1

Sãrbatorile de iarnã

de Stefan Florina

Clasa a XI-a C

2

Sărbătorile de iarnă sunt un prilej de bucurie, de întâlnire a întregii familii.

Una dintre cele mai importante sărbători ale anului pe care creştinii o sărbătoresc este naşterea Domnului Iisus Hristos care trebuie să reprezinte un moment de bucurie şi totodată de preamărire a Lui.

Odată cu venirea lunii decembrie, copiii pregătesc colinde pentru a le încânta sufletele şi a le aminti de anii tinereţii, iar oamenii aşteaptă nerăbdători colindătorii.

Sărbătorile de iarnă sunt cele mai numeroase din toată perioada anului şi totodată cele mai frumoase!

3

Sarbatorile de iarna  Timp de de o luna (6 decembrie - 6 ianuarie)

se desfasoara un adevarat alai al sarbatorilor cu daruri, mese, traditii si urari.

Credinciosii, conform calendarului crestin, tin postul Craciunului (15 noiembrie - 24 decembrie), perioada în care sunt înfrânate poftele trupesti si pornirile pacatoase . Acest post este întrerupt totusi de doua sarbatori: Sfântul Nicolae (6 decembrie) si Ignatul (20 decembrie).

Sfântul Nicolae celebrat la 6 decembrie este considerat patronul copiilor. În noaptea de 5 spre 6 decembrie ghetutele copiilor sunt pregatite pentru sosirea Mosului Nicolae, care le aduce daruri. Ziua de Ignat, numita si Ignatul porcilor, este ziua în care, conform traditiei, se taie porcul de Craciun.

4

Impodobirea bradului  Care ar mai fi farmecul Craciunului fara

brad, fara miros de brad, fara globulete, ingerasi, lumini, bombonele si cadouri? Traditia spune ca bradul trebuie impodobit in seara din 24 spre 25 decembrie si ca trebuie tinut in casa pana la sfantul Ioan Botezatorul.

5

Ignatul (20 decembrie)

Numele zilei se trage de la Sf. Mucenic Ignatie Teoforul, trecut in calendarul bisericesc la data respectiva. Pentru tarani, Ignat a fost insa un simplu om necajit care, vrand sa-si taie porcul, ca tot romanul, a scapat securea in capul lui tata-sau, omorandu-l pe loc, apoi caindu-se toata viata si primind mila de la Dumnezeu. Cand tai porcul (care mai nou cica ar trebui adormit, dupa normele europene!), zici: "Ignat, Ignat, / Porc umflat". Porcul nu-i luat chiar pe nepregatite, caci se spune ca, in noaptea de dinaintea Ignatului, isi viseaza cutitul... Dupa taiere si transare, urmeaza "pomana porcului", la care iau parte casnicii si ajutoarele. Regretata Irina Nicolau observa ca in popor se face o fina deosebire intre a taia porcul si a-l omori: daca respecti intru totul regulile traditionale (cum il injunghii, cum il parlesti, cum il transezi, cum il chivernisesti), atunci il tai (ceea ce e in firea lucrurilor, placand si lui Dumnezeu), in vreme ce, daca incalci regulile (ritualul), atunci se cheama ca-l omori, prefacand sacrificiul legiuit in crima nelegiuita! O vorba spune ca cine n-are porc gras de Craciun si cutit ascutit la vremea pepenilor, acela n-a cunoscut fericirea.

6

Ignatul

De Ignat, pe 20 decembrie se taie porcul. Dupa ce porcul nu mai misca, acestuia i se face pe cap o taietura, in forma de cruce, peste care se pune sare.

In ziua de Ignat nu se face curatenie sau alta treaba in afara de taierea porcului.

