Sava BOGASIU StIhUrI BrâncOveneştI...au fost selectate şi câteva poezii scrise de mine, fapt...

Sava BOGASIUStIhUrI BrâncOveneştI

editura Alpha MDnBuzău 2014

Introducere text, corectură:Lidia Dinu

Tehnoredactare copertă şi text:valentina Bucur

Stihuri brâncoveneSti

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiBOGASIU, SAVA

Stihuri brâncoveneşti / Bogasiu Sava. - Buzău: Alpha MDN, 2014

ISBN 978-973-139-292-9

Tipărit la Alpha MDN BuzăuStr. Col. I. Buzoianu, nr. 94Tel. / Fax: 0238721303E-mail: [email protected]

5

PrecuvântareVolumul de versuri „STIHURI BRÂNCOVENEŞTI” este un buchet

de flori versificate în duhul iubirii şi al credinţei sfinte faţă de aceastăfamilie voievodală a Sfinţilor Brâncoveni, al căror nume s-a întipăritpentru veşnicie în cartea de aur a neamului nostru românesc.

Încă de pe băncile Seminarului Teologic „Chesarie Episcopul” dinBuzău s-a aprins în sufletul meu o admiraţie deosebită faţă de aceastămăreaţă icoană a poporului nostru: „Martiriul Sfinţilor Brâncoveni”.

Cu prilejul împlinirii a 300 de ani de la martirizarea voievoduluiConstantin Brâncoveanu dimpreună cu cei patru fii: Constantin,Ştefan, Radu şi Matei, alături de sfetnicul Ianache Văcărescu, Patri-arhia Română condusă de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bi-sericii Ortodoxe Române, a hotărât ca, pe tot parcursul acestui an, săse organizeze pretutindeni conferinţe de comemorare a acestui mar-tiraj sfânt, simpozioane, manifestări literare şi de creaţie artistică, pen-tru a scoate în evidenţă valoarea acestui martiriu voievodal pentrupăstrarea identităţii noastre spirituale şi naţionale.

De asemenea, în cadrul Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei condusăde Î. P. S. Ciprian au avut loc numeroase manifestări religioase,conferinţe preoţeşti, lansări de carte, care au culminat cu aducerea laCatedrala Arhiepiscopală din Buzău a raclei cu moaştele Sfântuluivoievod Constantin Brâncoveanu, pe data de 20 septembrie 2014.

În genunchi, în faţa acestei racle, am promis Sfântului VoievodConstantin Brâncoveanu că voi face totul ca să-l fac cunoscut elevilor,credincioşilor şi tuturor românilor de pretutindeni. M-am rugat culacrimi la el ca să-mi dea har să scriu din suflet, de la inimă la inimă.

Cu ajutorul lui Dumnezeu am reuşit să scriu: „Sfinţii Brâncoveni,Martiri mărturisitori ai Ortodoxiei româneşti – pe înţelesul tinerilor”,„Ultima noapte a Sfinţilor Brâncoveni – roman istorico - religios”,

6

Autorul

„Credinţa şi demnitatea Sfinţilor Brâncoveni în faţa morţii” –piesă de teatru şi „STIHURI BRÂNCOVENEŞTI” – versuri.

În volumul de poezie se reflectă dorul meu faţă de Sfinţii Brân-coveni:

„Vă caut, Sfinţilor Brâncoveni, în inimăCăci nu pot trăi fără de voi,Îmi este tare dor şi sete de credinţa din voiDe Evanghelia sfântă pusă de voi în inimă

Îmi este tare dor de voi,Până ce Dumnezeu va rândui să vin la voiTămâie şi lumânări se aprind mereuDe când vă pomenesc mereu.

Doamne Sfinte, Te rog, ajută-măPrin jertfă şi mărturie sfântăSă pot duce viaţă sfântăPe calea martirilor povăţuieşte-mă”

(Dorul de Sfinţii Brâncoveni)

Sunt la început de drum în domeniul poeziei, o mare artă de a„conlucra” cu toate cuvintele din LIMBA ROMÂNĂ şi din EVANGHELIEşi de a le da armonie muzicală.

Cu ajutorul Sfinţilor Brâncoveni am tipărit, în anul 2011, un volumde poezie intitulat „Basarabia în versuri”, iar anul acesta a apărut o an-tologie „Poeţi români slăvind dumnezeirea”, volum dedicat SfinţilorMucenici Brâncoveni, coordonat de Elena Armenescu, o mare admi-ratoare a Limbii Române pe care a versificat-o în sufletul ei plin depoezie. În această antologie aniversară în cinstea Sfinţilor Brâncoveniau fost selectate şi câteva poezii scrise de mine, fapt care mi-a datcuraj să merg mai departe pe acest drum al creaţiei literare, care măfascinează.

Eu nu sunt un poet consacrat, dar iubesc nespus de mult poezia.Simt că face parte din mine, îi port veşmântul şi mă hrănesc din pâineaei.

Poezia alege poetul şi-l pune să scrie. Aşa s-a întâmplat şi cu mi-ne care, în timpul nopţii, adesea, am avut tresăriri şi îndemnuri de la

7

stihuri brâncoveneşti

Sfinţii Brâncoveni să versific trăirile şi sentimentele mele de iubire faţăde aceşti sfinţi martiri.

Mai am multe de învăţat din tehnica poeziei. M-am lăsat mereusub inspiraţia sfinţilor. În acest volum am început cu poezii acrostih, auurmat poezii în stiluri diferite şi am încheiat cu un oratoriu al SfântuluiConstantin Brâncoveanu înaintea icoanei sfinte a Mântuitorului IISUSHRISTOS şi un oratoriu al Mariei Brâncoveanu înaintea icoanei sfinte aMAICII DOMNULUI.

În aceste două poeme am căutat să aşez în acelaşi Potir lacrimileversificate ale Sfinţilor Brâncoveni cu ale Mântuitorului IISUS HRISTOSjertfit pe Cruce şi ale Maicii Domnului care şi-a înmormântat Unicul eiFiu, Iisus Hristos.

Toate mulţumirile mele pentru acest volum de versuri „STIHURIBRÂNCOVENEŞTI” se adresează în primul rând lui DUMNEZEU, Careeste mare şi bun; tot timpul Îl socot marele meu Poet: „Doamne, Te rog:/ Să fii Poetul sufletului meu, / Un Sacerdot al Cuvântului / <Prin caretoate s-au făcut>, / După cum citim în Evanghelie. / Ale Tale cuvinte,Doamne, / Din Biblia de veacuri / S-au transformat prin harul Tău / înversurile mele, / Luate din poezia Ta, Doamne. /(Dumnezeu este poet).

Manuscrisul meu a fost dactilografiat şi corectat de Lidia Dinu, olucrătoare devotată a Bibliotecii de Carte Religioasă „Dionisie Romano”– filială a Bibliotecii Judeţene „Vasile Voiculescu”.

Grafica deosebită şi atrăgătoare a acestei cărţi, cât şitehnoredactarea ei au fost realizate cu mult suflet şi har de inimoasaValentina Bucur, redactor - şef la ziarul „Amprenta”.

Tuturor celor care m-au ajutat într-un fel sau altul la publicareaacestui volum de poezie „STIHURI BRÂNCOVENEŞTI” le mulţumesc dininimă şi Sfinţii Brâncoveni elogiaţi de Sf. Părinte Arsenie Boca să le deabucurii sfinte şi „un colţ de rai”, după cum spunea mereu Sf. PărinteCleopa de la Sihăstria.

