CIORAN

Schimbareala fafd,

a RomAniei

dt

HUMANITASBUCURE$TI

CUPRINS

I Tragedia culturilor mici . 7

II Adimismul romAnesc ' . 37

III Golurile psihologice 9i istoricealeRomAniei.. ....... 56

IV Rdzboigirevolulie ....123V Lumeapoliticului ..... 148

VI Spirala istorici a RomAniei'. . . . .. . . 1'86

I

TRAGEDIA CULTURILOR MICI

Cele cAteva milenii de istorie de care ne dispensdmnumai in ignoranld sau fir extaz- doud poluri a-isto-rice - ne oblig5 la o viziune macroscopicd gi la o se-lecliune implacabild a desfdgurdrilor omenegti. Cinenu simte nevoia sd fie judecitor al trecutului se de-solidarizeazdde o intreagd lume ce l-a precedat, chiardacd instinctul il integreazd pfinlegdturi invizibile; numai pufin este lipsit Ae exisienyri'in viitor acel ce nu seangajeazd.in profelie ca intr-o actualitate. De la Hegelam invifat cu tofii un adevdr devenit platitudine firgAndire, cd sensul mai adAnc al viefii istorice este rea-lizarea congtiinfei, cd progresul in istorie este un pro- :gres in congtiinfd. lrteriorizarea spiritului, in drumul .llui de eliberare de naturd, ii creeazd o distanfd de pro- S

priileluirealizdri,menfn6ndu-lintu-oculmec5reiaomul a<

i se abandoneazd ca unei perspective ultime. Consti- .,

infa este cu atAt mai cuprinzdtbare cu cdt actualitaiea :ei inglobeazdmaractiv trecutul, incdt perspectivismul \istoric definegte dimensiunile congtiin,tei. O viziune Smacroscopicd a istoriei te face contemporan fufuror S

momentelor esenfiale ale devenirii umane, precum ifi !instriineazd detaliul omenesc, accidentele evolufiei. !La drept vorbind, nu existd viziune microscopicl., ft- Sindcd fenomenele de mdna a doua n-au o valoare in ;sine, ele fiind fie pregdtiri, fie urmdri ale fenomenelorcentrale. 7

rsLo

U

Limitarea numericd a acestor fenomene igi are o ra_tiune in strucfura particulard a istoriei, care, nefiind untot continuu, se desfdgoard prin dinamismul culfurilormari. Acestea nu sunt discontinue in mod necesar: in_fluenfele dovedesc in ce grad se condi,tioneazi. in fe_nomenul' lor nu este important insd eterogenul,elementele addugate din afird 9i inglobate, ci sAmbu_rele lSuntric, predeterminarea spre o formd specificd.Precum, in biologie, ortogenezJne reveleaze viata candscAndu-se gi afirmAndu-se sub determinanful con_difiilor interne gi al unor directii lduntrice care invingrezistenfa mecanicd a mediuiui exterioq, tot asa, inlumea istoricd, existd o ortogenezd a cultur:ilor,.* j.rr_tificd individualitatea fiecireia prin condilii 9i deLr_minante originare, printr-un impuls specific. Margulmarilor culfuri fir istorie seamdnd, de aceea,'nei fatali*tdfr; cd,ci nimic nu le poate opri de la pornirea lor dea se afirma gi individualiza, dea impune stilul lor deviald altora 9i de a robi totul fascinatiei lor violente.

ExistAnd relativpufine culturi marg numdrul feno-menelor istorice este fatal limitat. AtAtea popoare gi_auratat soarta neputAndu-se implini spiritual si politic,rdmAnAnd condamnate la etnic,la mdrginirile etnicu_lui, incapabile sd devind nafiuni gi sd c-reeze o cultu_rd! - Precum existd o grafie cereascd, hebuie sd fie sio ryalie pdmhnteascd $i cine este atins de aceasti gra_fie? Orice mare culturd. Cici marile culturi sunt siru_tate de oameni precum sfinfii de ingeri.

