurajaþi din cauza necazurilormele pentru voi: acestea sunt preamãrirea voastrã.

Rugãciune pentru cunoaºterea iubirii lui Cristos14 De aceea îmi plec genunchiib înaintea Tatãluic, 15 de la care îºi

trage numele orice familied în cer ºi pe pãmânt, 16 ca sã vã dea pute-rea, dupã bogãþia gloriei sale, de a fi întãriþi prin Duhul lui în omullãuntric, 17 aºa încât Cristos sã locuiascã în inimile voastre prin cre-dinþã. Înrãdãcinaþi ºi întemeiaþi în iubire, 18 sã puteþi înþelege împre-unã cu toþi sfinþii care este lãrgimea ºi lungimea, înãlþimea ºi pro-funzimea 19 ºi sã cunoaºteþi iubirea fãrã de margini a lui Cristos casã fiþi plini în toate de plinãtatea lui Dumnezeu.

20 Iar celui care poate sã facã toate mai presus decât putem noi sãcerem sau sã gândim, prin puterea cu care lucreazã în noi, 21 lui sã-ifie glorie în Bisericã ºi în Cristos Isus, în toate generaþiile din veciivecilor. Amin.

4,1Col 4,18

2Col 1,24-29Gal 1,12-16

1,9-10Col 1,26

Rom 9–11Col 1,26

Rom 15,25-262,13.18-19

Col 1,23-251Cor 15,9-10

1Tim 1,15Gal 1,16; 2,8

1,7Col 1,26

Rom 16,251Cor 2,7-9

1Pt 1,121,4-11

Înþ 7,27Rom 11,33-36

Rom 5,21Pt 3,18

Evr 4,16;10,19

Col 1,241,17-18

Mt 11,25Col 1,11

Înþ 1,4In 14,23

Rom 8,11Col 1,23; 2,7

Ps 89,3Col 2,2-3

Iob 11,8-91Cor 13Gal 4,9Col 2,9

Rom 16,25-27Iuda 24

Col 1,29

a În câteva manuscrise importantelipseºte: tuturor.

b În mod obiºnuit, evreii se rugau înpicioare, cu mâinile ridicate, semn cãse considerau fii ai lui Dumnezeu. Pozi-þia verticalã, linia dreaptã ascendentã,însemna orientarea spre Iahve – Dum-nezeul Preaînalt (Ps 92,9; 93,4; 102,20).Rugãciunea în genunchi (ca ºi pros-ternarea) se fãcea numai în cazuri ex-cepþionale, când cineva voia sã-l im-plore mai insistent pe Dumnezeu.

c Câteva manuscrise adaugã: Domnu-lui nostru Isus Cristos.

d În LXX, termenul patria indicã:descendenþã, stirpe, clan, naþiune. Apli-cat la „familiile cereºti”, ar putea indicadiferite categorii de duhuri îngereºti.Expresia este folositã de sfântul Paulºi are o nuanþã polemicã antignosticã.Gnosticii susþineau cã îngerii au fostcreaþi de Demiurg (o creaturã cu puterisupranaturale), în timp ce, dupã expre-sia paulinã, îngerii trebuie sã recunoas-cã paternitatea lui Dumnezeu, creato-rul lor.

Ef 3,4 436

III. PARTEA MORALÃ

TRÃIREA MISTERULUI LUI CRISTOS ÎN BISERICÃ

Unitatea Bisericii în diversitatea carismelor

41 Aºadar, vã îndemn, eu, prizonierul în Domnul, sã vã comportaþiîn mod vrednic de chemarea pe care aþi primit-o: 2 cu toatã umilin-

þa ºi blândeþea, cu îndelungã rãbdare, îngãduindu-vã unii pe alþii îniubire, 3 strãduindu-vã sã menþineþi unitatea Duhului în legãtura pãcii.4 Este un singur trup ºi un singur Duh, dupã cum aþi ºi fost chemaþila o singurã speranþã, aceea a chemãrii voastre. 5 Este un singur Domn,o singurã credinþã, un singur botez, 6 un singur Dumnezeu ºi Tatã altuturor, care este peste toate, prin toþi ºi în toþi.

7 Fiecãruia dintre noi i s-a dat harul dupã mãsura darului lui Cris-tos. 8 De aceea [Scriptura] spune:

Ridicându-se în înãlþime,a dus captivã captivitatea,a data daruri oamenilor.9 Dar ce înseamnã „s-a ridicat” dacã nu cã a ºi coborâtb în locurile

cele mai de josc ale pãmântului? 10 Cel care a coborât este acelaºi cu celcare s-a ridicat deasupra tuturor cerurilor, ca sã împlineascã toate.

11 Tot el i-a dat pe unii ca apostoli, pe alþii ca profeþi, pe alþii caevangheliºti, pe alþii ca pãstori ºi învãþãtori, 12 pentru desãvârºireasfinþilor în vederea lucrãrii slujirii spre edificarea trupului lui Cristos,13 pânã când vom ajunge toþi la unitatea credinþei ºi a cunoaºteriiFiului lui Dumnezeu, la omul desãvârºit, la mãsura staturii plinã-tãþii lui Cristos, 14 ca sã nu mai fim copii, purtaþi de valuri ºi duºiîncoace ºi încolo de orice vânt al învãþãturii prin înºelãciunea oame-nilor, prin viclenia lor în a proiecta inducerea în eroare. 15 Dimpotrivã,fideli adevãrului în iubire, sã creºtem în toate pentru el, care estecapul, Cristos, 16 de la care tot trupul se leagã ºi se îmbinã prin orice

Col 3,12-15Fil 2,1-43,1Col 4,18Col 1,10Gal 6,2Fil 1,271Cor 8,61Cor 12,4-6Mt 23,8-102,16-18Rom 12,51Cor 10,171Cor 12,12-13Col 1,5Mc 12,29In 10,161Cor 1,13Rom 11,36Rom 5,15;12,3-61Cor 12,11Col 2,15Ps 68,19In 3,13Rom 10,6-7Fil 2,7-81,211,23Rom 12,6-81Cor 12,282Tim 3,171Cor 14,261Pt 2,5Col 1,28Lc 1,52Gal 4,19Rom 16,191Cor 3,1-31Cor 14,20Evr 5,11-142Tim 4,3-4Evr 13,9

a În perioada NT ºi în literatura ra-binicã, acest psalm, 68(67),19, (recitatde evrei la Rusalii) evoca rolul lui Moisecare, urcându-se pe Sinai, a primit Le-gea ca sã o dea poporului. Dar sfântulPaul aplicã acest text lui Cristos glori-ficat, care, prin victoria asupra for-þelor satanice, s-a înãlþat la ceruri, darcoboarã în Bisericã (asemenea DuhuluiSfânt la Rusalii) pentru a-i comunica

darurile sale, între care sfântul Paul lescoate în relief pe cele ale ministerelor.

b Multe manuscrise importante ada-ugã: mai întâi.

c Expresia nu se referã la locuinþamorþilor în care Cristos a coborât dupãmoarte pentru a le duce vestea mân-tuirii (1Pt 3,19), ci este coborârea ºiprezenþa lui în Bisericã.

437 Ef 4,1

a Lit.: mâniaþi-vã, dar sã nu pãcãtu-iþi. Întrucât în sintaxa greacã un verbla imperativ are ºi nuanþã concesivã,multe traduceri folosesc o propoziþiecondiþionalã.

b Lit.: nu daþi loc.c Manuscrisele prezintã variaþii: cu

mâinile proprii, se omite: sale ºi chiar:mâinile sale.

d Adjectivul folosit aici în limba grea-cã se referã mai întâi la „peºtele stri-cat” (Mt 13,48) ºi la fructele putrezite.

e În câteva manuscrise vechi aparevarianta: ne-a iertat.

f Multe manuscrise importante au:v-a iubit pe voi.

încheieturã, în funcþie de menirea stabilitã fiecãrui mãdular în parte,ºi se realizeazã astfel creºterea trupului spre edificarea sa în iubire.

De la „omul vechi” la „omul nou”17 Aºadar, vã spun aceasta ºi îl iau ca martor pe Domnul: sã nu vã

mai comportaþi cum se comportã pãgânii, în deºertãciunea minþii lor18 având gândirea întunecatã, strãini de viaþa lui Dumnezeu din cauzaignoranþei care este în ei, din cauza împietririi inimii lor. 19 Pierzândbunul simþ, ei s-au dedat la desfrâu, practicând cu nesaþ orice fel denecurãþie. 20 Dar voi nu aºa l-aþi cunoscut pe Cristos. 21 Dacã l-aþiascultat pe el ºi aþi fost învãþaþi în el, dupã adevãrul care este în Isus,22 lãsaþi-vã de purtarea de mai înainte, de omul cel vechi supusputrezirii din cauza poftelor amãgitoare. 23 Înnoiþi-vã spiritul minþiivoastre 24 ºi îmbrãcaþi-vã cu omul cel nou, cel creat dupã [asemãna-rea lui] Dumnezeu în dreptate ºi în sfinþenia adevãrului.

Reguli pentru viaþa cea nouã25 De aceea, îndepãrtând falsitatea, fiecare sã spunã fratelui sãu

adevãrul pentru cã suntem mãdulare unii altora. 26 De vã mâniaþia,sã nu pãcãtuiþi. Sã nu apunã soarele peste mânia voastrã! 27 Nu daþiocazieb diavolului: 28 cel care furã sã nu mai fure, ci mai degrabã sãmunceascã cu mâinile salec, fãcând ceva bun ca sã aibã din ce dacelui lipsit. 29 Sã nu iasã din gura voastrã nici o vorbã read, ci ceva bun,spre edificare, aºa cum trebuie, ca sã dea har celor ce ascultã. 30 Nu-lîntristaþi pe Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu cu al cãrui sigiliu aþifost însemnaþi pentru ziua rãscumpãrãrii voastre. 31 Sã fie stârpitedintre voi orice amãrãciune, aprindere, mânie, rãcnet, injurie ºi oricerãutate. 32 Dimpotrivã, fiþi buni unii faþã de alþii, înþelegãtori, ier-tându-vã unii pe alþii, aºa cum ºi Dumnezeu v-ae iertat în Cristos.

51 Aºadar, fiþi imitatorii lui Dumnezeu ca niºte copii iubiþi 2 ºi trãiþiîn iubire dupã cum ºi Cristos ne-a iubit pe noif ºi s-a oferit lui

Dumnezeu pentru noi ca ofrandã ºi jertfã de bunã mireasmã. 3 Cât

1,22Col 1,182Col 2,19

2,20

Rom 1,18-32

1Pt 4,32,12

Col 1,211Pt 1,14

Mc 3,5Col 3,5

Col 2,6-7In 14,6

2Col 3,8-10

Rom 12,2Gen 1,26

Lc 1,75

Rom 12,5Zah 8,16

1Cor 12,1Ps 4,5 gr

Fap 20,34-351Tes 4,11

5,4Col 3,8

Mt 15,11Iac 3,10-12

Col 4,61Tes 5,19

1,13-14Col 3,8

Col 3,12-13

Mt 5,481Cor 11,1

Rom 14,151In 3,16

5,25Gal 2,20Fil 4,18

Evr 10,10Col 3,5

Ef 4,17 438

despre desfrâu ºi orice fel de necurãþie sau lãcomie de avere, nici sãnu se pomeneascã între voi, aºa cum se cuvine unor sfinþi, 4 nici vorbeobscene sau necugetate, nici glume indecente, care nu se cuvin, cimai degrabã rugãciuni de mulþumire 5 pentru cã, aceasta sã o ºtiþi,nici un desfrânat, sau necurat, sau lacom de avere, sau care este ido-latru, nu are moºtenire în împãrãþia lui Cristos ºi a lui Dumnezeu.

6 Nimeni sã nu vã amãgeascã cu vorbe goale; cãci din cauza aces-tora vine mânia lui Dumnezeu asupra fiilor neascultãrii. 7 Aºadar, sãnu vã faceþi pãrtaºi cu ei. 8 Odinioarã eraþi întuneric, acum însã, lumi-nã în Domnul. Umblaþi ca niºte fii ai luminii, 9 cãci rodul luminiiaconstã în toatã bunãtatea, dreptatea ºi adevãrul. 10 Urmãriþi ceea ceeste plãcut Domnului 11 ºi nu luaþi parte la faptele fãrã rod ale întu-nericului, ci mai degrabã denunþaþi-le, 12 cãci este o ruºine chiar ºinumai sã se vorbeascã de faptele sãvârºite de ei în ascuns, 13 pe cândtoate cele denunþate sunt dezvãluite de luminã, 14 pentru cã tot ceeste dezvãluit este luminã. De aceea se spune:

Trezeºte-te, tu, care dormi,ºi ridicã-te dintre cei morþi,iar Cristos te va luminab.15 Aºadar, aveþi multã grijãc cum vã purtaþi, nu ca niºte oameni

fãrã minte, ci ca niºte înþelepþi. 16 Folosiþi bine timpul favorabil, pen-tru cã zilele sunt rele. 17 De aceea, nu deveniþi necugetaþi, ci [cãutaþi]sã înþelegeþi care este voinþa Domnului. 18 Nu vã îmbãtaþi cu vin încare este desfrânare, ci fiþi plini de Duhul. 19 Vorbind între voi înpsalmi, imnuri ºi cântãri sfinted, cântând ºi intonând psalmi în inimi-le voastre pentru Domnul, 20 aduceþi mulþumiri lui Dumnezeu Tatãlîntotdeauna ºi pentru toate în numele Domnului nostru Isus Cristos.

Reguli pentru familia creºtinã: soþ – soþie21 Fiþi supuºi unii altora în frica lui Cristos. 22 Femeile sã se supunãe

bãrbaþilor lor ca Domnului, 23 pentru cã bãrbatul este capul femeiiaºa cum ºi Cristos este capul Bisericii, trupul sãu, al cãrui mântuitor

4,39Col 3,8Col 1,3; 3,15Col 3,51Cor 6,9-10

4,14Col 2,4.82Col 3,62,22Cor 6,14-162,11Col 1,131Tes 5,4-8Lc 16,8In 12,36Gal 5,22Rom 12,22In 10-11In 1,5; 3,20-21

In 5,25Rom 13,112Cor 3,18Evr 10,32Col 4,51Cor 7,26.31

2Col 3,16-17

Ps 33,2-3

Col 1,3

1Pt 5,5Col 3,18-19

1Cor 11,3Col 1,18

a Câteva manuscrise vechi au: duhu-lui, probabil o acomodare dupã Gal 5,22.

b Dupã pãrerea celor mai mulþi exe-geþi, aceste versuri ar face parte dintr-unvechi imn baptismal care prezintã sta-rea de pãcat ca un somn de moarte.Prin botez, credinciosul este asociat luiCristos care se ridicã dintre cei morþi.La sfinþii pãrinþi apare des ideea deiluminare pentru a descrie botezul.

c În douã manuscrise se adaugã:fraþilor.

d Lit.: spirituale. Câteva manuscriseadaugã: cu bucurie, iar altele vechiomit: sfinte.

e În câteva manuscrise vechi lipseºteverbul, iar în altele apare imperativ:supuneþi-vã.

439 Ef 5,4

ºi este. 24 ªi cum Biserica se supune lui Cristos, tot aºa ºi femeile [sãfie supuse] bãrbaþilor lor în toate.

25 Bãrbaþilor, iubiþi-vã soþiile aºa cum Cristos a iubit Biserica ºi s-adat pe sine pentru ea 26 pentru a o sfinþi, purificând-o prin baia apeiîn cuvânt, 27 ca sã ºi-o prezinte sieºi ca o Bisericã glorioasã, fãrã sãaibã vreo patã sau rid sau ceva asemãnãtor, ci sã fie sfântã ºi nepri-hãnitã. 28 Tot aºa ºi bãrbaþii trebuie sã-ºi iubeascã soþiile ca pe tru-pul propriu. Cine îºi iubeºte soþia se iubeºte pe sine. 29 Cãci nimeninu ºi-a urât vreodatã propriul trup, dimpotrivã, îl hrãneºte ºi îl îngri-jeºte aºa cum [face] Cristos pentru Bisericã. 30 Cãci toþi suntem mãdu-lare ale trupului sãu. 31 De aceea îºi va lãsa omul tatãl ºi mama ºise va uni cu soþia sa ºi cei doi vor fi un singur trup. 32 Misterul aces-ta este mare: eu o spun cu privire la Cristos ºi la Bisericã, 33 dar ºicu privire la voi: fiecare sã-ºi iubeascã soþia ca pe sine însuºi, iarsoþia sã aibã respecta faþã de bãrbat.

Reguli pentru familia creºtinã: copii – pãrinþi

61 Copii, ascultaþi de pãrinþii voºtri, în Domnulb, cãci aºa este drept.2 Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta, aceasta este cea dintâi po-

runcã însoþitã de o promisiune: 3 ca sã-þi fie bine ºi sã trãieºti multtimp pe pãmânt.

4 Iar voi, pãrinþilor, sã nu-i provocaþi pe copiii voºtri la mânie, cicreºteþi-i în disciplina ºi învãþãtura Domnului.

Reguli pentru relaþiile: servitori – stãpâni5 Servitorilor, ascultaþi de stãpânii voºtri dupã trup cu teamã ºi res-

pect în sinceritatea inimii voastre, ca de Cristos, 6 nu dintr-o supunerede ochii lumii, ca cei care cautã sã placã oamenilor, ci ca slujitori ailui Cristos care împlinesc voinþa lui Dumnezeu din tot sufletul. 7 Slu-jiþi cu voie bunã ca Domnului ºi nu oamenilor, 8 ºtiind cã fiecare, fiesclav, fie om liber, va primi rãsplata de la Domnul pentru binele pecare îl face.

9 Iar voi, stãpânilor, faceþi la fel faþã de ei, lãsând la o parte amenin-þarea, ºtiind cã Domnul, ºi al lor, ºi al vostru, este în ceruri ºi la elnu este pãrtinire.

Lupta spiritualã10 În rest, întãriþi-vã în Domnul ºi în faþa puterii lui. 11 Îmbrãcaþi-vã

cu armura lui Dumnezeu ca sã puteþi sta în picioare în faþa înºelãtoriilor

a Lit.: sã se teamã. b Unele manuscrise importante omit:în Domnul.

5,2

Evr 10,10.14;13,12

In 17,191Cor 6,11;

7,142Cor 11,2

Ps 45,14Ct 4,7Ef 1,4

Col 1,221Cor 7,41Tes 2,7

Rom 12,51Cor 6,15

12,27Mt 19,5

1Cor 6,16Gen 2,24

3,3Ap 19,7

Col 3,20-21

Mt 15,4Ex 20,12

Dt 6,7.20-25Prov 3,11;

19,18Evr 12,4-11

2Col 3,22–4,1

2Cor 5,10

Col 1,11

2Cor 6,7;10,4

Mt 16,171Pt 5,8-9

Ef 5,24 440

diavolului, 12 cãci noi nu avem o luptã împotriva sângelui ºi trupu-lui, ci împotriva conducãtorilor acestei lumi a întunericului, împotri-va duhurilor rãului care sunt în înãlþimi. 13 De aceea, luaþi armura luiDumnezeu ca sã vã puteþi împotrivi în ziua cea rea ºi, dupã ce veþi fiînvins toate, rãmâneþi în picioare. 14 Aºadar, staþi drepþi, încinºi lamijloc cu adevãrul ºi îmbrãcaþi cu platoºa dreptãþii, 15 având încãlþã-minte în picioare, fiind gata pentru evanghelia pãcii. 16 Sã þineþi întot-deauna scutul credinþei cu care veþi putea stingea sãgeþile aprinseale Celui Rãu. 17 Luaþi ºi coiful mântuirii ºi sabia duhului care estecuvântul lui Dumnezeu. 18 Faceþi toate acestea în rugãciuni ºi cereriîn Duh, în orice timp. Pentru aceasta fiþi vigilenþi ºi statornici înrugãciune pentru toþi sfinþii 19 ºi pentru mine, ca sã mi se dea cuvân-tul care sã-mi deschidã gura, ca sã fac cunoscut cu îndrãznealã mis-terul evangheliei 20 pentru care am fost trimis, legat în lanþuri, ca sãam curajul sã vorbesc despre ea aºa cum trebuie.

IV. EPILOG

Trimiterea lui Tihic la Efes21 Ca sã aflaþi apoi ºi voi veºti despre mine ºi ce fac, vã va informa

despre toate Tihic, fratele iubit ºi slujitorul credincios în Domnul,22 pe care l-am trimis la voi tocmai pentru aceasta, ca sã aflaþi veºtidespre noi, ca sã vã îmbãrbãteze inimile.

Binecuvântarea finalã23 Pace fraþilor ºi iubire cu credinþã de la Dumnezeu Tatãl ºi de la

Domnul Isus Cristos! 24 Harul sã fie cu toþi cei care îl iubesc pe Dom-nul nostru Isus Cristos cu o iubire nepieritoare.

1,21

2,2

1,1

Rom 10,152,17

Os 6,5Evr 4,12Ap 1,16Col 4,2-4Lc 18,11Tes 5,17

Rom 15,30Lc 21,15Fap 4,29Fap 28,31Fil 1,203,32Cor 5,20Col 4,18Fil 1,13

Col 4,7-8

1Pt 1,8

a În antichitate, scutul era confec-þionat din douã plãci de lemn, avândpe partea interioarã un înveliº de pân-zã, iar pe partea exterioarã, înveliº de

piele neprelucratã. Înainte de luptã,soldatul îmbiba pielea scutului cu apãºi astfel sãgeþile aprinse se stingeaucând intrau în scut.

441 Ef 6,12

SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL PAUL

CÃTRE FILIPENI

INTRODUCERE

Autorul. Nimeni nu contestã faptul cã aceastã scrisoare este scrisãde sfântul Paul. Chiar dacã apar probleme de întrerupere bruscã ºischimbare de tonalitate (3,1a; 4,2 etc.), acestea se pot explica printemperamentul energic al autorului sau prin faptul cã scrisoarea afost dictatã cu întreruperi.

Forma ºi stilul. Tonul scrisorii este afectuos ºi creeazã o atmos-ferã de mare încredere ºi reciprocitate. Frazele sunt lungi ºi cu multeintercalãri ºi repetiþii.

Scopul ºi destinatarii. Comunitatea creºtinã din Filipi este primafondatã de Paul în Europa, în timpul celei de a doua cãlãtorii misiona-re (Fap 16,12-40). A mai fost vizitatã de douã ori de sfântul Paul (Fap 20,1-2.3-6). Fiind în închisoare, la Roma, aflã veºti de la Epafrodit ºiTimotei despre noile situaþii din comunitatea din Filipi. Le scrieaceastã scrisoare pentru a-i încuraja în suferinþe ºi persecuþii dinpartea pãgânilor, pentru a le atrage atenþia asupra pericolului propa-gandei iudaizanþilor, a sincretiºtilor ºi a celor care negau autoritateasa. Le mulþumeºte pentru darul trimis ºi pentru delegaþii care îi slu-jesc un timp. Îi îndeamnã la unitate ºi la bucurie în Duhul Sfânt.

Structura. În introducere, sfântul Paul îi salutã pe creºtinii dinFilipi ºi face o rugãciune de mulþumire pentru participarea lor la evan-ghelie (1,1-11). Dã apoi o serie de informaþii despre situaþia lui. Esteîn lanþuri la Roma, dar a putut vesti evanghelia, iar exemplul lui i-aînsufleþit pe fraþi. A întâlnit ºi rezistenþa predicatorilor falºi, darimportant este ca evanghelia sã fie predicatã. κi exprimã apoi încrede-rea cã situaþia lui se va rezolva ºi se va putea întoarce la Filipi (1,12-26).Urmeazã o serie de îndemnuri la unitate, umilinþã ºi fidelitate (1,27–2,18). Este deosebit de miºcãtor imnul cristologic în care Apostolul îlpropune pe Cristos ca model de umilinþã (2,5-11). În continuare, pre-zintã misiunea lui Timotei ºi a lui Epafrodit, colaboratorii sãi (2,19-30),apoi dã diferite îndemnuri: evitarea iudaizanþilor ºi a învãþãturilorgreºite ºi o mai mare ataºare de Cristos, singurul care poate da mântu-ire; îi îndeamnã la perfecþiune ºi la imitarea exemplului sãu (3,1–4,1).Dupã ce salutã ºi dã diferite recomandãri câtorva creºtini din Filipi(4,2-3), sfântul Paul reia îndemnurile: având încredere în Cristos ºiþinând învãþãtura datã de Apostol, creºtinii se vor putea bucura

neîncetat de pace (4,4-9). Mulþumind apoi filipenilor pentru ajutoruldat în mai multe rânduri (4,10-20), încheie cu salutul sãu ºi al colabo-ratorilor sãi ºi cu binecuvântarea finalã (4,21-23).

Locul ºi data. Tradiþia creºtinã primarã este unanimã în a consi-dera ca loc al redactãri scrisorii de cãtre sfântul Paul, Roma, între61-63. Mai recent, unii exegeþi au susþinut teoria redactãrii scrisoriila Efes sau Cezareea.

Teologia. Reluând unele formule ºi scheme catehetice, sfântul Pauldã îndemnuri spirituale practice ºi nu face un discurs teologic. Temade fond este cea cristologicã. Pentru sfântul Paul izvorul puterii salemisionare este Cristos cu care se aflã într-o relaþie vitalã. Cristos îlîntãreºte când trebuie sã sufere (în lanþuri) pentru evanghelie.Iubirea faþã de Cristos este atât de mare încât exclamã cã pentru el atrãi este Cristos (1,21). Face o sintezã cristologicã în binecunoscutulimn despre Cristos (2,5-11). Drama lui Cristos (pãtimirea ºi moartea)este ca o umilire, dar urmeazã gloria (învierea ºi înãlþarea). Creºtiniitrebuie sã imite nu doar aspecte externe, ci sã aibã aceeaºi atitudine,aceeaºi simþire ca a lui Cristos. Comuniunea cu Cristos nu este, laPaul, o autosugestie, rodul unui entuziasm sau o exaltare de moment,ci o atitudine continuã. Prin imaginea de pierdere-câºtig, îºi exprimãataºamentul definitiv faþã de Cristos, de care nu vrea sã fie despãrþit.O datã ce a primit harul cunoaºterii lui Cristos, el poate privi înainte,chiar dacã ºtie cã va urma moartea, fiind convins cã, aºa cum acum iaparte la suferinþele lui Cristos, la fel se va putea bucura de învierea lui(3,13-14). Cristos care semneazã destinul lui Paul trebuie sã deter-mine ºi viaþa creºtinilor, de vreme ce ei sunt cetãþeni ai cerului ºi-laºteaptã pe Mântuitorul ºi Domnul lor, Cristos, care „va schimbatrupul umilinþei, fãcându-l asemãnãtor cu trupul gloriei sale” (3,20-21).

O altã temã specificã Scrisorii cãtre Filipeni este tema bucuriei,care nu este o emoþie sau o dorinþã, ci un imperativ bazat pe un con-text teologic precis. Contactul cu Cristos creeazã o apropiere escato-logicã ce relativizeazã viaþa ºi o umple de speranþã.

În privinþa escatologiei, sfântul Paul repropune filipenilor proiectulideal de comunitate care-ºi gãseºte coeziunea ºi unitatea în iubireacordialã ºi umilã, care favorizeazã o multitudine de relaþii interper-sonale ce îºi au rãdãcina ºi modelul istoric în persoana lui Isus Cristos(2,1-5). Comunitatea creºtinã trebuie sã evite crizele din interiorprovocate de tendinþele unora de a se închide în mod egoist, dar ºitendinþele de a face carierã pornind de la rolurile pastorale ºi caris-matice, iar ostilitãþii din ambientul extern trebuie sã-i opunã integri-tatea ºi perseverenþa spiritualã. Pentru aceasta, se impune ºi odeschidere culturalã ºi un umanism creºtin care este receptiv la „toatecele adevãrate, toate cele demne, ...drepte, ...curate” etc. (4,8).

444

SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL PAUL

CÃTRE FILIPENI

Destinatarii – salutul

11 Paul ºi Timotei, slujitori ai lui Cristos Isus, cãtre toþi sfinþii înCristos Isus, care sunt în Filipia, împreunã cu episcopiib ºi dia-

conii: 2 har vouã ºi pace de la Dumnezeu, Tatãl nostru, ºi de la Dom-nul Isus Cristos.

Rugãciune de mulþumire pentru comunitatea din Filipi3 Îi aduc mulþumire Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi aduc

aminte de voi, 4 totdeauna, în fiecare rugãciune a mea pentru voitoþi, rugãciune pe care o fac cu bucurie 5 pentru participarea voastrãla evanghelie din prima zi ºi pânã acum. 6 Sunt pe deplin convins cãcel care a început în voi aceastã lucrare bunã o va duce la îndeplinirepânã în ziua lui Cristos Isus. 7 Ca atare, este drept sã cred aceastadespre voi toþi, pentru cã vã am în inima mea pe voi toþi care luaþiparte, împreunã cu mine, la acelaºi har, atât în lanþuri, cât ºi în apã-rarea ºi întãrirea evangheliei, 8 cãci martor îmi este Dumnezeu cã vãiubesc pe voi toþi cu aceleaºi sentimente ca ale lui Cristos Isus. 9 ªipentru aceasta mã rog ca iubirea voastrã sã creascã din ce în ce maimult în cunoaºtere ºi discernãmânt în toate, 10 ca sã distingeþi ceeace este mai bun, aºa încât sã fiþi curaþi ºi neprihãniþi pentru ziua luiCristos, 11 plini de rodul dreptãþii care [se obþine] prin Isus Cristosspre gloria ºi preamãrirea lui Dumnezeu.

Situaþia lui Paul12 Vreau sã ºtiþi, fraþilor, cã cele ce mi se întâmplã au venit mai

degrabã în folosul evangheliei, 13 aºa încât este clar pentru tot Pretoriul

Rom 1,1+

1Tes 1,2Rom 1,8Ef 1,16

Rom 15,25-27Gal 2,91In 1,3

In 4,34;6,28-29Rom 14,201Cor 1,8+1Tes 5,24Ef 3,1-2

Rom 1,91Tes 2,5

1Tes 2,3Col 1,9-10Flm 61Tes 5,21Rom 2,18Evr 5,141Tes 3,13;5,23Ef 1,4Evr 3,9;12,11Iac 3,18Ef 1,6.12.141,25Fap 8,1.4

a Vezi n. Fap 16,16.b În greaca clasicã (de la Homer în-

coace) ºi în LXX, termenul episkoposindica divinitatea (Iob 20,29) care ve-ghea asupra unei þãri sau asupra unuipopor. Acest titlu era dat ºi celor careaveau o responsabilitate în ierarhia sta-talã: judecãtori, consilieri, trezorieri,

conducãtori militari sau responsabilireligioºi ai unei comunitãþi, cum ar firesponsabilii de la templu (Num 4,16;31,14; Jud 29,8). În documentele de laQumran, „supraveghetorul” era pãsto-rul sau tatãl spiritual al comunitãþii.Pentru primii creºtini „episcopul” eraconducãtorul spiritual al comunitãþii.

ºi pentru toþi ceilalþi cã lanþurile mele sunt datoritã lui Cristos, 14 ºi,întãriþi în Domnul de lanþurile mele, cei mai mulþi dintre fraþi auîndrãznit ºi mai mult sã predice cuvântula fãrã fricã.

15 Unii, ce-i drept, îl predicã pe Cristos din invidie sau din duh deceartã, pe când alþii, din bunãvoinþã. 16 Aceºtia o fac din iubire,ºtiind cã eu stau aici pentru apãrarea evangheliei, 17 ceilalþi însã îlpredicã pe Cristos din gelozie, nu cu intenþii curate, ci cu intenþia dea-mi mãri necazul lanþurilor mele. 18 Dar ce importanþã are? Numaica în orice fel, fie din fãþãrnicie, fie cu sinceritate, Cristos sã fie ves-tit. ªi pentru aceasta mã bucur ºi mã voi bucura, 19 cãci ºtiu cã aceas-ta se va întoarce spre mântuirea mea prin rugãciunea voastrã ºi prinajutorul Duhului lui Isus Cristos, 20 potrivit cu aºteptarea ºi speranþamea cã nu voi fi fãcut de ruºine în nimic, ci ca, în mod public, acumca ºi întotdeauna, sã fie preamãrit Cristos în trupul meu, fie prinviaþã, fie prin moarte, 21 cãci pentru mine a trãi este Cristos, iar amuri este un câºtig. 22 Dar dacã a trãi în trup îmi este de folos pen-tru lucrare, nu ºtiu ce sã aleg. 23 Sunt constrâns de acestea douã: amdorinþa sã mã despart [de viaþa aceasta] ºi sã fiu cu Cristos, ºi aceas-ta ar fi cu mult mai bine. 24 Însã este mai de folos pentru voi sã rãmânîn trup 25 ºi, convins de aceasta, ºtiu cã voi rãmâne ºi voi trãi cu voitoþi spre creºterea ºi bucuria credinþei voastre, 26 ca, prin revenireamea la voi, sã prisoseascã lauda voastrã în Cristos Isus prin mineb.

Fidelitatea faþã de evanghelie27 Numai sã vã purtaþi în chip vrednic de evanghelia lui Isus

Cristos pentru cã, fie cã voi veni la voi ºi vã voi vedea, fie cã voirãmâne departe ºi voi auzi despre faptele voastre, sã rãmâneþi într-unsingur duh, luptând împreunã, într-un cuget, pentru credinþa evan-gheliei. 28 Nu vã lãsaþi înspãimântaþi întru nimic de adversariivoºtri. Aceasta este pentru ei un semn al pieirii, însã pentru voi, almântuirii, ºi aceasta [vine] de la Dumnezeu. 29 Cãci datoritã luiCristos vouã vi s-a dat harul nu numai sã credeþi în el, ci ºi sã sufe-riþi pentru el, 30 având de dus aceeaºi luptã pe care aþi vãzut-o înmine ºi pe care aþi auzit cã o duc ºi acum.

Îndemn la umilinþã

21 Deci dacã este o încurajare în Cristos, dacã este o stimulare a iubi-rii, dacã este o comuniune în duh, dacã este o simþire ºi îndurare,

a Multe manuscrise importante ada-ugã: lui Dumnezeu.

b Textul grec este confuz, de aceeaexistã douã orientãri în traducerile

moderne: datoritã mie sã aveþi motivde a-l lãuda pe Cristos Isus sau: sãaveþi motiv sã vã lãudaþi cu mine pen-tru ceea ce am fãcut în Cristos Isus.

1Tes 2,2Fap 28,31

2Tes 3,12Cor 1,11

Rom 15,30

2Cor 3,12

Gal 2,20Rom 8,10-11

Col 3,3-4Rom 1,13

In 15,1-8.162Tim 4,6

2Tes 1,3

1Tes 3,8Gal 5,1Ef 4,3-4

2Tes 1,5

Mt 5,10-12Fap 5,411Pt 1,6-7

Lc 1,78Col 3,12

Fil 1,14 446

2 faceþi-mi bucuria deplinã: sã gândiþi la fel, sã aveþi aceeaºi iubire,aceeaºi simþire, un singur cugeta. 3 Sã nu faceþi nimic din duh deceartã sau din laudã deºartã, ci, cu umilinþã, fiecare sã-l considere pecelãlalt mai presus de sine, 4 fãrã ca cineva dintre voi sã caute numaiale sale, cib ºi ale altora.

Imn cristologic5 Sã aveþi în voic acead atitudinee care este în Cristos Isusf.

6 El, fiind din fireg Dumnezeu,nu a considerat un beneficiuh propriuegalitatea sa cu Dumnezeu,

7 ci s-a despuiati pe sineluând firea sclavuluij,devenind asemenea oamenilor,iar, dupã felul lui de a fi,a fost socotit ca un om.