Mare este Dumnezeu!Autorul

17 decembrie 2014: pomenirea Sfântului Daniel

8

sava bogasiu

9


cruceA Lui brâncoveAnu

10

sava bogasiu

11


rAZe De PoeZie PentrubrâncoveAnu

12

sava bogasiu

13


brâncoveAnu

brâncoveanu, domnitor de viță veche fost-a ucis

rând pe rând, cu ai săi patru fii și Ianache Văcărescu:

Întâi Constantin, apoi Ștefan, Radu și Mateiaș.

nici unul dintre ei n-a ezitat deloc urcușul

către ceruri, unde fiecare s-a întâlnit cu Iisus Hristos.

o, Doamne, câtă dreptate avea Măria Sa poetul Eminescu

vorbind în ale sale versuri despre voievodul Brâncoveanu ucis

eterna icoană a neamului românesc, făcută din aluatul

Arzător al credinței sfinte și al iubirii de Patrie,

nori albi s-au ridicat la moartea cruntă a lui Brâncoveanu,

urcând spre ceruri, cu sufletul curat purtat de-un îngeraș.

14

sava bogasiu

15


SFAturi brâncoveneSti

bun și mare este Domnul Dumnezeu.

roagă-te, neîncetat, ziua și noaptea!

Înaintea Domnului Dumnezeu,

nicicând să nu te îndoiești de puterea credinței!

cruce sfântă să-ți faci la tot pasul!

ortodox să fii mereu în toate, până la moarte!

vorbe rele nicicând să nu rostești nimănui pe cale

evanghelia lui Hristos să-ți fie pâinea cea de toate zilele,

Altarul sfânt al lui Iisus să nu-l dai din calea ta!

nicicând n-a fost vreodată în Valahia ca domnitor

un așa mare voievod, plin de sfaturi, ca și Constantin Brâncoveanu!

16

sava bogasiu

17


SFintii brâncoveni În ceruri

biserica este o casă sfântă deschisă mereu către cerurirugăciunea și milostenia, două aripi care ne înalță la ceruri

Îngerii coboară pe pământ ca să zboare cu noi la cerurinimeni n-a fost oprit să meargă după moarte mai întâi la ceruri

crucea pornește de pe pământ și se încheie în ceruri

ortodoxia este cheia care deschide ușa ce duce la ceruriviața în Hristos și pentru Hristos este calea care te ridică la ceruri

evanghelia lui Iisus ne arată cum putem intra în ceruriAltarul Bisericii Ortodoxe este poarta deschisă către ceruri

nu te lăsa pradă păcatelor ce te pot opri de la drumul spre ceruri

un mare rugător la ceruri pentru noi este Sfântul Constantin

Brâncoveanu.

18

sava bogasiu


19

FLoriLe Lui brâncoveAnu

bujori și lalele,

rapiță și stânjenei,

Între grâne, mulți maci,

nuferi albi și galbeni,

crini și trandafiri,

orhidee, garoafe și toporași,

viță de vie înflorită,

eucalipt, panseluță, iasomie,

Albi ghiocei în grădiniță,

narcise, peste tot

unde este BRÂNCOVEANU.

20

sava bogasiu

21


creZuL Lui brâncoveAnu

bucuria este esența Ortodoxiei sfinte,roagă-te, în orice moment, cu credință tare.Începe ziua cu ”Mare este Dumnezeu” și ”Doamne, ajută!”niciodată să nu spui binelui rău și frumosului urât

crucea sfântă să-ți fie zilnic pavăză puternică.ortodoxia se trăiește și se mărturisește în fapte sfinte.viața de dincolo pornește din inima noastră spre rai sau spre iadeste mai bine să dăruiești, decât să primești milă,A-ți păstra credința ortodoxă cu prețul vieții înseamnă cunună

de martir

nu spune multe vorbe, dar fă multe fapte bune și utileun astfel de crez l-a avut tot timpul Măria Sa BRÂNCOVEANU.

22

sava bogasiu

23


teStAMentuL Lui brâncoveAnu

binele trebuie făcut oricui și oricând.

răul trebuie plătit întotdeauna cu binele.

Înainte de orice lucru, roagă-te la bunul Dumnezeu.

nu uita, când ești sus, că ai plecat de jos.

crucea este semnul Ortodoxiei și arma credinței împotriva răului.

ortodoxia este viață în Hristos și pentru Hristos prin slujirea

semenilor

viața veșnică trebuie să fie ținta fiecărui creștin.

evanghelia lui Iisus să fie crezul vieții noastre, zi de zi.

Averea noastră să ne fie sufletul curat în fața lui Dumnezeu

nu căuta vrajbă cu vecinii, care te pot ajuta oricând la nevoie.

un testament temeinic pecetluit de BRÂNCOVEANU

CONSTANTIN.

24

sava bogasiu

25


PoLiticA Lui brâncoveAnu

binele și propășirea Valahiei Sfinte

război de cucerire să nu fie niciodată!

În alianță de pace cu toate țările din jur

nicicând în cârdășie cu Înalta Poartă Otomană

cinstit în plata haraciului către Imperiul turcesc

otomanii să stea cât mai departe de Palatul domnesc

vigilență și stabilitate în toate alianțele diplomatice

europa unită-n credința creștină ca scut împotriva musulmanilor.

Averea unui popor este credința sfântă în Dumnezeu.

numai prin jertfă și cultură un popor este puternic.

un mare politician, de toată admirația: BRÂNCOVEANU

CONSTANTIN.

26

sava bogasiu

ctitoriiLe Lui brâncoveAnu

biblia de la București, donată peste tot în țară,

râmnicu-Sărat cu o sfântă mănăstire în stil brâncovenesc,În Hurezi, o mare mănăstire voievodală,

nenumărate danii la Sfântul Munte Athos și-n Ierusalim,

cărți sfinte, de cult, în toată lumea dăruite,

ortodoxia-n Transilvania întărită prin biserici multe,vrednice de pomenire sunt ctitoriile de la Mogoșoaia și Mamu!

evanghelii în aur ferecate, la toate bisericile sale,

Academia ”Sfântul Sava”, mult slăvită de învățați și învățăcei,

nouă biserici refăcute: Arnota, Bistrița, Brâncoveni, Cozia,

Dintr-un Lemn, Dealu, Govora, Polovragi, Snagov.

un mare ctitor: BRÂNCOVEANU CONSTANTIN!


27

28

sava bogasiu

29


virtutiLe Lui brâncoveAnu

bunătate, bucurie-n suflet,

rugăciune și postire deasă,

Închinare cu smerenie în toate,

nopți adesea-n priveghere,

credință întrupată-n fapte bune,

ortodox în cuget și simțire,

voievod cu suflet bun și harnic,

erou al Bisericii și al Patriei străbune,

Apostol demn al Valahiei creștine,

neînfricat în fața otomanilor,

un domnitor cu nume mare: BRÂNCOVEANU.