...De cAte ori harta continentelor ni se deschide infafd, ochii se afintesc numai asupra fdrilor atinse degrafr,a terestrd. Culturile care au ivut un destin al lor,dar care au fost mai cu seamd wr destinpenhu altele...pentru toate culfurile mici, care gi-au ricorit sterilitateain umbra celor mari.

Istorie ireseamnd - pentru a cita numai cAteva:

Egiptul, Grecia, Roma, Franfa, Germania, Rusia giJa-ponia culturi care s-au individualizatpe toate planurile,legdndu-le printr-o convergen!5 gi o corespondenfdintimd, dar sesizabild.

Limitarea numdrului lor nu-gi are explicafia numaiintr-o insuficienfd a unui sAmbure generator originar,ci gi in faptul cd lumile de aalori - pe care le reali-zeazd. fiecare culturd in parte - sunt lirnitate. Fiece

mare culturd este o solulie a tuturor problemelor.Dacdexistd o pluralitate de solufii, nu existd totugi o infini-tate. Grecia anticd sau Franla, de exemplu (poate cele

mai implinite culturi), au solufionat-tn genul lor -toate problemele ce se pun omului, s-au echilibrat cutoate incertitudinile si gi-au inventat toate adevdrurile.Din perspectiva transistoricd a unui infelept, soluliafrancezd, sau greaci poate fi nevalabild; dar sd negAndim ce leagdn pldcut a constituit ea pentru oricegrec sau francez, ndsculi in adevdrurile 9i concluziileei. A fi asimilat imanent intr-o culturd inseamnd a pis- 'itra, in irdoieli, in viziune gi ir:r atifudine, limita impusd Ide cadrul acelei culturi. Labilitatea acestuia demarcd 'S

un inceput de declin, un apus stilistic, o dezintegrare :a direcliunii lhuntrice. Este caracteristicd micilor cul- E

turi - formalii periferice ale devenirii - labilitatea, ,:nu numai in obiectivdri, ci gi in sdmburele lor, in cen- t'trul primordial gi iradiant, in esenla lor deficientd. Ce :inseamnd in univers: Suedia, Danemarca, ELvelia, S

Romdnia, Bulgaria, Ungaria, Serbia etc.? Culturile mici S

n-au o valoare decAt in mdsura in care fircearcX sd-si :infrAngd legea 1or, sd se descdtugeze dintr-o con- tdamnare, care le fixeaz6. in cdmaga de for!5 a anoni- Smatului. Legile vielii sunt unele la culturile mari 9i ;altele la cele mici. Primele igi consumd evolulia flo-ral, cresc natural inspre mdrirea lor; Franfa n-a gtiut g

Lo

U

niciodatd cd, e mare,fiindcd a fost totdeauna gi a simfitacest lucru necontenit. Complexele de inferioritate ca_racterizeazd formele minorsde via,td,a cdror devenirenu se poate concepe fdrd exemplu, fdrdprototip.

- Deficien,tele culturilor mici sunt aga de mari, incAt,ldsate in cursul lor firesc, degenereazd in caricaturi.Hgbp:"q,: , potreprezenta un exemplu rar; le lipsegtetotugi instinctul, care sd le m6ne spre destinu,tiuio,esenfiald. Culturile mari dispun pani h hipertrofie deuninstinctistoric, adicd de opomirenestevilitX de a_siqevers.a toate posibilitdfile in mdrginirea devenirii lol,de a-gi epuizaultimele resurse in"procesul existen,tei,de a nu rata nici un elementdin poltenlialul spirituiui.

Instinctul istoric se deosebegG hse esengial de sim_hrl istoric. De la Nietzsche 9i de la Spengler am i.,vtgutc1 iltergsul pentru istorie e caractLrisiic decadenlei,cAnd spiritul, in locul elanului creator, al adAncirii inintensitate, tinde la o cuprindere extensivd,la infelege_

Iea c3 atare,la pierderea retrospectivd in lume. Si^i,rt

ir*"-r. temporaliz eazd. toate f&mele 9i toate ;#i;;incAt.categorialul gi valabilul prind .iaa.ir,i in lumeca orice relativitate concretd.