4,2Rom 15,51Cor 1,10-162Cor 13,11

1,17Gal 5,262,21

In 13,151In 2,6Col 1,15In 1,1-2;17,5Evr 1,31In 1,1-22Cor 8,9

Mt 20,28

Rom 8,3Evr 2,171Tim 2,5

a Câteva manuscrise importante au:acelaºi cuget.

b Multe manuscrise adaugã: fiecare.c Expresia greacã en hymin poate

însemna: „în voi” (în interiorul vos-tru) sau „între voi” (unii faþã de alþii).

d O serie de manuscrise introduc pro-poziþia prin: cãci, aºadar.

e Verbul froneuô descrie: atitudineainterioarã, modul de a simþi ºi de agândi, mentalitatea, logica, proiectulspiritual.

f Propoziþia relativã este elipticã îngreacã. Interpretarea ei cunoaºte maimulte direcþii: 1) aceeaºi atitudine pecare a avut-o Cristos, el fiind modelulpentru relaþiile dintre membrii comuni-tãþii; 2) acea atitudine pe care creºtinulo are faþã de Cristos, în sensul cã totuleste raportat la Isus Cristos, mântuitorul.

g Expresia morphé Theou cunoaºtetrei interpretãri principale: 1) aspectulexterior (aparenþa, înfãþiºarea, forma);2) condiþia (starea de glorie caracteris-ticã lui Dumnezeu); 3) firea (naturaesenþialã a lui Dumnezeu). Deºi nu sepoate susþine cã sfântul Paul foloseºteaici sensul filozofic al termenului, pebaza exegezei sfinþilor pãrinþi ºi a

majoritãþii exegeþilor, considerãm cãaici este descrisã natura divinã a luiCristos din veºnicie, implicând ºi sta-rea de glorie.

h Termenul grec harpagmon aparenumai aici în Biblie. În greaca clasicãînseamnã „rãpire”, „pradã”, „cucerireprin violenþã”. Cu aceastã nuanþã sfin-þii pãrinþi descoperã aici o aluzie laAdam, care a încercat cu orice preþ sãrãpeascã o prerogativã divinã, sã fie caDumnezeu. În contextul nostru, „ega-litatea lui Isus cu Dumnezeu” nu poateconstitui obiectul rãpirii, deoarece elare aceastã egalitate din veºnicie. Înacest sens, este vorba de un privilegiu,beneficiu, avantaj pe care Cristos nu îlpãstreazã cu gelozie pentru sine, ciacceptã misiunea de mântuire prin as-cultare ºi umilire (întrupare, suferinþã,moartea pe cruce).

i Lit.: s-a golit; ºi-a pierdut valoa-rea; a renunþat la un bun. Cristos nu arenunþat la firea, la natura sa divinã,ci numai la starea de glorie.

j Isus nu a luat numai un chip saunumai o înfãþiºare exterioarã de om, ciºi-a asumat natura, firea umanã (cf.n. g de la v. 6).

447 Fil 2,2

8 S-a umilit pe sine,fãcându-se ascultãtor pânã la moarte,ºi încã moartea pe cruce.

9 Pentru aceasta ºi Dumnezeu l-a înãlþatºi i-a dãruit numelea

care este mai presus de orice nume,10 pentru ca în numele lui Isus

sã se plece tot genunchiul:al celor din ceruri, al celor de pe pãmânt ºi al celor de dedesubt,

11 ºi orice limbã sã dea mãrturiecã Isus Cristos este Domn,spre gloria lui Dumnezeu Tatãl.

Strãduinþã pentru mântuire12 De aceea, iubiþii mei, aºa cum aþi fost întotdeauna ascultãtori,

nu numai în prezenþa mea, ci cu atât mai mult, în absenþa mea, lu-craþi la mântuirea voastrã cu teamã ºi cutremur. 13 De fapt, Dumnezeueste cel care lucreazã în voi: el vã face ºi sã voiþi ºi sã înfãptuiþib,dupã bunãvoinþa sa. 14 Toate sã le faceþi fãrã murmurãri ºi fãrã dis-cuþii 15 ca sã fiþi fãrã vinã ºi curaþic, copii neprihãniþi ai lui Dumne-zeu în mijlocul unei generaþii perverse ºi rãtãcite între care voiapãreþi ca niºte luminãtori în lume. 16 Þineþid cu tãrie cuvântul vieþiispre mândria mea în ziua lui Cristos, pentru cã nu am alergat înzadar ºi nici nu m-am trudit degeaba. 17 ªi chiar de va trebui vãrsat[sângele meu] peste jertfa ºi ofranda credinþei voastre, mã bucur ºimã bucur împreunã cu voi toþi. 18 ªi tocmai de aceea, bucuraþi-vã ºivoi, bucuraþi-vã împreunã cu mine.

Misiunea lui Timotei ºi a lui Epafrodit19 Am speranþa în Domnul Isus cã îl voi trimite la voi curând pe

Timotei ca sã am ºi eu inima uºuratã când voi primi veºti despre voi,

Evr 2,9Mt 26,39

In 4,34;6,38

Rom 5,19Evr 5,8

Fap 2,231Cor 1,17-18;

2,2In 12,32

Fap 2,24.32-33Lc 24,46

Ef 1,20-23Evr 1,3-4

Rom 1,4

Rom 11,361Cor 15,24-28

Is 19,161Cor 2,3

2Cor 7,15

1Tes 2,13Evr 13,21

Ef 2,10

Num 14,2.9

Dt 32,5In 8,12;

12,35-361Tes 5,5

Ef 5,8-11Is 49,4

1Tes 2,1; 3,51Cor 1,8

Ex 24,6-8Evr 9,192Tim 4,6

1,1

a Câteva manuscrise omit articolulsubstantivului: nume, de aceea uniitraduc: un nume.

b Lit.: Dumnezeu lucreazã în voi ºivrerea ºi înfãptuirea, dupã bunãvoinþasa. Expresia paradoxalã din acest ver-set pune în luminã iniþiativa divinã(verbul energein este folosit în NTnumai pentru a indica acþiunea atotpu-ternicã a lui Dumnezeu), dar nu anulea-zã libertatea ºi riscul din partea omului

de a refuza mântuirea. Dumnezeu dãenergie voinþei ºi acþiunii omului ca sãîmplineascã „bunãvoinþa” sa, care esteplanul sãu de mântuire.

c Termenul grec akeraios descrie ca-litatea vinului curat, nediluat, sau a me-talului preþios fãrã impuritãþi sau aliaj.

d Unele traduceri considerã primaparte a v. 16 ca o continuare a frazeidin v. 15, ca o explicaþie a modului încare creºtinii strãlucesc în lume.

Fil 2,8 448

20 cãci nu am pe nimeni atât de apropiat sufleteºte care sã se îngri-jeascã cu atâta sinceritate de problemele voastre. 21 De fapt, toþiurmãresc propriile interese, nu cauza lui Isus Cristos. 22 Voi cunoaº-teþi virtutea celui încercata cãci a slujit evanghelia împreunã cu mineca un copil alãturi de tatãl sãu. 23 Aºadar, sper sã-l trimit pe el îndatãce voi vedea ce întorsãturã vor lua lucrurile în privinþa mea. 24 Euînsã am încredere în Domnul cã voi veni ºi eu îndatã.

25 Am considerat cã este necesar sã-l trimit la voi pe Epafrodit, fra-tele meu, cel care lucreazã ºi luptã împreunã cu mine, cel pe care voil-aþi trimis ca sã mã slujeascã la nevoie, 26 cãci îi era dorb de voi toþiºi era trist deoarece voi aþi aflat cã fusese bolnav. 27 Într-adevãr, a fostbolnav, aproape de moarte, însã Dumnezeu s-a îndurat de el, ºi nunumai de el, ci ºi de mine, ca sã nu am întristare peste întristare.28 Aºadar, l-am trimis mai repede ca sã-l vedeþi ºi sã vã bucuraþi dinnou, iar eu sã fiu mai puþin întristat. 29 Primiþi-l, deci, în Domnul, cutoatã bucuria ºi cinstiþi-i pe unii ca aceºtia, 30 cãci pentru lucrarealui Cristosc a fost aproape de moarte, punându-ºi viaþa în pericol pen-tru a completa ceea ce nu puteaþi face voi pentru mine.

Adevãrata cale a dreptãþii

31 În rest, fraþii mei, bucuraþi-vã în Domnul. Mie nu mi-e greu sãvã scriu aceleaºi lucruri, iar vouã vã sunt spre întãrired.

2 Feriþi-vã de câinie. Feriþi-vã de cei ce fac rãul, feriþi-vã de cei scri-jeliþi!f 3 Cãci noi suntem cei circumciºi, cei care îi slujim lui Dumnezeu

2,4

1Cor 4,171Tim 1,181,1.5

1,25

4,18

4,3

1Cor 16,16

1,6

Col 1,24

1Tes 5,162Cor 13,11

Rom 1,9;12,1

a Vezi n. Rom 5,4.b Unele manuscrise importante au:

îi era dor sã vã vadã.c O serie de manuscrise au: lucrarea

Domnului.d Este evidentã schimbarea de tona-

litate de la v. 2. Unii exegeþi au susþinutideea cã ar exista mai multe scrisoricãtre filipeni:1) 1,1–3,1; 2) 3,2–4,1.8.9;3) 4,10-20. Dacã þinem cont de tehni-ca scrierii din timpul sfântului Paul, amputea justifica schimbãrile surveniteîn text. La vremea aceea, autorul dictaunui scrib care nu putea sã scrie maimult de 70-80 de cuvinte pe orã (pen-tru Scrisoarea cãtre Filipeni – 22-24 deore), fiind necesare mai multe pauze.

e Este singura datã când sfântul Paulfoloseºte acest invectiv, frecvent la evrei

pentru a-i indica pe pãgâni. Câineleeste considerat un animal impur dato-ritã consumãrii cadavrelor ºi a gunoa-ielor. Se face aici aluzie nu atât la com-portamentul sau defectele speciei cani-ne, cât la impuritatea ritualã careexclude de la alianþa cu Dumnezeu.Sfântul Paul se referã aici la iudai-zanþi care vor sã impunã cu forþa creº-tinilor proveniþi din pãgânism riturileLegii mozaice.

f Spre deosebire de termenul tehnicperitomé, care se referã la circumcizie,termenul katatomé ia în râs zelul iuda-izanþilor în a impune circumcizia ºiindicã o incizie, mutilare interzisã deLegea lui Moise pentru cã este prac-ticã pãgânã (1Rg 18).

449 Fil 2,20

în Duh ºi care ne lãudãm în Cristos Isus ºi nu ne punem încredereaîn trup, 4 chiar dacã eu aº putea sã-mi pun încrederea ºi în trup. Dacãun altul crede cã-ºi poate pune încrederea în trup, cu atât mai mult eu,5 circumcis în a opta zi; din poporul lui Israel, tribul lui Beniamin;evreu dintre evrei; dupã Lege, fariseu; 6 dupã zel, prigonitor al Bise-ricii, iar în ce priveºte justificarea care vine din Lege, fãrã cusur.

7 Dar cele care erau pentru mine un câºtig, de dragul lui Cristos,eu le-am considerat o pierdere, 8 ba, mai mult, de acum consider cãtoate sunt o pierdere în comparaþie cu superioritatea cunoaºterii luiCristos Isus Domnul meu. De dragul lui am pierdut toate ºi le consi-der gunoi ca sã-l câºtig pe Cristos 9 ºi sã mã aflu în el, fãrã a avea jus-tificarea mea proprie, care [vine] din Lege, ci pe aceea care vine dincredinþa în Cristos, justificarea ce vine de la Dumnezeu, bazatã pecredinþã. 10 Pe el [vreau] sã-l cunosc ºi puterea învierii lui ºi sã fiufãcut pãrtaº al pãtimirilor sale devenind asemenea lui în moarte, 11

doar voi ajunge cumva la învierea din morþi.

Îndemn la perfecþiune12 Nu cã aº fi dobândit deja aceastaa sau aº fi ajuns la desãvârºire,

dar mã strãduiesc s-o cuceresc, aºa cum am fost ºi eu cucerit de CristosIsus. 13 Fraþilor, eu nu consider cã l-aº fi cucerit, dar un singur lucrufac: uit cele din urma mea ºi mã avânt cãtre cele dinainte. 14 Alerg sprescop, spre rãsplata chemãrii de sus a lui Dumnezeu, în Cristos Isus.

15 Aºadar, toþi câþi suntem desãvârºiþi sã avem acest gând ºi dacãgândiþi ceva altfel, Dumnezeu vã va revela ºi aceasta. 16 Totuºi, deacolo de unde am ajuns, sã continuãm în acelaºi modb.

Imitarea Apostolului17 Fraþilor, fiþi imitatorii mei ºi priviþi cu atenþie la aceia care se

poartã dupã modelul pe care îl aveþi în noi. 18 Cãci, v-am spus de multeori ºi vã spun ºi acum plângând: mulþi se poartã ca duºmani ai cruciilui Cristos. 19 Sfârºitul lor este pieirea, Dumnezeul lor este pânte-cele, iar mãrirea lor este în ruºinea lor, fiind frãmântaþi numai decele pãmânteºti. 20 Însã patriac noastrã este în ceruri, de unde îl

Rom 7,5;8,3-9

Gal 5,16-17

1Tim 1,13-14

Rom 2,17

Ef 3,19; 4,13

Mt 5,20Rom 3,21-22;

10,3Gal 2,16;

3,21-22Rom 6,4-91Cor 6,14

2Cor 4,11-14In 11,24-26Rom 6,4-9;

8,11.172Cor 4,11-14

1Cor 14,20Col 1,28Gal 4,9

1In 4,10.191Cor 8,3

2,16

Gal 5,111Cor 1,17-18

1,28Rom 16,18

Mt 6,19Col 3,2In 3,12Ef 2,6

Evr 12,22Rom 8,19-23

1Cor 1,7Tit 2,13

a Câteva manuscrise vechi adaugãaici: sau cã aº fi fost deja justificat.

b Concizia textului paulin îi deter-mina pe copiºti sã adauge tot felul decompletãri: sã avem aceleaºi senti-mente; sã acceptãm aceeaºi regulã; sãfolosim acelaºi dreptar etc.

c Termenul grec politeuma este fo-losit pentru a indica o colonie sau ocomunitate etnicã ce se bucura de

aceleaºi drepturi ca ºi cum ar fi înpatria proprie, aºa cum erau comu-nitãþile evreieºti din diaspora. Filipiera o colonie romanã în care s-au sta-bilit veteranii împãratului OctavianAugust, fiind sub directa protecþie aîmpãratului roman. Locuitorii dintr-oastfel de cetate aveau cetãþenia roma-nã. Astfel, termenul grec va cãpãta cutimpul sensul de cetãþenie.

Fil 3,4 450

aºteptãm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos. 21 El va schimba tru-pul umilinþei noastre, fãcându-l asemãnãtor cu trupul gloriei sale prinputerea cu care este în stare sã-ºi supunã toate.

41 Aºa încât, fraþii mei iubiþi ºi doriþi, bucuria ºi coroana mea, rã-mâneþi astfel statornici în Domnul, iubiþii mei!

Ultimele recomandãri2 O rog pe Evodia ºi o rog ºi pe Sintiche sã trãiascã în bunã înþe-

legere în Domnul. 3 ªi te rog ºi pe tine, cinstite Sizigosa, sã le ajuþi peele care au luptat împreunã cu mine pentru evanghelie ºi împreunãcu Clement ºi ceilalþi colaboratori ai mei, ale cãror nume sunt încartea vieþii.

4 Bucuraþi-vã mereu în Domnul! Iarãºi vã spun: bucuraþi-vã! 5 Bunã-voinþa voastrã sã fie cunoscutã tuturor oamenilor. Domnul esteaproape. 6 Nu vã îngrijoraþi pentru nimic ºi, în orice împrejurare,cerând cu insistenþã prin rugãciune, cu mulþumire, sã fie prezentatecererile voastre lui Dumnezeu. 7 Iar pacea lui Dumnezeu, care întreceorice închipuire, va pãzi inimile ºi gândurile voastre în Cristos Isus.

8 În rest, fraþilor, preocupaþi-vã de acestea: toate cele adevãrate,toate cele demne, toate cele drepte, toate cele curate, toate cele plã-cute, toate cele vrednice de laudã, tot ce e nobil, ce e drept, ce e curat,ce e vrednic de iubire, ce e vrednic de cinste, dacã ceva este virtutesau onorabil, 9 ceea ce aþi învãþat ºi primit, ce aþi auzit ºi vãzut lamine, aceea sã puneþi în practicã. ªi Dumnezeul pãcii va fi cu voi.

Mulþumire pentru ajutorul primit10 M-am bucurat mult în Domnul pentru cã v-aþi putut arãta din

nou ataºamentul faþã de mine. Voi vã gândeaþi deja, dar vã lipseaocazia. 11 Nu vã spun aceasta din cauza lipsurilor mele, pentru cã eum-am învãþat sã fiu mulþumit în orice împrejurare aº fi. 12 ªtiu ºi sãduc lipsã, ºi sã am din prisos. În toate ºi în orice împrejurare m-amînvãþat ºi sã fiu sãtul, ºi sã-mi fie foame, ºi sã am din prisos, ºi sãtrãiesc în lipsuri. 13 Toate le pot în cel care mã întãreºte. 14 Totuºi aþifãcut bine cã aþi luat parte la necazul meu.

15 ªtiþi ºi voi, filipenilor, cã la începutul evangheliei, atunci cândam plecat din Macedonia, nici o Bisericã nu m-a ajutat cu vreo donaþieîn banib, decât numai voi. 16 Chiar ºi atunci când eram în Tesalonic,

Rom 8,29

2,11Ef 1,192,10-111Cor 15,27Evr 2,81Tes 2,19-20

2,2

2,25

3,20Iac 5,81Pt 4,7Ap 3,11;22,20Mt 6,25-34

In 14,273,8Col 3,15

Rom 12,21Tes 4,12

3,171Tes 4,11Tes 5,23Rom 15,33;16,20

1Tim 6,6Evr 13,5

2Cor 12,9-10Col 1,11

1,5

a Deoarece acest colaborator al sfân-tul Paul nu este identificat, mulþi con-siderã cã ar fi un nume comun:„tovar㺠de jug”.

b Lit.: nici o Bisericã nu a luat partela un cont de a da ºi de a primi. Ex-presia este o formulã tehnicã folositãîn tranzacþii monetare pentru încasãriºi plãþi.

451 Fil 3,21

a Lit.: casa cezarului. Expresia nu sereferã la familia împãratului roman,ci la funcþionarii curþii imperiale: sol-daþi, sclavi, oameni liberi etc. Este

posibil ca unii dintre creºtinii dincolonia romanã de la Filipi sã fi avutcunoºtinþe la curtea imperialã.

b Multe manuscrise adaugã: Amin.

voi mi-aþi trimis o datã, chiar de douã ori, cele de trebuinþã. 17 Nu cãaº cãuta darul vostru, dar caut rodul care face sã sporeascã folosulvostru, 18 cãci am de toate ºi îmi sunt de prisos. Am fost îndestulatcând am primit prin Epafrodit ceea ce mi-aþi trimis, ca o bunã mi-reasmã, jertfã primitã ºi plãcutã lui Dumnezeu. 19 Iar Dumnezeulmeu va avea grijã sã suplineascã orice trebuinþã a voastrã dupãbogãþia mãririi sale în Cristos Isus. 20 Lui Dumnezeu ºi Tatãlui nos-tru sã-i fie glorie în vecii vecilor. Amin.

Salutul final21 Salutaþi-l pe fiecare sfânt în Cristos Isus. Pe voi vã salutã fraþii

care sunt cu mine. 22 Vã salutã toþi sfinþii, dar mai ales cei din casaîmpãratuluia. 23 Harul Domnului Isus Cristos sã fie cu duhul vostrub.

Rom 15,271Cor 9,11

Ef 5,2Gen 8,21Ex 29,18

Rom 12,1-2Rom 2,4;

9,23; 11,33Ef 3,8

1,11; 2,11Rom 16,27

Ef 3,21

Rom 1,7

Fil 4,17 452

SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL PAUL

CÃTRE COLOSENI

INTRODUCERE

Autorul. Tradiþia a atribuit aceastã scrisoare, încã de la început,sfântului Paul. Particularitãþile lingvistice ºi ideile originale, în com-paraþie cu celelalte scrisori pauline, i-au fãcut pe unii exegeþi sãpunã la îndoialã apartenenþa scrisorii. Este posibil ca sfântul Paul sãfi încredinþat redactarea scrisorii unui discipol (Timotei), iar aspec-tele stilistice ºi de limbaj se pot explica prin înaintarea în vârstã aApostolului ºi situaþia diferitã.

Forma ºi stilul. Tonul scrisorii este mai distant, frazele sunt elip-tice, uneori confuze sau cu greºeli, apar multe repetiþii ºi sinonime ºicâteva imnuri liturgice.

Scopul ºi destinatarii. Comunitatea creºtinã din Colose, înfiinþatãde Epafras, nu a fost vizitatã niciodatã de sfântul Paul. Fiind înînchisoare la Roma, aflã veºti prin Epafras, Onesim ºi Tihic desprenoile situaþii din comunitatea din Colose ºi le scrie pentru a-ºi expri-ma bucuria cã ei au rãmas statornici în credinþã, dar ºi pentru a leatrage atenþia asupra pericolului propagandei iudaizanþilor ºi a celorcare propagau învãþãturi greºite bazate pe religia misterelor, ele-mentele cosmice, fiinþe îngereºti.

Structura. Scrisoarea începe prin salutul Apostolului cãtre desti-natari. El îi mulþumeºte lui Dumnezeu pentru fervoarea comunitãþii(1,1-8) ºi se roagã pentru progresul constant în cunoaºterea luiDumnezeu (1,9-11). În partea doctrinarã, sfântul Paul îi îndeamnã pecoloseni sã-l laude pe Dumnezeu pentru mãreþia rãscumpãrãrii, ex-primatã printr-un imn cristologic în care este pus în luminã primatullui Cristos asupra întregii creaþii (1,15-22). Misiunea Apostoluluieste legatã de proclamarea regalitãþii universale a lui Cristos, fapt ceexclude orice învãþãturã nouã (1,24–2,23). În partea moralã, sfântulPaul insistã asupra obligaþiilor care rezultã prin renaºterea înCristos: cãutarea celor de sus, moartea omului vechi, viaþa comuni-tarã (3,1-17); apoi dã sfaturi practice membrilor familiei (3,18–4,1)ºi ai comunitãþii (4,2-6). Concluzia este formatã din informaþii per-sonale, saluturi ºi scurte învãþãturi (4,7-18).

Locul ºi data. Scrisoarea dateazã din prima captivitate romanã(între 61-63). Mai recent, unii exegeþi au susþinut teoria redactãrii

scrisorii la Efes sau Cezareea, iar alþii considerã cã a fost scrisã deun discipol dupã moartea sfântului Paul, pe la anul 70.

Teologia. Scrisoarea cãtre Coloseni se remarcã prin cristologia spe-cificã, ce este însoþitã de o soteriologie cosmologicã. Cristos deþineprimatul în creaþie, pentru cã totul a fost creat în el ºi subzistã prinel, ºi deþine primatul în înviere pentru cã prin moartea lui a recon-ciliat universul. El este plinãtatea lui Dumnezeu, capul Bisericii ºistãpânul tuturor forþelor cosmice. Perspectiva cosmicã legatã de ceacristologicã influenþeazã conceptul de Bisericã. Aceasta este numitã„trupul lui Cristos” ºi este o reprezentare colectivã a mântuirii. Înfuncþie de credinþa în puterea lui Dumnezeu care l-a înviat pe Cristosdin morþi, creºtinul ºi întreaga comunitate au înviat deja împreunãcu Cristos.

Apostolul trebuie sã vesteascã lumii misterul pe care l-a revelatDumnezeu: Cristos. Predicarea cuvântului ºi învãþãtura credinþei esteo obligaþie ce revine ºi fiecãrui membru din comunitate. Accentuândaceastã angajare misionarã colectivã, sfântul Paul vede problemaescatologicã dintr-o perspectivã nouã. Timpul este interpretat ca oduratã care trebuie sã aducã profit prin cucerirea obiectului speran-þei ºi al credinþei.

Prin Botez, creºtinii sunt deja în starea de înviere, purtãtori aiunei vieþi noi, aºteptând ca aceasta sã se manifeste pe deplin.

454

SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL PAULCÃTRE COLOSENI

I. INTRODUCERE

Adresa

11 Paul, apostol al lui Cristos Isus, prin voinþa lui Dumnezeu, ºifratele Timotei, 2 cãtre sfinþii din Colosea ºi cãtre fraþii credincioºi

în Cristos, har vouã ºi pace de la Dumnezeu, Tatãl nostrub.

Mulþumire3 Mulþumim lui Dumnezeu, Tatãlc Domnului nostru Isus Cristos,

rugându-ne neîncetat pentru voi 4 de când am auzit de credinþavoastrã în Cristos Isus ºi de iubirea pe care o aveþi faþã de toþi sfinþii,5 pentru speranþa pãstratã în siguranþã pentru voi în ceruri ºi desprecare aþi auzit de mai înainte în cuvântul adevãrului evangheliei, 6 carea ajuns pânã la voi ºi care aduce rod ºi se dezvoltã în toatã lumea, aºacum a fost ºi la voi din ziua aceea în care aþi auzit ºi aþi cunoscutharul lui Dumnezeu în adevãr, 7 aºa cum aþi învãþat de la Epafras,iubitul nostru colaborator. El este un slujitor credincios al lui Cristospentru void 8 ºi ne-a vorbit despre iubirea voastrã în Duhul.

Rugãciune9 De aceea ºi noi, din ziua în care am auzit, nu încetãm sã ne

rugãm pentru voi ºi sã cerem sã vã umpleþi de cunoaºterea voinþeilui ºi de orice înþelepciune ºi înþelegere spiritualã, 10 pentru ca astfel

Ef 1,1-21Cor 1,1-2

2Ef 1,15-162Flm 4-5Rom 1,8-91Tes 1,2Col 1,12; 2,7;3,17; 4,2Ef 5,4.201Pt 1,3-4

Ef 1,131,10Mc 4,8

4,12Flm 23

Ef 1,8.15-16

Ef 4,11Tes 2,12Fil 1,27

a Oraºul era situat pe valea râuluiLycus, aproape de oraºele mai bine cu-noscute Laodiceea ºi Hierapolis (17 kmest de Laodiceea ºi 20 km sud-est deHierapolis). Se afla pe drumul comer-cial ce lega Efesul de Golful Persic(175 km est de Efes). Era un cunoscutcentru de prelucrare a lânii. Exista aicio comunitate evreiascã. Oraºul a fostdistrus de cutremurul din 60-61. Nu a

fost reconstruit, ci a rãmas o localitateneînsemnatã. Totuºi, în timpul domnieilui Antius Pius (138-161), localitateaeste menþionatã. Azi se aflã niºte ruine.

b Câteva manuscrise vechi adaugã:ºi de la Domnul Isus Cristos.

c Multe manuscrise importante au:ºi Tatãlui Domnului nostru Isus Cristos.

d Multe manuscrise importante înlo-cuiesc: pentru voi cu: în locul nostru.

sã umblaþi într-un mod vrednic de Domnul, ca sã-i fiþi plãcuþi întoate, prin orice faptã bunã, aducând rod ºi crescând în cunoaºterealui Dumnezeu, 11 ca sã fiþi întãriþi cu toatã puterea, dupã putereagloriei lui, pentru a ajunge la o statornicie desãvârºitã ºi îndelungãrãbdare, cu bucurie 12 aducând mulþumire Tatãluia care v-ab învred-nicit sã aveþi parte la moºtenirea sfinþilor în luminã. 13 El ne-a elibe-rat de sub puterea întunericului ºi ne-a strãmutatc în împãrãþiaFiului iubirii sale. 14 În el avem rãscumpãrarea, iertarea pãcatelor.

II. PARTEA DOGMATICÃ

Imn în cinstea lui Cristos15 El este chipul Dumnezeului nevãzut, primul nãscutd din toatã

creaþia, 16 pentru cã prin el au fost create toate în ceruri ºi pe pã-mânt: cele vãzute ºi cele nevãzute, fie tronuri, fie domnii, fie princi-pate, fie puteri: toate au fost fãcute prin el ºi pentru el. 17 El este maiînainte de toate ºi toate subzistã în el. 18 ªi el este capul trupului, alBisericii; el este începutul, primul nãscut dintre cei morþi, ca sã fieel cel dintâi în toate, 19 pentru cã în el i-a plãcut lui [Dumnezeu] sãfacã sã locuiascã toatã plinãtatea 20 ºi prin el sã reconcilieze toatepentru sine, fãcând pace prin sângele crucii sale, prin ele, fie întrecele de pe pãmânt, fie între cele din ceruri.

Îndemn la statornicie în credinþã21 ªi pe voi, care odinioarã eraþi strãini ºi duºmani în mintea [voas-

trã îndreptatã spre] fapte rele, 22 acum v-a reconciliat prin moartea întrupul sãu de carne ca sã vã prezinte înaintea lui sfinþi, neprihãniþi ºi

a Câteva manuscrise vechi au: împre-unã cu Tatãl, alte câteva: Tatãlui luiCristos.

b Multe manuscrise în loc de: v-a,au: ne-a.

c Strãmutarea apare aici ca o „pune-re la adãpost, în siguranþã” în împãrã-þia bazatã pe iubire.

d În istoria interpretãrii expresiei pri-mul nãscut din acest text au fost pro-puse mai multe explicaþii: 1) expresiaar indica originea lui Cristos – „primulnãscut din Dumnezeu, înainte de orice

creaturã”; 2) începutul unei serii decreaturi (Arius); 3) Cristos întrupat cutitlu de excelenþã; 4) cel preexistent,nãscut din Dumnezeu din veºnicie;5) rolul lui Cristos în creaþie, fapt con-tinuat de versetele urmãtoare: prin careºi pentru care au fost create. Trebuiemenþionat cã în context nu este vorbadespre crearea Fiului, ci de medierea luiCristos în creaþie, suveranitatea lui ab-solutã în creaþie ºi în ordinea mântuirii.

e Multe manuscrise importante omit:prin el.

Ef 1,19;3,16; 6,10

Ef 1,11.18Dt 33,3-4

Înþ 5,5Fap 20,32

1Pt 1,4Ex 14,30

Fap 26,17-18Ef 5,8

In 7,121Pt 2,92Ef 1,6

Mt 3,17

Ef 1,7Rom 3,24+

Înþ 7,26Gen 1,262Cor 4,4

Fil 2,6Evr 1,3

Prov 8,22Evr 1,6

Rom 8,29In 1,3

Evr 1,21Cor 8,6

Ef 1,10Ef 1,21

In 8,58; 3,31Ef 1,22;

4,15; 5,23Ap 3,14

Fap 26,23Rom 8,29

1Cor 15,20Ap 1,5

Ps 132,13-14Sir 24,10-11

Mc 1,11Col 2,9

Ef 1,23; 4,10In 1,16

Ef 1,10; 2,16Rom 5,10

2Cor 5,18-20Ef 2,14-17

Rom 5,1Ef 1,7; 2,13

Ef 2,12Ef 4,18

Rom 5,10Ef 2,14-16

Rom 7,4; 8,3In 1,14

1,28Ef 5,27

2Cor 11,2Ef 1,4

Col 1,11 456

nevinovaþi, 23 numai dacã rãmâneþi întemeiaþi ºi tari în credinþã ºi ne-clintiþi în speranþa evangheliei pe care aþi auzit-o, care a fost predicatãla toatã creatura de sub cer ºi cãreia, eu, Paul, i-am devenit slujitor.

Misiunea lui Paul: vestirea misterului lui Cristos24 Acum mã bucur în suferinþele mele pentru voi ºi împlinesc ceea

ce lipseºte suferinþelor lui Cristosa în trupul meu pentru trupul sãu,care este Biserica, 25 cãreia i-am devenit slujitor dupã misiunea pecare mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi, ca sã se împlineascã cuvântullui Dumnezeu, 26 misterul ascuns de veacuri ºi de generaþii, dar acumdescoperit sfinþilor sãi, 27 cãrora Dumnezeu a voit sã le facã cunoscutcare este bogãþia gloriei acestui mister între naþiuni, adicã Cristos învoi, speranþa gloriei. 28 Pe el îl vestim, îndemnând pe orice om ºi învã-þând pe orice om în toatã înþelepciunea, ca sã prezentãm pe orice omdesãvârºit în Cristos. 29 Pentru aceasta muncesc ºi mã lupt cu pute-rea lui care lucreazã în mine cu tãrie.

21 Cãci vreau ca voi sã ºtiþi ce luptã duc pentru voi, pentru cei dinLaodiceea ºi pentru toþi aceia care nu au vãzut faþa mea în trup,

2 pentru ca inimile lor sã fie consolate ºi, unite în iubire, sã ajungãla toatã bogãþia plinãtãþii înþelegerii, ca sã cunoascã misterulb luiDumnezeu: Cristos, 3 în care sunt ascunse toate comorile înþelepciu-nii ºi ale cunoaºterii. 4 Vã spun aceasta pentru ca nimeni sã nu vãînºele prin cuvinte atrãgãtoare. 5 De fapt, dacã sunt absent cu trupul,sunt prezent cu duhul între voi, bucurându-mã ºi vãzând buna-rân-duialã a voastrã ºi tãria credinþei voastre în Cristos.

Plinãtatea vieþii în Cristos6 Aºadar, dupã cum l-aþi primit pe Cristos Isus, Domnul, tot aºa sã

umblaþi în el, 7 înrãdãcinaþi ºi zidiþi în el, întãriþi în credinþã, aºa

Ef 3,171Cor 15,581,5Mc 16,151Tim 3,16

Ef 3,1.13Fap 9,162Cor 4,10-12;11,232Tim 2,10Ef 3,2Is 42,1-4Rom 15,16-21Mc 13,9-10Fap 20,242Tim 4,17Ef 3,3-9Rom 16,25-261Cor 2,7Tit 1,2-33,4Ef 1,18Rom 5,2;8,19-213,16Ef 4,13Ef 3,7Fil 4,134,13-16Ap 1,11; 3,14Ef 3,18-19Ef 3,4Is 45,3Prov 2,4-5; 82,8Ef 5,6Rom 16,181Cor 5,3-41Pt 5,9

Ef 4,20-21Ef 2,20-22;3,17Iuda 20

a Unele traduceri, nerespectând ordi-nea cuvintelor din original, schimbãsensul versetului în mod eronat: îm-plinesc în trupul meu ceea ce lipseºtesuferinþelor lui Cristos pentru trupulsãu, care este Biserica. Cel care suferãaici, pentru Bisericã, este Paul, caretrebuie sã continue misiunea de ves-titor al misterului lui Cristos. Este ab-surdã ideea cã mântuirea realizatã deCristos nu ar fi completã, ori cã noi amputea completa suferinþele sale (toatãepistola subliniazã tocmai plenitudi-nea mântuirii).

b Termenul grec mysterion este folo-sit: 1) în greaca clasicã pentru a indicariturile de iniþiere (misterele Eleusine)legate de renaºterea vieþii dupã moar-tea din timpul iernii de la care seajunge la speranþa unor vremuri feri-cite; 2) în LXX, termenul indicã secre-te ale lui Dumnezeu cu privire la des-tinul omului; 3) în evanghelii indicãtainele împãrãþiei; 4) în scrisorile pau-line indicã ansamblul planului luiDumnezeu de mântuire realizatã prinprezenþa lui Cristos între noi, misterce trebuie fãcut cunoscut de apostoli.

457 Col 1,23

cum aþi fost învãþaþi, prisosinda în mulþumire. 8 Aveþi grijã sã nu vãsubjuge cineva prin filozofieb ºi speculaþii fãrã sens dupã datinaoamenilor, dupã principiile elementare ale lumii, ºi nu dupã Cristos.9 În el locuieºte toatã plinãtatea dumnezeirii trupeºte, 10 iar voi aþifost copleºiþi de plinãtate în el, care este capul oricãrui principat ºial oricãrei puteric. 11 Tot în el aþi fost circumciºi, dar nu cu o circum-cizie fãcutã de mânã omeneascã, ci prin dezbrãcarea de trupul decarne, prin circumcizia lui Cristos. 12 Înmormântaþi fiind împreunãcu el prin botez, aþi ºi fost înviaþi, prin credinþã, împreunã cu el, princredinþa în puterea lui Dumnezeu, cel care l-a înviat pe el din morþi.13 Pe voi, care eraþi morþi pentru nelegiuirile ºi necircumcizia trupu-lui vostru, v-a readus la viaþã împreunã cu el, iertându-vã toatenelegiurile. 14 El a ºters documentul cu poruncile care erau împotrivavoastrã ºi l-a anulat, pironindu-l pe cruce. 15 A despuiat principateleºi puterile ºi le-a fãcut de ocarã în vãzul tuturor, dupã ce a triumfatd

asupra lor, prin el însuºi.