30

sava bogasiu

31


FAMiLiA Lui brâncoveAnu

brâncoveanu Constantin, căsătorit pe vecie cu Maria din Popești,

rudă prin căsătorie cu familia Cantacuzinilor,Încuscrit cu Antiohie Cantemir Vodă din Moldova lui Ștefan cel Mare,

nunta voievodului la Filipești, în palatul Elinei, rudă bună,copiii, unsprezece la număr: patru băieți și șapte fete frumușele,

opt căsătoriți până ce Domnitorul a primit cununa de martir.văr bun cu Ștefan Cantacuzino, trădătorul care i-a urmat la domnie,

este din neamul lui Matei Basarab – voievodul Țării Românești.Are ca părinți buni pe Barbu Papa Brâncoveanu și mama Stanca.

nurori, pe Anița lui Ioan Balș Stolnicul și Bălașa lui Ilie Cantacuzino.un familist convins: BRÂNCOVEANU CONSTANTIN.

32

sava bogasiu

33


creDintA SFântAA brâncoveniLor

Ferice de omul ce are sfânta credință,Unită-n bucurie cu fapta cea bună.Asemenea Brâncovenilor care ne cheamă la biruință,În această lume atee și nebună,Care a pierdut de mult sfânta credință,Fără de care nu există o viață mai bună.Ferice de omul ce are în el sfânta credință!Acela este izvor cu apa bună,Care adapă pe toți în orice suferință.Să fim ca Brâncovenii cu inima bună!Mărturisind, oriunde și oricând, sfânta credință.

34

sava bogasiu

35


Stihuri brâncoveneSti

Dumnezeu este mare; de cine să-mi fie frică în lumea aceasta?Domnul este puterea mea; de cine mă voi teme oare?Domnul Iisus este tăria mea; cine poate lua tăria credinței din mine?Domnul Hristos este puterea credinței noastre: cine poate birui

Ortodoxia din noi?Domnul din ceruri este Salvatorul meu; cine mă poate opri de la sfânta

închinare?Domnul Dumnezeu este suflarea mea; cine poate ucide sufletul

credinței din mine?Domnul este nădejdea mea de după moarte; cine mă poate opri de

la învierea de obște?Domnul este izvorul lucrării mele; cine mă poate opri din slujba lui

Dumnezeu și a Patriei mele străbune?Domnul Dumnezeu este mare și puternic pentru toți Brâncovenii; cine

ne poate sta împotrivă?La Domnul am strigat ziua și noaptea, să se îndrepteze glasul nostru

înaintea cerului pentru neam și țară. Amin!

36

sava bogasiu

37


De LA DecebAL LA brâncoveAnu

De ce atâtea războaie și ură împotriva Daciei?Această străveche țară a noastră din vremuri primordialeCondusă de Burebista într-o sfântă unire, până la Decebal,Care s-a ridicat la ceruri cu steagul de biruință al DacieiCe flutură și astăzi în toate ținuturile de sus și până-n valeAducându-ne aminte tuturor ce mare erou este pentru noi

DecebalDupă cum regele dacilor fost-a trădat de apropiații săi,La fel s-a întâmplat și cu Brâncoveanu, voievod trădat de neamurileToate ale Cantacuzinilor și ale Bălenilor săi,Faptă urâtă, ce nu poate fi uitată nici de cel cu coarneleÎnroșite de atâta sânge, ce a curs de la Brâncoveanu până

la Decebal.

38

sava bogasiu

39


PAtiMireA Lui brâncoveAnu

Doamne, cât de mult a pătimit Brâncoveanu!Pentru Patrie și neamul său, de Dumnezeu ocrotit!Nimeni n-a pus atât suflet și atâta credință ca voievodul

Brâncoveanu,Temei pentru care Biserica l-a cinstit și Dumnezeu l-a iubit.Doamne, fă dreptate cu cei ce l-au trădat pe BrâncoveanuPe care Tu, Doamne, din ceruri mult l-ai prețuit.Căci nu există în România un așa mare martir ca Brâncoveanu,Să moară cu pruncii săi pentru credință și pentru poporul său

strălucit.Doamne, la Tine alerg și la ceruri mă-nchin pentru Brâncoveanu, Această frumoasă și sfântă icoană a voievodului de Dumnezeu iubitAtârnată în ceruri de soare, lună și stele, cu chipul lui Brâncoveanu.

40

sava bogasiu

41


triSteteA Lui brâncoveAnu

Doamne, cât s-au înmulțitCei care mă necăjesc!Iar cei care mă urăsc, s-au înmiitPentru că eu în Tine nădăjduiesc.Mulți sunt cei ce m-au zavistuit,Deoarece, tot timpul, pentru Patrie muncesc.Doamne, Tu dai milă însutitTuturor care neîncetat Te proslăvesc.Și, în ceruri, îi așezi la loc deosebit,Deoarece cu toții mereu mărturisesc,Că mare ești, Doamne, în veci iubit!

42

sava bogasiu

43


ruGA

Graiurile mele ascultă-le, Doamne,Ia aminte la rugile mele,Căci la Tine strig, Doamne.Multe sunt necazurile mele,Pe care le știi bine, Doamne.La Tine mi-am pus nădejdile mele,Căci numai Tu din greutăți m-ai izbăvit, Doamne,Când Te-am chemat în supărările mele,Degrabă Tu m-ai izbăvit, Doamne,Iată de ce vin la Tine cu gândurile mele,Ca Tu să-mi arăți ce mare ești, Doamne.

44

sava bogasiu

45


FericireA De A Fi În SLuJbA DoMnuLui

Ferice de omul ce se închină DomnuluiȘi care se pune tot timpul în slujba Sa,Așa cum a făcut Măria Sa,Sfântul Brâncoveanu înaintea DomnuluiCare prin credință și prin jertfa saȘi-a sfințit în veci inima saDe martir, înaintea Domnului.Mare este Ortodoxia și jertfa sa,Prin care și-a vădit iubirea saAtât de mare înaintea Domnului,Care i-a primit în cer icoana sa.

46

sava bogasiu

47


brâncoveAnu, PLin De creDintA

Doamne, poporul meu ce mult a suferitDe la străinii de neam și de credință,Ce s-au dovedit a fi plini de neputințăPrin a lor ură pătimașă ne-au izgonitDin Dacia, pe vremuri plină de credință,Unde, acum, Domnul așteaptă multă căință,De la popor, ca să fie din nou primit,Acolo, în rai, unde sfinții se înalță,Ca și martiri prin a lor jertfă măreață,Bine primit și de Dumnezeu proslăvitSfântul Brâncoveanu cel plin de credință.

48

sava bogasiu

49


PrintuL AuruLui

Cât de iubite sunt ctitoriile taleSfinte, mare mucenice, cu nume de aur,Constantin Brâncoveanu, care prin ale taleZidiri vrednice de scris în cartea de aurTe-ai ridicat la ceruri printre steleAlături de cei patru fii cu cununi de aurConstantin, Ștefan, Radu și Matei din Edicule,Închisoarea în care mult ați pătimit pentru pâra de aurPe care sultanul nu l-a mai aflat prin lucrurile tale,Deoarece toate Evangheliile din cel mai bun aurLe-ai poleit cu lacrimile tale.

50

sava bogasiu

51


PoMenireA Lui brâncoveAnu

Fericit ești tu, mărite voievod Brâncoveanu!Cu numele de Constantin, ctitorul stilului brâncovenesc,Pe care l-ai pus în toate zidirile tale ce strălucesc,Pretutindeni unde e scris cu slove mari numele tău, Brâncoveanu,Pe care toți sfinții și îngerii din ceruri îl preamăresc,Căci, prin a ta jertfă de martir, te-ai lepădat de ce e pământesc,Faptă vrednică de a ne face să-l pomenim pe BrâncoveanuLa toate slujbele și soroacele făcute neamului brâncovenescDin care s-a ridicat la ceruri, cu fiii săi, Constantin Brâncoveanu.

