Pregatirea tehnica a jucatorului de handbal

Un antrenor,bun profesionist,nu lasa sa-i scape nici un amanunt asa zis minor,pentru ca stie ca in dese randuri amanuntele te pot da peste cap. In lumea handbalului circula un dicton:problemele mari le rezolvam noi,deoarece ne concentram asupra lor,insa amanuntele ne omoara. As intreba,fie retoric,cati antrenori pregatesc atent situatiile speciale de joc in inferioritate,atat in aparare,cat si in atac? Se fac,din cand in cand,cateva scheme de atac in superioritate,dar nu se vorbeste deloc despre cum sa atacam in inferioritate,cum sa dam gol in situatii de 5 la 6 sau chiar 4 la 6 pe teren. Imediat vor sari cativa colegi si vor spune:”Ce gol domnule,cand nu stim cum sa tinem mai mult de minge,ca sa treaca timpul…”

Din pacate,s-a impamantenit ideea ca trebuie neaparat sa tinem mingea,asteptand sa treaca cele 120 secunde,pentru a se stabili echilibrul numeric. Evolutia jocului,prin cresterea vitezei actiunilor,a numarului de atacuri si goluri,schimba total optica privind atacul in inferioritate,care poate,si trebuie sa aduca reusite pe tabela de marcaj,asta si pe fondul relaxarii apararii echipei cu un om in plus.

In consecinta,se impune sa pregatim la antrenamente aceste situatii si sa gasim schemele si solutiile de rezolvare. Si ar trebui,mai intai,sa ne schimbam conceptia privind inferioritatea numerica si sa nu mai auzim,incepand de la meciurile de juniori si pana la seniori,stop,tine de minge fara contraatac. De ce? De ce fara contraatac,daca el este posibil? In handbalul modern,primul rand,prima actiune vizeaza lanseara contraatacului,lege prefect valabila chiar si in starea de inferioritate numerica.

Desigur,sunt si unele situatii tactice cand trebuie sa linistesti jocul,dar numai daca este absolut necesar. Este greu sa-ti dai seama de astfel de momente,dar daca le-ai pregati,la antrenamente,atunci iti vor iesi si aceste faze.

La Campionantul European din decembrie,2010,Suedia,in semifinale,si Danemarca,in finala mica,ne-au inscris trei,respectiv,doua goluri cand erau in inferioritate numerica,adica 5 la 6. Ne gandim logic ca adversarele noastre s-au pregatit mai mult pentru astfel de situatii,mai ales ca in conceptia lor factorul ofensiv este primordial,urmarind sa dea gol in orice situatie numerica s-ar afla.

Am facut aceasta prezentare pentru a sublinia tendita handbalului modern si pentru a starni interesul cititorilor fata de lectia de mai jos,predata de lectorul Juan Dios Roman Seco,fost antrenor al nationalelor iberice,actualmente presedinte al Federatiei Spaniole de Handbal.

Atacurile in sitiuatie de inferioritate numerica de 5-6devin din ce in ce mai decisive.

Timp de mai multi ani,analizele expertilor asupra celor mai importante competitii si turnee profesioniste de handbal au evidentiat importanta jocului in situatii de inferioritate numerica,atat in caz de atac,cat si de aparare. Au fost studiate amanuntit unele dintre situatiile din handbal care aveau legatura cu suspendarile de 2 minute,mai ales cele legate de jocul ofensiv in superioritate numerica(6-5). In acesti ultimi ani,baza pentru imbunatatirea jocului defensiv in inferioritate numerica(5-6) a fost sistematica si proiectata in mod riguros,ducand la rezultate notabile si la noi formule.

Pana acum,nu s-a urmat nici o cale de studiu in legatura cu jocul defensiv de 5-6; pentru primul caz,motivul a fost,cel mai probabil ”siguranta” perceputa,data fiind situatia avantajoasa,in care orice proiect strategic este presupus a fi corect,valid si avand o rata mare de succes. In ceea ce priveste al doilea caz,situatia ofensiva de 5-6(care constituie subiectul acestui articol),exista dovezi in privinta dezvoltarii unor noi formule strategice care vor imbogati jocul. Au avut loc schimbari in regulament(mai ales cele din 1997) in handbalul modern. S-a creat o situatie in care situatiile de inferioritate numerica din timpul unui meci sunt rezolvate si decisive pentru rezultatul final. Acesta este motivul pentru care “obtinerea unei executii bune” in situatii de inferioritate numerica devine obligatorie in handbalul de performanta.