Avertisment asupra practicilor superstiþioase16 Aºadar, nimeni sã nu vã judece cu privire la mâncare ºi la bãu-

turã, cu privire la sãrbãtoare sau la lunã nouã sau la sâmbãtã. 17 Aces-tea sunt umbra celor ce vor veni, dar trupul este al lui Cristos.18 Nimeni sã nu vã rãpeascã premiul, invocând ca pretext umilinþa ºi

Ef 5,62Tim 4,3Mt 15,6

2,20Gal 4,3

1,19; 2,17In 1,14

Ef 1,21-23;3,19; In 1,16

Ef 2,11Ier 4,4

Rom 2,25-29Fil 3,3

3,91Pt 3,21

Rom 6,4-11Col 3,1

Ef 1,19-20;2,5-6

Rom 8,11Fil 3,10-112Ef 2,1-5

Ef 2,14-16

Ef 4,81Cor 15,24

1Pt 3,22Ap 12,7-82Cor 2,14

Rom 141Cor 8;

10,14-33Gal 4,10

Evr 8,5; 10,12,23

Ef 4,17-19

a Câteva manuscrise importante ada-ugã: în el.

b Pe timpul sfântului Paul, terme-nul de filozofie nu avea un sens nega-tiv, ci indica acele învãþãturi care do-reau sã explice originea ºi destinullumii, uneori atingând probleme teolo-gice. Totuºi, în acest verset, sfântulPaul are în vedere o ideologie contrarãlui Dumnezeu care doreºte sã explice,numai prin fenomenele naturii, origi-nea ºi scopul omului.

c În lumea anticã, aºtrii erau consi-deraþi ca având suflet ºi li se aduceacult. Însã religia revelatã a israeliþiloraduce cult numai lui Iahve, care estenumit Domnul, Dumnezeul oºtirilorcereºti. Sfântul Paul se opune cu tãrieoricãrui dualism. „Puterile” au fost cre-ate prin Cristos ºi pentru el. Cristoseste principiul coeziunii universului.Evocând aceste puteri, Paul se referã

la energiile care se manifestã în lume,la destin, la autoritãþile politice caredevin deseori tiranice, la forþele instin-ctive ºi obscure care dirijeazã compor-tamentul oamenilor. Este vorba, înultimã instanþã, de ideologiile carecreeazã structuri ale pãcatului. Darvestea cea bunã a NT nu se opreºte laanalizarea fenomenelor cosmice ºi alegilor sociale, ci este un mesaj de elibe-rare în Cristos, opunându-se oricãruifatalism care provoacã pesimism ºi pasi-vitate. Cristos ne-a eliberat de oricesclavie ºi ne-a deschis calea iubirii.

d La început, termenul grec thriam-beuein indica procesiunea ºi cântecelela sãrbãtoarea zeului Dionysos. Pre-luat în latinã, prin transcriere, terme-nul triumphare se referea la cortegiulfastuos care se fãcea la primirea înRoma a unui general victorios.

Col 2,8 458

cultul îngerilor, bazându-se pe ceea ce a vãzuta, îngâmfat în zadar dejudecata lui trupeascã 19 ºi rupt de capul de la care tot trupul, susþinutºi unit prin încheieturi ºi ligamente, primeºte creºterea lui Dumnezeu.

20 Dacã aþi murit împreunã cu Cristos faþã de principiile elemen-tare ale lumii, de ce vã supuneþi unei reguli ca ºi cum aþi trãi înlume: 21 nu bea, nu gusta, nu te atinge 22 de lucrurile care toate suntdestinate distrugerii prin întrebuinþare, dupã poruncile ºi învãþãtu-rile oamenilor? 23 Aceste reguli au în aparenþã un limbaj de înþelep-ciune prin devoþiuni de bunãvoie, umilinþe ºi ascezã corporalã, darnu sunt de nici o valoare decât pentru satisfacerea trupului.

Viaþa noastrã în Cristos

31 Aºadar, dacã aþi înviat împreunã cu Cristos, cãutaþi cele de susunde Cristos ºade la dreapta lui Dumnezeu. 2 Cugetaþi la cele de

sus ºi nu la cele de pe pãmânt, 3 cãci voi aþi murit ºi viaþa voastrãeste ascunsã împreunã cu Cristos în Dumnezeu. 4 Când se va arãtaCristos, care este viaþa voastrãb, atunci ºi voi vã veþi arãta împreunãcu el în glorie.

III. PARTEA MORALÃ

Omul nou5 Aºadar, daþi morþii mãdularele pãmânteºti: desfrânarea, necu-

rãþia, patima, pofta cea rea ºi lãcomia, care este idolatrie; 6 din cauzaacestora vine mânia lui Dumnezeu asupra fiilor neascultãriic. 7 Înacestea aþi umblat ºi voi odinioarã, când trãiaþi în astfel de vicii, 8 daracum îndepãrtaþi ºi voi toate acestea: mânia, furia, rãutatea, blas-femia, vorbele ruºinoase din gura voastrã; 9 nu vã minþiþi unii pe alþiiîntrucât v-aþi dezbrãcat de omul cel vechi împreunã cu faptele lui 10 ºiv-aþi îmbrãcat cu cel nou care se înnoieºte dupã chipul creatoruluisãu pentru a ajunge la cunoaºtere, 11 unde nu mai este nici grec, niciiudeu, nici circumcizie, nici necircumcizie, nici barbar, nici scit, nicisclav, nici liber, ci Cristos care este totul în toate.

Viaþa comunitarã12 Ca niºte aleºi ai lui Dumnezeu, sfinþi ºi iubiþi, îmbrãcaþi-vã deci

cu dragoste, cu îndurare, cu bunãtate, cu umilinþã, cu blândeþe ºi

1Cor 8,1Ef 2,21;4,15-16

2,8Gal 4,3

1Tim 4,31Cor 8,8

Mt 15,6.9

Rom 13,14

2,12Ef 2,6Mt 6,20-23Fil 3,20-21In 3,1Ef 1,20Gal 2,20Fil 1,21Rom 8,191Tes 4,171Pt 1,6-81In 3,2

Rom 6,6-11;8,13; Gal 5,24Mc 9,43-47Ef 4,19.31;5,3-52Ef 2,2-3;5,6; Rom 1,18Ef 2,1-22Ef 4,22-25Rom 13,12Iac 1,211Pt 2,1Evr 12,1Ef 4,29.31; 5,42Cor 4,16Gen 1,26Col 1,151Cor 12,13Gal 3,27-28Rom 10,121Cor 15,28

Ef 4,1-3Fil 2,1-4Ef 4,32Gal 5,22Mt 11,29

a Multe manuscrise au: nu a vãzut.b Multe manuscrise au: noastrã.

c Câteva manuscrise vechi omit:asupra fiilor neascultãrii.

459 Col 2,19

rãbdare. 13 Îngãduiþi-vã unii pe alþii ºi, dacã cineva are vreo plângereîmpotriva altuia, iertaþi-vã! Aºa cum v-a iertat Domnula la fel [sã vãiertaþi] ºi voi. 14 Însã mai presus de toate acestea [îmbrãcaþi-vã] cuiubire, care este legãtura desãvârºirii. 15 Sã domneascã în inimile voas-tre pacea lui Cristos la care aþi fost chemaþi ca sã fiþi un singur trupºi fiþi recunoscãtori. 16 Cuvântul lui Cristos sã locuiascã în voi dinplin. Învãþaþi-vã ºi îndemnaþi-vã unii pe alþii cu toatã înþelepciuneaîn psalmi, în imnuri ºi în cântãri spirituale. Cântaþi lui Dumnezeu,mulþumindu-i în inimile voastre. 17 ªi tot ceea ce faceþi cu cuvântulsau cu fapta, toate [sã le faceþi] în numele Domnului Isus, mulþu-mindu-i lui Dumnezeu Tatãlb prin el.

Viaþa creºtinã în familie18 Femeilor, fiþi supuse bãrbaþilor voºtri, aºa cum se cuvine în

Domnul. 19 Bãrbaþilor, iubiþi-vã femeile ºi nu fiþi aspri faþã de ele.20 Copii, ascultaþi-i pe pãrinþi în toate, cãci lucrul acesta este plã-

cut Domnului. 21 Pãrinþi, nu-i împingeþi pe copiii voºtri la disperareca sã nu se descurajeze.

22 Servitorilor, fiþi în toate supuºi stãpânilor voºtri dupã trup, nunumai când sunteþi sub ochii lor ca ºi cum aþi voi sã fiþi pe placuloamenilor, ci în simplitatea inimii, temându-vã de Domnul. 23 Oricefaceþi sã faceþi din inimã ca pentru Domnul, ºi nu ca pentru oameni,24 ºtiind cã veþi primi de la Domnul rãsplata moºtenirii. Pe DomnulCristos îl slujiþi. 25 Cel nedrept va primi ca rãsplatã nedreptatea pecare a fãcut-o, nu existã pãrtinire.

41 Stãpânilor, daþi slujitorilor voºtri ceea ce este drept ºi echitabil,ºtiind cã aveþi ºi voi un stãpân în ceruri.

IV. ÎNCHEIERE

Ultimele îndemnuri2 Stãruiþi în rugãciune, veghind în ea cu mulþumire. 3 În acelaºi

timp, rugaþi-vã ºi pentru noi ca Dumnezeu sã ne deschidã o uºã acuvântului ca sã predic misterul lui Cristos pentru care sunt înlãn-þuit, 4 astfel încât sã-l fac cunoscut aºa cum trebuie sã-l vestesc. 5 Pur-taþi-vã cu înþelepciune faþã de cei din afarã, folosind bine momentul

Mt 6,14;18,21-35

2Cor 2,5-11Ef 5,2

In 15,12Rom 15,7

Rom 13,8-101Cor 13Ef 2,16Fil 4,7Ef 4,4Ef 5,4

Ef 4,291,28

Rom 15,141Tes 5,11

2Ef 5,18-201Cor 14,15

Rom 14,71Cor 10,31

Ef 5,22-331Cor 7; 11,3

1Pt 3,1-7Tit 2,5

Ef 6,1-41Pt 5,5

Evr 12,4.11

Ef 6,5-9Lev 25,43

1Cor 7,21-231Tim 6,1-2Tit 2,9-10

Flm1Pt 2,18-20

Rom 12,11Dt 10,171Pt 1,17

Rom 2,11

Ef 6,18-20Rom 12,12

Fil 4,61Tes 5,17-18

Mt 26,411Tes 5,6

Rom 15,302Tes 3,1

1Cor 5,121Tes 4,12

Rom 12,171Pt 2,12

a Câteva manuscrise vechi în loc de:Domnul, au: Cristos; altele: Dumnezeu.

b În unele manuscrise vechi gãsim:lui Dumnezeu ºi Tatãlui.

Col 3,13 460

potrivit. 6 Vorbirea voastrã sã fie întotdeauna plãcutã, cu un dram desare, ca sã ºtiþi cum trebuie sã rãspundeþi fiecãruia în parte.

Salutãri finale7 Toate câte mã privesc vi le face cunoscute Tihic, fratele iubit,

slujitorul credincios ºi colaboratorul meu în Domnul, 8 pe el l-amtrimis la voi tocmai cu acest scop ca sã ºtiþi cele ce ne privesca ºi sãvã consoleze inimile. 9 [Îl trimit] împreunã cu Onesim, fratele credin-cios ºi iubit care este dintre voi. Ei vã vor spune toate cele de pe-aici.

10 Vã salutã Aristarh, cel care este în închisoare cu mine, ca ºiMarcu, vãrul lui Barnaba – cu privire la el aþi primit porunci: dacãvine la voi, primiþi-l – 11 ºi Isus, cel numit Iustus: ei sunt, dintre ceicircumciºi, singurii mei colaboratori pentru împãrãþia lui Dumnezeu.Ei au fost pentru mine o consolare. 12 Vã salutã Epafras, care este dela voi, servitorul lui Isus Cristos, cel care luptã necontenit pentru voiîn rugãciunile sale ca sã rãmâneþi desãvârºiþi ºi pe deplin convinºi detoatã voinþa lui Dumnezeu. 13 Cãci dau mãrturie pentru el cã se strã-duieºte mult pentru voi, ca ºi pentru cei din Laodiceea ºi Hierapolis.14 Vã salutã Luca, medicul iubit, ca ºi Dima.

15 Salutaþi-i pe fraþii din Laodiceea, pe Nimfasb ºi Biserica ce se aflãîn casa lui. 16 Dupã ce va fi cititã de voi aceastã scrisoare, faceþi ca sãfie cititã ºi în Biserica din Laodiceea, iar pe aceea din Laodiceeac sã ocitiþi ºi voi.

17 Spuneþi-i lui Arhip: „Ai grijã sã împlineºti bine slujirea pe careai primit-o în Domnul”.

18 Salutul este [scris] cu mâna mea, Paul. Aduceþi-vã aminte delanþurile mele. Harul sã fie cu void.

Ef 4,291Pt 3,15

Ef 6,21Fap 20,42Tim 4,12

Flm

Flm 24Fap 19,29Fap 12,122Tim 4,111Pt 5,13Fap 4,36

1,27Flm 23

2,1

2,1

Flm 242Tim 4,11Flm 242Tim 4,10Flm 2Rom 16,51Tes 5,27

Flm 2

1Cor 16,21Gal 6,112Tes 3,17Ef 3,1; 4,1;6,20Flm 1.9.10.13Fil 1,7.132Tim 1,8;2,19

a În unele manuscrise vechi gãsim:cele ce vã privesc.

b Este incertã forma numelui pro-priu în privinþa genului. În unele ma-nuscrise apare forma de masculin:Nymphos, în altele, forma de feminin:Nympha. La acuzativ, ambele genuriau aceeaºi formã, deosebirea de genfãcându-se dupã pronumele posesiv.

c Între scrisorile canonice atribuitesfântului Paul nu s-a pãstrat o scrisoare

cãtre laodiceeni. Scrisoarea cu acestnume în versiunea latinã, care circulape timpul sfântului Ieronim, este clarapocrifã. Unii exegeþi înclinã sã crea-dã cã ar putea fi vorba despre Scri-soarea cãtre Efeseni, care s-a citit înLaodiceea ºi urma sã ajungã la comu-nitatea din Colose.

d În unele manuscrise se adaugã:Amin.

461 Col 4,6

SCRISOAREA ÎNTÂI A SFÂNTULUI APOSTOL PAUL

CÃTRE TESALONICENI

INTRODUCERE

Autorul. Dupã indicaþia din 1,1 ºi dupã mãrturia tradiþiei, aceastãscrisoare a fost scrisã de sfântul Paul care predicase evanghelia înTesalonic în a doua cãlãtorie misionarã. De altfel, caracterul personalºi asemãnarea de limbã, stil ºi vocabular cu cele patru scrisori princi-pale (Rom, 1Cor, 2Cor ºi Gal) aratã autenticitatea acestei scrisori.

Forma literarã ºi stilul. Aceastã scrisoare nu conþine învãþãturi doc-trinare, ci este expresia bucuriei în libertatea Duhului, conþinândamintiri, mulþumiri, îndemnuri ºi avertismente. Dupã diferitele ele-mente de compoziþie, Scrisoarea întâi cãtre Tesaloniceni aparþinegenului epistolar al epocii din lumea elenisticã.

Scopul ºi destinatarii. Comunitatea creºtinã din Tesalonic a fostîntemeiatã de sfântul Paul împreunã cu Sila ºi Timotei în a douacãlãtorie misionarã (Fap 17,1-9). Întrucât sfântul Paul a trebuit sãpãrãseascã în grabã Tesalonicul din cauza revoltei iudeilor, era îngri-jorat de situaþia comunitãþii creºtine. Primind veºti bune de la Timoteiºi Sila, le scrie tesalonicenilor aceastã scrisoare în care îºi exprimãbucuria cã ei au rezistat la încercare.

Structura. Scrisoarea nu are o structurã propriu-zisã. Dupã salu-tul adresat tesalonicenilor (1,1), Apostolul îi mulþumeºte lui Dumne-zeu pentru roadele predicãrii evangheliei la Tesalonic ºi respingecalomniile pe care iudeii i le aduc (1,2–2,13). De fapt, iudeii încearcãpretutindeni sã împiedice învãþãtura creºtinã (2,14-16). Sfântul Paulîºi exprimã regretul cã nu poate veni personal la Tesalonic (2,17-20)ºi îl trimite pe Timotei, care îi aduce veºti bune (3,1-13). Urmeazã oserie de îndemnuri prin care Apostolul le cere tesalonicenilor sãumble „în dragostea lui Dumnezeu”, pentru cã îl posedã pe DuhulSfânt ºi trebuie sã întreþinã dragostea frãþeascã prin muncã (4,1-12).Apoi îi liniºteºte pe cei îngrijoraþi de soarta defuncþilor (4,13-18). Încontinuare Apostolul adreseazã comunitãþii îndemnul de a trãi ca fiiai luminii, veghind ºi aºteptând „ziua Domnului”. În felul acesta seedificã Biserica în unitate (5,1-11). Tesalonicenii trebuie sã-i tratezecu respect pe cei care conduc comunitatea ºi sã verifice autenticita-tea carismelor (5,12-22). Scrisoarea se încheie cu urãrile ºi salutulApostolului ºi colaboratorilor sãi (5,23-28).

Locul ºi data. Scrisoarea întâi cãtre Tesaloniceni este cea mai vechescriere a Noului Testament, dateazã din anul 50 ºi a fost scrisã dinCorint.

Teologia. Deºi scrisoarea nu are un caracter doctrinar, totuºi suntatinse unele aspecte teologice. Toatã scrisoarea este strãbãtutã deaºteptarea escatologicã. Speranþa întoarcerii lui Cristos marcheazãtoatã viaþa creºtinã. „Ziua Domnului” anunþatã de Vechiul Testa-ment, adicã ziua în care Dumnezeu se va manifesta ca judecãtorulcelor drepþi ºi al celor nelegiuiþi, este înþeleasã de sfântul Paul ca„ziua lui Cristos”. Domnul Isus va veni în gloria sa de Fiu al lui Dum-nezeu pentru mântuirea celor credincioºi ºi pieirea celor nelegiuiþi.Tensiunea aºteptãrii venirii lui Cristos punea în mod iminent pro-blema datei sfârºitului lumii. De aici se naºte o problemã specialã pecare Apostolul trebuie sã o rezolve: ce se va întâmpla cu cei decedaþiînainte de venirea Domnului? Sfântul Paul aratã cã cei morþi nu vorfi nedreptãþiþi, cãci ei vor fi înviaþi ºi astfel vor participa împreunãcu cei vii la inaugurarea împãrãþiei lui Cristos cel înviat. Atât tesa-lonicenii cât ºi Apostolul, în momentul redactãrii scrisorii, doreau caaceastã datã sã fie cât mai curând. Însã aceastã aºteptare a veniriiiminente nu trebuie sã fie obsesivã. Important este ca tesalonicenii,sã trãiascã într-o stare de aºteptare vigilentã, dar liniºtitã. Unaspect asupra cãruia sfântul Paul atrage atenþia cu insistenþã estenecesitatea dobândirii sfinþeniei. Rãdãcina acestei sfinþenii estedarul Duhului. Omul trebuie sã devinã un fel de „vas” viu, care sãconþinã Duhul lui Dumnezeu. Prezenþa Duhului în om cere un com-portament moral adecvat, care presupune, pe de o parte, evitarea atot ceea ce contrasteazã cu Duhul sfinþeniei lui Dumnezeu (abuzu-rile sexuale fiind considerate o impuritate), iar pe de altã parte, pre-ocuparea pentru tot ceea ce îl apropie pe om de Dumnezeu: iubireafrãþeascã ºi munca cinstitã, continuate de cultul adus lui Dumnezeuîn liturgie.

464

SCRISOAREA ÎNTÂI A SFÂNTULUI APOSTOL PAULCÃTRE TESALONICENI

Destinatarii

11 Paul, Silvan ºi Timotei cãtre Biserica tesalonicenilora, [care este]în Dumnezeu Tatãl ºi în Domnul Isus Cristos: har vouã ºi paceb.

I. MISIONARII ªI TESALONICENII

Rugãciune de mulþumire2 Îi mulþumim mereu lui Dumnezeu pentru voi toþi, pomenindu-vã

fãrã încetare în rugãciunile noastre, 3 aducându-ne aminte de lucra-rea credinþei voastre, de strãdania iubirii ºi de perseverenþa speran-þei voastre în Isus Cristos înaintea lui Dumnezeu Tatãl nostru. 4 Noicunoaºtem, fraþi iubiþi de Dumnezeu, cã aþi fost aleºi 5 pentru cã evan-ghelia noastrã n-a ajuns la voi numai prin cuvânt, ci ºi prin putere,prin Duhul Sfânt ºi prin convingerea deplinã, dupã cum ºtiþi cã astfelam fost între voi ºi pentru binele vostru. 6 Iar voi aþi devenit imita-torii noºtri ºi ai Domnului, primind cuvântul în multe necazuri cubucuria Duhului Sfânt, 7 aºa încât voi aþi devenit exemplu pentrutoþi cei care cred în Macedonia ºi Ahaia. 8 Într-adevãr, cuvântul Dom-nului a rãsunat, pornind de la voi, nu numai în Macedonia ºi Ahaia,ci credinþa voastrã în Dumnezeu s-a rãspândit în toate pãrþile, aºaîncât noi nu trebuie sã mai spunem nimic. 9 Ei înºiºi povestesc ce felde primire am avut la voi ºi cum v-aþi întors la Dumnezeu de la idolica sã slujiþi Dumnezeului celui viu ºi adevãrat 10 ºi sã-l aºteptaþi peFiul sãu din ceruri, pe care el l-a înviat din morþi, pe Isus, cel carene mântuieºte de mânia ce va veni.

Activitatea misionarã la Tesalonic

21 Voi înºivã, fraþilor, ºtiþi cã venirea noastrã la voi nu a fost zadar-nicã, 2 ci, dupã cum ºtiþi, dupã ce am fost maltrataþi ºi insultaþi la

Filipi, am aflat curaj în Dumnezeul nostru sã vã vestim evanghelia

Fap 15,40;16,1

2,13Fil 1,3-4

5,81Cor 13,13

2,131Cor 2,4-5

2Tes 3,9

Lc 8,13

Rom 1,8

In 17,3Fap 14,151Cor 1,7

Tit 2,13Rom 2,5; 5,9

Fap 16,20-24Fap 17,1-5

a Vezi n. Fap 17,1.b O serie de manuscrise adaugã: de

la Dumnezeu (Tatãl) ºi de la DomnulIsus Cristos.

lui Dumnezeu, ducând o luptã aprigã. 3 Cãci îndemnul nostru nuprovine dintr-o rãtãcire, nici cu gând necinstit, nici cu înºelãciune,4 ci aºa cum am fost gãsiþi vrednici de Dumnezeu sã ni se încredin-þeze evanghelia, aºa vorbim, nu ca sã le fim oamenilor pe plac, ci luiDumnezeu, care pune la încercare inimile noastre. 5 Precum ºtiþi,noi nu am folosit niciodatã cuvinte de linguºire, nici nu am avutvreun gând ascuns de lãcomie, Dumnezeu este martor, 6 nici nu am cãu-tat slavã de la oameni: nici de la voi ºi nici de la alþii; 7 deºi, ca apos-toli ai lui Cristos, am fi putut sã vã fim povarãa. Dimpotrivã, ne-amfãcut blânzib în mijlocul vostru ca o doicã ce îºi dezmiardã copiii.

8 Atât de ataºaþi eram de voi încât eram gata sã vã dãm nu numaievanghelia lui Dumnezeu, ci ºi sufletele noastre pentru cã ne deveni-serãþi dragi. 9 De fapt, vã aduceþi aminte, fraþilor, de munca ºi oste-neala noastrã: noaptea ºi ziua lucram ca sã nu devenim o povarãpentru nici unul dintre voi ºi vã predicam evanghelia lui Dumnezeu.10 Voi sunteþi martori, ºi Dumnezeu de asemenea, cã ne-am purtatcu sfinþenie, cu dreptate ºi fãrã prihanã faþã de voi cei care credeþi.11 Voi ºtiþi cã [ne-am purtat] faþã de fiecare dintre voi ca un tatã faþãde copiii sãi: 12 v-am îndemnat, v-am îmbãrbãtat ºi v-am implorat sãvã purtaþi în chip vrednic de Dumnezeu, care vã cheamã la împãrã-þia sa ºi la glorie.

Credinþa ºi rãbdarea tesalonicenilor13 ªi, de aceea, noi îi mulþumim lui Dumnezeu fãrã încetare pen-

tru cã, primind cuvântul lui Dumnezeu pe care l-aþi auzit de la noi,l-aþi primit nu ca pe un cuvânt al oamenilor, ci aºa cum este într-ade-vãr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu, care acþioneazã cu putere în voi,cei care credeþi. 14 Cãci voi, fraþilor, aþi devenit imitatorii Bisericilorlui Dumnezeu care se aflã în Iudeea în Cristos Isus, pentru cã sufe-riþi ºi voi aceleaºi lucruri din partea celor care sunt de acelaºi neam,dupã cum ºi ele au suferit din partea iudeilor, 15 care l-au omorât ºipe Domnul Isus ºi pe profeþi ºi ne-au persecutat ºi pe noi. Ei nu sunt

a Textul în greacã este confuz. Uneletraduceri accentueazã ideea de autori-tate pe care ar putea-o pretinde apos-tolii: am fi putut sã ne impunem. Darcontextul pare sã se refere la întreþine-rea pe care comunitatea ar fi trebuitsã le-o asigure (cf. 1Cor 9,14; 2Tes 3,8-9).

b Multe manuscrise în loc de: blânzi,au: copii. Chiar dacã regulile de criticã

textualã pledeazã pentru aceastã vari-antã din urmã, pentru sens alegem va-rianta „blânzi”. Motivaþia principalãeste cã termenul „copii” (nepioi) aresensul de „a fi infantil”, „incapabil de ojudecatã maturã”, sens care nu se potri-veºte cu activitatea misionarã a sfân-tului Paul. El nu s-a comportat ca uncopil, ci a arãtat o blândeþe deosebitãca aceea a unei doici.

1Tim 1,11Gal 1,10

Ier 11,202Cor 5,9

In 5,41.44

Gal 4,19

1Tes 4,112Tes 3,7-9

1Cor 4,15

2Tes 1,51Pt 5,10

Mc 4,16

Fap 11,1

Fil 2,13

Fap 17,13

Fap 2,23Mc 10,34

1Tes 2,3 466

plãcuþi lui Dumnezeu ºi sunt împotriva tuturor oamenilor, 16 împie-dicându-ne sã predicãm pãgânilor ca sã se mântuiascã spre a-ºiîmplini mãsura pãcatelor lor pretutindeni, dar i-a ajuns mânia caree spre sfârºita.

Dorinþa Apostolului de a-i revedea pe tesaloniceni17 Noi, fraþilor, dupã ce am fost despãrþiþi de voi pentru câtva timp,

[despãrþiþi] la faþã, nu la inimã, am cãutat ºi mai mult, cu mare dor,sã revedem faþa voastrã, 18 pentru cã am voit sã venim la voi – celpuþin eu, Paul, de mai multe orib – dar Satana ne-a împiedicat. 19 Cãcicare este speranþa noastrã, sau bucuria, sau coroana noastrã de lau-dã în faþa Domnului nostru Isus, la venirea lui, dacã nu voi? 20 Cãcivoi sunteþi mãrirea ºi bucuria noastrã.

Misiunea lui Timotei

31 De aceea, nemaiavând rãbdare, ne-am hotãrât sã rãmânem sin-guri în Atena 2 ºi l-am trimis pe Timotei, fratele nostru ºi colabo-

ratorul lui Dumnezeuc la evanghelia lui Cristos, ca sã vã întãreascã ºisã vã îmbãrbãteze cu privire la credinþa voastrã, 3 pentru ca nimenisã nu se clatine în aceste necazuri. De fapt, ºtiþi voi înºivã cã laaceasta am fost destinaþi. 4 ªi când eram la voi, v-am spus de maiînainte cã vom avea de suferit, dupã cum s-a ºi întâmplat, ºi voi oºtiþi. 5 De aceea, nemaiavând rãbdare, am trimis ca sã aflu desprecredinþa voastrã pentru ca nu cumva sã vã fi ispitit ispititorul, iarosteneala noastrã sã fi fost zadarnicã.

a V. 13-16 pun în luminã o opoziþieevidentã a evreilor faþã de Bisericã.Din cauza tonului dur al Apostolului,unii bibliºti au voit sã scoatã acest textconsiderându-l antisemit ºi, ca atare,neautentic.

Dar sfântul Paul nu poate fi acuzatde antisemitism. El nu-i urãºte pe evrei,din contra, se prezintã ca fiind din nea-mul lor, frate cu ei etc. (Rom 9–11), dardenunþã o atitudine generalã a evreilor(îi numeºte „iudei” ca sã-i deosebeascãde creºtinii de provenienþã iudaicã)faþã de rãspândirea evangheliei la po-poarele pãgâne.

Afirmaþia finalã „cã i-a ajuns mânia”nu este un blestem, ci o constatare a

unor evenimente tragice pentru evrei(expulzarea evreilor din Roma în anul49 de cãtre împãratul Claudiu; repri-marea sângeroasã de cãtre guverna-torul Cumanus în 48 ºi 52 a unorrevolte ale iudeilor) care lãsau sã seîntrevadã o tensiune crescândã întreevrei ºi romani. Specificarea: „e spresfârºit”, aratã nu o nimicire a poporu-lui evreu, ci mai degrabã o speranþã aApostolului cã ei se vor converti ºi vorputea ajunge la mântuire.

b Lit.: o datã ºi de douã ori.c În codicele Vaticanus lipseºte: lui

Dumnezeu, iar într-o serie de manu-scrise în loc de: colaboratorul, avem:slujitorul evangheliei.

Gen 15,16Mt 23,32Rom 1,18

Fil 2,16

Fil 4,1

1Cor 3,9

Fap 14,22

467 1Tes 2,16

6 Dar acum Timotei s-a întors la noi de la voi ºi ne-a adus vesteacea bunã a credinþei ºi iubirii voastre ºi cã aveþi o bunã amintiredespre noi întotdeauna, dorind sã ne vedeþi aºa cum ºi noi [dorim sãvã vedem]. 7 De aceea, fraþilor, suntem mângâiaþi prin voi în oricestrâmtorare ºi necaz, datoritã credinþei voastre, 8 cãci acum mai prin-dem viaþã, dacã voi staþi neclintiþi în Domnul. 9 De fapt, ce mulþu-mire i-am putea aduce lui Dumnezeu în privinþa voastrã pentrutoatã bucuria cu care ne bucurãm datoritã vouã înaintea Dumnezeu-lui nostru? 10 Noaptea ºi ziua îl rugãm cu stãruinþã sã vã vedem faþaºi sã completãm ceea ce mai lipseºte credinþei voastre.

Rugãciune pentru creºterea în credinþã11 Însuºi Dumnezeu ºi Tatãl nostru ºi Domnul nostru Isus sã în-

drepte calea noastrã spre voi, 12 iar pe voi sã vã facã Domnul sã creº-teþi ºi sã prisosiþi în iubire unii faþã de alþii ºi faþã de toþi, aºa cumsuntem noi faþã de voi, 13 ca sã întãreascã inimile voastre, aºa încâtsã fiþi fãrã prihanã înaintea lui Dumnezeu ºi Tatãl nostru la venireaDomnului nostru Isus împreunã cu toþi sfinþii sãi. Amina.

II. ÎNDEMNURI ªI ÎNVÃÞÃTURI

Sfinþenie ºi castitate

41 În rest, fraþilor, vã rugãm ºi vã îndemnãm în Domnul Isus ca, aºacum aþi învãþat de la noi cum trebuie sã vã comportaþi ºi sã fiþi

plãcuþi lui Dumnezeu, aºa sã vã ºi comportaþi ca sã prisosiþi tot maimult. 2 Cãci voi ºtiþi ce învãþãturi v-am dat în numele Domnului Isus.

3 De fapt, aceasta este voinþa lui Dumnezeu: sfinþirea voastrã. Sãvã feriþi de desfrânare!b 4 Fiecare sã ºtie sã-ºi stãpâneascã propriultrupc în sfinþenie ºi cinste, 5 nu în patima poftei ca pãgânii, care nu-lcunosc pe Dumnezeu. 6 Nimeni sã nu-l asupreascã sau sã-l înºele înaceastã privinþã pe fratele sãu, pentru cã Domnul rãzbunã toate

2Tes 1,3

2Tes 2,15

5,15

5,23

1Cor 1,8+

Zah 14,5Dan 7

Ef 1,4

1Cor 6,12-211Cor 7,2

Ps 79,6Ier 10,25

Ps 94,1-2Dt 32,35

a În multe manuscrise lipseºte: Amin.b Termenul pornéia are aici un sens

mai general decât în Fap 15,20. Defapt, pentru greci, indicã prostituþia ºiadulterul, iar în traducerea greacã aVT indicã orice formã de necurãþie.

c Lit.: vasul. Exegeza dã douã inter-pretãri: 1) pornind de la concepþia grea-cã a trupului ca recipient pentru suflet

(1Cor 6,19; Rom 12,1) s-ar înþelege„trupul propriu”; 2) pornind de la sem-nificaþia verbului „a stãpâni” (care înforma ebraicã este folosit pentru „alua în cãsãtorie”), de la mai multe texterabinice (în care expresia „a-ºi aveavasul” este un eufemism pentru rela-þiile conjugale) ºi de la contextul din1Pt 3,7, s-ar înþelege „soþie”.

1Tes 3,6 468

acestea, dupã cum v-am spus ºi v-am arãtat mai înainte. 7 Cãci Dum-nezeu nu ne-a chemat la necurãþie, ci la sfinþenie. 8 De aceea, cinedispreþuieºte acestea nu dispreþuieºte un om, ci pe Dumnezeu, carevi-l dã pe Duhul sãu Sfânt.

Caritate ºi muncã9 Cât despre iubirea frãþeascã, nu e nevoie sã vã mai scriem, cãci

voi înºivã aþi fost învãþaþi de Dumnezeu sã vã iubiþi unii pe alþii. 10 Defapt, o ºi faceþi faþã de toþi fraþii care sunt în întreaga Macedonie.Totuºi, vã îndemnãm, fraþilor, sã prisosiþi ºi mai mult, 11 cãutând sãtrãiþi în liniºte, sã vã vedeþi de treburile voastre ºi sã munciþi cu pro-priile voastre mâini, dupã cum v-am poruncit, 12 sã vã comportaþi cudemnitate faþã de cei din afarã ºi sã nu aveþi nevoie de nimenia.

Învierea morþilor13 Nu vreau, fraþilor, ca voi sã rãmâneþi în neºtiinþã cu privire la

cei morþib, ca sã nu vã întristaþi ca ceilalþi, care nu au speranþã.14 Cãci dacã noi credem cã Isus a murit ºi a înviat, la fel, prin Isus,Dumnezeu îi va aduce pe cei adormiþi împreunã cu el.

15 De fapt, vã spunem aceasta dupã cuvântul Domnului: noi, ceivii, care vom rãmâne pânã la venirea Domnului, nu vom trece înain-tea celor morþi, 16 pentru cã însuºi Domnul, la porunca [divinã], lastrigãtul arhanghelului ºi în sunetul trâmbiþei lui Dumnezeuc, vacoborî din ceruri ºi cei morþi în Cristos vor învia mai întâi, 17 apoinoi, cei vii, care vom fi rãmas atunci, ºi vom fi rãpiþi împreunã cu eiîn nori ca sã-l întâmpinãm pe Domnul în vãzduh ºi astfel vom fi cuDomnul pentru totdeauna. 18 Aºadar, îmbãrbãtaþi-vã unii pe alþi cuaceste cuvinte.