52

sava bogasiu

53


curcubeuL Lui brâncoveAnu

Un curcubeu mare cât ValahiaPeste care stă scris cu slove mariNumele voievodului Brâncoveanu cu ai săi fii, din Dacia,Ce au primit prin jertfă cunună de martiriDin aurul sfințeniei trăit în UngrovlahiaDe Dumnezeu păzită și proslăvită de îngeri,Pe care Hristos i-a trimis în România,Din al cărei nume scris în versuriReiese: ”om în rai”, care trăiește de veacuri în Dacia.

54

sava bogasiu

55


hureZi

O, preafrumoasă mănăstire, din ceruri venită,Pe timpul lui Brâncoveanu zidită din aur, Cu lumini și stele albe împodobită,Peste care stă scris un nume de aur.Hurezi, mănăstire voievodală, mult cunoscutăÎn țară și în lume, prin icoanele de aur,Cu chipul Sfintei Fecioare Maria, mult lăudatăDe familia Sfinților Brâncoveni în cărțile de aurPe care le-au scris în tiparnițele lor, de altădată.

56

sava bogasiu

57


tiPArituri brâncoveneSti

Toate faptele mărețe ale lui BrâncoveanuS-au scris în graiul vechilor cazanii.La toate tiparnițele de la Snagov și București,Târgoviște și Buzău, cât și prin alte locuriVrednice de pomenirea lui Constantin Brâncoveanu,Cărțile de slujbă sfântă, cu alese gravuri,Văzut-au lumina prin grija mitropolituluiAles de sfântul voievod în fruntea Bisericii, Pe nume Antim Ivireanul, pus de BrâncoveanuCa să facă din cărțile sale scară la ceruri.

58

sava bogasiu

59


Portret

Are chip de sfântCrescut cu credință,Viață sfântă pe pământ,Fapte pline de credințăPrinse-n testament.Omorât pentru credință,Cu ai săi patru fii jertfit,Alături de Ianache, cu credințăCurată prin legământ,Brâncoveanu Constantin, cel plin de credință.

60

sava bogasiu

61


brâncoveAnu PoMenit În veci

Vrednică este pomenirea SfântuluiConstantin Brâncoveanu cu ai săi fiiDe sânge și de credință sfântăBotezați cu nume de aur, așezați în icoanăConstantin, Ștefan, Radu și Matei,Alături de Ianache pe care să-l puiLa loc de mare cinste pentru tainaPe care a păstrat-o ca sfetnic cu credințăPână la moarte și după aceea în veci.Sfântă să le fie pomenirea înaintea DomnuluiPentru moștenirea sfântă.

62

sava bogasiu

63


voievoDuL Meu

Fost-a cuvântul Domnului către voievodul meu,Constantin Brâncoveanu, ales după sufletul meuCa el să fie luminarea mea,În care eu mi-am pus nădejdea mea.Domnul Dumnezeu este apărătorul meu,În orice necaz, El este ajutorul meu.Ascultă, Doamne, din ceruri ruga mea,Căci Ție Ți-am dat inima mea,În care am pus crezul meu,Pentru mine și poporul meu.

64

sava bogasiu

65


ruGA cAtre SFintiibrâncoveni

Sfinților Brâncoveni, rugați-vă DomnuluiPentru țara noastră, Valahia,Aflată de veacuri în slujba Domnului,Încă din vremea Sfântului Andrei, venit în DaciaCa pe toți să ne ducă la botezul Domnului,Fără de care nu poți vedea împărățiaLui Iisus Hristos, plină de lumina DuhuluiCare se revarsă, de veacuri, în Dacia.Sfinților Brâncoveni, închinați-vă Domnului,Cereți iertare tuturor din Valahia,Care, prin fapte, n-au fost pe placul Domnului.

66

sava bogasiu

67


ienicerii, În cASA voievoDuLui

Asemenea lui Brâncoveanu n-a fost nimeni,Martir mare cu ai săi patru fii de sânge,Vânduți de neamurile și boierii lui.Îndată, ienicerii, cu sulițe-nroșite,Pătruns-au în casa voievodului,Tocmai în Vinerea cea Mare, cu mânie,Peste toți pruncii voievoduluiAșezați ca-ntr-o icoană la închinăciune,Primeniți și-mpărtășiți,Gata pentru îngropăciune.

68

sava bogasiu

69


FiLe De AcAtiSt

Bucurați-vă, sfinților Brâncoveni martirizați!Pentru credință și iubire de Patrie chinuiți,Însă de Dumnezeu și de îngeri lăudați,Acolo, sus, în ceruri, unde pururi slujiți,Cu credință și mare bucurie să vă-nchinațiÎnaintea Sfintei Treimi, pe care să o proslăviți!Patria, prin ale voastre rugăciuni, s-o apărați!Pentru binele Patriei încă să luptați,Ca în vecii vecilor să vă bucurați.

70

sava bogasiu

71


PSALM brâncoveneSc

Sfinților Brâncoveni, lăudați-L pe DomnulDumnezeu, Care a făcut cerul și pământul.Bucurați-vă că de la naștere până la moarteÎn lumea de dincolo, cu mare încredere,Tot timpul L-ați mărturisit pe DomnulDumnezeu Care v-a dăruit vouă cerul,Unde îngerii aduc preamărireSfintei Treimi, iar voi, sfinților, cuvenita închinare.Cu psalmi și cântări pentru DomnulDumnezeu proslăvit în ceruri și pe tot pământul.

72

sava bogasiu

73


brâncoveAnu ÎnAinteA SuLtAnuLui

De ce s-au întărâtat popoarele păgâne?Pentru care pricină otomanii sultanuluiS-au strâns îndată, cu mare sălbăticiune,Ca să-l ducă viu pe Brâncoveanu înaintea sultanului,Cu lanțuri grele, plin de răni și neputințe?Ca ofrandă și trofeu, dus sultanului,Care, iute, cu vizirul, pusu-l-au la cazne.Aur, bani și alte daruri s-au dat sultanului,Care mulțumit a fost de moartea voievodului fără îngropăciune.

74

sava bogasiu

75


cAnDeLA brâncoveniLor

Neamul Brâncovenilor, o candelăCe arde-n ea flacăra iubiriiDe neam și de credințăLumina ei pătrunde-n sufletÎn inimă și cugetNeamul Brâncovenilor, o făclieCe arde într-unaPe drumul sfinților martiriDe neam și de credințăBrâncoveni numițiPe care nu-i putem uita nicicând.

76

sava bogasiu

77


brâncoveAnu PurtAtor De cruce

Sfântul voievod Brâncoveanu e purtător de cruce.El nu cere milă de la străini Și nu se teme de moarte și de nimeni,Pentru că voievodul Brâncoveanu e purtător de cruce.Aici, în Brâncoveni, toți din neamul lui sunt drepți,Buni la suflet, cu credință vie-n ei,Pentru că voievodul Brâncoveanu e purtător de cruce.În toată Valahia sunt multe cruci,Cu credință ridicate pentru Dumnezeu din ceruri,Pentru că voievodul Brâncoveanu e purtător de cruce.