7

Colindele se canta in Biserica Colindele s-au pastrat din generatie în

generatie ca ceva scump fiintei neamului românesc, rasunând an de an în preajma sfintei sarbatori a Nasterii Domnului. Inca de la formarea poporului roman , colindele au rasunat in fiecare zona locuita de pe teritoriul tarii noastre reliefand faptul ca romanii au primit crestinismul direc de la Sfintii Apostoli, mai concret prin vocea Sfantului Andrei

Astfel de sute de ani, copii, flacai sau adulti, în functie si de zona geografica a tarii, se pregatesc din timp cu multa sârguinta pentru a vesti celorlalti, marea taina petrecuta in ieslea din Betleem

8

Povestea lui Mos Craciun cunoaste mai multe variante. Noi o vom imbratisa pe aceea care vorbeste despre un mos simpatic, jovial, cu barba mare, venit de la Polul Nord, pe o sanie trasa de reni, in care are un sac imens cu jucarii. Mos Craciun are o lista in care sunt trecuti copiii cuminti si copiii neascultatori si aduce daruri pentru cei care merita, intra pe horn si le aseaza sub pomul de Craciun. Copiii, care de multe ori ii scriu din timp mosului ce ar dori sa primeasca, se pregatesc nerabdatori cu poezii si cantecele, pe care cu emotie, le vor prezenta langa bradul impodobit inca din ajunul Craciunului.

Mitul lui Mos Craciun va fi mai tarziu cu grija spulberat de parinte, la un moment bine ales. Dezamagirea aducerii la realitate este compensata de simtamantul ca el, copilul, a ajuns deja un om mare, important. Dar tristetea ramane tot tristete si Mos Craciun va fi in continuare asteptat de noi toti.

Mos Craciun

9

Santa Claus - creat în 1862 de americanul Thomas Nast Numele lui Thomas Nast figureaza rar prin enciclopedii, desi acest

desenator american de origine germana este creatorul unui mit al copilariei si al celui mai popular personaj din lume. La fel ca-n alte productii folclorice, chipul lui Mos Craciun si-a început o viata proprie, fara de moarte, iar inventatorul a fost, pe nedrept, uitat. În mod concret, popoarele de pretutindeni nu mai stiu cine este „tatal" lui Mos Craciun (Santa Claus). Foarte putini au aflat unde anume s-a nascut mosneagul jovial si generos, fara de care sarbatoarea crestina de la 25 decembrie e de neconceput. Toti cred ca dumnealui vine din negura veacurilor...

Cu toate acestea, Santa Claus are un autentic act de nastere, datat decembrie 1862 si un parinte care poarta un nume: Thomas Nast.

Nascocitorul mitului lui Mos Craciun s-a nascut la 1840, în orasul german Landau. La numai sase anisori, a parasit cu familia Europa si a debarcat în America, la New York, unde parintii visau sa duca o viata îmbelsugata ca si ceilalti imigranti. Înzestrat cu har de desenator, Thomas e angajat, la 20 de ani, ca ilustrator al | revistei Harper's Weekly, cel mai mare magazin ilustrat din acea vreme. Izbucnind Razboiul de Secesiune, e trimis pe front pentru a desena tablouri de lupta, dar si reprezentari alegorice, care sa sustina cauza nordistilor. Având imaginatie si umor, tânarul ilustrator publica desene reusite, sub titlul „De ce ne batem", imaginile sale având mai mare succes decât reportajele propagandistice.

10

Personajul imaginat de Nast e originar din Renania germana, despre care „ tânarul desenator pastra o vaga amintire a primei copilarii. E vorba de povestea despre un mosulet, Pelze Nicol, care oferea bomboane copiilor cuminti, precum si bucati de carbune celor obraznici: Doar ca batrânelul din Renania natala era sobru si mai putin înclinat spre glume

11

Mosul lui Thomas Nast e oarecum diferit de acel Sfânt Nicolae european, numit de germani Nikolaus {Santa Claus este o prescurtare a acestui nume). Noul personaj e un grasun simpatic si bun, fara a-i speria pe copii ca Nikolaus.

Cele doua desene de Craciun au avut un succes nemaipomenit, încât în anii urmatori desenatorul l-a înfatisat pe Santa Claus în diferite scene, reproduse apoi de miliarde de ori, pâna în zilele noastre. Îl vedem pe mos cum împodobeste pomul, pregateste jucariile, priveste în registru, coase hainele cu zâmbetul pe buze si cu sclipire simpatica în ochi. Mosul cel bun umbla pe acoperisuri, coboara prin hornuri sau zboara purtat de sania trasa de renii adusi din Nordul îndepartat.

Apoi, au început serialele de filme despre Mos Craciun, care au facut înconjurul lumii.