Aºteptarea venirii Domnului

51 Cât despre timpul ºi momentul acela, fraþilor, nu aveþi nevoie casã vi se scrie 2 cãci voi înºivã ºtiþi prea bine cã ziua Domnului vine

Lc 10,16

Ez 37,14

In 6,45

2Tes 3,6-12

Mc 4–11

Mc 9,31Fap 2,24

1Cor 7,10

1Cor 15,51

Mt 24,30-31

1Cor 15,52

1Cor 15,23

In 12,261Tes 5,10

Fap 1,7Dan 2,21Mt 24,361Cor 1,82Tes 2,2Lc 12,39-40Mt 24,43a Nu este vorba de autosuficienþã,

care era idealul stoicilor, ci de autono-mie faþã de judecata lumii ºi strãduinþade a nu deveni o povarã pentru alþii.

b În tot paragraful, sfântul Paul folo-seºte termenul „cei adormiþi” în locde „cei morþi”.

c Cele 3 simboluri: porunca divinã(Prov 30,27), strigãtul arhanghelului(Iuda 9) ºi trâmbiþa (Ex 19–20 ºi altele)

fac parte din vocabularul care descrieteofania lui Dumnezeu. Aceste sim-boluri, mereu raportate la Dumnezeu,aratã cã evenimentele care au loc lasfârºitul lumii scapã de sub controluluman. Dumnezeu este stãpânul isto-riei. El a încredinþat-o omului pentruca sã o umple cu realizãri. Sfârºitulistoriei este, în acelaºi timp, sfârºituliniþiativei omului.

469 1Tes 4,7

ca un hoþ în timpul nopþii. 3 Când vor zice unii: „Pace ºi liniºte!”,atunci, pe neaºteptate, va cãdea peste ei pieirea, precum durerile naº-terii peste cea însãrcinatã, ºi nu vor putea sã scape.

4 Însã voi, fraþilor, nu sunteþi în întuneric pentru ca ziua aceea sãvã surprindã ca un hoþ. 5 Voi toþi sunteþi fii ai luminii ºi fii ai zilei.Noi nu suntem ai nopþii, nici ai întunericului. 6 Aºadar, sã nu dor-mim ca ceilalþi, ci sã veghem ºi sã nu ne pierdem cumpãtul. 7 Cãci ceicare dorm, noaptea dorm, iar cei care se îmbatã, noaptea se îmbatã.8 Însã noi, fiind fii ai zilei, sã nu ne pierdem cumpãtul, sã ne îmbrã-cãm cu platoºa credinþei ºi a iubirii, având drept coif speranþa mân-tuirii, 9 pentru cã Dumnezeu nu ne-a rânduit pentru mânie, ci pentrudobândirea mântuirii prin Domnul nostru Isus Cristos, 10 care a muritpentru noi pentru ca, fie cã veghem, fie cã dormim, sã trãim împre-unã cu el. 11 De aceea, îmbãrbãtaþi-vã unii pe alþii ºi edificaþi-vã unulpe altul, aºa cum de altfel ºi faceþi.

Diferite îndemnuri pentru viaþa comunitarã12 Vã rugãm, fraþilor, sã-i respectaþi pe cei care ostenesc între voi,

pe cei care vã conduc în Domnul ºi vã îndeamnã. 13 Sã-i cinstiþi multcu dragoste pentru lucrarea lor. Trãiþi în pace unii cu alþii.

14 Vã îndemnãm, fraþilor, sã-i mustraþi pe cei care sunt în dezordine,sã-i încurajaþi pe cei timizi, sã-i sprijiniþi pe cei slabi, sã aveþi rãbdarefaþã de toþi. 15 Aveþi grijã ca nu cumva sã întoarcã cineva rãul înapoi,ci întotdeauna cãutaþi sã faceþi binele unii faþã de alþii ºi faþã de toþi.

16 Bucuraþi-vã întotdeauna! 17 Rugaþi-vã fãrã încetare! 18 Mulþumiþipentru toate, cãci aceasta este voinþa lui Dumnezeu în Cristos Isuscu privire la voi!

19 Nu stingeþi Duhul! 20 Nu dispreþuiþi profeþiile, 21 dar cercetaþitoate: pãstraþi tot ceea ce este bun! 22 Feriþi-vã de orice fel de rãu!

23 Însuºi Dumnezeul pãcii sã vã sfinþeascã în mod desãvârºit, ºifiinþa voastrã întreagã: duhul, sufletul ºi trupul sã se pãstreze fãrãprihanã pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos. 24 Credincioseste cel care vã cheamã. El va ºi înfãptui.

Binecuvântarea ºi salutul final25 Fraþilor, rugaþi-vã ºi pentru noi.26 Salutaþi-i pe toþi fraþii cu o sãrutare sfântã. 27 Vã rog stãruitor,

pentru Domnul, ca aceastã scrisoare sã fie cititã tuturor fraþilor.28 Harul Domnului nostru Isus Cristos sã fie cu voia.

a O serie de manuscrise vechi ada-ugã: Amin.

Ier 6,14

Mt 24,8Ier 4,31

In 12,46

In 8,12Ef 5,81Pt 5,7

Is 59,17Ef 6,111Cor 13,131Tes 1,3

4,14

Evr 13,171Tim 5,17

Gal 6,6

Rom 14,1

Col 3,12-13

Fil 1,4Ef 5,20

1Cor 12,1

Iob 1,1.8

2Tes 3,3

Rom 16,16

1Tes 5,3 470

SCRISOAREA A DOUA A SFÂNTULUI APOSTOL PAUL

CÃTRE TESALONICENI

INTRODUCERE

Autorul. Dupã mãrturia tradiþiei creºtine ºi indicaþiile din text,Scrisoarea a doua cãtre Tesaloniceni a fost atribuitã sfântului Paul.Caracterul diferit al scrisorii, în comparaþie cu Scrisoarea întâi cãtreTesaloniceni, ºi mai ales o perspectivã escatologicã cu totul diferitã,i-a fãcut pe unii exegeþi necatolici sã punã în discuþie autorul, pre-supunând cã ar fi o reelaborare a primei scrisori cãtre tesalonicenispre sfârºitul sec. I. Este posibil totuºi ca în comunitatea din Tesa-lonic sã se fi produs schimbãri majore de la primirea primei scrisori,ceea ce impune o altã tonalitate ºi un alt conþinut.

Forma literarã ºi stilul. Existã o mare diferenþã între stilul aces-tei scrisori ºi cel din Scrisoarea întâi cãtre Tesaloniceni. Lipsescexpresiile de îndemn ºi încurajare, adresarea este mai distantã.Limbajul este cel comun din viaþa de fiecare zi, apar multe apoziþiiºi sinonime.

Scopul ºi destinatarii. În afarã de indicaþiile interne, nu avem alteinformaþii despre schimbãrile survenite în Biserica din Tesalonicdupã prima scrisoare. Cert e cã Apostolul a primit informaþii despreo stare continuã de persecuþie a creºtinilor din Tesalonic. Pe lângãaceastã situaþie, se observã o oarecare confuzie în comunitate dincauza unor pretinse revelaþii ºi a interpretãrii greºite a unor expre-sii din prima scrisoare, ceea ce duce la formarea opiniei cã venireaDomnului (parusia) este atât de aproape încât se neglijeazã muncaºi se ajunge la un fel de trândãvie ºi laxism care aminteau de viaþapãgânã anterioarã convertirii. Sfântul Paul se vede astfel nevoit sãscrie scurt, dar cu autoritate, aceastã scrisoare.

Structura. Dupã o scurtã prezentare a celor care trimit scrisoarea,Paul, Silvan ºi Timotei, sunt salutaþi destinatarii (1,1-2). Apoi, seaduce mulþumire lui Dumnezeu pentru perseverenþa tesalonicenilorîn persecuþie (1,3-12). Apostolul aratã în continuare cã venireaDomnului nu trebuie consideratã iminentã, cãci va avea loc maiîntâi apostazia ºi demascarea lui Anticrist (2,1-12). Mulþumind dinnou pentru vocaþia creºtinã a tesalonicenilor, sfântul Paul îi îndeam-nã sã rãmânã perseverenþi pentru cã Domnul este fidel ºi-i va ajuta(2,13–3,5). Apoi, îi mustrã cu severitate pe cei leneºi, propunându-le

sã munceascã, dupã exemplul sãu, pentru a nu fi o povarã pentru comu-nitate (3,6-15). În încheiere, dupã o scurtã binecuvântare, Apostolulprecizeazã cã a semnat cu mâna proprie scrisoarea pentru a se evitafalsificarea sau interpretarea greºitã a învãþãturilor sale (3,16-18).

Locul ºi data. Scrisã la puþin timp dupã cea dintâi, aceastãscrisoare dateazã din anul 51 ºi a fost scrisã tot din Corint.

Teologia. Ca ºi în Scrisoarea întâi cãtre Tesaloniceni, tema prin-cipalã este escatologia. Venirea Domnului nu este iminentã, aºacum au interpretat unii din prima lui scrisoare. Ziua venirii rãmânenedeterminatã, la fel ca în toatã tradiþia creºtinã, ºi Apostolul face ointerpretare a istoriei în cheie apocalipticã: apostazia, Anticristul,omul nelegiuirii, este în opoziþie faþã de Dumnezeu (2,3-4), iar forþelenegative care sunt sub influenþa Satanei (2,9-12) acþioneazã în isto-rie ºi se opun lui Cristos ºi celor care îi aparþin lui. Aceastã prezenþãa forþelor negative nu trebuie sã surprindã. Dumnezeu nu le dis-truge încã, el are un plan care este deja în acþiune ºi care se va împli-ni o datã cu venirea Domnului, când tot rãul va fi îndepãrtat. În con-tact direct cu problemele ºi provocãrile evenimentelor istorice, creº-tinul nu va înceta sã facã binele (3,13) ºi va rãmâne mereu în con-tact din ce în ce mai profund cu Dumnezeu ºi cu Fiul sãu, Cristos(3,5). El îºi va întãri speranþa ºi se va angaja cu perseverenþã, fãrã casã evadeze prin lene din mersul istoriei (2,15-3,10).

472

SCRISOAREA A DOUA A SFÂNTULUI APOSTOL PAUL

CÃTRE TESALONICENI

Destinatarii ºi salutul

11 Paul, Silvan ºi Timotei, cãtre Biserica tesalonicenilor [care este]în Dumnezeu Tatãl nostru ºi în Domnul Isus Cristos: 2 har vouã

ºi pace de la Dumnezeu Tatãl nostrua ºi de la Domnul Isus Cristos.

I. PARTEA DOCTRINARÃ

Judecata la venirea lui Cristos3 Trebuie sã-i mulþumim lui Dumnezeu întotdeauna pentru voi,

fraþilor, aºa cum se cuvine, cãci credinþa voastrã creºte mult ºisporeºte iubirea unuia faþã de altul ºi a noastrã, a tuturor, unii cãtrealþii, 4 astfel încât noi înºine ne lãudãm cu voi în Bisericile lui Dum-nezeu pentru statornicia voastrã în toate persecuþiile voastre ºi înîncercãrile pe care le primiþi. 5 Ele sunt dovada judecãþii drepte a luiDumnezeu ca sã deveniþi vrednici de împãrãþia lui Dumnezeu pen-tru care ºi suferiþi. 6 Într-adevãr, este drept înaintea lui Dumnezeusã-i rãsplãteascã cu necazuri pe cei care vã fac necazuri, 7 iar vouã,celor încercaþi, [sã vã dea] alinare împreunã cu noi, când DomnulIsus se va arãta din ceruri, cu îngerii puterii sale, 8 într-o flacãrã defoc, pedepsindu-i pe cei care nu-l recunosc pe Dumnezeu ºi pe ceicare nu ascultã de evanghelia Domnului nostru Isus. 9 Ei vor fipedepsiþi cu pieire veºnicã, departe de faþa Domnului ºi de gloriaputerii sale, 10 atunci, în ziua aceea, când el va veni ca sã fie preamã-rit în sfinþii sãi ºi sã fie admirat în toþi cei care cred, [între care veþifi ºi voi] pentru cã aþi crezut în mãrturia noastrã. 11 Pentru aceastane ºi rugãm neîncetat pentru voi ca Dumnezeul nostru sã vã facãvrednici de chemarea lui ºi sã împlineascã cu putere orice dorinþã debunãtate ºi orice lucrare a credinþei, 12 aºa încât sã fie preamãrit învoi numele Domnului nostru Isus, ºi voi în el, dupã harul Dumneze-ului nostru ºi al Domnului Isus Cristos.

Fap 15,40;16,11Tes 1,1

1Tes 3,6.12

1Tes 2,19-20

1Tes 2,12

1Tes 2,14;3,4Fil 1,28

1Cor 1,7

Is 66,15Ier 10,25Rom 1,5

Is 2,10.19.21

Ps 89,8 grPs 68,35 gr

Is 66,5In 17,22.24

a În manuscrisele vechi apar ºi altevariante: de la Dumnezeu Tatãl ºi dela Domnul...; de la Dumnezeu Tatãl ºi

de la Domnul nostru Isus Cristos; dela Dumnezeu Tatãl nostru ºi de laDomnul nostru Isus Cristos.

Semnele venirii lui Cristos

21 Referitor la venirea Domnului nostru Isus Cristos ºi la aduna-rea noastrã împreunã cu el, vã rugãm, fraþilor, 2 sã nu vã lãsaþi

tulburaþi cu mintea sau înspãimântaþi nici de vreun duh, nici devreun cuvânt, nici de vreo scrisoare ce pare a fi de la noi, cum cã ziuaDomnului ar fi aproape. 3 Nimeni sã nu vã amãgeascã în nici un fel,pentru cã nu va veni înainte de renegarea credinþei ºi descoperireaomului nelegiuiriia, a fiului pierzãrii, 4 cel care se împotriveºte ºi seridicã peste tot ce se cheamã Dumnezeu sau e vrednic de închinare,aºa încât se aºazã el însuºi în templul lui Dumnezeu ºi se prezintãcã este Dumnezeu. 5 Nu vã aduceþi aminte cã vã spuneam acestea pecând eram încã la voi? 6 Iar acum ºtiþi ce-l împiedicã sã nu se aratedecât la timpul lui, 7 cãci misterul nelegiuirii lucreazã deja, numai cãceea ce-l împiedicã pânã acum va fi dat la o parteb. 8 Atunci, va fidescoperit Nelegiuitul pe care Domnul Isusc îl va nimici cu rãsuflareagurii sale ºi-l va distruge cu manifestarea venirii sale. 9 Venirea luiva fi lucrarea Satanei însoþitã de tot felul de fapte puternice, semneºi minuni înºelãtoare 10 ºi de toate amãgirile nelegiuirii pentru ceicare se pierd pentru cã ei n-au primit iubirea adevãrului ca sã fiemântuiþi. 11 De aceea Dumnezeu le trimite o putere de amãgire ca sãcreadã în minciunã 12 pentru ca toþi cei care nu cred în adevãr, ci îºigãsesc bucuria în nedreptate, sã fie condamnaþi.

II. PARTEA MORALÃ

Perseverenþa în credinþã13 Însã noi, fraþilor iubiþi în Domnul, trebuie sã-i mulþumim fãrã

încetare lui Dumnezeu pentru voi, cã v-a ales Dumnezeu încã de la

a Unele manuscrise vechi în loc de:omul nelegiuirii, au: omul pãcatului.

b Textul din 2Tes 2,1-12 dintotdeau-na prezintã dificultãþi de interpretare,în special pentru identificarea lui Anti-crist („omul nelegiuirii”, „fiul pierzã-rii”) ºi a obstacolului care-l împiedicãsã se manifeste. În genul literar apoca-liptic (Dan 11,36; 1In 2,18.22; 2In 7;Ap 13,1-18), Anticrist este o realitatecolectivã care reprezintã toate forþelerãului ce, de-a lungul istoriei, pot luaforme concrete (puterea totalitaristã,propaganda imoralã, ateismul etc.), lup-tând împotriva lui Dumnezeu ºi a celor

care constituie Biserica lui Cristos. Înacest caz interpretarea obstacolului tre-buie sã fie tot în sens colectiv: Biserica,creºtinii, care prin credinþa lor neclin-titã obstaculeazã acþiunea lui Anticristdeja prezentã în toate timpurile („mis-terul nelegiuirii”). Când credinþa creº-tinilor va slãbi, Anticrist se va puteaarãta cu toatã puterea demonicã.Atunci, Cristos în persoanã va inter-veni direct pentru a-l învinge definitivpe Satana ºi a-i salva pe cei care aurãmas în viaþa lor fideli „adevãrului”.

c Câteva manuscrise omit: Isus.

1Cor 15,231Tes 4,15-17

Mt 24,31

1Tes 3,17;5,4

1Cor 1,81Tes 5,2

Dan 11,36

Ez 28,2

Is 11,4Ps 33,6

Mt 24,24

1Cor 1,18

In 3,19In 9,39

1Tes 1,4

2Tes 2,1 474

începuta spre mântuire în sfinþirea Duhului ºi credinþa în adevãr, 14 lacare v-a chemat prin evanghelia noastrã spre dobândirea glorieiDomnului nostru Isus Cristos. 15 Aºadar, fraþilor, rãmâneþi tari ºiþineþi tradiþiile pe care le-aþi primit fie prin cuvânt, fie prin scrisoa-rea noastrã. 16 Însuºi Domnul nostru Isus Cristos ºi Dumnezeu Tatãlnostru, care ne-a iubit ºi ne-a dat prin har mângâiere veºnicã ºi obunã speranþã, 17 sã vã mângâie inimile ºi sã vã întãreascã în oricefaptã ºi cuvânt bun.

Îndemn la rugãciune

31 În rest, fraþilor, rugaþi-vã pentru noi ca sã se rãspândeascã cuvân-tul Domnului ºi sã fie preamãrit la fel ca la voi 2 ºi sã fim mântu-

iþi de oamenii rãtãciþi ºi rãi, cãci nu toþi au credinþã. 3 Dar Domnuleste credincios. El vã va întãri ºi vã va apãra de Cel Rãu. 4 Suntemconvinºi în Domnul cu privire la voi cã faceþi ºi veþi face ceea ce v-amporuncit. 5 Domnul sã îndrepte inimile voastre spre iubirea lui Dum-nezeu ºi spre ascultarea lui Cristos.

Îndemn la muncã6 Vã poruncim, fraþilor, în numele Domnului nostru Isus Cristos,

sã staþi departe de orice frate care umblã în neorânduialã ºi nu þinetradiþia pe care a primit-ob de la noi, 7 cãci voi înºivã ºtiþi cum trebuiesã ne imitaþi. Noi n-am umblat în neorânduialã între voi, 8 nici n-ammâncat pâine de la nimeni pe degeaba, ci am lucrat cu trudã ºi oste-nealã, noaptea ºi ziua, ca sã nu fim povarã pentru nimeni dintre voi.9 Nu cã n-am fi avut dreptul, ci ca sã vã dãm în noi înºine un exem-plu pentru a fi imitaþi. 10 Cãci ºi când eram la voi, v-am poruncitacestea: dacã cineva nu vrea sã munceascã, nici sã nu mãnânce. 11

Auzim însã cã unii dintre voi umblã în neorânduialã, nelucrândnimic, ci amestecându-se peste totc. 12 Unora ca aceºtia le poruncimºi-i sfãtuim în Domnul Isus Cristos sã-ºi mãnânce pâinea proprie,muncind în liniºte.

a Multe manuscrise importante auvarianta: v-a ales ca prim rod spremântuire.

b În manuscrise apar mai multe va-riante: au primit-o sau aþi primit-o.

c Nu avem nici un indiciu în contex-tul scrisorilor cãtre tesaloniceni cã ceicare „umblã în neorânduialã” ar fi

acei creºtini care ar trãi într-o veghecontinuã, aºteptând venirea iminentãa parusiei. Mai degrabã este vorba des-pre dezordinile sociale cauzate de oatitudine binecunoscutã în Orient delipsã de angajare în muncã, dublatã decuriozitate ºi flecãrealã.

1Tes 2,12

1Cor 11,2

Col 4,3Ef 6,19Ps 147,15

1Tes 5,24

Mt 6,131Tes 4,1

2Tes 2,15

1Tes 2,9;4,11

Mt 10,10

Gen 3,19

475 2Tes 2,14

13 Însã voi, fraþilor, sã nu obosiþi în a face bine. 14 Dacã cineva nuascultã de cuvântul nostru din aceastã scrisoare, pe acesta însem-naþi-l ºi sã nu mai aveþi nici un fel de legãturã cu el, ca sã-i fie ruºine.15 Totuºi, sã nu-l consideraþi ca duºman, ci mustraþi-l ca pe un frate.

Binecuvântarea ºi salutul final16 Însuºi Domnul pãcii sã vã dãruiascã pacea întotdeauna ºi în

orice fela. Domnul sã fie cu voi toþi!17 Salutul [e scris] cu mâna mea, Paul. Acesta este semnul meu pe

orice scrisoare. Aºa scriu eu.18 Harul Domnului nostru Isus Cristos sã fie cu voi toþib!

1Cor 5,9

1Tes 5,14Mt 18,15-18

1Tes 5,23

Gal 6,11

a O serie de manuscrise importanteau: în orice loc.

b Deºi mãrturia manuscriselor esteîn favoarea variantei cu: Amin final,mulþi exegeþi considerã cã este un adaos.

2Tes 3,13 476

SCRISOAREA ÎNTÂI A SFÂNTULUI APOSTOL PAUL

CÃTRE TIMOTEI

INTRODUCERE

Autorul. Pânã în sec. al XVIII-lea nimeni nu a pus la îndoialã fap-tul cã sfântul Paul este autorul scrisorilor pastorale (1Tim, 2Tim ºiTit). Datoritã unor elemente teologice ºi pastorale care vor fi apãrateºi dezvoltate în special în Biserica Catolicã (organizarea bisericeascã,principiul succesiunii apostolice, unitatea organicã între componentainstituþionalã ºi cea carismaticã, credinþa înþeleasã mai mult în sensobiectiv decât subiectiv etc.), unii exegeþi au negat originea paulinãa acestor scrisori. Însã examinarea învãþãturii teologice, densitateagândirii, profunzimea religioasã, pe care le întâlnim, nu pot fi atribu-ite în mod logic unei alte persoane.

Forma literarã ºi stilul. Genul literar al scrisorilor pastorale diferãde cel al marilor scrisori pauline, fiind mai degrabã o corespondenþãprivatã cu multe informaþii cu caracter autobiografic ºi sfaturi per-sonale. Stilul este lent, monoton ºi difuz, fãrã izbucniri pasionale, fãrãforþa de sintezã ºi varietatea tematicã a celorlalte scrisori. În loculstilului profetului înflãcãrat întâlnim un stil moralist. Vocabularuleste caracterizat prin multe cuvinte rare.

Scopul ºi destinatarii. Timotei („Cinstitor de Dumnezeu”) este celmai cunoscut dintre colaboratorii lui Paul, discipol de încredere pecare Apostolul îl menþioneazã în adresa din 6 scrisori. Paul l-a cunos-cut la Listra, în Licaonia. Tatãl sãu era grec, iar mama, evreicã. S-aconvertit împreunã cu mama, Eunice, ºi bunica, Lois, ºi a fost circum-cis de Paul pentru a putea intra în sinagogi. L-a însoþit pe Apostol înultimele cãlãtorii misionare, a participat la înfiinþarea comunitãþilorcreºtine din Filipi ºi Tesalonic ºi a fost lãsat ca episcop misionar laEfes, unde, conform unei tradiþii târzii, ar fi murit în anul 97. SfântulPaul îi scrie pentru a-l încuraja pe discipolul iubit, neexperimentatºi timid, la începutul misiunii sale pastorale în Efes.

Structura. Dupã salutul de început (1,1-2), sfântul Paul îi amin-teºte lui Timotei responsabilitatea pe care o are de a vesti evangheliaîn mijlocul pericolelor pe care le prezintã doctrinele false ale oameni-lor care aleargã dupã mituri ºi genealogii (1,3-20). În continuare,Apostolul stabileºte normele pentru organizarea cultului: rugãciu-nea universalã ºi þinuta bãrbaþilor ºi a femeilor în adunãrile liturgice

(2,1-15). Apoi sunt prezentate slujirile în Bisericã: însuºirile bunerecerute pentru episcop (3,1-7) ºi diaconi (3,8-13) ca ºi funcþiile lorspecifice. Se reia o polemicã împotriva învãþãtorilor falºi (4,1-16) ºise fixeazã reguli pentru comportamentul diferitelor categorii de per-soane: creºtini în general, vãduve, prezbiteri, sclavi (5,1–6,2). În con-cluzie, Apostolul insistã asupra adevãratei evlavii, a profesiunii decredinþã a omului autentic al lui Dumnezeu ºi sunt avertizaþi bogaþiisã utilizeze corect bunurile (6,3-19). Scrisoarea se încheie cu salutulfinal în care i se cere lui Timotei sã pãstreze depozitul credinþei,ferindu-se de ºtiinþa greºitã (6,20-21).

Locul ºi data. Scrisoarea nu poate fi datatã din perioada celordouã cãlãtorii misionare, întrucât Timotei îl însoþea pe Paul. DeºiFaptele Apostolilor nu ne prezintã o pauzã în detenþia Apostolului laRoma, este posibil sã fi existat o perioadã de libertate între prima ºio a doua detenþie, timp în care sfântul Paul a putut vizita unele dintrecomunitãþile creºtine. În acest caz, Scrisoarea întâi cãtre Timotei,dupã majoritatea exegeþilor, ar fi fost redactatã în Macedonia ºitrimisã la Efes între 63-65, înaintea Scrisorii a doua cãtre Timotei.

Teologia. Þinând cont de genul literar al scrisorii ºi de caracterulei pastoral, putem sublinia unele teme teologice.

În privinþa „cristologiei”, sfântul Paul aratã cã voinþa salvificãgratuitã ºi eficace a lui Dumnezeu se manifestã în Isus Cristos, „mis-terul evlaviei”, care s-a arãtat în trup, a fost justificat în DuhulSfânt, le-a apãrut îngerilor, a fost predicat naþiunilor pãgâne (3,14-16).Isus Cristos a venit în lume pentru mântuirea celor pãcãtoºi, întrecare Paul se considerã primul (1,15). Planul salvific al lui Dumnezeuse extinde la toþi oamenii (2,3-7). În acest context cristologic,Apostolul defineºte Biserica drept casa lui Dumnezeu, coloana ºisuportul adevãrului. Aceasta este structuratã ierarhic ºi sfântulPaul traseazã caracteristicile pãstorului ideal. Ceea ce impre-sioneazã în alegerea responsabililor comunitãþii este maturitateaumanã ºi spiritualã, definitã nu numai prin autocontrol ºi modera-þie, ci ºi prin capacitatea de a stabili relaþii juste (3,1-7). Pãstorul,modelul celor care cred, trãieºte cu coerenþã ºi curaj mãrturia cre-dinþei în aºteptarea arãtãrii Domnului nostru Isus Cristos. Normelestabilite pentru pãstor sunt valabile ºi pentru alte categorii de sluji-tori ai Bisericii. Viaþa comunitãþii este caracterizatã de relaþii deiubire frãþeascã. Grija comunitãþii faþã de cei sãraci ºi bolnavi seexprimã prin activitatea devotatã a vãduvelor (5,3-16). De fapt,iubirea frãþeascã este mãrturia credibilã faþã de adevãr pe care o dãcomunitatea creºtinã înaintea ambientului extern.

478

SCRISOAREA ÎNTÂI A SFÂNTULUI APOSTOL PAUL

CÃTRE TIMOTEI

Destinatar ºi salut

11 Paul, apostol al lui Cristos Isus, dupã porunca lui Dumnezeu,mântuitorul nostru, ºi a lui Cristos Isus, speranþa noastrã, 2 lui

Timoteia, adevãrat fiu în credinþã, har, îndurare ºi pace de la Dum-nezeu Tatãl ºi de la Cristos Isus Domnul nostru.

I. RESPONSABILITATEA LUI TIMOTEIFAÞÃ DE EVANGHELIE

Avertisment împotriva învãþãturii false3 Dupã cum te-am rugat când am plecat spre Macedonia, rãmâi la

Efes ca sã le porunceºti unora sã nu rãspândeascã învãþãturi greºite4 ºi nici sã nu se ocupe cu mituri ºi genealogiib fãrã capãt. Acesteaaduc mai degrabã controverse decât [slujesc] planul lui Dumnezeuc

în credinþã. 5 Însã scopul poruncii este iubirea dintr-o inimã curatã,

Col 1,27

Fap 16,1Tit 1,4Fil 2,22

Fap 20,1

4,7Tit 1,14Tit 3,9

a În greacã, Timótheos înseamnã „celcare îl cinsteºte pe Dumnezeu”, numefoarte frecvent în lumea greacã (chiardin sec. al IV-lea î.C.). S-a nãscut laListra, în Licaonia, dintr-o mamã evrei-cã ºi un tatã grec de rang înalt. Timoteidevine discipol al sfântului Paul în 45,în prima cãlãtorie misionarã a Aposto-lului, ºi-l însoþeºte în a doua ºi a treiacãlãtorie. Ales episcop de Efes, a fostprobabil martorul ridicãrii la cer aMaicii Domnului la Efes, martor la mar-tirizarea sfântului Paul la Roma în 67.Dupã tradiþie, a murit martir în 97,sub împãratul Nerva. Sãrbãtoarea lui,în Biserica Orientalã, este la 22 ianua-rie; în Biserica Catolicã, la 26 ianuarie.

b Prin mituri se înþeleg poveºtile iu-daice fantastice despre personaje impor-tante din VT, teme preferate de obicei.

Genealogiile erau liste cu strãmoºicare ajungeau chiar pânã la Moise, princare rabinii, în special, încercau sã-ºijustifice propria autoritate. Atât mitu-rile, cât ºi genealogiile pun în eviden-þã obiceiul rabinilor din Efes, conver-tiþi la creºtinism, de a prezenta în moddenaturat VT într-o formã mai multfilozoficã decât doctrinarã, preocupaþimai mult de subtilitãþi decât de sensulprofund al Scripturii.

c Termenul grec oikonomia înseam-nã în primul rând amenajarea uneilocuinþe. Este folosit de sfântul Paulcu douã semnificaþii: 1) este planul demântuire a lui Dumnezeu în Cristos(Ef 1,10; 3,9); 2) este misiunea de arãspândi acest plan de mântuire prinapostolii ºi miniºtrii comunitãþilorcreºtine (1Cor 9,17; Ef 3,2; Col 1,25).

dintr-o conºtiinþã bunã ºi dintr-o credinþã neprefãcutã. 6 Unii s-auîndepãrtat de acestea ºi s-au rãtãcit ajungând la discursuri fãrã sens.7 Voind sã fie învãþãtori ai Legii, ei nu înþeleg nici ceea ce spun ºi niciceea ce cred cã demonstreazã.

8 Or, noi ºtim cã Legea este bunã dacã cineva o foloseºte în modlegitim. 9 Este ºtiut cã nu pentru cel drept este datã Legea, ci pentrucei fãrãdelege ºi rãzvrãtiþi, pentru cei nelegiuiþi ºi pãcãtoºi, pentrucei sacrilegi ºi profanatori, pentru cei ucigaºi de tatã, ucigaºi demamã, 10 pentru desfrânaþi ºi pentru homosexuali, pentru negusto-rii de oameni, pentru mincinoºi, pentru sperjuri ºi pentru oricine seîmpotriveºte învãþãturii sãnãtoase, 11 conform evangheliei glorioasea lui Dumnezeu cel binecuvântata, care mi-a fost încredinþatã.

Vocaþia lui Paul, model pentru Timotei12 Îi mulþumesc lui Cristos Isus Domnul nostru care m-a întãrit

pentru cã m-a gãsit vrednic de încredere rânduindu-mã în slujireasa, 13 deºi mai întâi am fost un defãimãtor, un persecutor ºi un insul-tãtor, dar am gãsit îndurare, cãci, în necredinþa mea, o fãceam dinneºtiinþã. 14 Însã harul Domnului nostru s-a revãrsat din plin împre-unã cu credinþa ºi iubirea care sunt în Cristos Isus. 15 Vrednic decrezut ºi de primit cu toatã încrederea este cuvântul: „Cristos Isus avenit în lume ca sã-i mântuiascã pe cei pãcãtoºi”, între care eu suntprimul, 16 însã de aceea am gãsit îndurare pentru ca Cristos Isus sã-ºiarate mai întâi în mine toatã îndelunga lui rãbdare [fãcând dinmine] un model pentru cei care vor crede în el spre viaþa veºnicã.17 Regelui veacurilor, Celui Nepieritor, Celui Nevãzut ºi unicului Dum-nezeu sã-i fie cinste ºi glorie în vecii vecilor. Amin.

18 Îþi încredinþez aceastã poruncã, fiul meu Timotei, potrivit cuprofeþiile fãcute mai înainte în privinþa ta ca, în conformitate cu ele,sã lupþi lupta cea bunã, 19 pãstrând credinþa ºi conºtiinþa curatã pecare unii au renegat-o ºi au eºuat în privinþa credinþei. 20 Printre eisunt Imeneu ºi Alexandru, pe care i-am lãsat pradã Satanei ca sãînveþe sã nu mai rosteascã blasfemii.

II. NORME PENTRU ORGANIZAREA CULTULUI

Rugãciune liturgicã pentru toþi oamenii

21 Aºadar, recomand, înainte de toate, sã se facã cereri, rugãciuni,mijlociri ºi mulþumiri pentru toþi oamenii, 2 pentru regi ºi pentru

a Lit.: fericit.

6,21

6,20Tit 1,10

Rom 1,29

2Cor 4,46,15

1Tes 2,4Tit 1,3

Fap 9,15Gal 1,15-16

Rom 5,201Cor 15,10

Lc 15,2;19,10

Rom 16,27

6,122Tim 4,7

3,9

1Cor 5,5

Ef 6,18Fil 4,6

1Tim 1,6 480

toþi cei care sunt în conducere ca sã ducem o viaþã paºnicã ºi liniºtitãcu toatã evlavia ºi demnitatea. 3 Acest lucru este bun ºi plãcut înaintealui Dumnezeu, mântuitorul nostru, 4 care vrea ca toþi oamenii sã semântuiascã ºi sã ajungã la cunoaºterea adevãrului. 5 Cãci unul esteDumnezeu ºi unul singur este mijlocitor între Dumnezeu ºi oameni:omul Cristos Isus 6 care s-a dat pe sine însuºi ca preþ de rãscumpã-rare pentru toþi. [Aceasta] este mãrturia adusã la timpul stabilit 7 pen-tru care am fost orânduit eu ca predicator ºi apostol – spun ade-vãrula ºi nu mint –, învãþãtor al pãgânilor în credinþã ºi adevãr.

Comportamentul femeilor la liturgie8 Aºadar, vreau ca bãrbaþii sã se roage în orice loc, ridicându-ºi

mâinile sfinte, fãrã mânie ºi ceartã.9 Tot la fel ºi femeile, cu îmbrãcãminte decentã, sã se înfrumuse-

þeze cu pudoare ºi modestie, nu prin modul de împletire a pãrului, nucu aur, perle sau haine scumpe, 10 ci cu fapte bune, aºa cum se cuvinefemeilor care se numesc evlavioase. 11 Femeia sã înveþe ascultând întãcere ºi sã fie supusã în toate, 12 iar eu nu-i permit femeii sã înveþepe alþii, nici sã domine bãrbatul, ci sã stea în liniºte, 13 cãci a fostplãsmuit mai înainte Adam ºi apoi Eva. 14 ªi nu Adam a fost amãgit,ci femeia; lãsându-se sedusã, ea a ajuns la pãcat. 15 Totuºi ea va fimântuitã prin naºterea copiilor, numai rãmânând în credinþã, iubireºi sfinþenie cu modestie.

