Sabin Ivan; Masajul Pentru Toti

Coperta: Petre HEDERFAI

Redactor: Gabriela NIŢĂTehnoredactor: Adrian UTALE

ISBN 973-570-177-4

Dr. SABIN IVAN

MASAJULPENTRU TOŢI

^EDITURA

€991BUCUREŞTI

INTRODUCERE

în urmă cu mulţi ani, în plin avânt al chimioterapieimoderne, îndrăzneam să public lucrarea de medicină na-turistă, Presopunctura. Ba mai mult, îndrăzneam chiar sărecomand, în scopuri terapeutice, cel mai simplu act tera-peutic: masajul digital al unor puncte de pe piele. Am în-drăznit toate acestea în numele milenarului principiu hi-pocratic „Mai întâi de toate să nu vatămi", principiu, dinnefericire, uitat de unii confraţi.

îndrăzneala mea s-a mai datorat si unei decizii a Or-ganizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care, alarmată fiind depoluarea medicamentoasă, un nou flagel care ameninţăomenirea, recomanda, printre alte antidoturi, dacă sepoate spune astfel, revalorificarea multor mijloace tera-peutice tradiţionale.

După aproape 20 de ani, iată că îndrăznesc din nou săpublic o lucrare despre masaj, la a cărei alcătuire am ţi-nut seama, de astă dată, de dorinţa marelui public de acunoaşte si alte tipuri de masaj: clasic, reflexogen, tradi-ţional şi mecanic. De menţionat că toate aceste forme demasaj pot fi executate pe propriul corp, metodă cunoscutăsub denumirea de automasaj.

Parcurgând această lucrare, cititorul va constata cămanevrele respective sunt destul de uşor de executat, pen-tru reperarea zonelor şi punctelor indicate având la înde-mână numeroase desene. Lucrarea se vrea, în primul rând,un ghid terapeutic care să nu lipsească din nici o casă.

Având în vedere faptul că masajele tradiţionale suntpracticate în toate ţările asiatice, că cele clasice şi refle-xogene au o mare răspândire în cele două Americi şi înEuropa, se poate spune că acest remediu natural estepracticat de câteva miliarde de oameni.

Aceasta nu înseamnă că masajul este un panaceu, căpoate înlocui medicamentele sau alte acte medicale pro-prii medicinii clasice. Dar, dacă masajul unor puncte sauregiuni de pe piele ameliorează o durere, dacă inducesomnul, dacă revigorează organismul etc., de ce să nu-lfolosim în locul medicamentelor? Pentru uşurinţa execu-tării manevrelor sale, dar mai ales pentru nenumăratelesale indicaţii, printre care şi unele urgenţe (de exemplu, înlipotimii), masajul trebuie învăţat de noi toţi, indiferent devârstă.

Să nu uităm masajul igienic cu numeroasele sale efectepozitive asupra sănătăţii noastre si nici masajul sportiv,nelipsit din arsenalele terapeutice ale medicilor şi ale ma-sorilor de specialitate.

în încheierea acestei scurte introduceri, vreau să mul-ţumesc, şi pe această cale, Editurii C.N.I. „CORESI",pentru interesul acordat lucrărilor de medicină naturistă,venind, în felul acesta, în sprijinul sănătăţii omului, cât şiîn al combaterii poluării medicamentoase.

Autorul

CAPITOLUL I

NOŢIUNI DE ANATOMIE

Structuri anatomice

Masajul, indiferent de forma sub care se aplică, seadresează, în primul rând, pielii, acţiunea mecanică fiindtransmisă şi ţesuturilor subiacente. Pentru acest motiv, atâtprofesioniştii, cât şi neprofesioniştii, trebuie să posede câ-teva noţiuni de anatomie şi chiar de fiziologie, în specialdespre piele, dar şi despre restul structurilor anatomiceaflate sub ea, cum sunt: ţesutul celular subcutanat, oasele,articulaţiile, muşchii etc.

Noţiunile de anatomie mai sunt necesare pentru stabili-rea şi delimitarea zonelor topografice, ce urmează a fi ma-sate.

PIELEA

Pielea este un organ complex care înveleşte corpulomului. Suprafaţa pielii unui adult este de 1,60 mp, avândo greutate totală de 13 kg (3,5 kg la cadavru).

Grosimea pielii variază în funcţie de regiunea corpului,de sex, de vârstă etc. Grosimea medie este de 4 mm la cea-fă, de 3 mm pe palme şi tălpi şi de 1-2 mm pe restul cor-pului. Pielea se îngroaşă o dată cu vârsta, în locurile undepresiunea este absentă (subsoară, faţa anterioară a cotului,faţa posterioară a genunchiului), pielea este subţire. Pieleacapului este cea mai groasă dintre toate regiunile corpului.

Pielea este aderentă de planurile subiacente, în unelelocuri mai mult, în altele mai puţin, în acest ultim caz, pli-ul format la apucarea pielii cu două degete se poate ridicauşor. Când aderenţele sunt mai ferme, alunecarea pielii peplanurile subiacente este imposibilă sau foarte mult limi-tată.

Pielea se mulează pe corp în funcţie de relieful întâlnit,în unele locuri pielea este lipită de oase, ca de exemplu pefaţa antero-internă a gambei (aici se află osul tibia) şi pepiept (aici se află osul stern), în anumite regiuni sub pielese observă traseul venelor superficiale, fiind foarte vizibilela persoanele emaciate.

Structura pielii

Fig. 1. Pielea - secţiune schematică1. Păr; 2. Por; 3. Canal sudoripar; 4. Glandă sebacee; 5. Muşchi carezbârleşte părul; 6. Glomerulul glandei sudoripare; 7. Bulbul părului;

8. Epiderma; 9. Derma; 10. Ţesut celular subcutanat grăsos;11. Suprafaţa epidermei; 12. Strat cornos; 13. Terminaţiile fibrelor

nervoase în epidermă; 14. Corpuscul tactil; 15. Venulă; 16. Arteriolă;17. Corpuscul Golgi; 18. Fibre nervoase

Pielea (fîg. 1) este constituită din epidermă (strat su-perficial, foarte subţire) şi dermă (strat profund). Subdermă se găseşte hipoderma, care face legătura între pieleşi organele aflate sub ea.

Epiderma

Epiderma este alcătuită din cinci straturi: bazai (germi-nativ), granulos, lucios, cornos şi descuamant. In stratulbazai au loc schimburile dintre dermă si epidermă, aiciformându-se şi melanină, substanţa care colorează pielea,în acest strat se formează celulele epidermei.

în stratul cornos se găsesc celule care conţin cheratină,iar în cel descuamant celule în stare avansată de uscare,care se desfac şi cad de pe suprafaţa pielii.

Pe suprafaţa pielii există adâncituri mici, mai mult saumai puţin vizibile cu ochiul, şi foarte mulţi pori. Poriipielii sunt orificiile canalelor care o străbat, ele venind dinprofunzime. Aceste canale sunt de două feluri: prin uneleiese sudoarea (canale sudoripare) şi prin altele sebum, ogrăsime lichidă.

Derma

Este formată din fibre elastice şi conjunctive, în dermăse găsesc vase de sânge, prelungiri ale nervilor, corpusculitactili, glandele sudoripare, glandele sebacee şi foliculiipiloşi prin care trec firele de păr.

Derma este formată din două zone: superioară (în carese găsesc papile, nişte ridicaturi ce pătrund în epidermă) şiinferioară (chorion). Zona inferioară, care constituie dermapropriu-zisă, reprezintă aproximativ 4/5 din grosimeadcrmei.

Derma este formată din ţesut conjunctiv, cu celule den-se şi rezistente, şi din fibre elastice. Ambele formează osolidă bază de susţinere.

în dermă, unde se găseşte o bogată reţea vasculară, auloc schimburi nutritive.

Hipoderma

Este partea profundă a pielii care face legătura cu ţe-suturile subiacente. Ea este alcătuită din ţesut conjunctiv şiţesut adipos care permit alunecarea pielii pe ţesuturileaflate dedesubt. Ţesutul subcutanat face legătura dintreţesuturile şi organele corpului.

în hipodermă se găsesc numeroase vase de sânge şilimfă, filete nervoase etc.

Ţesutul conjunctiv apără organismul împotrivaagenţilor patogeni şi contribuie la regenerarea ţesuturi-lor.

Derma şi hipodermă nu sunt strict delimitate, fascicu-lele lor interferându-se unele cu altele. Grosimea stratuluiprofund variază în funcţie de muşchii şi organele aflatededesubt.

Vasele pielii

Pielea, cu numeroasele sale reţele de vase sanguine (şide limfă), constituie un însemnat rezervor de sânge. Prinmecanisme reflexe, acesta menţine echilibrul între circu-laţia superficială şi cea profundă. Când în piele se produ-ce vasodilataţie (venoasă) accentuată, organismul răs-punde printr-o vasoconstricţie profundă. Un masaj blând,efectuat pe regiunea hepatică (hipocondrul drept), produ-ce descongestionarea ficatului cu diminuarea volumuluisău.

Vasele pielii pot stoca până la 1,5 litri de sânge. Cuacest rezervor natural, care este pielea, organismul poateechilibra dinamica sângelui în unele boli de inimă sau deficat.

10

Nervii pielii

Reţeaua vasculară a pielii se împleteşte cu o vastă reţeanervoasă, ale cărei elemente ajung până la baza epidermei.

Pielea este un organ senzitiv-senzorial de recepţie şi deinformaţie, în grosimea sa, se găsesc un număr mare decorpusculi tactili, termici (pentru rece şi cald) şi pentrusensibilitate dureroasă. Reţeaua nervoasă de informaţieeste dublată de filete motorii, care acţionează asupra muş-chilor (de exemplu muşchii feţei).

Originea nervilor senzitivi şi motori este în măduvaspinării, iar a celor care acţionează asupra glandelor şi va-selor este în sistemul nervos vegetativ simpatic. Datorităacestei vaste reţele nervoase, frigul, căldura, loviturile, ar-surile etc. sunt transmise, într-o fracţiune de secundă, lacentrii nervoşi, care dau comandă de retragere imediată asegmentului respectiv.

ANEXELE PIELII

Glandele sebacee

îşi au sediul în derm, de fiecare fir de păr fiind ataşatăcâte o astfel de glandă. Glandele sebacee secretă sebum, osubstanţă în a cărei compoziţie intră lipide, colesterină,resturi celulare etc. Secreţia de sebum începe la 5 ani, estemaximă la adulţi şi scăzută la persoanele în vârstă, cândpielea lor devine aspră şi uscată.

Secreţia glandelor sebacee depinde de felul alimentaţi-ei. Sebumul unge părul şi pielea, pe care o face suplă, ofereşte de uscare şi de pătrunderea în ea a lichidelor dinafară.

împreună cu substanţele acide care se formează la su-prafaţa pielii, ca urmare a evaporării sudorii, sebumulformează un strat subţire, cu reacţie acidă (pH 5-6), cu rolprotector al pielii împotriva pătrunderii microorganisme -

11

lor. Prin spălare, stratul acid dispare, el refăcându-se des-tul de repede, după 2-3 ore.

Glandele sudoripare

Aceste glande îşi au sediul în derm, de unde îşi trimitsecreţia (sudoarea) la suprafaţa pielii prin nişte canale, alecăror orificii externe poartă numele de pori. Numărul po-rilor de pe pielea unui adult este de aproximativ 3 milioa-ne. Cele mai multe glande sudoripare se află pe trunchi,gât, membre, axile, palme, plante etc.

Sudoarea conţine 99% apă, puţină sare, urme de uree,resturi metabolice, acizi aminaţi, o substanţă alcalină (carese acidifică la contactul cu aerul), acizi graşi etc. Ea degajăun miros acid şi dezagreabil. Producţia de sudoare estepermanentă, ea neajungând însă în întregime la suprafaţapielii, fiind absorbită la nivelul stratului cornos. Sudoareacurăţă pielea, distruge microbii de la suprafaţa sa şi contri-buie la eliminarea unei cantităţi anumite de uree.

Transpiraţia este un proces fiziologic normal, rolul săuprincipal fiind de menţinere constantă a temperaturii in-terne a corpului. Transpiraţia intervine ori de câte ori tem-peratura ambiantă scade sau creşte. Vara, transpiraţiacreşte şi iarna scade în mod automat.

Părul

Este un filament cornos, implantat oblic în derm. Rădă-cina părului este aşezată pe o papilă vasculară, prin in-termediul căreia primese hrana necesară.

La suprafaţa pielii părul este constituit dintr-un stratcornos, în compoziţia căruia intră grăsimi, pigmenţi şi chiaraer. Lângă rădăcină, fiecare fir de păr are câte o glandăsebacee si un muşchi care îl zburleşte.

Creşterea părului se face prin diviziunea celulelor de larădăcina sa.

12

Unghiile

Sunt plăci cornoase, semitransparente, care acoperăextremităţile degetelor, având rădăcina înfiptă sub pliulîndoit al pielii.

Rădăcina unghiei şi patul pe care ea stă sunt formatedin celule asemănătoare celor din stratul cornos alpielii.

Unghia creşte foarte repede (1/10 mm pe zi), de la ră-dăcină spre marginea sa liberă. Creşterea este maximă în-tre 5-30 de ani, ca apoi să scadă, o dată cu vârsta.

COMPOZIŢIA PIELII

Apă (72%), care este, de fapt, o soluţie de săruri mine-rale: calciu, magneziu, potasiu, sodiu, cupru, fier, zinc,fluor, arsenic, fosfor, iod, sulf, sodiu etc.

Proteine, ele constituind „scheletul" dermei şi epider-mei, cu cele trei substanţe caracteristice pielii: keratina,colagenul şi pigmenţii:

- keratina este concentrată în epiderm, în păr şi unghii.- colagenul este elementul esenţial al substanţei in-

tercelulare a ţesutului conjunctiv, al cărui dezechilibru an-trenează îmbătrânirea.

- pigmenţii (melanină), care dau culoarea neagră a pă-rului, datorită conţinutului în fier şi sulf.

Alte substanţe: lipide, colesterol, steroli etc.

FUNCŢIILE PIELII

Pielea este un organ protector al întregului organism,pe care îl apără de toate agresiunile externe. Prin bogata sareţea nervoasă, senzitivă, pielea ne informează în perma-nenţă despre starea mediului ambiant (frig, căldură) şidespre cele mai neînsemnate agresiuni externe (înţepături,presiuni). Când aceşti factori depăşesc un anumit prag,

13

organismul reacţionează prompt şi se apără prin gesturireflexe, în primul rând prin retragerea segmentului afectat.

Un alt mijloc de apărare al organismului îl constituiemantaua acidă protectoare formată la suprafaţa pielii îm-potriva proliferării microbilor şi mucegaiurilor. Pentru caaceastă manta protectoare să nu dispară şi să se reconsti-tuie repede după spălare sau după un duş, nu vor fi folositesăpunuri şi detergenţi prea alcalini, ci numai produse neu-tre. Astfel de măsuri se impun mai ales după vârsta de 45de ani, când începe involuţia pielii.

Gospodinele care folosesc detergenţi foarte alcalini, înmod excesiv, se expun la dermatoze (erupţii maculare pemâini şi antebraţe).

La nivelul pielii are loc un schimb de gaze: din exteriorpătrunde oxigen, iar din interior se elimină bioxid de car-bon.

Pe lângă această funcţie respiratorie, pielea are şi unaexcretorie. Ea constă din eliminarea din organism, prinintermediul sudorii, a produşilor nefolositori.

Prin piele sunt absorbite dinafară unele substanţe chi-mice sau biologice conţinute în produsele cosmetice sau încele folosite pentru masaj.

Pielea mai asigură menţinerea unei temperaturi con-stante a organismului, un rol important avându-1 transpira-ţia şi circulaţia sângelui periferic.

Dr. A. Desaux spune că ţesutul reticulio-endotelial dinderm secretă un hormon analog Reticulinei M, un medi-cament descoperit de profesorul clujean luliu Moldovan(1946).

Despre funcţia endocrină a pielii vorbesc şi alţi autori.Unii dintre ei consideră histamina secretată de piele, carese varsă în sânge, un hormon care acţionează asupra va-selor de sânge, pe care le dilată.

Tot pielea mai secretă anumite substanţe care acţionea-ză asupra glandelor genitale, fapt pentru care unii cerce-

tători o consideră o glandă sexuală accesorie. Pielea se-cretă, de asemeni, enzime şi fermenţi celulari de naturăproteică, care, în doze foarte mici, transformă proteinele,lipidele şi glucidele în substanţe asimilabile.

ŢESUTUL SUBCUTANAT

Se găseşte sub piele, pe care o separă de masele mus-culare. Acest ţesut este constituit din fibre elastice şi dinnumeroase vase sanguine şi limfatice. Având o consistenţălaxă, el realizează un strat elastic şi mobil între piele şimuşchi. Graţie acestui ţesut elastic, pielea poate aluneca şiîn acelaşi timp se poate mula pe structurile subiacente,adaptându-se la toate modificările de formă, în funcţie derelieful anatomic.

Când acest ţesut este încărcat excesiv cu celule adipoa-se, el se umflă şi îşi pierde laxitatea. în felul acesta pieleadevine mai puţin mobilă.

OASELE

Oasele scheletului omenesc (fig. 2 şi 3), în număr de206, sunt de trei feluri: lungi, scurte şi plate.Oasele lungise găsesc la nivelul membrelor superioare (humerus, radi-us, cubitus) şi inferioare (femur, tibia, peroneu), scurte, lanivelul mâinilor (carpiene, metacarpiene, falange), labelorpicioarelor (astragal, calcaneu, metatarsiene, falange),coloanei vertebrale (vertebre) şi plate, la craniu (parietal,temporal, occipital etc.) şi torace (omoplat, stern).

Osul este constituit dintr-un ţesut compact şi spongios,acoperit de o membrană fibroasă, numită periost; lipseşteîn locurile în care se insera tendoanele şi unde oasele searticulează între ele.