12

Traditii si obiceiuri de Craciun si Anul Nou

La romani, sarbatorile de iarna, indeosebi cele de Craciun sunt adevarate sarbatori de suflet. Amintirile copilariei ce ne revin puternic in minte si suflet, zapezile bogate si prevestitoare de rod imbelsugat, colindele si clinchetele de clopotei, mirosul proaspat de brad, dar si de cozonaci, nerabdarea asteptarii darurilor sub pomul de iarna, toate creeaza in sanul familiei o atmosfera de basm, liniste sufleteasca si iubire.De la Sfantul Nicolae si pana la Sfantul Ioan, romanii se simt in sarbatori. Cel mai asteptat este insa, Craciunul, considerat ca sarbatoare a nasterii Domnului. Oamenii au cultivat-o de-a lungul timpului, creand traditii si obiceiuri adaptate culturii lor specifice.Craciunul mai este numit si sarbatoarea familiei; este ocazia cand toti se reunesc, parinti, copii, nepoti isi fac daruri, se bucura de clipele petrecute impreuna in jurul mesei, cu credinta ca prin cinstirea cum se cuvine a sarbatorilor vor avea un an mai bogat.

La sate, indeosebi sunt pastrate mult mai bine datinile acestei perioade a anului. Una dintre cele mai raspandite datini la romani este colindatul, un ritual compus din texte ceremoniale, dansuri si gesturi. Astfel in ajunul Craciunului, cete de colindatori, costumate traditional, ureaza pe la casele gospodarilor pentru sanatate, fericire si prosperitate, implinirea dorintelor in noul an, aducand aminte de Nasterea Imparatului nascut in ieslea saracacioasa. Pe langa colindele religioase exista vechi colinde laice cum sunt: Capra, Ursul, Cocostarcul, Caiutii. Acestea sunt in fapt, jocuri cu masti si costumatii speciale confectionate de mesteri locali si care ironizeaza personajele negative ale lumii satului. Colindatorii sunt asteptati in casele lucind de curatenie si frumos impodobite si sunt rasplatiti de gospodari cu covrigi, fructe, nuci, colacei sau chiar bani. Cei adulti sunt invitati la o tuica fiarta, vin si cozonac. Se aud deasemeni colinde precum: Steaua sus rasare, Buna dimineata la Mos Ajun, O ce veste minunata.

13

Ajunul Craciunului Numele de ajun vine de la a ajuna, intrucat cei

batrani obisnuiesc sa tina post negru in acesta zi, ca si in ajunul Bobotezei. In noaptea Ajunului, copiii umbla cu colindul, capatand colindete, mere si nuci in traistele pe care mamele lor le-au pregatit din timp.Toate acestea se dau pentru sufletul celor morti, pentru sanatatea celor vii si pentru roade bogate. In dimineata ajunului, femeile fac turte de foi de placinta, le coc pe fierul de plug ori pe alt fier, le ung cu miere, pun deasupra grau fiert si le impart cu o lumanare aprinsa.

14

Casa lui Mos Craciun se afla în Laponia

Fiecare dintre noi stie ca Mos Craciun locuieste în Laponia, aproape de Polul Nord. De aici el îsi ia zborul în fiecare iarna în sania trasa de reni, îndreptându-se catre copiii care i-au scris în timpul anului pe adresa lui din localitatea Napapirii, aflata în padurea din apropierea orasului Rovaniemi din Finlanda. Dar pâna sa-si ia sacul cu daruri în spinare, Mos Craciun are obiceiul de a-si astepta oaspetii în propria lui casa, construite din lemn de brad, plina de carti cu povesti pentru copii.

Desi nu are "decât" 384 de ani, Mosul „cu plete dalbe" este înca voinic si în putere ca sa încarce cât mai multe daruri în sania lui fermecata. Pentru aceasta, Mos Craciun da o fuga pâna la marele depozit de jucarii care se afla într-un loc ascuns si plin de taine pe care i 1-a lasat mostenire tatal lui, primul Mos Craciun.

