Sarmana Fata Bogata

8/11/2019 Sarmana Fata Bogata

http://slidepdf.com/reader/full/sarmana-fata-bogata 1/156

LINDA ADAMS

S`rmana fat`

bogat`Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

CECILIA IONESCU

ALCRIS



\ndr`zneai s`-l folose[ti de team` s` nu sepr`bu[easc`. Enervat`, trase de voal cu un gest pu]inprea puternic [i tulul fragil se rupse. Gândindu-se \nacel moment la pre]ul extravagant al toaletei sale demireas`, privi consternat` dezastrul.

De unde oare \i venea aceast` nervozitate, \ndiminea]a asta? De ce nu-[i putea reg`si calmul s`uobi[nuit? |n`l]` capul, se \ntoarse din nou spreoglind` [i se mir` de paloarea obrajilor [i str`lucireaputernic` a ochilor de un albastru intens. Nu se sim]ea\n apele ei, era prost dispus`, foarte agitat` [i completneputincioas` s`-[i revin`.

Dup` ce rezistase ani \ntregi educa]iei rigide amamei sale, Emily Bainbridge dobândise \n cele din

urm` esen]ialul: o perfect` st`pânire de sine \n orice\mprejurare.Fusese obositor, greu, uneori chiar descurajant, s`

\nve]e s` se comporte corect... Fiecare gest, fiecaremoment al vie]ii era supus unor reguli stricte. |nfamilia Bainbridge, un copil nu putea pur [i simplu s`ia o furculi]` [i s` se serveasc`. Trebuia mai \ntâi s` [tiepe care s-o aleag`, \n func]ie de platoul servit, s-o ia cumâna care trebuia [i, \n sfâr[it, s`-[i men]in`\nf`]i[area.

{i cu oamenii era ca [i cu furculi]ele. Existau ceicare trebuia cunoscu]i, cei care trebuia iubi]i. Desigur,cu oamenii era mai complicat decât cu obiectele, maipu]in precis [i chiar mai derutant.

6



Când fusese mic`, Emily \n]elesese cu greu toateacestea. {i când, pân` la urm`, acceptase acest modde via]`, ca singurul cuviincios pentru o tân`r`persoan` de familie bun`, \i fusese \nc` foarte greu.Uneori, \n timpul adolescen]ei, \i venea s` urle [i s`se dea cu capul de pere]i, lucruri absolut interzise,sau mai degrab` de neconceput \n familiaBainbridge. Acum, ca [i \n acele momente, ar fi vrut... Ce, exact?Ca via]a s` fie cu totul altfel. Cel pu]in a sa.

Oh! Nu l`sase s` i se vad` nimic pe chip, nici \natitudinea sa. Dar \n ciuda eforturilor, [tia c` nu-i vasem`na \n \ntregime mamei sale.

Nu putea s` scape de responsabilit`]ile pozi]iei sale

sociale decât \n singur`tatea camerei, sau a atelieruluiei. Acolo nu-[i mai st`pânea acea parte ne\mblânzit` afirii sale, care fusese deja gata s-o distrug`. |ndezordinea atelierului sù, \n blugi [i cu un pulover p`tat cu vopsea, se bucura de un minimum delibertate indispensabil exprim`rii oric`ruitemperament de artist.

Emily se apropie de fereastr`. Afar`, fiul sùMichael, \n vârst` de [apte ani, ]opìa prin frunzele ve[tede pe care gr`dinarul le greblase [i le adunasegr`mad`. |[i st`pâni o dorin]` brusc` de a deschidefereastra [i a-l chema pe bìe]el, pentru ca s` ridiceochii spre ea [i s` fac` un semn celei pe care o numeam`tu[a Emily.

7



Michael nu [tia c` de fapt ea era mama lui. Numaip`rin]ii Emilyei cuno[teau acest secret dureros,probabil unul dintre cele mai bine p`strate dinsocietatea bun` din Pittsburgh.

La drept vorbind, \n lumea atât de bine ordonat` afamiliilor Bainbridge [i Harrison, nu exista nici cel maimic loc pentru pove[ti de dragoste ascunse [i copiinelegitimi. Iar ca Harold Harrison s` se poat` m`car \ndoi de trecutul logodnicei sale constituia, dinfericire, o imposibilitate absolut`. Adev`rul l-ar fi\ngrozit, Emily o \n]elegea foarte bine. Nimic nu scuzagre[eala comis` opt ani mai \nainte, nici m`car tinere]ea, nici pasiunea care o dusese la ea.

Pe nea[teptate, avu impresia \nsp`mânt`toare c` se

afl` \n \nchisoare [i \[i \ncle[t` degetele pe damasculgreu al perdelelor. Se sufoca. Nici un pericol, totu[i,ca Harold s` descopere adev`rul [i ea nu se sim]eacâtu[i de pu]in vinovat` c` i-l ascunsese. De opt ani,rebela de odinioar` isp`[ise [i disp`ruse f`r` s` lase \nea nici o urm`. Va fi o so]ie bun` pentru Harold. |nacest caz, de ce oare persista \n ea aceast` nervozitate?Ce i se \ntâmplase \n aceast` diminea]`?

De-abia se recunoscuse \n oglind`, o clip` mai\nainte. Ochii aceia prea str`lucitori, tenul atât depalid, tr`dau disperarea... Nu se vedea nimic dinimaginea sa obi[nuit` de tân`r` femeie sofisticat` [iplin` de siguran]`. Nici chipul fericit al unei logodnice\ndr`gostite de b`rbatul cu care se va c`s`tori.

8



Emily zâmbi u[or la amintirea dragului sù Harold,de care va fi curând legat` pentru totdeauna.

Desigur, \l iubea. {i chiar mult. Era exact b`rbatulcare \i trebuia. Cu el, totul p`rea mai u[or [i ea \[iascundea cu u[urin]` aspectul incomod alpersonalit`]ii sale.

De ce naiba se sim]ea oare atât de teribil denefericit`? Totul se desf`[urase f`r` grab`. Emily [iHarold erau logodi]i de un an. C`s`toria va avea locpeste dou` s`pt`mâni. Nelini[tile unei mirese, dinajun de ziua cea mare, nu erau oare pu]in premature?

Emily \[i privi din nou fiul care se juca. M`ritat`, \l va putea recunoa[te ca al sù [i s` \ndeplineasc` \nsfâr[it rolul de mam` pe lâng` el.

|nainte de a-l \ntâlni pe Harold, o rugase pe mamasa s` i-l \ncredin]eze pe Michael f`r` s` fie c`s`torit`.Rosalind refuzase. Disperat`, Emily nu consideraseatunci c`s`toria decât ca un mijloc de a-[i cre[te ea\ns`[i copilul. Dar asta, \nainte s`-i fac` Harold curte.Deoarece acum, totul era cum nu se putea mai bine [iera atât de fericit` s` se c`s`toreasc` [i s` trìasc` \ncurând cu Michael. {i \ncântat` c` Rosalind, mama sa,se bucura din plin de aceast` c`s`torie convenabil`.

Convenabil`... Cuvântul preferat al Rosalindei. Uncuvânt detestat odinioar` de Emily, pentru c`reprezenta exact lumea familiei Bainbridge.

Brusc, o emo]ie puternic` \i strânse inima. Sesim]ea pierdut`, f`r` s` \n]eleag` de ce. |[i d`du spre

9



spate, cu amândou` mâinile, [uvi]ele care \i mângâiauobrajii. Blondul ar`miu al p`rului s`u minunat [i desamintea de culoarea frunzelor de toamn` careacopereau p`mântul, afar`, \n blânda lumin` deoctombrie. De obicei, \[i strângea p`rul \ntr-un coc peceaf`, dar ast`zi \i c`dea liber pe umeri. Coafura pecare o prefera Grant, cu ani \n urm`.

Grant! Doar la evocarea acestui nume, un u[or tremur \i agit` tot corpul. Oare ce se \ntâmplase?Era tulburat` de aceast` rochie de mireas` [i de totceea ce simboliza ea? Probabil. Era totu[i vorbadoar de o prob`, pentru a o mul]umi pe mama sa.|n mai pu]in de cincisprezece zile, o va purtapentru a-[i lega pentru totdeauna destinul de cel al

lui Harold.Din acela[i mediu cu ea, Harold ]inea la acele valoripe care fusese \nv`]at` s` le respecte. Totu[i, Emilyei \iera team`. Nu de rolul de st`pân` a casei care oa[tepta lâng` un so] atât de important, deoarecefusese crescut` \n acest singur [i unic scop. Se temeas` se lege de un b`rbat, deoarece cu opt ani \n urm`, via]a sa se frânsese. Prea tân`r`, indiferent` la onoareade a fi n`scut` o Bainbridge, uitându-[i numele [ifamilia, f`cuse teribila gre[eal` de-a nu alegeb`rbatul... convenabil.

O gre[eal` pe care se jurase s` n-o mai comit`niciodat`. {i de atunci, se comportase ca o fiic`perfect` a mamei sale.

10



Mai mult, cunoscând pasiunea [i suferindu-iconsecin]ele, \i descurajase prin rezerva sa extrem` pecei mai sinceri admiratori. De la vârsta de[aptesprezece ani n-o mai atinsese nici un b`rbat, nicichiar Harold, f`r` s` se \ntrebe despre aceasurprinz`toare lips` de senza]ii. |n tot acest timp,p`rin]ii s`i se purtaser` ca [i când aceast` pasiunenenorocit` pentru Grant nu existase niciodat`. |nfamilia Bainbridge, manierele pretindeau s`-]i ascunziemo]iile. S`-]i analizezi sentimentele era pur [i simplude prost gust [i acele psihoterapii absurde, o mod`care va trece. Existau datorii, responsabilit`]i [i totrestul care ]ineau de un egoism \nver[unat, apropiatde neru[inare.

Emily supravie]uise, devenind o persoan` sleit`suflete[te. {i rarii b`rba]i destul de perseveren]ipentru a \ncerca s`-i plac`, \n pofida r`celii sale, seplictisiser` repede de ea - to]i, cu excep]ia luiHarold.

Harold nu-i cerea s` fie pasional`, ci supus`,frumoas` [i s` provin` dintr-una dintre cele mai vechi[i puternice familii din Pittsburgh.

Era exact genul de femeie la care visa, a[a cum elera so]ul care \i trebuia Emilyei. „So]ul ideal“, oasigurase Rosalind care, cu opt ani \n urm`, \lconsiderase pe Grant, fiul unui muncitor la o]el`rii,drept so]ul „cel mai pu]in potrivit pe care [i-l puteaimagina“ pentru fiica sa.

11



Emily \[i permitea rareori s` se gândeasc` la Grant.Nu avea decât o singur` fotografie de-a lui, dar \ntr-ostare jalnic` [i ascuns` \n fundul unui sertar. De fapt,\ntr-o zi, \n disperarea sa, rupsese fotografia [i lipiseimediat buc`]ile la loc, \n]elegând c` nu va avea nimicaltceva care s`-i aminteasc` de el. Cu toate acestea,acum nu avea nevoie de fotografie pentru a-l revedeacum \i ap`ruse prima dat`, \ntr-o dup`-amiaz`, \np`durile din Pennsylvania.

|n vacan]`, la m`tu[a sa,Peggy, departe de lumeafamiliei Bainbridge, Emily cunoscuse o minunat`libertate \n acea var`, explorând \mprejurimile [ipescuind \n pâraiele agitate ce mergeau de-a lunguldomeniului \ntins al m`tu[ii. |ntr-o zi, \ntorcându-se

acas` cu un pe[te destul de mare \n co[, r`t`cisedrumul [i se pierduse. Auzind ni[te râsete feminine [i o voce masculin`, se

\ndrept` spre acea parte, pentru a descoperi unlumini[ [i o cas` \n stil rustic, cu acoperi[ul din lemn,construit` la r`d`cina unor arbori \nal]i. Un b`rbatfoarte \nalt st`tea \n picioare lâng` o ma[in`decapotabil` alb` \n care se aflau dou` fete frumoase,cu p`rul la fel de negru ca al acelui b`rbat. Cu aerulamuzat [i indulgent al unui frate mai mare, el flec`reacu cele dou` frumuse]i ce rivalizau \n mod vizibilpentru a-i atrage aten]ia.

Ridicase brusc ochii [i Emily nu va uita niciodat`,chiar dac` tr`ia o sut` de ani, expresia intens` a

12



frumosului s`u chip \n acel moment. O \nv`luise \ntr-oprivire cald` [i \ndr`znea]`. O mângâiere insolent` cuprivirea.

Ro[ie ca un bujor, Emilyei i se t`iase r`suflarea.Necunoscutul \[i schimbase imediat expresia,impresionat de atâta nevinov`]ie, de parc` [tiuse dinprima clip` ce va deveni pentru el.

Ea nu mai era con[tient` de nimic, \n afar` de el.Zgomotele p`durii disp`ruser` – vântul u[or prinfrunzele de ar]ari [i mesteceni, cântecul p`s`rilor peramurile cele mai \nalte, murmurul \ndep`rtat al apeidin pârâu. Acest b`rbat devenise subit, lumea \ntreag`pentru ea.

|n timpul acestor câteva secunde \n care timpul

st`tuse \n loc, fiecare am`nunt al apari]iei sale se\ntip`rise \n memoria Emilyei. Statura \nalt`,atitudinea non[alant`, sub]irimea aproape excesiv` aacelui corp care d`dea totu[i impresia unei for]eextraordinare. Era exact opusul tinerilor oameniboga]i [i r`sf`]a]i de via]`, pe care [i ea o cuno[tea.|nc` nu [tia c` el mo[tenise acea sub]irime [i aceaevident` rezisten]` fizic` atât de atr`g`toare, crescând\n cartierele s`race din Pittsburg, din apropiereao]el`riilor.

P`rul des [i negru, \n aparen]` de nest`pânit, \ic`dea pe frunte, proasp`t sp`lat, cu reflexe alb`strii \nlumina soarelui, filtrat` printre ramurile copacilor.Pielea puternic bronzat` amintea abanosul. Sub

13



sprâncenele dese [i \ntunecate, ochii negri,str`lucitori, cu privirea intens`, d`deau o frumuse]eunic` tr`s`turilor aspre.

Ea sesiz` numaidecât sensibilitatea b`rbatului \n aceiochi magnifici care, mai târziu, [tiuser` s` citeasc` pân`\n sufletul sù. |i pl`cuse imediat frumuse]ea b`rb`teascà acelui chip, senzualitatea buzelor pline. Mai târziu,blânde]ea infinit` a acestei guri asupra ei o uimise.Evident, pl`cea femeilor, chiar dac` se ar`ta cel maiadesea fratern cu ele. Ultimul n`scut din [ase copii,singurul bìat, idolatrizat de cinci surori [i de mama sa\nc` din leag`n, g`sea normal ca femeile s`-l adore. Leiubea [i ele f`ceau la fel. Asta era tot. Bine\n]eles, \nziua \ntâlnirii lor, Emily nu [tia nimic din toate astea.

Se sim]ise imediat atras` de acest b`rbat, cel maiseduc`tor pe care-l v`zuse vreodat`. Doar mai târziu\n]elesese c` se \ndr`gostise nebune[te de unnecunoscut, la prima vedere.

– A]i face mai bine s` pleca]i \nainte de-a aveanepl`ceri, le spuse el celor dou` tinere fete.

{i muzica din vocea sa o \nv`luise pe Emily, \n extaz. – Vede]i bine c` tocmai sose[te prietena mea,

adùg` el. Gelozia o poate face de temut...Emily nu-[i crezuse urechilor. Dar el o privise cu

ochii negri str`lucind [treg`re[te. {i printr-un fel decea]`, ea v`zuse ma[ina sport \ndep`rtându-se pedrumul de p`mânt [i disp`rând pe sub arbori.

Restul dup`-amiezii fusese o \ncântare.

14



– De ce le-a]i spus c` sunt... prietenadumneavoastr`? \ntrebase ea foarte \ncet.

El o \nv`lui din nou cu privirea sa \ntunecat`. {i eaavusese impresia c`-l cuno[tea dintotdeauna.

– Pentru c` sunte]i, o asigur` el ca [i când a[a ar fi fost.{i v`zând pe[tele din co[, se oferise s`-l

preg`teasc` [i ea \l l`sase s-o fac`. – Sper c` n-au plecat din cauza mea...|l observase \n t`cere \n timp ce se ghemuise \n

iarb`, scosese un cu]it din buzunar [i cur`]a pe[tele desolzi, impresionat` de chipul bronzat, degeteledestoinice [i bra]ele musculoase.

– Nu v` mai gândi]i la asta, \i recomandase el \ncele din urm`. {ti]i, am cinci surori. {i de când m`

[tiu, fetele m` urm`resc, dar eu alerg mai repededecât ele.Ridicase capul [i ad`ugase cu un zâmbet r`v`[itor: – Când v-am v`zut adineauri, m-am oprit pentru

prima oar`.El \l privise insistent, incapabil` s` vorbeasc`, având

sentimentul c` pentru el era singura femeie din lume.Din nou, timpul se oprise \n loc. Mai târziu,

hot`râse c` acela fusese de fapt momentul \n care se\ndr`gostise. Zilele urm`toare nu se mai desp`r]iser`.Nici o clip` nu se \ndoise de dragostea pe care osim]ea pentru ea.

Cu toate acestea, o tr`dase [i o l`sase singur` s`-[i\nfrunte mama [i consecin]ele iubirii lor.

15



{i Michael \i sem`na uimitor tat`lui sù. De la p`rulbrunet, ochii foarte negri [i curba sprâncenelor, pân`la felul \n care se mi[ca, agerimea min]ii, umorul [iacel mod de a pl`cea sexului opus. Cum s` ui]i unb`rbat când trìe[ti cu replica sa exact`, \n miniatur`?Emily [tia c`, orice ar face, nu-l va uita niciodat` peGrant. Totu[i, se str`duia s` nu se gândeasc` la el. Numai avea loc \n via]a ei.

Pe nea[teptate, se \ntreb` dac` se schimbase la felde mult ca ea, \n ace[ti ultimi opt ani. Era oare tot lafel de frumos [i seduc`tor, sau cu totul altfel, maipu]in sub]ire, c`s`torit cu o femeie pu]in plinu]`, cu ocas` plin` de copii?

Cineva cioc`ni la u[`. Recunoscând acea manieràutoritar` de a se anun]a, Emily \[i schimb` pemoment expresia. Mânia [i triste]ea \i disp`rur` de pechipul care deveni neted [i calm.

– Draga mea!Rostind aceast` tandre]e pe un ton autoritar,

Rosalind intr` \n \nc`pere. – Trebuia s` cobori \ndat` ce \mbr`cai rochia. – Iart`-m`, mam`.Cu ochii cenu[ii, severi ca ai unei \nv`]`toare \n fa]a

unei copile ce ar fi comis o gre[eal` de neiertat,Rosalind \[i privi fiica. Apoi, cu un oftat exasperat, oexamin` pe Emily din cap pân` \n picioare [i p`ru c`descoper` un adev`rat dezastru.

16



– Voalul este prost pus, prea lung \ntr-o parte.Se apropie [i taftaua rochiei sale f`cu un zgomot

u[or de hârtie [ifonat`. – Sper c`-l vei pune mai bine \n ziua nun]ii. Când

erai mic`, de-abia erai \mbr`cat` [i piept`nat`, c`rochia \]i era complet [ifonat`, nodul cordonuluidesf`cut [i p`rul \ncurcat.

– Ca un frumos pachet de Cr`ciun, cu hârtia rupt`de ner`bdare, spuse Emily cu un u[or zâmbet amabil.Cuvintele tat`lui sù, din anii trecu]i. Copil`, Emily

fusese ceea ce se numea o fat` cu comport`ri de bìat.Tat`l sù \n]elesese exuberan]a feti]ei [i acceptase c`n-avea nimic din p`pu[ica la care visa mama sa. Dar cuopt ani \n urm`, Emily \[i pierduse pofta nem`surat`

de via]`. De atunci, se supusese dorin]elor mameisale.Rosalind zâmbi. |n felul ei, \[i iubea fiica [i voia \n

mod sincer s-o ajute. – Las`-m` s`-]i prind corect voalul, \i ordon` ea.Cu agrafele \ntre din]i, adùg`: – Ar trebui s`-]i ridici p`rul, pentru nunt`... Aceast`

coafur` \]i d` aerul unei adev`rate copile s`lbatice. Nuuita c` te c`s`tore[ti cu un Harrison!

– S-ar spune c` roste[ti numele unui sfânt... sau alunei mine de aur.

– Cu siguran]`, Harold este [i una [i alta, \nt`riRosalind f`r` s` se tulbure. De altfel, o [tii bine! Esteabsolut minunat c` intri \n familia Harrison...

17



Rosalind se \nfior` de mândrie aranjând voalul.P`rea c` toarce mul]umit`, cu aerul sù de pisicìmpozant` care se preg`tea s` adoarm` \n fa]a focului.

– O c`s`torie potrivit`... continu` ea, un Harrison[i o Bainbridge... Am impresia c` trìesc un vis. Totora[ul vorbe[te despre asta! {tii c` Margaret Allisoneste bolnav` de gelozie? Spera s-o c`s`toreasc` peLaura ei cu Harold. {i iat` c` cea care l-a cucerit estemica mea copil` s`lbatic`!

– Nu mai sunt o copil` s`lbatic` de foarte, foartemult timp.

– {tiu, draga mea, dar... m`rturisesc c` mi-a fost\ntotdeauna pu]in team`... |n sfâr[it, acum suntcomplet lini[tit` [i \ncântat`. Harold este exact

b`rbatul care \]i trebuie. |n prezen]a sa, e[ti mai calm`,mai sigur` de tine. Iar tu vei reprezenta un atuimportant pentru reu[ita sa profesional`! Da, numai oBainbridge i se putea potrivi.

O emo]ie ciudat` o cuprinse pe Emily. Pentru primadat`, de ani de zile, sim]ea dorin]a de spa]iu, de timp.

Rosalind cercet` voalul rea[ezat \n echilibru stabil.La mai mult de cincizeci de ani, era \nc` foartefrumoas`. Cum se preg`tea s` se duc` la o recep]ie,era \mbr`cat` \ntr-o rochie de cocteil din tafta de un verde ca migdala, care \i punea \n eviden]` cenu[iulochilor. Acei ochi care se strângeau \ncre]indu-i nasul,\ntr-o expresie de dezaprobare atât de familiarÈmilyei. Buzele fine, subliniate de un ruj ce nu era

18



niciodat` \n discordan]` cu toaleta sa, zâmbeau foarterar. P`rul, de un blond prea perfect pentru a fi natural,era strâns \ntr-un coc savant construit, parc` sculptatpe ceaf`. Avea tr`s`turi ce indicau o femeie obi[nuit`s` dea ordine [i s` ob]in` tot ceea ce-[i dorea.

Cu toate aceastea, acum, Rosalind radia de mândriematern`. Emily fusese \ntotdeauna \ncânt`toare, de ofrumuse]e ce o reflecta pe cea a inimii sale. Dar avusese nevoie de influen]a mamei sale pentru a daimpresia de elegan]` [i sofisticare. Rosalind luptasepas cu pas pentru a \mblânzi firea spontan`,exuberant` [i plin` de fantezie a fiicei sale. {i aceast`c`s`torie reprezenta pentru ea un fel de triumf, victoria final` dup` o lung` [i grea b`t`lie. Totu[i, o

mai fr`mânta \nc` o ultim` nelini[te. – Emily, ad`ug` ea, promite-mi c` te vei comportaperfect \n ziua nun]ii tale. F`r` nebunii, vrei? F`r`glume cu oamenii [i f`r` acele mici incidente c`rora le[tii secretul... S` te c`s`tore[ti este un act serios, unangajament solemn.

– Ascultându-te, s-ar spune c` este vorba de funeralii. – Draga mea, \ncerc doar s`-]i amintesc ceea ce n-ar

fi decent dac`... – Nu mai pot fi decât decent`, cumsecade [i

elegant` [i... [i... a[a cum vrei tu s` fiu! declar` bruscEmily, cu vehemen]`. Eu nu [tiu nici m`car cine maisunt! Nici ce doresc!

T`cu, \ngrozit` de propriile vorbe.

19



– Nu-]i \n]eleg reac]ia, Emily, replic` mama sa cusângele rece al unei persoane obi[nuite s` nu ia \nseam` nici o opozi]ie. Te \mbraci bine când ie[i, dar devii o adev`rat` neglijent` imediat ce pui piciorul \ncamera ta. Cât despre acei blugi oribili [i acelepulovere \ngrozitoare pe care le \mbraci \n atelier – f`r` nimic pe dedesubt! – cu vopsea pe nas [i pân` \np`r... Mul]umesc lui Dumnezeu c` nu l-ai dusniciodat` pe Harold acolo!

– Nu pot lucra \n rochie de sear`. Eu sunt o artist`mam`, nu un manechin de mod`, r`spunse Emily,plictisit`.

Mânia i se potolise, ca \ntotdeauna \n cursulacestor discu]ii care reveneau ca un refren.

– M` \ntreb \nc` de ce te interesezi atât de mult deart`, relu` Rosalind. N-ai nevoie s` \nve]i o meserie. {idac` trebuia neap`rat s` lucrezi, s` fi ales o meserie mai...

– Convenabil`? – Absolut. {i ai putea cel pu]in s` te \mbraci

decent, mai ales acum când ai atins succesul. – Vrei s` spui succesul comercial... – N-are importan]`. Ai reu[it, [i \n mod magnific.Emily se gândi la pânzele sale care reprezentau

exclusiv buchete de flori. Era foarte c`utate\n toat`regiunea. |n mod curios, so]iile unor b`rba]iimportan]i cump`raser` una [i uneori mai multe,pentru casele lor. {i lui Harold \i pl`ceau. Alesesedou` pentru birourile cabinetului s`u de avocatur`.

20



O treab` frumoas`, dar \nc` departe de-a omul]umi. Emily voia s` mearg` mai departe, s` fac`mai mult. {i altceva decât flori. Totul \ncepuse cu unbuchet executat la cererea mamei sale [i admirat de Julia, o prieten` decoratoare de interioare, care sepropusese ca agent. Datorit` ei, toate prieteneleRosalindei o declaraser` o capodoper` [i dorir` exactacela[i tablou.De fapt, Julia \i ar`tase pur [i simplu Emilyei c`pentru a trì din arta sa, era suficient s` picteze mereuaceea[i pânz` sau aproape, pentru salon numai. Asta,pentru c` existau multe femei ca mama sa [i prietenelesale, cât se poate de corecte \n manierele, gesturile,sentimentele [i via]a lor... {i, cum Emily dorea s` nu

mai depind` de p`rin]ii sì [i s` dobândeascàutonomie financiar`, acceptase oferta Juliei. A[a c` afacerea mergea foarte bine [i aducea destui

bani, \ns` Emily r`m`sese o artist` frustrat`. Avea odorin]` de crea]ie pe care Rosalind o \ntrevedea \nc`prin mândria excesiv` fa]` de operele fiicei sale [i desuccesul lor.

Dar \n ciuda \nc`p`]ân`rii Rosalindei de a seamesteca \n via]a Emilyei, [i a dorin]ei acesteia deindependen]`, cele dou` femei se iubeau profund.

Mai ales c` tân`ra femeie nu risca s` uiteconsecin]ele catastrofale ale unicei sale experien]e delibertate, din vara \n care avea [aptesprezece ani, \ntimpul celor trei luni la m`tu[a sa.

21



Oaia neagr` a familiei, m`tu[a Peggy trìa cu câinii[i pisicile sale \ntr-o cas` mare, pierdut` \n p`durilePennsylvaniei. Ea o l`sase pe Emily s` alerge \n natur`,ca un mic animal s`lbatic, gata s` cad` \n primacapcan` a[ezat` \ntâmpl`tor. O capcan` numit` GrantNichols... Dou`zeci [i [ase de ani, nec`s`torit, student\n anul al treilea la medicin`. Angajat pentru vacan]ade var` ca paznic de proprietarii casei rustice dinlemn, din marginea domeniului m`tu[ii Peggy.

Pentru el, Emily se f`cuse cu doi ani mai mare,spunând c` are nou`sprezece, pentru a trì mai bineacea dragoste pasional`. Mai \ntâi, el voise s` mearg`la Pittsburg s` vorbeasc` p`rin]ilor sì. {tiind c` ei vor refuza aceast` c`s`torie [i temându-se s` nu-l piard`,

ea amânase lucrurile pe mai târziu. |n cele din urm`,\ntr-o noapte minunat`, pe iarba moale din lumini[, of`cuse a lui.

„Te iubesc, Emily. |ntotdeauna te voi iubi numai petine...“.

Cuvintele de dragoste ale lui Grant le auzea [iast`zi.

– Emily! Nu m` ascul]i! La ce te gânde[ti? – La Grant, m`rturisi ea cu voce joas`, la ultima

dat` când l-am v`zut. – Nu po]i avea astfel de gânduri, atâta timp cât e[ti

iubit` de un b`rbat ca Harold, o asigur` Rosalind, categoric.Nu-mi voi ierta niciodat` c` te-am trimis la sora mea, \n vara aceea. Bìatul acela nu voia decât banii tì.

22



– {i mai ce? – Pretinde c` nu vei fi fericit` nici m`car o zi din

via]a ta dac` intri \n aceast` familie de preten]io[i recica sloiurile de ghea]`. |i consider` pe cei din familiaHarrison drept sloiuri de ghea]`!

– Cuno[ti insolen]a m`tu[ii Peggy! N-are nici unrespect pentru genul de institu]ie pe care-l reprezint`familia Harrison, declar` Emily, conciliant`.

Se hot`r\ s` alerge \ndat` ce era posibil pân` laatelierul s`u, \n cel`lalt cap`t al ora[ului, pentru a-itelefona m`tu[ii. Brusc, Rosalind p`rea \n mod ciudat,pu]in nervoas`... Evident, nu-i dezv`luise \n \ntregimeconversa]ia cu sora sa.

***

Telefonul suna de cinci minute... |ntr-o locuin]`atât de vast` ca „Joslynn“, m`tu[a Peggy se putea aflaprea departe de aparat pentru a auzi soneria. Saupoate nu dorea s` r`spund`... |n acest caz, era maibine s` insiste pân` când curiozitatea o va hot`r\ s`r`spund`... – Alo!

– M`tu[` Peggy! {tiam c` tu... – |n sfâr[it! Te-am sunat de o sut` de ori [i nu e[ti

niciodat` acas`! |n cele din urm` i-am telefonat mameitale pentru a te anun]a...

24



Capitolul 2

Emily \nchise [i r`mase o clip` nemi[cat`. Uluit`.Dup` opt ani, Grant voia s-o revad`... de ce?

Dac` ar fi s`-i dea crezare m`tu[ii Peggy, nu mai eraiubitul tandru pe care-l cunoscuse, ci un b`rbatcapabil de violen]` [i mai degrab` \nsp`imânt`tor. Cutoate acestea, [tiu imediat c` se va duce s`-l\ntâlneasc`, mai \ntâi pentru c` dorea acest lucru, dar [i pentru c` se temea s` nu fac` vreun scandal. Dup`m`tu[a Peggy, era „\n stare de orice“.

Grant nu [tia de fapt de existen]a lui Michael. Cuopt ani \n urm`, fugise de responsabilit`]ile sale cândaflase de la Rosalind despre sarcina Emilyei. Rosalind,care considerase mai nimerit s` inventeze un avort. {iacum, Emily se temea ca el s` nu descopere adev`rul[i s`-i povesteasc` totul lui Harold.

26



Se \ntreb` cu \ngrijorare cum va reac]iona mama sala aceast` hot`râre de a-l revedea pe Grant. Cu maniasa de-a aranja totul \n cel mai mic am`nunt, Rosalindorganizase fiecare clip` din via]a fiicei sale pentru viitoarele paisprezece zile. |ntâlniri, recep]ii [i alteobliga]ii din ajunul nun]ii se succedau f`r` \ntrerupere

pân` \n ziua cea mare.Dac` Rosalind era la curent cu \ntoarcerea luiGrant, se va opune planului Emilyei [i, ca\ntotdeauna, va lua \n mod cert lucrurile \n mân`.Dar de data aceasta, Emily ]inea s` \nfrunte situa]iasingur`.

Rupând o foaie din carnetul sù de schi]e, scrise

rapid un bilet pentru mama sa. Omise deliberatesen]ialul, s`-i spun` destina]ia [i motivul plec`rii, [i-iexplic` faptul c` un eveniment neprev`zut [iimportant o obliga s` p`r`seasc` pentru câteva zilePittsburgul. Apoi puse bucata de hârtie \n mijloculmesei de la buc`t`rie, la vedere, \ntre borcanul cu untde arahide [i o cutie de piersici \n sirop. Se r`zgândi,

lu` foaia [i adùg` dou` rânduri pentru a-i cere mameisale s`-l anun]e pe Harold. Apoi, \nghesui \n grab` lucrurile sale de toalet` [i

câteva haine \ntr-o geant` de c`l`torie [i ie[i dinatelier. O clip` mai târziu, se instalase la volanul Volkswagenului sù.

27



Emily conducea automat, indiferent` la frumuse]eaora[ului natal, cetate a râurilor [i podurilor, deoareceapele lui Alleghany [i Monongahela se \ntâlneau aicipentru a forma Ohio.

Pittsburgh, splendid` poart` spre vest [iimplacabil` capital` industrial`. Zgârie-norii se \n`l]au\ntre malurile râpoase ale râurilor [i parcurile verzi, cuimense peluze. Titanii industriei \[i aveau re[edin]a \naceste turnuri din sticl` \n care tat`l Emilyei se luptacu intrigile consiliilor de administra]ie, \n fiecare zi [ichiar \n aceast` clip`.

Apropiindu-se de ie[irea din ora[, tân`ra femeiez`ri cl`dirile \nalte [i cunoscute [i, \ncetând o clip` s`se gândeasc` la Grant, \[i imagin` tat`l \n vastul birouclimatizat. Afacerile \i luau atât de mult timp, \ncât \l vedea rar, ca [i când tr`ia pe o alt` planet`.

La Pittsburgh, bog`]ia se \ntâlnea cu s`r`cia. |nnord, cartierele bogate - locuin]e frumoase [i luxoase,magazine de lux, biblioteci, gr`dini [i galerii de art`.|n sud, giganticele o]el`rii [i cartierele s`race,supraaglomerate, \n care muncitorii tr`iau \n ni[tecase din lemn, numite „crampoane“, pentru c` erauconstruite una lâng` alta pe flancurile colinelor.

Emily era fiica r`sf`]at` a unuia dintre magna]iiindustriei [i a Rosalindei Blake, a c`rei familie adunaseo avere \n perioada afacerilor prospere cu petrol.Grant Nichols era n`scut de asemenea \n Pittsburgh,

28



dar \ntr-o familie de origine irlandez`, care lucra dedou` genera]ii la furnale pentru a câ[tiga exact cât s`supravie]uiasc`.

|ncepu s` plou` m`runt [i Emily puse \n mi[care[terg`toarele de parbriz, pornind pe autostrad`.Curând, ma[ini mari portocalii blocar` o band`,

\ncetinind circula]ia. |n consecin]`, p`r`si autostrada\ndat` ce putu, pentru a rula pe un drumdepartamental, care [erpuia prin mijlocul unor livezi.Merele ro[ii fiind recoltate, r`m`seser` frunzele\ng`lbenite de toamn`.

Se \nnoptase [i Emily continua s` ruleze. C`tremiezul nop]ii, ploaia deveni violent` \n noaptea

\ntunecoas`, f`r` lun`. Vizibilitatea era atât de slab`,\ncât Emily trebui s` \ncetineasc` [i s` se aplece peste volan pentru a \ncerca s` vad` pu]in. Foamea \ncepus-o chinuiasc`. Uitase s` m`nânce de prânz [i cinasecu o ap` mineral` [i un plicule] de arahide \ntr-o sta]iede benzin`.

L`s` geamul jos, sim]i pic`turile de ploaie pe obraz

[i respir` acel parfum de lemn umed pe care \l asociadintotdeauna cu m`tu[a Peggy. F`r` oboseala, foamea[i durerea aceea din ceaf`, ar fi avut impresia c`ajunsese \n sfâr[it \n paradis.

Ultimii kilometri p`reau cei mai lungi. Totu[i,parcursese mai bine de zece kilometri de la ultima

29



localitate [i se apropia de „Joslynn“. |ntr-o clip` o vas`ruta pe m`tu[a Peggy, care cu siguran]` o a[tepta \nfa]a focului cu un ceai cald.

Emily \ncetini trecând prin fa]a unei c`r`ri printrearbori. Nu putu citi numele \nscris pe panoul \nfipt laintrarea drumului care se afunda \n p`dure. Era oare„Nichols“? Casa \n care cunoscuse cea mai frumoas` var` din via]a sa se afla, de fapt, la cap`tul acestuidrum inundat de ploaie. Z`ri lumin` \n dep`rtare,printre ramuri, [i fu str`b`tut` de un fior puternic.

|n pofida anilor, inima i se tulbura \nc` la gândul c`Grant Nichols era acolo, nu foarte departe. Acceler`.|n sfâr[it, va ajunge... Domeniul m`tu[ii sale era la maipu]in de un kilometru.

Se opri curând \n fa]a grilajelor \nalte, deschiseportiera [i ezit` s` coboare din ma[in`, atât de tareploua. Trebuia totu[i s`-[i anun]e prezen]a la interfon,pentru ca m`tu[a Peggy s`-i deschid`. F`r`impermeabil, se avânt` prin ploaie. Blugii [i puloverulalbastru intens, cu mâneci lungi, fur` udate \ntr-oclip`.

Emily ap`s` pe butonul de apel [i se anun]` lamicrofon. Nici un r`spuns. Insist`, sun` de mai multeori, f`r` rezultat. Oare interfonul era stricat? M`tu[anu era prin apropiere? Emily tremura de frig. Nu putear`mâne acolo toat` noaptea. Trebuia s` g`seasc` altmijloc s-o anun]e pe m`tu[a Peggy.

30



Alerg` pân` la ma[in`, n`v`li \n`untru [i \nchiseportiera. Apa \i [iroia din p`r de-a lungul gâtului [i peumeri, hainele i se lipiser` [i bancheta era deja ud`.Pielea de c`prioar` a balerinilor elegan]i, alba[tri cacerul, disp`ruse sub noroiul care murd`rise covorulde pe jos, gri perl`.

Brusc, se sim]i \ngrozitor de obosit`. Dup` recep]iiledin aceste ultime zile, [ocul emo]ional provocat de\ntoarcerea lui Grant [i toat` ziua pe drum, iar acum,iat` c` acel interfon blestemat nu func]iona...Tremurând de frig, gata s` plâng`, Emily \nchise ochii oclip`, cu coatele pe volan [i fa]a \n mâini.

Ce s` fac`? S`-[i petreac` noaptea \n ma[in`?Imposibil. S` se \ntoarc` la cea mai apropiat`

localitate? La ora aceasta, toat` lumea de acolodormea. Nu-i r`mânea decât o solu]ie: s` mearg` pân`la casa din lumini[ [i, dac` Grant era acolo, s`-itelefoneze m`tu[ii.

La gândul de a-l vedea pe Grant imediat, inima\ncepu s`-i bat` nebune[te. Nu-[i imaginase s`-l\ntâlneasc` astfel, prezetându-se la el pe nea[teptate,\n plin` noapte, frânt` de oboseal` [i ud` pân` lapiele. La urma urmei, poate nu era acas`. Pornimotorul [i demar`.

Zece minute mai târziu, Volkswagenul intra pedrumul ce se afunda \n p`dure. La lumina farurilor,Emily nu vedea decât p`mântul noroios \n ploaie [itrunchiurile ude ale arborilor. P`durea se \ntindea \n

31



jurul ei \ntunecoas`, \mbibat` de ap`, vagamenin]`toare. Prea obosit` pentru a-i fi team`, se\ndrept` spre lumina slab` care tremura printre ramuri.

Ap`rur` ferestrele p`trate de lumin` ce str`pungeanoaptea. Apoi, cum \naint` \n lumini[, farurileluminar` casa, cu pere]ii din gresie [i acoperi[ul\nclinat, din lemn.

Opri ma[ina [i, nemi[cat`, cu degetele crispate pe volan, cercet` locurile timp \ndelungat. Cu ferestrelesale luminate, casa mic` p`rea o oaz` de c`ldur`, unrefugiu \n furtun`.

|n cele din urm`, Emily \[i f`cu curaj [i \nfrunt`ploaia. Alerg` pân` la verand`. Acolo, ca [i când setemea s` nu-[i schimbe p`rerea, cioc`ni f`r` s` mai

a[tepte \n u[a din sticl`. Trei scurte lovituri timide. – Cine se aventureaz` pân` aici, prin p`dure, \nplin` noapte, f`r` s` ]in` seama de lup...?

Emily recunoscu imediat acea voce b`rb`teasc`,pl`cut`, vesel`, muzical`. {i cu inima b`tând s`-isparg` pieptul, auzi zgomotul unor cizme pe dale. Else apropia...

Brusc, u[a se deschise de perete \n fa]a ei. – ...[i prin furtun`? Sper s` r`mâi aici pân` mâine?Emily ar fi vrut s` fug`, dar spaima o paraliza. Cu

siguran]`, fusese luat` drept alta. Cum s`-l \nfrunteacum? Oh! De ce oare venise aici?

Grant aprinse lampa din verand` [i ea \[i strânsepleoapele, orbit` de lumin`.

32



– Dar nu e[ti... \ncepu el cu o voce schimbat`.Stupefiat, t`cu [i o cercet` câteva secunde. – Emily! Este posibil... E[ti Emily Bainbridge?|nfuriat`, incapabil` s` rosteasc` un cuvânt, ea

d`du din cap. – Ce faci aici? Acum o privea atent, o examin` din cap pân` \n

picioare cu privirea ochilor negri. {i ea se sim]i goal`,expus` oric`rui pericol, mizerabil, cu hainele udelipite de corp [i p`rul [iroind de ap`.

– Tu... \n sfâr[it, mi s-a spus... c` dore[ti s` m` vezi,bâigui ea slab.

F`r` s` r`spund`, el continua s-o priveasc` insistent.Con[tient` c` privirea b`rbatului aluneca asupra ei,

de la sâni, la [olduri [i la picioare, se \nfior`, cuprins`f`r` voia ei de o c`ldur` ciudat`, o tulburare greu dedefinit. Respirând greu, rezist` tenta]iei de a seabandona unei oboseli extreme, ciudate, \mbietoare.|n cele din urm`, respir` mai bine [i v`zu c` el sedelecta cu spectacolul acelui corp feminin cu oasemenea poft`, \ncât dori s`-l p`lmuiasc`.

|nainte s` aib` timp s` ridice mâna, ochii negri ailui Grant revenir` la cei ai Emilyei, plini de mânie. – Chiar nu m` a[teptam s` ba]i la u[a mea \n

noaptea asta, m`rturisi el. – Evident. Nici eu n-am prev`zut s` vin la tine \n

aceast` sear`, replic` ea cu o voce tremurând de o

33



furie re]inut`. Nu voiam s` te v`d! Dar e[ti ultimapersoan`... [i nu aveam de ales. |n]elegi, interfonul...

El o \ntreurpse. – Scumpa ta mam` [i celebrul logodnic milionar,

ce cred despre toate astea? {tiu oare unde e[ti? – Nu, nimeni nu [tie. – Ai venit singur`, f`r` s` spui num`nui, nici

mamei tale... M` \ntreb de ce? – Tu \]i pui \ntreb`ri? Asta este ceva nou, constat`

ea, regretându-[i m`rturisirea.Disperat`, cùta pu]in` simpatie \n privirea lui

Grant, dar nu g`si nici o compasiune. Dând capul pespate, el izbucni \ntr-un râs f`r` veselie, nici c`ldur`,pe care nu i-l cuno[tea. Un râs aspru, care te c`lca penervi.

– E[ti la fel de la[` ca acum opt ani, Emily, declarèl. }i-e team` de sinceritate, de emo]ii autentice [i defiin]e adev`rate, legat` cum e[ti de falsele valori dinmediul tù.

– Mediul meu! O spui ca [i când n-a[ fi o fiin]ùman`, ci o p`pu[`!

– Exact asta e[ti! – Cine e[ti tu ca s` m` judeci? Nici m`car nu m`cuno[ti! N-ai [tiut niciodat` cine eram.

T`cu, cu inima plin` de triste]e. – Aici, te \n[eli. Am fost primul care te-am cunoscut

cu adev`rat, \]i aminte[ti? spuse el ironic.

34



La aceste cuvinte, amintirea unicei lor nop]i dedragoste reveni mult prea limpede \n memoriaEmilyei. {i tonul batjocoritor al lui Grant i se p`ruteribil de crud.

– Am vrut atât de mult s-o uit, murmur` ea, cuinima strâns`.

– Nu po]i \nfrunta sinceritatea acelei nop]i, nu-ia[a, Emily? E[ti ca o p`pu[` foarte frumoas`...\ncânt`toare de privit [i goal` \n interior.

Goal`... Dac` era atât de goal` cum spunea el, ar fir`nit-o atât de mult? {i de ce o privea ca [i când o vedea \ntr-adev`r pentru prima dat`?

– Foarte frumoas`, repet` el cu o min` uimit`. Cucondi]ia s` nu stai prea mult \n ploaie. Amintindu-[iatunci de spectacolul dezolant pe care-l oferea, Emily deveni ro[ie ca o cirea[` coapt`. O tân`r` femeie atâtde echilibrat` ca ea nu s-ar fi aflat \n plin` noapte,singur` cu un b`rbat, \n mijlocul p`durii, mai ales cuni[te haine ude, care puneau \n eviden]` fiecare curb`a corpului.

– {tiu c` nu ar`t ca o femeie de lume, \n cea maibun` form`, spuse ea, silindu-se s` par` foarte demn`.Inutil s` mi-o aminte[ti.

Ostilitatea lui Grant disp`ru [i \n ochi \i str`luci olumin` pu]in diabolic`. Avea privirea aceasta, [i-oamintea de fiecare dat` când la el, sim]ul umoruluidep`[ea cele mai triste emo]ii.

35



– E[ti \nc` departe de adev`r, o asigur` el. Semenicu un [oricel c`zut \ntr-un [an] de ap` [i salvat de la\nec de pisic`.

– Sunt \ntr-adev`r \n aceast` situa]ie, m`rturisi ea.Nu speram la o primire entuziast` din partea ta. Dar m` simt \ngrozitor [i ironia, observa]iile tale nedrepte,r`ut`cioase, nu ajut` la nimic.

– Ei, am dat cu parul?|n mod ciudat, era mai mult decât contrariat` c`Grant o putea vedea atât de me\ngrijit`. De[i atent` la\nf`]i[area sa, nu se interesase niciodat` de ea pestem`sur`. Dar acum, nimic nu-i p`rea mai important.Coafura distrus`, ]inuta indecent`, i se p`reaudramatice. {i regreta amarnic faptul c` nu-[i pusese un

sutien \nainte de a pleca din Pittsburgh. Grant oconsidera probabil ca pe o oarecare. |n timp ce el...El era splendid. Bine\n]eles, dac` \]i pl`ceau

brune]ii frumo[i, \nal]i [i viguro[i. Iar din nefericire,Emily \i prefera tuturor celorlal]i.

Constatând asta, \ncepu s` tremure u[or [i \ncerc`s` se conving` c` era din cauza frigului. |n plus,mirosea bine. Sesiz` mirosul degajat de pielea sa subparfumul \n]ep`tor al solu]iei de dup` ras.

|l observ`, la rândul ei. {oldurile \nguste,abdomenul plat, pieptul musculos... Nu luase un gram.

Nu putea suferi s` i se taie astfel respira]ia la fiecaretrei secunde. {i \[i spuse c`, hot`rât lucru, era din ce\n ce mai frig.

36



– Da, dar nu... ca tine, acum. – N-ai experien]`, asta este tot, o asigur` el

adresându-i un zâmbet amuzat. Câteva lec]ii \nc` [i veila fel de expert` ca mine.

– Pari... e[ti... atât de vanitos! reu[i ea s` spun`,exasperat` de siguran]a lui Grant.

– {tii, Emily, spuse el cu naturale]e, \mi placefelul tù de-a fi \n seara asta. Te g`sesc mult maisimpatic` atunci când renun]i la manierele ipocrite [imeschine din societatea bun`. S-ar spune chiar cè[ti sincer`.

– Crezi \ntr-adev`r c` m` preocup` ce gânde[tidespre mine?

Se privir` un moment \n t`cere. – A[adar, ce te aduce oare aici \n seara asta,

prin]es`? \ntreb` el \n`sprindu-[i vocea. – Ca [i cum n-ai [ti! izbucni ea, furioas`. Este vina

ta dac` am venit. Mi-a telefonat m`tu[a Peggy, speriat`de atitudinea [i amenin]`rile tale... Nu sunt aici pentrupl`cerea de-a te vedea! {i acum, am nevoie s` m`folosesc de telefonul tù pentru a o anun]a pe m`tu[`de sosirea mea. Avu o nou` izbucnire de mânie \n]elegând, dup` oprivire rapid` pe care i-o arunc`, faptul c` subarogan]a sa, el ascundea o suferin]` st`pânit`.

– Tremur de frig, adùg`. Vrei s` m` la[i aici toat`noaptea?

38



– Este exact ceea ce meri]i.Pierzându-[i calmul, rezist` dorin]ei de a-l lovi, de

a-i da un picior, când el se \nclin` \n fa]a ei cu oamabilitate excesiv`.

– Vrei s`-mi faci onoarea de a intra \n locuin]a mea?o \ntreb`.

Adunându-[i ultimele urme de demnitate, Emily p`trunse \n interior, dând pe spate cu mâna p`rul ud.El p`ru fermecat de gra]ia acestui gest feminin. Eaobserv` [i se sim]i mai stânjenit` ca niciodat`.

– A[ fi putut s` m` \nec afar`, dac` a[teptam s` m`invi]i s` intru, \i spuse cât putu mai rece.

El zâmbi insolent. – S` te \neci? Pentru nimic \n lume... Te-a[ fi

resuscitat f`când uz cu ardoare de preg`tirea meapentru metoda gur` la gur`.Privirea Emilyei fu imediat atras` de acele buze

senzuale care se \ntredeschiser` \ntr-un zâmbet. Seuit` imediat \n alt` parte.

– A[ fi preferat s` m` \nec, \l asigur` ea. – M` \ndoiesc, spuse el, continuând s` zâmbeasc`.Ea se pref`cu c` nu ia \n seam` obr`znicia acelor

ochi negri care o priveau insistent. Mânia i se calm`.Era prea obosit` pentru a suporta emo]ii puternice.

U[a de la intrare d`dea direct \ntr-un salon mic.Emily \l travers` pentru a se apropia de [emineul undeardeau ni[te bu[eni. Tremurând, se ghemui \n fa]afocului, \ntinzând fa]a spre c`ldura fl`c`rilor.

39



Grant o privi mult timp \n t`cere, mirat de emo]iilecare-l str`b`teau. P`rea atât de fragil`, atât de tân`r` [i vulnerabil`... Avea \nc` acel aer u[or pierdut pe care-ladora [i acel farmec obsedant. O sim]ea emo]ionat` [ipasional`, ca \n timpul acelei nop]i \n care i seabandonase \n bra]e.

Crezuse c`, rev`zând-o, va sim]i din nou acea veche[i cumplit` mânie, dar \ncerca ceva complet diferit.Suferin]ele trecutului erau \nc` acolo, \ntre ei, [i totu[i...

Ea se \ntoarse spre el. – Ai s` r`mâi \nfipt acolo ca un par [i m` vei privi

insistent, f`r` s` spui nimic? \l \ntreb`.El zâmbi f`r` s` \nceteze s-o priveasc`. – Dac` am face un armisti]iu? propuse el.

– Este o idee excelent`, cu condi]ia s` nu tri[ezi. – M` duc s` caut un prosop.Se \ndrept` spre baie. Astfel, dup` opt ani, ea intra

din nou \n via]a lui, ca [i când n-ar fi ie[it niciodat`.|ntr-un anumit fel, el g`sea asta normal. Se \ntoarselâng` ea cu prosoape curate [i dou` p`turi ro[ii pecare le \ntinse \n fa]a [emineului.

– Mul]umesc, spuse ea. – Te rog.|n genunchi, pe p`turi, \[i [terse p`rul cu un

prosop. Dar \l cercet` cu aten]ie pe Grant când seaplec` \n fa]a ei pentru a mai pune un bu[tean pe foc. V`zu materialul albastru al c`m`[ii \ntinzându-se pespatele lui musculos. El se \ndrept`.

40



– Ce altceva a[ putea face pentru tine, prin]es`? – Nu-mi mai spune prin]es`! Mi-ar pl`cea [i o

cea[c` de ceai. – Foarte bine, spuse el pe un ton indiferent, \n

contradic]ie total` cu c`ldura din privirea sa.Se \ndrept` [i, continuând s` se [tearg`, ea asculta

zgomotele din buc`t`rie. „Cu siguran]`, \[i va daosteneal` exagerat` pentru o simpl` cea[c` de ceai.Nimic mai dezolant decât un b`rbat \ntr-o buc`t`rie“,se gândi ea f`r` cea mai mic` dovad`.

Emily \l auzi trântind u[ile dulapurilor, deschizând[i \nchizând frigiderul. Auzi apoi clinchet depor]elan... Era oare nervos? Zâmbi [i rezist` dorin]eide-a alerga s`-l ajute. Dar când ceainicul [uier`, seridic` [i se duse s` i se al`ture \n buc`t`rie.

– Ce faci? \l \ntreb` ea, stupefiat`.Pe mas` era pus un tacâm, pentru o singur`

persoan`. {i o tav` cu carne \n sânge [i legume, vizibilpreparate \n cas` [i \nc`lzite la cuptorul cumicrounde.

Pere]ii buc`t`riei str`luceau, recent vopsi]i \ntr-unalb ca satinul, iar \nc`perea era atât de \ngrijit\ntre]inut`, \ncât Emily se gândi cu jen` la dezordineadin apartamentul s`u. Perdele dr`gu]e \n carourialbastre [i albe ornau ferestrele. Totul era de ocur`]enie minu]ioas`. Talentele de st`pân al casei alelui Grant Nichols erau indiscutabile.

41



– Sunt sigur c` ]i-e foame, spuse el vesel. Drumuleste lung de la Pittsburgh, mai ales cu vremea asta.

– Nu trebuia s` te deranjezi, murmur` ea \ntinzândmâna spre cea[ca de ceai, cu un aer jenat. Nu amobiceiul s` sosesc pe nea[teptate, \n plin` noapte, lab`rba]i pentru a cina.

– {tiu, afirm` el cu blânde]e. – Voiam numai s` telefonez.El scoase tava din cuptor [i umplu farfuria de pe mas`. – O vei face imediat dup` ce vei cina. – Interfonul de la „Josslyn“ nu func]ioneaz`... – M`nânc`, \i ordon` el.Ea se a[ez` pe scaun, \n fa]a farfuriei pline, lu`

jum`tatea de l`mâie de pe farfurioar` [i ad`ug` câteva

pic`turi de suc \n ceai. Apoi goli cea[ca pe ner`suflate[i se sim]i mult mai bine. – E[ti \ntr-adev`r amabil, Grant. – Da, \mi place la nebunie s` fiu amabil.S` fie singur` \ntr-o buc`t`rie cu un b`rbat crea un

fel de familiaritate, care \i aminti Emilyei momentelede intimitate pe care le \mp`r]iser`. Avu ciudataimpresie c` o amenin]a un pericol.

– Este ceea ce a r`mas de la cin`, \i explic` elneglijent.

– Miroase bine. {i... nu-mi este doar foame, sunt\nfometat`.

Sprijinit de cuptor, el \i zâmbi \n timp ce-[i t`ia obucat` de carne de vit`.

42



Str`b`tu scurta distan]` care \i separa [i ea fu \nbra]ele sale. |i sim]i mâinile mari \n jurul ei, de-alungul spatelui. O strânse cu blânde]e lâng` el, apoitot mai tare, gata s-o sufoce.

De la obraz, \i atinse u[or tâmplele. |[i strecur`degetele sub pulover, \i mângâie umerii, spatele,\ncet, cu un fel de venera]ie, ca [i când recuno[tea acelcorp cu ochii \nchi[i. Cu respira]ia accelerat`, Emily sim]ea c`ldura incredibil` a acelor mâini, a acelui corp viguros.

El \i s`rut` ceafa, buzele lui \i atinser` urechea,gâtul.

– Este atât de pl`cut, [opti el. |ntotdeauna ai avutacela[i gust delicios.

Ea scutur` din cap, \ncercând s` scape. Iar el râse\ncet de acele tentative nereu[ite de a-i sc`pa dinbra]e.

Grant Nichols crescuse printre femei, le cuno[teatoate sl`biciunile [i \n mod deosebit pe cele aleEmilyei. Crescuse de partea urât` a barierei [i\nv`]ase foarte devreme s` se bat` pentru a ob]ine ce vroia. – Nu, Grant, te rog... Nu trebuie... Nu, nu...

– Odinioar`, nu-mi spuneai niciodat` nu, Emily.De ce oare, brusc, te temi?

O \mpinse la perete, se lipi de ea, \ngr`dind-o cubra]ele \ntinse.

44



– Oh! Grant, eu...Complet confuz`, nu putea vorbi. Apropierea lui

Grant, mângâierile sale... nu [tia cum s` li se\mpotriveasc`. Se sim]ea dinainte \nvins` de dorin]`amestecat` cu un sentiment de pericol.

Pentru c` era con[tient` c` totul se \ntâmpla prearepede, c` mergea prea departe cu singurul b`rbat dinlume \n care nu putea avea \ncredere. Dar \i era totmai greu s` gândeasc`, atât de senzual` [i feminin`devenea \n bra]ele sale.

|[i plimb` degetele peste bra]ele musculoase, pesteumeri. Apoi \n`l]` capul [i privirea ochilor alba[tri sepierdu \n cea a lui Grant.

– Asta este ceea ce te sperie? mai \ntreb` el \n[oapt`.|i puse Emilyei mâna pe gât, obligând-o cu o u[oar`ap`sare a detegelor s` \ntoarc` \n cele din urm` fa]aspre el. Ea \i v`zu gura apropiindu-se [i \nchise ochii.

{i el o s`rut`.

45



Capitolul 3

Emily \ncerc` s` se mi[te, s` se elibereze de bra]elecare o \mbr`]i[au. Dar Grant o strânse mai puternic,cu atâta for]` \ncât se cambr` spre el.

– De ce ai venit? o \ntreb` cu brusche]e. Nu-i a[a c`asta c`utai? Este mult peste miezul nop]ii [i e[ti goal`pe sub puloverul care \]i pune mai bine corpul \neviden]`, \n loc s`-l ascund`.

– Pentru c` este ud, spuse ea pe ner`suflate. Dincauza ploii... Nu sunt aici pentru nimic, te asigur, Grant...

– |n tot cazul, e[ti foarte frumoas`. {i tentant`,spuse el mai blând. {i eu sunt b`rbat, nu statuie depiatr`. |n]elegi?

{i prinzând-o de ceaf`, puse st`pânire pe gura ei,\ntr-un lung s`rut fierbinte.

F`r` s` \nceteze s-o s`rute, o mângâia cu\nfrigurare, \i ridic` puloverul [i sânii Emilyei sestrivir` de pieptul tare ca stânca.

46



Temerile sale cedar` \n cele din urm` puterniceidorin]e [i i se oferi ca un nectar dulce, delicios, pecare el \l b`u cu l`comia b`rbatului \nsetat de opt ani.Prima \nghi]itur` i se urc` la cap. {i, incapabil s` seopreasc`, deveni tot mai senzual [i \nfl`c`rat.

Când, pu]in mai târziu, o ridic` [i o duse \n salon,Emily \l l`s` s-o fac`. Acolo, o a[ez` u[or pe p`turi, \nfa]a focului. Apoi, puse câ]iva bu[teni \n [emineu [istinse rapid lumina.

Se \ntinse lâng` ea, puse st`pânire pe gura ei [i omângâie. Ea gemu de pl`cere [i de-abia \[i d`du seamac` el terminase s-o dezbrace. Curând, blugii seal`turar` puloverului albastru.

Atunci, el se \ndep`rt` pu]in pentru a contempla \n

t`cere acel corp feminin cu forme \ncânt`toare, plinde gra]ie [i de mister \n lumina fl`c`rilor. Ea \ntinsemâna spre el \ntr-un gest tandru [i ner`bd`tor. El se\ntinse din nou al`turi [i o prinse \n bra]e.

{tia c` ar fi trebuit s` reziste, dar o sl`biciune dene\nvins o f`cu s`-[i schimbe p`rerea. Ca Eva \ngr`dina Edenului, ced` treptat dar iremediabiltenta]iei unei bucurii promise, tot mai aproape deextaz.

Grant \[i scoase c`ma[a [i mâinile Emyliei reg`sir`c`ldura pielii bronzate [i frumuse]ea perfect` a aceluicorp musculos. |n timp ce el \i s`ruta sânii, fu cuprins`de un tremur de fericire. Ca [i când nu tr`ise \n timpulacelor opt ani decât a[teptând acest moment...

47



Evident, \[i inventase de mult timp propria versiune asupra evenimentelor. Cu siguran]`, pentru ase justifica \n proprii sì ochi. Nu se purtase oare ca un vân`tor de zestre, acceptând banii Rosalindei \naintede-a disp`rea?

Amintirile \n`bu[ite de opt ani revenir` penea[teptate \n memoria Emilyei, cu o incredibilèxactitate. |[i aminti de prima lor noapte de dragoste,ca [i când se \ntâmplase ieri. |l rev`zu pe Grant, \niarb`, sub clar de lun`, jurând c` nu putea trì f`r` ea[i c` o voia de so]ie. {i hot`rând c` vor pleca a doua zila Pittsburg cu scopul de a anun]a c`s`toria familiilor lor.

|n acea noapte se \ntorsese la m`tu[a Peggy exact\naintea zorilor, cu fa]a \nc` aprins` de dragoste [i

p`rul pres`rat din abunden]` cu fire de irab`.Str`b`tuse salonul cel mare \n vârful picioarelor,\ndreptânduse spre camera sa, când din \ntuneric, venind parc` de nicìeri, r`sunase vocea Rossalindei.

– Este aproape ora patru diminea]a, Emily. Unde aifost?

|mpietrit`, euforia disp`rându-i pe loc, r`spunsesedup` o clip`.

– Cu... Grant. – Ce vrei s` spui exact? – M` voi c`s`tori cu el. –Adev`rat? {i cine este Grant?Rosalinda aprinsese lampa chinezeasc` din hol [i

Emily \ndr`znise atunci s` se mi[te [i s` se \ntoarc`.

50



– R`spunde-mi, Emily! – Este din Pittsburgh, dintr-o familie s`rac` de care

n-ai auzit niciodat` vorbindu-se. – Este s`rac? Atunci este un vân`tor de zestre. – Cu siguran]`, nu! Este sincer, cinstit... – Nu spune prostii! Am venit s` te iau s` mergem s-o

vedem pe m`tu[a Gertie. A avut un atac ieri dup`-amiaz` [i am transportat-o la un serviciu de terapieintensiv` la Philadelphia.

– Oh, nu! – Ba da, draga mea. Am pierdut mult timp

a[teptându-te, dar nu puteam pleca f`r` tine. Ceea cese \ntâmpl` aici este tot atât de grav ca starea m`tu[iiGertie. Nu mai pot face mai nimic pentru ea, dar \n

rest, este [i timpul s` intervin. – Nu este ceea ce crezi tu, mam`! – Cum explici oare bluza [ifonat`, p`rul \n

dezordine plin de r`murele, obrajii aprin[i... Vrei s`continui? Este exact ceea ce cred, poate mai r`u!

– |l iubesc, m`rturisise Emily. – A]i f`cut dragoste \n p`dure? – Nu ]in s` r`spund la aceast` \ntrebare.Rosalinda avusese un aer \ngrozit. – |n consecin]`, cunosc r`spunsul. – M` va lua de so]ie. – Este absurd. Nu voi permite asta. E[ti mult prea

tân`r` pentru dragoste [i c`s`torii. Bagajele tale suntf`cute. Plec`m.

51



– N-a[ vrea s` te deranjez, spuse ea pe un ton [ov`itor. – Lini[te[te-te, Emily, nu m` deranjezi. Dimpotriv .̀.. – N-am inten]ia s` petrec noaptea cu tine. – Totu[i, asta vei face. Când ai cinci surori, ca mine,

[tii c` femeile sunt mai mult legate de confortul lor decât b`rba]ii. Te vei sim]i mult mai bine \n patul meu.

{i nu [tiu prea multe, te sf`tuiesc s`-]i petreci noapteaaici.Emily nu-[i putu st`pâni un frison. – E[ti de o generozitate princiar`, \l asigur` ea. Dar

am scrupule s` te alung din patul t`u. – |mi subestimezi amabilitatea, scumpo. Patul meu

este destul de mare pentru doi.

– {tiam eu c` aveai o idee \n minte... |]i mul]umesc,dar prefer s` dorm \n ma[in`.Turba de furie c` se l`sase antrenat` \n aces gen de

conversa]ie [i c`-i lipsea convingerea, dar dorea preamult un pat bun – [i de asemenea s` adoarm` \nbra]ele lui Grant.

– S` fii oare singura femeie pe care o cunosc \n

stare de un asemenea sacrificiu? – Nu v`d despre ce sacrificiu vorbe[ti.El \i zâmbi u[or, foarte tandru. – Ah, nu? Acum o clip` p`reai c` n-ai \mp`r]it patul

cu un b`rbat de opt ani...Demascat` deveni foarte palid`.

55



– Nu a[teptai oare pe altcineva \n seara asta? \l\ntreb`.

– |ntr-adev`r. E[ti geloas`? – Pentru nimic \n lume! izbucni ea cu prea

mult` vehemen]`. Ce idee! Dar \n acest caz, nu pot\ntr-adev`r s` r`mân.

– Cred c` nu va mai veni la aceast` or` [i pe oasemenea vreme. Este tulburat` de farmecul meu, dar o cred \n stare s` se lipseasc` de mine pentru onoapte. Femeile sunt ca pisicile, incapabile s` \nfruntepotopul pentru a-[i satisface l`comia. Sunt totu[i unadev`rat produs de patiserie!

– Scute[te-m` de \nfumurarea ta [i de toat` aceast`filozofie pueril`, te rog.

– Pueril`? Nu... Mai degrab` de superioritateb`rb`teasc`. De altfel, dac` vine, nu va r`mâne, pentruc` vei fi tu aici. Ai uitat c` sunt b`rbatul unei singurefemei? {i pentru moment, tu e[ti cea care \mi convine\n \ntregime.

– Nu voi fi aici, hot`r\ ea, ridicându-se. – Ba da.Nu mai glumea. – Doar nu m` vei sechestra?Spusese asta \ncet, tulburat` de tonul posesiv al lui

Grant, de tonul s`u \nver[unat. {i-l imagin` ca pe unpirat de temut, iar ea, o tân`r` femeia ce tocmai fuseser`pit`... O idee deloc nepl`cut`.

56



– De ce faci din asta o melodram`? spuse el cu unaer suspicios. R`mâi, asta este tot. Ai revenit \n via]amea din proprie ini]iativ`. Nu vei mai ie[i din ea când vei vrea tu.

|n mod curios, toate temerile Emilyei disp`rur`. – Ar fi mai bine s`-]i dau ni[te haine uscate, ad`ug` el.

|ntorcându-se brusc, murmur`: – Este suficient s` te privesc pentru a \nnebuni.Este stupid, dar n-am uitat \nc`...

Se \ndep`rt`, l`sând-o singur` [i foarte fericit` deaceast` ultim` dest`inuire. Cealalt` femeie nu i se maip`rea atât de important` [i nu \ncerca nici o geloziegândindu-se la ea.

Grant reveni aproape imediat cu o c`ma[` \ncarouri negre [i albastre. – |mbrac` asta [i du-te la buc`t`rie s`-]i termini

mâncarea. Dac` nu [tii s` te folose[ti de cuptorul cumicrounde, cheam`-m`. Voi fi \n camer`, \n fa]atelevizorului. Este un film bun, care \ncepe imediat.

|[i aminti c` el petrecea noaptea \n fa]a

televizorului când nu putea dormi. Se uitaser` deseori\mpreun`, \mbr`]i[a]i. La aceast` amintire, expresiachipului i se \mblânzi, privirea ochilor alba[tri deveni vis`toare.

Grant o observ` câteva secunde f`r` s` spun` uncuvânt. Apoi, p`r`si salonul fluierând.

57



Capitolul 4

Emily se sim]ea foarte mic` [i feminin` \n c`ma[a \ncarouri mult prea mare pentru ea. Materialul moale pepiele, era impregnat de parfumul lui Grant. Acea

\mbr`c`minte \n care parc` disp`ruse, \i ascundeagenunchii, \n timp ce cus`turile de pe umeri \iajungeau la coate, ceea ce amintea cu mare preciziel`]imea pieptului proprietarului s`u.

Pu]in nervoas`, \[i scurt` mânecile, f`cându-le sulpe bra]e.

Nu sc`p` totu[i de obsesia sa. Era \ntr-adev`r imposibil s` \mpart` aceast` c`su]` cu Grant f`r` s` fiepermanent con[tient` de prezen]a sa.

Astfel, Emily auzea \n mod distinct toate sunetelecare r`sunau \n camer`: muzica [i vocile din film, apace curgea \n chiuvet` \n timpul unei publicit`]i,trosnetul somierei sub greutatea lui Grant [i uneori,hohotele sale de râs.

58



Era probabil \ntins pe un pat mare, din care jum`tate era neocupat... Imaginea acestei jum`t`]i oobseda. {i o scotea din min]i. Oare ce se va \ntâmpla?

P`r`sind Pittsburghul pentru o confruntare cu el,nu-[i imaginase nici o clip` c` lucrurile se vor petreceastfel. Nu era preg`tit` s` reia rela]ia cu un b`rbat viguros, plin de o puternic` influen]` a personalit`]ii,care o tulbura mai mult ca oricând. |i permisese s-os`rute, s-o dezbrace [i chiar s-o seduc`. Din fericire, elpreferase s` se opreasc` aici.

Trebuia s` recunoasc` totu[i c` acele câteva oreal`turi de el, \nl`turaser` anii de dezn`dejde [isuferin]` tr`i]i f`r` dragostea unui b`rbat – f`r`dragostea lui Grant – deoarece nu-l iubise niciodat`

decât pe el.R`ceala indiferent` pe care o opunea de opt anituturor admiratorilor, disp`ruse la primul s`rut. Sesim]ea iar femeie. De[i nu f`cuser` cu adev`ratdragoste, [tia c` acum era cu adev`rat a lui, \n modirevocabil.

Ca frumoasa din p`durea adormit`, revenise la via]` datorit` unui s`rut, dup` o eternitate de somnprofund. |n ciuda a toate, Grant \i inspira \nc` odorin]` puternic`. Dar ei nu tr`iau un basm [i, dinnefericire, el nu era F`t-Frumos care transform` visul\n realitate... de fapt, Grant Nichols nu apar]inuseniciodat` lumii familiei Bainbridge.

Focul se stingea \n [emineu.

59



Emily se ridic` [i se \ndrept` spre buc`t`rie.Re\nc`lzi platoul, \[i turn` cu un pahar cu lapte [i, cumintea \n alt` parte, cin` \n câteva minute. Apoir`mase a[ezat` \n fa]a farfuriei goale.

S`tul`, frânt` brusc de oboseal`, \i era teribil desomn. {i Grant \nc` o obseda...

|ncheie prin a ceda \n fa]a eviden]ei: dorea lanebunie s` i se al`ture, s` se cuib`reasc` \n bra]ele lui\n patul cel mare.

– Emily...Nici m`car n-o atinsese, \ns` chiar [i vocea lui avea

efectul unei mângâieri.Reac]ion` foarte repede, se ridic`, lu` farfuria,

platoul [i paharul gol [i duse totul \n chiuvet`. – Las` asta, spuse el.Ea se \ntorse.|n picioare, \n u[`, el purta un halat de baie ro[u

garnisit pe margini cu un [nur ca [ofranul – culoricare \i accentuau negrul p`rului, punându-i \neviden]` pielea bronzat`, cea a pieptului care se vedeadeasupra cordonului nu prea strâns.

Emily \[i sim]i inima gata s`-i sar` din piept. |naceea[i clip`, o rafal` de vânt violent` f`cu s` tremureobloanele [i se auzi un zgomot de ramuri rupte carese strivir` de sol.

Era singur` cu acest b`rbat despre care nu mai [tianimic de ani de zile, \ntr-o cas` mic`, \n plin` furtun`.

60



– Am fost nebun s` m` \ntorc aici, s` doresc s` terev`d, spuse el dup` o t`cere. Dar m`rturisesc c` nute-am putut uita niciodat`.

– Nici eu...O \ntrerupse cu cel mai u[or [i mai tandru s`rut,

st`pânindu-[i valul de dorin]` ce-l cuprinsese \n clipa\n care buzele li se atinser`.

Nu destul de st`pân pe el \nsu[i pentru a o mais`ruta, se \ndrept` [i o privi insistent un timp. – Totul ne scap` când suntem \mpreun`, spuse \n

cele din urm` cu o voce r`gu[it`, \nc`rcat` desenzualitate.

– |nc` din prima clip` \n care ne-am v`zut, aici, \nfa]a casei, preciz` ea.

– Da.Ea \i lu` mâinile, le \ndep`rt` de pe corpul s`u [idegetele le r`maser` \nl`n]uite.

– Poate ar trebui s` \ncerc`m s` fim... mai pruden]i,\i propuse [ov`itoare, ridicând spre el ochii alba[tristr`lucitori.

El zâmbi. – Da, s` \ncerc`m. Dac` te-ai uita la acel film

\mpreun` cu mine? – E[ti sigur c` este \n]elept?El \i mângâie cu privirea rotunjimea sânilor, sub

c`ma[`. – Nu, \ntr-adev`r, admise el. Dar \]i promit s` nu

fac nimic altceva. Pe cuvânt de cerceta[.

63



Emily \[i bù ceaiul, puse cuia pe covor [i \ncerc`\n zadar s`-[i concentreze aten]ia asupra eroului cusuflet atât de nobil pe care-l juca Clark Gable. Spredeosebire de Grant, ea nu avea nimic dintr-o pas`rede noapte. {i \n c`ldura bra]elor \nso]itorului sù, cucapul pe um`rul lui, sim]i o stare atât de pl`cut`, \ncâtfoarte repede adormi.

El se degaj` cu precau]ie, se ridic` [i \nchisetelevizorul. Apoi, cu gesturi foarte blânde, o ridicù[or pe Emily [i trase p`turile de sub ea, f`când-o sàlunece sub ele.

V`zând c` ploaia \ncetase, \ntredeschise fereastra. Apoi \[i scoase halatul, \l arunc` pe un scaun [i se\ntinse lâng` Emily.

|n mod instinctiv ea se cuib`ri lâng` el [i Grant [tiuatunci c` va avea mari greut`]i s` adoarm` \nasemenea condi]ii.

Cu o mân` peste el, ea oft` \n somn, ca [i când visapl`ceri pe care nici nu \ncerca s` [i le imagineze. |i eraatât de fric` s` nu se aprind`, s` nu devin` nebun dedorin]`... Nemi[cat, ne\ndr`znind nici s-o mângâie,\ncerca s`-[i st`pâneasc` b`tìle gr`bite ale inimii.

Curând, mâna Emilyei alunec` peste abdomenullui Grant, peste coapsele lui. |[i ]inu respira]ia, evitânds` se mi[te, f`cându-se c` doarme. Dar dorin]a de a oposeda deveni rapid de o violen]` insuportabil`. A[ac`, \ndep`rt` cu delicate]e mâna Emilyei [i o a[ez` pecear[af.

67



|n acel moment \[i aminti de fotografia lui HaroldHarrison, publicat` de un ziar din Pittsburgh. Unb`rbat cu un aer pref`cut de mic cucernic, absolutstupid [i antipatic, acest Harrison... Celibatarul cel maicunoscut [i briliantul cel mai râvnit din Pennsilvania,dup` autorul articolului.

De fapt, cu \nf`]i[area sa de mare n`t`r`u arivist,Harrison p`rea ]eap`n. |n orice caz, aceasta erap`rerea lui Grant, care nu reu[ea s` [i-o imaginezepe Emily \n bra]ele acestei momâi. Totu[i, se vac`s`tori cu el... |n cazul acesta, \n ciuda iubiriip`tima[e pe care i-o purta Grant, nu va mai finiciodat` ceea ce fusese \n timpul unei scurte nop]ifurate destinului.

Acum, o \n]elegea de ce \l p`r`sise cu opt ani mai\nainte. Chiar dac`, r`nit iremediabil de ruptura lor brusc`, n-o putuse uita niciodat` pe Emily, [tia c` deacum \nainte ea apar]inea unei lumi str`lucitoare [ipref`cute, al c`rui limbaj el nu-l vorbise niciodat`.

Odinioar`, dup` desp`r]ire, fusese tentat s` devin`genul de om pe care \l aprecia Rosalind Bainbridge.Renun]ase \ns` foarte repede, descoperind c` nimeni,nici m`car Emily, nu merita s`-[i sacrifice libertatea dea fi [i a gândi.

F`cea mai bine s` accepte c`s`toria apropiat` aEmilyei cu un b`rbat din lumea sa. Se hot`r\ s` sescoale \nainte de ivirea zorilor, s` plece \nainte catân`ra femeie s` se trezeasc` [i s` n-o mai vad`

68



niciodat`. Oricum, dac` lumea familiei Bainbridge \laruncase ca pe un altoi nefolositor, \n via]a pe care[i-o alesese nu era nici un loc pentru Emily.

Da, Grant s-ar fi dispre]uit s` a[tepte indiferent cede la aceast` femeie copil care \l tr`dase deja atât decrud. Atunci, ce voia oare s`-i dovedeasc`? Era oaredorin]a de r`zbunare? Poate.

Cu toate acestea lui nu-i pl`cea r`zbunarea. {i\ncercase s-o uite pe Emily [i s` iubeasc` pe altcineva.De fiecare dat`, pasiunea pentru Emily \nl`turasetotul, reaprinzând durerea desp`r]irii. Acum, erarândul ei s` cunoasc` p`r`sirea [i aceast` suferin]`.

Pe nea[teptate, \n somn, Emily murmur` numelelui Grant.

Cu inima palpitând, ciuli urechile.Dar nu mai spuse nimic [i se apropie de el, sau maidegrab` se cuib`ri lâng` el, \mbr`]i[ându-l [iatingându-l cu tot corpul.

Grant avu impresia c` brusc, prin vine \i curgea foc.Nu era decât un imbecil moale, un idiot care

aiureaz` imediat ce era vorba de aceast` femeie care \lobsedase timp de opt ani mai lungi decât secolele.

Acesta fu ultimul gând, cea mai dulce mânie,\nainte de a adormi \n bra]ele Emyliei.

69



Capitolul 5

|n jurul casei \n stil rustic, totul era calm, sp`lat,str`lucitor dup` violen]a furtunii.

Roua f`cea s` scânteieze ro[ul frunzelor peramurile ar]arilor [i mestecenilor. |n apropirea casei,un spa]iu destul de mare fusese luat din p`durepentru livada \n care piersici [i meri se \nvecinau cucire[i, cai[i [i pruni.

|n locul tufi[urilor de odinioar`, se \ntindea deasemenea o gr`din`. Hortensii albastre se aflau aicial`turi de tufe de margarete albe [i de tulpini lungiacoperite cu flori roz de nem]i[ori de câmp.

Dovleci enormi, de un portocaliu str`lucitor, seodihneau \n iarb`. {i vântul u[or agita \ncet [tiule]ii deporumb.

|n camera casei, o raz` de soare f`cea o pat` delumin` la picioarele patului unde Emily [i Grant

70



dormeau \nc`, \mbr`]i[a]i ca doi iubi]i dup` o noaptede dragoste. Fereastra \ntredeschis` l`sa s` intreparfumul proasp`t al p`durii. O veveri]` ]opìa lâng`perete [i, \nainte de a s`ri \n copaci, f`cu câteva salturipe covorul de frunze cu un zgomot u[or care o trezipe Emily.

Deschise ochii [i \[i v`zu mâna pe pieptul luiGrant.

O mân` f`r` inel pe deget, Rosalind [i Haroldhot`rând s` depun` \ntr-un seif de banc` diamantulde mare valoare oferit de familia Harrison. Emily nuf`cuse din asta o dram`, dimpotriv`: considerabijuteriile incomode, stânjenitoare, mai ales inelele,\n]elegându-l astfel pe logodnicul sù.

A[a cuib`rit` \n bra]ele lui Grant, i se p`ruimposibil s` devin` so]ia altuia \n afara lui.

Unica sa iubire, prea pasionant`, \i distrusese oare[ansele de a iubi un alt b`rbat? |[i putea oare asumaaceast` c`s`torie? Trebuia. Michael avea nevoie de untat` [i ea ar fi fost \n sfâr[it \n mod oficial mama lui. Anii treceau [i nu-i r`m`sese prea mult timp de trìt cufiul sù \nainte ca el s`-[i ia zborul.|[i d`du seama dintr-o dat` c` nu [tia nimic despre via]a pe care o dusese Grant \n timpul acestor ultimiopt ani. Nu f`cuse nici o aluzie la o carier`, la muncasa. Devenise oare medic? Sau \[i abandonase studiilepe drum?

71



C`s`toria reprezenta pentru Emily independen]a [io speran]` de a eroda din puterea mamei sale. {i se vac`s`tori cu un b`rbat, nu \n mod obligatoriu bogat,dar care s`-i ofere libertatea.

De ce oare aceste gânduri absurde? Grant n-o voiseniciodat` de so]ie. O dorise, dar n-o iubise cuadev`rat. Altfel, ar fi reac]ionat cu totul diferit aflânddespre sarcina sa.

Grant se trezi la rândul sù, o sim]i pe Emily lângèl [i la \nceput crezu c` \nc` viseaz`.

Dar acel p`r auriu \mpr`[tiat pe perna sa? Acel corpdelicat, cald, strâns lâng` al lui? Nu, nu visase. De-abiase mi[c` [i o s`rut` pe gât. Surprins`, ea scoase unstrig`t u[or. El prinse curaj [i puse st`pânire pe gura sa.

Descump`nit`, i se tìe r`suflarea, o reg`si [i lupt`pentru a se elibera. – Calmeaz`-te, iubit-o, murmur` el acoperind-o cu

corpul sù. De ce dai impresia c` nu e[ti de acord? – Pentru c`... nu te-am v`zut de opt ani [i... voi

suporta probabil consecin]ele... – {tiu. – Credeam c` totul se terminase \ntre noi, Grant. – {i eu la fel. |mi spuneam c` e[ti o femeie urât`

[i gras`, mam` a trei plozi urâ]i foc... F`ceam bine,Emily, pentru c` dac` mi te imaginam cum e[ti acum,a[ fi \nnebunit.

|[i \nf`[ur` o [uvi]` blond` \n jurul degetului, cuun aer grav [i vis`tor.

72



– De altfel, exact asta s-a \ntâmplat cât te-am v`zut\n fotografiile de la logodna ta, \ntr-un ziar dinPittsburgh, relu` dup` o clip`. {tiam c` totul eraterminat \ntre noi [i totu[i trebuia s` te rev`d... pentruultima dat`.

Emily fu frapat` de u[oara triste]e pe care o observ`\n vocea sa când rosti acele ultime cuvinte.

– Vezi, Emily, n-am pic de voin]` când este vorbadepre tine. Tu e[ti un drog [i eu sunt dependent. Vreau s` m` dezintoxic, dar nu reu[esc. Când drogulse afl` sub ohii mei, ca acum, nu m` pot st`pâni s`gust, chiar dac` [tiu c` asta m` distruge.

– S` gu[ti... repet` ea. A[adar, asta faci \n acestmoment?

– Nu chiar.R`spunsul era enigmatic [i tonul ciudat deamenin]`tor. Emily se sim]i stânjenit` \n timp ce el \is`ruta gâtul, b`rbia [i urca spre buze.

– Grant, vreau s`-]i vorbesc, reu[i s` spun`. – Ei bine, eu nu. Nu acum. Vru s`-i scape, dar el o re]inu mai ferm, cu toat`

greutatea corpului asupra ei. |n cele din urm`,luându-i b`rbia \ntre degetele bronzate de soare, o\mpiedic` s` mi[te capul [i o s`rut` din nou.

Orice rezisten]` a Emilyei disp`ru \n fa]aincredibilei tandre]i a acestui s`rut, \n timp ce Grant\[i strecur` mâinile sub c`ma[a \n carouri, f`când s`sar` ultimul nasture.

73



|i mu[c` lobul unei urechi, apoi pe al celeilalte [i ostudia toat`, prin mângâieri tot mai \ndr`zne]e,neluând \n seam` slabele ei mi[c`ri de refuz.

– Grant... Nu... Nu putem! \ng`im` ea \n cele dinurm`, str`b`tut` de fiori de pl`cere.

– De ce nu? murmur` el.Gura [i din]ii lui pe vârfurile sânilor provocatori

parc` ar fi gustat deliciasele fragi din p`dure.Cuno[tea femeile [i regiunile sensibile aletrupurilor lor, ca un adev`rat expert. {i se folosea detoat` arta sa pentru a \nfrânge voin]a Emilyei, tot maisigur pe el. Prin chinuri delicioase, o f`cu s`\nnebuneasc` de dorin]`. O aduse cu abilitate \npragul extazului. Era o tân`r` delicat` \n mâinile unui

pirat ferm, hot`rât s` mearg` pân` la cap`t. – Oh! Grant, te implor... – S` m` opresc sau s` continui? o \ntreb` el \n

[oapt`, \ntre dou` s`rut`ri \nnebunitoare. – S`... s`...O privi un moment insistent, \n ochi, zâmbind de

nehot`rârea ei.Ea trebui s` fac` un efort supraomenesc pentru a

rosti cuvintele care contraziceau sentimentele pasionatecare \i ardeau inima [i dorin]a care \i cuprinsese trupul.|n cele din urm`, reu[i s` murmure:

– S`... te opre[ti...El nu spuse nimic, dar \i sim]i suflul râsului pe

pielea sa. {i f`r` s` a[tepte, o acoperi cu s`rut`ri de la

74



frunte pân` la urechi. Avu impresia c` este absorbit`de un val de pasiune [i c` deodat` plute[te \nderiv`.

– Dac` ne-am scula? \i suger` cu o vocetremur`toare. Voi preg`ti micul dejun [i vom sta de vorb`, vom socoti ce trebuie de f`cut...

El nu r`spunse imediat [i r`mase nemi[cat, cucapul pe abdomenul Emilyei. – {tiu ce vom face! declar` dintr-o dat` [i se \ntinsedin nou lâng` ea. Vei fi micul meu dejun \n pat... Mai\ntâi, te voi s`ruta aici...

{i puse buzele pe pieptul ei. – Este bun... Fiecare parte din tine este dulce ca

mierea, cu toate c` unele locuri sunt [i mai delicioase

decât altele. {i apoi, e[ti cald`.Se culc` peste ea, strivindu-i sânii de pieptul s`u,lipindu-[i [oldurile de ale ei, deschizându-[i drum\ntre picioarele ei.

– Opre[te-te... – {tii bine c` este prea târziu. {i acum, gura ta. – Grant!|[i agita capul pentru a evita acele buze, f`când s`-i

zboare p`rul ca o ploaie de aur pe umerii lui Grant. – Nu! – Nu lupta, Emily. Este o b`t`lie pe care am

pierdut-o deja amândoi, altfel nu ne-am fi aflat \naceast` stare acum.

Vru din nou s-o s`rute.

75



poate cump`ra. De exemplu, care? O dragoste ca anoastr`... A[a c`, pentru a umple golul, vei face copii,convenabili [i ei. Vei organiza vânz`ri de caritate, \]i vei juca rolul de st`pân` a casei la cinele de afaceriimportante pentru cariera paia]ei. Vei purta hainescumpe [i cronicarii mondeni vor scrie lungi articoledespre c`l`toriile voastre la Saint-Moritz, la Monaco,

sau \n alt` parte, acolo unde se \ntâlnesc oamenii defelul vostru. {i poate \ntr-o zi \]i vei lua un amantdiscret. Dar m` \ndoiesc c` un tân`r \ntre]inut poates`-]i dea ceea ce cau]i.

Emily nu \n]elegea nimic din acest discurs ciudat.De fapt, ce voia s`-i spun`?

– Ai avut \ntotdeauna totul [i atât de u[or \ncât nu[tii nimic despre ce \nseamn` s` dore[ti, continu` el.Dar dup` aceast` zi, eu nu voi mai fi aici, feti]`r`sf`]at`. Vei avea totul, cu excep]ia mea.

A[adar, voia s` se r`zbune... – Grant, nu. Eu...O amu]i cu un s`rut la fel de furios ca vorbele lui. – {i acum, s` facem dragoste. Mi-e foame [i de atât

de mult timp... Opt ani. – Nu. Nu vreau. – Min]i.O privi lung, sorbind din ochi trupul gol ca [i când

voia s`-[i \ntip`reasc` \n memorie fiecare am`nunt,prev`zând via]a \ndelungat` pe care o va petrece f`r` ea.

P`rea c` ezit`, dar ea [tia c` dac` se hot`râse s` oposede, nimic nu-l va opri.

77



Capitolul 6

Afar`, scurte rafale de vânt scuturau ramurilecopacilor [i funzele se \nvolburau \ntr-o ploaie de

culori ro[u [i ocru pân` pe sol. |n camer`, se ducea olupt` t`cut` \n arena delimitat` de cear[afuri dinbumbac [i o p`tur` din moahair.

Grant nu se mai mi[ca. |n pofida dorin]ei salepentru femeia pe care o ]inea \n bra]e, ezita,regretându-[i tirada [i comportamentul fa]` de ea.

Sim]ea pe piept b`t`ile rapide ale inimii Emilyei. Vedea o emo]ie puternic` \n albastrul prea str`lucitor al ochilor s`i.|i era oare fric` de el? Sim]i brusc dorin]a de a olini[ti. Era atât de tandr` când uita regulile ipocrite alefamiliei Bainbridge!

Grant \n]elese c` \n ciuda suferin]elor \nduratedin cauza ei, toat` fiin]a sa refuza s`-o r`neasc`

78



oricât de pu]in. Numai o brut` i-ar fi putut face debun`voie rù unei femei atât de fragile.

Respir` adânc pentru a-[i rec`p`ta controlul asupralui \nsu[i. |n aceste \mprejur`ri, cu Emily goal`,splendid`, frem`tând lâng` el, \n intimitateapropriului pat, fr`mânt`rile con[tiin]ei sale \l

supuneau la cazne.De ce s` n-o ia imediat? Dorea mai mult decât oricepe lume dezl`n]uirea sim]urilor lor. |n acel moment,constrângerile familiei Bainbridge devenind cenu[` \nfocul pasiunii, Emily va fi pur [i simplu o femeie \nbra]ele unui b`rbat pe care-l iubea.

{i \n sfâr[it \[i dù seama de ceea ce cùta cu o

impulsivitte atât de disperat` [i oarb`: posesiuneafizic` nu-i ajungea; \n realitate, dorea ca ea s`-liubeasc` din nou... Iar dragostea era un dar acordat \nmod liber , care nu putea fi luat cu for]a.

Dup` o lung` t`cere, Grant vorbi \n cele din urm`,cu o voce foarte blând`:

– Cum vrei, Emily, spuse el. Nu te pot obliga s`

r`spunzi dorin]ei mele.Ea ridic` privirea, ne\ncrez`toare, dezorientat`. Sea[teptase la orice, \n afar` de aceast` subit` [i tandr`\n]elegere, care-i p`rea [i mai amenin]`toare decâtdorin]a de r`zbunare pe care [i-o manifestase pânàtunci.

79



Ultima ap`rare a reziste]ei sale se pr`bu[i. Emily sedeclar` \nvins`. Cu mâinile care \l respinser`, mângâiebra]ele, umerii [i ceafa lui Grant. Cuprinzându-i gâtul,privea cu \nfrigurare forma senzual` a gurii aflate atâtde aproape.

El n-o s`rut`, hot`rât s` a[tepte pân` când i-o va cere.

Cu un foarte u[or oftat de dezam`gire, ea \[i afund`degetele \n p`rul des [i negru, jucându-se o clip` cu[uvi]ele brune.

Grant nu f`cu nici o mi[care.Con[tient` dintr-o dat` de lini[tea surprinz`toare

care-i \nv`luia, pe el, pe ea, \nc`perea, \[i ]inurespira]ia. Timp de câteva secunde care \i p`rur` oeternitate, timpul se opri. Ar fi trebuit s` se ridicedintr-o s`ritur`, s`-[i ia hainele, s`-[i adune ce-i mair`m`sese din demnitate, s` ias`, s` se duc` la Volkswagen [i s` fug`. Dar r`mase acolo, \ntins` peacel pat, goal` complet, lâng` Grant.

Luând aceast` ezitare drept acceptare, el \i mângâie\ncet p`rul. Ea sim]i nevoie s`-l ating` cu aceea[itandre]e. Era oare chiar atât de r`u s` se abandonezeacestor minunate senza]ii?Sim]i mâna lui Grant alunecându-i pe sub p`r pân`pe ceaf`. Cu vârful degetului, urm` forma delicat` aurechilor. Un fior de pl`cere se propag` prin totcorpul Emilyei, ca un curent electric. Se mi[c`unduios, provocator [i murmur`:

80



– S`rut`-m`.El \mpinse cear[aful lung de pe trupurile

\nfierbântate. P`tura alunec` la picioarele patului... [iGrant puse st`pânire pe buzele Emilyei.

Când gurile li se contopir`, ea gemu.Fu un s`rut lung, mai \ntâi foarte blând, voluptuos

[i din ce \n ce mai pasionat. Emily pierdu no]iuneade spa]iu. Lumea se \nvârtea \n jurul ei. Grant o duceacu el pân` la stele. Acolo, totul era negru t`ciune [i focorbitor, cald [i frig pasiune [i \nver[unare.

Unicul punct de ancorare \n realitate era Grant,c`ldura coapselor lui, for]a bra]elor [i atingerea pieliisale.

Emily \i [opti la ureche cuvinte necontrolate,

cuvinte de dragoste, cuvinte arz`toare, m`rturisiri,taine. Mâinile sale ner`bd`toare \i studiau l`]imeapieptului, spatele, [oldurile.

Era atât de mult timp... Opt ani. Acum, era o femeie capabil` s` deosebeasc`

paradisul acestei iubiri, de infernul pierderii sale.Se mi[cau \mpreun` \n eternul ritm al dorin]ei. – Acum, Grant..., murmur` ea. Nu mai pot s`

a[tept.El veni \n ea. {i strig`tele izbucnir` din adâncul

fiin]ei sale, \n timp de o explozie de senza]ii o cople[i,o sufoca, murea, re\nvia, iubea.

Grant se pierdu \n ea. Se \mbr`]i[ar` [i mai strâns\n clipa \n care se abandonar` \mpreun` extazului.

81



***

|nc` \ntins`, cu capul lui Grant pe abdomen, Emily \[i rec`p`t` respira]ia. B`t`ile inimii i se domolir`. Erasaturat` de dragoste, ob]inuse \n sfâr[it ceea ce dorisecu atâta disperare.

Cu vârfurile degetelor, mângâia [uvi]ele brunescurte, moi ca m`tasea, care se ondulau pe ceafa luiGrant. Se mira c` nu se sim]ea vinovat`.

– Ei bine? spuse el foarte \ncet, f`r` s` se mi[te [iea avu impresia c`-l aude zâmbind.

– A fost minunat, murmur` ea cu un fel detimiditate pe care nu [i-o cuno[tea.

|n ochi \i str`lucir` lacrimi pe care [i le st`pâni cu

o clipire a pleoapelor, \ntrebându-se cum putuse tr`if`r` el \n timpul acestor lungi opt ani.Grant se \ndrept` [i se \ntinse peste ea. – Nu-mi place c` vorbe[ti la trecut, prin]es ,̀ spuse el. Atinse u[or buzele, pleoapele \nso]itoarei sale [i \n

treac`t genele. {i curând, stupefiat`, uluit`, ea \n]elesec` o dorea din nou.

– Oh! Grant, nu, tu nu... \ncepu ea ro[ind. – Ba da. Vreau s-o iau de la \nceput. {i tu?Emily zâmbi. – {i eu. Oh! Da, [i eu.

82



Capitolul 7

Emily \[i revenea \ncet din somn. Asemenea uneifiin]e cu aripi ce deschide ochii \n interiorul crisalideisale, trecu prin mai multe st`ri succesive de

semicon[tien]̀ \nainte de a fi complet treaz`. Mai \ntâi fufrapat` de lini[te. Nici un zgomot afar`, nici \n casa rus-tic` adâncit` \n penumbra sfâr[itului de dup`-amiaz`.

Nimic nu se schimbase [i totul era altfel... Se sim]eaaceea[i [i o alta, aceast` ultim` potolire a dragostei omul]umise pe deplin.

Zâmbi la amintirea \mbr`]i[`rilor lui Grant, a corpuluis`u minunat, a pasiunii \mp`rt`[ite, a cuvintelor rostite[i a promisiunilor murmurate... Toate acestea se\ntâmplaser` oare cu adev`rat? Nu \n vis, ci \n realitate?

Cu o vag` nelini[te, Emily \ntinse mâna spre Grant.Nimeni lâng` ea. Nimic decât o adâncitur` \n

pern`, dovad` c` el \[i pusese capul acolo.|n timp ce dormea, Grant plecase, f`r` ea.

83



din]i, s`-[i pieptene rapid p`rul ud, se \ntoarse \ncamer`. Acolo, scoase din geant` primele haine care\i c`zur` \n mâini [i \mbr`c` ni[te pantaloni din catifeade culoarea turcoazei, un pulover negru [i ni[tepantofi cu toc jos.

Dup` ce f`cuse patul cu foarte mult` grij`, se duse\n buc`t`rie.

G`si o cutie cu sup` \ntr-un dulap, o \nc`lzi, oturn` \ntr-un bol [i se instal` la mas`. Dup` ce omânc`, r`mase a[ezat` [i continu` s` pândeasc`fiecare zgomot, privind fix bolul gol.

Lini[tea era exasperant`. Grant nu se \ntorcea...Oare nu mai voia s-o vad`? Da, iat` de ce disp`ruse. |[i\n`bu[i un oftat. O clip`, \ncerc` s` se lini[teasc`,

spunâdu-[i c` dramatiza, c` aceast` absen]` nu\nsemna nimic precis... Imediat, \ndoiala cuprinse dinnou. Oare unde era el?

S` reg`seasc` pasiunea lor mai arz`toare decât \nprima zi, fusese minunat, incredibil. Dar totul se\ntâmplase atât de repede! Prea repede oare pentruGrant? |n acest caz, putea crede c` f`cuse o maregre[eal`...

Pentru prima dat`, Emily se sim]i vinovat` fa]` delogodnicul s`u [i de mama sa. Se gândi la biletul l`sat\n atelier pentru Rosalind, \[i aminti de \ncrederea pecare i-o ar`tase Harold. Nu merita s` fie atât de r`utratat. Dup` ce-i promisese \n mod oficial c`-l ia deso], iat` ce surpriz` \i rezerva...

85



Repro[urile con[tiin]ei sale n-o lipsi totu[i completde luciditate. Nu putea nega for]a, \n mod miraculosintact` dup` atâ]ia ani, a sentimentelor sale pentruGrant. B`rbatul care nu-i convenea era Harold, nuGrant.

R`t`ci dintr-o \nc`pere \n alta, ie[i de mai multe ori[i f`cu \nconjurul casei, ascultând zgomotele p`durii[i pe cele ale rarelor ma[ini care treceau pe [osea, lacap`tul drumului.

Dou` ore mai târziu, se \nnoptase [i se a[ez` dinnou \n buc`t`rie. Emily nu-l mai considera pe Grantca pe eroul din basmul sù, ci ca pe campionuldezertorilor. Merita cert medalia de aur pentru geniulsù \n arta de a fugi.

O l`sase acolo \nc` o dat`, p`r`sit` f`r` un cuvântde explica]ie, exact \n acela[i mod ca \n urm` cu optani. Devenea atât de proast` \ndat` ce avea de-a facecu el! Complet nebun`... Pân` la a se arunca \n bra]ele[i \n patul lui. Trecând peste tot, ar fi putut cel pu]ins` r`mân` politicos [i s`-i spun` un cuvânt de adio. Otratase ca pe o cucerire trec`toare, o femeie de nimic...La acest gând sim]i un nod \n gât. Pilula era amar`,greu de \nghi]it.

{i pe nea[teptate, fu mul]umit` c` el nu r`m`sese.Oricum, ce [i-ar fi putut spune?

{i-l imagn` cu zâmbetul sù superb [i acel tonironic, pu]in insensibil... „A fost fantastic, iubito,aproape la fel ca \n frumoasele vremuri de demult“. |n

86



Pentru c` ea plecase, nu-i mai r`mânea decât s` aratec` [tie s` piard`. Nu va mai \ncerca niciodat` s-orevad`, asta-i tot.

Deschise din nou frigiderul [i lu` un ambalaj dincarton cu [ase sticle de bere.

„La naiba cu sobrietatea! La naiba cu luea \ntreag`,\nclusiv cu Emily Bainbridge!“ se gândi el. Cu micasticl` \n mân` [i ambalajul de carton sub bra], se dusepân` \n camer`. F`r` s` aprind` lumina se l`s` cad` pepat, puse cutia pe noptier`, lu` telecomanda [i alesecanalul care transmitea filme vechi.

Destup` sticla [i b`u câteva \nghi]ituri, privindatent ecranul: Dustin Hoffman [i Ann Bancrofft...recunoscu „Laureatul“, realizat de ononimul s`u, MikeNichols. Un film deseori foarte ciudat, pe care \lrevedea \ntotdeauna cu aceea[i pl`cere. Dar \n searaaceasta nu-i acorda decât o privire distrat`, atât demult era obsedat de Emily.

Mâine \[i va relua munca. Din fericire, va fi preaocupat pentru a se mai gândi la Emily. Medicul careie[ea la pensie [i pe care-l \nlocuia la clinic` \lavertizase c` munca era cople[itoare.Pentru prima dat` dup` o lun`, Grant se gândea lamunca sa cu bucurie. Epuizat dup` trei ani \n Africa,\ntr-un spital din jungl`, \[i luase câteva s`pt`mâni deodihn` \nainte de a-[i croi un drum \n via]`. {i acum,a[tepta cu ner`bdare ziua de mâine.

90



mândrie de proprietar. |n dou` zile, aceast` femeietân`r` [i frumoas` va fi so]ia sa, o fericire marital` cuatât mai mult cu cât nu putea crede \n [ansa sa.

|i admira frumuse]ea rece, elegant`, calmul,manierele aristocratice perfect rezervate.

Timid cu femeile, Harold nu [tiuse niciodat` cum s`le vorbeasc`, nici ce s` le spun`. Autoritatea lor \i d`deanepl`cute complexe de inferioritate. Ani de zile, oanume Lauren Carlyle \l jucase pe degete. {i cu un an \nurm`, o \ntâlnise pe Emily cu ocazia unei recep]iimondene. |n fa]a reticen]ei sale, se sim]ise \n sfâr[itb`rbat. {i adunându-[i tot curajul, se desp`r]ise de LaurenCarlyle pentru a-i face curte domni[oarei Bainbridge.

Dorin]a de-a o lua de so]ie data din seara primei lor

\ntâlniri, dar sim]ind la ea o oarecare re]inere, \i d`dusetimp s` devin` mai sociabil`. F`r` s` se formalizezecâtu[I de pu]in de aceast` rezisten]`, demonstrat` detoate femeile pe care le cunoscuse pân` atunci.

Cu Emily el era [eful, b`rbatul. Ame]it de aceast`putere nou`, se transformase rapid \n tiran. Erasuficient s` dea ordine, \n fond rezonabile, pentru caea s` i se supun`. Cel pu]in pân` \n aceste ultime zile.

De fapt, de la acea misterioas` escapad`, nu maiera aceea[i. |ntre ei se ridicaser` ni[te baricade, ni[teobstacole inexistente mai \nainte. Era \ngrijorat. {i,prin eforturile sale de a minimaliza evenimentul,Rosalind dezv`luia o team` care nu-l lini[tea peHarold, dimpotriv`.

92



Oare unde fusese plecat` Emily? Ce i se \ntâmplase?De ce p`stra cu \nc`p`]ânare t`cerea acum?

Deja nu prea exuberant`, iat` c` nu mai spuneanimic. Trebuia s`-i pui o \ntrebare pentru a-i auzi vocea. Când \i d`dea ordine, se \ntâmpla s` le uite.

Asear`, la „Poli’s“, un restaurant care de obicei \ipl`cea, de-abia se atinsese de homar [i, mai târziu, laoper`, asistase la „Paia]e“ f`r` s` manifeste nici cel maimic interes.

Alte am`nunte \l fr`mântau \nc` pe Harold. Pierdeafirul conversa]iei când vorbeau \mpreun`. {i când oatingea, sau \ncerca s-o s`rute, tremura [i se \ndep`rtacu brusche]e.

Rela]ia lor luase o \ntors`tur` proast`. {i el se

temea s`-[i complice mai mult via]a cu o femeiedificil`. Se gândise c` va fi o companie agreabil` [idocil`, dincolo de atuul social considerabil pe care-lreprezenta. Era totu[i o Bainbridge... {i iat` c` aceast`fiin]` nervoas` [i retras` \n sine \i d`dea emo]ii.

Trebuia s` recunoasc` faptul c` acest aer trist \ist`tea foarte bine Emilyei. Era mai frumoas` caniciodat`. Un fel de febr` \i colora tenul sidefiu [i ochiimari alba[tri str`luceau de o lumin` tulbur`toare. |ncadrul celei mai elegante adun`ri, te f`cea s` tegânde[ti la o perl` rar`, pierdut` \n mijlocul unor pietricele.

|n seara aceasta purta o tulbur`toare crea]ie a Adriannei Vittadini, care le \mbr`ca pe femeile cele

93



mai originale din \nalta societate. O vest` din [antung verde ca apa, \mpodobit` cu un [nur de scoiciminuscule, peste o bluz` din m`tase de culoareanisipului, ca [i pantalonii ce puneau \n eviden]`sub]irimea [oldurilor [i fine]ea gleznelor.

– Iat` ceea ce voiam s` v` comunic, copiii mei,\ncheie Rosalind pe tonul unei directoare de [coal`.|ntreb`ri?Emily \[i privea atent mâinile \mpreunate pegenunchi. Privirea lui Harold se opri pe diamantul depe degetul logodnicei sale. Rosalind \i privi peamândoi cu un aer resemnat, \ntrebându-se dacàscultaser` micul sù discurs [i termin` prin a-i p`r`si.

Imediat ce fur` singuri, Harold lu` cuvântul.

– N-ai rostit o vorb` de la sosirea mea, Emily. Ce nueste \n regul`? – Poate sunt pu]in dep`[it` de evenimente, min]i

ea, str`duindu-se s` sus]in` privirea logodnicului sù.Dar totul va merge bine \n ziua nun]ii. }i-o jur.

„Va veni oare vreo zi \n care totul va merge bine?“,se \ntreb` ea.

– E[ti chiar atât de proast` s` crezi c` \mi fac grijipentru nunt`? o \ntreb` el enervat. Tu e[ti cea care m`nelini[te[te.

Emily nu r`spunse. O t`cere de ghea]` \i acoperi lafel de sigur ca o avalan[` \n mun]i.

Curând, Emily \l \nso]i pân` la u[` unde \[i spuser`la revedere cu jen`. Apoi, se avânt` pe scar` [i se

94



refugie \n camera sa de odinioar`. Locuia efectiv \ncasa familial` pân` la c`s`torie, la cererea mamei sale,care considera asta mai convenabil. |n realitate, [tiauamândou` c` Rosalind voia cu orice pre] s` \mpiediceo nou` [i misterioas` dispari]ie a fiicei sale.

Emily \nchise u[a [i se arunc` pe pat. Hot`rârea dea se c`s`tori cu Harold \n ciuda a orice se dovedisenes`buit`. De-abia putea s`-i vorbeasc`, nu maisuporta s-o ating`... din acea zi cu Grant. {i vinov`]ia\i t`ia respira]ia, de fiecare dat` când \l vedea. Elcredea c`-l iubea. {i ea crezuse la fel, dar acum\n]elegea c` nu sim]ea pentru el decât o afec]iunefratern`.

Ce s` fac` oare? |n aceast` sear`, \n timp ce mama

sa le expunea am`nuntele ceremoniei de nunt`, ar fitrebuit s` anun]e c` aceast` c`s`torie nu va mai avealoc. Dar cum s` opre[ti acea ma[in` atât de bine uns`,pus` \n mi[care de Rosalind de luni de zile? Cum s` sehot`rasc` s`-l ofenseze atât de grav pe Harold, s`-lumileasc` pe el care dovedise o r`bdare \ngereasc`fa]` de ea? {i Michael? Emily \[i imagina reac]ia mameisale aflând, \n ultimul minut, c` fiica sa \l iubea \nc` peGrant... Michael va fi trimis \ntr-un internat \ngrozitor.Ce putea face oare?

Dar de ce \[i punea \ntrebarea? Era imposibil s` se\ntoarc` la Grant. Nu sunase nici m`car o singur` dat`[i nu men]ionase cel pu]in numele Emilyei fa]` dem`tu[a Peggy. Aceasta i-ar fi spus la telefon.

95



Grant nu dorea s-o mai vad`. Harold, \n schimb,se preg`tea s-o ia de so]ie... Nici o \ndoial` c` dup`c`s`torie, cu timpul, totul va redeveni ca mai\nainte. |[i „vor construi o via]` \mpreun`“, cumspunea Rosalind. De ce s` se lase distrus` pentru un vis pierdut, \n clipa \n care va tr`i \n sfâr[it \mpreun`cu fiul ei?

***

Grant intr` \n buc`t`rie [i-[i a[ez` saco[a cuprovizii pe mas`. |[i d`du seama c` avea \nc`stetoscopul \n jurul gâtului. |l scoase [i-l atârn` desp`tarul unui scaun. Apoi scoase din saco[` un ziar

din acea zi, o cutie cu bere [i un platou cu mâncare pecare-l puse \n cuptorul cu microunde.De la plecarea Emilyei, muncise zi [i noapte la

clinic`. |n seara aceasta, se \ntorcea \n sfâr[it acas`.De-a dreptul epuizat pentru a preg`ti de mâncare saua merge la restaurant. Prea obosit [i pentru a telefona vreunei tinere femei amabile dintre cuno[tin]ele sale,care ar fi acceptat cu siguran]` s` ias` cu el. Era primasear` \n singur`tate de la plecarea Emilyei.

– |n s`n`tatea ta, Emily! murmur` el, bând o\nghi]itur` de bere.

{i cum desp`turi \n mod automat ziarul, privirea \ic`zu asupra unei fotografii a Emilyei [i a lui Harold. Seanun]a c`s`toria pentru a doua zi.

96



„Mâine..., se gândi el. Deja?“. Cu toat` acea munc`, nusim]ise cum trecuse timpul. Emily se va c`s`tori mâine...

Cin` ca un somnambul, uluit, cuprins de onelini[te crescând`.

O clip` mai târziu, \n camera sa, alegea canalulpreferat. Cel al filmelor vechi.

Pe ecran ap`ru Dustin Hoffman, apoi Ann

Bancroft... Iar „Laureatul“! Grant bomb`ni \mpotrivaprogramelor, trecând de pe un canal pe altul.Neg`sind nimic interesant, \nchise televizorul [i sehot`r\ s` fac` un tur prin p`dure.

Reveni o jum`tate de or` mai târziu, cu un aer posomorât. Obsedat cum era de Emily, aceast`plimbare \l doborâse. Casa t`cut` \l f`cea s` doreasc`s` plece imediat \napoi la clinic`. |nnebunea?

|n cele din urm` se culc`, deschise televizorul [i sestr`dui s` urm`reasc` dialogurile filmului. Cuno[teapovestea pe de rost.

Personajul principal, Benjamin, ie[ea cu o femeiemai \n vârst`, se \ndr`gostea de fiica acesteia – logodit` cu un altul - [i se hot`ra s-o ia de so]ie petân`ra fat`, cu orice pre]. Grant \[i spuse c` Benjaminse afla \ntr-o situa]ie ceva mai \ndrept`]it` ca a lui...Râse din toat` inima când acest mic ]icnit \[i r`peaiubita din biseric`. {i când Benjamin bloca u[a cu ocruce mare, pentru a fugi cu mireasa, Grant era gatas` se sufoce de râs.

Trebuia s` fie complet idiot pentru a iubi o femeiecu atâta patim`.

97



O armat` de domni[oare de onoare urma aceast`avangard` [i dou` feti]e \ncheiau alaiul aruncândpetale de flori pe covorul ro[u pe care va p`[i mireasa.Toate purtau aceea[i rochie lung` de culoare roz [i seputea spune c` defilau ni[te bomboane.

Se produse o mic` \mbulzeal` când bomboanele se\ntâlnir` cu pinguinii [i se a[ezar` la locul lor, la bazaaltarului.{i brusc, se f`cu lini[te. To]i ochii se a]intit` sprep`tratul de cer de unde va ap`rea mireasa.

Clipa pe care Rosalind o a[tepta de luni, sau maidegrab` de secole... |[i trecu degetele nervoase prinp`rul lui Michael, f`r` ca privirea ei s`-[i piard`siguran]a. Dar oare ce f`cea Emily?

|n picioare, \n pia]a din fa]a bisericii, Emily vru s`fac` un pas, dar picioarele refuzau s-o asculte. Strâns`\n somptuoasa rochie de mireasc`, respira cu greu.Era atât de \ngrozit`, \ncât crezu c` va le[ina.

Va trece de acea u[` [i se va c`s`tori cu Harold... |nspaima sa, nu putea nici s` \nainteze, nici s` dea\napoi. Apoi corpul i se mi[c` singur. Ce era mai greutrecuse. |[i \ndrept` umerii. O Bainbridge f`cea ceeace se a[tepta de la ea, chiar dac` asta \i zdrobea inima.

Rosalind strângea mâna mic` a lui Michael ca [icând se ag`]ase de un colac de salvare.

Emily \naint` pe aleea central`, cu voalulalunecând \n urma ei ca un val de spum` pestecovorul ro[u. Cu ochii fic[i, obrajii ca de cear`, guraprea ro[ie [i fa]a \ncremenit` ca a unei p`pu[i.

99



I se al`tur` lui Harold [i se opri lâng` el, incapabil`s`-l priveasc`. „Mar[ul nup]ial“ se \ncheie. Era o lini[te\nc`rcat` de emo]ie. Emily tremura. Harold, foartepalid [i el, se \ncord` ca \n a[teptarea unei catastrofeiminente.

{i dintr-o dat`, nelini[tea momentului fu \nl`turat`de vocea frumoas` de bariton a unui v`r al Rosalindeicare \ncepu s` cânte din amvon.|n acel moment, Rosalind str`lucea de bucurie.Femeile prezente, care se pricepeau la nun]i mari,erau \n mod evident impresionate de toaletaspectaculoas` a miresei, de atitudinea demn` abogatului mo[tenitor al familiei Harrison, de ]inutaperfect` a domni[oarelor [i cavalerilor de onoare.

Ceremonia trebuia s` fie urmat` de o recep]ie \ntr-unpavilion special construit pentru aceast` ocazie, pecare un zvon m`gulitor \l calificase deja drept un palatdin o mie [i una de nop]i.

Rosalind sim]ea aprobarea general` urcând spre eaca rotocoalele de t`mâie... când ora sa de glorie fu \nmod brutal tulburat`. Vocea v`rului s`u fu penea[teptate acoperit` de un urlet.

– Emily! Nu face asta!Rosalind nu trebui decât s` \ntoarc` pu]in capul,

pentru a se cufunda \n cel mai \nsp`imânt`tor co[mar.Sceptic`, descoperi chipul b`rb`tesc [i prost ras alunei fantome. Grant Nichols... St`tea \n picioare \nmijlocul aleii centrale, aproape de intrare, \nalt [i lat

100



\n umeri, arogant, cu un aer de nebun, \n blugiiuza]i [i puloverul ro[u, cu cizmele murdare denoroi.

– Dumnezeule... Nu se poate... f`cu Rosalind dintr-or`suflare.

{i-l urm`ri cu ochi \ngrozi]i, \n timp ce se apropiade fiica sa.

Vocea frumoas` de bariton t`cuse. N`uci]i, invita]ii\l priveau insistent pe intrus.Emily f`cu stânga-mprejur. Zâmbi, \nv`luindu-l pe

Grant \ntr-o privire fericit` [i foarte tandr`, ca [i când\l vedea, \n sfâr[it, bine s`n`tos, dup` o lung`c`l`torie.

– Grant...

Alerg` spre el [i i se arunc` \n bra]e. El o prinse detalie, o ridic` de la p`mânt [i o f`cu s` se \nvârteasc`\n jurul s`u cu atâta elan \ncât voalul i se desprinse [ic`zu la picioarele lor. Apoi o a[ez` din nou pe daleledin piatr` [i o s`rut`. {i Emily \[i oferi s`rutul cel maitulbur`tor pe care-l primise \n via]a sa.

Un murmur general le aminti c` nu erau singuri.Buzele li se desp`r]ir`. Privirea lui Grant mai \ntârzieo secund` pe chipul Emilyei.

Dar Harold se apropia de ei. |[i va insulta oarelogodnica, va pretinde o explica]ie? Mister. Fiecare \[i]inea respira]ia. Rosalind \l urma, cu \nf`]i[areahot`rât` a unui soldat care intr` \n lupt`.

Grant o lu` pe Emily de mân`.

101



sale, atât de mult se temea ca sentimentul de vinov`]ie s` nu-i strice cele mai decisive clipe ale vie]ii.

– Dac` am trece mai \ntâi pe la mine, ca s` m`schimb? relu` ea.

– N-ar trebui s` \ntârziem pe aici. {tii ce se\ntâmpl` dac` ne surprind... Vei putea s`-]i sco]irochia asta \n dou` minute? – }i-o jur!

– Atunci, arat`-mi drumul.Grant o urm` pe Emily \n apartament. Examina

atelierul stupefiat - tablourile puse pe jos, lâng`perete, altele neterminate pe [evalete sau pe margineaferestrelor, borcane cu lichide ciudate, sau cu pensule

risipite, tuburi de vopsea \mpr`[tiate aproape pestetot, c`r]i de art` \ngr`m`dite pe mese pline de praf,parchetul plin de pete de vopsea...

– |n materie de dezordine, e[ti o adev`rat`campioan`, declar` el \n cele din urm`.

– Mi s-a mai spus, r`spunse ea, f`r` s` se simt` jignit`, mi[cându-se cu precau]ie pentru a nu-[imurd`ri rochia. |nceteaz` s` te mai consideri o fiin]`superioar` [i ajut`-m` mai degrab` s` m` descotorosescde aceste jupoane [i de toat` dantela asta!

– Cu cea mai mare pl`cere, f`cu el cu o vocedomoal`, mângâind-o cu privirea ochilor negri, dintr-odat` mai str`lucitori.

O str`b`tu un fior.

103



– Nu m-am gândit la... asta! preciz` ea pe un toncât mai firesc posibil.

– P`cat. Dar am eu mijloace de-a te face s`-]ischimbi p`rerea, o asigur` el cu un zâmbet insinuant.

– Crezi? – Sunt absolut sigur!Emily zâmbi [i travers` camera suflecându-[i rochia

ridicat`. – |n acest caz, s` mergem \n camera mea. Aici riscs` stric aceast` dantel`.

– Te urmez...Ea intr` \n camer`, se \ntoarse [i-l privi pe Grant cu

insisten]`. T`cur` o clip`, con[tien]i de nouaintimitate care-i unea pe viitor.

Emily \[i aminti de afrontul adus mamei sale [i luiHarold. Dar Grant \i era atât de drag... Considera càvea o \nf`]i[are de o s`lb`ticie seduc`toare cu aceast`]inut` neglijent`, cu barba prost ras`, ochii \ntuneca]iplini de ardoare [i p`rul negru \n dezordine. Puteaoare fi condamnat` c` era nebun` dup` aceast`minune?

– Când ]i-am strigat numele \n biseric`, murmurèl, mângâindu-i obrazul, mi-a fost team` c` n-ai s` mùrmezi. Ai fi putut crede c` este fapta unui nebun. Dar te-ai aruncat \n bra]ele mele. De ce, Emily?

– Nu [tiu, spuse ea dup` o ezitare. Am sim]it... c`trebuia s-o fac.

El râse \ncet.

104



– Nu-mi vine s` cred, m`rturisi. Nu te sup`ràceast` incertitudine?

– Nu [tiu dac` voi reu[i s` am \ncredere \n tine,spuse ea foarte \ncet.

– Nici eu. – {i totu[i, ne-am purtat ast`zi ca ni[te copii

\ndr`gosti]i nebune[te. Unde ne va duce oare asta,Grant? – Vom vedea, draga mea. Sper doar c` nu veiregreta nimic... Dar este timpul s` sco]i aceast` rochie.

Se a[ez` \n spatele ei [i adùg`: – Las`-m` pe mine s-o fac... Voi deschide

fermoarul. – Mi-e team` c` vei avea o mic` surpriz ,̀ \l anun]` ea. – O surpriz` pl`cut`? – Nu exist` fermoar. Nimic decât nasturi...Grant privea \ncremenit minusculii nasturi din

satin care \ncheiau rochia de la ceaf` pân` la mijloc. – Sunt o sut`, adùg` ea, ridicându-[i p`rul. – Cine a fost sadicul care a avut o asemenea idee?

O sut` de nasturi la o rochie de mireas`..., protest` el[i se puse pe treab`.

Brusc, \i s`rut` ceafa. – Grant... – Doresc s` m`nânc o mic` buc`]ic` din tine dup`

fiecare nasture. Recompensa mea! – Imposibil! declar` ea cu un râs vesel. Nu avem

timp. Ri[ti s` fii surprins chiar \nainte de a sutabuc`]ic`...

105



Capitolul 9

– A[adar, ai devenit medic... Este incredibil!Se plimbau prin p`durile domeniului m`tu[ii

Pegy. – Pari foarte impresionat`, dar m` \ntreb dac`trebuie s-o iau ca pe un compliment, spuse Grant.S-ar spune c` te \ndoiai de capacit`]ile mele.

Nu mergea prea repede, potrivindu-[i pasul cu celal Emilyei, pe c`rarea ce [erpuia printre arbori.

– Oh! deloc! exclam` ea. Dar m`tu[a Peggy nu

mi-a spus c` doctorul Adams se pensiona [i c` tu \i veilua locul. {i nici tu nu mi-ai spus nimic ultima dat`când am fost aici.

– Aveam altceva de f`cut, \]i aminte[ti?Ea \[i aminti de strania lor noapte de reg`sire [i de

ziua lor de iubire.

107



– Mi-e team` c` nu sunt genul de medic ce placefamiliei Bainbridge, continu` el dup` un timp det`cere. N-am inten]ia s` fac avere specializându-m` \nregimuri de sl`bire sau chirurgie estetic`. Sunt doar un medic de familie din vechea [coal`. {tii de ce amstudiat medicina?

T`cu [i ea \l \ncuraj` din priviri s` continue. – Voiam s` ajut oamenii. Poate p`rea naiv, dar a[a

este. M-am gândit c` a[ putea fi de folos aici, undedoctorul Adams plecând, trebuie f`cu]i optzeci dekilometri pentru a vedea un medic... Mi-a pl`cut\ntotdeauna aceast` regiune [i, dup` trei ani petrecu]i\n Nigeria, \n cele mai rele condi]ii, doream s` m`\ntorc acas`. Aici.

Duse mâna Emilyei la buze [i o s`rut`. – Nu-mi vine s` cred c` e[ti aici... acum... cu mine,

ad`ug`. – Nici mie. – Nu va fi u[or, Emily. – {tiu, dar trebuie s` \ncerc`m. Dac` nu, mi-a[ fi

petrecut via]a \ntrebându-m` dac` a[ fi fost fericit` cu tine. – Ne-am produs suferin]e, acum opt ani. – Da.Emily n-avea inima de-a evoca trecutul, tr`darea lui

Grant, cei opt ani pierdu]i... {i nu \ndr`znea s`-idezv`luie existen]a lui Michael. Rela]ia lor era \nc`prea nesigur`.

108



– Poate, murmur` ea.{i lu` ini]iativa unui s`rut pasionat. Grant o

\nfl`c`r` cu mâinile sale. – S` schimb`m subiectul, murmur` el \n fa]a

gurii sale. – Nu-]i place asta?

– Discu]ia noastr` te sup`r`... M` \n[el? – Prefer s`rut`rile noastre, m`rturisi ea. – Evident [tii c` n-am inten]ia s` te iau de so]ie,

spuse el mângâind-o din nou.Emily de-abia \l asculta, epuizat` de valurile de

pasiune care o str`b`teau. – Bine\n]eles... – Date fiind \mprejur`rile, nici unul dintre noi nu

este \n m`sur` s` se lege astfel.Ea oft`. De ce oare vorbea atât, \n loc s-o s`rute? – Este mai bine s` ne confrunt`m sentimentele cu

realitatea, continu` el. Probabil e[ti mai ata[at` denivelul de via]` al familiei Bainbridge decât crezi. Cine

[tie dac` nu te vei plictisi repede de o cas` cu dou`\nc`peri. Poate nu e[ti preg`tit` s`...Emily \l \ntrerupse blând, a]intindu-[i asupra lui

ochii alba[tri str`lucind [treng`re[te. – M` mir c` un b`rbat atât de [ov`itor ca tine s-a

putut hot`r\ s` m` r`peasc`.

110



– Las`-m` s`-mi termin povestea! Dup` film, ampreg`tit o cafea foarte tare. Cinci ce[ti, un tur pe-afar`[i, eram gata s` plec spre Pittsburgh. Redevenit lucid,\nc` m` gândeam c` merita osteneala s` \ncerc.Riscam s` fiu ridicol \n ochii t`i [i s` nu te mai v`dniciodat`. Cât despre p`rerea societ`]ii bune din

Pittsburgh \n ceea ce m` privea, era cea mai mic`dintre preocup`ri! – Da, dar nu te-ai fi mi[cat de acas`, dac` nu vedeai

acel film? \ntreb` ea gata s` plâng` [i furioas` deaceast` emo]ie.

– Probabil c` nu, recunoscu el cu sinceritate.Nu preciz` c` mândria [i caracterul s`u \nc`p`]ânat

\l \mpiedicaser` s` vin` spre ea. {i nu-i spuse nimicdespre golul disperat din via]a sa, f`r` ea. – Nu e[ti mul]umit` c` m-am uitat la acel film? – Nu! – Erai atât de tandr`, acum o clip`... Pot face s` treac`

acest acces de proast` dispozi]ie, o asigur` el [optit.|i mângâie [oldurile, coapsele [i imediat o sim]i

respirând sacadat. – Da, pot...Mut` de indignare, dar slab` [i respirând cu

greutate, nu rezist` mâinilor lui Grant asupra ei. Iar mirosul de lemn umed, de p`mânt [i de mu[chi dep`dure, o ame]ea \ntr-un mod ciudat.

112



El puse st`pânire pe gura sa \ntr-un s`rut profund,care o f`cu s` vibreze din toate fibrele fiin]ei sale. Unmilion de stele izbucnir`, mii de lumini]e... seabandon` \n \ntregime \n bra]ele lui Grant.

Nes`]ios, o acoperi cu s`rut`ri \n timp ce mâinile \ialunecau pe spatele, pe [oldurile sale, electrizându-i

trupul ce se \nfior` de dorin]`.Descheie vesta Emilyei, care c`zu la picioare.|nfierbântat`, nu sim]i aerului rece pe pielea sa când \iridic` puloverul fin [i-i descoperi sânii.

– E[ti mul]umit`, Emily? – Mul]umit`? – C` am venit s` te iau din fa]a altarului, c` te-am r`pit?

– |ntr-un anumit mod, da... sunt mul]umit`. – De ce numai... \ntr-un anumit mod? o \ntreb` elcu mai pu]in` siguran]`.

– |ndat` ce suntem \mpreun`, totul devine atât deexploziv, \i explic` ea cu o voce sc`zut`, cu fa]a pepieptul s`u. Suntem ca scânteia [i pulberea... Exist`acest foc incontrolabil \ntre noi...

– Da, acesta este adev`rul. – Desigur, totul este numai fizic, \l asigur`,ridicând ochii spre el.

– Este absolut [i p`rerea mea. – Dar este oare momentul s` ne l`s`m consuma]i

de aceast` flac`r`?

114



– Crezi c` focul va dura mult timp? Ar putea fi doar un foc de paie.

– Nu [tiu, Grant. Nu vom afla decât l`sându-l s` ard`...Zâmbi. El o ridicase deja [i o a[ezase pe un covor

de frunze ve[tede, \ntre ierburile \nalte.|n acea zi, sub copaci, se iubir` ca \n urm` cu opt ani,

\ntr-o contopire total` a trupurilor, inimilor [i sufletelor.

M`tu[a Peggy fu prima c`reia \i \mp`rt`[ir` secretul lor.De[i modern` [i liber`, Emily nu r`mânea mai

pu]in o Bainbridge, ceea ce-i interzicea s` trìasc`\mpreun` cu Grant \n c`su]a rustic`. A[a c` se instal`

la „Joslynn“.Lui Grant \i f`cu pl`cere s-o trateze drept ipocrit`,dar ea nu-[i schimb` p`rerea.

– Nu pot pur [i simplu s` trìesc cu un b`rbat f`r`s` fiu c`s`torit` cu el, nici m`car cu tine! \i r`spundeade fiecare dat` când el insista s` r`mân`.

– Domni[oara Bainbridge nu poate \n nici un caz

s` trìasc` \n alt` parte decât \ntr-un conac luxos, \ireplic` el.Prima dat` când \i spusese astfel, pe un ton u[or

acuzator, ea râsese: – Luxos? La m`tu[a Peggy? Acolo este un vast

refugiu pentru animale, nu un conac! O adev`rat`

115



menajerie! Din fericire, pensionarii \mi accept`prezen]a, cobaii, pisicile, câinii, papagalii [i chiar ratonul. {i [tii bine c` m`tu[a Peggy suport` atât depu]in s` fie servit`, \ncât cose[te ea \ns`[i paji[tea din jurul casei.

– Uitasem aceste mici am`nunte...

– Pentru c` \]i convenea asta!Revenind asupra deciziei sale \n ultimul moment,m`tu[a Peggy mersese pân` la Pittsburgh pentru aasista la c`s`toria Emilyei cu Harold. M`car o dat`,g`sise ceremonia pe gustul s`u, lovitura de teatrudemn` de interes [i actorii perfec]i. {i sus]inea cuentuziasm cauza celor doi iubi]i...

– Nu voi mai lipsi la nici o nunt`, draga meaEmily, dac` toate se vor sfâr[i la fel de bine ca a ta, \ideclar` ea \ntr-o zi. instalat` \n scaunul mare invadatde câini [i pisici. La drept vorbind, ar trebui ca [imicii mei prieteni s` accepte s` r`mân` singuri dincând \n când.

La aceste cuvinte, pisica obi[nuit`, negru cu alb,culcat` pe genunchii s`I, ridic` urechile \nainte dea-i arunca o privire mâhnit`. Celelalte opt pisici seavântar` imediat \ntr-o saraband` nest`pânit`, \ntimp ce cei trei câini prezen]i se ridicar` \npicioare.

116



– Vezi, Emily, cât sunt de agita]i \ndat` ce-i amenin]c` plec?

{i convins` c`-i \n]elegeau cuvintele, m`tu[a Peggy se adres` animalelor.

– Bine, bine, dragii mei... Nu v` voi p`r`si pentruaceste nun]i plictisitoare...

Un concert de mieun`turi [i de l`tr`turi se \n`l]`. – Bine\n]eles c` nu, micu]ii mei! r`spunse m`tu]aPeggy. Haide, haide, lini[ti]i-v`!

Emily nu se \n]elegea totu[i la fel de bine ca m`tu[asa cu animalele, dar adora aceast` cas` mare, asociat`cu cele mai frumoase amintiri din copil`rie. Replicaexact` a „Joslynnului“, \n miniatur`, destinat` copiilor

[i construit` \n fundul parcului, \i amintea cele maifrumoase jocuri de feti]`.Seara, \nainte de cin`, se plimba deseori pân` la

hele[teu, pu]in mai departe. De acolo, locuin]aimpozant` p`rea la fel de fastuoas` ca odinioar`,\n vremea \n care era reziden]a de var` a familieisale.

Grant muncea atât de mult \ncât, instalat` \n c`su]arustic`, Emily s-ar fi sim]it foarte singur` [i mai exactlipsit` de ocupa]ie. |n timp ce la „Joslynn“, \l pl`ceacompania vesel` a m`tu[ii sale, iar ocupa]iile nulipseau, cu toate aceste animale ce trebuia hr`nite [i\ngrijite [i aceast` cas` imens` de \ntre]inut.

117



|ntr-o dup`-amiaz`, pe când cur`]a veranda depânzele de p`ianjeni vechi de cel pu]in zece ani,m`tu[a Peggy g`si solu]ia problemei care o fr`mântape Emily: Ce putea face cu diamantul familieiHarrison?

– Sunt \nc` incapabil` s`-i \nfrunt pe Harold sau pe

mama, explic` ea. Dar vreau s`-i scriu lui Harold. A[ fiputut evita s`-l jignesc, s`-l umilesc, fiind mai sincer`cu el \nc` de la \nceput. {i trebuie s`-i dau \napoi acestinel cât mai repede. Nu \ndr`znesc s`-l scot, de team`s` nu-l pierd [i nu mai suport s`-l port! Grant d`impresia c` acest inel n-are nici o importan]`.

– Este foarte important s` te descotorose[ti de el,

o asigur` m`tu[a Peggy. M` voi duce eu s`-l duc\napoi [i voi duce de asemenea [i scrisoarea tapentru Harold. I le voi da Rosalindei. {i dac` refuz`s` m` primeasc` i le voi \nmâna acelui b`trân nebunmajordom cu aere de membru al casei regale,ofensat.

– Te va primi.

– Oh! {tiu. Cum ne-ar face altfel s` [tim cât sufer`din cauza noastr`? – Nu s-a \ntâmplat nimic din cauza ta, m`tu[`

Peggy. Cu siguran]`, nu te poate acuza. – Ba da, \n mod cert. M` acuz` de orice,

dintotdeauna! Dar \mi este egal. Oricum, cred c`

118



dea. Pilule pentru inim`, celui mai \n vârst` dintrecobai, vitamine pentru unul din papagali, cutii cumâncare pentru cutare [i cutare pisic`, diversemeniuri bine precizate pentru celelalte, ficat t`iat \nbuc`]i mici [i pr`jit \n tigaie pentru un câine, pâine\nmuiat` pentru cel`lalt...

Emily se achit` \n mod con[tiincios de sarcinile sale [i,alegând o camer` bine luminat`, a[ez` \n sfâr[it o pânz`pe [evaletul pe care-l adusese din Pittsburgh. Toateanimalele o urm`rir` intrigate [i se instalar` \n jurul ei.

{i pentru prima dat`, \ncerc` s` picteze altcevadecât buchete de flori.

Munca se dovedi teribil de dificil` [i se \ndoi multde ea \ns`[i, progresând atât de \ncet spre

reprezentarea primei sale imagini.Fu imediat \ncurajat` de Grant [i de m`tu[a Peggy [i se afla \n fiecare zi cu pensula [i paleta \n mân`, \nfa]a pânzei mari. |ncepea diminea]a devreme [i seoprea la sfâr[itul dup`-amiezii.

|n timpul acestei perioade, avu impresia c` tr`iarupt` de lume. Grant muncea foarte dur [i uneori,seara, se \ntorcea prea târziu ca Emily s` petreac` oclip` cu el. Se \ntâmpla chiar s` r`mân` la clinic` petoat` perioada weekend-ului. Timpul care le apar]ineaera foarte scurt [i pre]ios.

Emily \ncepea din nou s` guste pl`cerile simple ale vie]ii, ca mai \nainte cu opt ani, \n cursul acelei veriminunate la m`tu[a sa.

120



Capitolul 10

– |]i cer s` fii so]ia mea, Emily...Focul trosnea \n [emineu. {i vorbele rostite de

Grant o paralizar` pe Emily.Fulgi de z`pad` pluteau prin aer sub un cer deplumb. Se \nnoptase. |n cas` era cald [i mirosea bine,a pui fript.

Cu toate c` a[teptase aceste cuvinte de atât de multtimp, Emily se sim]ea cople[it`. Se apropie defereastr`, dorind s` fie afar`, \n alt` parte, oriunde,

numai aici cu Grant, nu. |n cursul acestor zeces`pt`mâni de fericire, teama \i sporise, deoarece cu câtezita mai mult s`-i vorbeasc` de Michael, cu atât maimult apropia clipa \n care risca s`-l piard` pe Grantpentru totdeauna.

Terorizat`, [tia c` acel moment sosise.

122



Desigur, \nfruntaser` deja realitatea. Ca e[ecultabloului neterminat, cu toate c` \nv`]ase multe lucrândla el. Sau faptul c` ora[ul \i lipsea mai mult decât b`nuise. Acceptase cu greu ca Grant s` consacre atâta timp munciisale. {i uneori, lini[tea, singur`tatea, \ndep`rtarea detoate, aproape o \nnebuneau de nelini[te. {i iarnade-abia \ncepuse! N-avea nici o companie, \n afar` deGrant [i m`tu[a Peggy, iar Michael \i lipsea tot maimult. F`r` s` uite conflictul cu familia ei, care ofr`mânta de[i nu voia s` admit`. |ncercase s`-iascund` toate astea lui Grant, f`r` s` poat` \mpiedicaaceast` nelini[te s` se strecoare \ntre ei.

Toate acestea \i defilau prin minte \n timp ce, dinspatele ferestrei, privea z`pada. Sim]i c`ldura luiGrant \nainte s-o \mbr`]i[eze [i s-o strâng` lâng` el. Ca\ntotdeauna, era suficient s-o ating` pentru ca inimas`-i tresalte. Se gândi c` dac` nu va \mp`r]i via]a cuGrant, va muri. |n ciuda realit`]ilor cotidiene, magiarela]iei lor era mai puternic` decât oricând.

Când Grant \i mângâie p`rul, \ncepu s` plâng`. Eraminunat s` se afle \n bra]ele sale [i \ngrozitor s` poat`pierde aceast` intimitate. – Ce se \ntâmpl`, draga mea? Nu spui nimic... Nu vrei s`-mi fii so]ie? o \ntreb` foarte \ncet, cu gura \np`rul blond care-i c`dea \n cascad` Emilyei pe umeri.

Se \ntoarse spre el, [i \n`bu[indu-[i lacrimile,r`spunse lâng` um`rul s`u:

123



– Te sim]i mai bine? o \ntreb` el tandru,mângâindu-i obrazul.

– M` consideri stupid`, nu-i a[a? murmur` ea. – Nu.Reu[i s` se elibereze din bra]ele lui. – Acum m` simt bine, \l asigur`, f`r` s`-l priveasc`.

{i se apropie de foc. – Nu suntem obliga]i s` vorbim acum despre trecut,spuse el. Nu te sim]i destul de bine pentru asta.

– Ba da, ba da.„Cum s` \ncep? se \ntreb` ea. Grant este un mic

lucru pe care am omis s` ]i-l aduc la cuno[tin]`. Are[apte ani [i p`rul la fel de negru ca tine...“

– Ei bine, te las s` \ncepi. –Da... Sper c` vei \n]elege de ce nu ]i-am vorbitdespre asta mai \nainte.

– Voi \n]elege, sunt sigur, spuse el rezemându-secu spatele de fereastr`.

Emily \[i f`cu curaj. – Când mama ]i-a spus, acum opt ani, c` am f`cut

un avort, te-a min]it.El se \ndrept` imediat [i afmosfera deveni pe loctensionat`. Se uita la ea fix, cu o privire n`ucit`, ca [icând, doborât de o lovitur` de pumn, nu \n]elegea\nc` ce i se \ntâmplase. Chipul \i deveni livid [i fa]a\ntunecat` de mânie.

125



– Mama pretindea c` asta simplifica lucrurile...pentru toat` lumea. Tu nu voiai un copil [i...

– Ce spui? \ntreb` el cu o voce schimbat`. – C` am un copil. Oh! {tiu c` nu-l voiai, dar eu l-am

dorit pe fiul nostru, \n ciuda a tot ceea ce ai f`cut! – Fiul nostru! explod` el.

Dintr-o s`ritur` fu lâng` ea, dominând-o cu statura[i privirea s`lbatic`. |[i strânse degetele pe bra]ulEmilyei, strivindu-i carnea ca ni[te lame de o]el.Tremura de groaz` \n fa]a unei asemenea violen]e, \ntimp ce el o privea ca [i când n-o cuno[tea.

– Tu [i mama ta m-a]i desp`r]it de fiul meu timp deopt ani!

– Ce puteam face? N-aveam de ales. – Alegere! Ce alegere? M` credeam \n stare s`-]i iertorice. Ei bine, nu, Emily, nu pot. Asta nu! Niciodat`!

Cu un nod \n gât de team` ea c`uta aer, se sufoca. Acest necunoscut nu sim]ea dragoste pentru ea.Tocmai \l pierduse pe Grant, pe el, dragostea lui,totul. |ntr-un acces de disperare, \nfrunt` mânia

\nso]itorului s`u. – Grant, dac` m-ai asculta, ]i-a[ putea explica... – Nu spune nimic! url` el, nebun de furie. Nu

vreau s`-]i mai aud vocea, numai blânde]e [i inocen]`.Cum po]i fi oare de un egoism atât de orb, atât demonstruos?

126



Michael un c`min, un tat`... pentru a fi mama sa... \nsfâr[it... pentru ca el s` tr`iasc` lâng` mine.

– Ce sacrificiu admirabil! C`s`torindu-te cu un ombogat, dându-i-l drept tat` lui Michael, \mi furai fiul,asigurându-]i o via]` \n lux. Cât` abnega]ie!

– Banii lui Harold n-au avut niciodat` importan]`

pentru mine. – Baliverne! {i dac` nu te-a[ fi \mpiedicat s` tec`s`tore[ti, ar fi fost deja tat`l fiului meu.

– Dar tu nu voiai acest copil, Grant! – Cum \ndr`zne[ti s` afirmi c` mi-am respins

propriul fiu, când nici nu [tiam c` exist`? – Când Rosalind te-a anun]at c` eram

\ns`rcinat`, tu... – Rosalind nu mi-a spus niciodat` a[a ceva [i tu [tii!Emily \l privea complet pierdut`. – A f`cut-o, Grant! }i-a spus!Grant cercet` chipul frumos al Emilyei ridicat spre

el [i v`zu c` suferea de moarte, regreta, se \ndoia [ic`-l iubea.

Oare Rosalind \i min]ise pe amândoi? Alung`imediat din minte aceast` speran]`. De ce s-o fac`responsabil` pe Rosalind de toate confuziile [i s` vreas-o cru]e pe Emily?

– Nu, ea nu mi-a spus nimic, r`spunse brusc calm. {inici tu.

128



– Dar credeam c` ea... – Ai fi putut s`-mi spui tu \ns`]i. – M-a \ndep`rtat din Pittsburgh [i nu [tiam

unde erai. – Rosalind [tia.Min]ea el, sau Rosalind \i ascunsese adev`rul \n to]i

ace[ti ani? Emily se gândi c` mama sa nu min]eaniciodat`, spre deosebire de un b`rbat tân`r, tat`\nainte de vreme \mpotriva voin]ei sale... Pe cine s`cread`? Tr`ise cu certitudinea tr`d`rii timp de opt ani,p`strând \n sinea sa, \n tain`, speran]a c` se \n[elase. Atunci de ce, acum, \n pofida furiei lui Grant, \i veneagreu s` cread` \n sinceritatea sa? Dar dac` el spuneaadev`rul, ea se va detesta pentru acei ani pierdu]i,pentru c` se \ndoise [i-l tr`dase...

– Ce vom face? Nu [tiu ce s` mai cred! – Este foarte simplu, Emily. Te vei c`s`tori cu

mine. Indiferent dac` vrei sau nu, pentru c` \mi vreaufiul. Nu v`d nici un mijloc mai bun de a-l recupera.

– Dar acum, [tii bine, nu mai dore[ti s` te

c`s`tore[ti cu mine... – Nu este vorba despre sentimentele mele pentrutine, ci de fiul meu. {i tu mi-l vei \napoia.

– Nu pot... – N-ai de ales. Spune c` te vei c`s`tori cu mine!

Spune-o!

129



– Nu, nu a[a. Niciodat`. – Atunci, voi lupta [i treptat, voi ob]ine tutela fiului

meu.|i d`du drumul, cu o \nf`]i[are, dintr-o dat` foarte

nefericit`. Emily [tia c` dac` nu se c`s`torea cu el, \i va fi imposibil s`-l ob]in` pe Michael. Armata deavoca]i a familiei Bainbridge nu-i va da nici o [ans` dea câ[tiga.

– M` c`s`toresc cu tine, Grant, murmur` ea. Dar m` \ndoiesc c` ne vom g`si fericirea \n acestecondi]ii.

– Cum s` sper la fericire lâng` o femeie care num-a considerat capabil s` fiu tat`l fiului meu?

Cu aceste cuvinte, ie[i din cas`, \n ninsoare, l`sând-ope Emily cu dureroasa ei singur`tate.

130



Capitolul 11

Emily de-abia \l v`zu pe Grant pân` la c`s`toria lor,care avu loc \n cea mai apropiat` localitate, o

s`pt`mân` mai târziu.Nimeni, nici chiar m`tu[a Peggy, nu fuseseinvitat. Oare \i era ru[ine c` se c`s`torea cu Emily?Doi necunoscu]i, solicita]i pe strad`, le servir` demartori.

C`s`toria religioas` fusese singura preten]ie aEmilyei, dar nu-[i imaginasse c` aceasta se va face \nacea sacristie, o \nc`pere mic`, groaznic`, f`r` ferestre.Nu va uita niciodat` covorul uzat, plin de pete, picturascorojit` a pere]ilor, curen]ii de aer care \i \nghe]ar`gleznele, nici vuietul vântului prin copacii desfrunzi]i,afar`, \n acel lugubru sfâr[it de dup`-amiaz`.

|n timpul ceremoniei, Grant, foarte ]eap`n lâng`ea, avu grij` s` n-o ating`. F`r` s-o priveasc`, rosti cu

131



o voce indiferent` jur`mântul obi[nuit. |mbr`cat \ntr-uncostum bleumarin pe sub haina de oaie, nu ar`t` nicicea mai mic` emo]ie.

Când \n sfâr[it, fur` declara]i so] [i so]ie, se\ntoarse spre ea pentru prima oar` [i atunci z`ri oinfim` lic`rire de tandre]e \n privirea \ntunecat`. Se\ndep`rt` curând.

De ce oare avea atâta ciud` pe ea? De ce p`rea c` our`[te? Nu mai sim]ea dragoste pentru ea? Nu-[i d`deaseama oare, c` [i el avea partea sa de responsabilitate\n drama lor [i c` ea \l iertase?

Emily nu avea decât o dorin]`: s` fug` de acestsimulacru de c`s`torie pe care el i-o impusese, s`p`r`seasc` acea \nc`pere oribil`. Dar el \i atinsese u[or

[i cu r`ceal` buzele. Emily \[i st`pâni lacrimile.Ie[ir` din biseric` [i se instalar` \n ma[in`. Grantdemar` f`r` nici un cuvânt. La cap`tul r`bd`rii, Emily de-abia \ndr`znea s` respire. T`cu]i, str`b`tur`localitatea, afundându-se \n z`pad`. Ajungând la[osea, Grant angaj` brusc ma[ina pe aleea ce duceaspre motel. Proiectat` spre el, Emily se \ndep`rt`rapid.

– Ce faci? \l \ntreb` cu nervozitate.F`r` s` r`spund`, el merse de-a lungul u[ilor

aliniate sub strea[in` [i se opri \n fa]a ultimei, cea mai\ndep`rtat` de recep]ie. Acolo, scoase din buzunar ocheie mic`, galben`. Re]inuse o camer` f`r` s`-i spun`Emilyei...

132



– Ai uitat c` aceasta este noaptea nun]ii noastre? \ispuse pe un ton glacial.

– Dar de ce... aici? – De ce nu?Ea ro[i, z`rindu-i ochii str`lucitori. El o prinse deja

de umeri [i o atrase spre sine. Emily sim]i c`lduratrupului puternic [i, f`r` voia ei, sim]urile i seaprinser`. – Acum am ni[te drepturi asupra ta, ad`ug` el,strecurându-[i mâna sub mantoul gros al Emilyei. Iauceea ce \mi apar]ine \n mod legal.

Emily lupta \n zadar \mpotriva dorin]ei ce puneast`pânire pe ea, \n timp ce sim]ea r`suflarea lui Granttrecându-i peste frunte.

– Dar de ce, Grant? Tu... nu m` mai vrei, bâigui ea. – N-am spus niciodat` asta. A[ vrea atât de mult s`nu m` mai gândesc la tine, s` nu te mai doresc...

Era profund con[tient` de acest avânt senzual, deaceast` pasiune \nver[unat` care-i \mpingea unul sprecel`lalt [i pe care nu [tiuser` niciodat` s-o controleze. |iera foarte cald, apoi foarte frig, [i \[i pierdu r`suflareacând gura fierbinte a lui Grant o strivi pe a sa.

Pentru c` se zb`tea, se lovi de mu[chii de o]el aibra]elor, de pieptul ca o stânc` ce o ]inea prizonier`.

Brusc lipsit` de puteri, nu mai lupt` [i depusearmele \n fa]a propriei sale dorin]e nest`pânite. Cu omân` \n p`rul lui Grant, r`spunse s`rutului s`u.

El se \ndep`rt` cu brusche]e.

133



– S` intr`m \n camera aceasta, declar` el. – Nu, toate astea sunt absurde... Tu nu m` mai

iube[ti, spuse ea \n [oapt`, de[i con[tient`, \n pofidaextremei sale tulbur`ri, de ne\nsemn`tatea acestuiargument.

– Nu este vorba de dragoste, ci de consumareac`s`toriei noastre, \i replic` el trist. E[ti so]ia mea, nu-ia[a? Nu-i voi oferi Rosalindei nici m`car un cartu[pentru a se angaja \n lupt` \mpotriva mea. Iat` de cetrebuie s` facem dragoste, fie c`-mi place sau nu.

– Te rog, Grant... – Asta nu m` amuz` mai mult decât pe tine.Cobor\ din ma[in` [i o \nconjur`. F`r` s-o priveasc`

pe Emily, \i deschise portiera.

Ea \l urm`, plângând.|n camer` era frig [i el aprinse radiatorul electric.|nc`perea era sinistr`, prost luminat` de o singur`lamp` cu abajur bej, cu un tapet cu floricele galbene[i portocalii, perdele brune uzate [i o mochet` verdeaprins, roas`.

Nemi[cat` lâng` u[`, consternat`, Emily \l observape Grant. El privi atent o clip` cele dou` fotolii dinlemn, paturile identice acoperite cu p`turi ecosez [idesp`r]ite printr-o mas` cu un picior mai scurt pe careera a[ezat` lampa. Apoi catadicsi s`-i arunce o privireEmilyei.

– Dezbrac`-te, \i ordon` pe un ton indiferent pecare \l avea probabil fa]` de pacien]ii s`i.

134



El \[i desf`cu cravata, \[i scoase haina de oaie [i pecea de la costum, c`ma[a, aruncându-le una dup` altape fotoliu.

Incapabil` s` se mi[te, nùcit`, Emily \l contempla.El \[i desf`cu catarama curelei.

– Ei bine, ce a[tep]i oare? o \ntreb` cu duritate. – Nu pot, m`rturisi ea cu un murmur nelini[tit. Veni spre ea cu mersul sù suplu, o lu` \n bra]e [i

o strânse o clip` lâng` el. Contactul cu aceast` pielegoal` sub degetele sale tremur`toare reaprinse \n ea oputernic` dorin]`. Inspir` adânc, luptând \mpotrivaagita]iei sim]urilor sale.

{i \ncet, el \i scoase hainele. – Las`-m`! Nu, Grant... suspin` ea \mp`r]it` \ntre

dorin]` [i spaim`, sperând s` trezeasc` mila so]uluisù.

Dar era deja goal`.El o mângâie cu degete pricepute, pân` când

gemând, se cambr` spre el. |n acel moment,terminând rapid s` se dezbrace, el o ridic` \n bra]e [io a[ez` pe unul din cele dou` paturi identice.

{i f`r` s` a[tepte, acoperi goliciunea ca filde[ul aEmilyei cu trupul sù puternic.Ea nu g`si decât o singur` ie[ire, un singur mod de

a-[i exprima refuzul; s` r`mân` complet inert`. Grantnu-[i va schimba atitudinea decât dac` nu va maimanifesta nici o dorin]`.

135



El o s`rut` pe tot corpul cu un fel de furie [i reu[icu mare greutate s` r`mân` pasiv`. Va ceda, \ns` el de\ndrept`.

– N-ai s` reu[e[ti, Emily, \i declar`. – Ce vrei s` spui? \l \ntreb` ea descump`nit` [i

speriat`. – S` rezi[ti mult timp \n rolul de so]ie frigid`,

resemnat` s` suporte preten]iile so]ului. E[ti multprea pasional`.Ea p`li. – Vreau s` te iubesc, murmur` ea, [i s` m` iube[ti... – Uit` iubirea, Emily, atât a mea, cât [i a ta.Se aplec` din nou asupra ei, acoperindu-i sânii cu

s`ruturi fierbin]i. Curând, ea gemea, apoi strig` sub

impulsul delicios al unei intense pl`ceri. – E[ti a mea, [opti Grant [i am inten]ia s` te posed. – Nu! Nu a[a! Nu pot...Se zb`tu din toate puterile, dar \n zadar.

Pretutindeni unde loveau pumnii s`i, nu \ntâlneadecât mu[chi tari ca piatra. El o ]inea f`r` greutate [i-lsim]ea \nfiorându-se, a]â]at de fiecare lovitur` pe carei-o d`dea. A[a c`, pentru a continua s`-l sfideze, \ncet`s` se mai revolte [i nu mai mi[c`.

|ntins peste ea, r`mase o clip` nemi[cat, apoi semi[c` brusc. Cuprins` de panic`, ea se cambr` [i el op`trunse.

Cu ochii \nchi[i, uitând de toate, Emily dansa deja\n acela[i ritm cu el.

136



|n izbucnirea lor de pasiune, ea strig` numele luiGrant [i dragostea pentru el. {i, cu respira]ia t`iat` \[i\ntoarser` spatele.

Dup` o clip`, ea sim]i o nevoie enorm` ca bra]elesale s-o mângâie. |i arunc` o scurt` privire. Cu mâinile\ncruci[ate sub ceaf` [i ochii a]inti]i \n tavan, Grantavea o \nf`]i[are extrem de trist`.

Ce se va \ntâmpla oare cu ei? Se vor mai reg`si vreodat`? Nu \ndr`zni s` \ntind` mâna spre el, nu g`sinici m`car cuvintele capabile s`-l mi[te.

Emily \nchise ochii, epuizat`.

***

Conacul din c`r`mid` ro[ie cu coloane albe ap`rula cap`tul aleii, printre ramurile desfrunzite [iacoperite cu z`pad` ale copacilor. Ma[ina veche a luiGrant se apropia voinice[te de re[edin]a bogat` afamiliei Bainbridge. Z`rind casa familial`, Emily avuimpresia \ngrozitoare c` se apropia de plutonul deexecu]ie.

Privi chipul so]ului s`u, impasibil ca o masc` debronz. Nu spusese nimic de la plecarea lor, [i de-abiacâteva cuvinte \n ajun, la \ntoarcerea \n casa rustic`,atunci când \i l`sase patul Emilyei, pentru a se instalape canapeaua din salon.

Grant opri ma[ina \n fa]a u[ii mari din stejar.

137



– Preg`tit`? o \ntreb`. – Ar fi trebuit s` telefon`m \nainte de-a veni, Grant. – {i s` pierd avantajul surprizei? Cea mai bun`

arm` a mea \mpotriva Rosalindei?Un fior de \ngrijorare o str`b`tu pe Emily, care \[i

imagin` furia mamei sale. |nchise ochii [i \n acelmoment sim]i bra]ul lui Grant pe umeri. O atrasec`tre el.

– Totul va merge bine, iubito. Ai \ncredere \n mine,\i [opti cu amabilitate.

O s`rut` pe frunte cu tandre]e, cobor\ din ma[in`[i-i deschise portiera. Suind treptele din fa]a verandei,o lu` de bra].

Grant sun`. William, b`trânul majordom, \i\ntâmpin`.

– Bun` ziua, domni[oar` Bainbridge. – Doamn` Nichols, \l corect` Grant cu asprime. William de-abia ridic` dintr-o sprâncean` [i-l

m`sur` din cap pân` \n picioare pe Grant, cu aerul s`ude prin] ofensat, cum spunea m`tu[a Peggy.

– Doamna Bainbridge este aici? \ntreb` Grant. – Doamna se odihne[te. – Vrei s` ne anun]i? – Desigur, domnule Nichols, spuse William

l`sându-i s` intre.Merse \n fa]a lor pân` \n salonul Ludovic al XV-lea

[i disp`ru.

138



Emily se pr`bu[i \ntr-un fotoliu, \n timp ce Grant se\nvârtea prin \nc`pere ca o fiar` \n cu[c`, p`[ind pecovoarele pre]ioase cu cizmele lui mari. |[i scoasehaina de oaie [i o puse pe un fotoliu.

Emily \[i dorea cu disperare s` se calmeze. Oft`când \n sfâr[it se opri \n fa]a tabloului \ntunecat ag`]atdeasupra ei. Se aplec` [i cùt` semn`tura pictorului.

– Hildenbrand, domnule Nichols, Howard LoganHildenbrand, declar` tacticos din u[` Rosalind. Unpictor celebru, dar \mi imaginez c` nu sunte]i foarteexpert \n materie de art`, adùg` cu arogan]`.

Cu chipul \ntunecat de mânie, el se \ntoarse spreRosalind.

– Bun` ziua, Emily, continu` aceasta. M` \ntrebam

când te vei hot`r\ s` te \ntorci... [i s`-]i asumiconsecin]ele comport`rii tale dezastruoase. De altfel,nu pari prea fericit`.

Emily deveni alb` ca varul, ne[tiind ce s` spun`.Dar Rosalind se \ntoarse deja spre Grant,dezaprobând \n mod deschis bluzonul [i pantalonii luidin blugi, puloverul pe gât [i cizmele sale... El nurespecta regulile jocului [i nu [tia, de fapt, cum s` secomporte. |n afar` de asta, nu era complet insensibil`la l`]imea impresionant` a spatelui sù [i la \nf`]i[areab`rb`teasc`, [i aceast` bre[` \n sistemul sù de ap`rareo destabiliz`.

– S-ar putea spune c` persoana mea nu v` facepl`cere, spuse el pe un ton distant.

139



– Este pu]in spus, \l asigur` Rosalind. A]i \ncercatdeja s` strica]i via]a fiicei mele. De data aceasta, separe c` a]i reu[it.

Rosalind ar`t` spre haina din piele de oaie pus` pefotoliu.

– A]i fi putut s`-i da]i aceast` hain` lui William,ad`ug` ea.

Grant lu` haina [i [i-o arunc` pe un um`r. – Nu sunt obi[nuit cu majordomi, nici s` fiu servit,\i explic` foarte calm.

– Inutil s-o preciza]i, replic` Rosalind privindinsistent cizmele lui Grant.

– |ncerca]i s` m` face]i s` \n]eleg c` nu apar]inlumii Emilyei?

– |ntr-adev`r. – Nici nu doresc s` fac parte din ea, doamn`Bainbridge. Via]a pe care mi-am ales-o n-are nimicde-a face cu existen]a \ntr-un mormânt ca aceast` cas`,nici nu micile dumneavoastr` jocuri prin caremanipula]i vie]ile celorlal]i.

– {i care este aceast` via]` superioar` pe care v-a]iales-o?

– Sunt medic.Rosalind nu-[i putu ascunde mirarea. – Un medic de ]ar`, care nu se preocup` s` câ[tige

bani. – Adev`rat? V-a]i descurat bine de la ultima noastr`

\ntâlnire. |n acea perioad`, nu avea]i nici un ban

140



pentru studii [i trebuia s` v` ajuta]i familia. A]i ie[itfoarte bine din toate astea, pentru un b`rbat caredispre]uie[te banii. Este cunoscut c` medicii mor rareori de foame.

– Mi-am f`cut studiile [i mi-am ajutat mama lucrândcu jum`tate de norm`. {i când mama a putut face un\mprumut, am plecat \n Africa, s` lucrez \ntr-un spitaldin jungl`. – V-a]i sacrificat pentru lumea a treia? Cegenerozitate?

– Nu. Asta era pur [i simplu ceea ce doream s` fac. – V` cred pe cuvânt, doctore Nichols [i, cu

siguran]`, era]i mai \n largul dumneavoastr` \n jungl`decât \ntr-o ]ar` civilizat`. Dar presupun c` n-a]i venit

s`-mi vorbi]i despre cariera dumneavoastr` medical`...de ce sunte]i aici? Ce vre]i? Iar bani? – {ti]i c` n-am acceptat niciodat` banii

dumneavoastr`!Cu aerul amenin]`tor, f`cu un pas spre Rosalind.

V`zând-o c` nu se d` \napoi speriat`, r`mase \n loc. – Am venit s`-l iau pe Michael, fiul meu, spuse el \n

cele din urm`. – {i mi-l cere]i pentru c` [ti]i c` voi pl`ti ca s`-l

p`strez.Grant r`mase de un calm \nsp`imânt`tor. |n acel

moment, Emily se temu de ce era mai r`u, dac` mamasa continua s`-l scoat` din s`rite. Se ridic` [i interveni\ntre ei.

141



– De ce spui asta, mam`? \ncepu ea blând. Te\n[eli. Tu nu-l cuno[ti pe Grant la fel de bine ca mine.Este foarte diferit de ceea ce crezi tu... L-am v`zut\ngrijind copii, persoane \n vârst`. Toat` lumea \lador` pentru c` este medic [i de asemenea un omextraordinar. Se d`ruie[te muncii sale, \ngrije[te,u[ureaz` suferin]ele, ajut` oamenii, chiar dac` n-au cuce s`-l pl`teasc`.

Rosalind \[i privea fiica atent, cu o furie st`pânit`cu mare greutate. {i pentru c` Emily se uita la mamasa, nu putu vedea privirea uimit` a lui Grant, mai \ntâisurprins`, apoi str`lucind de bucurie, de dragoste,\nainte de a se \ntuneca din nou.

{i brusc, Emily se \ndoi c` mama sa va putea\n]elege vreodat`, astfel \nchis` \n lumea sa prea\ngust`, pentru a accepta un alt adev`r decât al s`u. Laaceast` descoperire, suspin` [i se arunc` \n bra]ele luiGrant. Departe de a o respinge, o lu` lâng` el [i cu ungest excesiv de posesiv, o strânse \n bra]e.

– Nici unul dintre voi nu-l va avea vreodat` peMichael, declar` Rosalind cu r`ceal`.

– Unde este, doamn` Bainbridge? – Departe de aici! Intern \ntr-o [coal`. – Mam`! oh! Nu... Nu este adev`rat! – |n calitate de tutore legal, am ac]ionat spre

interesul lui Michael. Este un internat excelent, foarteelegant. {i foarte scump.

142



– Cunosc eu internatele tale foarte scumpe, mam`. – Totu[i, tu n-ai tr`it suficient timp acolo, fiica mea.

Nu voi comite aceea[i gre[eal` cu Michael. – V` amintesc faptul c` nu mai ave]i nici un drept

asupra lui Michael, doamn` Bainbridge, interveniGrant. Dac` nu-mi da]i fiul, \i ve]i pierde \n acela[itimp [i pe Michael [i pe Emily.

– Cine sunte]i dumneavoastr` pentru a pune la\ndoial` drepturile mele asupra educa]iei lui Michael?Ce-a]i f`cut pentru el timp de opt ani? Eu l-am crescut,ceea ce m-a costat destui bani. Am \n mod legal tutelaacestui copil.

– Nu, acum nu. Emily este so]ia mea [i prin aceast`c`s`torie cu mine, \n fa]a legii devine mama sa. Cât

despre cei opt ani trecu]i... nu [tiam c` am un fiu,pentru c` nimeni nu m-a anun]at! Acum când o [tiu,sunt gata s` v` \napoiez fiecare b`nu] cheltuit pentruel. Timp de opt ani, am fost lipsit de fiul meu! Nu mis-a dat niciodat` o [ans` s` m` ocup de el!

– {i ce-a]i fi f`cut? Nu avea]i de oferit nimic fiiceimele sau fiului dumneavoastr`, \n afara unei vie]imizerabile! Mama dumneavoastr` avea nevoie de oopera]ie costisitoare pe care era]i incapabil s` i-o oferi]i!

Rosalind f`cu o pauz` \nainte de a ad`uga: – N-a]i fi fost nimic f`r` mine! A]i pl`tit opera]ia

mamei [i v-a]i finan]at studiile cu cecul pe care eu l-amdat familiei dumneavoastr` pentru a disp`rea din via]aEmilyei.

143



Rosalind scoase din buzunar fotocopia unuicec [i-l puse \ntre degetele tremur`toare aleEmilyei.

– Privi]i, iat` dovada generozit`]ii mele fa]` dedumneavoastr`! \ncheie ea.

Emily avu doar timp s` citeasc` numele de Nichols[i suma total` a cecului - zece mii de dolari - pe bucatade hârtie, \nainte ca Grant s` i-o ia din mân` pentruarunca el \nsu[i o privire.

|ntoarse cecul, examin` semn`tura de pe spate [iEmily \i v`zu expresia schimbându-se. P`rea tulburat,descump`nit, uluit...

– Nu este adev`rat, Grant. N-ai acceptat ace[ti banica s` nu m` mai vezi, nu-i a[a? murmur` ea.

Chipul luiGrant se \n`spri. – Dac` tu m` \ntrebi asta, \i r`spunse printre din]i,\nseamn` c` nu mai exist` nici o speran]` pentru noi.

O respinse [i i se adres` Rosalindei. – Cât despre dumneavoastr`, doamn` Bainbridge,

n-a]i sc`pat de mine!Emily \[i ascunse fa]a \n mâini. Auzi pa[ii lui Grant pe parchetul din salon, apoi

pocnetul cizmelor sale pe dalele din marmur` din hol.Când ridic` ochii, el disp`ruse.|n picioare \n fa]a ei, Rosalind privea cu un zâmbet

triumf`tor, dar mai ales trist. Emily se gândi c` s` iabanii era o teribil` responsabilitate. Se puteaucump`ra fiin]e, s` te descotorose[ti de ele, s` le

144



manipulezi, s` faci nego] cu vie]ile, sentimentele,sufletele lor. Poate c` Grant acceptase cecul, dar numai \mpins de necesitate, pentru a-[i salva mama,pentru a supravie]ui... {i Rosalind mizase pe aceast`nevoie disperat` de bani.

|ntr-o frac]iune de secund`, Emily [tiu ce trebuia s`fac`, \l va urma pe Grant. Cu timpul, \i va ierta totul,pentru c`-l iubea prea mult ca s` tr`iasc` f`r` el. – Grant!

El \i auzi strig`tul [i acceler` pasul. Aproapeimediat ie[i din cas`.

U[a de la intrare se trânti cu violen]`, ca \nchis` detornad`.

Cu obrajii [iroind de lacrimi, Emily alerg` dup` el.

– Grant! A[teapt`-m`!Deschise u[a. Aerul rece p`trunse \n hol f`cânds`-i zboare fusta peste picioare. Grant plecase f`r` ea.

Ma[ina albastr` se \ndep`rta printre copaci [idisp`rea la cap`tul aleii.

145



Capitolul 12

– Spune-mi adev`rul, mam`. Trebuie s` [tiu exactce s-a \ntâmplat.

Acele cuvinte r`sunar` ca o lovitur` de bici \n

lini[tea din salon. A[ezat` \ntr-un fotoliu, Rosalindtres`ri [i ridic` ochii spre silueta delicat` care sta,foarte dreapt`, \n u[`. Un fior de inexplicabil` team` ostr`b`tu, \n timp ce, \n aceea[i clip`, sim]i unsentiment de dragoste [i mândrie fa]` de fiica sa.Pentru prima dat`, Emily era cu adev`rat tân`ra femeierafinat`, \nfloritoare [i plin` de siguran]` care-[i doreaea s` fie de atâ]ia ani.

– Ce vrei s` spui? \ntreb` Rosalind. – Dac` dore[ti ca rela]ia noastr` s` continue, ai face

bine s`-mi dezv`lui ce s-a \ntâmplat cu adev`rat, acumopt ani.

Vocea Emilyei, calmul din ochii alba[tri nu maitr`dau vulnerabilitatea atât de cunoscut` Rosalindei [i

146



T`cu din nou, a[teptând ca mama sa s`reac]ioneze. Cum aceasta o privea atent, preastupefiat` pentru a scoate un sunet, Emily relu`:

– {tiu p`rerea ta despre Grant, totu[i este unb`rbat minunat. L-am r`nit, dar m` iube[te, o [tiu. {ieu \l iubesc! Am certitudinea c` vom fi ferici]i, dac` nemai d`m o [ans`.

Emily se apropie de mama sa, se ghemui lagenunchii sì [i-i lu` mâna. – |n]elege-m`, mam`. Tu nu po]i s` gânde[ti

pentru mine, s` iube[ti, s` trìe[ti \n locul meu. {i eusunt mam` [i de opt ani o ascund tuturor, chiar [ifiului meu, pentru c` este nepotrivit \n ochii tì. |]i daiseama ce \nseamn` asta?

L`sând mâna Rosalindei, se a[ez` pe covor [icontinu` cu vehemen]`. – M-am s`turat de aceast` via]` fals`! {i s` pictezbuchete de flori [i de toate acele pove[ti cufurculi]ele...

– Cu furculi]ele?|ntrerupt` din avântul sù, Emily r`spunse cu un

zâmbet u[or [i relu` mai calm`: – Spune-mi ce s-a \ntâmplat, acum opt ani. M-ai

min]it \n leg`tur` cu Grant?Ochii cenu[ii ai Rosalindei \i scrutar` pe cei ai fiicei

sale [i nu citir` \n ei decât fermitate [i curaj. |n pofidastupoarei, triste]ii [i a fricii sale pentru viitor, o priveaf`r` s`-[i poat` ascunde o admira]ie [i un respectcomplet nou.

148



calit`]i excep]ionale. Am f`cut atunci mica meaanchet`. {i am descoperit c` studia medicina [i c`reu[ise \n mod str`lucit. Profesorii nu conteneau culaudele \n leg`tur` cu el, dând asigur`ri c` va fi unmedic minunat. Cunoscându-i dificult`]ile financiare,[tiind c` mândria \i va interzice s` accepte bani, nu

puteam s`-l ajut decât printr-o dona]ie anonim`. – Oh... – |ntr-o zi, mi-am f`cut curaj [i m-am dus s-o v`d pe

mama sa. La urma urmei, Grant era tat`l viitorului meunepot. Doamna Nichols suferea de o boal` foarte grav`. A refuzat s`-i dau bani. {i a trebuit s` m` refer la orgoliulsù matern pentru a o face s` cedeze. Grant [i-ar fi

abandonat studiile pentru ca ei s` nu-i lipseasc` nimic. – A[adar, datorit` ]ie este medic...Emily \mbr`]i[` genunchii mamei sale [i \[i puse

capul pe ei. R`maser` o clip` \n t`cere, \n timp ceRosalind \i mângâia u[or p`rul.

– Nu, draga mea, eu doar l-am ajutat, preciz`Rosalind. Când ai o tenacitate ca a lui [i un redutabil

spirit practic, nu renun]i la nimic, niciodat`. – Atunci, a cùtat s` m` revad`... – Oh! De foarte, foarte multe ori. Prima dat` când

a venit, erai plecat` cu tat`l tù. Eram \ngrozit` laideea c` te-ai putea \ntoarce \nainte de-al convinge s`plece. De aceea, te-am trimis departe de aici.

150



– Dar unde era \n noaptea \n care ai venit s` m` ieide la m`tu[a Peggy [i \n care am g`sit casa din p`durepustie?

– Mama sa era foarte bolnav`, fusese internat` \nspital [i plecase la Pittsburgh. |]i anun]ase astaprintr-o scrisoare, pus` pe masa din buc`t`rie. Eu am

intrat prima \n cas`, \]i aminte[ti? Am g`sit scrisoarea[i am rupt-o. – Mam`... – Nu sunt mândr` de mine... |n alt` ordine de idei,

m`rturisesc c` nu sunt \ncântat` c` te-ai c`s`torit cuel, \n locul lui Harold. Dar, draga mea, pentru c`-liube[ti atât de mult, du-te dup` el. |]i voi spune undeeste Michael, ca s` v` duce]i s`-l lua]i. Mi-e team` c` nuse simte prea bine \n acel internat... Po]i \mprumutama[ina mea, desigur.

– Mul]umesc, mam`. – Grant este un tân`r frumos, seduc`tor... \n felul

s`u pu]in cam aspru, remarc` Rosalind. {tiu, Michael

este la fel de \nc`p`]ânat ca el. M` \ntreb cum va primiGrant asta... Nu-]i va fi u[or, draga mea...Emily o privi cu un zâmbet \nduio[at. – S` n-ai nici o grij`, m` voi descurca, mam`, o

asigur` ea. Tu m-ai obi[nuit s` tr`iesc lâng`personalit`]i puternice.

151



Grant o ajut` pe Emily s`-i scoat` mantoul, pe care\l ag`]` \ntr-un cuier \n perete.

– Oh! mul]umesc... murmur` ea. Grant, am venit...T`cu, având un nod \n gât, gata s` plâng` [i ridic`

spre el o privire imploratoare. El o privi o clip` \nt`cere [i inima i se \nduio[` \n fa]a chipului delicat [i

tulburat, a acelor ochi alba[tri str`lucind denelini[te. – Nu trebuia s` vii, \i spuse cu blânde]e. – Ba da, pentru c` nu pot trì f`r` tine, Grant. – Ai putut totu[i trì f`r` mine opt ani, ba chiar erai

gata s` te c`s`tore[ti cu un b`rbat bogat, \i aminti el,cu o voce [i mai blând`. Mama ta n-a gre[it, Emily,

când a afirmat c` eu n-am avut niciodat` nimic s` vòfer, ]ie [i lui Michael. – {tii c` nu este adev`rat. Nu trebuie s` crezi tot ce

spune mama. – {tiu, dar uneori m` gândesc c` e[ti de p`rerea ei. — Mama este \n stare s` spun` orice, singurul scop

fiind s` aib` dreptate [i f`r` s` se preocupe de rùl pe

care-l poate face. Cu toate acestea, este capabil` [i s`se \ngrijeasc` de al]ii, s` fie foarte atent`... [tii, Grant,ea regret` sincer ceea ce s-a \ntâmplat.

|n acea clip`, o femeie cu forme pline [i fa]apl`cut`, \ncadrat` de bucle scurte c`runte, ie[i dinbuc`t`rie [i se apropie de ei.

153



– Bun` ziua! spuse ea cu veselie.|i \ntinse mâna lui Emily, care i-o strânse. – Sunte]i mama lui Grant... Eu sunt Emily. – Ce bucurie s` te cunosc \n sfâr[it, Emily! Desigur,

te cuno[team deja, Grant mi-a vorbit atât de multdespre dumneata... La fel [i mama dumitale, [i apoi

]i-am v`zut fotografiile \n ziare.Doamna Nichols avea, ca [i fiul ei, ochi negri plinide vioiciune [i \n acest moment str`luceau deentuziasm. Vorbea cu o \nsufle]ire comunicativ`.Totul \n ea tr`da o personalitate de o for]`irezistibil`.

– Sunt fericit` c` Grant te-a luat de so]ie! relu` ea.Emily avu un sentiment de afec]iune pentru aceast`

femeie fermec`toare. – A]i cunoscut-o pe mama... – |ntr-adev`r. Grant [i cu mine... ei bine, am avut o

discu]ie pu]in cam aprins`, \n leg`tur` cu fotocopiaacelui cec, pe care a adus-o aici. Tot ceea ce s-a

\ntâmplat \ntre voi doi, este vina mea. – Ba nu... \ncepu Grant.Mama sa nu-l l`s` s` vorbeasc`. – Vezi Emily, eu sunt cea care a \mprumutat banii

aceia de la mama dumnitale. Grant n-a [tiut nimic.B`nuiam c` nu va accepta nici un ban [i \n acea

154



perioad` eram bolnav`, incapabil` s`-l ajut s`-[iurmeze studiile. Fetele mele erau \nc` acas`. {i so]ulmeu tocmai murise.

Avu o secund` de triste]e [i relu` foarte repede. – Mama dumitale m-a asigurat c` aceast` sum`

nu-i va lipsi niciodat` [i c` voi putea s` i-o \napoiez

când vreau. A venit aici de mai multe ori [i am vorbitmult despre dumneata [i despre Grant. Dup`p`rerea sa, erai prea tân`r` [i Grant trebuia s`-[itermine studiile... P`rea atât de dornic` s`-l ajute peGrant, \ncât \n cele din urm` am primit ace[ti bani.Pentru fiul meu.

– A]i f`cut foarte bine, spuse Emily cu emo]ie.

– S-ar spune c` nu numai mamele bogate [iinfluente se amestec` \n via]a copiilor lor, pu]in cammult, spuse Grant cu un zâmbet u[or.

– Dac` a[ fi putut prevedea toate problemele pecare so]ia ta [i cu tine le ve]i avea, n-a[ fi luat niciodat`ace[ti bani, spuse doamna Nichols.

– {tiu, mam`.

– {i apoi, Grant, ai muncit mult pentru a-i da\napoi, cu o sum` frumoas` ca dobând`... N-a fost uncadou.

– Este adev`rat.Grant se \ntoarse spre Emily [i intensitatea privirii

sale \i t`ie respira]ia.

155



– Voi merge s`-i mul]umesc mamei tale pentruajutor, declar` el. Orice s-ar spune, mi-a dat [ansas`-mi realizez visul [i i-a permis mamei mele s`-[ireg`seasc` s`n`tatea.

Doamna Nichols \i l`s` singuri pentru a merge s`-isupravegheze pe copii [i s` preg`teasc` mâncarea.Imediat, Grant lu` mâinile Emilyei.

– Te iubesc, spuse el cu simplitate. Indiferent ce se\ntâmpl`, te iubesc. Este ceva mai puternic decâtmine. Nu pot face nimic.

Ea i se arunc` \n bra]e. – Eram s`rac, Emily, relu` el strângând-o lâng` el,

dar nu mi-a lipsit niciodat` nimic. Aveam dragostea [isus]inerea unei familii minunate. Bine\n]eles, via]a n-afost \ntotdeauna u[oar`, dar nu m-am gândit niciodat`la averea ta [i tot aurul din lume n-ar fi ajuns pentru am` obliga s` renun] la tine. Vreau s` [tii asta, dragamea. Pe tine te voiam. Numai pe tine.

– {tiu, Grant. N-ar fi trebuit s` m` \ndoiescniciodat`.

– Erai tân`r`... {i eu eram un prost.O s`rut` cu pasiune. Profund tulburat`, ea \ir`spunse la s`rut cu aceea[i \nfl`c`rare.

156



Epilog

– |ntr-adev`r, mama ta l-a trimis pe Michael lacap`tul lumii, spuse Grant.

Cl`dirile internatului se \n`l]ar` \n sfâr[it \n fa]a lor,

construite pe o colin` inaccesibil` ma[inii. De acolo,se vedea un mic ora[, \n vale. – Texas! N-am auzit niciodat` vorbindu-se despre

acest ora[. – Acolo, jos, trebuie s` fie tribunalul, spuse ea,

ar`tând cu mâna o construc]ie impozant` care dominacasele. {i acolo, parcul de distrac]ii men]ionat \nghid... Poate vom avea timp s`-l ducem acolo peMichael, \nainte de a ne \ntoarce la Austin s` lu`mavionul...

Grant o prinse brusc de mân`. Emily \l privi [i v`zustr`lucirea neobi[nuit` din ochii s`i. |[i a]intiseprivirea asupra b`ie]elului cu p`rul foarte negru, care venea spre ei alergând.

157



– M`tu[` Emily!Grant f`cu un pas \nainte [i se opri. – Nu [tiu deloc ce-i voi spune, Emily. – Vei g`si tu... {i dac` nu, nu spune nimic.{i ea se aplec` pentru a-l primi pe copilul care i se

arunc` \n bra]e. – Ai venit s` m` iei? M` duci \napoi acas`? \ntreb`

Michael gâfâind. – Da, dragul meu. Oh! da...Emily \l strânse \n bra]e.La rândul s`u, Grant \ngenunche lâng` ei. – Michael, el este Grant Nichols, so]ul meu, spuse

Emily. – Este domnul care te-a r`pit din biseric`, exclam`

Michael, foarte entuziasmat.|l cercet` pe Grant cu mult interes, de-abiaascultând cu o ureche r`spunsul \ncurcat alEmilyei.

– Vei locui cu noi acum, \ncheie ea mângâind p`rulnegru al b`ie]elului. E[ti mul]umit?

– Da, foarte mul]umit.Grant nu spunea nimic. Tulburat, nu putea decât

s`-l soarb` din ochi pe Michael, aceast` copie a lui\nsu[i.

– |n aceast` dup`-amiaz`, vom s`rb`tori \nceputul vie]ii noastre \mpreun`! anun]` Emily. Vom vizitaparcul de distrac]ii din Texas. Numai dac` nu preferialtceva?

158



– S` mergem mai degrab` la cinema, m`tu[` Emily.|n ora[ ruleaz` E.T.

– Dar l-ai v`zut deja de multe ori! – S` mergem totu[i. Vrei s`-]i spun ceva? Un film

bun, este [i mai bun de fiecare dat` când \l revezi,declar` Michael pe un ton doct.

Emily \i f`cu cu ochiul lui Grant, care \ncepu s`râd`. – Ai dreptate, fiule, spuse el. {i mie \mi place s`rev`d filmele vechi. Exist` \ntotdeauna ceva ce n-ai v`zut \nc`...

Privirea lui Grant se \ntâlni cu cea a Emilyei [i ea[tiu c` acea clip` era prima din via]a lor. Din adev`ratalor via]`.

Sarmana Fata Bogata

Documents

Transcript of Sarmana Fata Bogata