III. ALEGEREA MINIªTRILOR SACRI

Candidatul la episcopat

31 Este vrednic de crezare acest cuvânt: „Dacã cineva râvneºteepiscopatul, doreºte un lucru bun”. 2 Episcopul trebuie sã fie fãrã

reproº, bãrbatul unei singure soþiib, sobru, înþelept, cuviincios, ospi-talier, capabil sã-i înveþe pe alþiic. 3 Sã nu fie beþiv, nici violent, ci sã

Tit 3,1

2Pt 3,9In 8,32Rom 3,29-30Evr 8,6;9,15; 12,24Mt 20,28Gal 1,4Tit 2,14Fap 9,15Gal 2,7-81Tim 1,112Tim 1,11

1Pt 3,2-4

5,10

1Cor 14,34-35

Gen 2,18-241Cor 11,8-9Gen 3,62Cor 11,3

3,12Tit 2,6

a Unele manuscrise adaugã: în Cris-tos; probabil o armonizare dupã Rom 9,1.

b Apostolul nu se referã aici la biga-mie, care era oricum condamnatã deLege. Chiar ºi în lumea pãgânã, stareasocialã legalã era monogamia. Inter-dicþia are în vedere digamia, adicã re-cãsãtorirea. Episcopul nu avea voie sãse recãsãtoreascã în cazul în care i-a

murit soþia sau în cazul în care, prin con-vertire, se despãrþise de soþia pãgânã.

c Termenul grec didaktikos nu sereferã doar la elocvenþa ºi erudiþia sa-vantului ci, aplicat episcopului, indicãacea capacitate de a cunoaºte bine doc-trina evangheliei ºi a Bisericii pe caresã o exprime fãrã eroare ºi pe care são apere în faþa ereziilor.

481 1Tim 2,3

fie blând, necertãreþ, dezlipit de bani. 4 Sã-ºi organizeze bine casa pro-prie, þinându-ºi copiii sub ascultare cu toatã cuviinþa, 5 cãci dacã cinevanu ºtie sã-ºi organizeze propria casã, cum se va îngriji de Biserica luiDumnezeu? 6 Sã nu fie de curând botezat ca sã nu se mândreascã ºisã cadã în condamnarea diavolului. 7 Trebuie sã aibã o bunã mãrtu-rie ºi de la cei din afarã ca sã nu cadã în dispreþul ºi în laþul diavolului.

Candidaþii la diaconat8 Tot la fel ºi diaconii trebuie sã fie oameni vrednici, de cuvânt, nu

mari bãutori de vin, nu doritori de câºtig necinstit, 9 ci sã pãstrezemisterul credinþei într-o conºtiinþã curatã. 10 Iar aceºtia trebuie sã fiemai întâi puºi la probã. Apoi, dacã sunt fãrã cusur, sã-ºi îndeplineascãdiaconia. 11 La fel ºi soþiile sã fie femei vrednice, sã nu fie calomnia-toare, sã fie sobre, fidele în toate. 12 Diaconii sã fie fiecare bãrbatulunei singure soþii, sã-ºi conducã bine copiii ºi casele proprii, 13 pen-tru cã cei care slujesc bine dobândesc un loc de cinste ºi mult curajîn credinþa care este în Cristos Isus.

Motivare teologicã14 Îþi scriu acestea sperând cã voi veni în curând la tine, 15 dar dacã

întârzii, sã ºtii cum trebuie sã te porþi în casa lui Dumnezeu, care esteBiserica Dumnezeului celui viu, coloana ºi temelia adevãrului. 16 ªifãrã îndoialã, mare este misterul evlaviei:

Cel care s-a arãtat în trupa fost justificat în Duh,a apãrut îngerilor,a fost predicat printre pãgâni,a fost crezut în lume,a fost ridicat în glorie.

IV. DISCIPLINA BISERICIIªI COMPORTAMENTUL CREªTIN

Atitudinea împotriva învãþãtorilor falºi

41 De altfel, Duhul spune clar cã în timpurile de pe urmã unii îºivor renega credinþa, luându-se dupã duhuri înºelãtoare ºi învãþã-

turi diabolice, 2 seduºi de ipocrizia discursurilor false ale celor însem-naþi cu fierul roºu în cugetul lor. 3 Ei interzic cãsãtoria, [prescriind]

3,12

Rom 12,172Cor 8,21

1,19

Tit 2,3

3,2; 3,4

Ef 2,19-22

In 1,14

Mc 16,19Fap 1,9

2Tim 3,12Pt 2,1; 3,3

1In 2,18Iuda 18

1Tim 3,4 482

abstinenþa de la alimentelea pe care Dumnezeu le-a creat ca sã fieprimite cu mulþumire de cãtre cei care cred ºi cunosc adevãrul, 4 pen-tru cã orice creaturã a lui Dumnezeu este bunã ºi nimic nu e de arun-cat, dacã este primit cu mulþumire. 5 De fapt, este sfinþit prin cuvântullui Dumnezeu ºi prin rugãciuni.

Timotei, slujitor bun al lui Cristos6 Învãþându-i pe fraþi aceste lucruri, vei fi un slujitor bun al lui

Cristos Isus, hrãnindu-te cu cuvintele credinþei ºi ale învãþãturii fru-moase pe care ai urmat-o îndeaproape. 7 De basmele profane ºi nãs-cocirile babelor fereºte-te! Deprinde-teb cu evlavia; 8 cãci gimnasticatrupului e de puþin folos pe când evlavia este folositoare în toate pen-tru cã are promisiunea vieþii de acum ºi a celei viitoare. 9 Acestcuvânt este vrednic de crezut ºi de primit cu toatã încrederea. 10 Noipentru aceasta muncim ºi ne luptãmc, pentru cã ne-am pus speranþaîn Dumnezeul cel viu care este mântuitorul tuturor oamenilor ºi maiales al celor credincioºi.

11 Porunceºte ºi învaþã aceste lucruri. 12 Nimeni sã nu dispreþuiascãtinereþea ta, ci sã devii un model pentru toþi cei care cred: în cuvânt,în purtare, în iubire, în credinþã, în nevinovãþie. 13 Pânã când voiveni, preocupã-te de lecturi, de predicã ºi de învãþãturã. 14 Nu negli-ja darul care este în tine ºi care þi-a fost dat prin profeþie împreunãcu impunerea mâinilor prezbiterilor. 15 Mediteazã aceste lucruri, stã-ruie în ele pentru ca propãºirea ta sã fie cunoscutã tuturor. 16 Ai grijãde tine ºi de învãþãturã, stãruie în acestea, cãci fãcând astfel, te veimântui ºi pe tine, ºi pe cei care te ascultã.

Gen 9,3Col 2,16-23Rom 14,61Cor 10,30-31Gen 1,31Rom 14,14

1,4; 6,202Tim 2,16Tit 1,14

6,6

1,15; 3,12Tim 2,11Tit 3,8

2,3-4

Tit 2,15

Tit 2,7-8

1,182Tim 1,6

Fap 6,6;8,17

a Nu pot fi identificaþi cu claritateaceºti predicatori. Ar putea fi vorba deunele secte eretice ale encratiºtilor (con-siderã renunþarea la cãsãtorie ca unact de mare tãrie) ºi marcioniþilor. Dealtfel, ºi unele cercuri filozofice au ace-eaºi atitudine (Pitagora le cere disci-polilor sã renunþe pânã ºi la fasole).Originea acestor prescripþii pare sã fiepãgânã (doar esenienii le mai practicã),din cultele orientale (cultul mistere-lor, orfismul etc.). În gnosticismul pro-priu-zis (sec. al II-lea d.C.), aceste prac-tici, cu motivarea lor religioasã, vorcunoaºte o largã rãspândire.

b Termenul grec gymnazô indicã acti-vitatea de antrenare sportivã, foarte

cunoscutã în tot Orientul. La Efes, se-diul episcopatului lui Timotei, aveauloc efesiadele – jocuri sportive organi-zate din patru în patru ani. Concuren-þii aveau nevoie de un antrenamentspecial individual constant, sub con-ducerea antrenorului (gymnasiarchos).Exista o mare preocupare pentru for-ma fizicã a concurenþilor ce reprezen-tau cetatea, ei contribuind la creºtereareputaþiei comunitãþii. Comunitateacreºtinã din Efes, „antrenatã” deTimotei în evlavie, întrecea cu multmentalitatea ºi practicile pãgâne.

c În unele manuscrise apare vari-anta: ºi suntem insultaþi.

483 1Tim 4,4

Atitudinea faþã de diferite categorii de credincioºi

51 Nu-l mustra cu asprime pe cel bãtrân, ci îndeamnã-l ca pe untatã, iar pe tineri ca pe niºte fraþi, 2 pe bãtrâne, ca pe mame, iar

pe cele tinere, ca pe niºte surori, în curãþie desãvârºitã.

Atitudinea faþã de vãduve3 Respectã vãduvele, cele care sunt cu adevãrat vãduve. 4 Dacã o

vãduvã are copii sau nepoþi, sã înveþe mai întâi sã aibã dragoste faþãde casa lor ºi sã-i rãsplãteascã pe pãrinþi, cãci acest lucru este plãcutînaintea lui Dumnezeu. 5 Cea care este cu adevãrat vãduvã ºi rãmasãsingurã ºi-a pus speranþa în Dumnezeu ºi stãruie în cereri ºi rugã-ciuni noaptea ºi ziua. 6 Însã cea care trãieºte în plãceri, deºi trãieºte,este moartã. 7 Porunceºte-le acestora ca sã fie fãrã reproº. 8 Dar dacãcineva nu se îngrijeºte de ai sãi, ºi mai ales de cei din casã, ºi-a rene-gat credinþa ºi este mai rãu decât un necredincios.

9 Ca sã fie înscrisã între vãduve, sã nu aibã mai puþin de ºaizeci deani, sã fi fost soþia unui singur bãrbat, 10 sã aibã mãrturie pentrufaptele ei bune, dacã a crescut copii, dacã a fost primitoare, dacã aspãlat picioarele sfinþilora, dacã i-a ajutat pe cei necãjiþi, dacã s-aþinut de orice fel de faptã bunã.

11 Dar fereºte-te de vãduvele mai tinere. Cãci când le apucã poftelenedemne de Cristos, vor sã se mãrite, 12 fãcându-se vinovate cã ºi-aucãlcat promisiunea de mai înainte. 13 În acelaºi timp, se învaþã sã fieleneºe ºi umblã din casã în casã. Dar nu numai cã sunt leneºe, ci ºilimbute ºi iscoditoare, vorbind ceea ce nu trebuie. 14 Aºadar, vreau cacele mai tinere sã se cãsãtoreascã, sã aibã copii, sã fie gospodine încasã, ca sã nu dea potrivnicului nici un motiv de clevetire, 15 cãciunele s-au rãtãcit deja, urmându-l pe Satana. 16 Dacã o credincioasãb

are vãduve, sã se îngrijeascã de ele ºi sã nu împovãreze Biserica, pen-tru ca aceasta sã le poatã ajuta pe cele cu adevãrat vãduve.

Atitudinea faþã de prezbiteri17 Prezbiterii care conduc bine sã fie învredniciþi cu o cinste

îndoitã, mai ales cei care se ostenesc cu predica ºi cu învãþãtura, 18 cãcispune Scriptura: Sã nu legi gura boului care treierã ºi: „Vrednic estelucrãtorul de plata sa”. 19 Sã nu primeºti o acuzaþie împotriva unui

Lev 19,32

Ier 49,11

Lc 2,37

Fap 3,1

Evr 13,2

2Tes 3,11

Tit 2,8

Dt 25,4Lc 10,7

Dt 17,6;19,15

a Expresia descrie ospitalitatea cari-tabilã ºi reverenþioasã faþã de fraþiicreºtini, în special faþã de predicatoriiitineranþi (cf. n. de la In 13,5).

b Existã ºi alte variante în manu-scrise: un credincios; un credincios sauo credincioasã.

1Tim 5,1 484

prezbiter decât dacã vine de la doi sau trei martori. 20 Pe cei care aupãcãtuit, mustrã-i înaintea tuturor, ca sã le fie teamã ºi celorlalþi.21 Te conjur în faþa lui Dumnezeu ºi a lui Cristos Isus ºi a îngerilorcelor aleºi sã pãzeºti acestea, fãrã prejudecatã ºi fãrã a face cuiva favo-ruri. 22 Nu te grãbi sã-þi impui mâinile peste cineva ºi nici nu te facepãrtaº la pãcatele altora. Tu însuþi pãstreazã-te curat. 23 Sã nu maibei numai apã, ci ºi puþin vin din cauza stomacului tãu ºi a deselortale îmbolnãviri.

24 Pãcatele unor oameni sunt evidente ºi se cunosc înainte de jude-catã, însã ale altora se descoperã dupã aceea. 25 Tot la fel ºi faptelebune sunt evidente, dar chiar ºi celelalte nu pot rãmâne ascunse.

Atitudinea faþã de sclavi

61 Toþi cei care sunt sub jug ca sclavi sã-i considere pe stãpânii lorvrednici de toatã cinstea, ca nu cumva numele lui Dumnezeu ºi

învãþãtura sã fie defãimate. 2 Cei care au stãpâni credincioºi sã nu-idispreþuiascã întrucât sunt fraþi, ci sã-i slujeascã ºi mai bine pentrucã cei care beneficiazã de slujirea lor sunt credincioºi ºi iubiþi.

Învaþã-i aceste lucruri ºi îndeamnã-i astfel.

Pericolul învãþãturilor greºite3 Dacã cineva învaþã alte lucruri ºi nu urmeazã cuvintele sãnã-

toase ale Domnului nostru Isus Cristos ºi învãþãtura conformã evla-viei, 4 acela este arogant ºi nu înþelege nimic, ba încã are boala cer-cetãrilor ºi a controverselor zadarnice din care vin: invidia, cearta,blasfemiile, bãnuielile rele, 5 disputele interminabile între oameni cumintea bolnavã ºi lipsiþi de adevãr, care cred cã evlavia este o sursãde câºtiga. 6 Într-adevãr, evlavia este un mare câºtig când se mulþu-meºte cu ceea ce are. 7 Cãci n-am adus nimic în lume ºi nimic nu pu-tem lua din ea. 8 Dacã avem de mâncare ºi de îmbrãcat, sã ne mulþu-mim cu acestea. 9 Dar cei care vor sã adune bogãþii cad în ispitã, înlaþ, în multe pofte necugetate ºi dãunãtoare, care-i cufundã pe oa-meni în ruinã ºi pierzare. 10 De fapt, rãdãcina tuturor relelor esteiubirea de bani, iar cei care s-au dedat la ea au rãtãcit de la credinþãºi ºi-au provocat multe chinuri.

Fidelitatea lui Timotei faþã de credinþã11 Dar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de acestea. Urmeazã drep-

tatea, evlavia, credinþa, iubirea, statornicia, blândeþea! 12 Luptã lupta

Gal 2,14

Mt 5,16

Tit 2,9-10

Rom 2,24

Gal 1,8-9

1,102Tim 1,13

2Tim 3,8

Fil 4,11-12Evr 13,5Iob 1,21Qoh 5,14

Gal 5,222Tim 2,22Tit 2,22Tim 4,7

a O serie de manuscrise adaugã: fe-reºte-te de unii ca aceºtia.

485 1Tim 5,20

cea bunã a credinþei, cucereºte viaþa cea veºnicã la care ai fostchemat ºi pentru care ai dat o bunã mãrturie înaintea multor mar-tori. 13 Te îndemn stãruitor înaintea lui Dumnezeu care aduce toatela viaþã ºi înaintea lui Cristos Isus care a dat mãrturia cea bunã înfaþa lui Ponþiu Pilat: 14 pãzeºte porunca fãrã prihanã ºi fãrã vinãpânã la arãtarea Domnului nostru Isus Cristos 15 pe care, la timpulpotrivit, o va face cunoscutã fericitul ºi unicul Stãpânitor, Regeleregilor ºi Domnul domnilor, 16 singurul care are nemurirea, care locu-ieºte într-o luminã de nepãtruns, pe care nici un om nu l-a vãzut ºinici nu va putea sã-l vadã, cãruia sã-i fie cinste ºi putere veºnicã. Amin!

Utilizarea corectã a bunurilor17 Porunceºte-le celor bogaþi în veacul acesta sã nu se mândreascã

ºi sã nu-ºi punã speranþa într-o bogãþie nestatornicã, ci în Dumne-zeu care ne dãruieºte toate din abundenþã ca sã ne bucurãm de ele,18 sã facã bine, sã se îmbogãþeascã în fapte bune, sã fie darnici, sãîmpartã cu ceilalþi, 19 adunându-ºi pentru ei o comoarã, fonduri sigu-rea pentru viitor, ca sã dobândeascã viaþa cea adevãratãb.

Salutul final ºi binecuvântarea20 O, Timotei, pãzeºte depozitulc care þi s-a încredinþat, evitând vor-

bele deºarte lumeºti ºi împotrivirile aºa-numitei „ºtiinþe” 21 pe careau profesat-o unii ºi au rãtãcit de la credinþã.

Harul sã fie cu voi!d

a Lit.: temelie bunã.b Unele manuscrise au varianta:

viaþa cu adevãrat veºnicã.

c Cf. n. 2Tim 1,14.d Câteva manuscrise adaugã: Amin,

altele au varianta: cu tine. Amin.

In 18,36-37

Dt 10,172Mac 13,4

Ps 136,3Ap 17,14Ps 104,2Ex 33,20

In 1,18

Ps 62,11Lc 12,16-21

Mt 6,20

1,6Tit 1,10

1,62Tim 2,18

1Tim 6,13 486

SCRISOAREA A DOUA A SFÂNTULUI APOSTOL PAUL

CÃTRE TIMOTEI

INTRODUCERE

Autorul. Mãrturiile interne sunt mai numeroase decât la celelaltescrisori pastorale. Tonul, modul de a se adresa lui Timotei, sentimen-tele autorului, afecþiunea ºi iubirea pãrinteascã faþã de discipolul ºicolaboratorul sãu aratã cu suficientã evidenþã cã autorul acesteiscrisori este sfântul Paul.

Forma literarã ºi stilul. Scrisoarea a doua cãtre Timotei este con-sideratã, în mod unanim, drept testamentul spiritual al sfântuluiPaul. Tonul este patetic ºi miºcãtor. Se împletesc amintiri, sfaturi ºiavertismente etc.

Scopul ºi destinatarii. Dacã în privinþa lui Timotei nu existã oschimbare importantã a situaþiei faþã de cea în care se afla în mo-mentul primirii primei scrisori, situaþia sfântului Paul este modifica-tã. El se aflã în închisoare ºi simte cã sfârºitul îi este aproape. Deaceea are nevoie de prezenþa discipolului sãu, pe care-l implorã sã vinãcât mai grabnic la Roma, aducându-i mantia de la Troas, ca ºi cãrþileºi pergamentele.

Structura. Dupã un scurt salut (1,1-2), Apostolul evocã amintirilecare-l leagã de familia lui Timotei (1,3-5) ºi îl îndeamnã pe discipolulsãu sã nu se ruºineze de încercarea prin care trece el, Paul, ºi sã nu-ifie fricã sã dea mãrturie despre Isus Cristos (1,6-14). Dupã ce îi dã luiTimotei câteva informaþii despre situaþia sa din închisoare (1,15-18),îl îndeamnã din nou sã aibã curaj în activitatea evanghelicã ºi sãrãmânã în comuniune cu Cristos (2,1-13). În continuare, Apostolulîl îndeamnã la luptã împotriva învãþãtorilor falºi, contrapunându-leînvãþãtura „sãnãtoasã” (2,14-26). Prezenþa învãþãtorilor falºi estesemnul apropierii timpurilor de pe urmã (3,1-9). Spre deosebire deaceºtia, omul lui Dumnezeu, bazat pe Scriptura inspiratã de Dum-nezeu, rãmâne statornic în învãþãtura apostolicã (3,10-17). În ciudaopoziþiei întâlnite, cuvântul lui Dumnezeu trebuie proclamat înorice situaþie (4,1-5). Reflectând cu seninãtate la moartea sa imi-nentã, sfântul Paul este convins cã a dus lupta cea bunã ºi cã va primicoroana dreptãþii (4,6-8). Urmeazã o serie de confesiuni în careApostolul îºi descrie izolarea ºi abandonarea de cãtre toþi, dar nu ºi

de Dumnezeu (4,9-18). În finalul scrisorii, sfântul Paul îi salutã pedestinatari ºi-i binecuvânteazã (4,19-22).

Locul ºi data. Din indicaþiile date de autor reiese clar cã scrisoareaa fost expediatã din Roma, în timpul celei de-a doua detenþii, cu puþintimp înainte de martiriu, anul 67.

Teologia. Deºi scrisoarea are un caracter intim ºi personal, apar ºicâteva teme teologice. În ciuda puþinelor citate biblice, Scrisoarea adoua cãtre Timotei conþine douã afirmaþii fundamentale despreScripturã: „Toatã Scriptura este inspiratã de Dumnezeu” (3,16) ºieste indispensabilã pentru a-i educa ºi încuraja pe credincioºi ºi pen-tru a combate învãþãturile greºite. Motivaþia statorniciei în încercãrieste rãsplata aºteptatã de la Cristos cel înviat, judecãtorul celor viiºi al celor morþi (2,8-13). Reluând din 1Tim 4,14 tema transmiteriiautoritãþii apostolice prin impunerea mâinilor, sfântul Paul afirmãcã darul spiritual corespunzãtor pentru împlinirea unei misiuni înBisericã vine de la Dumnezeu ºi se transmite prin gestul exterior,asigurând astfel succesiunea ierarhicã în Bisericã. Misiunea princi-palã a lui Timotei este aceea de a pãstra ºi transmite depozitul cre-dinþei. Spre deosebire de învãþãtorii falºi care predicã o doctrinã per-sonalã, rod al propriilor speculaþii, urmãrind un profit sau succes,Timotei nu se poate considera autor al acestui depozit. El este doarun deþinãtor provizoriu, el nu inventeazã, nici nu transformã cre-dinþa, ci o pãstreazã ºi o transmite intactã. Deºi va trebui sã se adap-teze psihologiei ascultãtorilor iudei ºi pãgâni, Timotei nu va puteaabandona vreun element al credinþei, ci, ca discipol al lui Paul, tre-buie sã pãstreze depozitul primit ºi sã-l încredinþeze cu grijã numaiacelora care-l vor putea transmite altora (2Tim 2,2).

488

SCRISOAREA A DOUA A SFÂNTULUI APOSTOL PAUL

CÃTRE TIMOTEI

Destinatarii ºi salutul

11 Paul, apostol al lui Cristos Isus prin voinþa lui Dumnezeu, dupãpromisiunea vieþii care este în Cristos Isus, 2 lui Timotei, copilul

meu iubit: har, îndurare ºi pace de la Dumnezeu Tatãl ºi de laCristos Isus Domnul nostru.

Rugãciune de mulþumire3 Aduc mulþumire lui Dumnezeu, pe care, cu o conºtiinþã curatã,

îl slujesc ca ºi strãmoºii mei, când îmi aduc aminte de tine în rugã-ciunile mele fãrã încetare, noaptea ºi ziua. 4 Amintindu-mi de lacri-mile tale, mã cuprinde dorul de a te vedea ca sã mã umplu de bucu-rie. 5 Îmi mai amintesc de credinþa neprefãcutã care este în tine, carea fost mai întâi în bunica ta, Lois, ºi în mama ta, Eunice, ºi sunt con-vins cã este ºi în tine.

Pasiunea pentru evanghelie6 Din acest motiv îþi amintesc sã reînflãcãrezia darul lui Dumne-

zeu care este în tine prin impunerea mâinilor mele, 7 cãci Dumnezeunu ne-a dat un duh de fricã, ci [Duhul] tãriei, al iubirii ºi al înþelep-ciunii. 8 Aºadar, nu te ruºina de mãrturia Domnului nostru ºi nici demine, care [mã aflu] în lanþuri pentru el, ci suferã împreunã cu minepentru evanghelie dupã puterea lui Dumnezeu, 9 cel care ne-a mân-tuit ºi ne-a chemat cu o chemare sfântã, nu pentru faptele noastre,ci pentru planul sãu ºi pentru harul pe care ni l-a dat în Cristos Isusmai înainte de începutul veacurilor, 10 dar care acum a fost descoperitprin arãtarea Mântuitorului nostru Isus Cristos, care a nimicit moar-tea ºi a fãcut sã strãluceascã viaþa ºi nemurirea prin evanghelia 11 pen-tru care eu am fost pus predicator, apostol ºi învãþãtorb.

Fil 3,5Fap 23,1;24,16

4,9

Fap 16,1

Rom 8,15

Rom 1,16

Ef 2,8-9Tit 3,5

Tit 2,11Ef 1,9-101Cor 15,54-57Evr 2,141Tim 2,7

a Verbul anazôpyreô are în VT sen-sul de „a reveni la viaþã” (Gen 45,27;2Rg 8,1.5). Literar înseamnã: a aprindedin nou, a aþâþa focul. Darul lui Timoteieste ca un foc pe care neglijenþa l-ar

putea stinge, dar, prin credinþã, Timoteiîl poate reaprinde.

b Multe manuscrise adaugã: Învãþã-torul popoarelor pãgâne. Probabil esteo armonizare cu 1Tim 2,7.

12 Din acest motiv sufãr acestea, dar nu mã ruºinez pentru cã ºtiuîn cine am crezut ºi în cine mi-am pus încrederea ºi sunt convins cãel are puterea sã pãstreze bunul încredinþat pânã în ziua aceea. 13 Iaca normã cuvintele sãnãtoase pe care le-ai auzit de la mine în credinþaºi iubirea care este în Cristos Isus! 14 Pãstreazã depozitul cel buna

prin Duhul Sfânt, care locuieºte în noi.

Discipoli fideli ºi infideli15 ªtii cã toþi cei din Asia ne-au pãrãsit, printre care ºi Figel ºi

Hermogene. 16 Domnul sã se îndure de casa lui Onesifor pentru cãde multe ori ºi el m-a îmbãrbãtat ºi nu i-a fost ruºine de lanþurilemele, 17 ba chiar, când a fost la Roma, m-a cãutat cu îngrijorare ºi m-agãsit. 18 Domnul sã-i dea sã gãseascã îndurare la Dumnezeu în ziuaaceea ºi tu ºtii bine cât de mult m-a ajutat la Efes.

Soldaþi devotaþi ai lui Cristos

21 Aºadar, copilul meu, tu întãreºte-te cu harul care este în CristosIsus. 2 ªi ceea ce ai auzit de la mine prin multe mãrturii încredinþea-

zã unor oameni credincioºi care vor fi vrednici sã-i înveþe ºi pe alþii.3 Ia parte la suferinþele mele ca un soldat bun al lui Cristos Isus.

4 Nici un soldat nu se amestecã în problemele vieþii ca sã placã celuicare l-a înrolat. 5 Iar dacã cineva participã la întreceri, nu primeºte

a Expresia „depozitul” credinþei estemetaforicã ºi are ca fond practicagreacã ºi romanã a depunerii ºi pãs-trãrii bunurilor. În mod obiºnuit, ladepunere se încheia un contract scrisprin care depozitarul se obliga sã pãs-treze intact bunul depus ºi sã-l restituiela termenul stabilit. Legea nu permi-tea (decât cu clauze specificate în con-tract) o folosire a bunului încredinþatîn interes propriu. Punctul principalal contractului era fidelitatea în pãs-trarea bunurilor încredinþate. Existaºi o formã neoficialã de a depune pebazã de jurãmânt (depositum sacrum).În acest caz, alterarea bunului încre-dinþat sau nerestituirea constituia nunumai o trãdare a pietãþii ºi a încre-derii, ba chiar un jurãmânt fals, un sa-crilegiu. Sfântul Paul a primit acest de-pozit de la Cristos, pe calea Damascului

(Gal 1,12-16; Ef 3,1-9; Rom 15,15-16).Spre deosebire de învãþãtorii falºicare predicã o doctrinã personalã, rodal propriilor speculaþii, urmãrind unprofit sau succes, sfântul Paul nu s-aconsiderat niciodatã autorul acestuidepozit. El este doar un deþinãtor pro-vizoriu, pãstrãtorul credinþei pe caren-o inventeazã, nici nu o transformã,ci o pãstreazã ºi o transmite intactã.Acest depozit este cuvântul – obiect alcredinþei. Deºi are grijã sã se adaptezepsihologiei ascultãtorilor iudei ºi pã-gâni, sfântul Paul nu a acceptat nicio-datã abandonarea vreunui element alcredinþei. Timotei, ca discipol al sfân-tului Paul, a primit acest depozit pecare trebuie sã-l pãstreze ºi sã-l încre-dinþeze cu grijã numai acelora care-lvor putea transmite altora (2Tim 2,2).

1Tim 6,3

1Tim 6,20

4,16

1Tim 4,10

1Cor 9,25

2Tim 1,12 490

coroana dacã nu se luptã dupã regulament. 6 Agricultorul trebuiemai întâi sã trudeascã pentru a culege roadele. 7 Înþelege ceea ce îþispun! De fapt, Domnul îþi va da înþelegere în toate.

8 Adu-þi aminte de Isus Cristos, din seminþia lui David, care a înviatdin morþi, dupã evanghelia mea, 9 pentru care sufãr pânã acolo cã suntlegat ca un rãufãcãtor. Dar cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi legat.10 De aceea îndur cu rãbdare toate pentru cei aleºi, pentru ca ºi ei sãobþinã mântuirea, care este în Cristos Isus, o datã cu mãrirea veºnicã.11 Vrednic de crezare este cuvântul:

Dacã am murit împreunã cu el,vom ºi trãi împreunã cu el.

12 Dacã îndurãm cu rãbdare împreunã cu el,vom ºi domni împreunã cu el.Dacã îl renegãm, ºi el ne va renega.

13 Dacã suntem infideli, el rãmâne fidel,pentru cã nu se poate renega pe sine.

Pericolul ereziilor14 Aminteºte-le acestea ºi îndeamnã-i stãruitor înaintea lui

Dumnezeua sã se fereascã de cuvinte de ceartã, care nu aduc nici unfolos, ci duc la pieirea ascultãtorilor. 15 Strãduieºte-te sã te prezinþiînaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrãtor care nu arede ce sã se ruºineze, ca un împãrþitor corectb al cuvântului adevãru-lui. 16 Fereºte-te de vorbele deºarte lumeºti cãci ele duc tot mai multla nelegiuire 17 ºi cuvântul lor roade ca o cangrenã. Printre aceºtiasunt Imeneu ºi Filet. 18 Aceºtia s-au îndepãrtat de adevãr, spunândcã învierea a ºi avut loc, ºi rãstoarnã credinþa unora. 19 Totuºi teme-lia solidã a lui Dumnezeu rãmâne neclintitã, având acest sigiliu:Domnul îi cunoaºte pe cei care sunt ai lui ºi: „Sã se îndepãrteze denedreptate oricine pronunþã numele Domnului!”

20 Într-o casã mare nu sunt numai vase de aur ºi de argint, ci ºimulte de lemn ºi de lut: unele de cinste, altele ordinare. 21 Aºadar,dacã cineva se purificã de acestea, va fi un vas de cinste, sfinþit, folo-sitor stãpânului sãu, pregãtit de orice lucrare bunã.

1Cor 9,7.10

Fap 13,30Rom 1,41Cor 15,4.20Mt 1,1Rom 1,3Ef 3,1Fil 1,12-14Col 1,24

1Tim 3,1; 4,9Tit 3,8Rom 6,5

Rom 8,17

Mt 10,33Lc 12,9

Rom 3,3-41Cor 1,9Num 23,19Tit 1,2Evr 6,18

Tit 2,7-8

1Tim 4,7

1Tim 6,21

Ef 2,20

Num 16,5In 10,141Cor 8,3Is 26,13 grIs 29,16Rom 9,21

3,17

a Unele manuscrise au: înainteaDomnului.

b Termenul grec orthotomeo aparenumai aici în scrierile NT. În VT, des-crie drumul trasat sau nivelat drept(Prov 3,6; 11,5). În greaca patristicãeste folosit în sens metaforic: a trasa

fãgaºuri pentru roþi pentru a nu dera-ia; a croi drept dupã model; a zididupã dreptar. Fiind vorba de cuvânt,verbul înseamnã „a transmite cu fide-litate cuvântul” sau „a nu se abate dela adevãr”, „a spune direct adevãrul,fãrã ocoliºuri”.

491 2Tim 2,6

22 Fugi de poftele tinereþii, urmãreºte dreptatea, credinþa, iubireaºi pacea cua cei care îl invocã pe Domnul dintr-o inimã curatã, 23 darfereºte-te de întrebãrile nechibzuite ºi neinstructive, ºtiind cã pro-voacã certuri. 24 De altfel, slujitorul Domnului nu trebuie sã se certe,ci sã fie blând faþã de toþi, în stare sã înveþe, îngãduitor, 25 sã-i mus-tre cu blândeþe pe cei care i se opun, cu speranþa cã Dumnezeu le vada convertirea spre cunoaºterea adevãrului, 26 aºa încât sã-ºi revinãdin laþul diavolului, de care erau prinºi de vii, pentru a-i face voinþa.

Devieri ale credinþei în timpurile de pe urmã

31 Dar sã ºtii acestea: în zilele de pe urmã vor fi vremuri grele 2 pen-tru cã oamenii vor fi egoiºti, lacomi de bani, lãudãroºi, aroganþi,

defãimãtori, neascultãtori faþã de pãrinþi, nerecunoscãtori faþã deDumnezeu, lipsiþi de iubire, 3 neînduplecabili, calomniatori, indisci-plinaþi, cruzi, duºmani ai binelui, 4 trãdãtori, obraznici, orbiþi de mân-drie, iubitori mai mult de plãceri decât de Dumnezeu, 5 având înfã-þiºarea evlaviei, dar renegând puterea ei. ªi de aceºtia fereºte-te!6 Dintre ei sunt aceia care se strecoarã prin case ºi ademenesc feme-iuºti încãrcate de pãcate, frãmântate de pofte de tot felul, 7 prezentemereu la învãþãturã, dar incapabile sã ajungã la cunoaºterea ade-vãrului. 8 Cãci aºa cum Ianes ºi Iambresb i s-au opus lui Moise, tot aºaºi aceºtia se opun adevãrului, oameni stricaþi la minte, gãsiþi nevred-nici în privinþa credinþei, 9 dar nu vor ajunge prea departe pentru cãnebunia lor va fi dezvãluitã tuturor, aºa cum a fost ºi a acelora.

Atitudinea idealã a omului lui Dumnezeu10 Tu, însã, ai urmãrit îndeaproape învãþãtura mea, purtarea mea,

hotãrârea, credinþa, îndelunga rãbdare, iubirea, statornicia mea 11 înpersecuþii ºi suferinþele care au venit asupra mea în Antiohia, înIconiu ºi în Listra. Câte persecuþii am îndurat! ªi Domnul m-a sal-vat din toate. 12 Dar toþi cei care vor sã trãiascã în Cristos Isus cuevlavie vor fi persecutaþi. 13 Însã oamenii rãi ºi înºelaþi vor merge dinrãu în mai rãu, înºelând ºi fiind înºelaþi.

14 Tu, însã, rãmâi statornic în cele pe care le-ai învãþat ºi în carecrezi, ºtiind de la cine le-ai învãþat. 15 Din copilãrie cunoºti SfinteleScripturi care îþi pot da înþelepciunea prin credinþa care este în

1Tim 6,11Gal 5,22

1Tim 1,4; 4,7

1Tim 3,2-3Tit 1,7

1Tim 2,4

1Tim 4,1

Rom 1,29-31

Mt 7,15.21Tit 1,16

Tit 1,11

2,25

1Tim 6,5

Fap 13,50Fap 14,5

Fap 14,19

In 15,20Fap 14,22

2,2

In 5,39

a Unele manuscrise adaugã: toþi.b Personaje nemenþionate în VT, dar

cunoscute în tradiþia rabinicã ºi litera-tura apocrifã ca vrãjitorii faraonului

care au fãcut prin magie aceleaºi mi-nuni pe care le fãcuserã Moise ºi Aaron(cf. Ex 7,11), sau ca discipoli ai luiBalaam (Num 22,22).

2Tim 2,22 492

Cristos Isus. 16 Toatã Scriptura este inspiratã de Dumnezeu ºi estede folos pentru a învãþa, a convinge, a îndrepta, a educa în dreptate,17 pentru ca omul lui Dumnezeu sã fie desãvârºit, pe deplin pregãtitpentru orice lucrare bunã.