15

Fig. 2. Oasele corpului.Faţa anterioară:

1. Parietal2. Occipital3. Temporal4. Vertebre cervicale5. Omoplat6. Capul humerusului7. Coaste8. Humerus9. Cubitus10. Femurll.Rotula12. Peroneu13.Tibia14.Maleola internă15.Calcaneu16.Metatars17.Maleola externă18.Marele trohanter19.Osiliac20.Capul femurului21.Sacrum22.Stern23.Clavicula24. Maxilar inferior25. Maxilar superior26. Frontal27.Falange28.Metacarp29.Radius30.Nazal

26

16 Scheletul uman cuprinde următoarele oase:

• CAPCraniu (8 oase): frontal, occipital, parietal (2),

tem-poral (2), sfenoid, etmoid;

Faţă (14 oase): dintre care 7 externe: zigomatic (2),nazal (2), maxilar superior (2) şi maxilar inferior(mandibulă);

Fig. 3. Oasele corpului.Faţa posterioară:

1. Parietal2. Occipital3. Vertebre cervicale4. Mandibulă (maxilar

inferior)5. Maxilar superior6. Clavicula7. Omoplat8. Vertebre9. Os iliac

10. Coccis11. Astragal12. Calcaneu13. Tibia14. Peroneu15. Grilaj costal16. Tuberozitatea poste-

rioară a tibiei17. Zigomatic18. Temporal

• TRUNCHIColoana vertebrală cu 24 vertebre, dintre care 7cervicale, 12 dorsale (toracale), 5 lombare, 5 sa-crate şi 4 coccigiene;Cutia toracică:-stern

- coaste (12 perechi), care formează cutia toraci-că, primele 7 coaste se unesc în faţă pe osul

17

stern, 3 pe un cartilagiu substernal şi ultimeledouă sunt libere (flotante);Bazin: 2 oase iliace.

• MEMBRU SUPERIORUmăr: omoplat, claviculă;Braţ: humerus;Antebraţ: cubitus şi radius;Mână:

-carp: 8 oase (scafoid, semilunar, piramidal,pisiform, trapez, trapezoid, osul mare, unci-form);

— metacarp: 5 oase-falange (3 pentru fiecare deget, cu excepţia de-

getului mare, care are două falange).

• MEMBRU INFERIORCoapsă: femur;Gambă, tibia, peroneu, rotulă;Picior: - tars: astragal, calcaneu, scafoid, cuboid,cuneiforme (3)

- metatars-falange.

ARTICULAŢIILE

Articulaţiile sau încheieturile sunt formaţiuni prin carese leagă două oase vecine în scheletul uman. Ele sunt fixe,neîntrerupte, ca de exemplu suturile oaselor cutiei cranie-ne, semimobile, cu mobilitate redusă (articulaţiile corpu-rilor vertebrale, oaselor tarsiene etc.) şi mobile.

Capetele oaselor articulaţiilor mobile sunt tapetate cuun cartilagiu fin, suplu şi rezistent. Aceste oase sunt men-ţinute în contact unele cu altele, printr-un manşon fibros,

18

numit capsulă articulară şi de muşchii înconjurători, în in-teriorul capsulei se găseşte lichidul sinovial, care lubre-fiază suprafeţele articulare.

Articulaţiile permit, în funcţie de forma lor, mişcări deflexie, extensie, adducţie, abducţie, rotaţie etc.

TENDOANELE

Sunt fascicule subţiri, fibroase, de culoare albă, formatedin ţesut conjunctiv, foarte rezistente. Cu ajutorul lor,muşchii sunt legaţi de oase. Tendoanele fac posibilă con-tractarea muşchilor şi mişcarea segmentului respectiv.Unele tendoane se găsesc direct sub piele (mâini, picior,călcâi).

La nivelul tendoanelor se pot produce unele modificări,ele având diferite cauze: inactivitate, lubrefiere insufici-entă, aderenţe, iritaţii, inflamaţii, congestii etc. Suferinţeletendoanelor se manifestă prin umflături locale şi dureri.

Masajul clasic se execută şi la nivelul tendoanelor, odată cu masajul muşchilor, cele mai folosite manevre fiindnetezirile.

lMUŞCHII

Muşchii corpului omenesc sunt de trei feluri: striaţi(supuşi voinţei omului), netezi (nu sunt supuşi voinţeiomului) şi intermediari (muşchiul inimii).Muşchii striaţi sunt legaţi direct de oase prin interme-diul tendoanelor şi aponevrozelor. Ei determină mişcările.Muşchii netezi se găsesc în pereţii organelor cavitare:loinac, intestine, vezică urinară etc. Contracţia lor produ-i- golirea respectivului conţinut.In corpul omului sunt aproape 400 de muşchi.

19

Masajul clasic se adresează pielii, ţesutului subcutanat,muşchilor, în special celor superficiali (fig. 4 şi 5), ten-doanelor etc. Masajul se face pentru muşchii sănătoşi,atrofiaţi (volum micşorat), contractaţi, inflamaţi (miozite)etc.

20

Fig. 4. Muşchii corpului.Faţa anterioară:

1. Frontal2. Temporal3. Orbicularul pleoapelor

BuccinatorOrbicularul buzeiPătratul buzei inferioareMarele zigomatic

8. Micul zigomatic9. Triunghiularul buzelor

10. Trapez11. Deltoid12. Pectoral13. Biceps14. Dinţat15. Oblic16. Lung supinator17. Croitor18. Peronier lateral19. Gambier anterior20. Gemen intern21. Marele aductor22. Vastul intern23. Pectineu

NERVII

Nervii sunt compuşi din fibre nervoase care pleacă dinrrcier şi măduva spinării, făcând legătura cu întregul orga-nism. După funcţii, nervii sunt de mai multe feluri: simpa-

21

Fig. 5. Muşchii corpului.Faţa posterioară:

1.Occipital2. Stero-cleido-mastoidian3. Trapez4. Deltoid5. Micul şi marele rotund6. Marele dorsal7. Marele oblic8. Marele fesier9. Tensor

10. Biceps crurall l. Semi-tendinos12. Gemen extern13. Gemen intern14. Tendonul AchileLS.Pedios16. Extensorul degetelor

tici, parasimpatici, motori, senzitivi şi micşti. Cei care îşiau originea în creier se numesc nervi cranieni (12 pe-rechi), iar în măduva spinării, nervi rahidieni.

Nervii motori asigură comanda muşchilor şi organelor.Nervii senzitivi primesc diverse senzaţii pe care letransmit la sistemul nervos central.

Sistemul nervos central cuprinde creierul (adăpostit încutia craniană) şi anexele: măduva spinării (adăpostită încanalul rahidian al şirei spinării) şi nervii.

Din nervii rahidieni pleacă nervii periferici, în majoritatealor micşti (formaţi din fibre motorii şi senzitive), care iner-vează membrele superioare şi inferioare. Cele mai frecventesuferinţe ale nervilor sunt nevralgiile (dureri de-a lungul tra-iectului unui nerv) şi nevritele (leziuni inflamatorii).

Regiunile anatomice

Masajul poate fi aplicat pe întregul corp (masaj gene-ral) sau numai pe anumite segmente ale corpului: faţă, gât,abdomen, torace, spate, şale, umăr, braţ, antebraţ, mâini,coapsă, gambă, picior (masaj parţial). Un masor trebuie săcunoască bine topografia acestor regiuni.

FAŢĂ

Pe faţă se găsesc cavităţile care adăpostesc organele desimţ (ochi, nas, ureche, limbă). Pielea feţei este foarte binevascularizată. Muşchii feţei sunt mici şi numeroşi, uniidintre ei fiind dispuşi în jurul orificiilor (ochi, gură, nas).

Principalii nervi ai feţei sunt: nervul facial (care co-mandă muşchii feţei) şi nervul îrigemen, cu cele trei ra-muri ale sale, care inervează ochiul, nasul, dinţii şi limba.

Anatomia feţei trebuie să fie bine cunoscută de cosme-ticieni.

22

l

GAT

Ceafa se întinde de la marginea osului occipital până lascobiturile supraclaviculare şi umeri. Muşchii săi sunt nu-meroşi, ei fiind dispuşi în patru planuri. Ceafa este iner-vată de ramurile nervilor cervicali.

Regiunea anterioară se întinde de la osul hioid (situatîntre baza limbii şi laringe) până la furculiţa sternului. Aicise găsesc: cartilagiul tiroidian (mărul lui Adam), glandatiroidă, arterele carotide primitive, venele jugulare interne.Pielea este foarte subţire.

Regiunile laterale sunt încrucişate de muşchiulsternocleidomastoidian; pe aici trec artera carotidă, venajugulară, nervul hipoglos (comandă mişcările limbii), ner-vul vag (reglează activitatea inimii, plămânului, stomacu-lui) etc.

Această regiune este mai puţin abordată de masori.

SPATE

Corespunde regiunii din dreptul coloanei vertebraledorsale, de o parte şi alta. în partea superioară se găsescmuşchii marele dorsal şi trapez, iar în profunzime muşchiivertebrali.

Este una din zonele cele mai folosite în masajul clasic,tradiţional şi reflexogen.

ŞALE

Foarte mulţi bolnavi se prezintă la medic pentru durerii Ic şale, regiune anatomică denumită în termeni medicali„regiunea lombo-sacrată". De obicei, această regiune estemasată în acelaşi timp cu spatele.

23

TORACE (cutia toracică)

Este format de stern, coaste şi coloana vertebralăcervico-dorsală. Toracele este separat de abdomen demuşchiul diafragm.

In cutia toracică se găsesc plămânii şi inima.

ABDOMEN

Abdomenul este mai puţin abordat în timpul masajuluigeneral, dacă nu există indicaţii speciale, ca de exempluconstipaţia.

în cavitatea abdominală se găsesc numeroase organe,unul dintre ele fiind intestinul gros. Zonele sale de proiec-ţie sunt folosite în masajul reflex.

FESE

Aşa se numesc părţile cărnoase, posterioare ale corpu-lui. Fesele sunt formate din trei muşchi fesieri: mare, mij-lociu şi mic. Această regiune este abordată în masajul ge-neral, cât şi în cel segmentar.

MEMBRUL SUPERIOR (toracic)

Umărul este format din osul omoplat, humerus şi cla-viculă (partea externă). Este învelit de un manşon grosformat din ligamente şi muşchiul deltoid, care are o formătriunghiulară. El ridică braţul lateral, înainte şi înapoi, pâ-nă la orizontală. Acest segment este abordat foarte mult înmasajul clasic.

Braţul este format din osul humerus, învelit de muşchi.

24

l

l

Antebraţul este format din oasele radius si cubitus, în-velite de muşchi.

Articulaţia pumnuluiui este formată de radius, cubitusşi oasele carpiene.

Mâna este formată din oasele carpiene, metacarpiene şifalange.

MEMBRUL INFERIOR (pelvin)

Şoldul este format de osul coxal, care se ^articuleazăposterior cu osul sacrum şi lateral cu femurul. In regiuneaşoldului se găsesc muşchii fesieri (mare, mijlociu şi mic).

Coapsa este formată de osul femur, învelit de următoriimuşchi: cvadriceps, croitor, abductori etc.

Genunchiul este format din femur, tibie, peroneu şilolulă, ligamente laterale etc.

Gamba este formată de oasele tibia şi peroneu, înveliteilc muşchii gemeni, peronieri, gambier etc.

Glezna este o articulaţie formată de oasele tibia, pero-neu, astragal.

Laba piciorului este formată din oasele tarsiene, me-liilarsiene şi falange.

Membrele superioare şi inferioare sunt segmentele celemai folosite, de toţi masorii, în timpul masajului general,• Iar mai ales în masajul segmentar.

Cunoaşterea tuturor acestor regiuni anatomice esteobligatorie pentru masorii profesionişti si chiar pentruiii-profesionişti, care folosesc mai ales automasajul.

CAPITOLUL II

MASAJUL CLASIC

Istoric

Primul gest terapeutic al omului a fost punerea mâiniipe locul dureros sau chiar frecarea instinctivă, gest care adăinuit până în zilele noastre. Care dintre noi nu-şi freacăpielea în locul în care s-a lovit? Primul gest terapeutic alunei mame nu este punerea palmelor sale pe fruntea copi-lului febril sau pe locul dureros? De multe ori, tratamentulsău de „urgenţă" face minuni.

Frecarea şi chiar lingerea locului dureros sunt reacţiiinstinctive întâlnite şi la unele animale. Saliva multoracontribuie la cicatrizarea rapidă a rănilor.

Frecarea pielii pentru vindecarea bolilor a făcut partedin arsenalele terapeutice ale şamanilor de pretutindeni,din timpurile cele mai îndepărtate. Până la gestul pro-priu-zis, ei rosteau diverse formule magice, însoţite degesturi spectaculare, care impresionau nu numai pe bol-nav, dar şi pe cei din jur. Dacă uneori obţineau şi unelerezultate, ele se datorau, desigur, autosugestiei.

Primele mărturii scrise despre masajul terapeutic,„metodic", le găsim în documentele chineze, egiptene şiindiene, vechi de peste 50 de secole. Cu 3 000 de ani î.Hr.,în China masajul era asociat gimnasticii medicale, una dinpracticile sectei religioase Tao-Cheu, care avea să ia unmare avânt în mileniul următor. Din arsenalul terapeutic alvechilor chinezi mai făceau parte acupunctura şi plantelemedicinale.

26

Din papirusurile egiptene şi din alte documente, aflămcă pe malul Nilului se folosea, pentru tămăduirea bolilor,si masajul, alături de plante medicinale.

Conform scrierilor ayurvedice, în India anilor1500 î.Hr., masajul se folosea pentru îngrijirea corpului. Oastfel de practică făcea parte din preceptele religioase„Schamvahna", care obligau pe toţi credincioşii să se fricţi-oneze dimineaţa cu uleiuri mirositoare. Interesant de ştiuteste faptul că vechii indieni cunoşteau o serie de manevre,printre acestea aflându-se netezirile, presiunile şi frământă-rile. Ei începeau cu masarea fetei, apoi a trunchiului şi ter-minau cu membrele inferioare, de la rădăcină spre degete.

După reîntoarcerea lui Alexandru Macedon din India(331 î.Hr.), la curtea sa se foloseau neteziri şi fricţiuni alepielii cu baghete speciale din fildeş.

Şi alte popoare asiatice, precum asirienii, babilonienii,perşii, evreii aveau în arsenalele lor terapeutice masajul.

în Grecia antică, masajul era obligatoriu pentru soldaţi,care îl foloseau zilnic alături de exerciţii fizice speciale.Ambele practici erau necesare pentru întărirea corpului.Primii masori profesionişti au apărut în cadrul băilor pu-blice, provenind din băieşi. Ei se numeau aliptes. Familiilegreceşti bogate aveau pe lângă casă un astfel de masorprofesionist.

Masajul terapeutic a apărut în Grecia antică ceva maiUli/iu, un mare merit în răspândirea sa avându-1 Hipocrate,supranumit şi părintele medicinii. El recomanda pselafia(masaj în limba elină) pentru „întărirea corpului şi slăbirepmgresivă". Se practica, deci, un masaj igienic şi terapeu-Ik în acelaşi timp. Medicii greci foloseau manevre variate,i'flf mai cunoscute fiind baterile şi frământările. Baterileuf făcea cu palma sau cu palmule (lopăţele speciale con-ffi-|ionate din lemn). Medicul greco-roman Asclepiade dinttllinia, folosea fricţiile şi frământarea pentru „restabilireafi'lnlibrul fizic al organismului".

27

Prin intermediul medicilor greci, masajul a pătruns laRoma, unde a fost aplicat pentru prima dată în casele unorpersonalităţi de seamă ale cetăţii. De la istoricul grecPlutarh, aflăm că nevralgiile cumplite, de care suferea ma-rele general, om se stat şi scriitor roman, Caius luliusCaesar, erau ameliorate numai cu masaj, manevra cu celemai bune rezultate fiind „ciupirea pielii". Plinius cel Bătrâna obţinut acordarea cetăţeniei romane de la împărat, după ce1-a tratat, cu mult succes, cu masaje zilnice. Manevrele folo-site de Plinius erau presiunile, fricţiile si baterile cu palmele.Despre fricţii, Celsus spunea că revigorează corpul şi întă-resc încheieturile. El aplica masajul la tratamentul bolilorreumatice şi la recuperarea răniţilor.

în stabilimentele romane la mare preţ erau băile şi ma-sajele. Celebrul Galen, medicul personal al împăratuluiMarc Aureliu şi al şcolii de gladiatori, a^ scris un interesanttratat, teoretic şi practic, despre masaj. In întreaga antichi-tate greco-romană medicii aplicau masajul şi gimnasticamai ales în scopuri igienice, în secolul al IV-lea vestitulmedic Oribasius vorbeşte, într-una din operele sale medi-cale, despre importanţa fricţiilor, despre modul lor de apli-care şi despre efectele lor terapeutice.

în Evul mediu, practicile medicale greco-romane au fostabandonate, obscurantismul înlocuindu-le cu tot felul devrăjitorii. Ele aveau să renască în secolele care au urmat,apogeul fiind atins în epoca Renaşterii. Masajul şi-a recă-pătat toate drepturile după publicarea, de către medicul ita-lian Gerolamo Mercuriale, în anul 1569, a unui tratat despremasaj, intitulat „De arte Gymnastica" pe care autorul 1-adedicat împăratului Maximilian al II-lea. Acest tratat erafoarte bogat în informaţii cu privire la masaj şi la gimnasticamedicală. Tratatul făcea o trecere de la gimnastica antică lacea modernă, autorul recomandând exerciţii fizice active sipasive. Opera lui Mercuriale s-a bucurat de aprecierea Uni-versităţilor din Padova, Bologna, Roma şi Pisa.

28

Marele chirurg francez Ambroise Pare (1509-1590),care a pus bazele gimnasticii ortopedice, recomanda ma-sajul pe lângă celelalte tratamente.

