sat anism.ro http://www.satanism.ro /2012/05/27/traian-tandin-secte-criminale/

Traian Tandin – Secte criminaleAdmin

Secte criminale prezintă selectiv o colecție de istorisiri, scrise cu o agilitate demnăde un agent de investigații. Textele ce compun cartea lui Traian Tandin propuncititorului o incursiune dură într-o lume cunoscută numai vag de publicul larg.Poveșt irile, animate cu pricepere de stilul tăios al autorului, ne propun o călătorieîn spațiul șocant al violenței, al manipulării și imbecilizării sistematice, dezvăluind oserie de secrete legate de liderii (Guru) din spatele acestor organizații (de cele maimulte ori) criminale și o mulțime de detalii oripilante în legătură cu acestea.

Pentru comenzi: www.librariaeminescu.ro

Extras din carte:

Satanismul, un pericol naţional

Al treilea val al satanismului a lovit din trei direcţii România. Ne place, nu ne place, dar majoritateaanalizelor consideră că momentul iniţ ial al pătrunderii doctrinei sataniste la noi a f ost marcat de turneul(în mai multe oraşe transilvănene) a f ormaţiei declarat sataniste „The Beldamn”, desf ăşurat între 21septembrie — 1 octombrie 1992.

Pe de altă parte, în acelaşi an, membrii grupărilor clandestine sataniste din Kiev şi Lvov au intrat încontact cu sataniştii din Ungaria în vederea valorif icării posibilităţilor acestora de penetrare pe teritoriulRomâniei. Pentru a exemplif ica, să vă spunem că unul din aceste grupuri sataniste, care a urmăritconsecvent inf iltrarea pe teritoriul ţării noastre, a f ost cel al „Galaxienilor” din Kiev, condus de „proorocul”Like.

Cine este acesta? Cunoscut sub pseudonimul Valois, acet Like ilustrează f oarte bine proverbul „cine se-aseamănă, se-adună”, deoarece principalul său colaborator, numit de către mebrii grupării „PaterDisciplinarius”, este f ost of iţer KGB. Vedeţi cum leagă? Cum cu ce? Să spunem că nu este delocîntâmplătoare simultaneitatea apariţ iei mişcării sataniste cu „înf lorirea” noilor rute transcontinentale detraf ic cu droguri, din Asia Centrală ex-comunistă spre pieţele de desf acere din Europa de Vest.

În f ine, o primă inf luenţă a „Galaxienilor” a f ost apariţ ia, la Galaţi, a unui grup de „închinători la cele 33 despirite galactice”.

Pe de altă parte, dacă luăm în calcul că membrii a două din primele mişcări sataniste din România(înf iinţate la Zalău şi Jibou, judeţul Sălaj) călătoresc f recvent în exterior, având legături directe cuputernica mişcare satanistă din Ungaria, putem trage o concluzie. În paranteză f ie spus, f aptul căsatanismul este bine implantat în Ungaria e dovedit, printre altele, şi de statisticile alarmante privindsinuciderile t inerilor din această ţară, parte din ele având caracter ritual.

O altă f ilieră de prozelit ism satanic, activă în judeţele din Moldova, dar sporadic, provine din RepublicaMoldova.

„PionierV a f ost un elev din Botoşani care, întors de la studii din Republica Moldova, s-a declarat„satanist moderatV, având un rol important în f ormarea organizaţiei „Ucenicii SataneiV. Desigur, omul esteşi solist rock.

Spre infern pe „Scara lui Satan”

Este mai greu de crezut, dar „epidemia satanistă” din România a cuprins peste 20 de judeţe. Dacă acumcâţiva ani grupările româneşti de acest gen erau considerate de rang inf erior (cel mult 2, pe „Scara lui

Satan”), în ult imul t imp marea majoritate au evoluat la gradul 3, iar unele chiar la 4.

În acest caz, ritualul implică sacrif iciu de animale (gradul 3) sau sacrif iciu de animale însoţite de acte dezoof ilie (gradul 4).

Totuşi „ideal” este un sacrif iciu uman — sacrif icarea unui copil „care nu a avut t imp să păcătuiască”.Realizarea acestui t ip de sacrif iciu, încercat până în prezent de două ori la noi, marchează accesulliderului-sacrif icator la „nivelul 5”.

Să mai urcăm pe „Scara lui Satan”: gradul 6 presupune ca actul sacrif iciului să f ie însoţit de pedof ilie şineerof ilie iar gradul 7, ult imul, duce la sinuciderea rituală, desf ăşurată într-un cadru solemn. Iniţ ierea lagradul 7 presupune, desigur, trecerea prin toate gradele anterioare — deci zoof ilie, omor, pedof ilie,necrof ilie. Pentru cine suportă, iată cum se desf ăşoară o iniţ iere de gradul 7:

Candidatul se spânzură, cu ajutorul unei f unii special înnodate, de culoare neagră — cunoscută a f i servitdeja la sinuciderea altei persoane. În cursul procesului de asf ixie, candidatul are intense trăiri de tipsexual, provocând erecţia şi, uneori, f inalizându-se prin juisare, al cărei produs este, ulterior, f olosit înscopuri magice. La un moment dat bine determinat, maestrul care iniţ iază taie f unia, oprind sinucidereaînaintea decesului propriu-zis. Experienţa se soldează, nu rareori, cu moartea candidatului. Dacă acestasupravieţuieşte ritualului, cunoscut sub numele de „Satan’s French Kiss”, el devine iniţ iat de gradul 7.Aceştia sunt singurii care au dreptul să înf iinţeze noi Biserici ale lui Satan, numind lideri locali. Ei suntadmişi în oricare dintre aceste grupuri locale, din întreaga lume.

Rezultă de aici că liderii din România au f ost f ormaţi peste hotare sau chiar în ţară de către criminaliperverşi, care au acţionat concertat şi au dispus de mijloace adecvate. Să mai spunem că în 1999, înRomânia, erau cel puţin 6 lideri satanişti care, în perspectivă, t indeau către acest ult im grad de iniţ iere.

O nouă eră mondială, dominată de Lucifer

Este cert că în unele medii f recventate de tinerii noştri s-au constituit grupuri autoapreciate a f i satanistesau neonaziste, care au o ideologie aberantă şi f olosesc simboluri specif ice curentelor muzicale rock,New Age, Metalica. Extaziaţi de consumul de alcool ori stupef iante, sectanţii cult ivă sadismul, crima,violenţa, prostituţia, anarhia.

Prin piesele muzicale aparţinând genului se propagă iluzia transpunerii în duhuri malef ice, se creeazăatitudini de nonconf ormism, susţinându-se apariţ ia unei clase sociale universale, a unei noi ere mondiale,dominate de Satan şi supuşii săi.

Această „nouă” doctrină se bazează şi pe simbolizarea satanismului de cif ra 666. Cei trei şasesimbolizează patimi cumplite, care vor stăpâni lumea în vremea de pe urmă. Acestea sunt pof ta f ără deminte, adică desf râul şi beţia. Apoi, este închipuirea pripită, care duce la dezbinări, boli suf leteşti,vrăjitorie, deznădejdi, f inalizate în suicid. Cea de-a treia patimă este mânia f ără judecată. Cu alte cuvinte,ură, războaie, răzbunare, crime între oameni, între părinţi şi copii.

Satanismul propovăduieşte violenţa instinctuală şi bestială, ritul f iind dominat de magie, orgii sexuale,pornograf ia şi liturghia neagră. Un curent ideologic care răstoarnă practic toate valorile morale.

Grupurile sataniste organizează ritualuri denumite „mesă satanică”, la miezul nopţii, în cimitire, cavouri,f oste cazemate sau clădiri părăsite, garaje, subsoluri. Spre exemplu, în Bucureşti, în zona GrădiniiBotanice, într-un imobil părăsit (f olosit temporar de un grup de şantiere) s-au descoperit pe pereţi urmeşi însemne sugestive ca: „Satana a învins”, „Voi veţi arde în f ocul veşnic”, „Nu veţi scăpa de noi”, „Noi vomf i sf ârşitul lumii voastre”.

În f aze incipiente sataniştii de la noi, pe lângă mâzgălirea pereţilor în diverse locuri (unele chiar publice,cum sunt staţiile de metrou), înnegresc crucile din cimitire cu vopsea şi smoală (cum a f ost cazul din 21iunie 2000, în cimitirul Mihai Bravu din Ploieşti, opera f iind a grupării sataniste intitulată „Îngerii Negri”), pealtele le dărâmă în serie, le scrijelesc semne satanice sau le întorc invers (cimitirul Belu din Bucureşti, Sf .Măria din Brăila, cimitirele din Cluj, Constanţa, Dorohoi etc).

„Noua Acropolă”

În „f amiliile sataniste” sunt atraşi în special t inerii între 12 şi 25 de ani, din rândul elevilor şi studenţilor şiai f anilor unor mai noi curente muzicale precum „Moarte”, „Gunoi”, „Viaţa mizeră” şi „Providenţa lui Satan”.Nu sunt ocolite nici alte medii, mai ales cele ale pasionaţilor de ocultism „Magia neagră”.

Unele dintre grupuri au deja lucrări t ipărite care tratează f enomenul („Magii secolului XX”, „Satanismul dinmuzica rock”, „Ocultism”, „Exorcismul”) sau benef iciază de asistenţă de specialitate of erită de revistele„666”, „Vineri 13”, „Dracula”, „Paranormal” şi altele de acelaşi gen care apar în Tulcea, Iaşi, Ialomiţa,Neamţ, Teleorman.

Tinerii adepţi ai „Noii Ere” pot f i recunoscuţi după vestimentaţia lor macabră cu desene de schelete,cranii, pentagrame, crucea întoarsă, zvastica înscrisă în cerc, blugii rupţi, hainele sf âşiate.

Mai nou, pe la mijlocul anului 1999, a luat f iinţă în Bucureşti prima sectă satanică compusă numai dintinere f emei, intitulată „Noua Acropolă”. Nouă f emei. Poate că existenţa, experienţa sau gândurilef iecăreia dintre cele nouă f emei ar trebui evidenţiate undeva, într-un colţ de ziar, deoarece este destul decurios ce anume le-a determinat pe ele, persoane cu o carieră strălucită, să aleagă o altă modalitate dea-şi închina viaţa, o altă icoană cu consecinţe nocive asupra tuturor. Iată ce a declarat una dintre acestesectante unui ziarist de la „Cotidianul”:

„Toţi mă considerau de mică o ciudată. Atunci am avut primul impuls sadic: mi-ar f i plăcut să- i văd pe toţiplini de sânge şi chinuindu-se în durere. O să spui că sunt bolnavă, dar crede-mă, f iecare dintre noi vreasă se răzbune pe cineva la un moment dat. Odată cu vârsta mi-am dat seama că mă atrăgeau lucrurileezoterice, partea întunecată a existenţei. Ref uzam să cred că Dumnezeu este spiritul bunătăţii careconduce lumea, dar îi aduce şi multe nenorociri. Am cit it mult despre asta, şi am ajuns până la urmă laesenţa existenţei mele: să f iu dură şi pură trăind într-o libertate absolută. Satan, şi numai el, îmi puteagaranta ţelul vieţii. ”

Conf esiunea acestei „sectante” satanice denotă, din păcate, un simplism de gândire, o recunoaştere arealităţilor obiective şi metaf izice ale omenirii. Teribilism sau plictiseală? Greu de spus… Mai repededemenţă, dacă ne gândim la ce scria Feurbach: „Religia creştină este atitudinea omului f aţă de sine însuşi,sau mai exact f aţă de f iinţa sa. Fiinţa divină nu este altceva decât f iinţa umană, venerată pentru putereaomului, prin graţia divină. Satanismul este cultul distrugerii. ”

Sub semnul libertăţii religioase

Perioada ’93- ’98 a marcat apogeul activităţii sataniste pe teritoriul României. Bilanţurile Poliţ iei amintescde aproximativ 30 de grupuri satanice care au acţionat la noi în ţară. Rezultatul: crime, prof anări demorminte, violuri.

Prima dată în România satanismul a apărut sub semnul libertăţii religioase… dezvoltându-se spectaculosîn rândul adolescenţilor. A f ost semnalat pentru prima dată în 1993, în Harghita, pătruns în ţară prin„emisari” din Vest şi Est, prin intermediul unor casete audio şi video, literatură, însemne şi îmbrăcăminte„de specialitate”.

Centrul naţional al mişcării satanice este, se pare, la Ploieşti, iar la Braşov şi Cluj Napoca sunt centrelezonale din Transilvania, cuprinzând satanişti atât de naţionalitate română, cât şi maghiară. Apoiprincipalele nuclee şi f iliale sunt localizate în Bihor, Baia Mare, Sălaj, Dâmboviţa, Timiş, Covasna, Buzău,Ialomiţa, Teleorma, Constanţa, Tulea, Iaşi, Vrancea, Galaţi, Călăraşi, Harghita.

Adepţii „Noii Ere”, consumatori şi distribuitori de stupefiante

• În Constanţa a f ost identif icată „f amilia” condusă de Alexandru S., de 24 de ani, student la Facultatea„Hyperion” din Bucureşti, cunoscut ca traf icant de ţigări cu haşiş, pe care, parţial, le dăruia pentru iniţ iereunor elevi ai liceelor „Energetic”, „Traian”, „George Călinescu” din Constanţa. Ca distribuitori de praf îif olosea pe doi dintre liderii cultului lui Satan.

• În Tulcea Mihai G. a f ost liderul unei puternice grupări sataniste, f ormată din elevi provenind de la liceele

economic, naval şi şcoala normală. Din această grupare a f ăcut parte şi Grecea Costel, care s-a sinucisîn ianuarie 1996.

• La Piatra Neamţ, liderul grupării sataniste şi al f ormaţiei „Tecton” este Ady B. Sub acoperirea acţiuniiecologiste „Econom 96”, organizată în localitate, el i-a îndemnat f ără rezerve pe cei 100 de participanţi lanesupunerea f aţă de legile statului român.

• În Râmnicu Sărat s-a constituit un grup de şapte tineri. Liderul Adrian F. Fost elev la liceul din localitate.

• La Câmpulung Muscel există un grup de zece tineri, conduşi de Vicenţiu J. Care, în 1997, avea 17 ani şiera elev la Liceul „Dinicu Golescu”.

• În Pucioasa, un grup de 25 de persoane, condus de Alexandru P.

• La Gheorgheni, judeţul Harghita, se detaşează gruparea condusă de Mircea R cunoscut pentrumanif estările sale violente, având trei prozeliţ i.

• În Moreni au f ost identif icate trei grupări sataniste de inspiraţie orientală, „China Nouă”, „Mica Asie”,„Cambodgia”.

• La Miercurea Ciuc, liderul f ormaţiei death-metal „Sacrum” este şi autorul unor melodii şi versuri satanice,în care este f ăcută apologia Satanei şi a Iadului. Cântecele au ca mesaj nesupunerea socială, sacrif iciul,sinuciderea.

• Un alt grup satanist s-a f ormat din f anii rockerului Kurt Cobain, liderul f ormaţiei Nirvana, un toxicomanirecuperabil care a sf ârşit în anul 1994 prin a se sinucide, „centrul” f iind la Teleorman. Acest grup a intratrepede în atenţia poliţ iei din cauza comportamentului indecent, deranjarea liniştii publice şi prizarea deheroină. Ei f ac tot posibilul să-şi imite idolul, cunoscut prin acţiunile lui extravagante.

• Un caz îngrijorător îl constituie un liceu din Brăila, unde a f ost înf iinţat un cerc de psihologie în cadrulcăruia un prof esor iniţ iază elevii în practici paranormale, elemente de magie neagră şi satanism!

• Mişcarea satanistă din Timişoara şi-a stabilit sediul în rockoteca Savoy. După un ritual patronat de DanL., în urmă cu câţiva ani, membrii grupării sataniste au plecat spre cimitirul din Calea Şagului, unde au f ostdescoperiţ i drogaţi, practicând sexul în grup şi sacrif icarea de animale (câini şi pisici — dar nu pisicăneagră, aceasta ocupând un loc de f runte în cultul satanist) pe altarul lui Lucif er.

• În Sibiu, un grup similar a prof anat morminte într-o biserică. Liderul acestei grupări, Cosmin P. a f ostcondamnat la nouă luni de închisoare.

Grupările sataniste urmăresc unif icarea lor

În România, gradul cel mai înalt în ierarhia „satanistă” îl deţine „Cel Mai Tare Satanist”, denumire „originală”(ca în multe alte domenii la români), care nu se găseşte în alte ţări. Din staf f mai f ac parte „Anatas”(inversul cuvântului Satana), „Bezemut”, „Azazello”, „Woland” şi „Abadonna”, ult imii patru f iind eroiiromanului „Maestrul şi Margareta” de Mihail Bulgakov, carte ce, alături de „Faust” al lui Goethe, se af lă laloc de cinste printre sataniştii autohtoni.

Ei se servesc şi de lucrări mai nou tipărite în domeniu, ca „Ghicitul în ochi”, „Numele omului şi soarta sa”,„Ocultism” (deci, inventivitate de invidiat pentru sataniştii din alte ţări).

Ceea ce este însă mai grav, îl reprezintă f enomenul de unif icare a grupurilor sataniste din România. Dininf ormaţiile pe care le avem, adepţii satanismului din Sălaj au legături strânse cu grupările din Cluj, Bihor şiMaramureş. La f el, cu grupările din Moldova şi din partea de sud a ţării.

SRI este îngrijorat de această tendinţă şi semnalează pericolul prin inf ormări adresate ministerelorEducaţiei şi Cercetării Naţionale, de Af aceri Interne, al Tineretului şi Sportului — la nivel central,pref ecţilor şi inspectoratelor şcolare — în plan judeţean.

Mai nou, f acilităţile of erite de Internet în cele mai vaste domenii de comunicare sunt f olosite, mascat, şi

de satanişti, în vederea realizării scopului lor de unif icare.

Sinucigaşii — slugile lui Satan…

În ritualuri, pe treptele superioare ale „Scării lui Satan” se remarcă sângele şi violenţa. Unele secte, cum arf i Lucif er 6, organizează ceremonii rituale. Ele au drept scop să transf orme simpli practicanţi în discipoli ailui Lucif er. Potrivit credinţei discipolilor unei asemenea grupări, Lucif er este adevăratul aducător delumină, care trebuie să-1 smulgă pe om din robie, spre a deveni egalul zeului pe care îl venerează.

În f iecare din cele şase licee din Odorheiul Secuiesc există grupări de câte 10-15 satanişti, elevi şiadolescenţi. Liderul unei astf el de grupări este P.Z., care şi-a axat preocupările pe satanizarea tinerilor,încercând să-şi „legalizeze” preocuparea sub acoperirea unui club de muzică. Violenţa din grupul satanista culminat cu un suicid. În spiritul credinţei sataniste, cel care se sinucide devine sluga lui Satan. Ceea ce,în concepţia lor, înseamnă perf ecţiunea. Este cazul unui elev care, după o tentativă eşuată de suicid în1996, s-a sinucis la sf ârşitul lunii ianuarie 1997. Ultimul mesaj pe care acesta l-a adresat f amiliei a f ost:„Ne întâlnim în Iad”.

Botezuri satanice „La grotă”

Cazul acestui elev satanist, sinucigaş din păcate, nu este singular în România. Numărul lor s-a ridicat laopt până acum, dar cea mai gravă sinucidere s-a înregistrat din ordinele unui „Fiihrer” după un „botez” laun bar cu abajurul veiozelor în f ormă de craniu.

La data de 16 ianuarie 1996, cetăţeanul Grecea Petre din Tulcea anunţa poliţ ia că f iul său, Costel, învârstă de 18 ani, s-a sinucis prin spânzurare, în noaptea precedentă, într-una din camerele hoteluluiCRPO, af lat chiar în apropierea f alezei Dunării. Nu f usese singur, ci cu prietena sa care, din f ericire, aratat sinuciderea, a intrat în panică şi a f ugit acasă.

După o săptămână de la această tragică întâmplare, directorul Şcolii Normale din Tulcea, domnulGheorghe Banduc, cerea urgent ajutorul poliţ iei, căreia i-a prezentat nişte bilete de adio găsite în bancaelevei Diana P. In biletul adresat părinţilor, aceasta scria, printre altele: „Lăsaţi-mă să mor aşa cum merit,f ără preot”, iar în cel adresat unui anume Gianulis Mihai: „…sper să ne revedem în cealaltă dimensiune”.Descoperită la t imp şi pusă sub protecţie şi îngrijire medicală, Diana F. a ref uzat să dea lămuriri poliţ iei.

Poliţ iştii însă au perseverat şi au descoperit o grupare de tineri satanişti condusă de un tânăr dinlocalitate, Gianulis Mihai (operaţia o declanşaseră mai demult şi o botezaseră „Lucif er”). La domiciliulşef ului grupării, la Bădulescu Dănuţ şi la alţ i membri, poliţ iştii tulceni au descoperit o adevărată arhivă demateriale de practică secerdotală satanistă. Tot acolo s-au găsit materiale de propagandă neonazistă,drapele cu zvastica şi insigne hit leriste.

Grecea Costel, victima care declanşase cercetările, f ăcea parte din grupul lui Gianulis, sinuciderea f iindpremeditată în cadrul unui ritual satanist. Mergând „pe f ir”, poliţ iştii au ajuns la un oarecare Marius, zis„Fuhrer”, student la Bucureşti, care se ocupa atât de racolarea viitorilor satanişti, cât şi a celor careaveau simpatii neonaziste. El îi aducea pe „novicii” din provincie la Bucureşti unde, „La grotă” (barul cuabajurul veiozelor în f ormă de craniu), aveau loc botezuri satanice, ef ectuate de un individ numit Florin,grec de origine.

Tinerii satanişti jurau în f aţa lui şi semnau o adeziune, de f apt pactul cu diavolul, prin care se angajau să-şi ia viaţa la un termen f ixat de comun acord.

Însuşi „Fuhrer” a comis acest ult im act, într-un sediu secret al unui templu satanist, în cadrul uneiceremonii care, se pare, i-a impresionat atât de puternic pe participanţi, încât Poliţ ia a intrat extrem degreu în posesia unor inf ormaţii despre ea.

Până la urmă, Poliţ ia a demontat aceasta f ilieră, dar asta nu înseamnă că situaţia sataniştilor dinRomânia este sub control…

Elevi şi amanţi

Cazul sinuciderii prin spânzurare, în noaptea de 15-16 ianuarie 1996, în camera 116A a hotelului CRPO dinTulcea, a tânărului de 18 ani Grecea Costel, din localitate, trebuie analizat în amănunt. Fiindcă numaiastf el vă veţi putea da seama de pericolul satanismului care s-a inf iltrat în România, de metodele absolutaberante pe care reprezentanţii acestor grupări le practică — de inoculare a tinerilor, mai ales elevi, cuprejudecăţi paranoice.

Aşadar, după descoperirea în hotel a cadavrului lui Grecea Costel, poliţ iştii tulceni intră în alertă. Ei af lă căsinucigaşul îşi petrecuse noaptea cu prietena sa, Socikovski Monica, o elevă de 16 ani. Curios, în baiacamerei de hotel a f ost găsit un ciob de sticlă şi un prosop mânjit de sânge.

S. Monica este repede identif icată şi f ace mărturisiri. Mai întâi conf irmă că în noaptea precedentă GreceaCostel se spânzurase în respectiva cameră de hotel. Întrucât la f aţa locului se mai găsise un ştreang, arecunoscut că acesta îi aparţinea. Voise să se spânzure odată cu Costel, dar f unia se rupsese. Speriată,abandonase după aceea tentativa, nu înainte de a încerca să-şi taie venele de la mâini cu ciobul de geam(prosopul murdar îi aparţinea).

Mai departe declară că îl cunoscuse pe Costel în urmă cu un an şi se gândise că, elevi f iind amândoi, nuar f i f ost rău să şi- l f acă… amant. Aşadar, iubire colegială! Dar nu întâmplător. Amândoi rockeri pasionaţişi buni dansatori, erau preocupaţi în aceeaşi măsură de spirit ism şi paranormal. Costel îi mărturiseşte că,asemenea multor rockeri, el îşi pierduse încrederea în Dumnezeu şi trecuse la satanism, f ăcând pact cudiavolul. Pactul prevedea (în urma botezului satanist primit la barul „La grotă” din Bucureşti) că trebuie săse sinucidă pe data de 29 ianuarie 1996 (cel târziu), prin spânzurare.

Cum „termenul” se apropia, şi cum promisiunea dată e datorie curată, t impul începea să preseze şi el nuse hotărâse încă unde unde şi cum să îşi ducă la îndeplinire actul f atal. Pe de altă parte, i-a împărtăşitMonicăi neîncrederea lui în calitatea sf orilor care se f abrică la noi în ţară şi care se rup atât de uşor.

Impresionată de această mişcătoare dovadă de amiciţ ie, f ata s-a destăinuit la rândul ei, înf iorată, că segândise şi ea să se spânzure, dar că dintr-un capriciu pur f eminin, ar f i vrut ca să aştepte întâi până pedata de 17 martie 1998, când împlinea 18 ani. Costel a dojenit-o pentru asemenea prejudecată, spunândcă ar f i păcat să strice să strice f rumuseţea unei „Sinucideri în doi” din cauza unui simplu mof t f emeiesc.Aşa că se hotărâse să ducă planul cât mai repede la capăt şi să se sinucidă amândoi.

Cu toate că trăiau de un an în concubinaj (f iind, practic, ca o f amilie), bucurându-se şi de o relativ starebună materială (tatăl Monicăi este medic psihiatru, iar cel al lui Costel, maistru), cu toate că viaţa, în ciudavârstei f ragede, îi răsf ăţa cu toate bucuriile ei, Costel şi amanta lui de 16 ani par stăpâniţi doar de dorinţaobsedantă de a-şi pune cât mai repede capăt zilelor.

Exerciţ ii de sinucidere

De câteva ori încercară să-şi taie venele, dar tentativa eşuează. Apoi, încearcă să se înece în Dunăre. Incele din urmă, ajung la concluzia că tot moartea prin spânzurare este mai… rentabilă şi mai elegantă,f ixând ca termen al acesteia data de 15 ianuarie 1996. Costel îi declară f etei că, f iind satanist, nu se vaputea întâlni cu ea după moarte, „în cealaltă dimensiune”, decât dacă vor merge să se roage împreună lao biserică şi se hotărăsc să meargă la biserica romanio-catolicâ din Tulcea.

Fapt cu atât mai paradoxal cu cât însăşi Monica spunea într-o declaraţie: „Costel Grecea era supus alf orţelor malef ice, deoarece avea perioade când era posedat de diavol. Aceste momente se manif estauprin f aptul că i se înroşeau ochii şi- i sclipeau, iar glasul i se schiba total până când devenea denerecunoscut. In aceste momente mă înspăimântam de el.” Totuşi, cei doi intră în biserică, f apt care nuare niciun ef ect imediat asupra lor, în sensul că hotărârea lor de a se sinucide rămâne neschimbată.

În dimineaţa zileri de 15 ianuarie 1996 se trece la aplicarea „hotărârii def init ive”. De la poşta din Babadagîşi ridică alocaţia, la care are (încă) dreptul şi Costel, şi din cei aproape 40000 de lei cumpără o sticlă devin şi trei de bere şi închiriază camera amintită, la hotel.

Toată ziua au stat acolo, vorbesc, f ac dragoste. Orele trec greu, cenuşii şi nu tocmai. O atmosf eră deincredibilă indif erenţă, de anihilare a propriilor destine, dar şi de gânduri tulburi, îi cuprinde încet dar sigur

pe cei doi. Soseşte în sf ârşit ora 23. S-o lăsăm mai departe pe Monica să povestească: „Am scos biletulde la sf ârşitul caietului de latină (un bilet de adio — n.n.) şi l-am lăsat pe masă. Apoi Costi a început săpregătească sf orile pentru spânzurat. Ne-am pierdut o jumătate de oră să găsim locuri pentru agăţatsf orile şi, în cele din urmă, le-am găsit în baie, unul deasupra căzii, celălalt deasupra toaletei. Eu, f iind maimică de statură, am urcat pe cadă. Am stins lumina din baie. Costi s-a lăsat mai devreme în ştreang şiatunci am început să strig să mă aştepte. Am auzit nişte bocănituri şi l-am văzut pe Costi căzând brusc şispunând, după ce a căzut: Ce adevărat este! L-am întrebat, mirată, ce era adevărat şi mi-a spus căsimţise cum se înalţă şi cum vede în jur toate stelele cerului, dar că apoi i s-a rupt f unia. A început săînjure industria de împletit (vă daţi seama, o merita, industria asta, pentru că nu e puţin lucru să strici penepusă masă plăcerea sinuciderii t ihnite a cuiva — n.n.). Funiile nef iind prea bune, a luat curelele de lageanta mea. După ce a dres astf el ştreangul, a spus: «Gata, ne dăm drumul acum!». Ne-am dat drumul şiam devenit, brusc, inconştientă. Nu am ştiut când mi s-a dezlegat nodul pentru că m-am trezit mai târziuşi eram tot în baie, dar sf oara se desf ăcuse din nou. Am sărit în picioare şi am ţipat la Costi să măaştepte, că se desf ăcuse nodul.”

Monica a mai apucat să vadă în acele momente cum trupul iubitului ei tremura cuprins de ult imele spasmeale morţii şi, ca trezită dintr-un vis urât, a dat f uga să- l salveze, dar s-a împiedicat de marginea căzii şi acăzut din nou, pierzându-şi cunoştinţa.

Când se trezeşte, constată că iubitul ei murise. Convinsă f iind că în dragoste, ca şi în moarte, nu setrădează, ea încearcă să-şi taie venele de la mâini cu cioburile unei sticle pe care o sparge pe balcon, darnu reuşeşte. În mintea ei sunt vii cuvintele pe care tocmai cel ce tocmai murise i le repetase întreaga zi:„Dacă eu mor şi tu nu mori, să cauţi ceva neapărat pentru a te sinucide. Sparge o sticlă şi taie-ţi venele,ori bagă gâtul într-un geam, ori înf ige-ţi cuţitul în inimă. Şi eu voi f ace la f el, pentru că aici nu trebuie sămai rămână nimeni viu.”

După eşecul acţiunii de tăiere a venelor de la mâini (f apt care se soldează doar cu pătarea cu sânge aprosopului), Monica părăseşte hotelul şi se duce la un alt bun prieten al ei, Mihai Gianulis — nimeni altuldecât unul dintre conducătorii grupării sataniste din localitate — căruia îi povesteşte ce s-a întâmplat.

Liturghii sataniste nocturne

Poliţ iştii remarcă un lucru destul de interesant, anume că deşi el şi amanta lui de 16 ani trăiau în mijloculunor colective de elevi şi aveau numeroşi prieteni f aţă de care af irmaseră în numeroase rânduri că se vorspânzura, nimeni nu suf lă o vorbuliţă despre acest f apt şi nici nu anunţă poliţ ia (f ie chiar şi printr-untelef on anonim). Toţi ştiau că Grecea Costel este un satanist convins, chiar f anatic, şi că trăind cuSocikovski Monica, o convertise şi pe aceasta la ideile lui.

Iliuţă Hărădean, prietenul Anei Bocioc, colegă a Monicâi, se întâlneşte în dimineaţa zilei de 15 ianuarie1996 cu Costel şi Monica în staţia de autobuz de lângă Piaţa Nouă din Tulcea. Aceştia aveau la ei o plasăcu o sticlă de vin şi nişte bere. Erau f oarte veseli şi bine dispuşi (ea f oarte sexy îmbrăcată) şi laîntrebarea lui Hărădean, care a vrut să ştie unde se duc, i-au răspuns cu seriozitate, lăsând gluma la oparte, că au închiriat o cameră (116) la hotelul CRPO în care intenţionau în acea seară să-şi pună capătzilelor. Hărădean îi spune prietenei lui să păstreze tăcerea asupra acestui f apt. Tot în acest f elprocedează şi alţ i colegi ai celor doi candidaţi autopropuşi la spânzurătoare. Mironov Mihai, CernomoriţaNely, Mihai Gianulis, Marinescu Ion şi alţ ii, deşi erau la curent cu gestul iminent al lui Costel şi al Monicăi.Explicaţia? Simplă ca bună ziua: mulţi dintre aceştia erau şi ei satanişti!

Astf el, în noaptea de dinaintea spânzurării lui Costel Grecea, ei organizaseră liturghii satanistedecapitând, în cadrul unor ceremonii de magie neagră, un mare număr de câini şi pisici în curţile unor licee(Spiru Haret, Şcoala Normală, Metalurgie ş.a.) ori gimnazii (Şcoala nr. 10). În cimitirul oaraşului, tot înaceeaşi noapte, spânzuraseră un număr de 13 câini pe care îi atârnaseră apoi de cruci, spre mareagroază a celor ce veniseră a doua zi să viziteze mormintele.

Costel îşi luase rămas bun de la ei încă din data de 13 ianuarie 1996, rugându-i cu lacrimi în ochi să nuuite că ult ima şi cea mai f ierbinte dorinţă a sa era aceea ca să i se scoată crucea pe care părinţii aveausă i-o pună la cap după moarte. Prietenii satanişti îl asiguraseră că aşa ceva nu se va întâmpla dar cădacă, totuşi, va apărea pe mormântul lui vreo cruce, aceasta va f i scoasă şi pref ăcută pe loc, în mii de

dacă, totuşi, va apărea pe mormântul lui vreo cruce, aceasta va f i scoasă şi pref ăcută pe loc, în mii debucăţele.

Avertismentele biletelor de adio

Pe 23 ianuarie 1996, exact la o săptămână de la moartea lui Costel, directorul Liceului pedagogic dinTulcea, Gheorghe Bunduc, cerea grabnic ajutorul poliţ iei tulcene într-un caz de excepţie. Se deplaseazăacolo doi of iţeri. Directorul le prezintă un cablu lung de antenă de televizor, f oarte rezistent şi trei biletede adio, care aparţineau, ca şi cablul, elevei Sitaru Diana Mădălina. În primul, eleva îşi lua rămas bun de lacolegi şi prof esori, exprimându-şi regretul că nu f usese un element strălucit. În al doilea spunea adiopărinţilor (tatăl-maistru şi mama — medic): „V-aş ruga să mă iertaţi pentru toate neajunsurile pe care vi le-am f ăcut şi mai ales ţie, tată, îţ i cer iertare. Lăsaţi-mă să mor aşa cum merit, f ără preot, f ără rugăciune.Sper să nu vă şocheze f elul în care am murit şi locul în care s-a petrecut.”

Dintre cele trei epistole, cea mai mare importanţă o prezenta cea adresată lui Mihai Gianulis: „Dragă Giani!Ei, ce părere ai despre gestul meu? Sinuciderea (ai grijă) este un pact cu diavolul! Acum sunt eu şiurmătorii doi nu vor scăpa uşor… Mi-a părut bine de cunoştinţă şi sper să ne vedem curând dincolo, încealaltă dimensiune. De data asta nu va mai f i nimeni a cărui f unie să se rupă.”

Textul semăna mai degrabă cu un mesaj cif rat, iar conţinutul lui trăda o iniţ iere în secrete nu tocmani…ortodoxe: „Ai grijă, sinuciderea este un pact cu diavolul!” Aluzia la f rânghia Monicăi, care se rupsese,salvându- i viaţa, era limpede. Probabil cablul de antenă găsit nu mai avea nicio şansă de a se rupe laurmătorul… exerciţ iu de spânzurare. Dar care erau „următorii doi”?

Sitaru Mădălina, af lată în stare de şoc, era în imposibilitate de a da amănunte privitoare la cele treibileţele. De aceea nici poliţ iştii n-au insistat în acele ceasuri, demarând repede cercetările către alte…direcţii. Ei vor identif ica în curând mai multe grupuri de rockeri având un comportament aberant. Deexemplu, mulţi purtau la gât medalioane alcătuite dintr-o cruce întoarsă şi erau deosebit de violenţi şiaroganţi.

Operaţiunea „Lucifer”

Pentru da de capătul reţelei sataniste şi a- i identif ica pe toţi membrii grupului, poliţ iştii tulceni au lansatoperaţiunea „Lucif er”, reuşind să inf iltreze în „găştile” de rockeri din oraş mai mulţi t ineri „amatori”, de f aptproaspeţi locotenenţi şi subof iţeri de poliţ ie, necunoscuţi de „f anii” satanişti.

În curând, poliţ iştii îl identif ică astf el pe primul racolator satanist veritabil: Bădulescu Ionuţ Marian, elev înclasa a Vl-a şi având vârsta de… 17 ani, af lându-se aşa cum arată şi anii, în „stagiu şcolar prelungit” dincauza recidivelor de repetenţie şi caracterizat de către prof esori drept un „pericol public major”.

El va declara poliţ iştilor că trecuse la satanism de la vârsta de 13 ani, f iind racolat, la rândul lui, de cătredoi băieţi: Dobre Cristian şi Mihai Gianulis. Iată ce spune mai departe: „Din discuţiile purtate cu aceştia amajuns la concluzia că este mai bine să mă lepăd de credinţa creştină şi să mă închin lui Satan.”

Asemenea înţeleaptă hotărâre nu putea rămâne, evident, f ără transpunere în practică. Deci, „împreună cuGrecea Costel, continuă Ionuţ, am f ăcut pact cu diavolul, în sensul că am scris cu sângele nostru pe obucată de hârtie un jurământ către Satana prin care ne angajăm să ne sinucidem peste doi ani.”

Toţi sataniştii, în special „rockări”, cum zice Ionuţ, căruia îi vom păstra şi în următorul citat graf ia… înoriginal, aveau ca punct de întâlnire „plaja aia de pe Dunăre”. Aici ei discutau întreaga noapte despreapropiata venire a îngerilor Negri care stăpâneau lumea. Alte grupuri, sub conducerea satanistului„Pigmeu”, cel care ef ectua şi botezurile satanice în numele diavolului (prin stropirea cu sânge de cocoşproaspăt tăiat) se întâlneau pe f aleză, lângă gogoşerie.

Probleme de doctrină satanică

Nelipsiţ i de la aceste întâlniri sunt: Covaliu, de la Liceul Naval, Dogaru Cristi (coleg cu primul), GrigoraşCristi, zis ,Abator”, Ana Buciuc, Caragea George ş.a. Adunările sunt prezidate de Mihai Gianulis, satanistmai vechi, care le distribuie contra cost şi material de propagandă, precum volumele „Sataniştii negri”,„Sataniştii şi muzica rock” etc.

Pe vreme rea adunările se ţin acasă la Mihai Gianulis, unde vin elevi şi de la alte licee: Sorin Lupu, LulacCătălin, Sitaru Diana (!), Mielu Virginica ş.a. Se discută principalele probleme de doctrină satanistă, anumecă lumea este creaţia diavolului şi nu a lui Dumnezeu, care există dar are putere limitată, f iind inclus înnatura înconjurătoare, că nu este necesată nici un f el de cultură, omul f iind capabil să af le singurmisterele universului din preajma lui prin concentrarea voinţei proprii în condiţii solitare, că preoţii tuturorcelorlalte religii (în af ară de cea satanică bineînţeles) sunt nesănătoşi la minte şi că toate lăcaşurile lor decult (biserici, moschei, temple etc.) trebuie distruse, ca şi cimitirele, că suf letul, după moartea trupului,trece în „cealaltă dimensiune” căpătând consecutiv, corp mineral, apoi eteric şi în cele din urmă astral,precum şi multe altele.

Întrebat de poliţ işti dacă ştia că Grecea Costel urma să se sinucidă, Bădulescu răspunde: „Bineînţeles căda. Toţi ştiam asta! ”

După înmormântarea lui Grecea, Bădulescu lonuţ trece printr-o stare bizară. Iată ce declară el: „După ceCostel a murit, m-am simţit în mod inexplicabil f oarte rău şi pe data de 18.01.1996 am simţit brusc dorinţade a mă sinucide, de parcă cineva îmi spunea la ureche că trebuie să o f ac. I-am spus mamei ce seîntâmplă cu mine şi mi-a stat tot t impul alături. În dimineaţa zilei de 23 ianuarie ea a trebuit să mă lasesingur puţin t imp şi atunci am luat o sf oară cu care m-am hotărât să mă spânzur. I-am dat telef onprietenei mele Raluca Ana şi i-am spus că îmi iau rămas bun de la ea pentru că voi muri în curând. Eramchiar f oarte f ericit. Dar nu am mai apucat să mă spânzur pentru că tocmai atunci a venit un of iţer care m-a însoţit la poliţ ie.”

Identif icarea primului mentor satanist

Pe 24 ianuarie 1996, un poliţ ist tulcean ridică de la domiciliul lui lonuţ Bădulescu volume satanice şi oagendă cu inscripţii de acelaşi f el. Totodată, oamenii legii îl identif ică şi pe primul mentor spiritual satanist:Mihai Gianulis, în vârstă de 18 ani, elev la Liceul metalurgic din Tulcea.

De la domiciliul acestuia se conf iscă o bogată documentaţie şi material de propagandă şi practicăliturgică satanică şi se descoperă o cameră ai cărei pereţi sunt pavoazaţi cu drapelul nazist, cu medalii şiinsigne f asciste, camera semănând mai degrabă cu un sediu de partid neonazist.

Socikovski Monica şi Buzoianu Armând Viorel Robert sunt identif icaţi, de asemenea, ca activişti aicercurilor satanice. Declaraţiile lui Bărbulescu Ionuţ vin să întregească, într-un f el spus, imaginea desprerealitatea lucrurilor: ,Am f ost convertit la satanism în 1993, pe plaja de la Tudor Vladimirescu, de lângăDunăre. Erau acolo şi «Cristi Carată» şi «Pigmeu», precum şi un cetăţean olandez cu numele de«Terion».”

Numele olandezului «Terion» apare şi în declaraţiile celebrilor satanişti Tiberiu Pintilie, Horaţiu Pintilie şiAndronache Cristian care i-au ucis, în 1995, prin tăierea gâtului, la Constanţa, pe Ionescu Victor şiVrancea Marcu.

Descrierea modului de semnare apactului cu diavolul pare luată dintr-un f ilm de groază: „În pact erauînscrise — continuă Bădulescu Ionuţ — mai multe nume malef ice, pentagrame, cruci întoarse. Toate eraupe o masă cu lumânări aprinse. Costel Grecea şi cu mine ne-am tăiat cu lamele la mâini şi am scris pactulcu sângele nostru. Tot cu sângele nostru ne-am iscălit. Conf orm acestui pact trebuia să ne sinucidemprin f ebruarie sau martie…”

La domiciliile anumitor „activişti” satanişti, membrii grupurilor demonice se dedau la veritabile orgii sexuale.Noaptea plăcerilor este aşteptată de către aceştia cu înf rigurare în f iecare săptămână şi, între douălucrări de control „la mate” sau „la română”, satanistele „iniţ iate” f ac, chicotind şi înghiontindu-se una pealta, schimb de impre¬sii asupra… perf ormanţelor malef ice ale anumitor… colegi satanişti.

Liceene rodate ca… amante

De f apt, majoritatea satanistelor (şi nu sunt puţine) şi a amatoarelor de a trece la satanism ori arockeriţelor au depăşit de mult experienţa primului amor, mai toate rockeriţele cult ivă „prietenii f ierbinţi” şi,

la 16 ani, sunt deja rodate ca amante. Pentru aceste liceene expresia „o f acem la liber”, care altădată leînf iora de spaima unui eventual avort chiar şi pe… prof esioniste, acum nu mai provoacă nici măcar oexcitaţie, pentru că a devenit de mult un banal termen de tehnică a amorului. Iar dragostea, un f el desport. „Aşa cum băieţii joacă f otbal! O f aci şi gata! Te duci apoi şi te speli şi- ţ i vezi de treabă maideparte”, s-a destăinuit unei reportere, conf idenţial, o blondă şi simpatică rockeriţă de la un liceu tulcean.

Uneori, este drept, etapele sunt ceva mai… imprevizibile. Iată ce declară Sentipa Virginica: „Bădulesculonuţ m-a dus acasă la el, m-a pus să mă tai la mâna stângă şi să-mi vărs sângele pe pentagrama dincentrul cercului de lumânări aprinse, zicându-mi că acum, ca satanistă, am adus prima of randă lui Satan.Apoi a chemat alţ i doi băieţi, ne-am adunat în cerc şi am f umat o ţ igară trecându-ne-o unul altuia şiconvenind că acela la care s-o scutura scrumul ţ igării va primi o pedeapsă. Am râs şi scrumul ţ igării s-ascuturat tocmai la mine. Atunci Bădulescu mi-a zis că pedeapsa e să mă culc cu un băiat, Dobre Cristian,care era acolo.” Cu Dobre f ata nu se mai culcase şi nu- l cunoştea, dar era puţin „încălzită” şi „am simţitcum mi se umezesc palmele şi am acceptat s-o f ac… A f ost excitant, mai ales când ceilalţ i băieţi mi-audat jos lenjeria intimă. Am f ăcut sex-party-ul pe o canapea şi ceilalţ i se uitau la noi, iar Bădulescu îmispunea mereu, în t imp ce băiatul cu care eram mă avea, să nu mai gem şi să ţip, ci să mă gândesc doar laSatan, f iindcă el este Dumnezeul meu. În altă zi, Bădulescu mi-a f ăcut cunoştinţă cu un anume Marinov.Acasă la lonuţ, mi-am crestat pielea la mâini cu o lamă şi Marinov şi lonuţ Bădulescu mi-au supt sângele.Bădulescu şi-a scos sânge din venă cu o seringă. Apoi acesta m-a rugat să f ac sex oral cu el. După ceam terminat, l-am întrebat de ce nu a f ăcut amor cu mine în mod obişnuit şi el mi-a spus că este şefsatanist, iar şef ii satanişti sunt legaţi prin jurământ să nu aibă relaţii normale, ci doar sub f ormă deperversiuni.”

„Aduceţi ura, dezbinarea, haosul!”

Florentina S., elevă în clasa a VIII-a, Camelia N., clasa a VII-a, Valentina N., anul I liceu şi altele, odatăangajate pe drumul rockotecilor şi al… discotecilor de noapte, au avut experienţe similare. Iată ce spuneFlorentina S.: „Am început prin a ascula muzică rock şi până la urmă am devenit o admiratoare a genurilordure şi agresive de rock. Cu sprijinul lui Bădulescu I., zis «Blial» sau «Drojdie», am devenit satanistăconvinsă. M-am lepădat de credinţa creştină şi am devenit închinătoare la f orţele răului, la Lucif er. Înşedinţele de noapte f ăceam spirit ism şi magie neagră şi chemam suf letul lui Grecea Costel să ne spunăcum este în cealaltă dimensiune, în lumea morţilor. Ideile sataniste m-au pătruns atât de mult încât nu maipot renunţa la ele. Am hotărât să mă sinucid prin spânzurare şi cred că mă voi sinucide destul de curând,în numele lui Satan, care este stăpânul meu… ”

După cum se vede, concepţia f ilozof ică satanistă asupra vieţii unor elevi din România are un nivelintelectual destul de… elevat şi original! Iată o altă mostră, declaraţia lui Marinov Mihai: „Încă de la vârstade nouă ani m-am hotărât să devin ateu deoarece nu-mi plăcea ca cineva să-mi impună să f ac ceva. Cândam ajuns la liceu am început să ascult muzică rock, iar mai târziu, muzică satanică. Am ajuns la concluziacă tot ce se scrie în Biblie e lipsit de sens şi am hotărât ca Satan să f ie Dumnezeul meu! ”

După cum v-aţi dat seama, stimaţi cit itori, emisarii „Bise¬ricii lui Satan” au trecut dincoace de f rontiereleRomâniei, stabilind un posibil cap de pod în sudul ţării, în zona Tulcea şi Constanţa (în legătură cu acestjudeţ vă veţi convinge din cazurile ce vor urma). Acţiunile hotărâte ale Poliţ iei au contracarat însă urgentef ectele pătrunderii, la ora actuală o bună parte a arhivei tulcene a cultului f iind deja capturată. Aceasta apus mâna pe textele originale ale jurământului şi pactului satanic, pe angajamente şi t ipuri de manif esteincredibil de agresive. Cităm, de pildă, două dintre ele: „1996; Satan e român. A venit la noi prin sinucidere.Sărut crucea întoarsă. Apoi mă sinucid. Eu mă numesc Mort! Credinţa în Dumnezeu când moare, Satan emai aproape de noi decât părinţii noştri. Noi toţi o să ne sinucidem.” Sau: „Ucideţi pe Hristos! Ucideţi toţisf inţii! Alăturaţi-vă Inf ernului! Veniţi prin sinucidere la Satan! Batjocoriţ i credinţa creştină! Urâţi-L peDumnezeu! Urâţi toţi credincioşii creştini! Prof anaţi biserica! Distrugeţi cimitirele! Satan e cu noi! ”

Au f ost descoperite capitole ale Bibliei Sataniste şi inscripţii blasf emiatoare la adresa lui Dumnezeu:„Iesus f iglio di putana (Iisus, f iu de curvă) ”, „Kill the Holy Virgin! (Ucideţi pe Sf ânta Fecioară!) ”. ,Aducetiura, dezbinarea, haosul! ”

„Veniţ i prin sinucidere la Satan”

Pericolul sinuciderilor în rândul t inerilor satanişti din România reprezintă un mare semnal de alarmă, cuatât mai mult cu cât limitele vârstei „slugilor lui Satan” (ce devin, conf orm acestei apologii demente, dupăcurmarea propriilor vieţi ajung la pragul minoratului… Incredibil, dar adevărat! Iată şi exemplul:

În cimitirul din oraşul Cernavodă, judeţul Constanţa, există un cavou vechi, abandonat, care a aparţinutcândva unei f amilii de moşieri pe nume Farmache. în urma unei inf ormaţii obţinute de poliţ iştii ServiciuluiJudiciar de la IPJ Constanţa, rezulta că pe raza acestui oraş a luat f iinţă o grupare satanistă care îşiţ inea „liturghiile negre” în cavoul f ostului moşier.

O descindere în acest cavou a f ost cât se poate de revelatoare: interiorul acestuia era pictat cu inscripţiisatanice, cele mai reprezentative f iind crucea întoarsă, tripla 666 şi capul de ţap. Investigaţiile poliţ iştilorau stabilit că desenele au f ost f ăcute de nimeni altul decât de… paznicul cimitirului, Robert Dumitrescu,localnic.

Acesta f usese cercetat în 1995 pentru f urturi din autovehicule, dar aşa cum rezultă din propriilemărturisiri, în perioada 1992-1995 a urmat cursurile Şcolii de Artă din Constanţa. Aici a f ost iniţ iat încredinţa satanistă de Răceanu Adrian, din Năvodari, care i-a prezentat mai întâi mai multe reviste demuzică rock, ce cuprindeau propagandă satanistă. În scurt t imp, a devenit un lider al mişcării sataniste,respectiv al grupării din Cernavodă, unde a atras mai mulţi t ineri, în special elevi, cei mai mulţi minori.

Şedinţele sataniste aveau loc în cavoul f amiliei Farmache, unde Robert Dumitrescu aducea material depropagandă specif ic şi f iguri în totală descompunere…, sugerând plastic morbidul, deci, instigare lasinucidere! Ca om matur şi pe picioarele mele, nu-mi pot imagina nici acum cât de puternic a putut f iîndoctrinată o f etiţă de numai 14 ani cu demenţele sataniste, ca să-şi pună capăt zilelor la o vârstă atâtde f ragedă, când avea înainte toată f rumuseţea vieţii…

Printre cei care trecuseră pragul cavoului f amiliei Farmache din Cernavodă se număra şi Costea Cristina,o f etiţă de 14 ani. Ea era din comuna Rasova, nu departe de Cernavodă, şi era elevă la un liceu dinlocalitate. În luna mai 1997, ea s-a sinucis prin otrăvire, în urma ritualurilor lugubre ţinute în cavoulFarmache. De la patru ani f usese crescută de rude. Părinţilor nu le-a păsat niciodată de viaţa micuţei. Înanul şcolar 1996-1997 f recventa cursurile clasei a IX-a C, din cadrul Liceului Energetic Cernavodă, avândo situaţie şcolară bună (cu note peste 7). Apoi, a apărut ceva ciudat! În trimestrul II a adunat 62 deabsenţe… Cât t imp a stat în Cernavodă (şase luni, f iind întreţinută de bunici, care locuiau la distanţă deea, în Rasova) a schimbat trei gazde şi… patru prieteni. Ştia să-şi impună mânia inspirând teamă. Minţeatot t impul şi obişnuia să f ure de la rude bani pentru ţigări şi distracţii… A povestit unor colege de clasă cădevenise satanistă şi că f recventa cavoul lui Farmache.

La numai o lună de la iniţ ierea în „misterele Satanei” era copleşită de o stare de depresie accentuată,conf esându-se unei colege că se va sinucide. Astf el, s-a aruncat în Dunăre de pe podul de cale f erată dela Cernavodă. Însă un coleg de clasă a văzut-o şi a reuşit s-o salveze în ult ima clipă.

Dar ireparabilul până la urmă s-a produs. Cristina otrăvindu-se f ără şanse de a mai putea f i salvată. Unbilet din buletinul ei de identitate ar f i putut să- i inducă în eroare pe poliţ işti, în sensul că ea o indica dreptautoare a otrăviri pe colega sa de bancă, Butnaru Lucica.

Depoziţiile acesteia, care nu avea niciun f el de amestec în sinuciderea Cristinei, au f ăcut ca investigaţiilesă f ie axate şi mai intens pe membrii cultului satanic din care ea f ăcuse parte şi despre care îi povestisecel mai mult colegei sale de bancă.

Totuşi, de ce Cristina o indica pe aceasta din urmă — o f ată pură, de altf el — ca implicată în moartea ei?Răspunsul a f ost simplu, după demascarea grupului satanist din Cernavodă şi descif rarea aberantelor lorprecepte. Astf el, în materie de suicid, se prevedea „transf erul morţii” către o altă persoană, ce va deveni,la rându- i, o „victimă virtuală”.

Fanatismul luciferic

Analizând cazurile expuse până acum rezultă că, dacă f enomenul satanist nu este controlat, şi „ucenicii”lui Satan de la noi pot ajunge la sinucideri colective. Pe de altă parte, potenţialul criminogen actual al

mişcării sataniste din România este o realitate care constituie un serios semnal de alarmă.

Cultele sataniste nu numai că neagă ordinea prestabilită, religioasă, socială, convenţională, morală,juridică, dar exacerbează acele aspecte inconştiente, instinctuale din individ, care îi provoacă până laurmă acestuia un dezechilibru în plan psihic. Pârghiile coincid cu cele ale inducerii f anatismului religios. Odată ce s-a rupt echilibrul, apar situaţii de conf uzie în plan cotidian: „posedaţii” pornesc o adevăratăof ensivă pentru a înlocui anumite convenţii — şi în plan psihic şi în plan social — prin mijloace„neortodoxe”, de cele mai multe ori violente.

Putem vorbi, din păcate, despre un potenţial criminogen de „stagiul 5” (vezi partea ref eritoare la trepteleierarhice sataniste) al mişcării sataniste din România, care este marcat prin activităţi criminale deschise.

Satanismul promovează nu numai atitudini imorale, ci şi doctrine polit ice radicale, adepţii mişcării etalândo ostentativă predilecţie pentru nazism, exaltând „personalitatea” lui Adolf Hit ler, al cărui portret esteprezent la f iecare întâlnire a sataniştilor care… se respectă spre exemplu cei de la Râmnicu Sărat sauTulcea. De asemenea, în cadrul unor nuclee sataniste din ţară, este prezentă tentaţia terorismului cumotivaţie rasială sau religioasă. Astf el, în municipiul Ploieşti există mai multe grupuri de punkeri şi rockericu manif estări sataniste care, pe f ondul consumului de alcool şi marijuana, au agresat unele persoane,organizându-se în grupuri autointitulate „îngerii negri”, „O.L.I.T. ” (Organizaţia de luptă împotriva ţiganilor),ce promovează şi chiar pun în practică idei rasiste.

Dublu asasinat pe altarul lui Satan

În noaptea de 2/3 mai 1995, în cartierul Poarta 4-Port, în zona conductelor ce alimentează Şantierul NavalCon¬stanţa, a f ost găsit cadavrul unui individ neindentif icat. Avea gâtul tăiat cu un cuţit, pe f runte f iindîncrustat semnul crucii inverse, iar pe obraz o stea cu cinci colţuri. După câteva zile, anchetatorii au reuşitsă stabilească identitatea victimei: Traian Ionescu, 44 de ani, din Constanţa.

După trei săptămâni de investigaţii şi cercetări f ără odihnă, poliţ iştii constănţeni au reuşit să- i prindă peautorii odioaselor crime. Astf el, pe 26 mai 1995, au f ost arestaţi f raţii Horaţiu şi Tiberiu Pintilie, de 21 şirespectiv 17 ani, şi Cristinel Andronache, de 19 ani, toţi trei domiciliaţi în Constanţa pe strada Traian. Celmai mic dintre ei, Tiberiu Pintilie, era elev în clasa a XII-a la Liceul Industrial „Tomis”.

Cu două luni înainte de comiterea primului omor, printr-o hotărâre judecătorească s-a dispus eliberareadin arest, pentru 45 de zile, a lui Horaţiu Pintilie, pe motiv că necesită îngrijiri medicale. El f usese arestatsub acuzaţia de „prof anare de monumente”, f iind un „celebru pictor de înscrisuri obscene” pe„Monumentul Eroilor” din strada Traian.

Vecinii criminalilor au declarat că cei trei t ineri se f ăcuseră remarcaţi în cartier prin tot f elul de f apte urâte.Găseau o plăcere deosebită de a omorî, prin chinuri groaznice, animalele culese de pe stradă (câini şipisici). Atacau vecinii care veneau în stare de ebrietate, dădeau f oc la lif turi şi căutau să câştige tot maimulţi adepţi ai satanismului printre ceilalţ i copii din cartier, da, pentru că erau satanişti convinşi!

Pentru elucidarea unor aspecte ţinând de contextul în care au f ost comise aceste oribile crime, văprezentăm câteva f ragmente din declaraţia dată organelor de cercetare penală de către Horaţiu Pintilie.

„În vara anului 1994, am f ost în Delta Dunării împreună cu câţiva prieteni, printre care era şi CezarTomescu, un vecin care era satanist convins. El a reuşit să mă determine şi pe mine să trec la«satanism», şi apoi şi pe f ratele meu, Tiberiu. Am depus un «Jurământ-rugăciune» şi am semnat o«Declaraţie-Testament». La rândul nostru, l-am convins şi pe Cristinel Andronache, care locuieşte lângănoi, să treacă şi el la «satanism» (…).”

„Prima oară, aproape de miezul nopţii, beţi morţi f iind, l-am întâlnit pe Traian Ionescu, supărat, părăsit desoţie pentru că devenise un alcoolic. L-am luat cu noi la «băute». La un moment dat, mi-a venit ideea să- lomorâm. I-am spus f ratelui meu şi lui Cristi să f acem «o mică crimă». Le-am explicat celor doi cum săprocedeze, după care am trecut la f apte. Ei l-au lovit cu o piatră în cap, pentru a- l ameţi, ca să nu ţipe, iareu l-am prins de păr, i-am ridicat f aţa şi i-am tăiat de trei ori gâtul cu un brici, secţionându-i beregata.După ce am f ost convinşi că a decedat, i-am scrijelit cu briciul pe f runte şi pe obraz, ca amintire semnele

lui Satan. După această f aptă, de care eram mândri atunci, ne-am dus la barul «Acord» din cartier şi ambăut până dimineaţa. La f el am procedat şi cu al doilea «muşteriu», pe care l-am săltat tot dintr-ocârciumă… ”

Cu ocazia percheziţiilor ef ectuate de Poliţ ie la domiciliul f raţilor Pintilie a f ost descoperit un arsenal pecinste, constituit din cuţite (toate f oarte bine ascuţite), o sabie, briciul f olosit pentru decapitareavictimelor, un pistol artizanal, cartuşe de împuşcat bolţuri şi un cartuş de pistol-mitralieră. Şi nu mică af ost surpriza poliţ iştilor atunci când au primit conf irmarea mobilului crimei: misticismul satanic. Printrematerialele din colecţia f raţilor ucigaşi se detaşa un cap de manechin, având desenate pe el însemnelesatanice: crucea întoarsă, pentagrama şi tripla 666.

Fraţii Pintilie deveniseră deja supuşi docili ai lui Lucif er. Preocupările lor se rezumau la lecturi interminabileşi obsesive ale Testamentului-Jurământ-Rugăciune şi ale „pacturilor” cu Diavolul. Cât despre porunca luiSatan de a ucide, Horaţiu Pintilie declara: „M-am gândit la Satana-Iad, acolo se găseşte tot ce vreţi:băutură, f emei, ţ igări, muzică, absolut tot ce-mi place mie. Dacă sunt satanist nu am nimic de pierdut.Ajung la Satana, acolo o să f iu şmecher… ”

Horaţiu Pintilie şi Cristinel Andronache au f ost condamnaţi la detenţie pe viaţă, iar Tiberiu Pintilie, minorf iind, a primit doar zece ani de puşcărie.

„Aşa puteam face dreptate, ucigând-o pe mama!”

O altă tragedie declanşată de spiritul lui Satan s-a consumat la noi în anul 1977, tot în Constanţa.Florentin Dan Tudorache, de 29 de ani, localnic şi slujitor îndârjit al lui Lucif er, şi-a ucis mama cu obestialitate greu de descris. După ce a luat un cuţit s-a hotărât să- i taie mamei sale gâtul, dar n-a reuşit.Supliciul a continuat lovind-o cu piciorul unui scaun şi văzând că se lasă cu greu cucerită de moarte, f iul-diavol a sugrumat-o cu cablul de la radio-casetof on.

În urma cercetărilor întreprinse, poliţ iştii constănţeni au depistat suf iciente elemente care atestauapartenenţa criminalului la gruparea lui Satan. Pe uşa şif onierului din camera sa trona următoareainscripţie, scrijelită cu un cui: „Destinullui Abelard să cadă pe capul celui care se atinge de mine/ în Ob să- itrezească arborele genealogic.”

Tatăl ucigaşului şi sora sa au declarat că acesta de când a demisionat din armată, unde era maistrumilitar, a început să f ie preocupat de sectele satanice şi să aibă un comportament cel puţin straniu.Colecţiona literatură de inspiraţie satanistă. De f oarte multe ori, mama ucigaşului a f ost obligată săvăruiască pereţii camerei sale, pentru a acoperi însemnele sectei Diavolului. Drept pentru care satanistuli-a rupt câteva coaste. Dar, mama f iind mamă, nu şi-a dus necazul peste drum, doar era f iul ei, aşa cumera. Femeia a zis numai unei vecine că presimte că o pândeşte moartea.

Cu câteva săptămâni înaintea crimei, f ăcând curat în camera f iului, a găsit o grămadă de hârtii şi le-a datf oc. Nu avea atunci premoniţia sf ârşitului ei.

În seara crimei, în f aţa televizorului, tatăl — bolnav de inimă, mama şi f iul. Pe rând, bătrânii s-au retras.Tatăl a luat sedative şi s-a culcat. La scurt t imp şi f emeia. Satanistul urmărea un f ilm „tare” cu secvenţede groază. Pe loc i-a încolţ it ideea crimei. După ce a f umat o ţ igară în bucătărie, a luat cel mai mare cuţit şil-a înf ipt de trei ori în trupul mamei sale, care s-a zbătut în pat, apoi a căzut pe podea. Văzând că maitrăia, i-a dat în cap cu piciorul unui scaun. Tot mişca! Cuprins de f uria iadului, a mai lovit-o în cap cu unradiocasetof on, dar f emeia mai respira. Atunci a strangulat-o cu cablul aparatului.

După înf ăptuirea odioasei crime, ucigaşul s-a îmbrăcat cu haine noi şi s-a predat la poliţ ie. Aici a declaratcă este sclavul cultului satanist şi că acel f ilm de groază l-a inspirat să-şi realizeze „opera”. „Aşa puteamf ace dreptate, ucigând-o pe mama! ”, a conchis el.

Autorul triplului asasinat din strada Ozana frecventa secta lui Satan

La mijlocul lunii iulie 1997 a f ost reţinut Milea Sende Dragoş, de 19 ani, din Bucureşti, criminalul care şi-aucis, cu o bestialitate greu de descris, mama, sora şi tatăl, într-un apartament din strada Ozanei.

Pentru prinderea lui, Poliţ ia Capitalei a desf ăşurat un dispozit iv de 250 de poliţ işti care au periat f iecarestradă a Bucureştiului şi pădurile din apropiere, unde se bănuia că s-ar ascunde asasinul. La data de 13iulie 1997, f otograf ia ucigaşului a f ost distribuită pe teritoriul Secţiei 21. În după-amiaza aceleiaşi zile oechipă de poliţ işti a respectivei secţii au exploatat o inf ormaţie obţinută de un grup de tineri, cum că înzonă şi-a f ăcut apariţ ia un tânăr cu un comportament bizar, ce dorea să ajungă pe autostrada Bucureşti-Piteşti. Oamenii legii au realizat rapid că respectivul era exact criminalul poreclit „Măcelarul din Ozana”. Şil-au prins, deşi acesta încercase să f ugă.

Din mărturisirile acestuia, a rezultat că f recventa o sectă satanistă şi că, în ult imul t imp, era tot mai multposedat de spirite. În seara crimei a simţit în suf ragerie prezenţa unui spirit rău. Atunci a mers în bucătărieşi a luat un cuţit cu care a lovit în spiritul care- l hăituia, până l-a distrus. Apoi a simţit că alte spirite erauprezente în dormitor. De aceea a spart prima dată geamul şi apoi a lovit celelalte spirite, până le-adoborât şi pe acestea. „Spiritele” linşate erau însă… tatăl, mama şi sora sa. Mihaela, sora ucisă, practicayoga în „Mişcarea de Integrarea Spirituală în absolut”, condusă de Gregorian Bivolaru.

„Satana m-a îndemnat să-mi ucid copilul”

O altă victimă nevinovată a satanismului a f ost micuţul Katalin Haydu, din Satu Mare, în vârstă de numaidoi ani. Tatăl său, Ştef an, i-a curmat cu cruzime viaţa. Motivaţia gestului criminal este cel puţin la f el deoribilă ca f apta însăşi: ,Am vrut să aduc o jertf ă Satanei. Satana m-a îndemnat să-mi ucid copilul.”

Ştef an Haydu era convins că este nimeni altul decât trimisul Satanei pe pământ şi nu îşi regretă, niciacum, în puşcărie, f apta.

„Aminul” satanic

Pentru a împiedica în mod ef icient ef ectele periculoase ale acestui f anatism religios care se manif estă înRomânia, ef orturile poliţ iei sunt concentrate în prezent în direcţia stopării unei joncţiuni (declarate) întreemisarii Bisericii Mondiale a lui Satan şi Organizaţia românească similară „Fiii lumii” sau „Fiii lui Lucif er”, alcărei şef suprem este I.D. Aceştia practică poligamia (I.D. şi-a părăsit nevasta şi cei patru copii, avândacum opt neveste din rândul sectantelor) şi se îmbracă în alb.

Aceştia nu se spală şi nu se tund, sub pretextul că prin aceste operaţii s-ar distruge aura personală. Eise adună la răsăritul şi apusul soarelui, prin parcuri şi prin alte locuri solitare, cântă imnul satanist în carese cere adepţilor „să se lepede de propriul cod genetic” şi să devină alte f iinţe. Ei af irmă că adevăratulstăpân al lumii este Lucif er şi că statul trebuie lichidat. Deviza sectei este: „Om mani padme hum aum”, unf el de „Amin” satanic. Toţi membrii sectei sunt obligaţi să ţină jurnale zilnice pe care să le predea şef ilor lasf ârşitul f iecărei luni.

SRI atenţionează

Periculozitatea f enomenului satanist a f ost semnalată în toate rapoartele anuale, din ult imul t imp, aleServiciului Român de Inf ormaţii. De aceea, of iţeri competenţi lucrează sub acoperire, muncesc zi şinoapte la culegerea de inf ormaţii, pentru menţinerea sub control a acestui f lagel, care deocamdată nu adobândit caracter de f enomen în masă. Dar, din surse sigure, a f ost menţionat f aptul că, în majoritateajudeţelor unde s-au obţinut date şi inf ormaţii despre acest curent, se apreciază că nu este exclusăposibilitatea preluării controlului de către elemente f anatice, extremiste, în scopul unif icării structurilorexistente şi al constituirii, în prima f ază, a unor centre zonale pentru f olosirea membrilor în acţiunigeneratoare de pericole sociale grave.

Un astf el de of iţer, care lucrează sub acoperire, mi-a mărturisit că: „O parte dintre t ineri aderă cuentuziasm la doctrina satanistă, f ără a percepe riscul de a deveni victimele propriilor atitudini, urmărindnumai «satisf acţia» ce o pot obţine în cadrul diverselor ritualuri. O mare parte dintre aceşti t ineri se af lăîntr-un real proces de decădere morală, proces motivat de neacceptarea normelor sociale sau deimposibilitatea adaptării la cerinţele societăţii.”

Noi mai adăugăm că şi condiţiile de existenţă precare, absenţa unui control părintesc, singurătatea,eşecurile repetate în integrarea socială, toate acestea conduc la „substitute af ective”, îngroşând, astf el,

rândurile sataniştilor. Aici s-ar mai putea adăuga teribilismul vârstei, criza adolescentină, neglijenţaeducatorilor, corupţia pe toate planurile, lipsa de cultură, dorinţa de a se ralia unui grup şi de a f icoordonat de un lider charismatic care, spre deosebire de părinţi, îl aprobă pe adolescent în tot ceea cef ace…

Din punct de vedere legal, satanismul este interzis la noi, dar, paradoxal, nu există o lege care să- ipedepsească pe aderenţi, ci numai pe cei care ajung să comită inf racţiuni (prof anare de morminte,monumente, omucideri, tulburarea liniştii publice etc.).

*****

Fenomenul satanist: evoluţie şi situaţie actuală. Document S.R.I.

Satanismul reprezintă o mişcare mistico-religioasă anticreştină al cărei scop declarat estenegarea religiei creştine şi a valorilor promovate de aceasta, alegând în schimb cultul răului şi,în speţă, închinarea la Diavol.

Această alegere reprezintă o f ormă de soluţionare a paradoxului teleologic existent între esenţabenef ică a divinităţii creatoare creştine şi suf erinţa cotidiană ce se manif estă în universul creat deaceasta.

Închinarea la Diavol este practicată din t impuri imemoriale, însă nu întotdeauna Satana este asociat cuideea de rău absolut; de multe ori, acesta personif ică f orţele regeneratoare şi aparent haotice ale lumiimateriale, af late în antiteză cu simetria şi desăvârşirea planului celest, reprezentat de Dumnezeu. Înaceastă abordare, cultul satanic se circumscrie venerării unor divinităţi arhaice, dionisiace – demoni şispirite ale naturii – şi constituie f orma în care manif estări religioase precreştine au supravieţuit şi s-auperpetuat după extinderea şi impunerea creştinismului în spaţiul european. Manif estările sale specif iceaparţin aşa-numitului „ocult ism popular”, f iind asociate cu magia şi animismul şi supravieţuind până înprezent în colectivităţi restrânse sau chiar ca tradiţ ii de clan, pe tot cuprinsul Europei. Începând cusecolele XV-XVI, practicarea acestui „satanism transfigurat folcloric” a f ost puternic condamnată decătre Biserica Catolică, aceasta declanşând una dintre cele mai susţinute prigoane religioase din istorie,cunoscută ca „vânătoarea de vrăjitoare” şi în cursul căreia aceste manif estări cult ice păgâne au f ostdef init iv asociate cu ideea de venerare a Satanei, ca întruchipare în creştinism a f orţelor malef ice opuseSf intei Treimi.

Aceste practici satanice f olclorice se întâlnesc pe teritoriul României sub f orma invocării spiritelor apelorşi ploii, a f armecelor, descântecelor şi ghicitului; entităţile supraumane precreştine sunt personalizate, deexemplu, de „cucii răi” ce apar în cadrul f estivalului de la Brăneşti (judeţul Ilf ov). Manif estările de acest gennu trebuie conf undate cu satanismul, aşa cum este înţeles în sens modern.

În secolele XVIII-XIX concepţiile şi practicile „sataniste” cunosc un reviriment important, pe f ondulref ormelor socio-culturale ce marchează începutul epocii moderne şi al libertăţii de conştiinţă şi deexpresie promovate prin aceste ref orme. Ideile şi practicile păgâne sunt reînviate sub diverse f orme –spirit ismul modern, ocult ismul, cultul druidic, luciferismul – f iind în continuare blamate de credinţacreştină şi subsumate venerării Diavolului.

Dintre aceste practici magico-religioase, luciferismul – întemeiat la sf ârşitul secolului al XIX- lea de cătreocultistul american Albert Pike – este uneori considerat ca f iind nucleul generator al satanismului modern.Această perspectivă explicativă este discutabilă, întrucât Pike s-a limitat la a sistematiza, din punct devedere dogmatic, elemente cult ice şi credinţe lucif erice multimilenare; rezultatul este reprezentat de unset de „Instrucţiuni” publicat în anul 1889, ce conţine aşa-numita (ulterior) „dogmă a lui Pike” ce proclamădivinitatea lui Lucif er: „Lucifer, zeul luminii, luptă împotriva lui Adonai, zeul Bibliei; Lucifer este adevăratuldumnezeu” şi creatorul lumii, a cărei imperf ecţiune se datorează incapacităţii divinităţii bibliceuzurpatoare.

Ca o consecinţă logică a teogoniei inversate propuse, Pike a f ormulat noi norme de conduită diametralopuse decalogului biblic, în acord cu natura „adevăratului creator” al lumii. Însă aceste prescripţii –interpretate radical de adepţii săi drept obligativitate a actelor de ucidere, a promiscuităţii sexuale,

minciunii şi f urtului – conţin în sine elemente de antistructură, care se opun unei construcţii viabile ori unuisistem stabil. Ca urmare, ezoterismul lucif eric promovat de Pike a degenerat într-o serie de grupusculerăzleţe şi cu existenţă ef emeră, menţinându-se la acest nivel în următoarele opt decenii. Din acest motiv,autorul lucrării amintite este considerat mai degrabă un precursor decât întemeietor al satanismuluiactual.

Satanismul modern, ca mişcare extrem de radicală, a f ost întemeiat în 1969 când Anton (Antal)Szandor La Vey – f ost artist de circ, devenit inapt pentru această meserie în urma consumului destupef iante – a redactat „Biblia Satanică”, un catehism satanic ce populariza într-o variantă multsimplif icată „Instrucţiunile” lui Pike.

Această lucrare nu are pretenţia de a constitui un text original sau „revelat”, limitându-se la a paraf razaBiblia creştină şi de a adapta f ormulele rituale caracteristice acesteia la sistemul satanist propriu (unelef ragmente constituind chiar parodieri antitetice grosolane ale textelor creştine, cum este cazul„rugăciunii” f undamentale: „Tatăl nostru care eşti în infern, mărească-se numele tău, precum în infern, aşaşi pe pământ. Păcatul cel de toate zilele dă-ni-l nouă astăzi şi du-ne pe noi în ispită şi învaţă-ne de rău. AveSatan!”).

În ceea ce priveşte conţinutul doctrinar, „Biblia Satanică” realizează o compilaţie a concepţiilor anterioaredespre f orţele haotice şi incomprehensibile ale naturii, răul f iind considerat axiomatic drept principiudirector al lumii. Concluzia autorului este necesitatea şi justeţea venerării lui Satan, ca exponent şichintesenţă a principiului malef ic universal.

Modalităţile practice propuse de La Vey pentru aducerea la îndeplinire a doctrinei sataniste suntsintetizate într-un set de „porunci” diametral opuse celor biblice (după modelul elaborat anterior de AlbertPike), de genul „Nu ai voie să crezi în Dumnezeu, pentru că lumea este a mea şi voi considera credinţa taca un păcat” sau „Fă-ţi un idol şi închină-te lui în fiecare duminică.” Toate regulile de conduită promovatesunt justif icate de premisa individualismului, egoismului şi răutăţii inerente f iinţei umane, trăsături celegit imează conf lictele şi concurenţa interumane ca şi componente ale luptei pentru supravieţuire.Modif icând radical „legea talionului” (în sensul răzbunării înzecite pentru orice daună suf erită din parteaunui alt individ) şi preluând principiile selecţiei naturale, codul comportamental impus de La Vey selimitează, în f ond, la negarea tuturor valorilor sociale acceptate de religia creştină (şi de majoritateareligiilor, de altf el), de la credinţa într-un Dumnezeu al luminii până la o morală minimală care să permită oconvieţuire relativ armonioasă în societate.

Un atare set de reguli, ce tind spre acelaşi nihilism handicapant ce a af ectat major iniţ iativa anterioară alui Albert Pike, ar f i trebuit să producă aceleaşi ef ecte ca în cazul ezoterismului lucif eric, f iind de aşteptatca acest catehism satanic să rămână (după o scurtă perioadă de glorie şi de suscitare a interesuluipublicului) la nivelul unei curiozităţi, al unei excentricităţi. Cu toate acestea, „Biblia Satanică” a văzutlumina tiparului în mai multe ediţ ii succesive, permiţându- i autorului atât acumularea unei averisubstanţiale, cât şi constituirea în jurul său a unui cerc de „entuziaşti” ce aprobau „catehismul inf ernal”. Înf apt, textul compilat de La Vey a f ost suf icient de răsunător pentru a- i permite acestuia ca, în 1970, săînf iinţeze în Calif ornia prima „Biserică a lui Satan” – „Cultul Satanas” – înregistrată of icial şi protejată delegislaţia americană ref eritoare la culte (a cărei permisivitate i-a of erit respectivului posibilitatea de a-şif eri acumulările f inanciare de intervenţiile Fiscului).

Deşi demersurile lui La Vey au fost încununate de succes şi stau la baza satanismului modern,iniţ iativa sa, în absenţa unui conţinut teologic coerent şi a unei dogmatici corespunzătoare, nupoate f i asimilată unui „cult” sau definită drept „sectă”, constituind mai degrabă un curentspiritualist (în sens larg), ce abundă în elemente mistice precreştine şi dezvoltă o orientaregenerală de factură anomică şi nihilistă.

Din această perspectivă, „priza la public” de care s-a bucurat „Biblia Satanică” pare ilogică, neputând f iexplicată decât în conexiune cu o serie de f actori aparent externi ce ţin îndeosebi de situaţia socialăgenerală a anilor ’70 şi de mutaţiile înregistrate în plan polit ico-economic în perioada respectivă.

Încă de la debut, secolul XX a f ost marcat de conf licte armate şi ideologice f ără precedent în istoriaumanităţii, care s-au repercutat asupra trăirii mistice printr-o supraabundenţă de doctrine milenariste şi

umanităţii, care s-au repercutat asupra trăirii mistice printr-o supraabundenţă de doctrine milenariste şidisidenţe cult ice, concomitent cu manif estări de tip subcultural cu audienţă îndeosebi în mediile t ineretuluidin Statele Unite, sub f orma mişcării „hippie”, înţeleasă ca ref uz al unei societăţi orientate spre consum şidominată de adulţii consideraţi răspunzători pentru declanşarea şi întreţinerea războaielor. Prin situarealor într-o zonă de marginalitate socială şi având ca trăsături comune „loisirul, hedonismul şinoncomformismul” (cf . S. Rădulescu), t inerii „hippie” au conturat şi experimentat noi modele sociale,inclusiv prin apelarea la practici şi substanţe capabile să producă stări modif icate de conştiinţă. În acestcontext, în deceniul al şaptelea al secolului trecut, în cele mai prospere state ale lumii consumul dedroguri a prolif erat rapid.

În dorinţa de extindere, reţelele implicate în narcotraf ic (pendinte de criminalitatea organizatătransf rontalieră) au descoperit în teoriile nihiliste şi imorale ale lui La Vey o justif icare pseudo-cult ică denatură să f aciliteze racolarea unor noi consumatori de droguri. „Biserica satanică” a început, înconsecinţă, să promoveze cu ardoare utilizarea stupef iantelor, pe motiv că ar reprezenta un elementindispensabil „pentru comuniunea cu duhurile întunericului”. Numărul mare de membri ai acestui pseudo-cult controversat care au f ost cercetaţi (şi condamnaţi) de instituţiile de aplicare a legii pentru deţinere,consum şi comercializare de droguri constituie o dovadă indirectă a f aptului că, dincolo de ideologie,extinderea f enomenului s-a realizat şi pe f ondul implicării reţelelor internaţionale de narcotraf icanţi. Un altargument indirect asemănător îl reprezintă tirajele semnif icative succesive înregistrate în anii ’70 ale„Bibliei satanice”, a cărei traducere, t ipărire şi dif uzare în milioane de exemplare s-a realizat cu sprijinulunor masive subvenţii a căror sursă nu puteau f i mediile- ţintă ale lucrării, constituite îndeosebi dinpersoane af late la perif eria societăţii.

Coerenţa limitată a doctrinei sataniste s-a dovedit incapabilă de a impune o linie clară de conduităadepţilor, generând prin însuşi caracterul său amalgamat o întreagă serie de „disidenţe” rivale. În acestsens, în anii de glorie ai mişcării „hippie” acţionau simultan „Biserica Frăţiei Satanice”, „Cultus Satanas”,„Biserica Ortodoxă Satanisă de rit Nethilun”, „Ordi Templi Satanas”, „Frăţia Berbecului”, „Ordinul BerbeculuiNegru” etc., grupări având ca numitor comun doar utilizarea „Bibliei Satanice” ca text primordial.

Pe de altă parte, în încercarea de alcătuire a unui prof il psihologic al aderenţilor la astf el de grupări, auf ost întreprinse studii psiho-sociologice care au stabilit existenţa labilităţii psihice ca trăsătură dominantăde personalitate. Prezenţa acestei caracteristici constituia un impediment major pentru o eventualăevoluţie convergentă a acestor f acţiuni spre o structură puternică şi închegată, centrată pe o activitateilegală. Ca urmare, practicanţii satanismului implicaţi în activităţi ilicite circumscrise criminalităţii organizateau f ost f ie utilizaţi ca „personal de sacrif iciu” de reţele de traf ic preexistente, f ie au ajuns cel mult lastadiul coordonării unor grupuscule criminale cu inf luenţă limitată.

În anii ’80 , după modelul „Bisericii lui Satan” din Statele Unite (cunoscută şi sub denumirea de „Lucifer-U.S.”), au prolif erat f ederaţii naţionale sataniste, af late în strânse relaţii de conlucrare.

Instituţiile de aplicare a legii din ţările gazdă au avut în atenţie prolif erarea acestor grupări, exercitândîndeosebi activităţi de prevenţie şi limitare a f enomenului. Satanismul a f ost asociat cu următorii f actoride risc la nivel statal: devianţa tineretului de la normele de convieţuire socială acceptate de majoritatecătre un f enomen nihilist atipic şi antisocial, extinderea consumului de droguri şi consecinţele sale nocive(atât în plan individual, cât şi în planul interuman şi social), posibilitatea comiterii unor acte agresive şi /sau criminale sub inf luenţa ideologiei promovate. Totodată, la nivelul cooperării internaţionale, au f ostluate măsuri de combatere şi dizolvare a reţelelor transf rontaliere de narcotraf ic (ce aprovizionau custupef iante practicanţii satanismului), rezultatele înregistrate ducând la o involuţie generală af enomenului satanist în Occident în anii ’90.

Un exemplu în acest sens este dispariţ ia comunităţii sataniste întemeiate de La Vey, după moarteaacestuia, pe f ondul disputelor dintre succesorii săi.

În f aţa reacţiei autorităţilor, rolul jucat de consumul de droguri în promovarea satanismului a suf erit odiminuare sensibilă, principala modalitate propagandistică în diseminarea acestei ideologii pseudo-religioase f iind în continuare muzica rock.

Prima f ormaţie muzicală direct implicată în susţinerea deschisă a satanismului a f ost grupul „Black

Sababath”, ale cărui melodii au avut un ecou atât de extins în rândul t ineretului, încât curând zeci def ormaţii „Heavy Metal” au început realizarea unei apologii a cultului Satanei şi a uzului de droguri, inclusivîn ţări din f ostul „bloc socialist”.

* * *

Marile transf ormări geopolit ice de la începutul anilor ’90 au deschis noi pieţe consumului şi traf icului dedroguri, a cărui expansiune – însoţită de extinderea f enomenului satanist şi a subculturii Heavy Metal – aînceput mai întâi în cele mai dezvoltate ţări ale f ostului Tratat de la Varşovia, unde segmentul- ţ intă(tineretul) dispunea de anumite resurse f inanciare pentru astf el de activităţi.

Primele tatonări privind posibilitatea extinderii satanismului în România s-au semnalat în anul 1992 şi aucondus la apariţ ia, în Galaţi, a unei asociaţii ai cărei membri se închinau „celor 33 de spirite astrele”.

Concomitent cu tentativele unor curente sataniste externe de a constitui f iliale în România, au existat şiiniţ iative autohtone de coagulare a unor grupări de acest t ip – spre exemplu, la începutul anului 1993,grupul intitulat „Îngerii morţii” din Brăneşti, în cadrul căruia a f ost înregistrat primul suicid ritual.

Procesul extinderii f enomenului satanist în România a urmat acelaşi t ip de evoluţie înregistrată în StateleUnite şi Europa de Vest şi, ulterior, de curentele est-europene din perioada 1990-1992. Membri aicriminalităţii organizate transf rontaliere căutau noi pieţe de desf acere pentru stupef iante toxice şi/saunevandabile în alte state, în demersurile lor încurajând şi promovând amalgamul satanism-consum dedroguri. Iniţ ial, zonele sociale af ectate au f ost vagabonzii şi alte categorii de persoane declasate social,seduse de melanjul ideologic ce propovăduia ingestia stupef iantelor, f enomenul extinzându-se apoi înrândul t inerilor nonconf ormişti sau cu dif icultăţi de integrare socială. Pe f ondul intervenţiei şi măsurilor decontracarare ale autorităţilor, satanismul a început să f ie promovat de subcultura „Heavy Metal” şi săaf ecteze admiratorii acestui stil muzical-cultural.

Fenomenul a cunoscut mai multe etape, delimitate în raport cu două criterii: a) mediul social în care s-amanif estat cu precădere pseudo-cultul şi b) substanţele psihotrope utilizate de practicanţi pentru„contactarea” entităţilor malef ice venerate.

Prima etapă este cunoscută sub titulatura de „Epoca Romparkin” (după principalul stupef iant utilizat ca„adjuvant” ritualic), ef ectele psiholeptice ale medicamentului respectiv f iind potenţate periculos deingestia simultană de alcool medicinal adit ivat cu monoetilen-glicol (antigel, produs cancerigen).

Dată f iind relativa uşurinţă de procurare (cu excepţia Romparkin-ului, nu erau şi nu sunt incluse printresubstanţele cu comercializare controlată) şi preţul redus, utilizarea substanţelor respective s-a extinsîndeosebi în mediile sociale marginale – vagabonzi, cerşetori etc. Pentru aceştia, practicile pretinssataniste constituiau o pseudo-religie f acilă, care producea impresia spiritualizării unei existenţe sordideşi legit ima un consum preexistent de droguri şi substanţe cu potenţial de risc. Totuşi, modalităţile propriu-zise de venerare au rămas în zona unor acte sadice şi/sau autoagresive, gravitând la perif eria ideologieisataniste propriu-zise. „Ritualurile” şi celelalte manif estări cult ice erau reprezentate de orgii hetero- sauhomosexuale, însoţite de manif estări de cruzime f aţă de animale (sacrif icarea de pisici, găini) şiconsumarea rituală a unor părţi ale corpurilor acestora (intestine, sânge), ca şi de prof anarea unormorminte şi conf ecţionarea unor „amulete” din resturi de cadavre.

Aceste însemne macabre erau f olosite atât ca mijloc de divinaţie, cât şi ca semn de recunoaştere întrepracticanţi (bijuterii reprezentând „cruci ale lui Nero”, tatuaje / arsuri în f ormă de cruce creştinărăsturnată, „cruci ale vieţii” – cu ansă, pentagrame şi inscripţii codif icate, pretinse a avea proprietăţimagice).

Deşi în prima perioadă aceste practici s-au cantonat în mediile sociale perif erice, începând cu anul 1994au f ost semnalate primele cazuri de prozelit ism al pseudo-doctrinei sataniste în rândul unor elevi de liceu(în majoritate marcaţi de eşec şcolar şi de diverse tare educaţionale, uneori însoţite de un prof il depersonalitate sociopat sau predispus la un debut psihotic). Tinerii – în general semnalaţi şi cu alteprobleme de conduită şi integrare socială, de genul prostituţiei sau f urturilor mărunte – s-au lăsat atraşide caracterul exotic al practicilor din mediile marginale, ef ectele f iind, în general, deosebit de grave.

Astf el, în anul 1994, nucleul de vagabonzi „adoratori ai diavolului” constituit la Dorohoi (jud. Botoşani) areuşit să racoleze trei eleve de liceu care, pentru a f i determinate să participe la practicile orgiastice alegrupării, au f ost drogate cu un amestec de „Carmol” (amestec galenic cu conţinut de eter etilic) şiexcremente de câine. Ca urmare a ingestiei substanţelor amintite, două dintre ele au intrat în comăalcoolică, f iind necesară spitalizarea lor de urgenţă pentru stabilizarea leziunilor hepatice şi cerebralesuf erite. A treia minoră, elevă la liceul „Grigore Ghica” din localitate, a suf erit traume psihice deosebit degrave, a căror recuperare psihoterapeutică nu a dat rezultat, respectiva comiţând actul suicidar la puţintimp după începerea tratamentului.

Acest caz nu este singular, însă reprezintă unul dintre cele mai dramatice exemple ale consecinţelor gravedeterminate de pătrunderea pseudo-ideologiei sataniste în rândul t inerilor; deşi evoluţia respectivă a f ostrelativ lentă, în anul 1995 nucleele de satanişti din majoritatea oraşelor mari din vestul ţării reuşiseră dejasă se insinueze în mediile şcolare locale.

Evoluţia f enomenului satanist a intrat în atenţia mass-media şi a publicului o dată cu „incidentul de laConstanţa” – astăzi considerat momentul iniţ ial al „Epoca Anioşa”.

„Anioşa” este denumirea argotică a unei subspecii de canabis cult ivată – pe f ondul unui control redusexercitat de autorităţi – în spaţii af ectate de catastrof a nucleară de la Cernobâl; ca urmare, persistăinf estarea cu cesiu şi stronţiu a solului şi implicit a plantelor, produsul f init posedând un nivel înalt deradioactivitate reziduală.

Printre primele grupări care au recurs la consumul acestui drog (cu potenţial cancerigen extrem de ridicat)s-a numărat un nucleu intitulat „Fraţii Stăpânului”, alcătuit din vagabonzi şi cerşetori din zona Gării deNord din Capitală. Aceştia investeau sumele obţinute din prostituţie (în general homosexuală şi / sauinf antilă) şi din cerşit în derivate ale canabisului „Anioşa” venite pe diverse f iliere nistrene, căroraprincipala gară bucureşteană le servea drept escală şi „placă turnantă”. Între gruparea respectivă şi o alta(„Allzam”, transcriere f onetică a expresiei „All is damned” – „Totul este damnat”) au existat conf lictegenerate de rivalitatea pentru controlarea „pieţelor de desf acere” a drogurilor respective, situaţie ce adeterminat încercări de extindere şi trimiterea de „emisari” către alte zone ale ţării.

„Fraţii Stăpânului” a construit un „cap de pod” în Constanţa, cu sprijinul a doi satanişti locali, dintre careunul elev la liceul „Energetic” din municipiu, care au acceptat să se implice în narcotraf ic, distribuindstupef iante în rândul elevilor de la liceele „Energetic”, „Traian” şi „George Călinescu” din localitate. Printrecei racolaţi, s-au semnalat şi t ineri f ără adăpost şi ocupaţie, iar trei dintre aceştia, sub pretextul unuiritual satanist şi în urma ingestiei de stupef iante, au săvârşit două acte criminale abominabile (3 şi 8 mai1995).

Cazul a suscitat atenţia presei şi a adus f enomenul satanist în prin plan, din investigaţii rezultând cărespectiva combinaţie satanism-stupef iante ief t ine şi radiotoxice af ecta şi alte zone ale ţării. Astf el, înnoaptea de 5 spre 6 iunie 1996, doi vagabonzi din Buzău, adepţi ai satanismului, au intrat prin ef racţie înlocuinţa unui paroh din localitate. Vizibil sub inf luenţa unor droguri, cei doi au solicitat ca preotul să îispovedească întrucât au „spurcat” icoanele; la ref uzul acestuia de a da curs cererii, respectivii audeclarat că sunt „reprezentanţii Satanei”, ameninţând că îi vor ucide pe preot şi f amilia sa dacă va lualegătura cu autorităţile.

„Epoca Anioşa” a f acilitat şi debutul psihotic al altor indivizi, uneori cu consecinţe deosebit de graveasupra propriei lor persoane sau asupra unor adepţi ai acestora. Astf el este cazul unui tânăr dinCernavodă, condamnat la închisoare cu suspendare pentru f urt calif icat, care, în cadrul întrunirilor ritualeorganizate în cimitirul ortodox din localitate, incita la acte criminale şi/sau suicidare. Două tinere af latesub inf luenţa sa au pus în practică preceptele acestuia, încercând să se sinucidă; numai una dintre ele aputut f i salvată, în ult imul moment.

În intervalul 1995-1997 au apărut grupuscule sataniste în 22 de judeţe ale ţării: Argeş, Arad, Alba,Bacău, Botoşani, Buzău, Caraş-Severin, Constanţa, Covasna, Cluj, Dâmboviţa, Gorj, Iaşi, Ilfov,Harghita, Hunedoara, Mureş, Neamţ, Prahova, Sălaj, Sibiu, Teleorman, Tulcea şi Bucureşti.

În ciuda pretenţiilor de conspirare şi a caracterului „ocult” al activităţilor desf ăşurate, instabilitatea psihicăa adepţilor, dorinţa lor de af irmare şi recunoaştere a meritelor (ca şi f aptul că grupările interlope suntoricum în atenţia autorităţilor) au f ăcut ca, într-o perioadă relativ scurtă, identitatea lor să f ie cunoscutăde instituţiile de aplicare a legii, iar acţiunile lor să f ie monitorizate şi/sau descurajate. Totodată,rivalităţile existente între dif eritele f acţiuni şi curente de inspiraţie satanistă au exclus posibilitatea uneicoagulări ori organizări a mişcării sataniste autohtone, deseori liderii concurenţi denunţându-se reciproc.

De exemplu, liderul satanist din Piatra Neamţ, A.I., s-a prezentat în iunie 1995 la primărie, relatând căsolistul unei f ormaţii rock locale, A.B., şi-a constituit un nucleu satanist de circa 100 de persoane (elevi laliceele din localitate). Pretextând că iniţ iativa lui A.B. constituie o „disidenţă satanică periculoasă”,respectivul a solicitat concursul autorităţilor pentru stoparea activităţilor rivalului său şi, totodată,atribuirea Catedralei Sf . Ioan din localitate ca sediu pentru „adevăratul cult satanic”.

O situaţie similară a f ost înregistrată şi în Râmnicu-Sărat, unde E.A. şi-a arogat, între 1994-1995,calitatea de „şef al sataniştilor” din localitate. Alţ i „pretendenţi” la acest t it lu l-au reclamat autorităţilor, larândul său, acesta denunţând alţ i lideri satanişti locali şi activităţile derulate de ei.

La f el de cooperanţi cu autorităţile s-au dovedit R.I. – „lider al sataniştilor din cartierul Micro IV dinTârgovişte”, B.E. – cercetat după sinuciderea a doi adepţi satanişti din Gorj, E.G. – lider satanist dinHarghita, cercetat pentru inf racţiuni la regimul armelor şi muniţiilor, N.M. – lider satanist buzoian, suspectde prof anarea unor morminte etc.

În perioada 1997-1998, activismul grupărilor sataniste autohtone ajunsese la un nivel crit ic, ref lectatinclusiv de presă: se înmulţiseră activităţile de distrugere şi prof anare a cimitirelor şi locurilor de cult dinmediul urban (devastări cu un evident caracter ritualic satanist), sinuciderile şi omorurile rituale, iar unelegrupări sataniste trecuseră la promovarea unor doctrine radicale cu substrat polit ic, caracterizate printr-oapetenţă ostentativă pentru Adolf Hit ler (considerat „cel mai tare satanist”, conf orm declaraţiei unuimembru al nucleului „Satanic Wermacht CD” din Deva) şi pentru simbolurile naziste.

Sub presiunea mass-media şi a opiniei publice au f ost luate măsuri adecvate de înăsprire a pedepselorprivind traf icul şi consumul de droguri, ceea ce condus la o temperare şi diminuare treptată amanif estărilor pseudocultului satanic.

Totodată, cea mai mare parte a tinerilor implicaţi în venerarea Satanei au renunţat la aceste practici, f iepe f ondul maturizării şi încadrării sociale, f ie ca urmare a unor af ecţiuni şi maladii somatice contractate înurma ritualurilor specif ice (boli cu transmitere sexuală, inf ectări cu H.I.V., panariţ ii rezolvate prinamputarea unor f alange – consecinţă obişnuită a contactului tactil neprotejat cu cadavre în putref acţie,f orme de cancer din consumul unor substanţe radiotoxice), ori a unor af ecţiuni psihiatrice (multenerecuperabile) ce au debutat prin practicarea acestor ritualuri.

Un exemplu în acest sens este cazul liderului satanist R.C.G. din Târgu-Ocna. Acesta a f ost surprins în1996 în incinta cimitirului Bellu din Bucureşti, având în mâini un f ragment de cadavru uman şi o lumânareaprinsă. La secţia de Poliţ ie, respectivul a încercat să realizeze ingerarea propriilor excremente, ceea ce adeterminat internarea sa într-o unitate medicală de psihiatrie. După aproape două săptămâni detratament f armaceutic şi terapie, R.C.G. şi-a recăpătat numai o parte din f acultăţile psihice, rămânândaf ectat ireversibil.

La f el, membri ai „Fiilor lui Lucifer” din Cluj-Napoca şi ai „Îngerilor negri” din Ploieşti sunt în prezentinternaţi în secţii de psihiatrie locale, ca urmare a sechelelor rămase în urma practicării ritualurilorspecif ice satanismului; alţ i f oşti practicanţi satanişti benef iciază de programe de consiliere şi reinserţiesocială – cum sunt cei din grupările „Fraţii Stăpânului” şi „Allzdam” din Bucureşti.

Cea de a treia etapă în manif estarea satanismului autohton este cunoscută drept „Epoca Netsurf”,denumită astf el deoarece mediul predilect de comunicare şi contact virtual al practicanţilor este internetul,manif estările adepţilor satanişti limitându-se mai mult la întâlniri şi discuţii electronice în „chat-rooms”specializate.

Sub această f ormă, satanismul autohton continuă să se manif este în mai puţin de 20 de judeţe din

România ca nuclee disparate şi instabile. Deşi existenţa lor este susţinută de curente şi grupări satanisteexterne (atât prin acordarea de f onduri, cât şi de materiale de propagandă specif ice), incoerenţadoctrinară, negarea normelor de relaţionare interumană şi convieţuire socială continuă săreprezinte obstacole în calea unif icării acestor nuclee şi a elaborării unei linii de conduităcomune. Drept urmare, nu se poate vorbi de un „fenomen satanist” la nivel naţional, aceastătitulatură implicând existenţa unei coeziuni şi a unei stabilităţi imposibile prin chiarparticularităţile ideologiei promovate.

Cu toate acestea, potenţialul de periculozitate socială, precum şi posibilitatea unor evoluţii rapide îndirecţia unor acţiuni cu caracter radical/violent, inerente pseudo-ideologiei sataniste, necesită atenţiaautorităţilor statului de drept şi a instituţiilor abilitate să realizeze impunerea legii şi asigurarea respectăriiei.

Conf orm teoriei dreptului, activitatea de impunere a legii poate lua trei f orme, în f uncţie de instituţiile careparticipă la realizarea ei: a) primară (generală), prin antrenarea tuturor instituţiilor cu rol de socializare şicontrol social la acţiunile de identif icare şi combatere a surselor potenţiale de devianţă; b) secundară(specială), îndreptată spre combaterea şi neutralizarea delincvenţilor, diminuarea prejudiciilor socialeproduse în urma delictului, restabilirea ordinii sociale, sancţionarea delincvenţilor şi c) situaţională(contextuală), prin atragerea directă a comunităţii şi a publicului în acţiunea de prevenire şi neutralizare adelictelor şi delincvenţilor, utilizându-se, în acest scop, o serie de măsuri ce vizează inf ormarea publiculuişi a indivizilor din anumite arii şi zone criminogene despre pericolele posibile ale comiterii unor delicte,existenţa unor f actori de risc în anumite zone (cf . S. Rădulescu şi D. Banciu).

Pe plan mondial, satanismul este perceput ca un f enomen limitat, de tip subcultural, iar aderareareprezintă mai degrabă o etapă în evoluţia anumitor personalităţi de tip dizarmonic care ulterior suntrecuperate sau renunţă din proprie iniţ iativă.

Aderarea la norme şi valori subculturale se realizează, în general, de către persoane marginalizate social,al căror mediu cotidian este caracterizat de o cotă ridicată de sărăcie, sănătate precară, acte suicidare şiaf ecţiuni psihice. Subculturile (îndeosebi cele centrate pe delincvenţă) reprezintă reacţii, răspunsuriadaptative ale unor indivizi def avorizaţi de o societate „ostilă”; ca urmare, ele reunesc acei indivizi cu alteconcepţii axiologice decât cele acceptate majoritar şi care le permit şi justif ică recursul la metodeindezirabile / ilicite de atingere a scopurilor, devenind astf el surse potenţiale de devianţă socială.

În consecinţă, demersurile întreprinse de autorităţi în direcţia combaterii f enomenului satanist se înscriuîndeosebi în zona prevenţiei, f iind urmărită implicarea atât a cvasitotalităţii instituţiilor, cât şi a societăţiicivile în adoptarea unor măsuri înainte de producerea delictului – acestea f iind singurele capabile de arealiza o prof ilaxie ef icientă a devianţei. Punerea în practică a unor astf el de măsuri preventive vizeazăinstanţele sociale cu atribuţii cultural-educative şi moral- juridice – nucleul f amilial, instituţiile şcolare,comunitatea ca ansamblu, biserica, justiţ ia etc. – instanţe implicate în procesul socializării individului.

Pe de altă parte, instituţiile de aplicare a legii au în atenţie – în statele membre ale Uniunii Europene –constituirea de baze de date în care să f igureze, alături de delincvenţi / inf ractori, persoanele semnalatecu atitudini, manif estări specif ice satanismului, cu acele caracteristici de personalitate şi semnalmente(instabilitate psihică, agresivitate exacerbată, sadism, psihopatii) care să f acă posibilă identif icarea,clasif icarea şi prevenirea săvârşirii unor acte violente, sadice ori antisociale.

Trebuie avut în vedere f aptul că etichetarea unor indivizi pe temeiul unor episoade teribiliste (îndeosebidin perioada pubertară) poate genera ef ecte pe termen lung, uneori cu consecinţe def init ive în planulintegrării acestora în societate (obţinerea anumitor posturi, a unor f acilităţi, vize, credite etc.). Totodată,este incertă limita între utilizarea unor astf el de evidenţe în scop preventiv şi f olosirea lor în scop punitiv,existând riscul potenţial de a accentua devianţa tocmai prin represiune, întrucât „modalitatea cea maisigură de a produce delincvenţă este stigmatizarea sau dramatizarea răului, prin sancţionarea şirepudierea severă a individului care se abate de la standardele sociale şi izolarea lui de ceilalţ i indivizi” (cf .F. Tannenbaum).

Ca urmare, păstrarea unei linii de conduită echilibrate de către instituţii, f ără a cădea în extremele ignorăriisau amplif icării f enomenului este cea care conduce la măsuri adecvate; din acest motiv, instituţiile de

sau amplif icării f enomenului este cea care conduce la măsuri adecvate; din acest motiv, instituţiile deaplicare a legii din ţara noastră nu f ac publice identităţile f oştilor adepţi ai satanismului, cu atât mai multcu cât majoritatea se reintegrează social sau sunt recuperaţi prin terapie, redobândindu-şi abilităţile derelaţionare socială normală.

Ca instituţie, Serviciul Român de Inf ormaţii îşi asumă competenţa de a cunoaşte şi contura proporţiilemanif estărilor sataniste autohtone, de a sesiza când acestea pot genera riscuri sau stări de pericol laadresa siguranţei naţionale (aşa cum este def inită aceasta în Legea nr. 51 din 29.07.1991) şi de a inf ormaîn consecinţă f actorii de decizie abilitaţi să întreprindă demersuri.

Bibliografie:

1. *** – „Investigator’s Guide to Allegations of Ritual Child Abuse ”;

2. Alexander, D. – „Giving the Devil More Than His Due”, în „The Humanist”, nr. martie-aprilie 1990;

3. Antonescu, A., Moraru, I. – „Homo agresivius”, Editura MatrixRom, Bucureşti, 2002;

4. Banciu, D., Rădulescu, S., Voicu, M. – „Introducere în sociologia devianţei”, Editura Ştiinţif ică şiEnciclopedică, Bucureşti, 1985;

5. Banciu, D., Rădulescu, S. – „Sociologia crimei şi a criminalităţii”, Editura Fundaţiei „România de mâine”,Bucureşti, 2001;

6. Cristea, D. – „Tratat de psihologie socială”, Editura ProTransilvania, Cluj-Napoca, 2001;

7. Eliade, M., Culianu, P. – „Dicţionar al religiilor”, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993;

8. Ferguson, S.B. et al – „New Dictionary of Theology”, Editura InterVariety Press, Ilinois-S.U.A., 1988;

9. Ferreol, G., Neculau, A. – „Violenţa. Aspecte psihosociale”, Editura Polirom, Iaşi, 2003;

10. Goodrick-Clarke, N. – „Black Sun, Aryan Cults, Esoteric Nazism and the Politics of Identity”, Editura NewYork University Press, 2002;

11. Louis, R. – „Dicţionar de mistere”, Editura Nemira, Bucureşti, 1999;

12. Mitrof an, N., Zdrenghea, V., Butoi, T. – „Psihologie judiciară”, Casa de editură şi presă Şansa,Bucureşti, 1992;

13. Owen, R. – „Satan Gets a Facelift”, în „The Australian”, 26 ianuarie 1999;

14. Păunescu, C. – „Agresivitatea şi condiţia umană”, Editura Tehnică, Bucureşti, 1994;

15. Riviere, C. – „Socio-antropologia religiilor”, Editura Polirom, Iaşi, 2000;

16. Sirota, A. – „Conduite perverse în grup”, Editura Polirom, Iaşi, 1998;

17. Stratf ord, L. – „Satan’s Underground”, Editura Harvest House Publishers, 1988;

18. Victor, J. S. – „A Rumour-Panic About a Dangerous Satanic Cult in Western New York ”, în „New YorkFolklore”, nr. 1-2, 1989;

19. Wach, J. – „Sociologia religiei”, Editura Polirom, Iaşi, 1997;

20. Wilson, B. – „Religia din perspectivă sociologică”, Editura Trei, Bucureşti 2000.