SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA - REFERAT
-
Upload
victoria-burton -
Category
Documents
-
view
107 -
download
0
description
Transcript of SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA - REFERAT
DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND “SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA”Victoria D. Miron ( Burton ) – An II, gr. 104, SEE
Delimitari conceptuale privind „Sărăcia şi excluderea
socială”
~ Victoria D. Miron ( Burton ) – an II, gr. 104 SEE ~
Sărăcia şi excluderea socială sunt concepte tot mai frecvente în analizele de
evaluare ale stării şi condiţiei unei societăţi, în încercarea de a-i defini şi
cuantifica potenţialul demografic, în special ca resursă de maximizare a
securităţii sociale. Se are în atenţie în mod deosebit faptul că sărăcia însăşi este
deopotrivă atât o consecinţă a excluderii sociale, cât şi o cauză a acesteia. Din
perspectiva enunţată a acestei teze, vom proceda inevitabil la relevarea
conceptuală a noţiunilor invocate, ca aliniament teoretic de plecare în analiza
sărăciei şi a excluderii sociale în contextul dezvoltării durabile.
1. Delimitări conceptuale
1.1. Sărăcia – starea şi condiţia socială
Într-o abordare lejeră social, sărăcia este sinonimă cu „lipsa mijloacelor
materiale necesare existenţei”.1 Depăşind limbajul comun, noţiunea a fost
sistematizată conceptual în spaţiul teoretic al ştiinţelor sociale, intrând în sfera
atenţiei morale şi politice a societăţii, bucurându-se de un interes special din
partea partea cercetătorilor din domeniul ştiinţelor sociale2. Înţelegerea sărăciei,
ca simplă definiţie, nesistematizată teoretic, este relativă, fiecare dintre cei
care se încumetă la o astfel de întreprindere raportând-o emoţional la
propria lor situaţie, la propria lor stare socială, dar şi la dimensiunea
ideologică şi culturală la care aceştia îşi subsumează existenţa. Aceasta
înseamnă că, din perspectiva cunoaşterii comune, sensul semantic al conceptului
este semnificativ determinat de percepţia individuală. Preocupările sistematice
1 DEX, Esditura Academie Române, p.2792 Elena Zamfir, Cătălin Zamfir, Politici sociale, România în context european, Editura 1995
Page 1 of 17
DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND “SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA”Victoria D. Miron ( Burton ) – An II, gr. 104, SEE
de conceptualizare a termenului social de sărăcie , sunt vechi, ultimele două
secole consemnând, în acest sens, contribuţii semnificative, în continuare
relevând unele pe care le considerăm operaţionale şi în prezent3.
1. Menţionăm, în acest sens, că Adam Smith (1776), relativ la sărăcie, la
starea şi condiţia minimă a nivelului de trai, aprecia că „Prin necesar,
înţeleg nu numai mărfurile, care sunt indispensabil necesare pentru
susţinerea vieţii, ci orice obicei, oricât de neînsemnat, dar care e
considerat, de către oamenii credibili, că este nepotrivit să lipsească. O
cămaşă, de exemplu, strict vorbind nu este o necesitate a vitală ... Dar,
în ziua de azi ... pentru un muncitor zilier onorabil ar fi ruşine să apară
în public fără o cămaşă, lipsa acesteia fiind calificată ca o stare
scandaloasă de sărăcie.”
2. Dintr-o altă perspectivă, Seebohm Rowntree (1899) menţiona că „O
familie este considerată săracă dacă ... veniturile totale sunt insuficiente
pentru a obţine minimul necesar pentru a întruni doar eficienţa fizică.”,
prin eficienţă fizică, înţelegând capacitatea individuală de a munci pentru
asigurarea existenţei.
3. Pe de altă parte, William Beveridge (1942) consideră că „În ceea ce
priveşte venitul minim necesar unei persoane în vârstă aptă de muncă
pentru subzistenţă pe perioada sistării câştigurilor salariale, este
suficient să se ţină seama de alimente, îmbrăcăminte, combustibil,
lumină şi diverse cheltuieli de uz casnic, precum şi chiria, plus o marjă
ce trebuie admisă pentru ineficienţa cheltuielilor.”
4. Dintr-o altă perspectivă, mult apropiată conceptual de incluziunea
economicului în ecuaţia definirii sale, Ronald Henderson (1975), sesiza
faptul că „În măsura în care sărăcia este definită prin referirea la un
standard de trai minim acceptabil, aceasta este un concept relativ. Ea
3 Peter Saunders, Towards a Credible Poverty Framework: From Income Poverty to Deprivation, pp. 51-163, 2004
Page 2 of 17
DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND “SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA”Victoria D. Miron ( Burton ) – An II, gr. 104, SEE
cere o judecată de valoare care trebuie să ţină cont de productivitatea
din economie şi de atitudinea comunităţii. Sarcina de a stabili un
standard minim de trai este dificilă având în vedere atât diversitatea
de stiluri de viaţă şi valorile societăţii australiene, cât şi multitudinea
de aspecte care trebuie să fie luate în considerare, cum ar fi:
mâncare, adăpost, îmbrăcăminte, sănătate şi educaţie.”
5. De conturarea unui concept stabil se apropie convingător Peter
Townsend (1979) care afirma că „Persoane fizice, familiile şi grupele
din populaţie se poate spune că sunt în sărăcie, atunci când acestea nu
au resurse pentru a obţine anumite tipuri de dietă, să participe la
activităţi şi să aibă condiţii de locuit şi înlesniri care sunt obişnuite, sau
cel puţin pe scară largă încurajate sau aprobate, în cadrul societăţilor
cărora le aparţin.”
6. Într-o manieră mai mult decât lapidară, Joanna Mack şi Stewart Lansley
(1985) spuneau că „Sărăcia este lipsa forţată a necesităţilor percepute
social.”
7. Din şi în perspectiva pe care ne-o impune alegerea tematică a
discursului, Amartya Sen (1992) consimţea că „Sărăcia este eşecul în a
ajunge la anumite niveluri, minim acceptabile, în ceea ce priveşte
capabilităţile de bază. Funcţionarea relevantă pentru aceasta ... poate
varia de la cele elementare fizice, cum ar fi bine hrănite, îmbrăcate şi
adăpostite în mod adecvat, evitând îmbolnăvirile ce pot fi prevenite, etc.
pentru realizări sociale mai complexe, cum ar fi participarea la viaţa
comunităţii, fiind în stare să apară fără jenă în public, şi aşa mai
departe.”
Page 3 of 17
DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND “SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA”Victoria D. Miron ( Burton ) – An II, gr. 104, SEE
1.2. Excluderea socială. Compatibilităţi/ incompatibilităţi
conceptuale cu sărăcia
Excluderea socială este un concept4 care desemnează relaţia între
cetăţenii dezavantajaţi şi administraţie. Definirea termenului de excludere
socială are o importanţă particulară îndeosebi în contextul evaluării
sărăciei şi adoptării măsurilor de combatere a acesteia, deoarece se
desemnează contingentele sociale afectate în cel mai înalt grad de sărăcie,
respectiv persoanele dezavantajate care se confruntă cu obstacole specifice
în vederea integrării economice şi sociale.
În acest sens, în septembrie 1989, Consiliul Europei a adoptat o
rezoluţie cu privire la “lupta contra excluderii sociale”, în care se specifică
termenul de “excludere socială”.
Dupa sociologul francez Robert Castel, săracul este victima
unei duble excluderi: excludere din lumea muncii şi excludere
socio-familială. Dificultăţile economice apar astfel ca o cauza,
dar şi ca o consecinţă a altor deficienţe (sociale, culturale etc)
a altor forme de manifestare a excluderii sociale. În unele ţări
(ex. Irlanda) excluderea socială este definită în funcţie de unul
sau mai multe sisteme, precum sistemele :
democratic şi juridic,
piaţa muncii,
4 Atkinson, A.B., Social Exclusion, Poverty and Unemployment, în Hills, J. (Ed.) Exclusion, Employment and Opportunity, London School of Economics, 1998
Page 4 of 17
DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND “SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA”Victoria D. Miron ( Burton ) – An II, gr. 104, SEE
protecţia socială,
familia şi comunitatea.
Forma cea mai gravă a excluderii se referă la
eşecul celor patru sisteme.
În alte ţări (ex. Anglia) se evidenţiază următoarele trei
domenii:
economic (restructurarea industrială);
politic (politici sociale şi economice),
cultural (discriminarea rasială şi sexuală), care pot
avea un rol decisiv în determinarea şi alimentarea
excluderii sociale.
În 1993, preşedintele Jaques Delors a subliniat ca “noi vom continua să
facem distincţia între sărăcie şi excludere socială” şi să ne referim la
organisme “care consideră această distincţie ca fiind fundamentală”.
De asemenea, “excluderea conţine noţiunea de sărăcie, în timp ce
sărăcia nu o conţine pe cea de excludere”. Se apreciază, însă, că excluderea
sociala este o notiune mai larga care înglobează şi sărăcia, ceea ce înseamnă
că există forme de excludere care nu implică neaparat sărăcie. Astfel, s-a
subliniat în mod explicit importanţa noţiunii de excludere socială, pe de o parte,
ca fiind distinctă de cea de sărăcie şi, pe de altă parte, conţinând noţiunea de
sărăacie, capătă un sens mai larg5.
Analize ale acestor probleme6 au relevat faptul că fenomenul excluderii
sociale ar putea fi privit ca un proces concretizat prin : 5 Ibidem, pp.59-676 Ibidem, pp. 253-275
Page 5 of 17
DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND “SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA”Victoria D. Miron ( Burton ) – An II, gr. 104, SEE
dezintegrarea relaţiilor de muncă,
dezintegrarea legăturilor familiale şi a relaţiilor sociale.
De asemenea, discriminarea, segregaţia sau slăbirea relaţiilor
sociale reprezintă exemple ale sensului mai larg al excluderii.
Pe de altă parte, când o persoană sau un grup de persoane se
caracterizează prin:
lipsa unui loc de muncă,
venituri salariale reduse,
lipsa unei locuinţe sau condiţii de locuit degradate şi
stare precară de sănătate, se poate spune că persoana se află la
“marginea” societăţii, deşi acea persoană pastrează, încă,
legături cu familia şi societatea.
Unii autori consideră că excluderea socială este expresia extremă a
marginalizării sociale.
Documentele Uniunii Europene nu asociază, însă, excluderea socială
procesului de marginalizare. Astfel, excluderea socială înglobează întregul
proces al fenomenelor menţionate şi nu numai faza lor extremă. Excluderea
se referă atât la legăturile familiale, cât şi la diferite bunuri şi servicii
(alimentaţie, învăţământ, sănătate, securitate socială etc) la care săracii nu
au acces. Lipsa accesului la acestea arată faptul că o persoană sau un grup
de persoane sunt excluse de la sistemele sociale care le furnizează. Această
noţiune mai largă a excluderii permite extinderea conceptului la grupe de
persoane care suferă de diferite forme ale privaţiunilor nemateriale şi care
nu pot fi considerate ca fiind, într-adevăr, sarace.
Procesul de excludere porneşte de la neajunsurile provocate de
lipsa de resurse, dar problema are un sens mai larg. Fenomenul este rar
legat de o singură cauză ci, mai des, de un cumul de dificultăţi. Carta
Verde asupra politicii sociale europene (1993) stipula faptul că
Page 6 of 17
DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND “SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA”Victoria D. Miron ( Burton ) – An II, gr. 104, SEE
excluderea socială nu înseamnă numai venituri insuficiente, ci se
manifesta şi în domenii, precum: lipsa unui loc de muncă, lipsa
locuinţei, slaba pregătire scolară şi profesională, absenţa educaţiei şi
a culturii, probleme grave de sănătate, lipsa accesului la protecţia
socială, relaţii deficitare cu familia şi comunitatea, departe de
centrul principal de activitate. În acest sens, asa cum a mai fost
prezentat, excluderea “reprezintă mai mult decât o problemă de bani” 7
De aceea, apare pertinentă şi necesitatea altor indicatori decât cei
monetari pentru studiul excluderii, sens în care ne vom referi în continuare la
următorii:
1. Excluderea sociala poate avea caracter obiectiv sau subiectiv, cu
precizarea că aspectul obiectiv al excluderii ne duce cu gândul la o
formulare cu determinare în perspectiva factorilor băneşti, factori
cheie cum sunt adesea numiţi de către teoreticienii acestor
preocupări.
2. Excluderea din circuitele pieţei muncii, lipsa locului de muncă, este
adesea influenţată de absenţa sau un nivel insuficient al formării
profesionale, schimbări prea frecvente ale locului de muncă sau ale
profesiei, şomaj repetat sau de lungă durată, locuri de muncă cu o
slabă calificare, adesea nedeclarate. Galbraith a accentuat aspectul
strict economic al sărăciei, formulându-l în termeni de excludere.
După părerea lui, cei săraci sunt cei care, în prezent, sunt excluşi din
sistemul economic prin hazard, nesansă sau ca urmare a
incompetenţei lor.
7 Barry, B., Social Exclision, Social Isolation, and the Distribution of Income, în Hills, Le Grand, J.Piachaud, D. (Ed.), Understanding Social Exclusion, Oxford, Oxford University Press, 2002
Page 7 of 17
DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND “SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA”Victoria D. Miron ( Burton ) – An II, gr. 104, SEE
3. Excluderea din circuitele scolare implică adulţi şi/sau copii puţin
alfabetizaţi sau analfabeţi, copii deviaţi spre sistemele de învăţământ
destinate persoanelor cu handicap8.
4. Excluderea de la un habitat decent este caracterizată de ocuparea de
imobile vechi, suprapopularea locuinţei, lipsa accesului la locuinţele
sociale, aprovizionarea deficitară cu energie, gaze, apă s.a.
5. Excluderea de la asigurarea unei stări de sănătate corespunzatoare9,
durata de viaţă inferioară unei valori medii, mortalitatea infantilă
crescută, persistenţa unor anumite boli caracteristice.
6. Excluderea de la viaţa politică priveşte limitarea dreptului de vot sau
neexercitarea acestuia, nerespectarea drepturilor umane şi a dreptului
la asigurarea justiţiei, arhaismul legilor de asistenţa judiciară.
7. Excluderea de la viaţa culturală, obturarea accesului la viaţa
artistică şi spirituală.
Nici aspectul subiectiv nu trebuie neglijat, căci precaritatea şi precarizarea
familiei sunt date de maniera în care oamenii privesc situaţia, persoana este
exclusă pentru că se simte astfel faţă de ceilalţi, neintegrată în modelul
societăţii. În concepţia lui Ren é Lenoir (“Un fran ç ais sur dix”) sărăcia şi
excluderea socială nu se asimilează complet. Cei excluşi sunt, de fapt, cei
“inadaptaţi social”, în particular fiind vorba despre: minorii delicvenţi, drogaţii,
inadaptaţii şcolari, persoanele cu venituri mici, insuficiente, şomerii, persoanele
bolnave 10 .
Absenta totala a securităţii de bază (loc de muncă, locuinţă), stare de
sănătate precară, lipsa educaţiei şi a instruirii profesionale, în cazul persoanelor
8 Ibidem, p.609 Ibidem, p-6810 Merghman, J., Social Exclusion in Europe: Policy Context and Analitical Framework, in Room, G. (Ed.), Beyond the Threshold, Bristol, Policy Press, 2005
Page 8 of 17
DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND “SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA”Victoria D. Miron ( Burton ) – An II, gr. 104, SEE
afectate de excluderea socială, incriminează drepturile fundamentale şi afectează
dreptul la familie. Raportul “Familia lumii a patra, 1993” - raport realizat cu
susţinerea Secretariatului ONU pentru Anul Internaţional al Familiei,
subliniază faptul că mizeria distruge familia. “A pierde o anumită legătură
cu viaţa de familie este un fapt grav pentru fiecare om. Pentru cei mai săraci
este ultima protecţie contra distrugerii demnităţii persoanei”. Pe măsura ce
mizeria creşte, familia are de suferit, riscând, de multe ori, dureroase
dezmembrări. Astfel, copiii sunt îndepărtaţi de familie, făcând obiectul unor
exploatări diverse. Puţine familii reuşesc să supravietuiască împreună, luptându-
se zilnic cu condiţiile insuportabile de lipsuri multiple, violenţa, umilinţa, care
adâncesc divergenţele între generaţii, dar şi pe cele cu comunitatea.
Sărăcia absolută şi excluderea fac parte, ambele, dintr-un cerc vicios care
duce la privări sau, chiar, la ruptura totală de societate. În cadrul fiecăruia există
o multitudine de grade de precaritate şi de marginalizare. De exemplu, o
persoană şomeră se află cu siguranţa la marginea vieţii sociale active, dar nu
pierde de îndată toate relaţiile cu lumea înconjurătoare, participarea la viaţa
socială, politică şi culturală. În schimb, un muncitor fără instruire sau pregătire
profesională corespunzătoare, afectat de şomaj şi care locuieşte împreună cu
familia, eventual numeroasă, în condiţii inadecvate, insalubre, riscă să-şi
întrerupă relaţiile cu societatea. Toate formele de parteneriat sunt anulate dacă
statutul sau dependenţa totală de ajutorul public, de exemplu a unui venit minim,
încetează.
Faţă de toate aceste realităţi, exprimate sui generis prin
starea şi condiţia excluderii sociale, în scopul exprimării
opusului operaţional social al conceptului de excludere socială,
în programele Uniunii Europene se utilizează noţiunea,
de largă cuprindere conceptuală, de integrare socială. Acest
concept reflectă, în principal, o situaţie stabilă şi solidă de
relaţii de muncă, familiale şi sociale, exprimând autosuficienţa
Page 9 of 17
DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND “SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA”Victoria D. Miron ( Burton ) – An II, gr. 104, SEE
în raport cu resursele existente la un moment dat. Dar, dincolo
de orice, integrarea necesită construirea unei societăţi în care
toate mecanismele de excludere să fie anihilate şi în care să se
producă realizarea conexiunilor necesare între acţiunile
desfăşurate pe plan local şi cele angajate pe plan
macroeconomic.
2. Sărăcia în termenii sociali ai nivelului de trai
Sărăcia înseamnă o viaţă lipsită de şansele de a trăi în cadrul unui anumit
standard, minim, de nivel de trai . Acest standard este relativ, fiind foarte diferit, de
la ţară la ţară, de la o regiune la alta. Organizaţia Mondială a Sănătă ț ii ( OMS ),
organizaţie din cadrul ONU , defineşte sărăcia ca pe un indice rezultat din raportul
dintre venitul mediu pe glob pe cap de locuitor şi venitul mediu/salariul mediu pe
cap de locuitor al ţării respective. De exemplu, în Germania , unde există un
procent de 60 % din salariile medii din Uniunea Europeană , limita sărăciei a fost
considerată în anul 2003 la un venit lunar de 983 euro.
Alte repere pentru stabilirea limitei sărăciei sunt insuficienţa venitului pentru
acoperirea cheltuielilor necesare unei alimentări regulate, sau a necesarului
pentru îmbrăcăminte , încălzire şi alte necesităţi indispensabile traiului. Această
sărăcie atrage după sine deficienţe culturale, o lipsă de calificare şi creşterea
analfabetismului populaţiei.
Sărăcia poate să fie o sărăcie absolută ş i o sărăcie relativă , între aceste două
forme existând forme structurale tranzitive. Din perspectiva socială a unei astfel
de diferenţieri, Robert McNamara , om politic american, defineşte sărăcia absolută
drept „ o stare extremă a existenţei umane când individul în lupta pentru
supravieţuire este expus la lipsuri şi umilinţe de neînchipuit, ce depăşesc
fantezia lumii privilegiate .” 11 În lume, aproape un miliard (850 de milioane) de
oameni suferă de foame sau de subnutriţie, dintre aceştia 170 de milioane fiind 11 Cace C., Social Insurances: Management, evolutions and tendencies, Bucharest, România, Expert, 2004, p.75
Page 10 of 17
DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND “SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA”Victoria D. Miron ( Burton ) – An II, gr. 104, SEE
copii. Nu este de neglijat nici faptul că la fiecare 5 secunde moare un copil în
vârstă de sub 5 ani, în total murind anual cca. 30 de miloane de oameni din
cauza subnutriţiei. De asemenea, reţinem că pe glob, circa 1,4 miliarde de
oameni nu au acces la energie electrică , circa 880 de milioane de persoane trăiesc,
încă, fără apă potabilă şi 2,6 miliarde de semeni de-ai noştri nu au canalizare 12 [1] .
În anul 2008 atât numărul oamenilor care trăiau cu sub 1,25 dolari pe zi, cât şi
ponderea lor în totalul populaţiei, a scăzut la nivel mondial.13
De asemenea, strict practic, se admite că sărăcia este starea materială
precară care constă în insuficienţa veniturilor necesare pentru hrană, întreţinerea
casei, pentru îmbrăcăminte şi servicii medicale esenţiale. Nivelul actual al
sărăciei (sub 2 dolari pe zi/pers) pe glob este de cca 25%, cel al sărăciei severe
(sub 1 dolar pe zi) este în jur de 8%, cel al celor care suferă de foame fiind de
11%. Sărăcia, în termenii specificaţi, afectează în special Asia de Sud şi Africa
Subsahariană, iar sărăcia severă se regăseşte în proporţie de peste 93% în Asia
de Sud, în special în India, aceasta fiind în topul sărăciei severe. În ceea ce
priveşte continentul nostru, circa 8,5% din populaţia Europei este confruntată cu
lipsuri materiale grave. Sărăcia afectează cu precădere femeile, 70% din total,
ele fiind plătite cu cca 17% mai puţin decât bărbaţii şi fiind, începând cu vârsta
de peste 65 de ani, expuse la sărăcie în proporţie de 35%, în comparaţie cu
bărbaţii, expuşi sărăciei în proporţie de 16%. În ceea ce priveşte copiii, la nivel
global circa 45 %, ceea ce înseamnă 1 miliard din 2,2 miliarde, suferă de
sărăcie.
Există mai multe etaloane de măsurare a sărăciei, ceea ce a dus la unele dispute.
Între cauzele sărăciei se numără :
lenea severă (care constă în refuzul de a munci),
mândria, ignorarea mustrărilor părinţilor (păcatul nesocotirii părinţilor),
conducătorii săraci şi asupritori,
lenevia în muncă,
12 Ibidem, p.8413 Ibidem, p. 93
Page 11 of 17
DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND “SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA”Victoria D. Miron ( Burton ) – An II, gr. 104, SEE
lipsa de minte care constă în alergarea după lucruri de nimic
iar alte lucruri care reduc veniturile sunt: beţia şi îmbuibarea,
petrecerile, vorba multă,
răutatea (care atrage pedeapsa lui Dumnezeu),
zgârcenia însoţită de dorinţa de îmbogăţire.
Dintr-o altă perspectivă, ce nu poate fi ignorată, cauzele sărăciei, imediate sau
iminent potenţiale, posibile, sunt:
războaiele şi, în general, conflictele militare;
natura regimului politic, dictaturile potenţînd starea de sărăcie a
populaţiei;
structura economică a edificiului social,
repartiţie defectuoasă economic a venitului naţional,
corupţia,
datoriile mari ale statului;
greşelile sistemice de conducere ale regimului politic – incompetență,
instabilitate, lipsa reformelor necesare avântului economic, acestea putând
provoca ridicarea ratei şomajului şi accentuarea discrepanţei dintre bogaţi
şi săraci;
catastrofele naturale – cutremure, secetă, inundaţii; epidemiile;
creştere intensă, necontrolată a numărului populaţiei.
Efectele sărăciei sunt:
malnutriţia, boli (stoparea creşterii, vedere slabă, malaria, tuberculoza,
SIDA, pneumonia şi alte afecţiuni respiratorii, bolile diareice-holeră şi
dizenterie, depresii, pojar, tetanos, difterie, etc);
căştiguri financiare sub medie; săracii au dificultăţi 14şcolare, au mai
multe dificultăţi în căsnicie şi devin mai frecvent părinţi singuri.
Mijloacele de luptă împotriva sărăciei sunt:
14 Cace S., The Welfare State. Evolutions and Tendencies, p.69, Expert, Bucharest, România, 2004
Page 12 of 17
DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND “SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA”Victoria D. Miron ( Burton ) – An II, gr. 104, SEE
munca harnică,
ascultarea mustrărilor părinţilor,
credinţa,
evitarea excesului de petreceri, băutură, mâncare, vorbă multă,
practicarea virtuţii,
evitarea conducătorilor săraci şi asupritori.
3. Determinări sociale ale sărăciei
În primul rând este vorba de utilizarea conceptului de sărăcie
relativă, extremitatea sa socială constituind-o sărăcia absolută. Semnificaţia
dată acestui concept diferă în funcţie de autor. Prin sărăcie relativă unii autori se
referă de fapt la pragurile monetare relative (calculate ca un procent din
veniturile sau cheltuielile medii sau mediane), în timp ce alţi autori de lucrări în
domeniu, prin sărăcie relativă înţeleg evaluarea sărăciei prin utilizarea altor
praguri decât cele monetare, cum ar fi indicele de privare al lui Townsend15,
dimensiunea resurselor monetare constituind un factor de estimare a sărăciei.
Dar, mult mai concludent din perspectivă statistică, estimarea sărăciei se poate
face plecând de la datele existente în sistemul statistic naţional, sens în care se
operează cu Ancheta Integrată în Gospodării şi Ancheta Bugetelor de Familie,
în timp ce evaluarea sărăciei prin alte metode ar presupune iniţierea şi
implementarea unor cercetări speciale, costisitoare şi nu întotdeauna relevante
social. Menţionăm, totuşi, că pragurile monetare, în general, şi metoda absolută
în special, sunt recomandate ţărilor mai puţin dezvoltate, cum este şi cazul
României, respectiv ţărilor care au încă o pondere considerabilă a cheltuielilor
alimentare în totalul cheltuielilor.
15 Townsend G., Poverty in the Century XXI, în www.usa. Press the World
Page 13 of 17
DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND “SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA”Victoria D. Miron ( Burton ) – An II, gr. 104, SEE
Diferenţierea între pragurile absolute şi cele relative este văzută în sensul
dat de Iceland16, respectiv caracterul absolut fiind dat mai mult de faptul că
acestea nu se modifică în timp, decât de modul efectiv de calcul, iar caracterul
relativ de faptul că acestea se modifică în fiecare an, odată cu caracteristica
avută în vedere în calculul pragului. Abordări asemănătoare sunt şi cele date de
Danziger şi Haveman17, Blank şi Greenberg18, sau de Citro şi Michael19 ultimii
apreciind natura pragului după rezultatul obţinut şi nu după metoda folosită.
Astfel abordarea subiectivă, de exemplu, conducând la un prag absolut, este
apreciată ca metodă de determinare a unui prag absolut şi nu ca o metodă
distinctă de estimare a sărăciei.
Evaluarea sărăciei presupune, şi se bazează în general pe existenţa unor
niveluri bine definite ale standardului de viaţă pe care se consideră că trebuie să
le atingă orice persoană (gospodărie, grup, etc.) pentru a nu fi considerată
săracă, denumite praguri de sărăcie. Există anumite niveluri de consum din
diferite categorii de bunuri (hrană, îmbrăcăminte, adăpost, etc.) sub care
supravieţuirea este pusă în pericol, deşi este greu de determinat ce anume
reprezintă aceste niveluri pentru fiecare persoană în parte. Nu numai atât, dar, în
cele mai multe societăţi, le avem în vedere chiar şi pe cele mai sărace, noţiunea
de "sărăcie" depăşeşte noţiunea de minim de supravieţuire. Nu că ar fi contestată
existenţa unui prag de sărăcie, dar apar o serie de controverse în ceea ce
priveşte poziţionarea şi interpretarea lui20.
Literatura de specialitate face distincţie între două mari categorii de
praguri ale sărăciei, praguri „absolute“ şi praguri de sărăcie „relative“. Din
punct de vedere al veniturilor, pragurile absolute de sărăcie presupun un nivel
fix al puterii de cumpărare, nivel care este suficient pentru a cumpăra un anume
pachet fix, bine determinat, de necesităţi de bază21. Cu alte cuvinte, pragurile de
16 John Iceland, Poverty in America, 200617 Sheldon Danziger, Robert H. Haveman, Understanding Poverty, 200118 Rebecca M. Blank and Mark H. Greenberg, Improving the Measurement of Poverty, 200819 Constance F. Citro and Robert T. Michael, Poverty, A New Approach, 199520 C. Chirca, C. Zamfir ş.a. Metode şi tehnici de evaluare a sărăciei, 199821 Sheldon Danziger, Robert H. Haveman, Understanding Poverty, 2001
Page 14 of 17
DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND “SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA”Victoria D. Miron ( Burton ) – An II, gr. 104, SEE
sărăcie absolute reprezintă un minim absolut al veniturilor (sau al consumurilor)
stabilite într-o manieră obiectivă, sub nivelul căruia individul (sau gospodăria)
este considerată săracă. Acestea sunt fixate în timp la un moment dat şi
actualizate sistematic ţinând cont de evoluţia în timp a preţurilor. De cealaltă
parte, pragul de sărăcie relativ este definit în termeni de nivel de venituri sau
consum tipice în cea mai mare parte a societăţii. Puterea de cumpărare a
pragului relativ de sărăcie se schimbă în timp odată cu nivelul veniturilor, al
cheltuielilor sau al consumului societăţii22.
„Distincţia esenţială între cele două măsurători nu constă în valoarea
monetară specifică a pragului de sărăcie respectiv, ci mai degrabă în cum
aceste praguri se actualizează în timp. Pragurile absolute rămân constante, în
timp ce pragurile relative cresc pe măsură ce standardul de viaţă creşte23”.
Altfel spus, pragurile relative reprezintă venituri mai mici în comparaţie cu alţi
indivizi, membri ai aceleiaşi societăţi pentru care se face estimarea. În timp ce
pragurile absolute se actualizează la intervale mari de timp, pragurile relative se
actualizează de la sine, sistematic, ori de câte ori se efectuează cercetarea.
Concluzii
Abordarea conceptuală a stării sociale de sărăcie ne îngăduie, în manieră
concluzivă, unele consideraţii, semnificative în acest sens fiind cele care
converg tematic spre abordările lui Peter Saunders în lucrarea sa „Spre un
cadru credibil al sărăciei: de la sărăcia în ceea ce priveşte veniturile la
privare”24. Astfel, avem în vedere aspecte ce denotă realităţi precum că:
sărăcia reprezintă o situaţie în care nevoile de bază nu pot fi satisfăcute
din resursele disponibile, orice definiţie dată sărăciei trebuind, spre a fi
în consens cu realitatea, să înglobeze percepţiile comunităţii despre
sărăcie;
22 Sheldon Danziger, Robert H. Haveman, Understanding Poverty, 200123 John Iceland, Poverty in America, 200624 Peter Saunders, Towards a Credible Poverty Framework: From Income Poverty to Deprivation, 2004
Page 15 of 17
DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND “SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA”Victoria D. Miron ( Burton ) – An II, gr. 104, SEE
oricare ar fi sistemele politice şi economice, sărăcirea şi
uzura legăturilor economice, familiale şi sociale merg
„mână în mână”, într-o „complicitate” reciproc
condiţionată ;
pretutindeni, sărăcia extremă sfârşeşte prin erodarea
relaţiilor de solidaritate umană;
absenţa posibilităţilor şi a mijloacelor de participare la
viaţa economică şi socială, prin desfăşurarea unei
activităţi, joaca un rol preponderent în potenţarea
procesului de excludere socială;
circularitatea care se manifestă între
precaritate/marginalizare şi sărăcia extremă/excludere
socială trebuie să atragă atenţia asupra faptului că
atunci când precarităţile se acumulează şi condiţiile de
viaţă devin insuportabile, cei afectaţi riscă să depăşească
un punct de la care, practic, nu se mai pot intoarce decât,
incert, cu eforturi maxime;
odată atinşi de sărăcia extremă, persoanele nu mai au
controlul asupra propriei existenţe, în fiecare zi ei trebuind
să-şi găsească mijloace de supravieţuire, fără a avea
garanţia zilei de mâine;
tendinţa spre marginalizare, pe scară mare, a fost
conceptualizată ca o dualizare a societăţii moderne sau
de polarizare severă a acesteia.
Page 16 of 17
DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND “SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA”Victoria D. Miron ( Burton ) – An II, gr. 104, SEE
BIBLIOGRAFIE
1.Atkinson, A.B., Social Exclusion, Poverty and Unemployment, în Hills, J. (Ed.) Exclusion, Employment and Opportunity, London School of Economics, 19982. Barry, B., Social Exclision, Social Isolation, and the Distribution of Income, în Hills, Le Grand, J.Piachaud, D. (Ed.), Understanding Social Exclusion, Oxford, Oxford University Press, 20023. Cace C., Social Insurances: Management, evolutions and tendencies, Bucharest, România, Expert, 20044.Cace S., The Welfare State. Evolutions and Tendencies, Expert, Bucharest, România, 20045. Merghman, J., Social Exclusion in Europe: Policy Context and Analitical Framework, in Room, G. (Ed.), Beyond the Threshold, Bristol, Policy Press, 20056. John Iceland, Poverty in America, 20067. Sheldon Danziger, Robert H. Haveman, Understanding Poverty, 20018. Rebecca M. Blank and Mark H. Greenberg, Improving the Measurement of Poverty, 20089. Constance F. Citro and Robert T. Michael, Poverty, A New Approach, 199510. C. Chirca, C. Zamfir ş.a. Metode şi tehnici de evaluare a sărăciei, Editura Universitaria, Bucureşti, 199811. Elena Zamfir, Cătălin Zamfir, Politici sociale, România în context european, Editura Didactica, Bucureşti, 1995
Page 17 of 17