Proclamarea stãruitoare a evangheliei

41 Te conjur înaintea lui Dumnezeu ºi a lui Cristos Isus, care va venisã-i judece pe vii ºi pe morþi, la arãtarea sa ºi a împãrãþiei lui:a

2 vesteºte cuvântul, insistã la timp potrivit ºi la timp nepotrivit, con-vinge, ameninþã, îndeamnã, cu toatã rãbdarea ºi învãþãtura. 3 Cãciva veni timpul când nu vor mai primi învãþãtura sãnãtoasã, ci, dupãpropriile pofte, se vor înconjura de o mulþime de învãþãtori care sãle delecteze auzul. 4 κi vor întoarce auzul de la adevãr ca sã se în-drepte spre basme. 5 Tu însã fii mãsurat în toate, îndurã suferinþele,fã-þi munca de evanghelist, împlineºte-þi slujirea.

Paul reflectã cu speranþã la sfârºitul sãu6 Eu de acum sunt oferit ca jertfãb ºi timpul plecãriic mele a sosit.

7 Am luptat lupta cea bunã, am ajuns la capãtul alergãrii, mi-am pãs-trat credinþa. 8 De acum îmi este rezervatã coroanad dreptãþii pe caremi-o va da în ziua aceea Domnul, Judecãtorul cel drept; ºi nu numaimie, ci ºi tuturore acelora care au iubit arãtarea lui.

Ultimele recomandãri9 Grãbeºte-te sã vii la mine cât mai curând. 10 Cãci Dima m-a pãrã-

sit, iubind lumea de acum, ºi a mers la Tesalonic. Crescens este în Ga-laþiaf, iar Tit, în Dalmaþia. 11 Numai Luca este cu mine. Ia-l pe Marcu

2Pt 1,21

Rom 15,4

2,21

Fap 10,421Pt 4,5

Fap 20,20.31

1Tim 4,1

Fil 2,17

1Tim 1,18;6,12

1Cor 9,25Fil 3,14Iac 1,121Pt 5,4Ap 2,101Tim 6,14

1,4

2Cor 8,23Gal 2,3Tit 1,4Col 4,14Flm 24

a Unele manuscrise au varianta:dupã arãtarea ºi dupã împãrãþia lui.

b Lit.: turnat ca libaþie. Dupã ritu-alul jertfelor (Ex 30,9; Num 28,7), îna-inte de a fi jertfitã, victima era stropitãcu vin. Viaþa sfântului Paul a fost uncult continuu, o jertfã adusã lui Dum-nezeu ºi nu-i mai rãmâne decât sã ofereo ultimã picãturã de sânge ca libaþie.

c Lit.: dezlegãrii. Este un termen teh-nic folosit pentru dezlegarea corabieiºi ridicarea pânzelor ºi a ancorei pen-tru ieºirea în larg. Acelaºi termen estefolosit ºi pentru demontarea cortuluide cãtre soldaþii care îºi mutã tabãra.

d Confecþionatã din lauri sau ramuride mãslin, coroana era decernatã capremiu atletului învingãtor. În lumeagreco-romanã din sec. I, coroana apareîn simbolismul funerar ca semn al ne-muririi. Este sculptatã chiar ºi pe mor-mintele celor simpli, arãtând speranþalor de a obþine dincolo acea strãlucirea fericirii care le-a fost refuzatã pe pã-mânt din cauza condiþiei lor umile.

e Unele manuscrise omit: tuturor.f Câteva manuscrise au: Galia,

altele: Galileea.

493 2Tim 3,16

ºi adu-l cu tine cãci îmi este de folos în slujire. 12 Pe Tihic l-am trimisla Efes. 13 Când vei veni, sã-mi aduci mantia pe care am lãsat-o înTroas la Carp, ca ºi cãrþile, în special pergamentele.

14 Alexandru, arãmarul, mi-a fãcut multe rele. Domnul îl va rãs-plãti dupã faptele sale. 15 Fereºte-te ºi tu de el pentru cã s-a împotrivitfoarte mult cuvintelor noastre.

16 La prima mea apãrare nimeni n-a fost alãturi de mine, ci toþi m-aupãrãsit; sã nu li se ia în seamã. 17 Domnul însã mi-a fost alãturi ºi m-aîntãrit pentru ca predicarea sã fie realizatã pe deplin prin mine ºi s-oaudã toate popoarele. ªi am fost salvat din gura leului. 18 Domnul mãva salva din orice lucrare rea ºi mã va mântui pentru împãrãþia lui,cea din ceruri. Lui sã-i fie glorie în vecii vecilor! Amin.

Salutãri ºi binecuvântãri19 Salutã-i pe Priscila ºi Acvilaa ca ºi casa lui Onesifor. 20 Erast a

rãmas în Corint, iar pe Trofim l-am lãsat bolnav în Milet. 21 Grãbeº-te-te sã vii înainte de începutul iernii. Te salutã Eubul, Pudens, Linºi Claudiab ºi toþi fraþii.

22 Domnul sã fie cu duhul tãu! Harul sã fie cu voic.

Fap 12,12.25;13,13;

15,37-39Col 4,10

Flm 24Fap 20,4

Ef 6,21-22Col 4,7-8Fap 20,6

1Tim 1,202Sam 3,39

Ps 28,4; 62,13Prov 24,12

Rom 2,61,15

Mt 10,19Col 4,3

Dan 6,21Rom 16,27

a Cf. n. Fap 18,2. Ceilalþi discipolimai sunt menþionaþi în Faptele Apos-tolilor ºi epistolele pauline.

b Aulus Pudens este primul senatorconvertit de sfântul Petru. El s-a cãsã-torit cu Claudia Peregrina, fiica regelui

Cogidumnus al Bretaniei. Dupã tradi-þie, fiul lor, Lin, a fost episcop al Romei,succesorul sfântului Petru.

c Apar în manuscrise diferite varian-te: Harul sã fie cu tine; Harul sã fie cuvoi. Amin; Iubire ºi pace. Amin.

2Tim 4,12 494

SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL PAUL

CÃTRE TIT

INTRODUCERE

Autorul. Indicaþiile din scrisoare, asemãnãrile de stil, de vocabularºi de preocupãri asemãnãtoare cu cele din scrisorile adresate lui Timo-tei, duc la concluzia cã aceastã scrisoare este scrisã de sfântul Paul.

Forma literarã ºi stilul. Scrisoarea are un caracter personal, fãrãa atinge familiaritatea din Scrisoarea a doua cãtre Timotei. Limbaeste greaca elenisticã, apropiatã de cea din Evanghelia dupã sfântulLuca, Faptele Apostolilor ºi scrisorile catolice. Tonul este lent ºi cumulte îndemnuri.

Scopul ºi destinatarii. Tit nu este menþionat în Faptele Apos-tolilor, dar avem informaþii despre el din scrisorile pauline. Estenãscut din pãrinþi pãgâni (Gal 2,3) ºi a fost convertit de sfântul Paul,fãrã a fi circumcis ca Timotei. A luat parte la Conciliul din Ierusalimºi l-a însoþit pe sfântul Paul în a treia cãlãtorie misionarã. Are un roldeosebit în restabilirea înþelegerii în comunitatea din Corint ºi înorganizarea colectei din Macedonia. Dupã prima detenþie a Aposto-lului, a fost pus în fruntea comunitãþii creºtine din insula Creta, casã ducã la îndeplinire „ce a mai rãmas” ºi sã stabileascã prezbiteri înfiecare cetate (Tit 1,7). Dupã primirea scrisorii, trebuia sã-i întâl-neascã pe Artema ºi Tihic ºi sã-l aºtepte pe Apostol la Nicopole, înEpir. Mai târziu se aflã la Roma, de unde pleacã în Dalmaþia, par-ticipând la încreºtinarea locuitorilor din zonã. Dupã tradiþie, ar fimurit la 93 de ani ca episcop de Creta. Sfântul Paul îi scrie pentru a-lîncuraja ºi a-l îndruma în împlinirea misiunii sale pastorale în Creta.

Structura. Dupã salutul adresat lui Tit, în care intrã ºi o motivaþiea apostolatului (1,1-4), urmeazã o listã a calitãþilor recerute pentruprezbiteri ºi pentru episcop (1,5-9). Tit trebuie sã înfrunte propa-ganda seducãtoare a învãþãtorilor iudaizanþi (1,10-16). În continuare,Apostolul îi aratã lui Tit cã trebuie sã înveþe a se purta cu înþelepciu-ne faþã de diferitele categorii de credincioºi: faþã de bãtrâni ºi tineri,bãrbaþi ºi femei ºi faþã de sclavi (2,1-10). Harul lui Dumnezeu, izvorde mântuire pentru toþi, creeazã un popor nou care îi aparþine luiCristos ºi care se angajeazã în fapte bune (2,11-15). Credincioºii au da-toria de a respecta autoritãþile (3,1-2) pentru cã au fost mântuiþi „prinbaia renaºterii ºi reînnoirea Duhului” (3,3-8). Din nou Apostolul îi

atrage atenþia lui Tit sã-i evite pe ereticii perverºi (3,9-11). Spre final,sfântul Paul dã câteva recomandãri ºi informaþii personale (3,12-14).Scrisoarea se încheie cu binecuvântarea apostolicã (3,15).

Locul ºi data. Mulþi exegeþi considerã cã ultima scrisoare a Apos-tolului este Scrisoarea a doua cãtre Timotei ºi de aceea plaseazãscrisoarea cãtre Tit între cele douã scrisori cãtre Timotei. Probabilscrisoarea este expediatã din Macedonia, în perioada de libertate asfântului Paul dintre cele douã detenþii la Roma, pe la anul 65.

Teologia. În contextul apãrãrii credinþei în faþa ereziilor, sfântulPaul preia elemente din cateheza tradiþionalã pentru a fundamentateologic rãspunsul în faþa falsitãþii. O expresie caracteristicã a aces-tei scrisori este afirmaþia cã s-a manifestat harul lui Dumnezeu,aducãtor de mântuire pentru toþi oamenii, care ne învaþã sã trãim înlumea prezentã cu înþelepciune, dreptate ºi evlavie, renunþând lanelegiuire ºi la dorinþele lumeºti, aºteptând fericita speranþã ºi arã-tarea gloriei „marelui nostru Dumnezeu” ºi a Mântuitorului (2,1-14).Prima venire a lui Cristos, în trup, nu este decât anticiparea veniriifinale. Creºtinul trãieºte cu recunoºtinþã ºi promptitudine „ziuapãmânteascã” în intervalul dintre aceste douã veniri.

496

SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL PAUL

CÃTRE TIT

Destinatarul ºi salutul

11 Paul, slujitor al lui Dumnezeu ºi apostol al lui Isus Cristos, sprecredinþa celor aleºi de Dumnezeu ºi spre cunoaºterea adevãrului

conform evlaviei, 2 în speranþa vieþii veºnice, pe care Dumnezeu, celcare nu minte, a promis-o înainte de începutul veacurilor, 3 dar care,la timpul stabilit, a fãcut cunoscut cuvântul sãu prin predicarea cemi-a fost încredinþatã mie, dupã porunca lui Dumnezeu, mântuitorulnostru, 4 cãtre Tit, adevãrat fiu dupã credinþa comunã: har ºi pacede la Dumnezeu Tatãl ºi de la Cristos Isus, mântuitorul nostru.

Ierarhia Bisericii din Creta5 Pentru aceasta te-am lãsat în Creta, ca sã duci la îndeplinire ce

a mai rãmas ºi sã stabileºti prezbiteri în fiecare cetate, dupã cumþi-am poruncit: 6 dacã cineva este fãrã cusur, bãrbatul unei singuresoþiia, dacã are copii credincioºi, care sã nu fie acuzaþi de purtareuºuraticã ºi sã nu fie rebeli. 7 Cãci episcopul, ca administrator al luiDumnezeu, trebuie sã fie fãrã cusur: sã nu fie arogant, nici mânios,nici beþiv, nici violent, nici doritor de câºtig necinstit, 8 ci ospitalier,iubitor de bine, înþelept, drept, evlavios, stãpân pe sine, 9 þinând lacuvântul adevãrat conform doctrinei pentru ca sã fie puternic ºi sãîndrume la învãþãturã sãnãtoasã ºi sã-i convingã pe potrivnici.

Combaterea învãþãtorilor falºi10 De fapt, sunt mulþi rebeli, flecari, înºelãtori, în special dintre cei

circumciºi, 11 cãrora trebuie sã li se închidã gura. Aceºtia rãvãºesccase întregi învãþând ceea ce nu trebuie de dragul unui câºtig necin-stit. 12 Unul dintre ei, chiar un profet de-al lor, a spus:

„Cretanii sunt întotdeauna mincinoºi,bestii rãutãcioase, burþi trândave”b.

Rom 1,1Fil 1,1

2Tim 2,13

Fap 1,7

1Tim 1,1

2Cor 2,13;8,23Gal 2,32Tim 4,101Tim 1,2

1Tim 3,2-72Tim 2,24-26

1Tim 1,102Tim 4,3Tit 2,1

2Tim 3,6

1Pt 5,2

a Cf. n. 1Tim 3,2.b Este un citat din Epimenide din

Cnosos, un cretan care a devenit cu-noscut grecilor prin poemele sale ºi,

mai ales, dupã ce a fost chemat laAtena de cãtre Solon în 596 î.C., prinridicarea de altare în cinstea zeilor. Deaceea grecii îl considerau un profet.

13 Aceastã mãrturie este adevãratã. Pentru acest motiv mustrã-i cuseveritate ca sã fie sãnãtoºi în credinþã, 14 fãrã ca sã se ia dupã bas-mele iudaice ºi dupã poruncile oamenilor care se îndepãrteazã deadevãr. 15 Toate sunt curate pentru cei curaþi, însã pentru cei înti-naþi ºi necredincioºi nimic nu este curat, din contra, le sunt întinatemintea ºi conºtiinþa. 16 Ei declarã cã îl cunosc pe Dumnezeu, dar prinfapte îl reneagã, atât de dezgustãtori sunt ºi neascultãtori ºi incapa-bili de vreo faptã bunã.

Diferite categorii sociale în Bisericã

21 Dar tu spune ceea ce este conform cu învãþãtura sãnãtoasã.2 Bãtrânii sã fie sobri, demni, înþelepþi, sãnãtoºi în credinþã, în

iubire ºi în rãbdare. 3 Tot aºa ºi bãtrânele sã se poarte aºa cum le stãbine unor femei sfinte, sã nu fie clevetitoare, nici dedate la beþie, cisã înveþe la bine, 4 sã le educe pe cele tinere sã-ºi iubeascã soþii ºicopiii, 5 sã fie înþelepte, curate, având grijã de casã, sã fie binevoitoare,supuse soþilor lor, ca sã nu fie defãimat cuvântul lui Dumnezeu.

6 La fel, îndeamnã-i pe cei mai tineri sã fie înþelepþi, 7 prezentân-du-te pe tine însuþi, în toate, exemplu de fapte bune, în învãþãturãnealteratã, demnitate, 8 cuvânt sãnãtos, convingãtor, pentru ca cel carese opune sã fie ruºinat, neavând de spus nimic rãu despre noi.

9 Sclavii sã fie supuºi stãpânilor lor în toate, cãutând sã-i mulþu-meascã ºi sã nu-i contrazicã. 10 Sã nu sustragã nimic, ci sã arate ofidelitate desãvârºitã pentru ca ei sã onoreze în toate învãþãtura luiDumnezeu, mântuitorul nostru.

Fundamentul teologic al vieþii creºtine11 De fapt, harul lui Dumnezeu s-a arãtat ca mântuitor pentru toþi

oamenii, 12 învãþându-ne sã respingem nelegiuirea ºi poftele lumeºti,ca sã trãim în veacul de acum cu înþelepciune, cu dreptate ºi cuevlavie, 13 aºteptând speranþa fericitã ºi arãtarea gloriei mareluiDumnezeu ºi a Mântuitorului nostru, Isus Cristos. 14 El s-a dat pe sineînsuºi pentru noi ca sã ne rãscumpere de orice nelegiuire ºi sã cureþepentru sine un popor numai al sãua, plin de zel pentru fapte bune.

a Construcþia din limba greacã sub-liniazã cu putere dreptul special deproprietate a lui Cristos asupra popo-rului. Adjectivul periusios (tradus„numai al sãu”) este echivalentul uneiexpresii din limba ebraicã ce descriepartea specialã proprie pe care ºi-o re-zervã cuceritorul înainte de a împãrþi

prada. Aplicat la poporul creºtin, ter-menul descrie drepturile lui Cristosasupra acestui popor, pe care ºi l-adobândit ca un rege triumfãtor prinmoartea sa. Creºtinii sunt consacraþi,puºi deoparte, îi aparþin exclusiv, trupºi suflet, numai lui Cristos ºi trebuiesã fie plini de zel în slujirea lui.

2Tim 4,2

1Tim 4,7

2Tim 3,5

1In 1,6; 2,4

1Tim 1,102Tim 4,3

Tit 1,91Tim 5,1-21Tim 6,111Tim 3,11

Ef 5,22Col 3,18

2Tes 3,71Tim 4,12

1Pt 5,3

1Tim 5,141Pt 2,15Ef 6,5-8

1Tim 6,11Pt 2,18

1Tim 1,1

1In 2,16

1Cor 1,7Fil 3,20

2Tim 4,8

Gal 1,4; 2,201Tim 2,6Ps 130,8Ex 19,5

Dt 4,20; 7,6;14,2

Ez 37,231Pt 2,9

Tit 1,13 498

15 Acestea sã le spui, sã îndemni ºi sã mustri cu toatã autoritatea.Nimeni sã nu te dispreþuiascã!

Ascultare de autoritãþi ºi iubire faþã de aproapele

31 Aminteºte-le sã fie supuºi conducãtorilor ºi autoritãþilor, sã-iasculte ºi sã fie gata pentru orice faptã bunã. 2 Sã nu defãimeze

pe nimeni, sã nu fie certãreþi, ci binevoitori, arãtând blândeþe desã-vârºitã faþã de toþi oamenii.

3 Cãci ºi noi eram odinioarã niºte nechibzuiþi, neascultãtori, rãtã-ciþi, subjugaþi de pofte ºi plãceri de multe feluri, petrecându-ne viaþaîn rãutate ºi invidie, urâþi ºi urându-ne unii pe alþii. 4 Dar când s-aarãtat bunãtatea ºi iubirea de oameni a lui Dumnezeu mântuitorulnostru – 5 nu prin faptele pe care le-am fi fãcut noi în dreptate, cidupã îndurare – el ne-a mântuit prin baia renaºterii ºi reînnoiriiDuhului Sfânt, 6 pe care l-a revãrsat din belºug asupra noastrã prinIsus Cristos, mântuitorul nostru, 7 pentru ca, justificaþi prin harullui, sã devenim în speranþã moºtenitori ai vieþii veºnice. 8 Vrednic decrezare este cuvântul ºi vreau ca tu sã confirmi acestea pentru ca ceicare ºi-au pus încrederea în Dumnezeu sã se strãduiascã sã fie primiiîn fapte bune. Acestea sunt bune ºi de folos oamenilor.

Atitudinea lui Tit faþã de iudaizanþi ºi eretici9 Însã fereºte-te de cercetãrile fãrã rost ºi de genealogii, de certuri

ºi polemici cu privire la Lege, cãci sunt nefolositoare ºi zadarnice.10 Evitã-l pe omul eretic dupã prima ºi a doua mustrare 11 ºtiind cãunul ca acesta este un pervertit ºi pãcãtuieºte, fiind osândit de la sine.

Recomandãri personale12 Când îl voi fi trimis la tine pe Artemas sau pe Tihic, grãbeºte-te

sã vii la mine la Nicopolea, pentru cã m-am hotãrât sã iernez acolo.13 Pregãteºte-i cu grijã pentru drum pe Zemas, juristul, ºi pe Apolo,

Ef 2,101Pt 3,131Tim 4,12

Rom 13,11Pt 2,131Tim 2,2

Fil 4,5

1Cor 6,11Ef 2,5; 5,8

1,3; 2,10

Ef 2,8-92Tim 1,9Ef 5,26In 3,5Il 2,28Fap 2,4Rom 3,24Rom 8,17.24

1Tim 1,15

2Tim 2,14.16.23

Mt 18,15-17

a Existã mai multe localitãþi cunumele de Nicopolis (cetatea victoriei).Dupã tradiþia cea mai atestatã, ar fivorba aici de Actia Nicopolis, ridicatãpe coasta adriaticã a Greciei, spre ex-tremitatea nordicã. Cetatea a fostîntemeiatã în 31 î.C., în amintirea vic-toriei lui August împotriva lui Anto-niu ºi Cleopatra la Actium. Datoritã

grijii lui August, cetatea a cunoscut orapidã înflorire (chiar Irod cel Mareîºi construise palate acolo). Erau renu-mite jocurile care aveau loc o datã lacinci ani ºi care au ajuns sã rivalizezecu olimpiadele. În evul mediu, cetateaa fost pãrãsitã. Urme arheologice segãsesc azi în apropiere de localitateaPaleoprevesa.

499 Tit 2,15

aºa încât sã nu le lipseascã nimic. 14 ªi ai noºtri sã înveþe sã fie primiiîn fapte bune, în necesitãþile imediate, ca sã nu fie lipsiþi de roade.

Salutul ºi binecuvântarea15 Te salutã toþi cei care sunt cu mine. Salutã-i pe cei care ne

iubesc în credinþã. Harul sã fie cu voi toþia.

a Existã ºi alte variante în manu-scrise; unele adaugã: Amin, altele

adaugã: ºi cu duhul tãu; altele: Harulsã fie cu duhul tãu.

Tit 3,14 500

SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL PAUL

CÃTRE FILEMON

INTRODUCERE

Autorul. Deºi câþiva exegeþi moderni au pus la îndoialã autentici-tatea Scrisorii cãtre Filemon (cum fac, de altfel, ºi cu Scrisoareasfântului apostol Paul cãtre Coloseni), tradiþia creºtinã a susþinutîntotdeauna cã aceastã scrisoare este redactatã de sfântul Paul. Înaceastã scrisoare scurtã regãsim limba, stilul ºi „inima” Apostoluluiºi este scrisã integral de mâna sfântului Paul (v. 19).

Forma literarã ºi stilul. Scrisoarea are un caracter personal, deºinu este o scrisoare privatã: sfântul Paul se adreseazã ºi comunitãþiicare se adunã în casa lui Filemon (v. 2). Este cea mai vioaie ºi maiplinã de vervã dintre scrisorile pauline. Niciodatã Apostolul nu aarãtat atâta grijã pentru a evita impresia cã ºi-ar impune autoritateaasupra discipolilor sãi. El roagã, sugereazã, dar nu impune.

Scopul ºi destinatarii. Destinatarul principal este Filemon, unconvertit din Colose, creºtin influent în societate, cunoscut pentrubinele pe care îl face multora (v. 4-7) ºi cu o bunã situaþie materialã.Unul dintre sclavii sãi, Onesim, a fugit de frica pedepsei ºi îl întâl-neºte pe Apostol la Roma. Pentru a-l scuti de pedeapsa pe care omerita, sfântul Paul profitã de plecarea lui Tihic în Asia Micã ºi îltrimite pe Onesim la stãpânul sãu cu scrisoarea de faþã.

Locul ºi data. Apostolul se aflã în lanþuri, în aceleaºi circumstanþeca ºi atunci când le-a scris colosenilor. Este, deci, probabil ca sfântulPaul sã fi scris aceastã scrisoare din Roma, între anii 61-63.

Teologia. Deºi scrisoarea nu are scop doctrinar, faptul cã sfântulPaul cautã o soluþie evanghelicã într-un caz particular, implicã abor-darea implicitã a unor idei teologice. În prim plan este pusã proble-ma sclavagismului. Apostolul distinge douã puncte de vedere: „dupãoameni” ºi „dupã Dumnezeu”. El nu se opune orânduirii sociale învigoare, dar aduce un element nou care depãºeºte situaþia socialã ºiordinea juridicã. Pentru creºtin singura valoare absolutã esteCristos. Acceptându-l pe Cristos, trebuie sã se instaureze relaþii noiîntre persoane bazate pe fraternitate. Din scrisoare reiese o imaginesugestivã a Bisericii, personalizatã în Filemon. Credinþa ºi caritateaconstituie o miºcare cãtre „Domnul Isus ºi cãtre toþi sfinþii” (v. 5).

SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL PAUL

CÃTRE FILEMON

Salut cãtre destinatari1 Paul, prizonierul lui Cristos Isus ºi fratele Timotei cãtre Filemon,

iubitul nostru colaborator 2 ºi cãtre sora noastrã Apfia, cãtre Arhip,[fratele] nostru de luptãa, ºi comunitatea care se aflã în casa ta: 3 harvouã ºi pace de la Dumnezeu Tatãl nostru ºi de la Domnul Isus Cristos.

Iubirea ºi credinþa lui Filemon4 Îi mulþumesc întotdeauna lui Dumnezeu, aducându-mi aminte

de tine în rugãciunile mele, 5 cãci am auzit de iubirea ºi credinþa tape care o ai faþã de Domnul Isus ºi faþã de toþi sfinþii. 6 Participareata la credinþã sã devinã eficace prin fapte pentru cunoaºterea întregu-lui bine [pe] care [îl putem face]b în Cristosc. 7 Într-adevãr, am avuto mare bucurie ºi consolare datoritã iubirii tale, pentru cã prin tine,frate, au fost alinate inimile sfinþilor.

Intervenþia lui Paul pentru Onesim8 De aceea, chiar dacã am, în Cristos, tot dreptul sã-þi poruncesc

ceea ce se cuvine sã faci, 9 mai degrabã te îndemn, din iubire, aºacum sunt eu, Paul, acum bãtrân ºi prizonier al lui Cristos Isus, 10 terog pentru copilul meu, pentru Onesimd, pe care l-am nãscut înlanþuri. 11 Odinioarã el îþi era nefolositor, dar acum e de folos atâtpentru tine, cât ºi pentru mine. 12 Þi l-am trimis înapoi, pe el, careeste inima meae. 13 Aº fi voit sã-l þin pentru mine ca, în locul tãu, sã-mislujeascã mie, celui care sunt în lanþuri pentru evanghelie, 14 dar n-am

Col 4,10Fil 1,7Rom 16,51Cor 16,29Col 4,15-17

Rom 1,8

2Col 1,3.4.9

Gal 5,6

12,20

1Cor 4,15Col 4,9

a Termenul grec systratiôtés înseam-nã camarad, tovar㺠de armatã ºi este fo-losit aici în sens figurat, ca ºi în Fil 2,25.

b Multe manuscrise au: pe care îlputeþi face, altele omit.

c Este folositã, în mod neobiºnuit, pre-poziþia de direcþie „spre” înainte de„Cristos”. Aceasta a creat o serie devariante de traducere. Astfel este posi-bilã ºi traducerea: care ne conduce laCristos sau pentru Cristos.

d Numele Onesimos era frecvent lasclavii din Asia Micã, însemnând „util”.Era proverbialã lenea ºi nesupunereasclavilor din Frigia (Onesim era dinColose), dar, prin încreºtinare, sfântulPaul presupune cã Onesim îºi schim-bã viaþa, confirmându-ºi numele.

e Câteva manuscrise adaugã: Pri-meºte-l!

vrut sã fac nimic fãrã consimþãmântul tãu, pentru ca binele tãu sãnu fie silit, ci de bunãvoie. 15 Poate tocmai de aceea a fost despãrþitde tine pentru un timp ca sã-l primeºti înapoi pentru veºnicie, 16 darnu ca pe un sclav, ci mult mai mult decât un sclav, ca pe un frateiubit mai ales pentru mine, dar cu atât mai mult pentru tine, atât caom, cât ºi ca [frate] în Domnul.

17 Deci, dacã mã consideri pãrtaº [în credinþã] cu tine, primeºte-lca pe mine însumi. 18 Dacã te-a nedreptãþit cu ceva sau îþi datoreazãceva, trece aceasta în contul meu. 19 Eu, Paul, am scris-o cu mânamea, eu îþi voi plãti – ca sã nu spun cã îmi eºti dator cu tine însuþi.20 Da, frate, sã am ºi eu o favoare de la tine în Domnul! Liniºteºte-miinima în Cristos!

21 Þi-am scris convins de ascultarea ta, ºtiind cã vei face chiar maimult decât îþi spun. 22 Totodatã, pregãteºte-mi loc de cazare cãci spersã vã fiu dãruit datoritã rugãciunilor voastre.

Salutãri ºi binecuvântare23 Te salutã Epafras, închis împreunã cu mine pentru Cristos Isus,

24 ca ºi Marcu, Aristarh, Dima ºi Luca, colaboratorii mei.25 Harul Domnuluia Isus Cristos sã fie cu duhul vostru!b

a Mai multe manuscrise adaugã:nostru.

b O serie de manuscrise vechi ada-ugã: Amin, altele schimbã: vostru cu: tãu.

1Cor 7,221Tim 6,2

Rom 15,7

Gal 6,11

Col 1,7; 4,12

Fap 12,12;27,2

Col 4,142Tim 4,10

Flm 15 504

SCRISOAREA CÃTRE EVREI

INTRODUCERE

Autorul. Deºi apare în Noul Testament împreunã cu scrisorilesfântului Paul, încã din antichitate s-au formulat îndoieli cu privirela autorul acestei opere. Nu existã nici în text ºi nici în tradiþia Bise-ricii primare afirmaþii sigure cã sfântul Paul ar fi autorul ei. Tema-tica diferitã, expresiile folosite ºi personalitatea autorului aratã cãScrisoarea cãtre Evrei nu-i aparþine sfântului Paul (decât poatefinalul), dar nu este strãinã cercului sãu. În orice caz, autorul trebuiesã fi fost un om cult, de origine ebraicã, bun predicator ºi cunoscãtoral cultului de la templu ºi al evangheliei.

Forma ºi stilul. În afarã de final (13,21-25), lucrarea este lipsitã deelementele specifice genului epistolar. Structura ºi tonul ne aratãmai degrabã cã ar fi vorba despre o predicã. Are un stil îngrijit, echi-librat, literar. Compoziþia scoate în evidenþã o artã rafinatã: seanunþã tema care este apoi expusã metodic (dispunere simetricã),dupã care urmeazã îndemnuri practice.

Scopul ºi destinatarii. Titlul lucrãrii, confruntarea continuã dintrecultul Vechiului Testament ºi liturgia creºtinã ºi modul de argu-mentare aratã cã destinatarii sunt creºtini convertiþi de la iudaism.Predica a fost pronunþatã probabil în mai multe comunitãþi creºtineºi apoi transmisã în scris ºi altor comunitãþi, cu recomandarea dinfinal. Scopul predicii era de a mângâia ºi de a îndemna comunitateacreºtinã, supusã persecuþiei ºi ameninþatã de pericolul întoarcerii lacultul vechi, de a reflecta la superioritatea mijlocitorului Isus Cristosºi la superioritatea preoþiei sale faþã de cea a marelui preot de la templu.

Structura. Dupã prolog (1,1-4), autorul demonstreazã superiori-tatea lui Cristos asupra îngerilor (1,5-14) ºi deduce de aici necesi-tatea aderãrii la el (2,1-4), arãtând cã pãtimirea lui avea ca scop per-fecþionarea lui Cristos ca preot (2,5-18). Cristos, marele preot, estedemn de încredere pentru fidelitatea lui (3,1-6), cerând fidelitateacreºtinilor faþã de el (3,7–4,13). În acelaºi timp, Cristos este ºi mi-lostiv (4,14–5,10), întrucât cunoaºte natura umanã ºi a experimen-tat personal slãbiciunile ei. Cristos este prezentat apoi ca mare preot„dupã rânduiala lui Melchisedec” (7,1-28), devenind „cauzã de mân-tuire veºnicã” (8,1–10,18). Aceastã expunere doctrinarã este urmatãde o serie de îndemnuri pentru viaþa practicã (10,19-39). Având un

astfel de mare preot, creºtinii trebuie sã-ºi trãiascã viaþa în credinþã,dupã exemplul marilor personalitãþi ale Sfintei Scripturi, (11,1-40),ºi în rãbdare (12,1-13), pentru a ajunge la rodul pacific al dreptãþii(12,14–13,17). În epilog, autorul îi îndeamnã pe destinatari sã seroage pentru el ºi le adreseazã salutãri (13,18-25).

Locul ºi data. Dupã salutul din final (13,24), se pare cã lucrarea afost redactatã în Italia, probabil la Roma. Condiþiile spirituale încare se aflã comunitatea cãreia îi este adresatã, insistenþa asuprapersecuþiei suferite deja ºi a pericolelor iminente, precum ºi referinþaconstantã la cultul de la templu, ne fac sã apreciem ca datã posibilãa redactãrii anii 67-68.

Teologia. Tema teologicã principalã a Scrisorii cãtre Evrei (netra-tatã în Noul Testament) este preoþia lui Cristos ºi consecinþele aces-tei preoþii pentru situaþia creºtinilor. Autorul demonstreazã cã IsusCristos, care a primit ca moºtenire „un nume mai presus decât alîngerilor”, posedã în mod perfect cele douã calitãþi fundamentale alepreotului, care îl constituie ca mijlocitor: 1) este vrednic de crezare înraportul cu Dumnezeu, pentru cã este Fiul lui Dumnezeu, ºi 2) estemilostiv în raporturile cu oamenii, deoarece cunoaºte slãbiciunilelor. Spre deosebire de preoþia Vechiului Testament (dupã rânduialalui Aaron), preoþia lui Cristos este „dupã rânduiala lui Melchisedec”,adicã nu este determinatã de o genealogie pãmânteascã, ci de filiaþi-unea divinã. Consacrarea sa nu este legatã de un ritual extern bazatpe multe jertfe ineficace, ci de sacrificiul, personal ºi total, pe cruceprin care intrã în sanctuarul ceresc, în ceruri, ºi devine astfel mijloci-torul noii alianþe, fãcându-i desãvârºiþi pe cei care sunt sfinþiþi prinjertfa sa. În aceºtia are loc o schimbare radicalã: toate barierele vechisunt dãrâmate. Cei care cred au dreptul sã se apropie de tronul milos-tivirii cu o credinþã vie, cu o speranþã neclintitã ºi cu o iubire plinãde fapte bune. Întrucât nu au fost îndepãrtate toate pericolele, estenecesarã vegherea ºi statornicia în încercãri pentru a evita cãderea.

506

SCRISOAREA CÃTRE EVREI

Dumnezeu a vorbit prin Fiul sãu

11 Dupã ce în trecut a vorbit în multe rânduri ºi în multe moduripãrinþilor noºtri prin profeþi, Dumnezeu, 2 în aceste zile din

urmãa, ne-a vorbit nouã prin Fiulb, pe care l-a pus moºtenitor atoate, prin care a fãcut ºi veacurilec. 3 Acesta, fiind strãlucirea glorieiºi chipul fiinþeid sale ºi þinând toate prin cuvântul puterii sale, dupãce a sãvârºit purificarea pãcatelore, s-a aºezat la dreapta maiestãþii,în cerurif, 4 devenind cu atât mai presus decât îngerii, cu cât a moº-tenit un nume mai deosebit decât al lor.

Fiul este mai presus de îngeri5 De fapt, cãruia dintre îngeri i-a spus vreodatã:Fiul meu eºti tu;eu astãzi te-am nãscut

ºi iarãºi:Eu îi voi fi lui Tatãºi el îmi va fi Fiu?

2,8Mt 28,18In 1,3Col 1,162Cor 4,4Col 1,17Înþ 8,19,14.268,1; 10,12;12,2Mc 16,19Ef 1,21

5,5Fap 13,33Ps 2,7

2Sam 7,14 1Cr 17,13Col 1,15+

a Lit.: în ultima dintre aceste zile.Spre deosebire de VT, unde interven-þia decisivã a lui Dumnezeu era situ-atã într-un viitor nedeterminat, auto-rul afirmã aici cã timpurile de pe urmã,epoca mesianicã, sunt deja prezente.Creºtinii participã deja la bunurile defi-nitive, promise pentru aceste timpuri.

b Lit.: printr-un Fiu. Printr-o struc-turã simetricã, dar opusã v. 1, acestverset scoate în evidenþã diferenþa din-tre revelaþia VT ºi revelaþia definitivãîn Cristos: revelaþia din VT este adresa-tã în trecut, „în multe rânduri ºi în multemoduri, pãrinþilor noºtri, prin profeþi”,pe când cea nouã este în prezent, o sin-gurã datã (lipsa articolului de la sub-stantivul „Fiu”) adresatã nouã, prin Fiul.

c Unele versiuni traduc: univers,lume. Termenul grec aion, echivalândcu cel latin aevum, desemneazã un inter-val de timp ce nu are limite perceptibile.

d Lit.: amprenta substanþei. Autorulnu se mulþumeºte cu o descriere a atri-butelor divine, ca în textul din care seinspirã (Înþ 7,25-26), ºi nici nu folo-seºte un limbaj filozofic, ci alege o ex-presie abstractã care sã redea relaþiaprofundã a Fiului cu Dumnezeu, neli-mitatã de vreun aspect particular. Prinaceastã expresie ºi cea anterioarã, strã-lucirea gloriei, autorul ni-l prezintãpe Fiul ca distinct de Tatãl dar intimunit cu el ºi de aceeaºi substanþã.

e Multe manuscrise adaugã: prin elînsuºi.

f Lit.: în regiunile înalte. Este o ex-presie poeticã folositã ºi în LXX pen-tru a indica cerurile. În Biblie, aceastãexpresie nu cautã localizarea sim-plistã a lui Dumnezeu, ci descrie trans-cendenþa lui.