78

sava bogasiu

79


MAnAStireA Dintr-un LeMn

Dintr-un lemn poți faceCasă pe pământ, Cruce-n cer și-n zare,Lemne pentru foc cu nesaț,Sicrie, cât se poate,Ca să nu rămână neîngropat,De pe deal și de pe vale,Nimeni până s-a gătat,Chiar și o mănăstire Dintr-un lemn s-a ridicat,De Brâncoveanu cu vrednicie.

80

sava bogasiu

81


PALAtuL De LA MoGoSoAiA

Un castel mare, peste noapte,De Brâncoveanu s-a ridicat,Cu multă trudă și dăruire,Prin credință multă s-a zidit,Ca pe toți să-i încânte,Cu parcuri, lacuri pentru pescuit,Unde toată lumea să se bucure.Biserică mare s-a înălțat,Ca fiecare să se închine,La palatul Mogoșoaiei, fericit.

82

sava bogasiu

83


brâncoveAnu LA buZAu

La poalele dealului,Pe malul Buzăului,Trăit-a Sfântul SavaCe a cântat DomnuluiCu har, în biserica satului,Cu preotul Sansala,Care a slujit Domnului,Până la jertfirea lui Sava,Înecat de cei răi în apa Buzăului,Unde, peste veacuri, Măria SaVoievodul Brâncoveanu a zidit Domnului,La Râmnic, o mănăstire sfântă,Iar la Episcopie, un palat spre amintirea voievodului.

84

sava bogasiu

85


cuvânt bun Pentru brâncoveni

Cuvânt bun pentru BrâncoveniSe desprinde din versurile mele,Pe care le-nchin voievoduluiDe Dumnezeu ales și sfințit,Ca să conducă Valahia cu pace și credință,Acest pământ străbun de la daci primit,Pe care el ni l-a lăsat în grija Maicii Domnului.Un sfert de secol Măria Sa BrâncoveanuA cârmuit poporul cu demnitate și tărie,Până ce a primit cunună de martir.

86

sava bogasiu

87


creDintA SFintiLorbrâncoveni

Credința în Iisus Hristos e marea virtuteCe i-a întărit, cu uimire,Pe Sfinții Brâncoveni în durere,Jertfiți, pentru a noastră mântuireDe pașalâc turcesc și de necredință prin renunțareLa tot ce avem mai sfânt, prin creștinare,Credința ortodoxă dovedită prin trăire,Cu fapte bune și iubire,Asemenea Sfinților Brâncoveni, intrați în nemurire.

88

sava bogasiu

89


icoAnA brâncoveniLorDin SuFLetuL Meu

Mă uit prin icoana Sfinților Brâncoveni din sufletul meuCum stă atârnată pe catapeteasma inimii mele, Gata să zboare pe cerul înstelat al iubirii mele,Luminată de razele soarelui gata să cadă în mine.

O, Doamne Sfinte, am o mare dorință în ființa meaSă-mi dai două aripi mari din visurile meleCu care să zbor peste albastrul icoanei din sufletul meuCe urcă tainic la cer cu Brâncovenii din inima mea.

La Sfinții Brâncoveni îmi stau tot timpul gândurile melePe care le scriu mereu, în versurile mele,Lăsate să plutească pe coala norilor albi din sufletul meu,Din dragoste multă pentru Brâncovenii mei.

90

sava bogasiu

91


DoruL De brâncoveni

Vă caut, Sfinților Brâncoveni, în inimă,Căci nu pot trăi fără de voi. Îmi este tare dor și sete de credința din voi, De Evanghelia sfântă pusă de voi în inimă.

Îmi este tare dor de voi, Până ce Dumnezeu va rândui să vin la voi, Tămâie și lumânări s-aprind mereu,De când vă pomenesc mereu.

Doamne Sfinte, Te rog, ajută-mă!Prin jertfă și mărturisire sfântă,Să pot duce viață sfântă,Pe calea martirilor, povățuiește-mă!

92

sava bogasiu

93


un nuMe FruMoS:brâncovenii

Brâncovenii, un nume prea frumos Venit din ceruri, pe o rază de soare,Împodobit cu tot ce este mai frumos,Ce nu are seamăn sub soare.

Numele lor e brodat pe tricolorul ce tresareLa foșnetul vântului ce vine din lună.Mă uit la icoana lor plină de lumină,Din care curg lacrimi de iubire.

Alerg la sanctuar să fac o Sfântă Liturghie,Cu ochii-nlăcrimați, mă rog fierbinte la eiSă nu-nceteze sus, în ceruri, ruga lor la LiturghiePentru țară, la Maica Domnului și Fiul ei.

94

sava bogasiu

95


iubireA SFintiLorbrâncoveni

Un ocean de iubireEste jertfa Sfinților Brâncoveni,Care aduce nemurireCelor ce merg pe calea Sfinților Brâncoveni.

Iubirea este mai tare decât moartea.Ea trece peste moarte cum s-a arătat,Prin Sfinții Brâncoveni care au sfidat moartea,Mergând pe drumul Crucii de Hristos arătat.

Jertfă fără de iubire,N-are într-însa nemurire,Totul cu iubire,Prin mărturisire.

96

sava bogasiu

97


cântAre SFintiLorbrâncoveni

Cântați Sfinților Brâncoveni cântare nouăCăci cu jertfă s-au încununatCântați din suflet cântare nouăPentru sfinții care s-au încoronat.

Ca sfinții martiri s-au ridicatLa ceruri s-au așezatÎnaintea lui Iisus HristosUnde stau de veacuri sfinții lui Hristos.

Acatiste, privegheri și liturghieCâte stele-n ceruri și fire de nisip pe mareAtâtea lacrimi să avem la liturghieCând le facem prăznuirea mare.

98

sava bogasiu

99


orAtoriuL SFântuLui conStAntin brâncoveAnuÎn FAtA Lui iiSuS hriStoS

Din Brâncoveni m-am născut, Iisuse, aproape de OltulCe udă Valahia cu lacrimile Maicii DomnuluiȘi ale lui Dumnezeu, Care a plâns în limba poporuluiDin care m-am născut, dintr-o viță nobilă altoită în HristosCare niciodată n-a voit să-și plece capul lui AllahȘi nici să-și lase Crucea pentru luna lui Mahomed,Cel care a slobozit hoardele otomane, precum lăcustelePeste ținuturile noastre moștenite din moși-strămoșiDe buneii noștri daci, cunoscute și de valahi apărateCu viață și cu moarte, întru nădejdea învierii.Din pântecele maicii mele am crescut cu tot neamul meuÎn frica de Dumnezeu și cu dragoste de Patria cereascăPrin care am devenit un stejar pe care nu-l mai sperieNici vânturile și nici zăpezile mari, care-i încovoaie spinareaCe duce tot greul, prin care gerul păgânilor a pus stăpânirePeste inimile noastre, ce ard de atâta credință și iubireJertfelnică, puternică, care s-a aprins în noi de dragul Tău, Iisuse.Bunii mei părinți mi-au dat de toate: viață și credințăIubire și sfințenie; înțelepciune și multă omenie; aur și pământ cât vezi