Aici, ajutat de spiridusi si de zânele bune, Mosul alege fiecare dar pentru copiii care i-au scris, profitând de scurta zi polara, care nu tine decât patru ore si jumatate, de la 10 la 14,30. Apoi da o raita si pe la reni, sa vada daca au mâncare de ajuns si apa, dupa care se retrage la gura sobei, sa citeasca ultimele mesaje primite de la copii. Se stie, de asemenea, ca toti copiii cuminti primesc darurile preferate în seara de Ajun. La ceas de seara, îmbujorati de emotia revederii, prichindeii asteapta lânga bradul frumos împodobit, momentul în care Mosul cel drag le va asculta cântecele si poeziile.

15

Mos Ajunul (24 decembrie)

Ajunul Craciunului apare personificat in chipul unui mos cumsecade, frate mai mic al lui Mos Craciun si despre care se spune ca ar fi fost pastor: Mos Ajunul. Acesta pare mai autohton decat Mos Craciunul actual, de import occidental. Romanul se pune sa chefuiasca inca din seara de ajun, cand in unele parti se crede ca vin si sufletele mortilor sa petreaca laolalta cu cei vii. Ca atare, pe masa se pune hrana anume si pentru ei (s-ar zice ca mortii nu prea trag la carne, ci mai degraba la colaci, turte si cozonaci). Copiii umbla cu Mos Ajunul ("Ne dati ori nu ne dati...?") si primesc mai ales nuci si covrigi. E bine sa se imparta bucate, atat in numele mortilor, cat si ca semn de belsug, fiind rastimpul prin excelenta al darurilor. Lipsa reciprocitatii e rau vazuta, iar pe alocuri se crede ca zgarcitii incaseaza pedepse de la Mos Ajun (cele mai grele fiind ale acelora care nu primesc uratorii). Daruitul de bani nu intra in optica traditionala, incetatenindu-se abia in mahalale oraselor (mai ales o data cu "tiganizarea" colindatului).

16

Colindatul Colindatorii umbla din

casa in casa si au pregatit un intreg scenariu compus din dansuri, gesturi si cantece. Colindele sunt forme de a ura sanatate, rod bogat, implinirea tuturor dorintelor, toate cele bune in general. Colindatul este o traditie extrem de raspandita la romani. Cei care nu vor sa primeasca colindatori, tin poarta inchisa sau nu le ofera daruri, incalcand regulile acestui obicei.

17

Colindatul

Colindatul sau uratul pe la case constituie un obicei stravechi, desigur precrestin, dar care, in timp, a ajuns sa faca, s-ar zice, casa buna cu crestinismul. Cantecelele respective atrag norocul sau binecuvintarea asupra oamenilor si gospodariilor, pentru tot anul care urmeaza. In vechime, colindele erau "specializate" (de preot, de pastor, de fata mare etc.). O categorie importanta de colinde sunt strict legate de Craciunul bisericesc, evocand inchinarea magilor (Viflaimul sau Vicleimul - stalcire a numelui Betleem) sau panica si viclenia lui Irod (Irozii), culminand cu taierea pruncilor (cei 14000, pe care Biserica ii pomeneste pe 29 decembrie). Scenariile sunt simple, cuceritoare in naivitatea lor. Cam in acelasi timp, flacaii umbla cu Capra (Turca, Brezaia) sau cu Ursul, in cete pestrite si galagioase (ca e un obicei pagan se vede si din aceea ca in unele parti se zice ca astfel de colindatori "glumeti" ar fi parasiti vreme de 6 saptamani de ingerul lor pazitor!), iar copiii cu Steaua ("Cine primeste steaua cea frumoasa si luminoasa..."). Cantecele de stea cu care suntem familiarizati astazi (mai ales "Steaua sus rasare...") sunt de origine culta, adeseori chiar bisericeasca. Plugusorul si Sorcova sunt legate de innoirea anului, neavand nici o legatura cu ciclul religios al Craciunului.

18

Obiceiul trimiterii felicitarilor catre cei dragi cu ocazia sarbatorilor de iarna A fost initiat de catre Sir Henry Cole din

Anglia. Acesta s-a intamplat in anul 1843 si prima felicitare a fost conceputa de catre J.C.Horsley. S-au vandut 1000 de copii in Londra.

Un artist englez, William Egley, a produs o felicitare populara in 1849. De la inceput temele si imaginile erau variate la fel ca si obiceiurile de Craciun din lumea intreaga.