6 Dar, din nou, când îl introduce pe primul nãscuta în lume, spune:ªi sã-l adore toþi îngerii lui Dumnezeu.

7 Iar cu privire la îngeri spune:Cel care îi face pe îngerii sãi duhuriºi pe slujitorii sãi flãcãri de focb,

8 dar cu privire la Fiul:Tronul tãu, Dumnezeule, este în vecii vecilor,ºi sceptrul dreptãþii este sceptrul împãrãþiei talec.

9 Ai iubit dreptatea ºi ai urât nelegiuirea,de aceea, Dumnezeule, te-a uns Dumnezeul tãucu untdelemnul bucuriei mai presus de cei pãrtaºi cu tine.

10 ªi:Tu, Doamne, de la început ai întemeiat pãmântul,ºi lucrãrile mâinilor tale sunt cerurile.

11 Ele vor pieri, dar tu rãmâiºi toate se vor învechi ca o hainã,

12 iar tu le vei înfãºura ca pe o mantie;ºi ca o hainãd vor fi schimbate,dar tu eºti acelaºi, iar anii tãi nu se vor sfârºi.

13 ªi cãruia dintre îngeri i-a zis vreodatã:ªezi la dreapta meapânã când voi pune pe duºmanii tãisub picioarele tale?e

14 Oare nu sunt ei toþi duhuri care slujesc, trimiºi cu o misiune înfolosul acelora care vor moºteni mântuirea?

Importanþa mântuirii

21 De aceea trebuie ºi mai mult sã fim atenþi la cele auzite, ca nucumva sã ne pierdem. 2 Cãci dacã cuvântul vestit de înger s-a

dovedit sigur ºi orice abatere ºi neascultare a primit rãsplata cuvenitã,3 cum vom scãpa noi, dacã nu luãm în seamã o astfel de mântuire,care, vestitã de la început de Domnul, a fost confirmatã pentru noide cei care au auzit, 4 Dumnezeu sprijinind mãrturia lor prin semne,

Col 1,18

Dt 32,43 gr1Pt 3,22

Ps 104,4

Ps 45,7

Ps 45,7-8

In 1,3

Ps 102,26-2812,26-27

13,8

Ps 110,1

Ps 91,11Fap 12,11

10,29; 12,25

a Titlul „primul nãscut” exprimãaici superioritatea datã de Dumnezeului Isus Cristos faþã de oameni ºi în-geri, o datã cu victoria pascalã.

b Mulþi comentatori înþeleg textulîn felul urmãtor: Cel care îºi face me-sageri din vânturi ºi slujitori din flã-cãrile de foc.

c Unele manuscrise importante auîn loc de: împãrãþiei tale, împãrãþieilui.

d În unele manuscrise lipseºte: ca ohainã.

e Lit.: scãunel sub picioarele tale.Cf. n. Lc 20,43.

Evr 1,6 508

fapte mari ºi minuni de tot felul ºi prin darurile Duhului Sfânt,împãrþite dupã voinþa lui?

Isus, mântuitorul oamenilor5 De fapt, nu îngerilor le-a supus lumea viitoare, despre care vor-

bim. 6 Cineva a dat mãrturie undeva, spunând:Ce este omul cã îþi aminteºti de el,sau fiul omului, cã îl iei în seamã?a

7 Cu puþin l-ai fãcut inferior îngerilor,l-ai încununatb cu mãreþie ºi cinste.

8 Toate le-ai pus sub picioarele lui.Aºadar, prin faptul cã i-a supus toate, nu a lãsat nimic care sã nu-i

fie supus. De fapt, acum încã nu vedem cã toate îi sunt supuse, 9 darvedem cã cel care a fost „cu puþin mai mic decât îngerii ”, Isus, pentrucã a suferit moartea, este „încununat cu mãrire ºi cinste”, întrucât,prin harul lui Dumnezeuc, el a suferitd moartea pentru fiecare om.

10 Într-adevãr, se cuvenea ca acela pentru care sunt toate ºi princare existã toate, care voia sã ducã mulþi fii la mãrire, sã-l desãvâr-ºeascã prin suferinþã pe iniþiatorul mântuirii lor. 11 De fapt, ºi celcare sfinþeºte ºi cei sfinþiþi, toþi au aceeaºi originee. De aceea nu seruºineazã sã-i numeascã fraþi 12 când spune:

Voi vesti numele tãu fraþilor mei,în mijlocul adunãrii te voi lãuda.

13 ªi iarãºi:Eu mã voi încrede în el,

ºi din nou:Iatã-ne, eu ºi copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu.14 Cum însã copiii au acelaºi sânge ºi aceeaºi carne, a devenit ºi el

pãrtaº cu ei pentru ca, prin moarte, sã reducã la neputinþã pe celcare avea puterea morþii, adicã pe diavol, 15 ºi sã-i elibereze pe aceiacare, de frica morþii, toatã viaþa lor erau reduºi la sclavie. 16 Cãci nuse îngrijeºte de îngeri, ci de urmaºii lui Abraham se îngrijeºtef.

1Cor 12,11

Ps 8,5-6.7b

1Cor 15,27Ef 1,22

Fil 2,8-9

2Cor 5,14

Lc 13,32

Mt 28,10In 20,17Ps 22,23

2Sam 22,3

Is 8,18

Rom 8,3

Înþ 2,241In 3,8

a Lit.: îl vizitezi, îl cercetezi. b Multe manuscrise adaugã aici: ºi

l-ai stabilit deasupra lucrãrilor mâi-nilor tale.

c Unele manuscrise ºi mãrturii pa-tristice au un text diferit: în afarã deDumnezeu (choris în loc de charis).

d Lit.: a gustat.e Lit.: toþi sunt din unul; dacã henos

este luat ca neutru, sensul este „origine”

(BJ, RSV, TOB). Dacã este consideratca masculin, sensul este „tatã”: auacelaºi Tatã (TEV). Traducerile vechilãsau sensul literal ambiguu.

f Lit.: ia asupra sa. Traducerilevechi propun: a luat asupra sa firea,dar acest cuvânt nu se aflã în textulgrec ºi nici contextul nu favorizeazãintroducerea lui (e mai potrivit v. 14pentru acest sens). Multe traduceri

509 Evr 2,5

%

17 De aceea, trebuia sã se facã în toate asemenea fraþilor, pentruca sã devinã un mare preot îndurãtor ºi vrednic de încredere pentrurelaþiile cu Dumnezeua, ca sã ispãºeascã pãcatele poporului. 18 Aºa-dar, prin faptul cã el însuºi a îndurat încercarea, poate sã vinã în aju-torul celor care sunt încercaþi.

Isus este mai mare decât Moise

31 Prin urmare, fraþilor sfinþi, pãrtaºi ai chemãrii cereºti, priviþi-lcu atenþie pe Isus, apostolul ºi marele preot al mãrturisirii noas-

tre, 2 care este credincios faþã de cel care l-a instituit, aºa cum a fostºi Moise în toatã casa lui. 3 Dar acesta este vrednic de o mãrire maimare decât Moise, dupã cum cel care construieºte are o cinste maimare decât casa. 4 Cãci orice casã este construitã de cineva, dar cel careconstruieºte toate este Dumnezeu. 5 Desigur, Moise a fost ºi el cre-dincios în toatã casa lui ca servitor, ca mãrturie despre cele ce aveausã fie spuse, 6 pe când Cristos a fost ca fiu, peste casa lui, iar casa luisuntem noi, numai dacã pãstrãmb libertatea ºi lauda speranþei.

Îndemn la fidelitate faþã de Cristos7 De aceea, dupã cum spune Duhul Sfânt:Astãzi, dacã veþi auzi glasul lui,

8 nu vã împietriþi inimile ca la rãzvrãtireîn ziua ispitirii în pustiu,

9 unde m-au ispitit pãrinþii voºtri;m-au pus la încercaredeºi au vãzut lucrãrile mele 10 timp de patruzeci de ani.

Is 41,8-9

Fil 2,7

4,14

Is 17,7Num 12,7

1Cr 17,12-14Ef 2,191Pt 2,5

Ex 17,7Ps 95,7-11

moderne schimbã sensul termenuluigrec: vine în ajutor, deºi ideea nu eprea îndepãrtatã de context. Totuºipreferinþa autorului pentru acest ter-men epilambanomai exprimã o relaþiemult mai concretã ºi directã. „Aajuta” nu implicã prezenþa ºi contac-tul binefãcãtorului ºi nici o schimbareîn modul sãu de viaþã. Misiunea luiCristos nu constã în a ajuta dedeparte, ci în a se implica direct încondiþia oamenilor pe care îi conducela mântuire.

a Un mare preot este în relaþie cupoporul (îndurare) ºi cu Dumnezeu(slujire preoþeascã). Expresia: vrednic

de încredere redã, în acest context,termenul grec pistos. Esenþial pentruun mare preot este sã fie acreditat laDumnezeu. În acest sens, Cristos areo situaþie specialã: Dumnezeu l-adesãvârºit (2,10), se încrede în el(2,13), l-a aºezat la dreapta sa (1,13),l-a proclamat în mod solemn ca Fiu alsãu (1,5) ºi a cerut pentru el adorareaîngerilor (1,6). Aceastã relaþie unicã alui Cristos cu Tatãl sãu îl face vrednicde toatã încrederea pentru cei care,pãcãtoºi fiind, vor sã ajungã laDumnezeu.

b Multe manuscrise adaugã: cuneclintire pânã la sfârºit.

Evr 2,17 510

De aceea m-am dezgustat de generaþia aceasta ºi am spus: ei rãtãcesc mereu cu inima, nu au cunoscut cãile mele;

11 astfel am jurat în mânia mea:nu vor intra în odihna mea.12 Vedeþi, fraþilor, ca nu cumva sã fie în vreunul dintre voi o inimã

înrãitã de necredinþã, încât sã se îndepãrteze de Dumnezeul cel viu,13 dar îndemnaþi-vã unul pe altul în fiecare zi cât timp se mai poatespune astãzi, ca sã nu se împietreascã vreunul dintre voi, prin ade-menirea pãcatului. 14 Noi am devenit pãrtaºi ai lui Cristos, dacãpãstrãm neclintitã, pânã la sfârºit, încredereaa noastrã de la început,15 de vreme ce s-a spus:

Astãzi, dacã veþi auzi glasul lui,nu vã împietriþi inimile ca la rãzvrãtire.16 Cine sunt cei care, auzind, s-au rãzvrãtit? Oare toþi cei care au

ieºit din Egipt prin Moise? 17 ªi de cine s-a dezgustat el timp depatruzeci de ani? Oare nu de aceia care au pãcãtuit, ale cãror oaseau cãzut în pustiu? 18 ªi cui a jurat cã nu vor intra în odihna lui, dacãnu celor neascultãtori? 19 Vedem doar cã nu au putut intra, din cauzanecredinþei.

41 Deci, sã ne temem ca nu cumva, în timp ce rãmâne promisiuneade a intra în odihna lui, vreunul dintre noi sã creadã cã este

exclus. 2 Cãci ºi noi am primit vestea cea bunã ca ºi ei, dar cuvântulauzit nu le-a folosit, întrucât ei nu s-au unitb prin credinþã cu ceicare au ascultatc. 3 De fapt, noi care am crezut intrãm în odihnã, aºacum s-a zis:

Astfel am jurat în mânia mea:nu vor intra în odihna mea,

chiar dacã lucrãrile erau sãvârºite de la întemeierea lumii. 4 Cãcidespre ziua a ºaptea s-a spus undeva astfel: ªi s-a odihnit Dumnezeuîn ziua a ºaptea de toate lucrãrile sale. 5 ªi iarãºi, în acelaºi loc: Nuvor intra în odihna mea. 6 Aºadar, de vreme ce rãmâne ca unii sãintre, iar cei cãrora li s-a dat mai întâi vestea cea bunã nu au intrat

3,8; 10,22;12,15

3,72Cor 6,1-2

2Tes 2,10

Fil 3,12

Ps 95,7

3,7-8

3,10

3,11Dt 1,26

Num 14,31

Rom 10,16

3,11; 4,5Ps 95,11

Gen 2,2

a Expresia este foarte greu de redatîn limbile moderne; de aici multitudi-nea de variante. Termenul grec hypos-tasis are aici sensul de „bazã sigurã”,„fundament”: credinþa pe care, de laînceput, creºtinul îºi construieºte viaþa.

b Unele manuscrise au nominativ sin-gular: întrucât el nu s-a unit prin cre-dinþã...

c Neglijarea promisiunii sau îndoialacã ea s-ar putea realiza este greºealaevreilor ºi reprezintã un risc pentrucreºtini. De fapt, dacã evreii ar fi rã-mas uniþi cu Moise ºi Iosue în încre-derea faþã de promisiunea lui Dumne-zeu, ar fi intrat în „odihnã”, în þarafãgãduitã.

511 Evr 3,11

din cauza neascultãrii, 7 stabileºte din nou o zi, astãzi, spunând prinDavid, dupã atâta vreme, dupã cum s-a spus mai înainte:

Astãzi, dacã veþi auzi glasul lui,nu vã împietriþi inimile.8 Deci, dacã Iosue i-ar fi dus la odihnã, nu ar mai fi vorbit, dupã

acestea, de o altã zi. 9 Aºadar, rãmâne o zi de odihnãa pentru poporullui Dumnezeu, 10 pentru cã cine intrã în odihna lui se odihneºte ºi elde lucrãrile lui, ca ºi Dumnezeu de ale sale. 11 Sã ne grãbim deci sãintrãm în odihna aceea, ca sã nu cadã nimeni în acelaºi exemplu deneascultare.

Puterea cuvântului lui Dumnezeu12 Cãci cuvântul lui Dumnezeu este viu, plin de putere ºi mai ascu-

þit decât orice sabie cu douã tãiºuri;b el pãtrunde pânã la despãrþi-tura sufletului ºi a duhului, a încheieturilor ºi a mãduvei ºi judecãsentimentele ºi gândurile inimiic. 13 ªi nu este nici o creaturã ascunsãînaintea lui, ci toate sunt goale ºi descoperite pentru ochii aceluia înfaþa cãruia vom da cont.

Isus este marele preot14 Având, aºadar, un mare preot minunat, care a strãbãtut ceru-

rile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, sã þinem cu tãrie mãrturisirea cre-dinþei. 15 Cãci nu avem un mare preot care sã nu poatã suferi împre-unã cu noi în slãbiciunile noastre, ci unul care a fost încercat în toateasemenea nouã, în afarã de pãcat. 16 Aºadar, sã ne apropiem cu toatãîncrederea de tronul harului ca sã primim îndurare ºi sã gãsim caajutor harul sãu la timpul potrivit.

51 Într-adevãr, orice mare preot este luat dintre oameni, pus pen-tru oameni în relaþiile cu Dumnezeu, ca sã ofere daruri ºi sacri-

ficii pentru pãcate. 2 El poate avea compãtimire pentru cei care sunt

Ps 95,7-8

3,7-8.15

10,25

Ef 6,17Înþ 18,15

Ier 17,10

Rom 14,12

2,17-18

5,5.10; 8,3

4,15; 2,17-18

a Lit.: odihna sabaticã. Termenulsabbatismos este creat anume de autorpentru a arãta cã odihna creºtinului vafi în strânsã unire cu cea a lui Dum-nezeu, deci veºnicã ºi fericitã. Sabatuleste o imagine a fericirii viitoare.

b Forþa de pãtrundere a cuvântuluilui Dumnezeu o depãºeºte pe aceea asabiei curbate folosite de legionarii ro-mani, sau a cuþitului folosit la sacrificii(Gen 22,6-10).

c Metafora folositã de autor cuprindeelementele vitale ale unei fiinþe vii. Nutrebuie sã cãutãm un corespondent mo-ral sau psihologic pentru ele. Scopulautorului este de a descrie capacitateade pãtrundere a cuvântului lui Dum-nezeu, care garanteazã toate facultã-þile ºi activitãþile omului, judecând in-tenþiile ºi voinþa lui.

Evr 4,7 512

în ignoranþã ºi în greºealã, întrucât ºi el este cuprins de slãbiciune 3 ºidin cauza ei trebuie sã ofere sacrificii pentru pãcate atât pentru po-por, cât ºi pentru sine. 4 Nimeni nu-ºi ia singur aceastã cinste, ci numaicel chemat de Dumnezeu, la fel ca Aaron.

5 Tot la fel ºi Cristos: nu ºi-a atribuit de la sine gloria de a devenimare preot, ci i-a dat-o acela care i-a spus:

Fiul meu eºti tu;eu, astãzi, te-am nãscut;

6 dupã cum se mai spune în alt loc:Tu eºti preot în veci,dupã rânduialaa lui Melchisedec.

7 În zilele vieþii sale pãmânteºtib, el a oferit, cu strigãte puternice ºicu lacrimi, rugãciuni ºi cereri cãtre acela care avea puterea sã-lsalveze de la moarte ºi a fost ascultat datoritã evlaviei lui. 8 ªi, deºiera Fiu, a învãþat ascultarea din cele ce a pãtimit, 9 iar dupã ce a fostfãcut desãvârºitc, a devenit cauzã de mântuire veºnicã pentru toþi ceicare ascultã de el, 10 fiind numit de Dumnezeu mare preot dupã rân-duiala lui Melchisedec.

Aprofundarea vieþii de credinþã11 În aceastã privinþã, am avea multe de spus ºi greu de exprimat

întrucât aþi devenit nepãsãtori la cele auzite. 12 Într-adevãr, voi, carede atâta timp trebuia sã fiþi învãþãtori, aveþi din nou nevoie ca cine-va sã vã înveþe primele principii ale cuvântuluid lui Dumnezeu ºi aþiajuns sã aveþi nevoie de lapte, ºi nu de mâncare solidã. 13 Cine sehrãneºte cu lapte nu este deprins cu învãþãtura dreptãþii, pentru cãeste un copil. 14 Dar mâncarea solidã este a celor desãvârºiþi, care,prin deprindere, au simþurile obiºnuite sã deosebeascã binele de rãu.

61 De aceea, lãsând învãþãtura de început, despre Cristos, sã tre-cem la ceea ce este desãvârºit, fãrã a mai pune iarãºi temelia: în-

toarcerea de la faptele moartee ºi credinþa în Dumnezeu; 2 învãþãtura

7,28

Lev 9,7-8

Num 16–17

1,5

Ps 2,7

Ps 110,47,1-28

In 12,27Ps 68,21

2,10Fil 2,8Rom 5,19

5,1; 8,3

a În textul ebraic al Ps 110,4, careeste citat aici, avem lit.: dupã cuvântulmeu = dupã cum, dupã modul. Textulgrec introduce expresia: kata ten taxin= din tagma, din clasa. Multe tradu-ceri moderne vãd o identitate de senscu 7,15 ºi traduc: asemenea, în felullui Melchisedec.

b Lit.: în zilele cãrnii...c Faptul cã Isus este fãcut desãvârºit

nu poate însemna cã înainte Isus ar fifost imperfect. Termenul grec are aici

un dublu sens: „împlinit” ºi „ajuns laperfecþiune”. Datoritã ascultãrii sale,acceptare integralã a condiþiilor pe carele fixase Dumnezeu, umanitatea luiIsus a fost glorificatã. Nu este deci odesãvârºire moralã, ci calitatea sa demare preot-mântuitor.

d Lit.: cuvântãrilor, oracolelor.e Prin faptele moarte, autorul înþe-

lege acþiunile care nu sunt sãvârºite înunire cu Dumnezeul cel viu, deci suntsterile ºi inexistente.

513 Evr 5,3

despre botez ºi impunerea mâinilor; învierea din morþi ºi judecataveºnicã. 3 Vom face ºi aceasta, dacã vrea Dumnezeu.

4 Într-adevãr, este imposibil ca aceia care au fost odatã iluminaþi,care au gustat darurile cereºti ºi au devenit pãrtaºi ai Duhului Sfânt,5 care au gustat din cuvântul cel bun al lui Dumnezeu ºi din puteri-le lumii viitoare 6 ºi care totuºi au cãzut, sã se reînnoiascã iarãºi princonvertire, de vreme ce îl rãstignesc în ei înºiºi pe Fiul lui Dumnezeuºi îl expun batjocurii. 7 Cãci pãmântul care absoarbe ploaia care cadedeseori peste el ºi produce ierburi folositoare pentru cei ce îl lucrea-zã, primeºte binecuvântare de la Dumnezeu. 8 Dar dacã producespini ºi ciulini, este fãrã valoare ºi blestemul este aproape, iar laurmã i se dã foc.

9 Chiar dacã vorbim astfel, în ceea ce vã priveºte, iubiþilor, suntemconvinºi cã sunteþi într-o stare mai bunã ºi mai aproape de mântu-ire, 10 pentru cã Dumnezeu nu este nedrept încât sã uite faptele voas-tre ºi iubirea pe care aþi arãtat-o faþã de numele lui, când i-aþi slujitpe sfinþi ºi-i slujiþi. 11 Dorim însã ca fiecare dintre voi sã arate aceeaºirâvnã în desãvârºirea speranþei pânã la sfârºit, 12 astfel încât sã nufiþi nepãsãtori, ci imitatorii acelora care, prin credinþã ºi rãbdare,moºtenesc promisiunile.

Valoarea promisiunilor lui Dumnezeu13 De fapt, când Dumnezeu i-a dat promisiunea lui Abraham, pen-

tru cã nu putea sã jure pe cineva mai mare, s-a jurat pe sine, 14 spu-nând: Cu adevãrat te voi copleºi de binecuvântãri ºi te voi înmulþi lanesfârºita. 15 ªi astfel, aºteptând cu rãbdare, [Abraham]b a obþinutcele promise. 16 Oamenii jurã pe cineva mai mare ºi jurãmântul estepentru ei o garanþie care pune capãt oricãrei neînþelegeri. 17 Deaceea, voind sã arate moºtenitorilor promisiunii, într-un mod ºi maiclar, neclintirea hotãrârii sale, Dumnezeu s-a legat cu jurãmânt 18 pen-tru ca, prin douã fapte neschimbãtoare, în care este imposibil caDumnezeu sã fi minþit, noi, care cãutãm scãpare, sã avem o încura-jare puternicã pentru a þine cu tãrie speranþa care ne-a fost propusã.19 Pe aceasta o avem ca o ancorã a sufletului, sigurã ºi puternicã, cepãtrunde dincolo de catapeteasmãc, 20 unde a intrat pentru noi, ca

Fap 8,17;19,6

10,26

1Pt 2,3

Gen 3,17-18

10,32-34

10,23

5,111Cor 11,1

11,7.9

Rom 4,20Gen 22,16

Gen 22,17 gr

11,9.13.33.39

9,15; 10,36

Num 23,19

10,23

10,20Lev 16,2.12

a Lit.: Cu adevãrat, binecuvântând,te voi binecuvânta ºi înmulþind, te voiînmulþi. Textul grec este o traducereliteralã a unei construcþii specific ebra-ice, infinitivul absolut, care întãreºtesensul verbului activ.

b Deºi subiectul lipseºte în textulgrec, ca ºi majoritatea traducerilor mo-derne, introducem „Abraham” pentrua evita confuzia.

c Evocând aici imaginea catapetesmeidin templu, care oprea intrarea în

Evr 6,3 514

%

premergãtor, Isus, devenit pentru veºnicie mare preot, dupã rându-iala lui Melchisedec.

Cine este Melchisedec

71 Într-adevãr, acest Melchisedec, regele Salemului, preot al Dum-nezeului preaînalt, a ieºit în întâmpinarea lui Abraham când

acesta se întorcea de la nimicirea regilor, ºi l-a binecuvântat. 2 Aces-tuia, Abraham i-a dat a zecea parte din toate. Numele lui, tradus,înseamnã mai întâi rege al dreptãþii, apoi ºi rege al Salemului, careînseamnã rege al pãcii. 3 Fãrã tatã, fãrã mamã, fãrã genealogie, nea-vând nici început al zilelor, nici sfârºit al vieþii, fiind asemãnat cu Fiullui Dumnezeu, el rãmâne preot pentru veºnicie.

4 Observaþi deci cât de mare este acela cãruia patriarhul Abrahami-a dat a zecea parte din pradã! 5 ªi în timp ce aceia dintre fiii lui Levicare au primit preoþia au poruncã dupã lege sã pretindã zeciuiala dela popor, adicã de la fraþii lor, cu toate cã ºi aceºtia se trag dina Abra-ham, 6 acesta, care nu se trage din ei prin genealogie, l-a supus lazeciuialã pe Abraham ºi l-a binecuvântat pe cel care avea promisiu-nile. 7 Fãrã nici o îndoialã, cel mai mic este binecuvântat de cel maimare. 8 ªi în timp ce aici primesc zeciuialã oameni muritori, acoloeste unul despre care se dã mãrturie cã trãieºte. 9 ªi ca sã spunemaºa, prin Abraham, chiar ºi Levi, care primeºte zeciuialã, este supusla zeciuialã, 10 cãci era încã în trupulb tatãlui, când Melchisedec i-aieºit în întâmpinare.

Înlocuirea preoþiei levitice11 Aºadar, dacã desãvârºirea ar fi fost obþinutã prin preoþia leviticã

– fiindcã poporul sub aceasta a primit Legea – ce nevoie ar fi fost sãse fi ridicat un alt preot dupã rânduiala lui Melchisedec, fãrã sã se finumit dupã rânduiala lui Aaron? 12 Cãci, o datã schimbatã preoþia,în mod necesar are loc ºi schimbarea Legii, 13 pentru cã acela desprecare se spun acestea face parte dintr-un alt trib din care nimeni n-aslujit altarului. 14 De fapt, este cunoscut cã Domnul nostru se tragedin Iuda, trib în privinþa cãruia Moise n-a spus nimic despre preoþi.

15 Acest lucru este ºi mai evident dacã, dupã rânduiala lui Melchise-dec, se ridicã un alt preot, 16 care a devenit astfel nu dupã prescrierea

4,14; 9,24Ps 110,4

Gen 14,17-20

1,3+

7,16+

Num 18,21

8,6

Ps 110,4

Sfânta Sfintelor, autorul se referã laposibilitatea intrãrii în ceruri, unde aajuns marele preot, Cristos.

a Lit.: coapsele lui. Este un eufemismebraic, preluat ca atare de LXX ºi NTpentru a descrie paternitatea.

b Cf. n. anterioarã.

515 Evr 7,1

a Legea (Ex 28,1-5) prescrie dobândi-rea preoþiei levitice prin descendenþadin tatã în fiu. Condiþiile erau: ab-senþa defectelor fizice, cãsãtoria legiti-mã a pãrinþilor, mama evreicã, tatãlpreot.

b Termenul grec aparabatos nu semai întâlneºte în Biblie. Sensul îngreaca clasicã este: permanent, neschim-bãtor, inviolabil. Unii traducãtori alegsensul: care nu trece la altcineva,netransmisibil.

unei legi trupeºtia, ci dupã puterea unei vieþi nepieritoare. 17 Cãciavem mãrturie despre el:

Tu eºti preot în veci,dupã rânduiala lui Melchisedec.

18 Astfel, abrogarea poruncii precedente are loc din cauza slãbiciuniiºi a imperfecþiunii ei. 19 Pentru cã Legea nu a desãvârºit nimic, dareste o introducere la o speranþã mai mare prin care ne apropiem deDumnezeu.

20 Cu atât mai mult cu cât aceasta nu s-a fãcut fãrã jurãmânt; pen-tru cã ei au devenit preoþi fãrã jurãmânt, 21 pe când el cu jurãmân-tul aceluia care spune despre el:

Domnul s-a juratºi nu-i va pãrea rãu:Tu eºti preot în veci.

22 Pentru aceasta, Isus a devenit garantul unei alianþe mai bune.23 Erau mai mulþi cei care deveneau preoþi, pentru cã moartea îiîmpiedica sã dureze, 24 dar el, pentru cã rãmâne în veci, are o preoþienetrecãtoareb. 25 De aceea el poate sã mântuiascã definitiv pe cei carese apropie prin el de Dumnezeu, cãci este totdeauna viu pentru ainterveni în favoarea lor.

26 Într-adevãr, de un astfel de mare preot avem nevoie: sfânt, nevi-novat, fãrã patã, separat de pãcãtoºi, mai presus de ceruri; 27 el nuare nevoie, ca marii preoþi, sã aducã jertfã în fiecare zi, mai întâi pen-tru pãcatele proprii ºi apoi pentru cele ale poporului: aceasta a fãcut-oo datã pentru totdeauna, jertfindu-se pe sine însuºi. 28 De fapt, Legeapune ca mari preoþi oameni care au slãbiciuni, dar cuvântul jurãmân-tului, venit în urma Legii, îl constituie pe Fiul care este desãvârºitpentru totdeauna.

Cultul vechi, imagine a realitãþilor cereºti

81 Punctul cel mai important din ceea ce spunem este cã avem unastfel de mare preot, care s-a aºezat de-a dreapta tronului maies-

tãþii în ceruri, 2 slujitor al sanctuarului ºi al cortului adevãrat, pecare Domnul l-a ridicat, ºi nu un om. 3 Cãci orice mare preot este pussã aducã daruri ºi jertfe. De aceea, este necesar sã aibã ºi el ceva ca

Ps 110,4

Rom 7,1-3

6,18

4,16

Ps 110,4

12,24Lc 22,202Cor 3,6

13,8

10,14

4,14

5,3Lev 16,6.15

5,2

3,1; 4,14

Sir 24,10

5,1.3

Evr 7,17 516

sã ofere. 4 Dacã ar fi pe pãmânt, n-ar fi preot pentru cã aici este dejacine sã ofere daruri conform Legii. 5 Aceºtia slujesc unei imagini ºiumbre a celor cereºti, dupã cum i-a fost spus lui Moise când urma sãridice cortul: Vezi, i-a zis, sã faci toate dupã modelul care þi-a fostarãtat pe munte. 6 Acum însã el a primit o slujire cu atât mai înaltã,cu cât mai înaltã este alianþa al cãrei mijlocitor este el, deoareceaceasta este întemeiatã pe promisiuni mai bune.

Prima alianþã imperfectã ºi provizorie7 Deci, dacã cea dintâi ar fi fost fãrã defect, nu s-ar fi cãutat loc

pentru a doua, 8 cãci, mustrându-i, le zice:Iatã, vin zile, spune Domnul,când voi încheia cu casa lui Israelºi cu casa lui Iudao alianþã nouã,nu ca alianþa pe care am fãcut-o cu pãrinþii lor

9 în ziua în care i-am luat de mânãca sã-i scot din þara Egiptului.Deoarece ei nu au rãmas credincioºi alianþei mele,i-am pãrãsit ºi eu, spune Domnul.

10 Aceasta este alianþa pe care o voi încheia cu casa lui Israeldupã zilele acelea, spune Domnul:voi pune legile mele în mintea lorºi le voi scrie în inima lor.Eu voi fi Dumnezeul lor,iar ei vor fi poporul meu.

11 ªi nu va trebui sã înveþe nimenipe aproapelea sãuºi nicib pe fratele sãu, spunând:„Cunoaºte-l pe Domnul”,pentru cã toþi mã vor cunoaºte,de la cel mai micpânã la cel mai mare dintre ei.

12 Le voi ierta greºelilec

ºi nu-mi voi mai aminti de pãcatele lor.13 Pentru cã spune o nouã alianþã, prima a devenit învechitã. Iarceea ce este învechit ºi îmbãtrânit este gata sã disparã.

10,8

10,19,239,2.8; 13,10

Ex 25,40

7,22; 9,15;12,24

Ier 31,31-34

10,16

2Cor 6,16Ap 21,3

2Cor 3,14

a Majoritatea manuscriselor au: con-cetãþeanul sãu.

b Lit.: nimeni.c Lit.: nedreptãþile.

517 Evr 8,4

Neputinþa cultului vechi

91 Într-adevãr, ºi prima alianþã avea rituri ale cultului ºi un tem-plu, dar pãmântesc. 2 Cãci a fost construit cortul; primul, în care

erau candelabrula ºi masa cu pâinile pentru ofrandãb, este numitSfânta; 3 dupã a doua catapeteasmãc, era cortul numit Sfânta Sfin-telor, 4 care avea altarul de aur pentru tãmâiered, chivotul alianþeiacoperit în întregime cu aur în care se afla un vas din aur cu manã,toiagul lui Aaron, ce înfrunzise, ºi tablele alianþeie. 5 Deasupra luierau heruvimii mãririi care umbreau altarul ispãºiriif.

6 Fiind acestea astfel pregãtite, preoþii care aduc cult intrã mereuîn cortul cel dintâi. 7 Dar în cel de-al doilea intrã numai marele preoto datã pe an, nu fãrã sânge pe care îl oferã pentru sine ºi pentrugreºelile poporului. 8 Duhul Sfânt aratã astfel cã drumul spre Sfânta

Ex 40,17-19.22-24

Ex 26,33

Ex 40,21Ex 16,34

Num 17,23-25Ex 40,201Rg 8,9

Ex 25,18-22

Lev 16,2.34

10,19

a Descrierea sanctuarului construitde Moise în pustiu dupã modelul arã-tat de Dumnezeu pe munte se aflã înEx 25–26. Intrând în primul cort, înpartea stângã, spre sud, se afla cande-labrul cu ºapte braþe (menorah), în în-tregime din aur, pe care ardeau zi ºinoapte ºapte candele.

b Masa cu pâinile pentru ofrandã sau„masa prezentãrii” sau „sfânta masã”se afla în dreapta candelabrului ºi eraacoperitã cu un strat de aur. Pe ea seexpuneau în douã rânduri de câte ºasecele douãsprezece pâini consacrate, carereprezentau cele douãsprezece triburiale lui Israel. Aceste pâini erau reîn-noite în fiecare sâmbãtã ºi apoi consu-mate numai de preoþi; erau oferite înfaþa lui Dumnezeu ca mulþumire pen-tru toate darurile sale, de unde ºi nu-mele lor: „pâinile feþei”.

c La intrarea în primul cort (Sfânta)ºi la intrarea în al doilea cort (SfântaSfintelor) era câte o catapeteasmã.Cf. n. Mc 15,38.

d Altarul pentru tãmâiere era de for-mã paralelipipedicã (de aproximativ45/45 cm ºi înãlþime de 90 cm) dinlemn de salcâm ºi acoperit cu aur. Pealtar se aºeza vasul pentru arderea tã-mâiei, tot din aur, plin cu cãrbuniaprinºi peste care se punea tãmâia ºimirodeniile. Cu acest vas intra marele

preot în Sfânta Sfintelor o singurã datãpe an, în ziua Ispãºirii. Fumul de tã-mâie devenea astfel o perdea care îlproteja de vederea directã a chivotuluidin care îi vorbea Dumnezeu.

e Chivotul sau arca alianþei era unfel de scrin de 1,25/0,70/0,75 m din lemnde salcâm, placat cu aur în interior ºiîn exterior. Conþinea: 1) un vas din aurplin cu manã (porþia unei persoanepentru o zi), evocarea providenþei luiDumnezeu faþã de popor; 2) toiagullui Aaron, mãrturie miraculoasã a ale-gerii sale ca preot; 3) cele douã tablede piatrã pe care era gravat decalogul.Unele tradiþii ebraice târzii vorbescdespre cartea Legii. Chivotul alianþeia fost considerat întotdeauna ca loculîn care se pãstreazã documentele caredovedesc alianþa încheiatã între Dum-nezeu ºi Israel.

f Altarul ispãºirii sau tronul milos-tivirii era consideratã placa de aurmasiv care era deasupra chivotului.Heruvimii de pe chivot, cu aripile des-fãcute, fãceau umbrã peste „altarulispãºirii”, care era stropit cu sângelevictimelor de cãtre marele preot pentrua obþine de la Dumnezeu iertarea pãca-telor poporului. „Tronul milostivirii”era locul în care Dumnezeu se întâl-nea cu poporul sãu ºi-i transmiteaporuncile.