100

sava bogasiu

cu ochiulCare însă n-a pus peste mine stăpânire, precum nici o averepământească,Deoarece am prețuit și am ținut tot timpul la aurul Ortodoxiei mele,Pe care l-am dat ca moștenire sfântă pruncilor mei născuți,Unsprezece la număr, și cel de-al doisprezecelea, mai mare decât toți,Este poporul meu, ce face parte din sângele strămoșilor meiCare nicicând nu pot fi dați uitării de mine și de neamulCe mi l-a dat bunul Dumnezeu din veșnicie, pentru a înțelegeCă totul în această viață are o cale, o chemare și o lucrare sfântă.M-a hărăzit Dumnezeu din ceruri ca să mă-nsor cu MaricaCare-și prăznuiește ziua binecuvântată de Sfânta Maria, MaicaPrecista,Născută în vechiul sat Popești, din neamul Cantacuzinilor, cu care nuseamănă,Deoarece ea are o inimă bună ca a Brâncovenilor mei,Care au ctitorit Valahia cu cărți sfinte, biserici și mănăstiri,Și chiar o Academie, cu numele de Sava de la București,Unde se învață: graiul strămoșesc și credința sfântă după EvangheliiȘi Predania Sfinților Părinți, toate ale științei, Oratoria, Arhitectura,Istoria veche, Geografia și chiar Medicina și Muzica se cântăCa pe toți să-i lumineze și la toți să le încălzească inima și sufletul,Pentru a cunoaște tainele științei și ale vieții veșnice din ceruri.O, Iisuse Sfinte, Tu știi inima și toate gândurile meleCă n-am poftit niciodată tronul și nu mi-am dorit domniaȚării mele, Valahia, pe care mulți au râvnit-o din răsputeri.Am fost în familia mea soț și tată; domn și bunic.Nicăieri în lume, nu găsești atâta tihnă și iubire sfântă ca-n familia ta,Unde șade Dumnezeu în fruntea mesei și Maica Domnului în icoanacasei.

101


Copiii mei roiau ca-ntr-un fagure de miere dulce ce numai soția știeUnde se află în inima ei de candelă ce arde-n focul iubirii.Toți boierii din Divanul Domnesc au sărit peste liniștea meaCa să-mi dea tronul țării clădit pe ură și trădare; amăgire și neliniște.De la urcare Ți-am jurat, o, Doamne Sfinte, în fața mitropolituluiUngrovlahiei, la catedrală, că nu voi lăsa genele mele să doarmăPână ce în țară nu va fi pace și bună viețuire cu toate popoarele,Că nu voi lăsa pe cerul credinței mele să se aprindă semiluna.Mai bună este moartea în Ortodoxie, decât traiul pe lunaCelor care nu cred în Iisus Hristos și nu se închină Maicii DomnuluiFără de care nu poți afla milă și har înaintea bunului Dumnezeu.Din primii ani de domnie, m-am străduit din răsputeriSă fiu în bună pace cu Înalta Poartă Otomană, care fără de milăAn de an, a tot crescut haraciul cât un munte de aurDin vârful căruia sultanul Ahmed al III-lea abia se mai vedea,Cu turbanul în lună și cu sufletul negru în iad de atâta lăcomie,Pântece fără de fund și inimă plină de veninul turbăriiDupă aur și femei; palate și pământuri pline de sângeCare l-au strivit la moarte cu trupul și cu sufletul în șeolUnde este multă durere, foc și fum de nu se vede om cu om,Acesta este iadul deznădejdii de unde n-a ieșit nimeni vreodatăCa să afle lumină, bucurie, credință și înviere.Am învățat de la Tine, Iisuse, ce mare dar ceresc este paceaCu tine însuți, cu Dumnezeu din ceruri și cu cei din jurul nostru.M-am străduit tot timpul să țin sus steagul credinței și al omeniei,Să fiu în bună pace cu toată lumea, ca și-nțeleptul SolomonAl cărui nume înseamnă: pace, pace peste poporul Israel,Ales dintre neamuri ca și poporul meu valah, să poată crește încredință,În jurul sfintelor altare, unde numele Tău, Iisuse, este proslăvit în

102

sava bogasiu

veci de toți.Din dragoste față de Tine, Iisuse, Ți-am dăruit un mareBuchet de sfinte biserici și mănăstiri, ctitorite cu aurul credinței mele,Care mai de care mai frumoase și sfinte, pline de viață liturgică,Unde slujba n-a încetat ziua și noaptea către Tine, Iisuse.În mănăstirea Hurezi am pus mult suflet pentru Tine, Doamne,Ca Tu de-a pururi să stai în Potirul altarului, din care să mă cuminecChiar și după moarte; să Te am mereu în sufletul și în trupul meu,Ce stă candelă aprinsă în toate zidirile mele, ca să pot citiCărțile sfinte cărora le-am dat lumina tiparului,În toate tiparnițele mele de la Snagov, București, Buzău, Târgoviște.Domnia mea a fost în slujba Ta, Iisuse, și a poporului meuCare a trudit din greu să scoată pâinea cea de toate zilele pentru toțicopilașiiCe zburdau ca niște miei prin poienele și livezile bogate de roadămultă.Poporul este puternic doar prin fiii săi care se ridică precum stejariiÎn fața tuturor dușmanilor și a străinilor de neam și de credință.Mi-ai dăruit, Iisuse, patru feciori frumoși ca și crinii câmpuluiȘi șapte fete frumoase ca și lăcrimioarele pământului plin de flori.Pe copii i-am crescut cu dragoste de tată, în duhul Ortodoxiei,I-am învățat de mici ce sfântă-i munca în cele șase zile de lucruȘi cât de binecuvântată este Duminica - ziua Domnului, în fața al-taruluiDe la care nu mi-a lipsit o Liturghie, la care cu toții cântam,Și pe Tine, Iisuse,Te lăudam pentru câte daruri mi-ai dat din belșug.Pentru familia mea, sfintele sărbători erau cele mai frumoase zileÎn care ne adunam cu toții, având făclii aprinse și ramuri verziDe busuioc, la Bobotează și tot felul de lalele la Prohodul Domnului.Abia așteptam să vină Joia cea Mare la Curtea Domnească

103


Să chem toți dregătorii, cu mic, cu mare, la toți să le spăl picioareleȘi la tot poporul din curte să-i cer iertare, și cu dragosteÎi sărutam pe toți și mă plecam, ca să nu fie nimeni supăratDin cauza păcatelor mele cu voie și fără de voie; cu gândul, prinfapte,Sau cu vorba slobodă, din pricină de mânie și nechibzuință.Apoi la duhovnic alergam în grabă să-mi spăl sufletul,Cu lacrimi multe plângeam, încât se înmuia epitrahilul mitropolitului,Care iute mă chema și cu mare bucurie mă împărtășea cu Toți pruncii mei și cu a mea soție curată și harnică ca o albină bună.În Vinerea cea Mare, cerul s-a întunecat, Iisuse, de a Ta răstignire,Cutremur mare s-a făcut, încât catapeteasma templului în două s-adesfăcut.Tot la fel, în această mare și îndurerată Vineri din Săptămâna MareCând toată familia mea, precum și Curtea Domnească postea și seruga,Venit-au peste mine întunecații gealați, ieniceri înarmați cu iatagane, Cu săbii multe, acasă la mine, fără de veste, în timp ce cugetam laCruce,La ale Tale dureri multe și mari pătimiri, din cauza noastră,Căci noi, Iisuse, Te-am răstignit mereu prin ale noastre strigătoarepăcateDe care ne este lehamite și vrem schimbare prin a noastră pocăință,Cu lacrimi și durere, ca Tu pe toate să ni le speli, prin Crucea Ta.Nimeni nu mi-a sărit în ajutor, căci neamurile mele m-au trădat la IstanbulCa și pe Tine, Iisuse, Iuda cel rău cu punga mare de arginți,Pe care tu la Cina Domnului l-ai hrănit cu iubire, din Pâinea vieții, Ca el să se oprească de la mârșava faptă ce-l chinuia în gând.La fel și eu pe Ștefan Cantacuzino, din neamul meu de voievod