Filozofia jocului se schimba si fiecare situatie devine importanta si decisiva pentru rezultatul final. Cu toate acestea,in handbalul modern,din cauza ,,presiunii” jocului pasiv si a procesului de luare rapida a unei decizii,pozitionarea este invechita,depasita,dat fiind numarul in crestere a posesiilor in situatiile de eliminare de 2`. Dintr-un punct de vedere opus,adica cel al echipei care ataca in inferioritate numerica, ,,consumarea” timpului nu mai este de ajuns,echipa fiind acum fortata sa considere marcarea in acea perioada ca obiectivul principal.

Nevoia de executie cat mai buna in aceste situatii din timpul meciului devine din ce in ce mai importanta,iar capitolul ,,Atacului in inferioritate”,cu toate analizele metodologice necesare este esential pentru structura din contextul general al jocului. Acesta este aspectul pe care acest articol s-a concentrat ,sugerand repere de actiune si,in acelasi timp,aratand diferite exemple,observate in handbalul de mare performanta. Analizand rezultate recentelor C.E.2008,ne duc la concluzia ca media atacurilor pe pozitii in situatii de inferioritate pe meci este de 6,6 tacuri si de 2,4 goluri. Rata de 40% a succesului arata clar necesitatea ca antrenorii sa pregateasca in detaliu jucatorii pentru astfel de situatii. Au fost luate in considerare numai atacurile pe pozitii de 5-6,impotriva unei aparari organizate.

Repere de luat in considerare pentru structura strategica si tactica a atacurilor cu o inferioritate de 5-6.

2.1. Obiective tactice2.1.1. Fortarea situatiilor de 1-1 in spatiile exterioare(extreme)2.1.2. Fortarea situatiilor de 2-2 (in orice spatiu)

2.1.3. Situatii ,,surprinzatoare”2.1.4. Pasa si prinderea deasupra

semicercului(“aeriana”)2.2 Organizarea colectiva2.2.1 Atac fara pivot 3-22.2.2. Atac cu pivot si doua

extreme 2-32.2.3. Atac cu pivot si extrema 3-22.2.4. O optiune,la

alegere,impotriva variabilelor defensive 6-0, 5+1,4+2.

2.3. Strategie recomandata2.3.1. Circulatia rapida a mingiei

2.3.2. Miscari ,,false”2.3.3. Situatii extreme2.3.4. Continuitate

Analiza obiectivelor tactice si exemple practice.3.1. Fortarea situatiilor de 1-1 si 2-2 in spatiile exterioare(extreme).

Figura 1. Spatiul exterior este cel mai

potrivit pentru a dezvolta o situatie de 1-1 si a echilibra inferioritatea numerica a echipei ofensive. O echipa organizata ar trebui sa-si educe extremele sa fie ,,sensibile” in aceste situatii, si pentru a exploata aceste decizii individuale. Figura 2.

Ca o continuare la obiectivul descries in figura precedent,aici este prezentata o colaborare tactica intre inter si extrema intr-o actiune de 2-2,pentru a usura patrunderea extremei. Acest exemplu este doar o optiune dintre multe alte posibile miscari pentru a gasi o posibilitate de marcare intr-un spatiu exterior. Figura 3.

Alte posibilitati intr-o situatie de 2-2,jucata in spatiul exterior,include modificarea optiunii tactice. Pe partea stanga si in acelasi timp in care extrema F isi dezvolta actiunea ,,atragandu-l” pe aparator 6, interul A

patrunde in spatiul exterior si primeste mingea de la jucatorul B. De cealalta parte,alta optiune de rezolvat a situatiei de 2-2 este aratata;multumita initiativei extremei,ia loc un schimb de pozitii in extreme D si interul C si C profita de spatiul exterior. Figura 4.

Depinzand de variabilele defensive,actorii principali se schimba, dar ideea principal ramane modificata: o extrema este orientata spre a patrunde in spatiul exterior. In exemplul de fata,impotriva unei aparari de 4+2,extrema din coltul opus colaboreaza pentru a rezolva situatia,circuland si fortand o situatie de 2-2,in care si F si D ii infrunta pe aparatorii 2 si 3. Figura 5.

O abordare similara este prezentata in exemplul de fata. O situatie intermediara in care extrema D ia locul pivotului. O incercare initiala de 2-2,in care A si D infrunta aparatorii dezvolta in final intr-o situatie de 2-2,in care D(care isi schimba traiectoria,incrucisand-o cu cea a lui A si ulterior primeste mingea) si F infrunta aparatorii 5 si 6,pentru a profita de spatiul exterior. Figura 6.

Aici,obiectivul este de a crea o situatie destabilizata in aparare,folosind miscari false si apoi intorcandu-se la pozitionarea initiala si exploatand posibilele erori defensive. Aceasta este ideea aratata in figura alaturata,in care extrema F isi reia pozitia in acelasi timp in care interul A ataca,iar posibila eroare defensiva a aparatorului 6 este exploatata. Figura 7.

“Aeriana” la extrema. In acest caz,ofensiva este organizata intr-o structura de 3-2(fara pivot),iar apararea alege o desfasurare de 6-0. Extrema stanga F circula coordonandu-si actiunea cu o pasa deasupra semicercului spre extrema dreapta D. Ideea tactica ramane,spatiile exterioare fiind exploatate. Multe exemple sunt bazate astazi pe aceasta filozofie. Figura 8.

Ca un exemplu practice al cazului in care extrema nu termina atacul intr-un spatiu exterior si pentru a profita de capacitatea de a marca din saritura,este propus un singur model,in care in mod exceptional,se intentioneaza o pasa intr-un spatiu interior. Desfasurarea de atac este o structura de 3-2(fara pivot),in apararea de 6-0. Este dezvoltata o miscare de distragere a atentiei ,cu doua incrucisari si cu posibilitatea de marcare a extremei dreapte D. Scopul este de a rezolva situatia 2-2,in care D si C ii infrunta pe 4 si 5.

3.2. Fortarea situatiilor de 2-2 pe pozitiile pivotului. Exista doua posibilitati cu un specialist jucator pe pozitia pivotului(3-2,cu doar o

extrema,sau 2-3 cu un inter mai putin)si,de asemenea,cu un ne-specialist pe pozitia pivotului,atunci cand o extrema sau un inter preia

aceasta pozitie. Aceasta ultima optiune cere o organizare ofensiva initiala de 3-2,fara pivot. Figura 9.

Extrema F se misca de pe pozitia initiala pe pozitia pivotului,iar miscarile inter A si B faciliteaza o situatie de 2-2 intre interul deapta C si ,,extrema-pivot”F ,impotriva aparatorului 3 si 4. Aceasta reprezinta unul din multele modele care ar putea fi coordonate cu alte miscari din partea jucatorilor inter,pentru a atinge acelasi obiectiv tactic. Figura 10.

Aceasta lucrare a specificat importanta actiunilor ,,surprinzatoare”,valabile in aceeasi masura pentru situatiile

de ,,extrema-pivot”. In aceasta figura,in care miscarea extremei este realizata in ultimul moment(,,sincronizare”). Cand avem in fata o structura defensiva de 5+1 si incepem de la,,pasare si rostogolire” executate de jucatorul B si interul C,avem o situatie la centru in care actiunea surprinzatoare a ,,extremei-pivot” D mareste optiunile de atac. Figura 11.

Un exemplu similar impotriva unei aparari de 6-0. Obiectivul este clar,fortarea unei situatii de 2-2 la centru de catre intreul stanga A si extrema-pivot F, cu o actiune tactica anterioara (incrucisarea intre B si A), pentru a crea confuzie in randul aparatorilor si pentru ca F sa ocupe spatiul liber in ultimul moment. Figura 12.

In figura 12,interul dreapta (dreptaci) se deplaseaza pentru a ocupa pozitia pivotului; obiectivul este de a destabilize aparatorul avansat si,folosind incrucisarea lui A cu ,,interul-pivot” C, de a forta situatii favorizabile pentru C, B si D, sa marcheze sau sa execute o ,,aeriana”. Acest exemplu se bazeaza clar pe principiul continuitatii. Figura 13.

In acest caz,jucatorul B ia pozitia pivotului;acum este o prioritate destabilizarea aparatorului avansat printr-o incrucisare intre C si A, pentru a continua actiunea si dezvolta o situatie de 2-2, in care A si B (din noile lor pozitii) sa-i infrunte pe aparatorii 3 si 4. Figura 14.

Oragnizarea atacului in 2-3 (un pivot si 2 extreme) impotriva unui system defensive de 6-0. Este necesara o pasare rapida a mingiei si o buna sincronizare a pivotului E, atunci cand mingea ajunge la interul B de la celalalt inter C si optiunea de a juca un 2-2 cu A si E impotriva aparatorilor 5 si 6. Figura 15.

De asemenea, este folosita ca strategie in situatia de 5-6, abandonarea spatiului exterior de catre o extrema libera si organizarea echipei intr-un 3-2 cu un pivot. Oricare ar fi strutura,obiectivele raman acelea de a obtine o situatie de 2-2, in care pivotul finalizeaza.

Aceste exemple practice,impreuna cu altele folosite de antrenori, ar trebui sa ia in seama resurele tehnico-tactice individuale si colective ale propriei echipe. Principiul cicularii mingii,anterior finalizarii jocului (daca actiunea defensive o permite), trebuie speculate in mod deosebit. Este, de asemenea, importanta executarea de fente (anterior fazei de finalizare), individuale si colective,care faciliteaza atingerea obiectivului planificat.