Evr 9,1 518

Sfintelor nu este încã descoperit cât timp rãmâne primul cort.9 Aceasta este o parabolã pentru timpul de faþã, dupã care darurileºi jertfele care se aduc nu pot desãvârºi conºtiinþa celui care aducecult. 10 Acestea sunt doar rituri trupeºti cu privire la mâncãruri, labãuturi ºi la diferite spãlãri impuse pânã la timpul îndreptãrii.

Cultul ceresc al lui Cristos11 Dar Cristos, devenit marele preot al bunurilor viitoarea, trecândb

printr-un cort mai mare ºi mai desãvârºit, care nu este fãcut de mânã[de om], adicã nu este din aceastã lume, 12 a intrat o datã pentru tot-deauna în Sfânta Sfintelor nu cu sânge de þapi ºi viþei, ci cu propriullui sânge, dobândind o mântuire veºnicã. 13 Cãci dacã sângele de þapiºi de tauri ºi cenuºa de juncã cu care sunt stropiþi cei întinaþi îisfinþeºte, dându-le curãþia trupului, 14 cu cât mai mult sângele luiCristos, care prin Duhul veºnic s-a oferit pe sine fãrã prihanã luiDumnezeu, va curãþi conºtiinþa voastrãc de faptele moarte, pentru asluji Dumnezeului celui viu.

Noua alianþã15 ªi de aceea el este mijlocitorul unei alianþe noi, pentru ca, prin

moartea lui pentru rãscumpãrarea din greºelile din timpul primeialianþe, cei chemaþi sã primeascã promisiunea moºtenirii veºnice. 16 Defapt, unde este un testamentd, este necesar sã fie doveditã moarteacelui ce a fãcut testamentul. 17 Cãci testamentul devine valabil dupãmoarte; nu are nici o putere cât timp trãieºte cel ce l-a fãcut. 18 Deaceea, nici prima alianþã nu a fost consfinþitã fãrã sânge.

19 Într-adevãr, dupã ce a rostit toate poruncile din Lege în faþapoporului, Moise a luat sângele viþeilor ºi al þapilore, împreunã cuapã, lânã roºie ºi isop, ºi a stropit însãºi cartea ºi tot poporul, 20 spu-nând: Acesta este sângele alianþei pe care Dumnezeu a prescris-o pen-tru voi. 21 ªi tot la fel a stropit cu sânge cortul ºi toate vasele de cult.22 De altfel, dupã Lege, aproape toate se purificã prin sânge ºi fãrã

10,1-4.11

13,9Lev 11,2

8,1

9,24-26

5,9; 10,14

Lev 16,14-16

10,101Pt 1,191In 1,7

6,1

8,6-7Mt 26,28

Gal 3,15

Ex 24,3-8

Lev 14,4-7Num 19

Ex 24,8

a Câteva manuscrise importante au:al bunurilor realizate.

b Deºi nu este în original, este suge-rat de prepoziþia dia.

c Multe manuscrise au: noastrã, iarcâteva au: lor.

d Cuvântul grec diatheke înseamnã,în greaca biblicã, „alianþã” (v. 15.18-20),iar în greaca profanã, „testament”

(v. 16-17). ªi într-un caz, ºi în altul eracerutã folosirea sângelui (jertfã–sigiliu).Autorul se foloseºte de acest dublusens pentru a arãta cã Isus Cristos tre-buia sã moarã pentru a încheia o nouãalianþã, iar cei care cred devin moºte-nitori ai bunurilor divine.

e Multe manuscrise omit: ºi al þapilor.

519 Evr 9,9

vãrsare de sânge nu existã iertare. 23 Deci, dacã era necesar ca imagi-nile realitãþilor cereºti sã fie purificate astfel, înseºi realitãþile ce-reºti trebuie sã fie purificatea prin jertfe mai bune decât acestea.

Eficacitatea jertfei lui Cristos24 Cãci Cristos nu a intrat într-un sanctuar fãcut de mânã [de om],

prefigurare a celui adevãrat, ci chiar în cer, ca sã fie acum prezentînaintea feþei lui Dumnezeu în favoarea noastrã, 25 ºi nu ca sã se jert-feascã pe sine de mai multe ori, aºa cum marele preot intrã în sanc-tuar în fiecare an cu sângele altcuiva, 26 cãci ar fi trebuit sã sufere demai multe ori de la întemeierea lumii. Dar acum, la împlinirea tim-purilor, el s-a arãtat o singurã datã ca sã distrugã pãcatul prin jert-fa lui. 27 ªi dupã cum oamenilor le este dat sã moarã o singurã datã,iar dupã aceasta este judecata, 28 tot la fel ºi Cristos, dupã ce s-a jert-fit o datã ca sã ia asupra sa pãcatele celor mulþi, se va arãta a douaoarã, fãrã pãcat, pentru a-i mântui pe cei care îl aºteaptã.

Sacrificiile repetate ale Legii sunt insuficiente

101 De fapt, Legea, care are o umbrã a bunurilor viitoare, ºi nuînfãþiºarea realitãþilor – prin jertfele aduse neîncetat în fiecare

an – nu poate nicidecum sã-i desãvârºeascã pe cei care se apropie.2 Altfel nu ar înceta oare jertfele aduse, dacã cei care aduc cult, curã-þaþi o datã pentru totdeauna, nu ar mai avea conºtiinþa pãcatelor?3 Dar tocmai în aceste jertfe, în fiecare an, se face amintirea pãcatelor.4 Pentru cã sângele taurilor ºi al þapilor nu poate sã înlãture pãcatele.

Sacrificiul unic al lui Cristos înlocuieºte sacrificiile vechi5 Pentru aceasta, intrând în lume, el spune:

Tu n-ai voit nici jertfã, nici ofrandã,ci mi-ai alcãtuit un trup.

6 Nu þi-au plãcutnici arderile de tot, nici jertfele pentru pãcat.

7 Atunci am zis:Iatã, vin– în sulul cãrþii este scris despre mine –ca sã fac voinþa ta, Dumnezeule!

8 Dupã ce a spus mai întâi: Tu n-ai voit ºi nici nu þi-au plãcut jertfeleºi ofrandele, arderile de tot ºi jertfele pentru pãcat – acestea sunt

Lev 17,11Num 35,53

8,5

8,2

9,7

1Pt 1,19-20

Rom 2,5-10In 5,28-29

Is 53,121Pt 2,24

1Tes 1,10Fil 3,20

8,5

9,117,18

Lev 16,34

Lev 16,21

9,9.13;10,1.11

Ps 40,7-9 gr

a Exprimarea greacã este elipticã,de aceea este necesarã o reluare a ideii

verbale din propoziþia anterioarã: tre-buie sã fie purificate.

Evr 9,23 520

totuºi oferite conform Legii; 9 acum, zice, iatã, vin ca sã fac voinþa ta.Astfel, desfiinþeazã jertfa dintâi ca s-o întemeieze pe a doua. 10 Dato-ritã acestei voinþe, suntem sfinþiþi prin jertfa trupului lui Isus Cristos,o datã pentru totdeauna.

Preoþia lui Cristosînlocuieºte preoþia Vechiului Testament

11 Pe când orice preota stã în picioare pentru a aduce cult în fiecarezi ºi a oferi de multe ori aceleaºi jertfe, care nu pot nicidecum sã înlã-ture pãcatele, 12 el, oferind o singurã jertfã pentru pãcate, s-a aºezatpentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, 13 aºteptând de acum caduºmanii lui sã fie puºi sub picioarele sale, 14 pentru cã el, printr-osingurã jertfã, i-a dus la desãvârºire pentru totdeauna pe cei caresunt sfinþiþi.

În noua alianþã,jertfele pentru pãcate nu mai sunt necesare

15 Dar ºi Duhul cel Sfânt dã mãrturie despre aceasta, cãci, dupã cea spus:16 Aceasta este alianþa pe care o voi încheia cu ei

dupã zilele acelea, spune Domnul:Voi pune legile mele în inima lorºi le voi înscrie în mintea lor,

17 ºi:ªi nu-mi voi mai amintide pãcatele ºi de nelegiuirile lor.

18 Or, unde este iertarea acestora, nu mai este nevoie de jertfã pen-tru pãcate.

Îndemnuri la credinþã19 Aºadar, fraþilor, având încredere cã vom intra în sanctuar

datoritã sângelui lui Isus 20 pe calea cea nouãb ºi vie pe care ne-a des-chis-o prin catapeteasmãc, adicã prin trupul sãu, 21 ºi având un mare

7,18-192,11; 13,12Ef 5,2.26

Ex 29,38

7,2511,40+

Ier 31,33-348,10-12

9,126,193,1; 4,14-15

a Unele manuscrise au: mare preot.b Termenul eisodon, care aici descrie

intrarea în sanctuarul ceresc, este fo-losit în literatura greacã extrabiblicãpentru a descrie aleea ornamentatã pecare se desfãºura procesiunea spre tem-plu. Creºtinul cunoaºte aceastã cale

spre ceruri, pe care porneºte cu „încre-dere” (gr. parresia). Termenul grecparresia este mai bogat: creºtinul por-neºte cu entuziasm, fãrã ezitare, tre-când cu bucurie peste obstacole.

c În timp ce evreii, urmând caleaLegii, puteau ajunge doar pânã la vãlul

521 Evr 10,9

%

care despãrþea curtea interioarã atemplului de Sfânta, creºtinii potajunge pe calea nouã ºi vie pânã înSfânta Sfintelor din ceruri.

a Unii creºtini lipseau în mod obiº-nuit de la adunarea comunitarã zil-nicã (Fap 2,16) sau sãptãmânalã(Fap 20,7) nu atât din neglijenþã, câtdintr-o atitudine conºtientã (în greacapopularã termenul are un sens mai pu-ternic: a dezerta, a abandona), poatedin egoism, refuzând sã participe laviaþa comunitarã, poate din orgoliu,

dispreþuind comunitatea fraþilor, saupoate din frica de a-ºi arãta credinþaîn timpul persecuþiei. Pierderea eradublã: pe de o parte, comunitatea scã-dea la numãr ºi în forþã moralã; pe dealtã parte, creºtinul izolat, lipsit de con-tactul cu cele sfinte ºi de încurajareafrãþeascã, se expunea pericolului dea-ºi pierde credinþa.

b Forma verbalã din greacã indicã ostare permanentã de pãcat, ba chiar oîncãpãþânare.

preot peste casa lui Dumnezeu, 22 sã ne apropiem cu inimã sincerãîn plinãtatea credinþei, curãþindu-ne prin stropire inimile de conºti-inþa rea ºi spãlându-ne trupul cu apã curatã. 23 Sã þinem cu neclin-tire mãrturisirea credinþei, pentru cã cel care a promis este demn deîncredere. 24 Sã fim atenþi unii faþã de alþii pentru a da impuls cari-tãþii ºi faptelor bune. 25 Sã nu pãrãsiþia adunarea voastrã, dupã obice-iul unora, ci sã vã îndemnaþi, cu atât mai mult cu cât vedeþi cã seapropie ziua.

Pericolul ºi pedepsirea apostaziei26 Cãci dacã pãcãtuimb de bunãvoie, dupã ce am primit cunoaºterea

adevãrului, nu mai rãmâne nici o jertfã pentru pãcate, 27 ci doar oaºteptare îngrozitoare a judecãþii ºi furia focului care este gata sã-imistuie pe cei rãzvrãtiþi. 28 Dacã cineva calcã Legea lui Moise, esteucis pe baza a douã sau trei mãrturii. 29 Cu cât mai asprã, credeþi voi,cã va fi pedeapsa ce i se cuvine celui care va fi cãlcat în picioare peFiul lui Dumnezeu, va fi profanat sângele alianþei în care a fost sfin-þit ºi îl va fi batjocorit pe Duhul harului? 30 Într-adevãr, îl cunoºteaupe cel care a zis:

A mea este rãzbunarea, eu voi rãsplãti.ªi din nou:

Domnul va judeca poporul sãu.31 Este îngrozitor sã cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!

Amintirea statorniciei din trecut32 Dar amintiþi-vã de zilele de la început, în care, dupã ce aþi fost

luminaþi, aþi susþinut o luptã grea, plinã de suferinþe: 33 pe de oparte, aþi fost supuºi la insulte ºi chinuri în vãzul lumii, pe de altãparte, aþi devenit solidari cu cei care erau trataþi astfel. 34 Voi aþi

4,16

Ez 36,25Ef 5,26

4,14

6,4-8

Is 26,11Num 15,30Num 35,30

Dt 17,62,3; 12,25

9,20; 13,20Mt 26,28

1Cor 11,27

Dt 32,35-36

Mt 10,28

Evr 10,22 522

suferit, într-adevãr, cu cei închiºi ºi aþi primit cu bucurie rãpireabunurilor voastre, ºtiind cã aveþi o bogãþie mai bunã care rãmâne.35 Aºadar, nu vã pierdeþi încrederea! Ea are o mare rãsplatã.

Statornicia în credinþã pânã la sfârºit36 Cãci aveþi nevoie de rãbdare pentru ca, împlinind voinþa lui

Dumnezeu, sã puteþi obþine promisiunea, 37 deoarece:Încã puþin, foarte puþin,ºi cel care vine va veni ºi nu va întârzia;

38 iar cel drept al meu va trãi prin credinþã,însã dacã se întoarcesufletul meu nu-ºi va gãsi plãcerea în el.

39 Dar noi nu suntem dintre cei care se întorc, spre pieire, ci dintrecei care au credinþã spre mântuirea sufletului.

Definiþia credinþei ºi primii mãrturisitori ai ei

111 Credinþa este garanþia realitãþilora sperate, dovada realitãþi-lor care nu se vãd. 2 Datoritã ei, cei din vechime au primit o

bunã mãrturie.3 Prin credinþã, înþelegem cã lumeab a fost alcãtuitãc prin cuvântul

lui Dumnezeu, aºa încât ceea ce se vede provine din cele care nu se vãd.4 Prin credinþã, Abel i-a oferit lui Dumnezeu o jertfã mai bunã decât

Cain; prin ea i s-a dat mãrturie cã este drept. Dumnezeu însuºi dã mãr-turie despre darurile lui. Datoritã ei, deºi mort, el încã mai vorbeºte.

5 Prin credinþã, Enoch a fost înãlþat ca sã nu vadã moartea ºi nua fost gãsit pentru cã Dumnezeu îl înãlþase. Înainte de înãlþarea lui,el a primit mãrturie cã era plãcut înaintea lui Dumnezeu. 6 Or, fãrãcredinþã, este imposibil sã fii plãcut lui Dumnezeu, pentru cã celcare se apropie de Dumnezeu trebuie sã creadã cã el este ºi îi rãsplã-teºte pe cei care-l cautã.

7 Prin credinþã, Noe, înºtiinþat despre cele care încã nu se vedeau,cuprins de o teamã sfântã, a construit o arcã pentru salvarea lui;prin credinþã, a condamnat lumea ºi a devenit moºtenitorul dreptãþii.

13,3

11,6

6,12-15Lc 21,19

Is 26,20 grHab 2,3-4 gr

1Pt 1,9

Rom 8,24-25

11,39

1,2Gen 1

Gen 4,4

12,24

Gen 5,18-24

Gen 6,8.13-22; 7,1

Rom 3,22

a Termenul grec hypostasis poate fiînþeles în trei feluri: 1) substanþã, esen-þã; 2) încredere fermã; 3) garanþie,titlu de proprietate, ansamblu de docu-mente pãstrate în siguranþã în arhivã,care atestã un drept de proprietate.

b Lit.: lumile.c Verbul katartizo evocã desfãºurarea

actelor creatoare aºa cum sunt rela-tate în Gen 1,1–2,4a.

523 Evr 10,35

Credinþa lui Abraham8 Prin credinþã, Abraham a ascultat atunci când a fost chemat sã

plece spre un þinut pe care avea sã-l primeascã drept moºtenire ºi aplecat fãrã sã ºtie unde merge. 9 Prin credinþã, s-a stabilit în pãmân-tul promis ca un strãin ºi a locuit în corturi, împreunã cu Isaac ºiIacob, care sunt împreunã-moºtenitori ai acestei promisiuni, 10 cãci elaºtepta cetatea care are temeliia al cãrei arhitect ºi constructor esteDumnezeu.

11 Prin credinþã, ºi Sara, deºi sterilã ºi trecutã de vârstã, a primitputerea de a zãmisli un fiu pentru cã l-a considerat demn de încre-dere pe cel care fãcuse promisiunea. 12 De aceea, dintr-un singur om,ºi acela aproape de moarte, s-au nãscut urmaºi mulþi cât stelele ceru-lui ºi cât nisipul de pe þãrmul mãrii, care este fãrã numãr.

13 Toþi aceºtia au murit în credinþã, fãrã sã fi primit promisiunile,dar le-au vãzut ºi le-au salutatb, mãrturisind cã sunt strãini ºi cãlã-tori pe pãmânt. 14 Cei care vorbesc astfel aratã cã sunt în cãutareaunei patrii. 15 Dar dacã s-ar fi gândit la aceea din care ieºiserã, ar fiavut timp sã se întoarcã, 16 dar, de fapt, ei doresc una mai bunã, adicãcereascã. Tocmai de aceea, Dumnezeu nu se ruºineazã sã fie numitDumnezeul lor pentru cã le-a pregãtit o cetate.

17 Prin credinþã, Abraham l-a adus ca jertfã pe Isaac, atunci când afost pus la încercare; ºi era sã-l jertfeascã pe singurul nãscut, el careprimise cu bucurie promisiunile, 18 cãruia i se spusese: Prin Isaac, veiavea urmaºi care-þi vor purta numele. 19 El credea cã Dumnezeu esteatât de puternic încât sã învie morþii, de aceea l-a redobândit ca semnc.

20 Prin credinþã, Isaac i-a binecuvântat pe Iacob ºi pe Esau pentrucele ce aveau sã vinã. 21 Prin credinþã, Iacob, când era pe moarte, abinecuvântat pe fiecare dintre fiii lui Iosif, s-a închinat, sprijinindu-sepe vârful toiagului sãu. 22 Prin credinþã, Iosif, la sfârºitul vieþii, aevocat exodul fiilor lui Israel ºi a dat dispoziþii cu privire la osemin-tele sale.

Credinþa lui Moise23 Prin credinþã, Moise, abia nãscut, a fost ascuns de pãrinþii lui,

timp de trei luni, pentru cã au vãzut cât de frumos era copilul ºi nu

Gen 12,1-4

Gen 23,4;26,3; 35,12

Gen 17,19;21,2

Gen 15,5Gen 22,17

Gen 23,4

Gen 22,1-14Iac 2,21

Gen 21,12

Gen 27,28.39

Gen 48,15

Gen 47,31

Gen 50,24

Ex 2,2

a ªtiind cã nu mai au nimic de aº-teptat din lumea aceasta, patriarhiiau locuit în corturi, considerându-sefãrã alt domiciliu stabil, decât cel pro-mis care are temelii, adicã nu poate fidistrus pentru cã este veºnic.

b Obiceiul de a saluta cetatea era

rãspândit la popoarele vechi, aºa cumapare din numeroasele inscripþii. Înliteratura greacã extrabiblicã este des-cris salutul marinarilor care sosesc înport. La fel ºi patriarhii salutã cu bucu-rie patria cereascã ce se ridicã la orizont.

c Lit.: ca parabolã.

Evr 11,8 524

s-au temut de porunca regelui. 24 Prin credinþã, Moise, când s-a fãcutmare, a refuzat sã fie numit fiul fiicei lui Faraon, 25 alegând maidegrabã sã sufere cu poporul lui Dumnezeu decât sã aibã plãcereade-o clipã a pãcatului, 26 considerând ca o bogãþie mai mare dispreþulpentru Cristos, decât bogãþiile Egiptului, pentru cã avea privireaaþintitã spre rãsplatã. 27 Prin credinþã, a pãrãsit el Egiptul, fãrã sãse teamã de mânia regelui: el a rãmas neclintit pentru cã îl vedea peCel Nevãzut. 28 Prin credinþã, a celebrat Paºtele ºi stropirea cu sân-ge, pentru ca Nimicitorul primilor nãscuþi sã nu se atingã de ei. 29 Princredinþã, au trecut Marea Roºie ca pe pãmânt uscat; egiptenii, cândau încercat, au fost înghiþiþi.

30 Prin credinþã, au cãzut zidurile Ierihonului când au fost încon-jurate timp de ºapte zile.

31 Prin credinþã, Rahab, prostituata, nu a pierit împreunã cu ceinecredincioºi, deoarece a primit iscoadele cu pace.

Mãrturia datã de eroii credinþei32 ªi ce sã mai spun? Cãci nu mi-ar ajunge timpul sã povestesc cu

de-amãnuntul despre Ghedeon, Barac, Samson, Iefte, David ºi Sa-muel ºi despre profeþi, 33 care, prin credinþã, au cucerit regate, au în-fãptuit dreptatea, au dobândit promisiunile, au astupat gurile leilor,34 au stins puterea focului, au scãpat de ascuþiºul sabiei, ºi-au recã-pãtat puterile dupã boalã, au devenit puternici în luptã, au pus pefugã armatele strãinilor. 35 Unele femei ºi-au redobândit morþii prinînviere. Alþii însã au fost torturaþi ºi n-au acceptat eliberarea, ca sãprimeascã o înviere mai bunã. 36 Alþii, apoi, au primit batjocurã ºibiciuire, ba chiar lanþuri ºi închisoare; 37 au fost uciºi cu pietre, tã-iaþi cu ferãstrãula, au murit uciºi cu sabia, au umblat pribegi în pieide oaie ºi de caprã, lipsiþi de toate, asupriþi, maltrataþi. 38 Ei, de carelumea nu era vrednicã, au rãtãcit prin pustiuri ºi munþi, prin peºteriºi râpe.

39 Dar toþi aceºtia, primind o bunã mãrturie pentru credinþa lor,n-au primit promisiunea, 40 cãci Dumnezeu prevãzuse ceva mai bunpentru noi, pentru ca ei sã nu ajungã la desãvârºire fãrã noib.

Ex 1,22Ex 2,11

Ex 2,15

Ex 12,12-13;12,22-231Cor 10,10

Ex 14,22.27

Ios 6,20

Ios 2,11;6,17.23

Jud 6,11Jud 4,6Jud 15,20Jud 12,71Sam 12,11Dan 6,23

Dan 3,23-25

1Rg 17,232Rg 4,362Mac 6,18–7,42Ier 20; 37; 38

2Cr 24,211Rg 19,3

a Unele manuscrise introduc: ispitiþi,altele: arºi, influenþate de 2Mac 6,11.

b Planul providenþei este fixat în func-þie de creºtini, cãrora le este rezervatão situaþie mai avantajoasã decât a

israeliþilor: israeliþii aºteptau, creºti-nii posedã; ei erau pe drum, creºtiniiating scopul, intrând fãrã obstacole însanctuarul ceresc, ajungând la împli-nire, la desãvârºire.

525 Evr 11,24

Exemplul lui Isus Cristos

121 Prin urmare, ºi noi, care avem un astfel de nor de martoriacare ne înconjoarã, sã dãm la o parte orice povarã ºi pãcatul

care ne împresoarã, sã alergãm cu perseverenþã în lupta care ne stãînainte, 2 cu ochii aþintiþi la Isus, începutul ºi desãvârºirea credinþei,care, în vederea bucuriei ce îi era propusã, a îndurat crucea ºi, neþi-nând seama de ruºinea ei, s-a aºezat la dreapta tronului lui Dumne-zeu. 3 Gândiþi-vã, deci, la cel care a îndurat o împotrivire atât de maredin partea pãcãtoºilor, ca nu cumva sã vã lãsaþi descurajaþi ºi obosiþiîn sufletele voastre.

4 Luptând contra pãcatului, voi nu v-aþi împotrivit încã pânã lasânge 5 ºi aþi uitat sfatul care v-a fost dat ca unor fii:

Fiul meu, nu dispreþui disciplina Domnuluiºi nu te descuraja când eºti mustrat de el.

6 Cãci pe cel pe care îl iubeºte Domnul îl pedepseºteºi îl bate cu nuiaua pe orice fiu pe care îl primeºte.

7 Ceea ce înduraþi este spre învãþãtura voastrã. Dumnezeu vã trateazãca pe niºte fii; cãci care este fiul pe care tatãl nu-l pedepseºte? 8 Dardacã voi sunteþi fãrã disciplina de care toþi au parte, sunteþi fii nele-gitimi, nu fii adevãraþi. 9 De altfel, dacã noi îi cinstim pe pãrinþiitrupeºti, cu cât mai mult nu trebuie sã ne supunem Tatãlui duhu-rilorb ca sã avem viaþã?

10 Primii ne pedepseau doar pentru puþine zile, dupã cum li se pãrealor cã e bine, dar el o face în interesul nostru, ca sã avem parte desfinþenia lui. 11 Orice pedeapsã nu pare sã fie pe moment bucurie, ciîntristare; dar mai târziu aduce, în schimb, celor care au fost încercaþide ea, rodul dãtãtor de pace al dreptãþii.

12 De aceea, îndreptaþi mâinile moleºite ºi genunchii fãrã vlagã 13 ºifaceþi drumuri drepte pentru picioarele voastre, pentru ca cel ºchiopsã nu se abatã, ci mai degrabã sã se vindece.

Îndemnuri la sfinþenie. Pedeapsa necredinþei14 Cãutaþi pacea cu toþi ºi sfinþenia fãrã de care nimeni nu-l va

vedea pe Domnul. 15 Vegheaþi ca nimeni sã nu rãmânã în afara harului

2,10

Fil 2,8Evr 13,13

Lc 2,34

10,32-36

5,8

Prov 3,11-12

Is 35,3

Prov 4,26

Ps 34,15Rom 12,18

a Norul de martori este format dineroii VT care atestã puterea invinci-bilã a credinþei ºi a cãror perseverenþãeste încununatã. Aceºti veterani careau triumfat odinioarã îi stimuleazã petinerii soldaþi, înrolaþi de curând.

b Dumnezeu este autorul vieþiituturor oamenilor, în primul rând al

sufletului. Titlul de Tatãl duhuriloreste folosit în iudaismul elenistic(2Mac 3,24) ºi subliniazã aici intere-sul lui Dumnezeu pentru viaþa spiri-tualã ºi, pentru a o favoriza, el trimiteîncercãri ºi suferinþã.

Evr 12,1 526

lui Dumnezeu, pentru ca nici o rãdãcinã de amãrãciune sã nu creascãprovocând tulburare ºi prin ea sã se molipseascã mulþi. 16 Sã nu fienici un desfrânat sau profanator ca Esaua, care, pentru un blid de mân-care, ºi-a vândut dreptul de întâi-nãscut. 17 Cãci voi ºtiþi cã, dupãaceea, voind sã moºteneascã binecuvântarea, a fost exclus ºi nu aputut schimba hotãrârea, deºi o cerea cu lacrimi.

Comparaþie între cele douã alianþe18 Voi nu v-aþi apropiat de ceea ce poate fi atinsb nici de un foc ce

arde, nici de întuneric, nici de beznã, nici de furtunã, 19 nici de sune-tul trâmbiþei, nici de rãsunetul cuvintelor la auzul cãrora ascultã-torii au cerut sã nu li se mai rosteascã nici un cuvânt, 20 cãci nu pu-teau sã suporte porunca: Chiar ºi un animal, dacã se va atinge demunte, sã fie ucis cu pietre! 21 Iar priveliºtea era atât de înfricoºãtoareîncât Moise a spus: Sunt îngrozit ºi mã cutremur.

22 Dar voi v-aþi apropiat de muntele Sion, de cetatea Dumnezeuluicelui viu, de Ierusalimul ceresc, de zecile de mii de îngeri în sãrbã-toare, 23 de comunitatea întâilor-nãscuþi înscriºi în ceruri, de Dum-nezeu, judecãtorul tuturor, de sufletele celor drepþi duºi la desãvâr-ºire, 24 de Isus, mijlocitorul noii alianþe, ºi de sângele stropirii, carevorbeºte mai bine decât cel al lui Abelc.

Avertisment escatologic25 Fiþi atenþi, sã nu-l respingeþi pe cel care vorbeºte, cãci dacã n-au

scãpat cei care l-au respins când vorbea pe pãmânt, cu atât mai multnoi dacã ne îndepãrtãm de cel care ne vorbeºte din ceruri, 26 al cãruiglas a zguduit odinioarã pãmântul, iar acum ne-a promis: Încã odatã voi mai zgudui nu numai pãmântul, ci ºi cerul. 27 Acest „încã odatã” înseamnã schimbarea celor zguduite, întrucât sunt create, ca

Dt 29,17

Gen 25,33

Gen 27,30-40

Ex 19,16.18;20,19Dt 5,23

Ex 19,12-13

Dt 9,19

13,14Gal 4,26Ap 21,2

7,22; 9,15

11,4

2,3; 10,28-29

Ag 2,6

Ps 96,9-11

a Deºi în Genezã Esau nu este pre-zentat ca un desfrânat, autorul face oasociere de cuvinte: pernenu (= a vin-de) ºi porné (= femeia care se vinde –prostituata) pentru a arãta cã gestullui (îºi vinde dreptul de întâi-nãscut)este o profanare, o desconsiderare aprerogativelor sacre de întâi-nãscut(Gen 25,34). Nebunia lui Esau trebuiesã-l facã pe creºtin sã reflecteze cã,desconsiderând demnitatea sa de fiual lui Dumnezeu ºi poftind o plãcerede o clipã, renunþã la sfinþenie.

b În multe manuscrise gãsim vari-anta: de muntele care poate fi atins.

c Sângele lui Abel este o metaforã pen-tru sângele martirilor din VT ºi din NTcare cere dreptatea divinã împotrivapersecutorilor. Dacã sângele lui Abelcere intervenþia dreptãþii lui Dumne-zeu, care închide cerul, excluzându-i pecei vinovaþi, sângele lui Isus, înschimb, are o valoare mult mai mare.Nu cere rãzbunare, ci iertare, deschi-zând cerul pentru pãcãtoºi, spunând:„Tatã, iartã-i!”

527 Evr 12,16

Dan 7,18

Dt 4,24

Gen 18,2;19,2

10,34; 11,36

Ef 5,51Cor 6,13-19

1Tim 6,6-10

Dt 31,6

Ps 118,6

1,12

1Cor 8,8

7,18; 9,10

8,4.5

In 19,17.20

11,26

11,10; 12,22

sã rãmânã cele nezguduite. 28 De aceea, noi care am primit împãrãþianezdruncinatã, avem harul prin care aducem cult într-un mod plã-cut lui Dumnezeu, cu evlavie ºi teamã, 29 fiindcã Dumnezeul nostrueste foc mistuitora.

Îndemnuri pentru viaþa comunitarã

131 Dragostea faþã de fraþi sã rãmânã statornicã. 2 Nu uitaþi ospi-talitatea, cãci datoritã ei unii i-au primit, fãrã a-ºi da seama,

pe îngeri. 3 Aduceþi-vã aminte de cei închiºi, ca ºi cum aþi fi închiºiîmpreunã cu ei; de cei maltrataþi ca unii care sunteþi ºi voi în trup.4 Cãsãtoria sã fie cinstitã în toate privinþele, patul conjugal sã fieneîntinat pentru cã pe cei desfrânaþi ºi adulteri îi va judeca Dum-nezeu. 5 Viaþa voastrã sã nu fie stãpânitã de pofta de bani, mulþu-mindu-vã cu ceea ce aveþi, cãci el însuºi a zis: Nu te voi mai lãsa, nicinu te voi abandona, 6 aºa încât putem spune cu încredere:

Domnul este ajutorul meuºi nu mã voi teme:ce-mi poate face un om?

Adevãratele concepþii religioase7 Amintiþi-vã de conducãtorii voºtri care v-au învãþat cuvântul lui

Dumnezeu ºi, meditând împlinirea vieþii lor, imitaþi credinþa lor.8 Isus Cristos – cel de ieri ºi de astãzi – este acelaºi în vecii vecilor.9 Nu vã lãsaþi seduºi de învãþãturi diferite ºi strãine, cãci este bineca inima sã fie întãritã prin har, nu prin alimente, care n-au adusnici un câºtig celor care le-au folosit.

10 Noi avem un altar, de la care nu au dreptul sã mãnânce slujitoriicortuluib. 11 De fapt, trupurile animalelor, al cãror sânge este jertfitpentru ispãºirea pãcatelor în sanctuar de cãtre marele preot, suntarse în afara taberei. 12 De aceea ºi Isus, pentru a sfinþi poporul prinpropriul sãu sânge, a suferit în afara porþiic. 13 Prin urmare, sã ieºim înîntâmpinarea lui în afara taberei, purtând ocara lui. 14 Pentru cã noinu avem aici o cetate stãtãtoare, ci o cãutãm pe aceea care trebuie

a Focul mistuitor este simbolul jude-cãþii ºi al pedepsei divine, precum ºi oexpresie a sfinþeniei lui Dumnezeu pecare evreii au înþeles-o la Sinai.

b Evreii convertiþi erau nemulþu-miþi de sãrãcia riturilor exterioare înnoua alianþã, în special de absenþabanchetelor sacrificale, care dãdeau

participanþilor impresia cã prin victi-mã sunt în comuniune cu divinitatea.Dar autorul subliniazã bogãþia ºi va-loarea superioarã a cultului nou.

c Prin aceastã expresie, se face alu-zie la Calvar, care se afla pe atunci înafara zidurilor Ierusalimului.

Evr 12,28 528

sã vinã. 15 Aºadara, sã-i oferim lui Dumnezeu prin el o jertfã de laudãcontinuã, adicã rodul buzelor care mãrturisesc numele lui. 16 Nuuitaþi binefacerea ºi întrajutorarea, pentru cã astfel de sacrificii îiplac lui Dumnezeu.

17 Aveþi încredere în conducãtorii voºtri ºi fiþi supuºi lor, pentru ca ei,care vegheazã asupra sufletelor voastre ca ºi cum ar trebui sã dea cont,sã facã aceasta cu bucurie, ºi nu suspinând. Altfel nu va fi de folos.

18 Rugaþi-vã pentru noi! Suntem convinºi cã avem conºtiinþacuratã, voind sã ne purtãm bine în toate. 19 Vã rog ºi mai mult sã fa-ceþi aceasta, ca sã vã fiu redat cât mai curând.

Binecuvântare ºi salutãri finale20 Dumnezeul pãcii, care, prin sângele alianþei veºnice, l-a readus

din morþi pe Domnul nostru Isus, pãstorul cel mare al oilor, 21 sã vãîntãreascã pentru orice lucrare bunãb, ca sã împliniþi voinþa lui, fã-când în noic ceea ce este plãcut înaintea lui, prin Isus Cristos, cãruiasã-i fie mãrire în vecii vecilord. Amin.

22 Fraþilor, vã rog sã primiþi acest cuvânt de îndemn, cãci v-amscris pe scurt. 23 Aflaþi cã fratele vostru Timotei a fost eliberat. Dacãva veni curând, vã voi vedea împreunã cu el.

24 Salutaþi-i pe conducãtorii voºtri ºi pe toþi sfinþii. Vã salutã ceicare sunt în Italia.

25 Harul sã fie cu voi toþie!

Ps 50,14.23Os 14,3

Fil 4,18

1Tes 5,12

Flm 22

Is 55,3

Is 63,11

10,9.36

Rom 16,27

Col 4,18Tit 3,15

a În unele manuscrise lipseºte: Aºadar.b Unele manuscrise adaugã: ºi cu-

vânt bun.c Unele manuscrise au: în voi.

d Unele manuscrise au numai: în veci.e În loc de: voi toþi, unele manu-

scrise au: cu toþi sfinþii. Amin.

529 Evr 13,15