CAnd gi atunci sunt superstifia simfului istoric, acdrui hipertrofie inevitabiid a dat nagtere istorismu_lui modern.

Zorile culturilor gi formelor aurorale ale spirituluisunt strdine de tentafiile acestui sim!.

Orice culturd mare se creeazd in atmosfera firvdlui_toare a unei eternitdfi, absorbitd de individ prin tofiporii. Constructorii de catedrale jn zarea-odemitagi,de piramide in cea egipteand sau eroii lumii homericeau trdit fdrd distanla de creafla lo4, gi fiecare piatrd ridi_catd sau, fiecare gest de sacrificiu se strati-fica intr_oordine definitivd a lumii, intr-o arhitectonicd divinHt0

sau cosmice 9i foarte pu,Ln umand. Relativismul istoriceste o pervertire a sensibilitdlii temporale. Dupd ce o

culturd gi-a lichidat avutul in crealii, incepe distanlade ea insdgi in perspectiva asupra trecutului ei gi alaltora. Naivitatea creatoare a incetat, urmatd fiind dedualismul, inerent inlelegerii istorice, care separd spi-ritul de lumea cdreia i se aplicd.Indllarea florald a spiri-hrlui in perioadele creatoare ale culturilor le imprumutio naivitate pe care cu greu am cduta-o in luciditateasearbddd a culturilor mici.

Un popor care se lanseazd in istorie de la firtAiulact de via!6,lunecd pe soarta sa. Respirafa in mitologie,diferenferea viefi religioase de cea politicd, creafa unuistil propriu spiritual si politic, accesul la putere gi con-secinfa lui, imperialismul etc., indicd o evolufie fireas-cd, o iresponsabilitate in evolufie.

inchegarea etnicd a poporului francez l-a fdcut sitreacd treapta istoricd. $i a9a orice popor cu destin, care

a despicat lurnea 9i i s-a constituit axd. Cdci de la intAiulgest de viald el trebuie sd aducd in lume ceua care,desfdgurat in timp, devine pentru el totul.

Intrdrii lui in istorie nu existd piedici din afard.Zofile lui sau sunt o fatalitate, sau nu sunt. - De ce

noi, romAnii, etnic vorbind mai omogeni decAt ger-manii, a trebuit s5, ne ngteptdm soartn o mie de ani?Situalia geograficd defavorabild, neprielnicia condili-ilor, ndvdliri barbare, vecini sdlbatici? Dar acestea arfi trebuit sd fie motive in plus de afirmare, elementede mdrire proprie, dacl.pornirea de a face istorie, por-nirea oarb6 9i primordiald, ne-ar fi aruncat irezistibilin vArtejul universal. Astdzila ce-am ajuns? Laztoinlade a face istorie. Cine a trleles acest lucru este ldmu-rit cu tragedia culturilor mici, cu tot ceea ce e ralio-nal, abstract, congtient in tragicul nostru. Cu adevdrat,

L

qv)

il

Lo

U

cele cAteva milenii de istorie ne_au fdcut necruldtoricu subistoria noastri.

Aspirafia nemirturisitd, dar constantd, a unui po_por ridicat prin creafii la mare culturd trebuie ,a fi"tnchegarea lumii tntregi tn jurul sdu. Aceasta este ideeapentru care luptd - stiind sau negtiind _ culturilemari. Prin con,tinuturi, mesianismele se deosebesc, seopuru se rdzboiesc; numai substratul este identic. Mo_tivele generatoare sunt aceleagi, numai motiadrilealtele.

