Scolioza in C

download Scolioza in C

of 20

  • date post

    28-Dec-2015
  • Category

    Documents

  • view

    76
  • download

    2

Embed Size (px)

description

Scolioza in C

Transcript of Scolioza in C

CUPRINS: ISTORICUL MASAJULUI2COLOANA VERTEBRALA3Articulatiile6Vascularizarea maduvei spinarii8Muschii coloanei vertebrale9SCOLIOZA IN C10Clasificarea tipurilor de scolioza10Diagnostic afectiunii11Tratamentul kinetoterapeutic al scoliozelor in C"13Program de exercitii pentru scolioza in C":14Tratamentul scoliozelor in C" prin tehnica masajului16Gimnastica medicala18CONDITII IGIENICO-SANITARE ALE MASAJULUI19Spatiul in care se efectueaza masajul19Reguli fundamentale de igiena19BIBLIOGRAFIE:21

STORICUL MASAJULUIMasajul este definit ca o prelucrare sistematica a partilor moi ale copului uman, prin mijloace manuale si/sau instrumentale (mecanice, hidrice, electrice, etc.), in scop igienic, de intretinere a sanatatii si bunei functionari a organismului (de exemplu: stimularea prin masaj a circulatiei de intoarcere venoase, capilare, limfatice), de prevenire a unor tulburari functionale (surmenaj, edeme de staza, etc.) si tratare a unor afectiuni organice sau functionale a unor traumatisme ale aparatului locomotor sau recuperarii unor sechele posttraumatice. (Prof. fr. I. Dragan)Datorita acestor efecte, astazi, bine fundamentate stiintific, masajul a devenit un mijloc de baza in terapia complexa recuperatorie. Pe de alta parte, la omul sanatos si in special la sportivii de mare performanta, masajul a devenit un mijloc indispensabil al regimului cotidian de viata sportiva, fie ca ne referim la procedurile cu efecte stimulative, locale si generale, care sustin pe plan biologic efortul psihofizic din antrenamente si competitii (sustinerea biologica a efortului), fie ca ne referim la efectele trofice, de regenerare activa pe plan biologic, efecte utilizate in faza a doua a antrenamentelor sau competitiilor, in faza de refacere, reechilibrare biologica, regenerare trofica, ce vizeaza atingerea supracompensarii, expresie a unei functionalitati superioare a organismului uman. Aceasta este si explicatia faptului ca marii performeri au de regula propriul masor, adesea cel mai eficace psihoterapeut al sportivului, care cunoaste, simte si stapaneste corpul acestuia, detinand, in acelasi timp, mijloacele optime de interventie, in functie de situatie.La omul contemporan, stresat in permanenta, masajul isi are o pozitie deloc neglijabila in arsenalul mijloacelor profilactice impotriva oboselii fizice, dar mai ales psihice, in prevenirea unor afectiuni cu caracter profesional (este si cazul sportivelor) si bineinteles in tratarea unor boli si traumatisme, in special la nivelul aparatului locomotor, si recuperarea sechelelor dupa boli (traumatice, circulatorii, neuromusculare, etc.).Prezentarea succinta a istoriei, bazate pe decumente pastrate pana azi, ne permite sa retinem urmatoarele: cu circa 3000 ani i.e.n., masajul era practicat de chinezi (practicantii erau preotii-medici) pentru activarea circulatiei si stimularea, respectiv linistirea nervoasa; in India antica, in "Cartea vietii", scrisa acum circa 2800 de ani, se vorbeste de masaj (reguli, indicatii, contraindicatii); practicarea empirica a masajului la egiptenii antici, la asirieni si babilonieni, persani si evrei; grecii antici foloseau masajul preparator (la atleti), cel de refacere, precum si automasajul (celebrii medici greci ai antichitatii, Herodicos si Hipocrat, cunosteau influentele masajului si ale exercitiilor fizice asupra organismului si le prescriau pacientilor lor); la romani, masajul se practica in baile publice, dimineata pentru stimulare si seara pentru dezobosire (Celsius, Galenus au descris unele proceduri de masaj); desi in Evul Mediu masajul si ingrijirea corpului au fost neglijate, in cartea scrisa de Avicena - "Cartea legilor medicinii"- se vorbeste de masaj in asociere cu baile si dieta; Renasterea reprezinta o impulsionare a masajului, in lucrarea tiparita de Hyeronimus Mercurialis in 1569, la Venetia, "De arte gymnastica", se descrie practica masajului; in epoca moderna, suedezii P. Ling (1776 - 1839) si G. Zander pun bazele stiintifice ale gimnasticii si masajului, si construiesc chiar o serie de aparate pentru masajul mecanic, care azi au evoluat enorm.In Romania sunt de mentionat lucrarile: "Masajul, istoricul, manipulatiile, actiunea fiziologica si tratamentul catorva maladii prin acest remediu", scrisa in 1885 de R. P. Manga; "Masajul si mobilizarea, ca tratament in unele fracturi", scrisa in 1889 de N. Halmagiu.Dupa infiintarea Oficiului National de Educatie Fizica, in 1922, incepe si in tara noastra pregatirea specialistilor in masaj.In 1933 este tradusa lucrarea francezului M. Defrumeris, "Masajul practic si teoretic, general si partial".In Ardeal, profesorul Marius Sturza contribuie la popularizarea masajului. La Bucuresti, la catedra de gimnastica medicala de pe langa ONEF, cursul de masaj era predat de prof. dr. Ion Lascar si asistenta Valentina Rosca (in 1930 aceasta din urma publica lucrarea "Elemente de masaj si gimnastica medicala"). Cel care a dus la noi dimensiuni gimnastica medicala si masajul, fiind pe buna dreptate socotit azi fondatorul gimnasticii medicale moderne si a masajului in tara noastra, este regretatul prof. dr. Adrian Ionescu, care prin numeroasele publicatii, actuale si in zilele noastre, contributii si formarea de noi specialisti (citez numai pe dr. Radovici, R. Fozza Cristina, Viorel Dimitriu, etc.) se inscrie ca una din marile personalitati ale stiintei medicale romanesti contemporane, cu deosebit accent in medicina culturii fizice.Acesta este pe scurt drumul parcurs de renumitul mijloc profilactico-terapeutic care este masajul, de-a lungul secolelor, de la empirism la stiinta, pentru a deveni ceea ce este astazi in viata omului contemporan si a sportivului de mare performanta!COLOANA VERTEBRALAColoana vertebrala este cea mai importanta componenta a scheletului osos si a aparatului locomotor, implicit. Ea serveste ca punct de ancorare pentru toate celelalte elemente care alcatuiesc corpul uman, fiind axul central al structurii psiho fizice umane. Lungimea coloanei vertebrale este in medie de 73 cm la barbat si 63 cm la femeie, reprezentand astfel 40% din lungimea totala a corpului. Latimea maxima a coloanei vertebrale este la baza sacrului, unde masoara 11 cm. De aici merge descrescand atat in jos, cat si in sus. Diametrul sagital maxim este la nivelul ultimelor vertebre lombare unde atinge 7 cm, apoi descreste atat in sus cat si in jos.Segment complex, de o mare importanta functionala, coloana vertebrala este alcatuita din 33 sau 34 de segmente osoase (vertebre), 344 de suprafete articulare, 23 de discuri intervertebrale si 365 de ligamente cu 730 de puncte de insertie. Asupra coloanei vertebrale actioneaza direct 730 de muschi. La toate acestea trebuind adaugate formatiunile nervoase (somatice si vegetative), vasculare, etc.Segmentele osoase care alcatuiesc coloana vertebrala se numesc vertebre. Vertebrele au o parte anterioara numita corp si o parte posterioara numita arc. Aceste doua parti inchid intre ele canalul vertebral.Coloana vertebrala se imparte in patru regiuni, fiecare din ele fiind alcatuita, in mod normal, dintr-un numar fix de vertebre. Vertebrele din fiecare regiune au caracteristici morfofunctionale legate de indeplinirea celor doua functii importante ale coloanei vertebrale umane: functia de a suporta greutatea capului, trunchiului si a membrelor superioare si functia de a asigura o mobilitate suficienta.Vertebrele poarta diferite denumiri in functie de regiunea unde se gasesc:

Vertebrele cervicaleraspund gatului. Ele sunt in numar de 7 si se noteaza de la C1 la C7. Impreuna formeaza zona cervicala. Vertebrele toracale (dorsale) raspund toracelui. In numar de 12, acestea se numeroteaza de la T1 la T12. Impreuna formeaza coloana toracala. Vertebrele lombare raspund regiunii lombare.Ele sunt in numar de 5 si se noteaza de la L1 la L5. Impreuna formeaza coloana lombara.Vertebrele din aceste 3 zone (C1 - L5) sunt mobile si independente (delimitate una de cealalta) si se numesc vertebre adevarate.Vertebrele sacro - coccigienesunt in numar de 5 respectiv 4 - 5 piese osoase si raspund pelvisului. Ele se sudeaza dand nastere la doua oase: sacrul respectiv coccigiene. Fiind oase sudate intre ele se ai numesc si vertebre false.Coloana se articuleaza superior, prin intermediul primei vertebre cervicale, cu craniul, iar inferior prin intermediul sacrului cu oasele coxale.Fiecare vertebra prezinta anterior un corp vertebral si posterior un arc vertebral. Fig. In timp ce vertebrele au caracteristici unice regionale, fiecare vertebra are trei parti principale:corp (violet), arcul vertebral (verde), si procesele de atasament muscular (portocaliu).Corpul vertebraleste partea cea mai voluminoasa si are forma unui cilindru scurt, care prezinta doua fete (superioara si inferioara) si o circumferinta.Arcul vertebralare o forma neregulata. Posterior si median prezinta o apofiza spinoasa, lateral doua apofize transverse si deasupra si dedesubt cate doua apofize articulare (in total patru apofize articulare dispuse vertical). Intre apofiza spinoasa si apofizele articulare se gasesc lamele vertebrale. Portiunile care leaga arcul vertebral de corpul vertebral se numesc pediculi.Arcul vertebraleste alcatuit din: un pedicul; 2 lame vertebrale; 2 procese transverse; 2 procese articulare superioare; 2 procese articulare inferioare; un proces spinos.Gaura vertebrala, delimitata in corpul si arcul vertebral, formeaza prin suprapunerea vertebrelor canalul vertebral, care adaposteste maduva spinarii.Pentru o elasticitate si o rezistenta crescuta, coloana vertebrala prezinta 4 curburi normale: lordoza cervicala, convexa anterior; cifoza toracala, convexa posterior; lordoza lombara, convexa anterior; cifoza sacro-coccigiana, convexa posterior.La acestea se adauga in plan frontal o scolioza toracica, cu convexitatea de partea mainii dominante (cu care scrii).Pentru asigurarea mobilitatii si rezistentei coloanei, elementele osoase (vertebrele) sunt unite de elemente conjuncti