104

sava bogasiu

Ca pe un copil drag l-am ajutat să crească cu vârsta și cu traiul,L-am învățat numai de bine, ca el de rău să se ferească și om deomenie să fie.Cu toți din jurul lui, chiar și cu străinii, să nu-i vândă nici măcar cugândul.Ca și pe Tine, m-au despuiat, Iisuse, de tot ce-aveam de preț pemine,Cu mahramă neagră, plină de dispreț, m-au înfășurat și lanțuri greleei mi-au pus,Ca pe un tâlhar la drumul mare m-au socotit și coroana de voievodMi-au răstignit-o într-un cui și cu sulițe au tras cu foc în ea.Ca pe niște oaspeți veniți în casa mea am vrut să-i omenesc,Cu pâine și cu apă, căci aspră este Vinerea cea Mare și Neagră,Când stelele se abțin chiar de la lumina cu care se hrănesc mereu.Acei otomani flămânzi, veniți ca niște lupi, peste garduri au sărit,În staulul plin de miei au intrat, de unde pe cei mai rotofei,Pe mieii cei mai albi, i-au sfârtecat pe rând, fără de milă.Apoi ne-au luat pe noi toți, ca pe o turmă de vite,La Istanbul să ne judece și pe toți la moarte să ne dea pe veci,Dacă nu vom trece la legea păgânească, pângărind botezul creștin,plin de lumină.Tot drumul desculți am mers și am plâns de mila Ta, Iisuse,Căci greu Ți-a fost să-Ți duci Crucea pe jos la Golgota, Mântu-itorule,Apă pe Cruce ai cerut și nu Ți-au dat decât fiere și oțet.Ți-a fost foame de milă și de iubire și ai primit numai dușmănie.În temniță grea, Iisuse, m-au dus ca și pe Tine, odinioară,Cu lanțuri grele la picioare și la mâini s-au pus să-mi legeGândurile și visele mele de libertate, la care toată viața am tânjitSă fiu slobod ca pasărea și liber ca fluturele în grădină.

105


Șase luni ne-au chinuit, zi și noapte, să afle de aurulPe care l-am pus în vistieria Ta cerească, Iisuse, prin ctitoriileCare au rămas ca veșnică pomenire din neam în neam.Sunt gata, Iisuse, chiar astăzi, de ziua vârstei meleDe aur, să-mi plec capul dimpreună cu fiii mei,Fără de șovăială, sufletul și trupul să mi le dauCa de-a pururi să rămân în credința ortodoxăSfințită de Tine, Iisuse, pe Sfânta Cruce și luminată prin Duhul SfântAmin!

106

sava bogasiu

107


orAtoriuL MAriei brâncoveAnu

În FAtA MAicii DoMnuLui

Maica Domnului, Sfântă Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu,La sfânta ta icoană acum mă plec și cu lacrimi multe mă tânguiescDe necazul cel mare ce a căzut peste mine și peste casa mea dragă,Unde am trăit atâta iubire sfântă și fericire, cum doar acolo în ceruripoate fi,Ca în casa mea să stea Dumnezeu în capul mesei și tu, Maică Sfântă,în icoana casei mele,În care n-a încetat rugăciunea dimineața și seara, căci tot timpul încasă psalmodiam,Dimpreună cu fetele mele, cele mai frumoase axioane, în cinstea ta,Maică Precista,A cerului și a pământului împărăteasă de îngeri lăudată și de noi, Brâncovenii, prețuită.Toți băieții mei și tatăl lor citeau, zi de zi, din marea Carte a Domnului,Biblia cea veche și sfântă,De unde am înțeles cu toții ce mare dar este taina credinței,Care te duce la cerurile pline de îngeri și de sfinții lui Dumnezeu.Cu ce ți-am greșit eu și casa mea, Maica Domnului, ca să-mi daiaceastă cruceA văduviei înnegrite de atâta durere și multe lacrimi în ochii fetelor

108

sava bogasiu

mele,Care stau ciorchine în jurul altarului, împărtășindu-se din Potirul doru-luiDe tată și de frățiori, uciși fără de milă de cel ce nu are inimă și nicidragosteDe flori și de stele, de miei și de oameni, pe toți stropindu-i cu sângeși urăPrin care văzduhul s-a întunecat și marea s-a învolburat de atâtaînspăimântare.O, Maică Sfântă, Fecioară Maria, tu ai simțit sabia durerii de mamăLa moartea Fiului tău, Iisus, ucis mișelește, pe Cruce răstignitDe cei de aproape și de cei mari, plini de pizmă și de răutate.Cum s-au năpustit cu năvala, aruncând cu vorbe grele și murdareÎmpotriva Celui ce a dat mereu la toți lumină și iubire, pâine și apă,Vindecând orice boală și neputință și pe toți săracii i-a mângâiat destul,Pe cei bogați i-a îndemnat să-mbrace mereu haina milostenieistrălucitoarePe care moliile nu o pot mânca și nici furii nu o pot lua nicicum,Căci pe ea scrie pentru veșnicie numele celui milostiv și darnicCare are parte de rai și de mâncare cu Dumnezeu la masa sfântă.Măicuța Domnului, durere mai mare ca aceasta nici că există pe lume,Să-ți fie omorât soțul prin decapitare, dimpreună cu toți fiii mei, patrula număr,Zămisliți din iubire, crescuți în dragoste cu credință, ca niște brazi cusperanțe mari,Ca ei să ducă bătrânețile părinților și grija țării noastre sfinte Valahia,Care de astăzi este îndoliată, cernită și cutremurată de la un capăt lacelălaltPentru că am rămas fără de voievod bun, creștin, și poporul fără depăstor.

109


Sultanul nu s-a mulțumit doar cu cei patru fii ca niște miei frumoși,Cu ură, cu groază mare s-a pornit și asupra celui mai bun păstor dinlume,Dragul meu soț, al cărui trup fost-a aruncat pe fundul mării, fără decruce,Pe care mult a prețuit-o și cu lacrimi sfinte a udat-o mereu,Cu rugăciune multă pentru a noastră casă și țară sfântă Valahia.Suntem un neam crucificat și un popor răstignit pe Golgota istoriei,De atâtea ori, cerul s-a înroșit și Dunărea la fel, cu sângeDupă atâtea războaie cu otomanii și multe alte țări vecine,Care, cum veniră, pe loc se risipiră, cu baie de sânge spălați,Ca să înțeleagă că n-au ce căta în țara noastră fără de pace sfântă.Din vremuri străvechi, Măicuța Domnului, trăit-am în pace și bunăviețuire,Dăruind omenie și pâine tuturor care veniră cu gândul cel bun și sfânt,Doar să ne vadă în treacăt și să ne audă dulcea limbă strămoșească,Care este Cina Carpaților noștri, de îngeri cântată și de lume admirată.Lacrimile mele s-au uscat de atâta suferință și jale-n suflet,Care m-apasă greu și nu mai pot duce atâta durere și oftat,Să-i văd tăiați ca spicele de grâu, pe rând, cei patru fii și soțul,La care se adaugă și Ianache sfetnicul, pe care mult l-am plâns, ca șipe ai mei.Lacrimile tale sfinte, Maică a Domnului ceresc, s-au prelinsÎn ochii mei de mamă îndurerată și nemângâiată deloc,Ca și Rahila din Biblie, ce-și plângea fiii ei care nu mai erau în viață,Așa sunt eu acum, Măicuță, rămasă văduvă de soțul meu,Fără de copiii pe care-i aud neîncetat strigând: ”Mamă, mamă!”,Cum dar să nu plâng și să nu mă tânguiesc, căci tu, Maică sfântă,Lângă Crucea lui Iisus pe Golgota ai rămas singură ca mamăîndurerată,

110

sava bogasiu

Te-au părăsit apostolii, doar Ioan Evanghelistul, cel mai tânăr dintre eiȚi-a fost mereu alături, cu timp și fără timp, la bine și la rău,La fel și eu, Maică Sfântă îndurerată, mă simt abandonată de neamurile meleCare m-au vândut pe bani mulți la Poarta Otomană, fără de milă,Am fost închisă în temniță, fără de vină, dimpreună cu fiicele melePentru că sunt soție de voievod și mamă de prinți ai ValahieiPe care sultanul s-a hotărât să o dea celui ce va oferi bani mulți,Cu care să-și facă scară la Allah din ceruri, pe trepte de sânge.Maică Sfântă, cu lacrimi te rog, din inimă strig ziua și noaptea,Ca să-mi așezi cu drag sufletele copiilor mei Ștefan, Constantin,Radu, Mateiaș, pe voievodul meu Constantin cu al lui sfetnic drag,IanacheLa ceruri să-i duci, lângă Iisus să-i așezi și cununi de aur să le pui,Icoană sfântă să le faci din aurul strălucitor al lacrimilor tale sfinte,La care să mă plec și rugăciuni să aduc pentru fiicele mele orfane,Fără de tată care să le crească și fără de frați ca să le păzească,La tine, Maică, alerg cu lacrimi, pe altcineva atât de milostivă nu știu,Nici în cer, dar nici pe pământ, unde mă simt atât de singură,Fără de ajutor, plină de deznădejde și cu lacrimi multe.Mă simt neputincioasă, doar bunul Dumnezeu din ceruri mi-a rămas,Cu tine, Maică îndurerată, voi trece mai ușor prin valea plânsului amar,Pe care doar Iisus îl poate șterge cu a Lui Cruce sfântă,Prin care vin iertarea, sfințenia și bucuria învierii.Ca o monahie în straie negre voi sta la mănăstirea Hurezi, ctitorievoievodală,Toate candelele le voi aprinde îndată ce tu stelele pe cer le aprinzi,Ca prin ele să aduci lumină sfântă peste sufletele noilor martiri dinsângele meu.Parastasele toate am să le fac, căci din ele doar credința și iubirea

111


Urcă împreună până sus la ei în ceruri și revin din nou prin luminaCe coboară pe fereastra inimii în ochii sufletului meu înlăcrimat.Multe milostenii dau celor nevoiași, oriunde ar fi ei, pentru BrâncoveniimeiCare-mi împodobesc catapeteasma sufletului plin de lumina credințeiPe care nimeni nu mi-o poate stinge, căci mai tare decât moarteaEste credința prin iubire și dragostea prin jertfa martirică.Cu lacrimi sfinte voi îmbrăca pe Brâncovenii mei, cu dor îi voi înfășura,Sufletele le voi săruta și la icoane îi voi pune cu mult drag.

112

sava bogasiu

cuprins

PRECUVÂNTARE / PAG. 5CRUCEA LUI BRÂNCOVEANU / PAG. 9RAZE DE POEZIE PENTRU BRÂNCOVEANU / PAG. 11BRÂNCOVEANU / PAG. 13SFATURI BRÂNCOVENEŞTI / PAG. 15SFINŢII BRÂNCOVENI ÎN CERURI / PAG. 17FLORILE LUI BRÂNCOVEANU / PAG. 19CREZUL LUI BRÂNCOVEANU / PAG. 21TESTAMENTUL LUI BRÂNCOVEANU / PAG. 23POLITICA LUI BRÂNCOVEANU / PAG. 25CTITORIILE LUI BRÂNCOVEANU / PAG. 27VIRTUŢILE LUI BRÂNCOVEANU / PAG. 29FAMILIA LUI BRÂNCOVEANU / PAG. 31CREDINŢA SFÂNTĂ A BRÂNCOVENILOR / PAG. 33STIHURI BRÂNCOVENEŞTI / PAG. 35DE LA DECEBAL LA BRÂNCOVEANU / 37PĂTIMIREA LUI BRÂNCOVEANU / PAG. 39TRISTEŢEA LUI BRÂNCOVEANU / PAG. 41RUGĂ / PAG. 43FERICIREA DE A FI ÎN SLUJBA DOMNULUI / PAG. 45BRÂNCOVEANU, PLIN DE CREDINŢĂ / PAG. 47PRINŢUL AURULUI / PAG. 49POMENIREA LUI BRÂNCOVEANU / PAG. 51CURCUBEUL LUI BRÂNCOVEANU / PAG. 53HUREZI / PAG. 55TIPĂRITURI BRÂNCOVENEŞTI / PAG. 57

113


PORTRET / PAG. 59BRÂNCOVEANU POMENIT ÎN VECI / PAG. 61VOIEVODUL MEU / PAG. 63RUGĂ CĂTRE SFINŢII BRÂNCOVENI / PAG. 65IENICERII, ÎN CASA VOIEVODULUI / PAG. 67FILE DE ACATIST / PAG. 69PSALM BRÂNCOVENESC / PAG. 71BRÂNCOVEANU ÎNAINTEA SULTANULUI / PAG. 73CANDELA BRÂNCOVENILOR /PAG. 75BRÂNCOVEANU PURTĂTOR DE CRUCE / PAG. 77MĂNĂSTIREA DINTR-UN LEMN / PAG. 79PALATUL DE LA MOGOŞOAIA / PAG. 81BRÂNCOVEANU LA BUZĂU / PAG. 83CUVÂNT BUN PENTRU BRÂNCOVENI / PAG. 85 CREDINŢA SFINŢILOR BRÂNCOVENI / PAG. 87ICOANA BRÂNCOVENILOR DIN SUFLETUL MEU / PAG. 89DORUL DE BRÂNCOVENI / PAG. 91UN NUME FRUMOS: BRÂNCOVENII / PAG. 93IUBIREA SFINŢILOR BRÂNCOVENI / PAG. 95CÂNTARE SFINŢILOR BRÂNCOVENI / PAG. 97ORATORIUL SFÂNTULUI BRÂNCOVEANU ÎN FAŢA LUIIISUS HRISTOS / PAG. 99ORATORIUL MARIEI BRÂNCOVEANU ÎN FAŢA MAICIIDOMNULUI / PAG. 107

114

sava bogasiu

Sava BOGASIU StIhUrI BrâncOveneştI...au fost selectate şi câteva poezii scrise de mine, fapt...

Documents

Transcript of Sava BOGASIU StIhUrI BrâncOveneştI...au fost selectate şi câteva poezii scrise de mine, fapt...