-Sd ne gdndim la cAteva idei de misiune gi la sen_

sul lor mai adAnc,la antinomia ideologicd 9i istoricda mesianismelo4, dar la identitatea substanfiald a rddd_cinilor lor._Doud popoare mesianice nu pot trdi ln pace.Neservind acelagi sens in lume, dar luptAnd cu o in_tensitate 9i cu un dramatism egal pentru ideea (infondp.Ttr" destinul) lo4, conflictulie agraveazd cu cAt acea,,idee" este mai maturd_in substarila acelui popor. O"la profelii evrei pAnd la Dostoievski (ultimui,marevr_zionar mesianic), gtim cd fiecare neam ce_gi deschidecale injstorie luptd pentru o idee a lui 9i pentru o for_

T*Ld" 1fva1e, pe care o crede universale gi defini_tivd. Credinta lui Dostoievski cd poporul rus va salvalumea este singura expresie

"utaUita u unui crez mesia_

nic. In formd brutald, mesianismul a fost totdeaunareprezentat de germani, rusi gi evrei. Menirea lornu_ipoate purta decAt pe drumuri izolate sau in antago_nisme dramatice. Toatd istoria Franlei n_a fost ae"catdesfdgurarea concretd a unei misiuni, cdreia nu i s_amirturisit

lglmot9s, fiindcd o avea in s6nge 9i o infdp_tuia natural. Inci din Evul Mediu, concep-Iia'l ui GestaDei per Francos, iar in perioada modern d la ciailisa_tion frangaise, La FranZe &ernelle au fixat Franta incongtiinfa cetdleanulgi fuancez ca unica realitate sub_stan,tiald de culturd. ln decursul secolelor, rivalitateadintre Franfa gi Germania a fost aproape totdeaunat2

solulionatd tr avantajul primeia, cdci Germania, nefi-ind realizati politicegte decAt in cAteva culmi ale isto-riei sale (imperiul lui Otto, Bismarck), a exercitat odominalie culturald, 9i aceea indirect, prin reacliuneacelorlalte nafiuni, in speli Franfa. Lutheranismul,romantica, hitlerismul au provocat crize in lume prinreacfune. Lipsa unei viziuni universaliste ia izolat spi-ritual pe germani, care, pentru a se salva de la parti-cularismul lor organic, s-au refugiat in imperialism'Setea de spafiu, dorinla de realizare in intindere, deimplinire prin cuceriri, nu exprimd decAt exterior 9iconcret ideea mesianicd germani, a cdrei involburaremetahzicd. nu este lipsitd de cele mai practice cores-pondenje. Nu existd mesianism abstract, care sd se sa-

tisfacd in formule gi sd nu vizeze ceva concret, preaconcret. Imperialismul este implicalia practicd a me-sinnismulul. Sunt totugi nafiuni imperialiste care n-aufost niciodati mesianice, fiindcd n-au luptat pentru oidee istoricd. Aga, de exemplu: englezii, al cdror impe-rialism este pur utilitarist, sau, in lumea anticd, ro-manii, care n-au luptat decAt pentru o idee imperialistd,iar nu pentru un sens spiritual. Despre romani se poatespune cd au constituit o mare nafiune; dar n-am res-pecta nuanlele de am numi-o culturd mare. O naliunecare a dat lumii numai o congtiinlH juridicd, metodede colonizare 9i istoriografie n-a depdgit categoriileelementare ale spiritului.

Mesianismul francez gi cel germanic i9i justificdantinomia durabild nu numai in ireductibilitatea ca

atare a orientdrii mesianice, ci 9i intr-o sumd de ele-mente psihologice 9i spirituale, care diferenfiazd spe-cific fizionomiile najiunilor.

in cultura francezd, care este o culturd de stil giincare grafia tempereazd elanurile vitalitefli, n-a existatniciodatd, ca o problemd torturantd 9i dramaticd, anti-nomia dintre viali gi spirit. (in FranJa, bergsonismul

(

t3

Lo

U

este o erezie.) Francezul trdieste mai unitaq, nici preadeparte de viald gi nici prea aproape de ea. Din acestmotiv nu vefi gdsi niciodatd ia francezi nelinigtea giteama de a te fi dezintegrat din con,tinuturil" fir"riiale umanitdfii, de a fi rilcat totul gi de

" fip*rJlisimful mdsurii. in Franla, oamenii sunt stdpAnib" ger,_durile lor; in Germania, orice gAnditor se simte hefagitde sistemul sdu. O datd po.rit pe calea elaborerli, elnu-gi mai poate domina gAndurile, care evolueazilnpre formele cele mai ciudate. Amestecul de sublim,de grotesc gi de monumental il vefi intAlni ir,, "p.*p;toate sistemele germane de filozofie.