In secolele ce au urmat, masajul a cunoscut o amplădezvoltare în Suedia, Anglia, Franţa, Germania şi în alteţări europene. Poetul suedez Per Henrik Ling (1707-1778), promotorul unei gimnastici speciale, care îi poartănumele, a pus bazele moderne ale masajului, în ţărileamintite masajul a fost introdus în toate centrele medicale,unde au luat fiinţă numeroase şcoli de specialitate.

în ţara noastră, cu multe decenii în urmă, masajul eralolosit empiric de către doftoroaiele satelor. La sate se maipracticau şi manevre empirice pentru tratamentul entorse-lor şi luxaţiilor, alături de masaje.

Masajul ştiinţific a fost introdus de multă vreme îndinicile de chirurgie, ortopedie, reumatologie, dar mai ales înpoliclinicile sportive. Prima lucrare de specialitate a fost pu-blicată în ţara noastră în anul 1885, de către R.P. Manga. Ease intitula „Masajul, istoricul, manipulaţiunile, acţiunea fizi-ologică si tratamentul câtorva maladii prin acest remediu",l .itcratura de specialitate consemnează de atunci numeroasealic lucrări asemănătoare, printre autorii cei mai cunoscuţiallându-se omul de ştiinţă şi pedagog, profesorul doctor,Adrian N. lonescu, dascăl al multor generaţii de specialişti.

Astăzi, în România, pe lângă masajul clasic, nelipsit dinniscnalele medicinii sportive, se mai practică atât masajulirllcxogen şi masajul tradiţional, cât şi masajul mecanic.

Cum acţionează masajul

Acţiunea masajului asupra corpului omului, indiferenti Ic manevra folosită, este, în primul rând, mecanică, di-icctă asupra pielii şi indirectă asupra ţesuturilor din pro-

29

funzime sau la distanţă de locul masat, când se vorbeşte demasaj reflexogen.

Efectele masajului sunt imediate şi tardive. Efecteleimediate au o durată scurtă, dispar repede, iar cele tardive,care se produc lent, persistă în locul unde s-a efectuat ma-nevra sau la o mai mică sau mai mare distanţă (ca în ma-sajul reflexogen).

în funcţie de felul masajului (general sau parţial), demanevrele folosite (neteziri, frământări, bateri etc.), efec-tele sunt diferite: excitante, stimulante, calmante, relaxanteetc.

Dacă în urmă cu câteva decenii masajul se practica înmod empiric, experienţa masorului având un rol deosebitîn obţinerea unor rezultate, astăzi, o astfel de practică tera-peutică este nelipsită din clinicile de chirurgie, ortopedie,reumatologie, recuperare, dar mai ales în cabinetele demedicină sportivă. Masajul clasic se practică metodic, pebaze ştiinţifice.

în rândurile care urmează vom menţiona, pe scurt, cumacţionează masajul asupra unor structuri anatomice şi caresunt efectele sale:

- asupra pielii:- îi îmbunătăţeşte consistenţa, elasticitatea şi mobilita-

tea;- o curăţă de celulele cornoase provenite în timpul des-

cuamării şi stimulează creşterea celor tinere;- o curăţă de impurităţi;- influenţează favorabil funcţiile sale secretorii, prin

deschiderea canalelor sudoripare şi a celor prin care seelimină sebumul;

- produce o vasodilataţie locală (pielea se înroşeşte);manevrele foarte energice cresc temperatura pielii cu 1°Cşi chiar mai mult;

30

- prin netezirea pielii, se acţionează asupra terminaţii-lor nervoase senzitive, obţinându-se, în felul acesta, efectecalmante;

- masajul relaxează ţesuturile subiacente, bogate în fi-bre senzitive;

- prin netezire se scade tensiunea muşchilor, uneori lajumătate;

- manevrele profunde cresc presiunea tisulară, pe care0 dublează la nivelul ţesutului subcutanat şi o triplează lanivelul muşchilor;

- masajul acţionează asupra unor zone reflexogene si-tuate pe piele, influenţând, pe cale reflexă, funcţiile unororgane.

Câteva sfaturi:

- când stratul de ţesut adipos este abundent, presiunileim vor fi prea energice, ci blânde, alternate cu un frămân-i;it larg şi profund;

- de reţinut că manevrele foarte energice produc rupe-1 ca lobulilor de grăsime şi a vaselor locale foarte mici, ca-i c se manifestă prin apariţia echimozelor locale (unii spe-«. lalişti folosesc, totuşi, astfel de manevre traumatizante latratamentul celulitei);

- după manevrele energice masorul va acoperi cu pal-mele regiunea masată, pe o suprafaţă cât mai mare, câteva/cei de secunde, pentru favorizarea resorbţiei mai rapide alichidelor stagnate în ţesutul conjunctiv;

- în timpul manevrelor energice şi profunde vor fi evi-liitc zonele cu vase superficiale şi trunchiuri nervoasemari;

- masajul este interzis în următoarele zone anatomice:\l>uţiul popliteu (situat pe faţa posterioară a articulaţiei ge-nunchiului), triunghiul lui Scarpa (situat la rădăcina mem-

31

brului inferior, faţa anterioară), axilă (subsoară) şi articu-laţia cotului (faţa anterioară).

- asupra ţesutului subcutanat- îi creşte supleţea şi ameliorează circulaţia sângelui la

acest nivel; cea mai eficientă manevră pentru ţesutulsubcutanat este netezirea ceva mai energică.

- asupra ţesutului conjunctiv- îi reface elasticitatea şi supleţea;- îmbunătăţeşte circulaţia sângelui la acest nivel;- stimulează resorbţia produselor din jurul leziunilor,

cu refacerea mai rapidă a ţesuturilor respective şi gră-beşte formarea cicatricelor, combate retracţiile muscula-re, redorile etc., fenomene întâlnite cu ocazia unor acci-dente la sportivi sau postoperator cu imobilizări înde-lungate.

- asupra circulaţiei sângelui şi limfei- accelerează circulaţia sângelui în a rteriole cu creşte-

rea cantităţii de oxigen la nivelul ţesuturilor şi cu elimina-rea mai rapidă a deşeurilor toxice provenite din activitateamuşchilor;

- creşte frecvenţa bătăilor inimii;- împinge sângele venos spre inimă, uşurându-i, în fe-

lul acesta, munca;- activează circulaţia limfei din căile limfatice (mane-

vrele energice măresc de 20 de ori circulaţia limfei), cu oresorbţie mai rapidă a l ichidelor intersti ţ iale şi a edeme-lor , care comprimă vasele de sânge ş i t runchiur i le ner-voase;

-masajul îndelungat la nivelul membrelor paralizatedublează debitul sanguin local, cu creşterea volumuluirespectivelor arteriole; L r»

32

l- masajul profund pe suprafeţe mari de piele

producecreşterea tensiunii arteriale (maxima cu 20-30 mm coloa-nă de mercur şi minima cu 10 mm).

- asupra sistemului nervosTrebuie ştiut că pielea are aceeaşi origine

embrionarăca şi sistemul nervos. Această „solidaritate" explică unelemodificări la nivelul pielii (anestezii, parestezii, hipereste-/ii) apărute cu ocazia unor suferinţe ale sistemului nervos.

Acţiune:- masajul excită terminaţiile nervoase din piele,

dinmuşchi, din tendoane si din articulaţii, manevrele

energice;ivând efecte stimulatoare, iar cele blânde calmante;

- manevrele foarte energice, executate pe anumite zone.ilc pielii, sunt transmise centrilor nervoşi superiori, de un-de sunt

retransmise, pe cale reflexă, unor organe (masajulicflexogen);

- masajul general, bine executat, produce o bună dis-poziţie, o senzaţie de relaxare, destindere, motiv pentrurare este indicat pentru tratamentul asteniei şi stresului.

- asupra ţesutului muscularMasajul excită terminaţiile nervoase nu numai pe

celedin piele, ci şi pe cele din muşchi, fascii, aponevroze şi ten-doane. Masajul muşchilor pe regiuni, grupuri sau segmentenu lipseşte din arsenalele medicului si masorului sportiv.

Acţiune:masajul muşchilor le creşte excitabilitatea,

conducti-btlitatea, contractilitatea şi le dezvoltă elasticitatea;

- manevrele uşoare şi lente relaxează muşchii obosiţi şii ontractaţi;

- frământatul activează circulaţia la nivelul venelormici şi capilarelor, mărind volumul celor de rezervă, cui icsterea circulaţiei locale a sângelui şi limfei;

33

-intensifică procesele metabolice locale, accelereazăcirculaţia sângelui şi refacerea rezervelor de glicogen.

Pentru obţinerea celor mai bune rezultate, muşchii ceurmează a fi masaţi trebuie să fie în repaus complet, iarsubiectul relaxat.

în muşchiul inactiv (relativ), sângele şi limfa stagnează,celulele grăsoase devin voluminoase, ţesutul fibros sedezvolă mult, ca ulterior să se instaleze atrofia şi degene-rescenta musculară.

Intr-un muşchi activ, procesele amintite nu au loc.Pentru un astfel de muşchi, masajul este foarte benefic,mai ales când la nivelul său au survenit traumatisme uşoa-re, cum sunt rupturile. Fibra musculară epuizată devinedureroasă şi incapabilă de a se mai contracta.

Muşchiii antrenaţi, întâlniţi la sportivii de performanţă,pot realiza cu uşurinţă un efort crescut, urmare a masajului.

Masajul muşchilor la sportivi se recomandă pentrucreşterea rezistenţei organismului la efort, pentru o maibună adaptare la efort, pentru împiedicarea acumulării lo-cale de produse reziduale toxice etc.

Pentru sporturile grele, de mare efort, se recomandămasaj special, pentru pregătirea muşchilor.

Masajul efectuat în timpul pauzelor combate contracturilesi asuplizează muşchii, iar cel efectuat după terminarea pro-bei înlătură oboseala şi contribuie la o refacere mai rapidă.

• asupra tendoanelor şi tecilor tendinoase• se folosesc neteziri şi fricţiuni blânde, aceste manevre

fiind executate concomitent cu masajul muşchilor.

• asupra articulaţiilor-se folosesc neteziri cu palma, pentru diminuarea şi

chiar dispariţia durerii; presiunile blânde contribuie la re-sorbţia lichidelor din jur.

34

• asupra ţesuturilor şi organelor profunde- masajul clasic nu are acţiuni directe, ci indirecte.

Manevre de masaj

„Masajul - spunea unul dintre marii noştri specialişti,profesorul universitar Adrian lonescu - este ansamblul deacţiuni sistematice, manuale sau mecanice, exercitate asu-pra părţilor moi ale corpului, capabile să producă efectefiziologice şi terapeutice utile organismului." Şi acesteefecte sunt produse de tot felul de mişcări şi manevre, ca-re, îmbinate armonios, pot avea rezultate foarte bune. La oasemenea măiestrie se ajunge după ani mulţi de practică.

Manevrele folosite au diferite denumiri, sugestive, înlegătură cu mişcările executate sau efectele lor asuprastructurilor masate. Multă vreme au fost folosiţi termenil lâncezi, care, ulterior, aveau să fie înlocuiţi cu termenimmâneşti.

Din multitudinea manevrelor folosite, 5 dintre ele suntfundamentale şi anume: netezirea, fricţiunea, frământa-lul, baterea şi vibraţia, în timpul masajului, specialistulli-agă manevrele unele de altele, le îmbină armonios,schimbarea lor fiind greu sesizabilă de subiect. Acestemanevre pot fi executate cu viteze, presiuni şi sensuri dife-i He, în funcţie de indicaţii.

NETEZIREA

Această manevră constă din alunecarea uşoară a mâi-nilor pe suprafaţa corpului, asemănătoare unei mângâieri.Manevra mai este cunoscută şi sub denumirea de efleuraj,(mnen preluat din limba franceză, care înseamnă atingereuşoară, alunecare pe suprafaţa pielii.

35

Netezirea se poate efectua cu o mână, cu două mâini,cu mâinile în formă de cleşte, pentru membrele inferioareşi superioare (fig. 6), cu palma (fig. 7), cu dosul mâinii, cudegetele (pe suprafeţe mai mici), cu marginea cubitală amâinii, cu pumnul închis. Manevra este centripetă (pentruefecte excitante), în sensul circulaţiei venoase (de la ex-tremităţile membrelor către inimă), în timpul neteziriimâinile trebuie să fie suple şi lipite pe piele.

Fig. 6

Fig. 7

Presiunea netezirii va fi în funcţie de indicaţii: redusăpentru influenţarea vaselor şi formaţiunilor nervoase din

36

lpiele, medie pentru activarea circulaţiei şi ţesuturilorsubcutanate şi energică pentru influenţarea ţesuturilor pro-funde (muşchi).

Netezirea este o manevră pregătitoare pentru orice felde masaj, constituind, de altfel, primul contact al masoru-lui cu pacientul. Netezirea se mai foloseşte, 'n tot timpulmasajului, ca trecere de la o manevră la alta, ea fiind del'apt şi manevra de încheiere, care produce relaxarea bine-venită.

Netezirea prelungită, cu o presiune uşoară, are efecteanalgezice şi calmante. Netezirea energică are efecte toni-fiante şi stimulante.

Netezirea glisantă, cu presiune profundă, îmbunătăţeştecirculaţia venoasă şi limfatică, motiv pentru care ea esteindicată pentru resorbţia edemelor, mai ales în faza lor in-cipientă.

întrucât netezirea cu o durată mare încălzeşte pielea, seva folosi talc sau un alt produs (pomăda, ulei).

FRICŢIUNEA

Această manevră, tot atât de mult folosită ca şi netezi-rea, constă din apăsarea pielii si ţesuturilor moi subcuta-nate pe ţesuturile profunde sau pe os. Apăsarea nu trebuieNfi fie exagerată, pentru a nu produce leziuni. Fricţiunea seexecută pe o piele sănătoasă.

Pe suprafeţe mici, fricţiunea se execută cu faţa palma-ifi a degetelor sau cu vârful lor, iar pe cele foarte micimimai cu vârful a trei degete (arătător, mijlociu şi inelar).IVniru suprafeţele mari de piele se foloseşte palma în-lit'ugă, marginile mâinii sau pumnii închişi, iar pentrucele foarte mari ambele palme cu degetele întinse. Câtpriveşte presiunea, ea va fi perpendiculară pe piele, in-tensitatea putând fi slabă, medie sau forte, în funcţie deIndicaţii.

37

Fricţiunea se execută rapid, în sens longitudinal (la ni-velul membrelor), circular la nivelul spatelui, pieptului sauprin mişcări de rotunjire la nivelul umărului. Manevra nuse execută în regiunile în care se găsesc vene şi artere su-perficiale, nervi şi ganglioni limfatici, ca de exemplu larădăcina membrului inferior, gât, axilă etc.

Fricţiunea se execută cu mare grijă, prin manevre blân-de, la persoanele în vârstă, pentru că vasele lor de sângesunt mai fragile. Nu de puţine ori, după o fricţiune energi-că, pielea se învineţeşte. Fricţiunea brutală producemicroleziuni la nivelul ţesutului subcutanat subiacent.

Fricţiunea îmbunătăţeşte circulaţia locală, combateformarea aderenţelor şi cicatricelor (în special pe celeformate după arsuri) şi accelerează absorbţia unor produseaplicate pe piele. Executată blând şi timp mai îndelungat,fricţiunea reduce contracturile musculare, în timp ce ma-nevrele scurte si energice sunt stimulante.

în sport, fricţiunea se execută pentru tratamentul se-chelelor posttraumatice, cum sunt întinderile sau rupturilemusculare. Executată înainte de proba sportivă sau după,are efecte stimulante sau sedative.

Fricţiunea favorizează pătrunderea prin piele a unorsubstanţe medicamentoase indicate de medic.

FRĂMÂNTATUL

Această manevră se aseamănă cu frământatul pâinii. Eaconstă din apucări, ridicări, apăsări, deplasări într-o partesi alta a pielii şi ţesuturilor subiacente, a muşchilor su-perficiali dintr-o regiune a corpului.

Apucarea se poate face cu o mână (fig. 8) sau două(fîg.9), pe suprafeţe mari, sau numai cu degetele pe su-prafeţe mai mici. Manevrele se execută atât cât permiteelasticitatea şi mobilitatea structurilor respective. Ele nutrebuie să fie dureroase.

38

Fig.8 Fig.9

Frământatul sau petrisajul (denumire preluată din limbafranceză) este o manevră tot atât de mult folosită ca si ne-(czirea şi fricţiunea. Se practică mai ales pe regiunile celemai musculoase: ceafă, braţe, fese, gambe etc. Manevreleprofunde şi blânde contribuie la îndepărtarea lichidelor înexces din zona respectivă, iar cele foarte energice zdro-besc ţesuturile subiacente şi pereţii vaselor fragile, fiindurmate de echimoze şi hematoame.

Frământatul corect aplicat contribuie la îndepărtareacheagurilor de sânge şi a unor noduli, la asuplizarea ade-icnţelor formate între ţesutul sănătos şi cicatricial.

Frământările lente, executate cu multă răbdare, aur l cete sedative şi decontracturante, iar cele rapide suntsiimulante si tonifiante. Frământările prelungite obosescpacientul.

Intensitatea frământărilor va fi scăzută progresiv, eadevenind, spre sfârşitul tratamentului, foarte blândă. Lanivelul membrelor frământările pot fi executate cu o mânăsau cu ambele, dispuse ca un cleşte în jurul lor, care sedeplasează uşor, de jos în sus, în sensul circulaţiei venoaset le întoarcere (de la extremităţi către inimă).

Frământatul muşchilor se indică dugă imobilizăriprelungite sau în unele boli neurologie. In ambele ca-/uri muşchii sunt mai mult sau mai puţini atoni, sauatrofiaţi.

Manevra respectivă este foarte mult folosită în masajulsportivilor, pentru stimularea muşchilor, mai ales a celorobosiţi în urma unui efort mare.

BATEREA

Se face cu ajutorul palmelor, cu marginea cubitală amâinilor, cu degetele (drepte sau în formă de ciocan), cupumnii (fîg. 10), prin lovituri succesive, ale căror intensi-tate şi ritm variază în funcţie de regiunea anatomică indi-cată si scopul urmărit.

Fig. 10

Baterile cu palmele deschise produc un fel de plescăit,iar cu palmele în formă de căuş sau ventuză, un zgomotsurd.

Fig. 11

Baterea cu degetele ambelor mâini este asemănătoareunui „tocat", (fig. 11), iar cea cu vârful degetelor îndoiteîn formă de ciocan, unui „ciocănit". Această ultimă mane-

40

vră se foloseşte pe torace şi spate, de o parte şi alta a co-loanei vertebrale, interscapular. Manevra respectivă acţio-nează în mod reflex asupra aparatului respirator. Ea estefolosită şi la noul născut, imediat după naştere, pentruprovocarea primelor respiraţii. Percuţiile intervertebrale şiparavertebrale sunt folosite şi în reflexoterapia vertebrală.

Baterile uşoare sunt excitante, cresc tonusul muscular,măresc contracţiile etc. Baterile cu durată crescută acti-vează circulaţia locală a sângelui, stimulează schimburilenutritive. O astfel de manevră se foloseşte în perioada deîncălzire a sportivilor, mai ales în sporturile de iarnă.

Baterea nu trebuie să fie niciodată dureroasă. Ea esteurmată de contracţii uşoare ale muşchilor subiacenţi şi dei-xcitarea uşoară a organelor profunde.

Ca şi frământatul, baterea poate fi folosită cu succes şiin automasaj. Mai trebuie spus că la nevoie, baterile pot fiexecutate şi prin îmbrăcăminte.

VIBRAŢIA

Este o mişcare oscilatorie periodică produsă, în cazulnostru, cu vârful degetelor (unul sau mai multe), cu palma,l K- o anumită regiune a pielii, mai mică (puncte) sau maii nare. Este de dorit ca manevra să fie executată, pe cât po-sibil, cu presiuni constante.

Caracteristica vibraţiilor este ritmul lor rapid şi nu apă-Niirea. Vibraţiile practicate pe un singur punct cu ajutorul•li'Uctelor (unul sau mai multe) se aplică pe traiectul trun-Iiiului nervos, pe inserţia unui tendon, în jurul unei arti-ulaţii, de-a lungul unei vene sau muşchi.

Vibraţiile bine executate produc relaxare, activează cir-nlalia locală, influenţează activitatea unor organe, previn'doseala etc.

Indicaţii: dureri, stări congestive, contracturi muscula-•«', lensiuni psihice etc.

41

ALTE MANEVRE

• Trepidaţia

Este o variantă a vibraţiei. Ea constă din vibraţiicontinuie, executate pe verticală, cu frecvenţă foarte mare.Manevra este foarte obositoare pentru un masor. Până ladescoperirea vibratoarelor mecanice, vibraţiile manuale(trepidaţiile) erau foarte mult folosite în afecţiunile pul-monare cronice pentru uşurarea eliminării produselor pa-tologice.

Vibratoarele mecanice sunt prevăzute cu dispozitivespeciale pentru reglarea ritmului şi intensităţii vibraţiilor,în funcţie de scopul urmărit.

• Ciupirea

Manevra constă din apucarea pielii si ţesuturilor subia-cente si chiar a unor muşchi superficiali, atât cât este posi-bil, cu două degete (mare şi arătător), (fîg. 12) şi ridicareapliului format. Urmează rularea pliului cu două degete(fîg. 13) sau mai multe.

Fig. 12 Fig. 13

l

O astfel de manevră produce decontracturarea şi relaxa-rea muşchilor superficiali. Pentru a acţiona asupra structu-rilor profunde, ciupirea trebuie să fie cât mai amplă, o ma-nevră destul de greu de realizat.

La nivelul peretelui abdominal şi în locurile mai sensi-bile, dar suple şi cu elasticitate mare, se pot practica ciu-piri uşoare. Folosite în locurile sensibile, ciupirile devininsuportabile.

De reţinut! Ciupirile nu trebuie să fie deloc dureroase.

• Malaxarea

Este o manevră de frământare. Ea constă din prindereapielii şi ţesutului subcutanat între degetul mare şi restulilegetelor, pliul format fiind apoi frământat şi stors ener-gic. Malaxarea se mai poate executa cu două mâini.

Malaxarea se aplică pe ţesuturile laxe şi atone, situaţieîntâlnită la nivelul muşchilor abdominali ai bolnavilorloarte slăbiţi si emaciaţi.

Cu această manevră se activează circulaţia locală şi setonifică structurile respective.

• Apăsarea

Se poate executa cu palmele, cu degetele mari, cu toatetk'getele, în funcţie de indicaţii, pe tendoane şi pe regiunilemai puţin musculoase. Când apăsarea se face pe tendoane,manevra se execută în acelaşi timp şi în şanţurile dintrei Io, pe toată lungimea lor.

Forţa apăsărilor poate avea diferite intensităţi: uşoară,>wdic şi puternică (energică), în funcţie de indicaţii. Pen-ii ii tratamentul nevragiilor se recomandă apăsări uşoare,u pulpa degetului mare, de-a lungul trunchiului nervosiii-rvul sciatic, nervi intercostali).

Pe regiunile musculoase, rotunde (muşchiul deltoid), apă-•flrile se fac cu gâtul mâinii, prin mişcări rotative (răsuciri).

Apăsările executate pe un muşchi lung vor fi făcutede-a lungul fibrelor sale.

La nivelul membrelor, presiunea se face cu o mână,sau cu ambele, pentru muşchii gambei, coapselor etc. înambele situaţii segmentul respectiv este prins ca într-uncleşte.

Manevra se execută de la vârful extremităţilor până larădăcina lor, în sensul circulaţiei de întoarecere a sângeluivenos, pe care o va influenţa.

Apăsările mai pot fi efectuate cu pulpa unui deget, peanumite puncte, cum se procedează în presopunctură, re-flexoterapie, Shiatsu, micromasaj chinez etc.

• Cernut

Această manevra constă din prinderea, cu ambele mâini,a maselor musculare şi rularea lor, între palme, de maimulte ori, apoi ridicări rapide, de jos în sus, a regiunii res-pective.

Cernutul se foloseşte în masajul sportiv, pentru mem-bre, mai ales după manevrele mai energice, cum sunt fră-mântatul şi baterile, sau după netezirile şi fricţiunile exe-cutate pentru relaxare.

• Rulat

Manevra este asemănătoare cernutului, prinderea fiindexecutată cu degetele întinse, palmele apăsând regiunearespectivă. Rulatul se face în toate direcţiile, la începutmai lent apoi rapid.

Ca şi cernutul, rulatul acţionează asupra tuturor structu-rilor anatomice: piele, ţesutul celular subcutanat, lax saugrăsos, si muşchi, având efecte relaxante.

Rulatul şi cernutul, foarte asemănătoare între ele,sunt nelipsite din arsenalele masorilor sportivi, în lipsa

44

acestora, în cadrul automasajului, sportivul foloseşteambele manevre, mai ales în pauze, pentru efectele lorrelaxante.

De reţinut! Cernutul şi rulatul nu trebuie să fie dure-i oase sau să provoace contracturi musculare.

• Scuturat

Este o manevră relaxantă, folosită în masajul sportiv, înpauzele competiţiilor. Constă din mişcări oscilatorii ritmi-ce, executate cu mâinile pe întregul corp say parţial (to-race, membre).

MANEVRE ÎNSOŢITOARE

Tracţiuni

La sfârşitul masajului se execută tracţiuni uşoare asupraurliculaţiilor membrelor şi vertebrelor cervicale. La nivelulmembrelor, tracţiunile se execută cu mâinile, una fiindplasată deasupra articulaţiei, iar alta sub articulaţie. Tracţi-unile sau tragerile se fac în sens longitudinal, prin mişcăriumoare, nedureroase.

Manevra respectivă acţionează asupra articulaţiei şi ţe-suturilor moi din jur: ligamente, capsulă articulară şimuşchi, înainte şi după tracţiuni se recomandă netezireahlaudă a articulaţiei respective.

Tracţiunile la nivelul coloanei cervicale se fac pe masai Ir masaj, pacientul fiind culcat cu faţa în sus. După ce îi(iiinde capul cu palmele, plasate pe feţele laterale ale cra-mului (tâmple şi frunte), masorul execută câteva tracţiuniii>i><ire, în sens longitudinal.

Mobilizarea articulaţiilor

Mişcările la nivelul articulaţiilor se execută în funcţie»lr indicaţii: pasive sau active, cu sau fără rezistenţă. Pen-

45

tru unele din ele pacientul poate sta culcat pe masa de ma-saj, iar pentru altele, aşezat pe un scaun.

Mobilizările trebuie să fie blânde şi nedureroase. Celebruşte şi intempestive pot produce accidente grave, ca deexemplu la nivelul coloanei cervicale (luxaţii ale verte-brelor).

Indiferent de manevrele de masaj folosite şi de felulmişcărilor ajutătoare, după un astfel de tratament subiectultrebuie să fie relaxat şi odihnit.

MASAJUL STRUCTURILORANATOMICE

IMKLKA

Olumul care beneficiază cel mai mult de masaj este pie-k'ti. Masajul o curăţă de deşeurile organismului şi de pro-dusii loxici care se elimină prin sudoare şi sebum. Acesteproduse, împreună cu celulele moarte de pe piele şi praful(k-pus, îi astupă porii, într-o mai mică sau mai mare măsură.

Masajul contribuie la regenerarea mai rapidă a pielii,prin stimularea producerii de noi celule care, în mod pro-gresiv, le înlocuiesc pe cele moarte, de la suprafaţa sa.

Masajul acţionează asupra vaselor din piele, prin com-primare şi decomprimare, în felul acesta se face o gimnas-tică vasculară, deosebit de benefică pentru îmbunătăţireacirculaţiei locale. Gimnastica vasculară, realizată şi prinalte mijloace, ca de exemplu trecerile succesive de la caldşi rece, de mai multe ori, are un rol deosebit şi în procesulde termoreglare.

Manevrele blânde (netezirea) acţionează asupra reţeleinervoase senzitive din piele, contribuind, astfel, la amelio-rarea durerilor şi la producerea unei senzaţii de bine.

46

ŢESUTUL CELULAR SUBCUTANAT

Masajul întreţine supleţea acestui ţesut şi circulaţia lo-cală a sângelui şi limfei. Netezirea ceva mai energică, cuambele palme, prin mişcări circulare, în toate sensurile,apoi petrisaj cu degetele, contribuie la o mai bună irigare aţesuturilor profunde.

Grosimea acestui ţesut nu este uniformă, ea variind înfuncţie de stratul de grăsime. Când este abundent, ţesutulcelular se umflă în bloc şi îşi pierde elasticitatea, iar pielearespectivă se întinde. Ţesutul adipos este abundent peunele regiuni: abdomen, coapse, şolduri etc.

în acest ţesut, foarte bine vascularizat, se poate acu-mula, în exces, limfă, ceea ce explică formarea umflături-lor (edeme), mai ales la nivelul membrelor inferioare.

Masajul acţionează nu numai asupra ţesutului subcu-tanat normal, dar si asupra celui infiltrat de lichidele stag-nate la acest nivel sau de celule adipoase, mai mult saumai puţin abundente, în funcţie de regiunea anatomică.

Masajul ţesutului celular subcutanat normalConstă din neteziri ceva mai energice, cu ambele pal-

me, prin mişcări circulare în toate sensurile. După neteziripot fi folosite ciupiri uşoare ale pielii, cu două degete,Incercându-se ridicarea pielii.

Masajul ţesutului celular subcutanat adiposConstă din manevre foarte energice. Se începe cu nete-

ziri apăsate, cu palmele, apoi cu încheietura pumnului,winicircular, în toate direcţiile. La intervale mici de timp,te execută frământări locale profunde, cu zdrobirea ţesu-Inlni gras cu ajutorul degetelor. După frământări urmeazăncMe/,iri apăsate, executate cu palmele.

Un astfel de masaj este foarte obositor pentru un masor,, datorită efortului depus, slăbeşte înaintea pacientului,

47

mai ales când acesta nu asociază un regim alimentar hipo-caloric şi multă mişcare.

MUŞCHI

Manevrele vor fi în funcţie de starea muşchiului: pentruun muşchi atrofiat, inactiv, se recomandă manevre stimu-lante şi tonifiante, iar pentru cei activi, manevre tonifiante,atât descongestionante, cât şi pentru îndepărtarea oboselii.

Pentru muşchii sportivilor, supuşi la eforturi mari, serecomandă manevrele sedative şi calmante.

TENDOANE

Tendoanele pot fi masate împreună cu muşchii sau se-parat. Masajul stimulant constă din prinderea tendonuluiîntre degetul mare şi restul degetelor, apoi netezirea sa cudegetele de la cealaltă mână, care va fi deplasată spre loculde inserţie, în următorul timp muşchiul va fi frământat câtmai profund si energic.

Masajul dcscongestionant începe cu o netezire blândă,a cilrei presiune va fi crescută progresiv. Netezirea se exe-cutfl cu pulpa a două degete (mare şi arătător), care se vormodela pe tendonul respectiv, pe toată lungimea sa.

ARTICULAŢII

Suferinţele articulaţiilor, destul de frecvent întâlnite înpractică, manifestate local prin dureri, congestie, inflama-ţie, limitarea mişcărilor şi, de multe ori, prin creşterea vo-lumului, pot beneficia de neteziri blânde.

Unele articulaţii sunt greu de abordat (şold), alteledimpotrivă (cot, genunchi, pumn, gleznă).

Pentru articulaţiile uşor înţepenite, inactive, ca urmarea unor traumatisme, se recomandă un masaj energic pentrustimularea circulaţiei sângelui. Se începe cu neteziri cu

48

ambele mâini, care se aplică în jurul articuaţiei ca un man-şon. Va urma masajul blând al tendoanelor şi muşchilorrespectivi. Netezirea se mai poate practica cu vârful unuideget, pe linia articulară, la nivelul genunchiului şi glez-nei, prin manevre ceva mai energice.

Pentru umflăturile uşoare, apărute după exerciţii inten-se si prelungite, netezirea se va face cu ambele palme, prinmişcări circulare, pe întreaga regiune. Manevrele nu tre-buie să producă dureri si nici senzaţii neplăcute.

VASE

Acţiunea mecanică a masajului se transmite nu numaiasupra pielii, aşa cum am văzut, ci şi asupra ţesuturilorsubiacente, unde se găsesc numeroase vase sanguine, decalibru foarte mic (artenole, venule). în unele regiuni se gă-sesc vene superficiale de calibru mic, ca de exemplu la ni-velul capului, mâinilor şi picioarelor. Dacă netezirea pielii,practicată cu blândeţe, în aceste regiuni, nu este deloc noci-vă, restul manevrelor sunt traumatizante, mai ales celeenergice. Din acest motiv, se recomandă respectarea vaselorsuperficiale aflate în spaţiul popliteu (faţa posterioară a ge-nunchiului), triunghiul lui Sarpa (la rădăcina membruluiinferior), axila (subsoara), pliul cotului etc.

Masajul venelor inflamate este interzis, chiar netezireahlândă.

în schimb, vasele profunde beneficiază de masajulenergic aplicat pe regiunile musculoase.

NERVI

Masajul superficial, în special netezirea, se adresează şiUM minaţiilor nervoase din piele, având efecte benefice îniltirerile locale, mai ales în nevralgii.

Masajul profund este benefic în pareze şi paralizii.

49

PRACTICA MASAJULUI

De la început trebuie spus că masajul nu poate fi prac-ticat de oricine şi oriunde. Şi totuşi, în anumite situaţii,acel „oricine" poate practica unele forme de masaj (auto-masaj, masaj igienic, sportiv etc.).

Nu ne îndoim nici o clipă că masorii profesionşti sauamatori nu vor ţine seama de indicaţiile şi contraindicaţiilemasajului, prezentate în paginile următoare. Orice abatereînseamnă nu numai ineficienta tratamentului, ba chiar în-răutăţirea stării pacientului.

Pentru reuşita tratamentului este nevoie de un mediuambiant plăcut, de o cameră spaţioasă, luminată, aerisită şisuficient de încălzită în lunile reci.

Masorul trebuie să fie sănătos şi viguros, să aibă mâi-nile calde, sănătoase, curate, cu unghiile tăiate. Imbră-c.lminlea trebuie să-i fie lejeră pentru a nu-i împiedicamişcările. Prin sănătatea masorului înţelegem şi sănătateamentală.

Pacientul va sta, în timpul masajului general, completde/.brăcat, culcat pe o masă specială, înaltă de 60-65 cm(în funcţie de talia masorului) şi lungă de 180 cm. Masorultrebuie să se mişte în voie în jurul mesei şi să poată exe-cuta uşor orice manevră. Când se execută un masaj parţial,masorul poate sta aşezat pe un scaun. Pe masă se pune uncearşaf curat, niciodată un aşternut moale, în care pacien-tul să se scufunde. Cearşaful trebuie schimbat la fiecarepacient. Când pacientul stă cu faţa în sus, i se vor pune subceafă, sub genunchi şi sub glezne, prosoape curate, împă-turite.

Ordinea regiunilor anatomice ce urmează a fi masate,diferă. Unii specialişti încep cu picioarele, alţii cu spateleetc. Indiferent de segmentul abordat la început, manevrelese execută întotdeauna în sensul circulaţiei de întoarcere a

50 v

r!

sângelui (circulaţia venoasă), adică de la periferie spreinimă.

Durata unui masaj general poate fi până la 60 de mi-nute, iar pentru cel parţial 5-20 minute. La sfârşitul ma-sajului se execută mişcări pasive, apoi active cu rezistenţă.Ele vor fi uşoare, niciodată bruşte, intempestive, pentru anu produce accidente grave, mai ales la nivelul coloaneicervicale.

în timpul masajului, masorul se va concentra numaiasupra activităţii sale. El nu trebuie să mai efectueze, înacelaşi timp, şi o altă activitate, ca de exemplu privitul latelevizor sau cititul unui ziar.

între masor şi pacient trebuie să existe relaţii de cordi-alitate şi încredere deplină. Ambii trebuie să se concentre-/e asupra masajului, evitând orice fel de discuţii.

PRODUSE PENTRU MASAJ

Manevrele masajului clasic, executate pe o piele uscatăsi păroasă, produc dureri. Pentru ascest motiv este nevoiede aplicarea pe piele a unui produs special, care trebuie săaibă următoarele calităţi: să uşureze alunecarea mâinilorpe piele, să fie agreabil la contactul cu pielea, să aibă unmiros plăcut, să contribuie la întreţinerea pielii, să poată fiîndepărtat uşor şi repede de pe piele, dar mai ales să nu l icnociv pentru piele şi organism.

• Pudra de talc (silicat de magneziu)Această pudră, de culoare albă, are următoarele incon-

veniente: astupă porii pielii, este greu de îndepărtat de pepii-le (nefiind solubilă în apă şi alcool), constituie un stratl/olator între pielea masorului şi cea a subiectului.

Are însă două mari avantaje: permite alunecarea mâi-nilor pe piele cu multă uşurinţă, făcând posibilă executareaînlnror manevrelor şi este uşor de procurat.

51

,*

Pentru dezobturarea porilor de pe piele (astupaţi cutalc) se fac fricţiuni cu apă alcoolizată.

• Uleiul de migdale dulciEste un lichid galben, cu mirosul specific al fructului

de migdală, care râncezeşte repede la aer şi lumină. Esteun produs excelent pentru masaj, dar foarte scump. Se maifoloseşte, sub formă de aplicaţii locale, pentru arsuri, cră-pături ale pielii şi la întreţinerea pielii uscate.

Compoziţie: oleină (55-75%), emulsină, peptonă, cal-ciu, fosfor, potasiu, sulf, magneziu, vitamine (A,B) etc.

Inconveniente: pătrunde repede în piele, ceea ce impu-ne folosirea de mari cantităţi pentru un masaj general.

• Trlcthanolamina (stearat de triethanolamină)l Mc un lichid galben incolor sau galben deschis, vâs-

cos, solubil în apă şi alcool. Fiind vâscos, în timpul frecă-rii pielii produce senzaţie de căldură, fapt pentru care esteîndoit cu apă de trandafiri.

Avantaje: pătrunde puţin în piele si se îndepărteazăuşor prin spălare cu apă sau prin frecare cu un prosopumed.

Se păstrează în flacoane bine închise şi ferite de lumi-nă.

• GlicerinaFiind solubilă în apă, poate fi îndepărtată uşor de pe piele

prin fricţiuni cu un prosop muiat în apă călduţă. Este folo-sită mai mult în masajul parţial.

• Uleiul de nucăEste excelent pentru masaj . Se curăţă repede de pe

piele. ti,

52

Compoziţie: acizi graşi nesaturaţi (73-84%), acid oleic,/inc, potasiu, fosfor, sulf, fier, calciu, vitamine (A,B,C,P)ctc.

Se mai foloseşte la fricţionarea pielii copiilor cu rahi-tism, în anemii şi unele dermatoze (aplicaţii locale).

• Uleiul de seminţe de struguriFoarte bun pentru masaj, fiind unul dintre cele mai fo-

losite produse. Se recomandă ca aliment la tratatamentulh i percolesterolemiei.

Compoziţie: acizi graşi nesaturaţi (85%), vitamine.

• Uleiul simplu sau camforatPrirrfolosirea acestui ulei, alunecările pe piele sunt prea

uşoare, ceea ce împiedecă efectuarea anumitor manevre şilocalizarea cu precizie a punctelor indicate pentru masat.

Şi acest produs pătrunde în porii pielii, dar el poate fiîndepăratat cu fricţiuni uscate sau prin ştergere energică cuo bucată de pânză curată.

• VaselinaSe recomandă mai puţin, pentru că aderă la piele, şi

umple şanţurile sale invizibile Este greu de îndepărtat,chiar dacă se folosesc fricţiuni cu produse alcoolizate sausăpunuri speciale.

• Amestecul de ulei simplu, săpun şi lapte de varAcest produs se foloseşte foarte mult la sportivi, având

următoarele avantaje: alunecarea mâinilor pe piele esteuşoară, se usucă repede şi se poate îndepărta foarte uşorprintr-o simplă ştergere, cu o bucată de pânză curată.

• Alte produseîn practică se folosesc diverse unguente sau linimente,

in care sunt incorporate unele substanţe recomandate de

53

medic, cum sunt: iodul, sulful, salicilaţii, revulsivele etc.,care pătrund uşor în piele.

• Următoarele produse nu vor fi folosite:Uleiurile minerale;Uleiul de floarea soarelui;Uleiul de porumb (nu produce un contact plăcut cu pie-

lea);Uleiul de parafină (greu de îndepărtat de pe piele).

Masajul medical

INDICAŢIILE MASAJULUI

Afecţiunile aparatului locomotor

De Iu început trebuie spus că masajul nu este un pana-ceu, cum mai cred unii oameni. Pentru acest motiv estenecesară enumerarea indicaţiilor sale terapeutice.

Practicienii sunt confruntaţi astăzi cu tot mai multe şivariate suferinţe ale aparatului locomotor, mai ales aleoaselor şi articulaţiilor, întrucât accidentele de circulaţieau crescut vertiginos, ele aflându-se, în momentul defaţă, pe locul trei al cauzelor de deces, după bolile car-dio-vasculare şi cancer. Dacă foarte mulţi oameni mordin această cauză, mult mai mulţi suferă tot felul de tra-umatisme la nivelul oaselor, articulaţiilor şi muşchilor;acestea necesită îngrijiri de specialitate, din arsena-lele terapeutice folosite pentru vindecare, dar mai alespentru recuperare, nelipsind masajul terapeutic şi igie-nic.

Masajul terapeutic este astăzi nelipsit din clinicile de:ortopedie, chirurgie, neurologie, reumatologie, ca să nu

54

mai vorbim de cele de balneofîzioterapie şi de recuperare.Iată principalele sale beneficiare:

LA NIVELUL ARTICULAŢIILOR

Redoarea

înţepenirea sau redoarea unei articulaţii are numeroasecauze: traumatisme locale, imobilizări prelungite, trata-mente greşite, artroză etc.

Pentru înţepenirile uşoare se recomandă manevrestimulante, care, în acelaşi timp, împiedică formareabridelor. Se începe cu netezirea articulaţiei, de maimulte ori, cu palmele dispuse în jurul ei ca un manşon,pentru stimularea circulaţiei locale a sângelui. La înce-put, netezirile vor fi blânde, apoi din ce în ce mai apă-sate, în timpul următor se vor netezi tendoanele, liga-mentele şi muşchii din jur.

Dacă linia interarticulară poate fi abordată, la nivelul eise execută neteziri, ceva mai energice, cu vârful degetului.

Entorsa

Este o leziune articulară produsă de o mişcare forţatăcare depăşeşte limitele mobilităţii sale, fără deplasarea su-prafeţelor articulare. Produce dureri şi umflături locale.

în mişcările bruşte pot fi lezate ligamentele articulare.Cele mai frecvente entorse se produc la glezne şi ge-nunchi.

în funcţie de leziunile produse, entorsele sunt de maimulte feluri:

• entorse simple, fără leziuni ligamentare impor-Uinte; în astfel de cazuri se folosesc neteziri blânde,prelungite, efectuate cu două mâini, la nivelul articula-ţ iei , apoi pe regiunile învecinate, unde s-a format um-il ittura.

55

Masajul medical propriu-zis începe după 3 săptă-mâni de la accident şi se adaugă tratamentului de spe-cialitate. Pentru entorsa gleznei se aplică un bandajlocal, elastic.

• entorse cu rupturi de ligamente;• entorse cu smulgerea ligamentelor de inserţie ale

muşchilor pe oase.în ultimele două situaţii, tratamentul începe numai după

efectuarea examenului radiologie. Masajul efectuat fărăacest examen este nu numai nefolositor, dar şi dăunător, elprezentând numeroase riscuri. Deci, trebuie aşteptat diag-nosticul radiologie.

Masajul se face pentru profilaxia eventualelor se-chele locale, la nivelul articulaţiei, ligamentelor şi muş-chilor.

Pentru calmarea durerilor se fac neteziri blânde, localesi para-articulare, iar pe punctele dureroase vibraţii alter-nale cu presiuni uşoare.

Hntorscle sunt frecvente la sportivi, în astfel de cazuri,masajul se aplică imediat după accidentare, folosindu-senumai manevre foarte blânde, în cazul entorselor gravemasajul se execută numai după câteva zile şi numai la in-dicaţia medicului.

Luxaţia

Se produce prin dislocarea capetelor articulare ale oa-selor respective şi fixarea lor în poziţie vicioasă prin con-tractură musculară.

Masajul se execută numai după reducerea luxaţiei. Seîncepe cu o netezire sedativă, se continuă cu presiuni, fră-mântări şi vibraţii pe muşchii ale căror tendoane consoli-dează capsula articulară. Manevrele se execută cu douădegete.

56

Pentru luxaţia genunchiului se fac presiuni cu vârfuldegetului pe linia interarticulară, corespunzătoare menis-cului respectiv.

Masajul face parte din arsenalul terapeutic de recupera-re.

Pentru luxaţiile întâlnite la sportivi, masajul (neteziriuşoare) se aplică după reducerea lor şi după imobilizare,care se impune.

Artrita

Se manifestă prin febră, umflături, roşcată si căldurălocală, în acest stadiu masajul este contraindicat. El seindică în cazul când inflamaţia este uşoară şi durerileapar după mişcări intense şi prelungite. Pot fi folositemanevre descongestionante: neteziri blânde, executate cuambele mâini, în sens circular. Manevrele trebuie să fielotal nedureroase şi să nu producă nici chiar senzaţii ne-plăcute.

Artroza

Este o afecţiune degenerativă localizată la nivelul ţe-sutului cartilaginos şi la capetele oaselor unei articulaţii.Se manifestă prin dureri cronice, uneori acutizate, şi limi-larea mişcărilor. Beneficiază de neteziri blânde, executatecu ambele palme.

Hidrartroza

Constă în acumulare de lichid în cavitatea unei articu-laţii; este frecventă la genunchi, articulaţie supusă la totli'lul de traumatisme: rupturi de menise, distensii, entorseflc. Se recomandă neteziri, frământări, fricţiuni, presiuni lanivelul muşchilor din jur, pentru îmbunătăţirea circulaţieiile întoarcere. Aceste manevre contribuie la dispariţia pro-gresivă a lichidului respectiv.

57

LA NIVELUL OASELOR

Fracturi , de

e fractum. S^ade, darte de locul fractum,

gipsat. Se începe cu netezi* i blana ^ ^ fi ceya

pe muşchii învecinat. Pe Pţ^ ™ s ^ ^ ^energice, urmate de fram^^combaterea redonlor.ţiiloi "sănătoase din yecmatate pentru palidă muşchlV -pentru sechelele ^""losesc neteziri blânde, apoiatrofiei, redori articulare) * ££££ niciodată brutale,frământări energice chiar _ putem ^ ^^ degetel in

ă care urmează M * * se mai executa fra-

în tratamentul tul-execută

siuni, frământă;

-^'£Smobilizări pasive şi '

a ii, folosindu-se

şi la grăbirea cicatrizăm ei.

58

se folosesc: neteziri, pre-

iuni, vibraţii;

«' frictiuni Sl

e locului fracturii, mult** P-e, acuve, net,

. Manevrele

LA NIVELUL MUŞCHILOR

Contracturi muscularePot fi combătute prin neteziri şi vibraţii. Niciodată nu

se va încerca o decontracturare forţată, o astfel de manevrafăcând contractura mai dureroasă.

Contuzii musculareSe recomandă neteziri, vibraţii şi fricţiuni blânde. Sunt

interzise frământările şi presiunile energice, profunde, caresparg cheagul de sânge, în felul acesta resorbţia sa va fidificilă, favorizând, în acelaşi timp, formarea de nodulilibroşi şi osteoame musculare dureroase.

De masaj mai beneficiază: miozitele acute, lumbago,

lorticolisul etc.

Afecţiunile sistemului nervos

NevritaEste afecţiunea unui nerv, originea sa fiind inflamatorie

NUU infecţioasă. Se caracterizează prin dureri vii, uneoriIntolerabile.

Poate beneficia de neteziri blânde, prelungite.

NevralgiaDefineşte dureri de-a lungul trunchiului unui nerv, a că-nii denumire o împrumută: nevralgie sciatică, nevralgiei.idală, nevralgie intercostală etc.• Nevralgie sciaticăpentru ameliorarea durerilor: neteziri şi vibraţii locale;pentru atrofie musculară: frământări profunde.Uneori aceste manevre pot exacerba durerile, ceea ceimpune sistarea masajului.

59

- Nevralgie intercostalăNeteziri pe muşchii superficiali ai peretelui toracic şi

vibraţii, pentru ameliorarea durerilor şi contracturilor mus-culare.

Paralizia

Este caracterizată prin nefuncţionarea muşchilor. Sufe-rinţa este mai frecventă la nivelul membrelor. Cauze: lezi-uni la nivelul sistemului nervos central sau periferic.

Paraliziile sunt de mai multe feluri:- localizate la o jumătate de corp: hemiplegie

(stângă. sau dreaptă)

- locali/aţă numai la membrele inferioare: paraplegie;- locali/aţă la un singur membru: monoplegie;

locali/aţă la toate cele patru membre: tetraplegie.In parali/iile survenite în poliomielită, cu anchilozarea

urliciilaţiilor, masajul contribuie la ameliorarea circulaţieilocale si la stimularea schimburilor de nutriţie. Se folosescnele/iri şi comprimări ale muşchilor, manevre care împingsângele de la periferie spre inimă, frământări si bateriuşoare care acţionează asupra terminaţiilor senzitive, pecare paralizia nu le-a afectat. Masajul se termină cu fricţi-uni energice cu o loţiune alcoolizată.

Pentru paraliziile posttraumatice, postoperatorii şi neu-rologice tratamentul de recuperare se începe imediat, ma-sajul fiind unul din tratamente.

Pareza

Este o paralizie uşoară, caracterizată prin activitatea re-dusă a unui muşchi, simptom pentru care bolnavul trebuiesă se prezinte imediat la medic.

Această suferinţă constituie una din indicaţiile majoreale masajului.

60

Paraplegia

Masajul şi automasajul au o mare însemnătate, mai alesiiutomasajul, bolnavul având două avantaje, masajul mem-brelor paralizate şi o activitate benefică pentru membrelesuperioare.

în cazurile menţionate mai sus, masajul este în acelaşi11 mp un masaj medical şi igienic. El trebuie făcut zilnic lailomiciliu, masorul profesionist putând fi înlocuit de unul;iinator (unul din membrii familiei, care şi-a însuşit practi-ca masajului). Un astfel de masaj contribuie la întârziereadoctelor negative.

După astfel de masaje se recomandă mişcări pasive, re-petate, cu amplitudine crescută progresiv.

Cu un masaj bine executat, însoţit de mişcări pasive,pol fi obţinute foarte bune rezultate în pareze, mai alesi-fmd sunt executate şi mişcări active ajutate.

Nevroze

Beneficiază de neteziri blânde, pe întreaga suprafaţă acorpului, făcute în mod regulat, asociate cu multă mişcare:i-xerciţii fizice, sporturi necompetitive etc.

Afecţiuni metabolice

Obezitate

Dintr-un început trebuie spus că masajul nu îndepărtea-/il ţesutul grăsos, dacă nu este însoţit de un regim alimen-Ini hipocaloric şi gimnastică medicală. Masajul contribuieIn uşurarea eliminării produselor rezultate din arderea gră-

im i lor.Pentru obezitate se poate practica un masaj abdominal,

uhiectul fiind culcat cu faţa în sus, capul uşor ridicat şivnunchii uşor îndoiţi. Se începe cu neteziri abdominale,

61

cu ambele mâini, cu mişcări în sensul acelor de ceasornic,intensitatea lor fiind crescută progresiv, în următoarelezile se execută frământarea muşchilor abdominali, prinde-rea pielii şi ţesuturilor subcutanate fiind făcută cu ajutoruldegetelor.

Nici celulita nu beneficiază de masaj, dacă nu se asoci-ază un regim alimentar hipocaloric şi mişcare. Cea maiindicată manevră este frământatul, pe care unii specialiştiîl recomandă până la învineţirea pielii.

Pentru celulita cefei, însoţită de nevralgie cervicală şibrahială, se recomandă neteziri şi frâmăntări energice alemuşchiului trapez, apoi mişcări active, ale gâtului, în toatedirecţiile (flexii, extensii, rotaţii), cu opoziţia masorului.

Guta, diabetul zaharat şi reumatismul cronic bene-ficia/ă de toate manevrele practicate în cadrul unui masajgeneral.

Afecţiunile aparatului cardio-vascular

Edeme

Foarte puţine suferinţe ale acestui aparat beneficiază demasaj, printre acestea aflându-se edemele. Ele apar maiales la membrele inferioare, când circulaţia sângelui esteperturbată, în astfel de cazuri, masajul ajută circulaţia deîntoarcere a sângelui venos şi, în acelaşi timp la diminua-rea edemelor.

Bolnavul stă culcat pe spate, cu membrele inferioare ri-dicate la verticală, cât se poate mai mult. Se începe cu ne-tezirea membrelor inferioare, de la degete până la rădăcinacoapsei. Manevra se execută începând de la picioare, cuambele mâini, făcute brăţară, în jurul gambei, care voraluneca progresiv către genunchi şi coapse.

Muşchii membrului inferior pot fi şi frământaţi, înacelaşi sens, manevra fiind executată cu vârful degetelor.

62

După masaj se execută mişcări pasive ale membrelorInterioare, uşoare, fără efort.

în timpul masajului, bolnavul va respira cât mai pro-lund, dilatarea toracelui contribuind la creşterea cantităţii|l)r sânge în venele mari care ajung la inimă.De reţinut! Manevrele de mai sus sunt contraindicatestadiile avansate ale bolilor cardio-vasculare. Pentru un|sH'el de tratament este necesar avizul medicului specialist.Pentru reglarea circulaţiei generale se recomandăIfK'ie/iri, frământări şi vibraţii blânde la nivelul abdome-Iliului.

Varice

în stadiul incipient, fără complicaţii, varicele pot benefi-|l ia si de masaj. Acesta contribuie la ameliorarea circulaţieiVonoase şi la tonifierea pereţilor venelor. Bolnavul stă cul-il cu faţa în sus, ţinând membrele inferioare cât mai aproa-pe de verticală. Se execută neteziri, cu intensitate progresi-I Vil, în funcţie de existenţa edemelor si de mărimea lor.Contraindicaţii: inflamaţia venelor, ulcer varicos.

Afecţiunile aparatului respiratorUnele boli respiratorii cronice benefiază de neteziri to-

racice, blânde, în timpul exerciţiilor respiratorii de rutină.Masajul toracelui nu se execută în bolile pulmonare

ucu te.

Afecţiunile aparatului digestivCâteva afecţiuni digestive, printre care ptoza gastrică,

utonia gastrică, constipaţia, pot fi ameliorate prin masajabdominal.

Netezirile superficiale şi vibraţiile pot calma durerile;baterile uşoare au efecte benefice în atonia gastrică.

63

Frământatul, presiunile şi fricţiile ceva mai energice siprofunde, executate la 3^ ore după masă, combat consti-paţia şi cresc tonusul muşchilor organelor digestive.

Pentru constipaţie se mai poate folosi următoarea ma-nevră: presiuni şi vibraţii, cu vârful degetelor, în partea dejos a abdomenului (în partea dreaptă), manevrele continu-ând pe verticală, până sub coaste, de unde vor ajunge, peorizontală, în partea stângă şi de aici în jos. Efectele aces-tui tratament se obţin în câteva săptămâni şi chiar mai pu-ţin.

Afecţiuni ortopedice

Ele sunt întâlnite deopotrivă la copii, cât şi la adulţi,multe dintre ele beneficiind de tratament ortopedic, chi-rurgical-ortopedic şi gimnastică medicală metodică, întoate ca/urile medicii recomandă şi masaj, parţial sau ge-ni'ral, manevra de elecţie fiind netezirea pielii cu intensi-lale crescută progresiv.

MASAJUL IGIENIC

Este cel mai solicitat masaj în zilele noastre, cu stre-suri la tot pasul, cu abuzuri de tot felul şi cu lipsă demişcare, toate generatoare de boală, pe primele locuriaflându-se nevrozele şi obezitatea, cu numeroasele lorcomplicaţii.

Medicina modernă acordă o mare atenţie profilaxiei,printre mijloacele folosite numărându-se si foarte multeremedii naturale, ca de exemplu mişcarea, care nu poate ficoncepută fără masaj.

Masajul general şi automasajul acţionează mecanic lanivelul ţesuturilor profunde, îmbunătăţesc circulaţia sân-gelui şi accelerează eliminarea produşilor nocivi rezultaţi

64

ilni metabolism, în felul acesta el reglează toate funcţiile\ i tale ale organismului.

Lipsa de mişcare îndelungată favorizează acumulareain hipoderm a unei cantităţi crescute de lichide interstiţia-le, care vor perturba schimburile locale, mai ales la nivelulţesutului conjunctiv, despre al cărui rol important în orga-nism am vorbit mai înainte.

Masajul sau automasajul igienic se poate practica zilnicwiu la 2-3 zile, timp de 20 minute. După masaj se executăni i scări pasive, apoi active cu rezistenţă, gimnastică respi-rnlorie, exerciţii fizice uşoare.

Un masaj general sau automasaj bine executate producivlaxare şi o stare de bine.

Tehnică

Se începe cu netezirea, cu palmele, a regiuniilombo-sacrate, a spatelui, de o parte şi alta a coloaneivertebrale, până la ceafă, presiunea crescând progresiv.Se trece la umeri, torace, lateral şi posterior (neteziri şifrământări energice pe masele musculare). Urmeazănetezirea membrelor superioare, de la vârful degetelorpAnă la umeri, apoi frământări, inistând pe masele mus-rnlare. Imediat se trece la membrele inferioare, picioa-re, gambe, coapse (dacă este posibil cu ele ridicate laverticală).

în timpul următor, subiectul stă cu faţa în sus, cu o mi-efl pernă sub cap şi sub genunchi. Neteziri pe membreleinferioare şi frământări energice, dar nu brutale, apoi nete-zii i abdominale şi toracice.

Masajul general se poate aplica şi bolnavilor obligaţi săNlea la pat un timp îndelungat, în timpul masajului vor ficulcaţi cu faţa în sus. Vor fi folosite neteziri şi frământărilicoare sau ceva mai energice, în funcţie de starea bolna-vului.

65

AUTOMASAJUL

Automasajul sau masajul propriului corp este tot unmasaj igienic. Manevrele sunt cele menţionate: neteziri,fricţiuni, frământări, bateri şi vibraţii. Ele se adresează înprimul rând muşchilor şi tendoanelor, care vor fi prelu-crate pe rând.

Automasajul are numeroase avantaje: poate fi practi-cat la orice vârstă, de oricine, acasă sau în concediu,atât de persoanele sănătoase, cât şi de cele bolnave. Elpoate fi folosit în scopuri igienice şi terapeutice, cândnu putem beneficia de serviciile unui masor calificat, înaceastă categorie intrând, în primul rând, sportivii.Sportivul apelează la automasaj ori de câte ori are ne-voie: în timpul antrenamentului, în timpul competiţiei siîn perioadele lungi de inactivitate, pentru menţinereaunei lorinc l'i/ice bune şi, uneori, pentru tratamentulunui alVcţiuni uşoare.

Inconvenientele automasajului sunt foarte puţine, delocsemnificative: nu pot fi folosite toate manevrele principa-le, mai ales pe cele mai energice; efectele acestui masaj nusunt întotdeauna egale cu cele ale masajului profesionis-tului. Cu toate acestea, la automasaj nu trebuie să renun-ţăm, pentru că, într-o bună măsură îl poate suplini pe celclasic.

Automasajul poate fi practicat în vacanţă, în apa mării,după toate regulile.

Tehnică

Automasajul se execută stând pe un scaun, ordinearegiunilor ce urmează a fi masate fiind cea indicată înfig. 14 a şi fîg. 14 b, de la a la p.

Durata automasajului este de aproximativ 20 de minuuşi se face pe o piele sănătoasă, pudrată cu talc.

66

MK. 14 a

w) Gâtnetezirea cu palmele a suprafeţelor laterale, apoi a

i-lri anterioare, de sus în jos;ciupituri uşoare (cu excepţia feţei anterioare), urmate

îl* neteziri.

67

Fig. 14 b

b) Ceafă şi muşchiul trapez- netezirea cefei, de sus în jos, până în partea superioa-

ră a spatelui;- netezirea şi frământarea muşchiului trapez stâng (cu

palma dreaptă) şi a celui drept (cu palma stângă) şi dinnou netezire.

68

c) Umăr- neteziri cu palma, de jos în sus, în aşa fel ca degetul

mare să ajungă până la subsoară.d)Muşchiul marele pectoral- se prinde muşchiul între degetul mare şi restul dege-

lelor, apoi se execută una sau mai multe manevre de fră-mântat, prin deplasări spre subsoară, urmate de netezireaai palmele (la bărbaţi aplicate pe mamelon).

e) MâiniCu mâna stângă sau dreaptă se fixează articulaţia pum-

nului celeilalte mâini, ca într-un cleşte, executându-se apoimişcări circulare în ambele sensuri, cu deplasări spre vâr-I urile degetelor.

f) Antebraţe- neteziri cu palma pe faţa anterioară, începând de la

vârfurile degetelor până la cot, apoi ciupituri şi din nouneteziri.

-neteziri pe partea internă a antebraţului, apoiIrfimântări până la cot şi din nou neteziri.

g)CoateSe cuprinde strâns cotul cu o mână, apoi se executămişcări circulare în ambele sensuri.h) Braţe

- neteziri cu palma pe faţa anterioară, de la cot până lamibsoară, apoi frământări şi din nou neteziri.

i) Piciorneteziri la nivelul degetelor, apoi tracţiunea lor (cu

«Imiă degete), în axa longitudinală.- neteziri la nivelul tălpilor şi feţelor dorsale ale picioa-

relor, apoi apăsări pe tendoanele de la acest nivel.- neteziri cu palma pe tendonul lui Ahile, cu pumnul,

.ipoi ciupituri uşoare.j) Glezne- se apucă strâns glezna cu mâna, apoi se execută miş-

cări circulare în ambele sensuri.

69

1) Gambe-neteziri cu palma pe feţele anterioare, apoi pe cele

posterioare ale gambelor, începând de la glezne până lagenunchi, după care urmează frământări, bateri şi din nouneteziri.

m) Coapse-neteziri cu palmele pe toate feţele, apoi frământări,

bateri şi din nou neteziri.n) Fese- neteziri, frământări şi din nou neteziri,o) Şale- şezând pe scaun, se execută neteziri cu palma de ace-

eaşi parte, trunchiul fiind înclinat lateral, în partea opusă,upoi frilinfmtări şi din nou neteziri. Aceleaşi manevre şipcnlni pârlea opusă.

p) Abdomendin po/iţia culcai, netezirea abdomenului cu palma,

pun im>cnri circulare, în sensul acelor de ceasornic (de la(lifiipla la stfmga), apoi ciupituri şi din nou neteziri, ca maiînainte.

MASAJUL SPORTIV

Performanţele sportive ale ultimelor decenii, până nude mult de domeniul fanteziei, au fost posibile eforturilorcomune ale oamenuilor de ştiinţă, ale medicilor sportivi,ale antrenorilor, care au descoperit metode moderne deantrenament şi de recuperare, printre mijloacele folositeaflându-se şi masajul. Şi dacă în trecut masajul se foloseamai mult empiric, fiecare masor aplicându-1 în funcţie deexperienţa şi observaţiile sale, astăzi el se practică pe bazeştiinţifice.

Masajul îmbunătăţeşte circulaţia locală a sângelui şilimfei, combate durerile şi contractura muşchilor obosiţi.

accelerează eliminarea prin piele şi rinichi a produşilorloxici rezultaţi în timpul efortului fizic etc.

Pentru proprietăţile sale terapeutice, masajul sportivpoate fi încadrat foarte bine în categoria masajului medi-cal, în zilele noastre, din staful sportivului de performanţălac parte un medic si un masor profesionist, manevreleaplicate fiind adecvate sportului respectiv. De exemplu, înprobele grele, de mare efort, se folosesc manevre energice,pentru scrimeri şi ciclişti masajul membrelor inferioare şisuperioare etc.

Sportivii care nu pot beneficia de un masor permanet,practică, unii dintre ei cu mult succes, automasajul.

Masajul şi automasajul sportiv se practică în mai multesituaţii:

• în perioada necompetiţională: masaj igienic (dimi-neaţa şi seara), pentru păstrarea şi întreţinerea sănătăţii,pe-ntru păstrarea supleţei tuturor ţesuturilor;

• în perioada de refacere: masaj pentru combatereaoboselii;

• în perioada de pregătire a concursului: masaj igienic;• în perioada concursului:

- înainte de concurs, masaj sau automasaj de încălzi-re (chiar prin trening), în cabină sau chiar pe stadi-on (neteziri şi fricţiuni uşoare);

- între probe, masaj sau automasaj pentru înlăturareaoboselii şi menţinerea formei fizice pentru probaurmătoare (neteziri şi fricţiuni);

- după concurs, masaj pentru înlăturarea oboselii şipentru refacere, (neteziri).

• în perioada de refacere si recuperare: neteziri, fricţi-uni uşoare, dimineaţa şi seara (pentru un somn bun);

• pentru accidente şi îmbolnăviri (leziuni la nivelulmuşchilor, tendoanelor, entorse, luxaţii, fracturi, leziuniiile nervilor periferici, epuizare fizică etc.) se recomadămasaj medical, pe lângă tratamentele de specialitate;

71

• pentru oboseala cronică (surmenaj), activitatea spor-tivă se întrerupe, masajul sau automasajul, general sauparţial, reluându-se după 40-48 de ore.

MASAJUL ESTETIC

Omul modern apelează astăzi la masaj şi în scopuri es-tetice, pe lângă cele igienice şi medicale, despre care amvorbit. Oamenii, mai ales femeile, vor să aibă un corp nunumai sănătos, dar şi armonios, printre tratamentele folo-site în acest scop fiind şi masajul.

Masajul estetic se adresează, în primul rând, pielii, or-ganul caro îmbătrâneşte sub ochii noştri. Am văzut că ma-,sa|iil pii-ln îi îmbunătăţeşte circulaţia sângelui, îi păstreazărliislu iKik-a şi prospeţimea.

( Vii mai maiv atenţie se acordă pielii feţei, oglinda vâr-sU'i iioastii', pe care încercăm s-o menţinem la aceeaşiMiAiuuK-. Şi acest lucru îl putem face cu un masaj facial,care cuprinde loate manevrele. Se începe cu frământări şiIricţiimi blânde, executate cu vârful degetelor, de-a lungulfibrelor musculare, mai ales asupra muşchilor care acţio-nează în colţul gurii (muşchiul orbicular al buzelor) şiacelora care se opun încruntării frunţii.

Cu vârful degetelor se malaxează obrajii până la barbă,apoi în jurul gurii, pe obraji, tâmple şi frunte. Urmează, peacelaşi traseu, fricţiuni şi neteziri ample, dar blânde.

Tratamentul ridurilor este prezentat în capitolul„Medicina tradiţională chineză".

Pentru masajul cosmetic al feţei se folosesc diferiteproduse.

Masajul cosmetic include şi masajul pielii capului, ma-nevrele respective fiind presiuni şi frământări energice cuvârful degetului, care menţin vitalitatea pielii capului sipărului. Masajul se face pe toată suprafaţa capului.

72

insistându-se pe porţiunea superioară, unde calviţia se ma-nifestă frecvent.

MASAJUL SENZITIV

Creatorul acestui tip de masaj este medicul francezC'laude Camilli. El recomandă toate manevrele, insistândpe netezirea întregului corp, cu efecte sedative şi relaxan-le.

Masajul senzitiv se execută pe fond muzical, în încă-peri speciale, cu pereţii vopsiţi în culori calde, sedative.liste de fapt un masaj combinat cu muzicoterapie şicromoterapie, cu influenţă asupra psihicului.

Camilli susţine că un astfel de masaj face legătura din-tre corp şi spirit.

Masajul senzitiv este cunoscut în SUA sub denumireade masaj califîornian, el fiind practicat pe scară mare înserviciile de psihoterapie.

MASAJUL EROTIC

Se adresează zonelor erotice, cu care omul se naşte,unele dintre ele devenind sensibile încă din copilărie.Aceste zone se găsesc pe organele genitale externe, ma-ineloane, subsoară, buze, mucoasa nazală, urechi, podulpalmei, regiunea sacrală (aici se găseşte centrul erecţiei),roapse, tălpi etc.

Masajul erotic constă din neteziri tandre, reciproce, în/unele amintite, începând cu tălpile, într-un cadru intim,special.

Masajul erotic se practică reciproc, numai în cuplu, nutu cabinete de către o altă persoană. Pentru reuşita acestuimasaj este nevoie de dragoste reciprocă şi de învingerealiituror complexelor.

73

Pentru tratamentul frigidităţii şi impotenţei sexuale, ci-titorul are la dispoziţie masajul reflexogen, prezentat înpaginile următoare.

ALTE FORME DE MASAJ

- Masajul pentru drenaj limfatic

Este un masaj special, preconizat în deceniul IV al se-colului trecut, de către medicul francez Voderr. Acest ma-saj contribuie la drenarea limfei din reţeaua periferică că-tre vasele cele mai mari, numite canalul toracic şi mareavenii limfatică.

Corpul omului este constituit 65% din apă, care se gă-seşte m io;iie ţesuturile şi organele, o mare parteallâiHlu se in sânge si limfă.

Limfa este un lichid incolor sau uşor gălbui, transpa-rent. El circulă prin vase speciale numite „limfatice ", pringanglioni şi prin spaţiile dintre celule.

în unele cazuri (circulaţia proastă a sângelui din vene,lipsă de mişcare, traumatisme, frig etc.) limfa stagnează.Locul respectiv se umflă, devine dureros, se sclerozează şiuneori se necrozează.

Blocajul limfei poate fi îndepărtat cu un masaj profund,special, cu ajutorul căruia limfa este drenată spre vaselemari limfatice.

Tehnică

- mişcări circulare, sub formă de semilună, executatecu palma pe locul respectiv (umflat);

- mişcări circulare cu pulpa degetului mare sau numaicu patru degete, când masajul trebuie aplicat pe suprafeţemai mari;

- presiuni uşoare, cu palma în formă de ventuză, apli-cată pe umflătură. ' MJ

74

Aceste manevre pot fi executate pe toate regiunile cor-pului: abdomen, torace anterior, spate, braţe, gambe, faţă,ceafă etc.

• Fricţiuni umede

Pot fi generale sau parţiale. Pentru fricţiunile gene-rale, subiectul complet dezbrăcat, stând în picioare, esteînvelit într-un cearşaf umed şi bine stors (mai înaintemuiat în apă caldă, de 35-45°C), peste care unul sau doimasori execută, nu numai fricţiuni, ci şi alte manevre< frământări, neteziri şi bateri), toate ample şi rapide,până la încălzirea cearşafului, în acest moment cearşa-lul se schimbă cu un altul uscat, manevrele continuândm acelaşi ritm.

Fricţiunile umede, parţiale, se execută la orizontală,Mibiectul fiind învelit tot într-un cearşaf umed, iar mane-vrele masajului fiind aceleaşi.

După masaj, subiectul învelit într-un ceaşaf uscat se vatuli lini, la orizontală, 20 de minute.

• Masajul sub apă

Subiectul stă într-un vas cu apă caldă, de mărime saulomul diferită, pentru masaj general sau parţial. Masorul îimiisează intregul corp sau numai parţial, în funcţie de in-flu a(ie, folosind toate manevrele. Durata masajului generalM li de 15-20 minute, iar pentru cel parţial de 5-10 mi-ulc.

l Yocedura se încheie cu un duş călduţ, temperatura apeinul scăzută progresiv. La sfârşit se recomandă repaus lau/ontală 10 minute.

7

Indicaţii: boli ale aparatului locomotor.

;Masajul, dar mai ales automasajul, se poate practica

va-;i m apa mării.

75

• Duş masaj

Se practică numai în serviciile de specialitate. Subiectulstă culcat, complet dezbrăcat, pe o masă specială, sub obaterie de duşuri (6-8) în formă de rozetă, prin care curgeapă fără presiune, caldă (38^0°C).

Masajul se execută sub o ploaie artificială, folosindu-seaproape toate manevrele cunoscute. Efectele acestui masajsunt cele cunoscute, la care se adaugă cele antialgice şirelaxante, produse de apa caldă.

Duş masajul se foloseşte pentru afecţiunile aparatuluilocomotor (boli reumatice) şi în recuperare (secheleposttraumatice, postoperatorii şi neurologice).

('ontraindicaţiile masajului

Penii u ii ohjinc re/.ultate terapeutice optime, un ma-nor livlniu.- sri cunoască nu numai tehnica şi indicaţiilemnsiijuliii, dar şi contraindicaţiile sale, care, de la în-ceput, trebuie spus că nu sunt puţine. Să le luăm perând:

Bolile de piele

Aşa după cum am văzut, pielea este un organ vizibil, cuo suprafaţă foarte mare. Datorită acestui fapt ea este supu-să la diverse agresiuni mecanice, fizice, microbiene şimicologice (ciuperci).

O piele agresată prezintă leziuni de două feluri: ele-mentare primitive şi elementare secundare. Din prima ca-tegorie fac parte: maculele (pete roşii, nereliefate, caredispar la presiune digitală), papule (pete mici, roşii, deforme diferite), exanteme (pete roşii, nereliefate, mai maridecât maculele), băşici mici, tumori etc. Toate aceste lezi-uni apar pe o piele sănătoasă.

76

l Leziunile elementare, secundare sunt: crustele, ulcera-111 le, crăpăturile, cicatricile etc.

Inspectând pielea, pot fi descopetite şi alte suferinţe:rri/ipel, pete vasculare, pete galbene sau brune, angioame,

negi (nevi), ulceraţii, tumori, furuncule, băşici mici etc.Bolile pielii constituie principalul capitol al contraindi-caţilor masajului, indiferent de forma sa. în unele situaţiiIc/.iunile amintite apar la nivelul unui segment, în acest

ca/., masajul poate fi efectuat pe segmentele sănătoase alepielii. Pentru masaj, este bine, totuşi, să avem şi avizulmedicului dermatolog.

IAlte contraindicaţii

Boli infecto-contagioase, boli acute, boli febrile, caşe-xic (slăbire exagerată), boli grave de inimă, rinichi, ficat,Mlomac, intestine, pancreas etc., cancerul de orice fel; boliucu te de plămâni, hipertensiune arterială, anevrisme, vari-IT voluminoase, ulcer varicos, flebite, periflebite, boli psi-hice grave, stări hemoragice, muşcături de animale, ostei-tfl. tuberculoză, stare de ebrietate etc.

rCAPITOLUL HI

MASAJUL REFLEXOGEN

Un alt masaj, care se practică astăzi pe scară mare înîntreaga lume, este masajul reflexogen. El constă din ma-sarea anumitor zone, mai mari sau mai mici, de pe piele şiobţinerea la distanţă, la nivelai unor organe, prin interme-diul centrilor nervoşi, ameliorarea funcţiilor anumitor or-gane.

Reflexele (lat. re/fe*w.s=ref]ectat, răsfrânt) sunt activi-iA|i luiuliunemnle ale sistemului nervos, prin care sunt re-jjliile religiile existente dintre diferitele părţi ale organis-mului, nu ,-ji cele dintre organism şi mediul înconjurător.J Hossy defineşte reflexul c^ fiind un răspuns rapid alşti neţurilor biologice la un stimui anume, specific şi loca-h/at eu precizie.

Reflexele sunt de dou^ categorii: necondiţionate(congenitale) şi condiţionate (dobândite prin repetiţie). Re-flexele pot fi cutanate, subcutanate, încrucişate, posturale,autonome etc. în reflexul autonOm, impulsul nu ajungepână la sistemul nervos centr^ fiind dirijat către ganglio-nii prevertebrali, de unde revjne la organele corespunză-toare. Aceste reflexe au o valoare terapeutică recunoscutăştiinţific. Dacă la nivelul acelor căi sau al centrilor ner-voşi se produc anumite modificări, actul reflex nu mai areloc.

Şi medicina clasică folo^eşte reflexoterapia. Câtevaexemple: introducerea picioruţ sănătos într-un vas cu apăcaldă, produce, pe cale reflexă, vasodilataţie la piciorulbolnav (procedură folosită 1^ tratamentul arteriopatiiloicronice obliterante); apăsarea blândă pe globii oculari eni

78

l

folosită de vechii clinicieni în tratamentul de urgenţă altahicardiei paroxistice, suferinţă caracterizată princreşterea bruscă si rapidă a bătăilor inimii la 120-220pe minut; pentru rărirea bătăilor inimii, în astfel de ca-ruri, vechii clinicieni mai foloseau şi o altă metodă:.itingerea omuşorului (luetei) cu vârful degetului sau cucoada unei linguri.

Filozoful, matematicianul si fizicianul Rene Descartes(1596-1650) a fost primul om de ştiinţă care a vorbit des-pre actele automate ale organismului uman. El spunea că„fiziologia trebuie înţeleasă şi explicată prin fenomenemecanice", cărora le-a dat numele de reflexe.

Către anul 1860, medicii germani, Metzgers, deCornelius, de Miiller şi Kirchberg exersează stimulareaunor puncte reflexe de pe piele.

în 1893 neurologul englez H. Head vorbeşte, într-un«rlicol publicat în revista Brain, de zone hiperlagice apă-uite pe piele în anumite boli. Aceste zone sunt cunoscuteuslăzi sub numele de „Zonele Head". Cam în acelaşi timp,medicul englez J. Mackenzie intuieşte rapoartele reflexeilintre anumite organe şi unele zone de pe piele, care arpuica fi folosite în scopuri terapeutice.

întemeietorul reflexoterapiei moderne este consideratUiirczewski. El a folosit pentru prima dată masajul digitalni unor puncte de pe piele în scopuri terapeutice (1911).După numai şase ani, Van Veen (Haarlem) a comunicaiir/uitate terapeutice interesante obţinute tot prin stimula-ii-ii unor zone de pe piele.

în 1937 profesorul W. Kohlrausch observă contracturapi-rsistentă a unor muşchi, care apare în unele boli, în.muinite zone. Prin stimularea acestor zone, cu masaj di-Mlal, s-au obţinut rezultate surprinzătoare în foarte multeiiiU-rinţe. Despre un astfel de fenomen vorbeau şi vechiilunezi, ei denumind respectiva contractura musculară.sfoară".

79

Mai înainte de Kohlrausch, o maseză germană, pe nu-me Dicke, descoperise, întâmplător, masajul conjunctivreflexogen, despre care vom vorbi de îndată.

Principiile reflexoterapiei îşi au rădăcina în vechile doctri-ne filozofice, din Egipt şi nu numai. Filozofii antici vorbeaudespre asemănările şi corespondenţele dintre macrocosmos şimicrocosmos, enunţându-le în felul următor: „Ce este suseste şi jos, ce este jos este şi sus; totul corespunde în univers".

Bazele neurobiologice ale reflexologiei moderne (reflexo-diagnostic şi reflexoterapie) le-a pus profesorul francez deanatomie Jean Bossy de la Facultatea de Medicină de laMontpellier. în concluziile sale el spune: „Masajul unuipimcl dureros de pe piele poate avea o acţiune directă, ac-(ionâiul pe o /ouă, dureroasă sau nu, printr-o acţiune refle-xoţ>eiii1 cai e inhihil durerea îndepărtată, adesea viscerală".

!>i loi Jean Mossy mai spune: „Reflexele cele mai simple,elementare (cutanate, vasculare, osteo-artro-musculare) suniexeeplional monosinaptice, cel mai adesea ele având treielemente situate în acelaşi segment: un neuron aferent, senzi-tiv (protoneron); un neuron eferent, motor (motoneuron) sauautonom; unul sau mai mulţi interneuroni scurţi".

în practică se folosesc mai multe feluri de masaj refle-xogen: pe muşchi, pe ţesutul conjunctiv, pe tălpi, picioare,mâini, ureche, mucoasă nazală etc.

Masajul muscular reflexogen

Cel dintâi medic care a descoperit creşterea tonusuluimuscular, într-o anumită zonă a corpului, în cazul îmbol-năvirii unui anumit organ, a fost Mackenzie. El a descope-rit, în timpul palpării, o contractură neobişnuită în uneleboli acute (gastrita acută, apendicita acută, colecistiUiacută), contractură care era sensibilă la mişcări şi persista

80

p• t) bucată de vreme după vindecare. In suferinţele subacutel i ontractura era mai puţin evidentă.l Acelaşi Mackenzie a mai observat că suferineţele unorfi i'igane se manifestă prin contracturi, mereu în acelaşi loc,l ;i de exemplu în suferinţele ficatului numai între omoplatl i coloana vertebrală.l Profesorul Kohlrausch, care studia de multă vreme

acest fenomem, a reuşit să stabilească organul bolnav şichiar suferinţa sa, în funcţie de localizarea contracturii(hipertonie musculară), pe care o descoperea printr-o pal-pare minuţioasă cu vârful degetului. După lungi observaţii, lui Kohlrausch i-a venit ideea acţionării asupra acestornmtracturi prin masaj digital, în felul acesta el a obţinut.uneliorarea câtorva suferinţe. Aşa a luat naştere masajulmuscular reflexogen.S-au mai încercat şi alte mijloace pentru suprimarea con-Itacturilor musculare în anumite zone ale corpului, în scopuriiiTapeutice. Cel mai eficient s-a dovedit masajul digital.

IMasajul muscular reflexogen foloseşte o serie de ma-

nevre, în funcţie de contractură.- pentru o hipertonie limitată vibraţii sau fricţiuni

blânde, ritmice;- pentru o hipertonie întinsă vibraţii ceva mai energice.în foarte multe cazuri, suferinţa se manifestă nu prin

hipertonie locală, caprin hipotonie (asociată cu atonia or-ganului respectiv), în acest caz se folosesc fricţiuni saufrământări energice, care au rolul de a stimula tonusulirspectivelor organe.Hipertonia musculară reflexă se întâlneşte în numeroa-.r boli: entorse, luxaţii, fracturi, hernie discală, crampai riitorului, angiospasme, varice, ulcer varicos, dureri de cap,lureri lombare, boli de inimă, angină pectorală, traheo-bron-ilă acută, bronşită cronică, scleroemfizem pulmonar, boliIc stomac, boli de ficat, boli genito-urinare, nevralgii, pa-etc.

81

Cei interesaţi pot practica masajul muscular reflexogenfolosindu-se de imaginile alăturate (fig. 15 şi 16).

H

v

Fig. 15. Puncte

cu maximă

contractară

musculară

(după W.

Kohlrausch)

82

migrenă bronhii (astm)

inimă

stomacficat

9! veziculă biliară

constipatie

TraheeMigrenă

Bronhii (Astm)

Ficat şi veziculă

biliară

Intestin

Fig. 16. Puncte cu maximă contractura musculară(după W. Kohlrausch)

83

Masajul conjunctiv reflexogen

Această metodă terapeutică a fost descoperită întâm-plător în anul 1929 de către maseza germană, Dicke.Suferindă de arteriopatie cronică obliterantă, la unul dinmembrele inferioare, ea stătea mult timp în pat. Intr-unadin zile, a avut ideea de a-şi masa cu vârful degetelorcâteva zone împăstate de pe piele, pe care le descoperi-se întâmplător în regiunea sacrală şi pe crestele oaselorbazinului (iliace). După nenumărate zile de automasaj,bolnava a observat apariţia unor furnicături la nivelulpiciorului bolnav şi uşoare senzaţii de căldură locală.Ulterior si-a extins masajul şi în regiunea trohanteriană(la |a externă a coapsei), prin manevre mai energice,executate ore întregi. După trei luni de automasaj ener-gic, /linie, durerile din membrul bolnav s-au amelioratsimţitor.

Cu/ul a făcut multă vâlvă în lumea medicală,,,miraculosul" tratament fiind preluat de o clinică medicalăuniversitară din Fribourg, care 1-a aplicat şi în alte boli:miocardită, insuficienţă coronariană, hipertensiune arteri-ală etc. Acest masaj, denumit de medicii germani„Bindegewebsmassage" (masaj conjunctiv) a fost folositulterior în clinicile germane de pediatrie, ortopedie, neu-rologice, ginecologie etc.

O contribuţie importantă la dezvoltarea masajului con-junctiv au avut-o medicii germani Teirich-Leube,Kohlrausch şi Kliber, ultimul publicând o lucrare de specialitate, intitulată „Segmentherapie ", în care şi-a prezentat propriile sale observaţii.

Toţi medicii practicieni erau convinşi că masajul ţesu-tului conjunctiv acţionează asupra sistemului nervos vegetativ, obţinând, în felul acesta, ameliorarea unor tulbu

84

rări funcţionale ale anumitor organe. Unii dintre ei stimu-lau zonele respective nu numai cu masaj, dar şi cu altemijloace: căldură locală (împachetări), injecţii locale cusubstanţe anesteziante.

La Congresul Mondial de masaj şi kineziterapie, din1959, de la Paris, Dr. Teirich-Leube a prezentat o comu-nicare privind studiile şi cercetările sale în domeniul ma-sajului reflex terapeutic. Cu această ocazie a vorbit şi des-pre masajul lui Dicke.

Ţesutul conjunctiv, format din celule cu aceeaşi struc-lură şi aceleaşi funcţii, face legătura între ţesuturi şi întreacestea şi organe, având, în acelaşi timp, şi un rol de susţi-nere. Ţesutul lax subcutanat conţine fibre elastice (care îiconferă elasticitatea) şi fibre colagene (care îi conferă re-/islenţa).

Ţesutul conjunctiv, care se găseşte în piele, în stratuladipos, în cartilagii, în oase, în muşchi etc., reprezintă16% din greutatea corpului, conţinând şi 23% din apa în-tregului organism. Funcţiile sale sunt reglate de sistemulnervos şi sistemul endocrin, ceea ce explică acţiunea san'llexogenă.

în unele boli, tensiunea ţesutului subcutanat creşte, zo-na respectivă devenind palpabilă şi chiar vizibilă, din cau-n\ retractării pielii. Aceste modificări, mai mult sau mai|ui|in evidente, sunt în funcţie de cantitatea ţesutului con-limctiv din acea zonă. Ea are centrul retractat, în raportdirect cu disfuncţia organului, iar periferia infiltrată. Zonaicspectivă este fermă la pipăit.

Zonele ţesutului conjunctiv sunt mai mult sau mai puţinvi/ibile, descoperirea lor prin palpare minuţioasă depin-/ftnd de experienţa terapeutului.

Cartografiile pentru masaj conjunctiv (după dr.i'eirich-Leube) sunte prezentate în fîg. 17.

85

Fig. 17. Zonele reflexogene (ţesut conjunctiv), după H. Teirich-Leube:1. Vezica; 2. Constipaţie; 3. Intestin; 4. Menstruaţie; 5. Sistem venos silimfatic; 6. Zona hepatobiliară; 7. Inima; 8. Stomac; 9. Sistem arterial

al membrelor inferioare; 10. Hipomenoree; 11. Cap; 12. Braţe

1. Zona vezicii urinare (A): retracţie distinctă şi pal-pabilă, de mărimea unei monede de 100 de lei, situată dea-supra şanţului interfesier; se observă la bolnavii de cistită,

86

chiar după vindecare, la persoanele care se plâng de pi-cioare reci până la genunchi, seara, când se duc la cul-care.

2. Zona constipaţiei (A): retracţie sub forma unei ban-de, lată de 5-8 cm, net vizibilă şi palpabilă, în treimeamijlocie a osului sacrum, spre exterior. Se observă în con-stipaţie, mai ales la femei, înainte de menstruaţie şi la per-soanele aflate într-o călătorie lungă.

3. Zona intestinului (A): retracţie largă, situată deasu-pra osului sacrum, aproximativ egală cu zona menstruaţiei,foarte vizibilă şi net palpabilă la persoanele predispuse ladiaree şi digerare rapidă.

4. Zona menstruaţiei (A), retracţie largă între articu-laţiile sacro-iliace, la nivelul treimei superioare a osuluisacrum, net vizibilă şi palpabilă în dismenoree.

5. Zona sistemului venos şi limfatic la nivelul gam-belor (B): retracţie, sub forma unei bande late de aproxi-mativ 5 cm, net vizibilă şi palpabilă, începând de la sa-crum spre exterior, paralel cu creasta iliacă. Se observă labolnavii cu varice şi crampe nocturne, edeme la glezne,după un stat prelungit în picioare, înainte de menstruaţieele.

6. Zona hepato-biliară (B): retracţie largă pe faţaposterioară a toracelui (dreapta), vizibilă şi palpabilă înhepatită (în timpul bolii şi după), tulburări funcţionale aleficatului.

7. Zona inimii (B): retracţie largă la nivelul feţei poste-rioare a toracelui (stânga) sub omoplatul stâng, net vizibilă$i palpabilă în tulburări cardiace, în insuficienţă coronaria-nă.

8. Zona stomacului (B): coincide în mare parte cu zo-na inimii, cu excepţia unei mici porţiuni situate sub spinaomoplatului, vizibilă şi palpabilă sub forma unei retracţii,în tulbuări gastrice funcţionale, hiper şi hipoaciditate şiploză gastrică.

87

9. Zona sistemului arterial al membrelor inferioarea(C): o bandă subţire, bilaterală sau unilaterală, de parteamembrului afectat, pe fese, cu direcţie oblică, palpabilă înafecţiuni arteriale spastice.

10. Zona hipomenoreei (C): retracţie vizibilă la nive-lul osului sacrum, articulaţiilor sacro-iliace, feselor, în ur-mătoarele cazuri: menstruaţie redusă, amenoree secundară,organe genitale infantile ş.a.

11. Zona capului (D):poate fi descoperită în patru lo-curi:

- la nivelul cefei, o bandă subţire, (retracţie palpa-bilă);

- pe osul sacrum, deasupra zonei vezicii (retracţiepalpabilă);

miic omoplaţi (retracţie palpabilă);pi- i-oasu-le inferioare, la dreapta şi stânga(letiiKţn.- iui întotdeauna palpabilă şi vizibilă).Aceste /onc suni vi/ibile în dureri de cap cronice, mi-grene, insomnii, iar cea de pe ceafă şi în cazul comoţiilorcerebrale.

12. Zona braţelor (D): pe omoplaţi cu extindere pemuşchii deltoizi, faţa posterioară.

Zonele sunt palpabile şi vizibile în următoarele sufe-rinţe: tulburări circulatorii cronice, parestezii nocturne lanivelul braţelor, nevrite, nevralgii, tulburări trofice dupăfracturi, crampa scriitorului etc. ^

TEHNICA MASAJULUI CONJUNCTIV nREFLEXOGEN

Mai întâi se inspectează şi se palpează zona respectivă,cu multă răbdare, cu vârful degetelor. Pentru apreciereatensiunii ţesuturilor din zonă, se palpează, printr-o rulareuşoară, pliul pielii. Descoperirea acestor zone reflexogenese face după o lungă practică.

Masajul constă din presiuni şi frecări puternice cu vâr-lul degetelor, manevre care produc senzaţii de „smul-gerea" pielii, de „tăietură" sau „ruptură" locală.

în timpul unui astfel de masaj, pielea este uşor depla-Mită pe ţesuturile subiacente, manevra respectivă produ-când dureri foarte vii. In acelaşi timp pielea se înroşeşte,NC reliefează uşor, căpătând un aspect zebrat, fenomenecare persistă în următoarele 36 de ore. Acestea, spun pro-fesioniştii, sunt reacţiile normale ale masajului conjunctiv.

Cu toate că masajul este digital, senzaţiile produse dauimpresia că manevrele respective au fost efectuate cu un-ghia.

După masaj se recomandă repaus de 1-2 ore. La înce-putul tratamentului se face câte o şedinţă pe zi, apoi la 2-3/ile. Rezultatele sunt pozitive după 4-5 şedinţe, mai alesin tulburările cronice.

Principalele indicaţii

- dureri;- tulburări circulatorii periferice: picioare grele, crampe

musculare, varice etc.;- boli cardio-respiratorii: astm bronşic, bronşite croni-

ce, unele dureri precordiale etc.;-boli ale aparatului digestiv: stomac, ficat, pancreas,

t unstipaţie, migrenă;- boli ginecologice, menopauză;- boli reumatice cronice, lumbago etc.

Masajul vertebral reflexogen

O metodă terapeutică mai puţin cunoscută la noi în(iirfi, dar foarte răspândită în America de Nord şi Eu-ii»pa de Vest, este chiroterapia. Ea mai este cunoscută

89

şi sub alte denumiri: osteoterapie, osteopatie, chiro-practică, manipulări, medicină ortopedică şi ver-tebroterapie.

Chiroterapia (gr.£/ze/r=mână; therapia=\QC\\vco) constădin folosirea mâinilor, cu ajutorul cărora terapeutul im-primă anumite mişcări unei încheieturi, în scopul amelio-rării sau chiar vindecării, pe cale reflexă, a unor suferinţelocale sau la distanţă. Mişcările respective sunt de maimulte feluri: presiuni, împingeri, tracţiuni, răsuciri şi ma-saje.

Manipulările respective provoacă reflexe la distanţă,care au o influenţă pozitivă asupra unui organism bolnav.Despre reflexele produse cu ocazia manipulărilor verte-hnilo s-a ocupai, la începutul secolului al XX-lea, mediculiimoiionn A l ho n Ahrams. Foarte multe dintre efectelelUTsini manipulări erau asemănătoare celor obţinute prinnciipuiKiiirfl.

Ahiams a sludiat, în acelaşi timp, şi reflexele vertehralo produse prin percuţia cu vârful degetului a apofi/clor spinoase sau prin exercitarea de presiuni paravertchralc.

Bazele reflexoterapiei vertebrale moderne (spondiloterapie) au fost puse de Albert Abrams. Percuţia apofizeloispinoase ale vertebrelor acţionează asupra ganglionilor siviscerelor corespunzătoare.

TEHNICĂt

Pentru înţelegerea mai bună a reflexoterapiei vertebrale, cititorul are le dispoziţie cartografia măduvei spinării şinervilor rahidieni (fig. 18).

Stimularea locală poate fi făcută cu vârful degetului sauprin percuţia (cu marginea mâini) pe degetul aplicat pi'vertebră. Percuţiile vor fi blânde, regulate, într-un ritm dr65 pe minut.

90

Se mai folosesc presiuni cu vârful degetelor, paraverte-bral, unilateral sau bilateral, timp de 10 secunde, pe anu-mite puncte.

lnerva)ia motone ţi

tenzitlvipieHi

Inervaţia vegetativisimpatică $i parasimpaticâ

\ x x - "cV.x--, ~'--J

--^- - — INIMĂ

xxs * ------------

---.;« *%"" \~\- -*.- - ~c-»,T\— >*i-.v^•v --SX vv^ " ""

-_-

_--;;-::;;-;

BRONHII

::V

- - ^ ^ : - : : : : ------- ESOFAG

— ^^s ^>t -----------

Fig. 18. Topografia măduvei spinării şi nervilor rahidieni(după H. Greissing şi H. Preiss)

Manevrele vor fi alternate cu pauze: percuţii (4-5 se-nile), pauză de 2-3 minute, apoi presiuni paravertebrale15 secunde).

91

r

CORESPONDENŢELE VERTEBRELOR CUUNELE ORGANE, FUNCŢII, BOLI ŞIACŢIUNEA REZULTATĂ DUPĂ MANEVRELEAMINTITE (după Abrams, Leprince şi van Steen):

- Vertebrele cervicale

-prima vertebră cervicală - Atlas (C,): cap, creier,vedere, auz, ameţeli, amnezie, nevralgie facială şicervico-occipitală;

-a doua vertebră cervicală -Axis (C2): urechi, corzivocale, aritmie, excitaţia glandelor suprarenale (mai alesîntre C2 şi C,);

-a (reia vertebră cervicală (C3): amigdale, dinţi, gin-gii. paiK'ii'ax, colnice frontală;

~u fHilrn vertebră cervicală (C4): astm bronşic,si'U'ionnli/em pulmonar, ameliorarea respiraţiei,

- a cincea vertebră cervicală (C5): membre superioare,tlifliiii. parali/.ia membrelor superioare, sughiţ;

-a şasea vertebră cervicală (C6): boala Parkinson(reduce tremurăturile), tahicardie paroxistică, creştere;iactiviăţii paratiroidelor;

- a şaptea vertebră cervicală (C7): reanimare, contrac-ţia stomacului, insuficienţă hipofizară, tremurături, hipertiroidie, boala Parkinson etc.

- Vertebrele dorsale sau toracale

-prima vertebră dorsală sau toracală (D,): contracţiiiansei sigmoide, dilată pupila (percuţia sa este contraindicată în glaucom);

- a doua vertebră dorsală (D2): scade tensiunea arteriala;

-a treia vertebră dorsală (D3): contractă pilonii, ştimulează funcţiile plămânilor şi plexului solar;

92

- spaţiul dintre vertebra dorsală 3 şi dorsală 4: hi-potiroidie, hipertensiune arterială, hiperfuncţia hipofi-/ei;

-a patra vertebră dorsală (D4): dilată plămânii şiiiineliorează funcţiile sale;

- a cincea vertebră dorsală (D5): deschide pilonii, go-leşte stomacul, relaxează muşchii, insomnie, îmbunătăţeşte«c'tivitatea pancreasului;

-a şasea vertebră dorsală (D6): litiază biliară, con-tractă vezicula biliară;

- a şaptea vertebră dorsală (D7): evacuează veziculahi l iară, boli de ovare;

- a opta vertebră dorsală (D8): splină, rinichi, ficat;-a noua vertebră dorsală (D9): litiază biliară, dilată

vnnalul coledoc, stimulează ovarele, dismenoree;- a zecea vertebră dorsală (D10): cistită, celulita, ede-

me, anemie, calculi renali, gută, diabet zaharat, impotenţăitt'xuală, arterită;

-a unsprezecea vertebră dorsală (D,,): boli de intesti-ne (combinat cu L2);

- a douăsprezecea vertebră dorsală (D12): prostată, in-•utinenţă urinară.

- Vertebrele lombare

-prima vertebră lombară (L,): ficat, pancreas, con-irţia porţiunii ascendente a intestinului gros;- a doua vertebră lombară (L2): ficat, pancreas, con-i'ţia porţiunii transversale a intestinului gros;-a treia vertebră lombară (L3): contracţia porţiuniiscendente a intestinului gros;- a patra vertebră lombară (L4): contracţia ansei sig-

niMide şi a rectului;- a cincea vertebră lombară (L5): atonia vezicii urina-

" enurezis;

93

- Vertebrele sacrale

-prima vertebră sacrală (S,): favorizează erecţia;- a doua vertebră sacrală (S2): contracţia rectului;- a treia \ertebra sacrală (S3): hemoroizi;-apatra vertebră sacrală (S4): hemoroizi;- a cincea vertebră sacrală (S5): hemoroizi, favorizea-

ză erecţia.Cercetările asupra reflexoterapiei vertebrale continuă,

multe din datele menţionate fiind încă subiecte de discuţiiîntre specialişti.

(ÎIIII) TKRAPEUTIC

Acr»ia|{k'. |K'i cutia vertebrei cervicale 7, timp de 45 de(tcciiiuli1 (o lovilunl pe secundă), pauză două minute; per-cii|in vi'itehrei dorsale 5, timp de două minute, pauză douăiiiiiuili*. percuţia vertebrei cervicale 7, timp de 45 secunde,pau/.ft două minute, percuţia vertebrei dorsale 11, timp deun minut.

Anemie: percuţia în fiecare zi a vertebrei dorsale 10, detrei ori câte un minut, cu pauze de un minut.

Arterită (bolnavii să nu prezinte tulburări cardiace):percuţia vertebrei dorsale 10, un minut, de trei ori, cu pau-ze de două minute; manevra se execută după consumareaunui litru de apă în interval de două ore.

Astm bronşic: percuţia spaţiului dintre vertebrele cer-vicale 4 şi 5, de trei ori, timp de 30 secunde, cu pauze dedouă minute, presiuni în acelaşi loc cu vârful degetului,timp de două minute.

Celulita: percuţia vertebrei dorsale 10, de trei ori câte45 de secunde, cu pauze de două minute

Cistită: percuţia vertebrei dorsale 10, de trei ori câte unminut, cu pauze de două minute.

94

Colică biliară: percuţia vertebrelor dorsale 7 şi 10.Colită: percuţia vertebrelor lombare, fiecare câte un

minut, cu pauze de două minute.Diabet zaharat: percuţia blândă a vertebrei dorsale

10,11 mp de 45 de secunde.

Edeme: percuţia vertebrei dorsale 10, timp de un mi-nut, de trei ori, cu pauze de 2 minute.

Guta: percuţia vertebrei dorsale 10, timp de un mi-nut, pauză 3 minute; presiuni bilaterale în dreptul verte-brei dorsale 10, timp de 30 de secunde, pauză 3 minute,npoi percuţia vertebrei dorsale 10, timp de un minut.Manevrele se execută 15 zile la rând, la interval de 3-4luni. în timpul tratamentului se recomandă o cură deape minerale.

Hipertensiune arterială: presiuni puternice cu vârfulunui deget de o parte şi alta a coloanei vertebrale, înilicptul spaţiului dintre vertebrele dorsale 3 şi 4.

Hipotensiune arterială: percuţia uşoară, timp de 30 dercunde, a vertebrei dorsale 5, timp de 45 de secunde, pa-ii/it 2 minute; percuţia vertebrei dorsale 7, timp de 45 deMX-unde.

Impotenţă sexuală: percuţia uşoară a vertebrei dorsale10, timp-de 45 de secunde, de trei ori la rând, cu pauze deilouă minute; percuţia vertebrelor sacrate, cu pauze de do-ua1 minute, percuţia vertebrei cervicale 7, dorsale 12, lom-bare 5, fiecare timp de 45 de secunde, ou pauze de douăminute. Manevrele se vor executa zilnic, timp de 25 den Ic.

Lăuzie (pentru creşterea secreţiei de lapte): percuţiauTtebrelor dorsale 3 şi 4, fiecare câte un minut.

Lipotimie: percuţia uşoară cu vârful degetului pe ceaunii proeminentă vertebră cervicală de la baza cefei

95

Litiază biliară: percuţia vertebrei dorsale 7, un minut,pauză două minute; percuţia vertebrei dorsale 10, un mi-nut, pauză două minute; percuţia vertebrei dorsale 11, unminut.

Manevrele se execută zilnic, câteva luni la rând, apoitrei săptămâni numai vertebra dorsală 7, zilnic, de trei oripe zi, timp de un minut.

Lumbago acut: percuţia vertebrei dorsale 5, un minut,0 lovitură pe secundă, pauză două minute, percuţia verte-brei dorsale 10, un minut, o lovitură pe secundă, pauzădouă minute; percuţia vertebrei dorsale 5, 30 secunde, olovitură pe secundă. Manevrele se execută zilnic, timp de1 ^ /ile Li rând.

Menstruaţie (menoragie): presiuni puternice cu vârfulik'V.rliilin, de o parii- şi alta a vertebrei dorsale 7, timp deM) siTiimk*. pau/.l două minute; percuţia vertebrei dorsale/. un inimii, cfite o lovitură pe secundă; presiuni puterniceilr o parte si alta ale aceleiaşi vertebre, timp de 30 secundo.

Menstruaţie dureroasă (dismenoree): percuţia vertebrei dorsale 9, de trei ori câte un minut, cu pauze de 30secunde, cu patru zile înainte de menstruaţie, zilnic.

Migrenă frontală: percuţia vertebrei cervicale 3, detrei ori, câte 30 secunde, pauză două minute, apoi presiunibilaterale câteva secunde.

Nevralgie facială: presiuni puternice cu vârful unuideget, de o parte'şi alta a vertebrelor cervicale l şi 2.

Oboseală: masajul energic al cefei, de o parte şi alta ;icoloanei cervicale.

Retenţia de urină: percuţia vertebrei dorsale 8, tim|>de 45 secunde, de trei ori pe zi, cu pauze de două minute.

Surditate: percuţii uşoare asupra vertebrei cervicale 7,de câteva ori.

96

Masajul reflexogen al tălpilorsi al picioarelor

Masarea unor puncte de pe tălpi şi picioare, în scopuriterapeutice, este o practică foarte veche, ea aflându-se demilenii în arsenalele terapeutice ale medicinii tradiţionaledin China şi India, fiind preluată, din secolul al Vl-lea, şide japonezi.

In antichitate se credea că pe suprafaţa unor segmenteale corpului, printre care si picioarele, sunt reprezentatetoate organele. Medicii vremurilor au observat că unele/one de proiecţie devin sensibile când organul respectiv seîmbolnăveşte. De aici ideea de a fi masate cu degetul saut1 u alte mijloace pentru ameliorarea unor suferinţe.

Masajul punctelor de pe tălpi şi picioare (podopunc-Iura) se practică astăzi pe scară mare în estul Asiei, meto-ilii adoptată la jumătatea secolului trecut şi de numeroşiInapeuţi naturişti din Europa şi America de Nord. Un me-rit deosebit în răspândirea acestei metode îl are specialistulumerica, W. H. Fitzgerald, care a denumit-o zonoterapie.

în Japonia zilelor noastre există specialişti care practi-tfl, nu numai presopunctura tălpilor şi picioarelor în sco-puri terapeutice, dar şi diagnostice, specialitatea lor l'iindcunoscută sub denumirea de sokushindo.

în Japonia profesioniştii folosesc următoarele zone rc-llcxogene:

zonele Hirata: reprezentate de 12 benzi orizontale, fie-HIIV (lind în relaţie cu un anumit organ: trahee şi bronsii,plAmâni, inimă, ficat, vezică biliară, splină-pancreas, stomac,rinichi, intestin gros, intestin subţire, vezică, organe genitale.

l,a nivelul piciorului se găsesc proiectate: arboreleNonşic, plămânii, inima, ficatul şi vezicula biliară.

zonele Sokushindo, ilustrate prin cartografii precise,rare coloana vertebrală se află pe marginea internă a

i-ci piciorului;zonele Shiatsu, cu 44 de puncte pe picior.

97

în China se folosesc 32 de puncte pentru podopunctură,situate în afara meridianelor. La rândul lor, specialiştiitaiwanezi folosesc 25 de puncte situate pe picior.

în SUA podopunctură a constituit obiect de studiu pentrunumeroşi specialişti, printre care: Fitzgerald, Riley (cercetă-rile sale fiind preluate de suedeza Bunice Ingham), R.A.Dale.

Fig. 19. Reprezentarea iner-vaţiei somatice şi viscerale pefaţa plantară a piciorului (dupăJ. Bossy). