SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA - REFERAT

27
DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND “SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA” Victoria D. Miron ( Burton ) – An II, gr. 104, SEE Delimitari conceptuale privind „Sărăcia şi excluderea socială” ~ Victoria D. Miron ( Burton ) – an II, gr. 104 SEE ~ Sărăcia şi excluderea socială sunt concepte tot mai frecvente în analizele de evaluare ale stării şi condiţiei unei societăţi, în încercarea de a-i defini şi cuantifica potenţialul demografic, în special ca resursă de maximizare a securităţii sociale. Se are în atenţie în mod deosebit faptul că sărăcia însăşi este deopotrivă atât o consecinţă a excluderii sociale, cât şi o cauză a acesteia. Din perspectiva enunţată a acestei teze, vom proceda inevitabil la relevarea conceptuală a noţiunilor invocate, ca aliniament teoretic de plecare în analiza sărăciei şi a excluderii sociale în contextul dezvoltării durabile. 1. Delimitări conceptuale 1.1. Sărăcia – starea şi condiţia socială Într-o abordare lejeră social, sărăcia este sinonimă cu „lipsa mijloacelor materiale necesare existenţei” . 1 Depăşind limbajul comun, noţiunea a fost 1 DEX, Esditura Academie Române, p.279 Page 1 of 27

description

SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA - REFERAT

Transcript of SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA - REFERAT

Page 1: SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA - REFERAT

DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND “SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA”Victoria D. Miron ( Burton ) – An II, gr. 104, SEE

Delimitari conceptuale privind „Sărăcia şi excluderea

socială”

~ Victoria D. Miron ( Burton ) – an II, gr. 104 SEE ~

Sărăcia şi excluderea socială sunt concepte tot mai frecvente în analizele de

evaluare ale stării şi condiţiei unei societăţi, în încercarea de a-i defini şi

cuantifica potenţialul demografic, în special ca resursă de maximizare a

securităţii sociale. Se are în atenţie în mod deosebit faptul că sărăcia însăşi este

deopotrivă atât o consecinţă a excluderii sociale, cât şi o cauză a acesteia. Din

perspectiva enunţată a acestei teze, vom proceda inevitabil la relevarea

conceptuală a noţiunilor invocate, ca aliniament teoretic de plecare în analiza

sărăciei şi a excluderii sociale în contextul dezvoltării durabile.

1. Delimitări conceptuale

1.1. Sărăcia – starea şi condiţia socială

Într-o abordare lejeră social, sărăcia este sinonimă cu „lipsa mijloacelor

materiale necesare existenţei”.1 Depăşind limbajul comun, noţiunea a fost

sistematizată conceptual în spaţiul teoretic al ştiinţelor sociale, intrând în sfera

atenţiei morale şi politice a societăţii, bucurându-se de un interes special din

partea partea cercetătorilor din domeniul ştiinţelor sociale2. Înţelegerea sărăciei,

ca simplă definiţie, nesistematizată teoretic, este relativă, fiecare dintre cei

care se încumetă la o astfel de întreprindere raportând-o emoţional la

propria lor situaţie, la propria lor stare socială, dar şi la dimensiunea

ideologică şi culturală la care aceştia îşi subsumează existenţa. Aceasta

înseamnă că, din perspectiva cunoaşterii comune, sensul semantic al conceptului

este semnificativ determinat de percepţia individuală. Preocupările sistematice

1 DEX, Esditura Academie Române, p.2792 Elena Zamfir, Cătălin Zamfir, Politici sociale, România în context european, Editura 1995

Page 1 of 17

Page 2: SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA - REFERAT

DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND “SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA”Victoria D. Miron ( Burton ) – An II, gr. 104, SEE

de conceptualizare a termenului social de sărăcie , sunt vechi, ultimele două

secole consemnând, în acest sens, contribuţii semnificative, în continuare

relevând unele pe care le considerăm operaţionale şi în prezent3.

1. Menţionăm, în acest sens, că Adam Smith (1776), relativ la sărăcie, la

starea şi condiţia minimă a nivelului de trai, aprecia că „Prin necesar,

înţeleg nu numai mărfurile, care sunt indispensabil necesare pentru

susţinerea vieţii, ci orice obicei, oricât de neînsemnat, dar care e

considerat, de către oamenii credibili, că este nepotrivit să lipsească. O

cămaşă, de exemplu, strict vorbind nu este o necesitate a vitală ... Dar,

în ziua de azi ... pentru un muncitor zilier onorabil ar fi ruşine să apară

în public fără o cămaşă, lipsa acesteia fiind calificată ca o stare

scandaloasă de sărăcie.”

2. Dintr-o altă perspectivă, Seebohm Rowntree (1899) menţiona că „O

familie este considerată săracă dacă ... veniturile totale sunt insuficiente

pentru a obţine minimul necesar pentru a întruni doar eficienţa fizică.”,

prin eficienţă fizică, înţelegând capacitatea individuală de a munci pentru

asigurarea existenţei.

3. Pe de altă parte, William Beveridge (1942) consideră că „În ceea ce

priveşte venitul minim necesar unei persoane în vârstă aptă de muncă

pentru subzistenţă pe perioada sistării câştigurilor salariale, este

suficient să se ţină seama de alimente, îmbrăcăminte, combustibil,

lumină şi diverse cheltuieli de uz casnic, precum şi chiria, plus o marjă

ce trebuie admisă pentru ineficienţa cheltuielilor.”

4. Dintr-o altă perspectivă, mult apropiată conceptual de incluziunea

economicului în ecuaţia definirii sale, Ronald Henderson (1975), sesiza

faptul că „În măsura în care sărăcia este definită prin referirea la un

standard de trai minim acceptabil, aceasta este un concept relativ. Ea

3 Peter Saunders, Towards a Credible Poverty Framework: From Income Poverty to Deprivation, pp. 51-163, 2004

Page 2 of 17

Page 3: SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA - REFERAT

DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND “SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA”Victoria D. Miron ( Burton ) – An II, gr. 104, SEE

cere o judecată de valoare care trebuie să ţină cont de productivitatea

din economie şi de atitudinea comunităţii. Sarcina de a stabili un

standard minim de trai este dificilă având în vedere atât diversitatea

de stiluri de viaţă şi valorile societăţii australiene, cât şi multitudinea

de aspecte care trebuie să fie luate în considerare, cum ar fi:

mâncare, adăpost, îmbrăcăminte, sănătate şi educaţie.”

5. De conturarea unui concept stabil se apropie convingător Peter

Townsend (1979) care afirma că „Persoane fizice, familiile şi grupele

din populaţie se poate spune că sunt în sărăcie, atunci când acestea nu

au resurse pentru a obţine anumite tipuri de dietă, să participe la

activităţi şi să aibă condiţii de locuit şi înlesniri care sunt obişnuite, sau

cel puţin pe scară largă încurajate sau aprobate, în cadrul societăţilor

cărora le aparţin.”

6. Într-o manieră mai mult decât lapidară, Joanna Mack şi Stewart Lansley

(1985) spuneau că „Sărăcia este lipsa forţată a necesităţilor percepute

social.”

7. Din şi în perspectiva pe care ne-o impune alegerea tematică a

discursului, Amartya Sen (1992) consimţea că „Sărăcia este eşecul în a

ajunge la anumite niveluri, minim acceptabile, în ceea ce priveşte

capabilităţile de bază. Funcţionarea relevantă pentru aceasta ... poate

varia de la cele elementare fizice, cum ar fi bine hrănite, îmbrăcate şi

adăpostite în mod adecvat, evitând îmbolnăvirile ce pot fi prevenite, etc.

pentru realizări sociale mai complexe, cum ar fi participarea la viaţa

comunităţii, fiind în stare să apară fără jenă în public, şi aşa mai

departe.”

Page 3 of 17

Page 4: SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA - REFERAT

DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND “SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA”Victoria D. Miron ( Burton ) – An II, gr. 104, SEE

1.2. Excluderea socială. Compatibilităţi/ incompatibilităţi

conceptuale cu sărăcia

Excluderea socială este un concept4 care desemnează relaţia între

cetăţenii dezavantajaţi şi administraţie. Definirea termenului de excludere

socială are o importanţă particulară îndeosebi în contextul evaluării

sărăciei şi adoptării măsurilor de combatere a acesteia, deoarece se

desemnează contingentele sociale afectate în cel mai înalt grad de sărăcie,

respectiv persoanele dezavantajate care se confruntă cu obstacole specifice

în vederea integrării economice şi sociale.

În acest sens, în septembrie 1989, Consiliul Europei a adoptat o

rezoluţie cu privire la “lupta contra excluderii sociale”, în care se specifică

termenul de “excludere socială”.

Dupa sociologul francez Robert Castel, săracul este victima

unei duble excluderi: excludere din lumea muncii şi excludere

socio-familială. Dificultăţile economice apar astfel ca o cauza,

dar şi ca o consecinţă a altor deficienţe (sociale, culturale etc)

a altor forme de manifestare a excluderii sociale. În unele ţări

(ex. Irlanda) excluderea socială este definită în funcţie de unul

sau mai multe sisteme, precum sistemele :

democratic şi juridic,

piaţa muncii,

4 Atkinson, A.B., Social Exclusion, Poverty and Unemployment, în Hills, J. (Ed.) Exclusion, Employment and Opportunity, London School of Economics, 1998

Page 4 of 17

Page 5: SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA - REFERAT

DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND “SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA”Victoria D. Miron ( Burton ) – An II, gr. 104, SEE

protecţia socială,

familia şi comunitatea.

Forma cea mai gravă a excluderii se referă la

eşecul celor patru sisteme.

În alte ţări (ex. Anglia) se evidenţiază următoarele trei

domenii:

economic (restructurarea industrială);

politic (politici sociale şi economice),

cultural (discriminarea rasială şi sexuală), care pot

avea un rol decisiv în determinarea şi alimentarea

excluderii sociale.

În 1993, preşedintele Jaques Delors a subliniat ca “noi vom continua să

facem distincţia între sărăcie şi excludere socială” şi să ne referim la

organisme “care consideră această distincţie ca fiind fundamentală”.

De asemenea, “excluderea conţine noţiunea de sărăcie, în timp ce

sărăcia nu o conţine pe cea de excludere”. Se apreciază, însă, că excluderea

sociala este o notiune mai larga care înglobează şi sărăcia, ceea ce înseamnă

că există forme de excludere care nu implică neaparat sărăcie. Astfel, s-a

subliniat în mod explicit importanţa noţiunii de excludere socială, pe de o parte,

ca fiind distinctă de cea de sărăcie şi, pe de altă parte, conţinând noţiunea de

sărăacie, capătă un sens mai larg5.

Analize ale acestor probleme6 au relevat faptul că fenomenul excluderii

sociale ar putea fi privit ca un proces concretizat prin : 5 Ibidem, pp.59-676 Ibidem, pp. 253-275

Page 5 of 17

Page 6: SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA - REFERAT

DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND “SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA”Victoria D. Miron ( Burton ) – An II, gr. 104, SEE

dezintegrarea relaţiilor de muncă,

dezintegrarea legăturilor familiale şi a relaţiilor sociale.

De asemenea, discriminarea, segregaţia sau slăbirea relaţiilor

sociale reprezintă exemple ale sensului mai larg al excluderii.

Pe de altă parte, când o persoană sau un grup de persoane se

caracterizează prin:

lipsa unui loc de muncă,

venituri salariale reduse,

lipsa unei locuinţe sau condiţii de locuit degradate şi

stare precară de sănătate, se poate spune că persoana se află la

“marginea” societăţii, deşi acea persoană pastrează, încă,

legături cu familia şi societatea.

Unii autori consideră că excluderea socială este expresia extremă a

marginalizării sociale.

Documentele Uniunii Europene nu asociază, însă, excluderea socială

procesului de marginalizare. Astfel, excluderea socială înglobează întregul

proces al fenomenelor menţionate şi nu numai faza lor extremă. Excluderea

se referă atât la legăturile familiale, cât şi la diferite bunuri şi servicii

(alimentaţie, învăţământ, sănătate, securitate socială etc) la care săracii nu

au acces. Lipsa accesului la acestea arată faptul că o persoană sau un grup

de persoane sunt excluse de la sistemele sociale care le furnizează. Această

noţiune mai largă a excluderii permite extinderea conceptului la grupe de

persoane care suferă de diferite forme ale privaţiunilor nemateriale şi care

nu pot fi considerate ca fiind, într-adevăr, sarace.

Procesul de excludere porneşte de la neajunsurile provocate de

lipsa de resurse, dar problema are un sens mai larg. Fenomenul este rar

legat de o singură cauză ci, mai des, de un cumul de dificultăţi. Carta

Verde asupra politicii sociale europene (1993) stipula faptul că

Page 6 of 17

Page 7: SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA - REFERAT

DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND “SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA”Victoria D. Miron ( Burton ) – An II, gr. 104, SEE

excluderea socială nu înseamnă numai venituri insuficiente, ci se

manifesta şi în domenii, precum: lipsa unui loc de muncă, lipsa

locuinţei, slaba pregătire scolară şi profesională, absenţa educaţiei şi

a culturii, probleme grave de sănătate, lipsa accesului la protecţia

socială, relaţii deficitare cu familia şi comunitatea, departe de

centrul principal de activitate. În acest sens, asa cum a mai fost

prezentat, excluderea “reprezintă mai mult decât o problemă de bani” 7

De aceea, apare pertinentă şi necesitatea altor indicatori decât cei

monetari pentru studiul excluderii, sens în care ne vom referi în continuare la

următorii:

1. Excluderea sociala poate avea caracter obiectiv sau subiectiv, cu

precizarea că aspectul obiectiv al excluderii ne duce cu gândul la o

formulare cu determinare în perspectiva factorilor băneşti, factori

cheie cum sunt adesea numiţi de către teoreticienii acestor

preocupări.

2. Excluderea din circuitele pieţei muncii, lipsa locului de muncă, este

adesea influenţată de absenţa sau un nivel insuficient al formării

profesionale, schimbări prea frecvente ale locului de muncă sau ale

profesiei, şomaj repetat sau de lungă durată, locuri de muncă cu o

slabă calificare, adesea nedeclarate. Galbraith a accentuat aspectul

strict economic al sărăciei, formulându-l în termeni de excludere.

După părerea lui, cei săraci sunt cei care, în prezent, sunt excluşi din

sistemul economic prin hazard, nesansă sau ca urmare a

incompetenţei lor.

7 Barry, B., Social Exclision, Social Isolation, and the Distribution of Income, în Hills, Le Grand, J.Piachaud, D. (Ed.), Understanding Social Exclusion, Oxford, Oxford University Press, 2002

Page 7 of 17

Page 8: SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA - REFERAT

DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND “SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA”Victoria D. Miron ( Burton ) – An II, gr. 104, SEE

3. Excluderea din circuitele scolare implică adulţi şi/sau copii puţin

alfabetizaţi sau analfabeţi, copii deviaţi spre sistemele de învăţământ

destinate persoanelor cu handicap8.

4. Excluderea de la un habitat decent este caracterizată de ocuparea de

imobile vechi, suprapopularea locuinţei, lipsa accesului la locuinţele

sociale, aprovizionarea deficitară cu energie, gaze, apă s.a.

5. Excluderea de la asigurarea unei stări de sănătate corespunzatoare9,

durata de viaţă inferioară unei valori medii, mortalitatea infantilă

crescută, persistenţa unor anumite boli caracteristice.

6. Excluderea de la viaţa politică priveşte limitarea dreptului de vot sau

neexercitarea acestuia, nerespectarea drepturilor umane şi a dreptului

la asigurarea justiţiei, arhaismul legilor de asistenţa judiciară.

7. Excluderea de la viaţa culturală, obturarea accesului la viaţa

artistică şi spirituală.

Nici aspectul subiectiv nu trebuie neglijat, căci precaritatea şi precarizarea

familiei sunt date de maniera în care oamenii privesc situaţia, persoana este

exclusă pentru că se simte astfel faţă de ceilalţi, neintegrată în modelul

societăţii. În concepţia lui Ren é Lenoir (“Un fran ç ais sur dix”) sărăcia şi

excluderea socială nu se asimilează complet. Cei excluşi sunt, de fapt, cei

“inadaptaţi social”, în particular fiind vorba despre: minorii delicvenţi, drogaţii,

inadaptaţii şcolari, persoanele cu venituri mici, insuficiente, şomerii, persoanele

bolnave 10 .

Absenta totala a securităţii de bază (loc de muncă, locuinţă), stare de

sănătate precară, lipsa educaţiei şi a instruirii profesionale, în cazul persoanelor

8 Ibidem, p.609 Ibidem, p-6810 Merghman, J., Social Exclusion in Europe: Policy Context and Analitical Framework, in Room, G. (Ed.), Beyond the Threshold, Bristol, Policy Press, 2005

Page 8 of 17

Page 9: SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA - REFERAT

DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND “SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA”Victoria D. Miron ( Burton ) – An II, gr. 104, SEE

afectate de excluderea socială, incriminează drepturile fundamentale şi afectează

dreptul la familie. Raportul “Familia lumii a patra, 1993” - raport realizat cu

susţinerea Secretariatului ONU pentru Anul Internaţional al Familiei,

subliniază faptul că mizeria distruge familia. “A pierde o anumită legătură

cu viaţa de familie este un fapt grav pentru fiecare om. Pentru cei mai săraci

este ultima protecţie contra distrugerii demnităţii persoanei”. Pe măsura ce

mizeria creşte, familia are de suferit, riscând, de multe ori, dureroase

dezmembrări. Astfel, copiii sunt îndepărtaţi de familie, făcând obiectul unor

exploatări diverse. Puţine familii reuşesc să supravietuiască împreună, luptându-

se zilnic cu condiţiile insuportabile de lipsuri multiple, violenţa, umilinţa, care

adâncesc divergenţele între generaţii, dar şi pe cele cu comunitatea.

Sărăcia absolută şi excluderea fac parte, ambele, dintr-un cerc vicios care

duce la privări sau, chiar, la ruptura totală de societate. În cadrul fiecăruia există

o multitudine de grade de precaritate şi de marginalizare. De exemplu, o

persoană şomeră se află cu siguranţa la marginea vieţii sociale active, dar nu

pierde de îndată toate relaţiile cu lumea înconjurătoare, participarea la viaţa

socială, politică şi culturală. În schimb, un muncitor fără instruire sau pregătire

profesională corespunzătoare, afectat de şomaj şi care locuieşte împreună cu

familia, eventual numeroasă, în condiţii inadecvate, insalubre, riscă să-şi

întrerupă relaţiile cu societatea. Toate formele de parteneriat sunt anulate dacă

statutul sau dependenţa totală de ajutorul public, de exemplu a unui venit minim,

încetează.

Faţă de toate aceste realităţi, exprimate sui generis prin

starea şi condiţia excluderii sociale, în scopul exprimării

opusului operaţional social al conceptului de excludere socială,

în programele Uniunii Europene se utilizează noţiunea,

de largă cuprindere conceptuală, de integrare socială. Acest

concept reflectă, în principal, o situaţie stabilă şi solidă de

relaţii de muncă, familiale şi sociale, exprimând autosuficienţa

Page 9 of 17

Page 10: SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA - REFERAT

DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND “SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA”Victoria D. Miron ( Burton ) – An II, gr. 104, SEE

în raport cu resursele existente la un moment dat. Dar, dincolo

de orice, integrarea necesită construirea unei societăţi în care

toate mecanismele de excludere să fie anihilate şi în care să se

producă realizarea conexiunilor necesare între acţiunile

desfăşurate pe plan local şi cele angajate pe plan

macroeconomic.

2. Sărăcia în termenii sociali ai nivelului de trai

Sărăcia   înseamnă o viaţă lipsită de şansele de a trăi în cadrul unui anumit

standard, minim, de   nivel de trai . Acest   standard   este relativ, fiind foarte diferit, de

la ţară la ţară, de la o regiune la alta.   Organizaţia Mondială a Sănătă ț ii   ( OMS ),

organizaţie din cadrul   ONU , defineşte sărăcia ca pe un indice   rezultat din raportul

dintre venitul mediu pe   glob   pe cap de locuitor şi venitul mediu/salariul mediu pe

cap de locuitor al ţării respective. De exemplu, în   Germania , unde există un

procent de 60   % din salariile medii din   Uniunea Europeană , limita sărăciei a fost

considerată în anul 2003 la un venit lunar de 983 euro.

Alte repere pentru stabilirea limitei sărăciei sunt insuficienţa   venitului   pentru

acoperirea cheltuielilor   necesare   unei alimentări regulate, sau a necesarului

pentru   îmbrăcăminte , încălzire şi alte necesităţi indispensabile traiului. Această

sărăcie atrage după sine deficienţe culturale, o lipsă de calificare şi creşterea

analfabetismului populaţiei.

Sărăcia poate să fie o   sărăcie absolută   ş i o   sărăcie relativă , între aceste două

forme existând forme structurale tranzitive. Din perspectiva socială a unei astfel

de diferenţieri, Robert McNamara , om politic american, defineşte sărăcia absolută

drept   „ o stare extremă a existenţei umane când individul în lupta pentru

supravieţuire este expus la lipsuri şi umilinţe de neînchipuit, ce depăşesc

fantezia lumii privilegiate .” 11 În lume, aproape un miliard (850 de milioane) de

oameni suferă de   foame   sau de subnutriţie, dintre aceştia 170 de milioane fiind 11 Cace C., Social Insurances: Management, evolutions and tendencies, Bucharest, România, Expert, 2004, p.75

Page 10 of 17

Page 11: SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA - REFERAT

DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND “SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA”Victoria D. Miron ( Burton ) – An II, gr. 104, SEE

copii. Nu este de neglijat nici faptul că la fiecare 5 secunde moare un copil în

vârstă de sub 5 ani, în total murind anual cca. 30 de miloane de oameni din

cauza subnutriţiei. De asemenea, reţinem că pe glob, circa 1,4 miliarde de

oameni nu au acces la   energie electrică , circa 880 de milioane de persoane trăiesc,

încă, fără   apă potabilă şi 2,6 miliarde de semeni de-ai noştri nu au   canalizare 12 [1] .

În anul 2008 atât numărul oamenilor care trăiau cu sub 1,25 dolari pe zi, cât şi

ponderea lor în totalul populaţiei, a scăzut la nivel mondial.13

De asemenea, strict practic, se admite că sărăcia este starea materială

precară care constă în insuficienţa veniturilor necesare pentru hrană, întreţinerea

casei, pentru îmbrăcăminte şi servicii medicale esenţiale. Nivelul actual al

sărăciei (sub 2 dolari pe zi/pers) pe glob este de cca 25%, cel al sărăciei severe

(sub 1 dolar pe zi) este în jur de 8%, cel al celor care suferă de foame fiind de

11%. Sărăcia, în termenii specificaţi, afectează în special Asia de Sud şi Africa

Subsahariană, iar sărăcia severă se regăseşte în proporţie de peste 93% în Asia

de Sud, în special în India, aceasta fiind în topul sărăciei severe. În ceea ce

priveşte continentul nostru, circa 8,5% din populaţia Europei este confruntată cu

lipsuri materiale grave. Sărăcia afectează cu precădere femeile, 70% din total,

ele fiind plătite cu cca 17% mai puţin decât bărbaţii şi fiind, începând cu vârsta

de peste 65 de ani, expuse la sărăcie în proporţie de 35%, în comparaţie cu

bărbaţii, expuşi sărăciei în proporţie de 16%. În ceea ce priveşte copiii, la nivel

global circa 45   %, ceea ce înseamnă 1 miliard din 2,2 miliarde, suferă de

sărăcie.

Există mai multe etaloane de măsurare a sărăciei, ceea ce a dus la unele dispute.

Între cauzele sărăciei se numără  :

lenea  severă (care constă în refuzul de a munci),

 mândria, ignorarea mustrărilor părinţilor (păcatul nesocotirii părinţilor),

conducătorii săraci şi asupritori,

lenevia în muncă,

12 Ibidem, p.8413 Ibidem, p. 93

Page 11 of 17

Page 12: SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA - REFERAT

DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND “SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA”Victoria D. Miron ( Burton ) – An II, gr. 104, SEE

lipsa de minte care constă în alergarea după lucruri de nimic

iar alte lucruri care reduc veniturile sunt: beţia şi îmbuibarea,

petrecerile, vorba multă, 

răutatea  (care atrage pedeapsa lui Dumnezeu),

 zgârcenia însoţită de dorinţa de îmbogăţire.

Dintr-o altă perspectivă, ce nu poate fi ignorată, cauzele sărăciei, imediate sau

iminent potenţiale, posibile, sunt:

războaiele şi, în general, conflictele militare;

natura regimului politic, dictaturile potenţînd starea de sărăcie a

populaţiei;

structura economică a edificiului social,

repartiţie defectuoasă economic a venitului naţional,

corupţia,

datoriile mari ale statului;

greşelile sistemice de conducere ale regimului politic – incompetență,

instabilitate, lipsa reformelor necesare avântului economic, acestea putând

provoca ridicarea ratei şomajului şi accentuarea discrepanţei dintre bogaţi

şi săraci;

catastrofele naturale – cutremure, secetă, inundaţii; epidemiile;

creştere intensă, necontrolată a numărului populaţiei.

Efectele sărăciei sunt:

malnutriţia, boli (stoparea creşterii, vedere slabă, malaria, tuberculoza,

SIDA, pneumonia şi alte afecţiuni respiratorii, bolile diareice-holeră şi

dizenterie, depresii, pojar, tetanos, difterie, etc);

căştiguri financiare sub medie; săracii au dificultăţi 14şcolare, au mai

multe dificultăţi în căsnicie şi devin mai frecvent părinţi singuri.

Mijloacele de luptă împotriva sărăciei sunt:

14 Cace S., The Welfare State. Evolutions and Tendencies, p.69, Expert, Bucharest, România, 2004

Page 12 of 17

Page 13: SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA - REFERAT

DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND “SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA”Victoria D. Miron ( Burton ) – An II, gr. 104, SEE

 munca harnică,

ascultarea mustrărilor părinţilor, 

credinţa,

evitarea excesului de petreceri, băutură, mâncare, vorbă multă,

practicarea virtuţii,

evitarea conducătorilor săraci şi asupritori.

3. Determinări sociale ale sărăciei

În primul rând este vorba de utilizarea conceptului de sărăcie

relativă, extremitatea sa socială constituind-o sărăcia absolută. Semnificaţia

dată acestui concept diferă în funcţie de autor. Prin sărăcie relativă unii autori se

referă de fapt la pragurile monetare relative (calculate ca un procent din

veniturile sau cheltuielile medii sau mediane), în timp ce alţi autori de lucrări în

domeniu, prin sărăcie relativă înţeleg evaluarea sărăciei prin utilizarea altor

praguri decât cele monetare, cum ar fi indicele de privare al lui Townsend15,

dimensiunea resurselor monetare constituind un factor de estimare a sărăciei.

Dar, mult mai concludent din perspectivă statistică, estimarea sărăciei se poate

face plecând de la datele existente în sistemul statistic naţional, sens în care se

operează cu Ancheta Integrată în Gospodării şi Ancheta Bugetelor de Familie,

în timp ce evaluarea sărăciei prin alte metode ar presupune iniţierea şi

implementarea unor cercetări speciale, costisitoare şi nu întotdeauna relevante

social. Menţionăm, totuşi, că pragurile monetare, în general, şi metoda absolută

în special, sunt recomandate ţărilor mai puţin dezvoltate, cum este şi cazul

României, respectiv ţărilor care au încă o pondere considerabilă a cheltuielilor

alimentare în totalul cheltuielilor.

15 Townsend G., Poverty in the Century XXI, în www.usa. Press the World

Page 13 of 17

Page 14: SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA - REFERAT

DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND “SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA”Victoria D. Miron ( Burton ) – An II, gr. 104, SEE

Diferenţierea între pragurile absolute şi cele relative este văzută în sensul

dat de Iceland16, respectiv caracterul absolut fiind dat mai mult de faptul că

acestea nu se modifică în timp, decât de modul efectiv de calcul, iar caracterul

relativ de faptul că acestea se modifică în fiecare an, odată cu caracteristica

avută în vedere în calculul pragului. Abordări asemănătoare sunt şi cele date de

Danziger şi Haveman17, Blank şi Greenberg18, sau de Citro şi Michael19 ultimii

apreciind natura pragului după rezultatul obţinut şi nu după metoda folosită.

Astfel abordarea subiectivă, de exemplu, conducând la un prag absolut, este

apreciată ca metodă de determinare a unui prag absolut şi nu ca o metodă

distinctă de estimare a sărăciei.

Evaluarea sărăciei presupune, şi se bazează în general pe existenţa unor

niveluri bine definite ale standardului de viaţă pe care se consideră că trebuie să

le atingă orice persoană (gospodărie, grup, etc.) pentru a nu fi considerată

săracă, denumite praguri de sărăcie. Există anumite niveluri de consum din

diferite categorii de bunuri (hrană, îmbrăcăminte, adăpost, etc.) sub care

supravieţuirea este pusă în pericol, deşi este greu de determinat ce anume

reprezintă aceste niveluri pentru fiecare persoană în parte. Nu numai atât, dar, în

cele mai multe societăţi, le avem în vedere chiar şi pe cele mai sărace, noţiunea

de "sărăcie" depăşeşte noţiunea de minim de supravieţuire. Nu că ar fi contestată

existenţa unui prag de sărăcie, dar apar o serie de controverse în ceea ce

priveşte poziţionarea şi interpretarea lui20.

Literatura de specialitate face distincţie între două mari categorii de

praguri ale sărăciei, praguri „absolute“ şi praguri de sărăcie „relative“. Din

punct de vedere al veniturilor, pragurile absolute de sărăcie presupun un nivel

fix al puterii de cumpărare, nivel care este suficient pentru a cumpăra un anume

pachet fix, bine determinat, de necesităţi de bază21. Cu alte cuvinte, pragurile de

16 John Iceland, Poverty in America, 200617 Sheldon Danziger, Robert H. Haveman, Understanding Poverty, 200118 Rebecca M. Blank and Mark H. Greenberg, Improving the Measurement of Poverty, 200819 Constance F. Citro and Robert T. Michael, Poverty, A New Approach, 199520 C. Chirca, C. Zamfir ş.a. Metode şi tehnici de evaluare a sărăciei, 199821 Sheldon Danziger, Robert H. Haveman, Understanding Poverty, 2001

Page 14 of 17

Page 15: SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA - REFERAT

DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND “SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA”Victoria D. Miron ( Burton ) – An II, gr. 104, SEE

sărăcie absolute reprezintă un minim absolut al veniturilor (sau al consumurilor)

stabilite într-o manieră obiectivă, sub nivelul căruia individul (sau gospodăria)

este considerată săracă. Acestea sunt fixate în timp la un moment dat şi

actualizate sistematic ţinând cont de evoluţia în timp a preţurilor. De cealaltă

parte, pragul de sărăcie relativ este definit în termeni de nivel de venituri sau

consum tipice în cea mai mare parte a societăţii. Puterea de cumpărare a

pragului relativ de sărăcie se schimbă în timp odată cu nivelul veniturilor, al

cheltuielilor sau al consumului societăţii22.

„Distincţia esenţială între cele două măsurători nu constă în valoarea

monetară specifică a pragului de sărăcie respectiv, ci mai degrabă în cum

aceste praguri se actualizează în timp. Pragurile absolute rămân constante, în

timp ce pragurile relative cresc pe măsură ce standardul de viaţă creşte23”.

Altfel spus, pragurile relative reprezintă venituri mai mici în comparaţie cu alţi

indivizi, membri ai aceleiaşi societăţi pentru care se face estimarea. În timp ce

pragurile absolute se actualizează la intervale mari de timp, pragurile relative se

actualizează de la sine, sistematic, ori de câte ori se efectuează cercetarea.

Concluzii

Abordarea conceptuală a stării sociale de sărăcie ne îngăduie, în manieră

concluzivă, unele consideraţii, semnificative în acest sens fiind cele care

converg tematic spre abordările lui Peter Saunders în lucrarea sa „Spre un

cadru credibil al sărăciei: de la sărăcia în ceea ce priveşte veniturile la

privare”24. Astfel, avem în vedere aspecte ce denotă realităţi precum că:

sărăcia reprezintă o situaţie în care nevoile de bază nu pot fi satisfăcute

din resursele disponibile, orice definiţie dată sărăciei trebuind, spre a fi

în consens cu realitatea, să înglobeze percepţiile comunităţii despre

sărăcie;

22 Sheldon Danziger, Robert H. Haveman, Understanding Poverty, 200123 John Iceland, Poverty in America, 200624 Peter Saunders, Towards a Credible Poverty Framework: From Income Poverty to Deprivation, 2004

Page 15 of 17

Page 16: SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA - REFERAT

DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND “SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA”Victoria D. Miron ( Burton ) – An II, gr. 104, SEE

oricare ar fi sistemele politice şi economice, sărăcirea şi

uzura legăturilor economice, familiale şi sociale merg

„mână în mână”, într-o „complicitate” reciproc

condiţionată ;

pretutindeni, sărăcia extremă sfârşeşte prin erodarea

relaţiilor de solidaritate umană;

absenţa posibilităţilor şi a mijloacelor de participare la

viaţa economică şi socială, prin desfăşurarea unei

activităţi, joaca un rol preponderent în potenţarea

procesului de excludere socială;

circularitatea care se manifestă între

precaritate/marginalizare şi sărăcia extremă/excludere

socială trebuie să atragă atenţia asupra faptului că

atunci când precarităţile se acumulează şi condiţiile de

viaţă devin insuportabile, cei afectaţi riscă să depăşească

un punct de la care, practic, nu se mai pot intoarce decât,

incert, cu eforturi maxime;

odată atinşi de sărăcia extremă, persoanele nu mai au

controlul asupra propriei existenţe, în fiecare zi ei trebuind

să-şi găsească mijloace de supravieţuire, fără a avea

garanţia zilei de mâine;

tendinţa spre marginalizare, pe scară mare, a fost

conceptualizată ca o dualizare a societăţii moderne sau

de polarizare severă a acesteia.

Page 16 of 17

Page 17: SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA - REFERAT

DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND “SARACIA SI EXCLUDEREA SOCIALA”Victoria D. Miron ( Burton ) – An II, gr. 104, SEE

BIBLIOGRAFIE

1.Atkinson, A.B., Social Exclusion, Poverty and Unemployment, în Hills, J. (Ed.) Exclusion, Employment and Opportunity, London School of Economics, 19982. Barry, B., Social Exclision, Social Isolation, and the Distribution of Income, în Hills, Le Grand, J.Piachaud, D. (Ed.), Understanding Social Exclusion, Oxford, Oxford University Press, 20023. Cace C., Social Insurances: Management, evolutions and tendencies, Bucharest, România, Expert, 20044.Cace S., The Welfare State. Evolutions and Tendencies, Expert, Bucharest, România, 20045. Merghman, J., Social Exclusion in Europe: Policy Context and Analitical Framework, in Room, G. (Ed.), Beyond the Threshold, Bristol, Policy Press, 20056. John Iceland, Poverty in America, 20067. Sheldon Danziger, Robert H. Haveman, Understanding Poverty, 20018. Rebecca M. Blank and Mark H. Greenberg, Improving the Measurement of Poverty, 20089. Constance F. Citro and Robert T. Michael, Poverty, A New Approach, 199510. C. Chirca, C. Zamfir ş.a. Metode şi tehnici de evaluare a sărăciei, Editura Universitaria, Bucureşti, 199811. Elena Zamfir, Cătălin Zamfir, Politici sociale, România în context european, Editura Didactica, Bucureşti, 1995

Page 17 of 17