In Franfa, toatd lumea are talenf rar gdsegti ungeniu. in Germania nimeni nu are talent, dai un geniucompenseazdlipsa de talent a tuturora. GAndiflIva htoate geniile germanice: fiecare aduce cu el o lume, onoud formd de existenfd.Cu Hegel, cu Wagner gi cuNietzsche s-au ndscut lumi noi. Fiecare dinte eiir fifg* h 9*p, sd spund cd lumea incepe de la el. Suntemobignuiti sd consideram in omenesc numai o sumi limi-tatd de valori, un numdr redus de posibilitdfi, o formddeterminatd de existenld. Dintr-o astfel de perspe.tira,este natural ca acegti creatori si fi depdgitbmenescul.

Existenla 9i opera tuturor geniilor germanice auceva inexplicabil, inaccesibil, vjdit inuman. Ele se im_pletesc cu elemente catastrofice, cu viziuni apocalip_tice, cu elanuri amefitoare, rdsdrite dintr_un neingelesfond lduntric. Nietzsche spunea cd Beethov"rr r"p*zintd ndvala barbariei tn culturi. Aceasta este tot atAtde adev5ratpentru Nietzsche insugi. Barbaria germa_nicd rezultd din incapacitatea germanilor de a rientineun echilibru intre viald 9i,pirit. Dezechilibr"l;;;exprim.d at6t prin oscilafia intre aceste doud realitdli,prin prizonieratul succesiv in ele, cAt prin viepirea si_multand intr-un contrast, care deterriind in existentat4

omului prezenla unei structuri antinomice. NeputAn-du-gi armoniza aceste doui elemente ale existenfei,viafa din el izbucnegte intr-o explozie primard, bar-bard gi elementard, iar spiritul construiegte, aleturi deviafd sau deasupra ei, sisteme gi perspective ce vari-nzd de la o mdrime halucinantd la fantezii inutile gi

sterile. Barbaria rez:ultd. din incapacitatea de a gisi oformd care sd inchege pe un plan derivat antinomiioriginare. Toatd amploarea culturii germane derivd dinrrceastd incapacitate, din aceastd disproportie care in-chide in sine un tragic impresionant. Arhibanala dis-tincfie intre dinamismul germanic gi statismulfuanceznu trebuie interpretatd ca o degenerare francezd gi o

cxuberanli germanicd, ci ca o diferenld de tensiune.Francezii sunt vii fdrd sd depdgeascd formele care im-bracX viala; nemfii nu pot fi vii decAt prin lipsa defrlrmd, prin elementar gi primordial. $i izbucnirea viefiiin ei are totdeauna ceva inuman, ce sfideazd convenien-gele. intreg mesianismul germanic a"re acest caracter ele-

mentaq, exploziv si orgolios, irr deosebire de cel frartcez,

rliscret qi rezervat, dar nu mai pufin imperialist.Discref ia mesianismului ft ancez, masca permanen-

t[ sub care se ascunde, ne face sd infelegem de ce eln fost privit totdeauna cu mai multi simpatie decAtsinceritatea brutald a celui teutonic.

Determinarea omului german ca o existenld, fr6-rnAntatd fur antinomii, fir contradiclii gi tensiuni, inca-p'rabild de a se menfine numai la nivelul normal gi lastilizarea formald a culturii, explici de ce il poli numioricum, numai ,,cult" in sensul obignuit nu. Germaniaare o existenfi apade in Europa. Astfel, pentru ea, ceea

ce inlelegem noi prin culturd nu este de cele mai multeori decAt mediocritate stilizatd. Rusia 9i Germania nupot fi infelese de celelalte ldri.

L

(a

t5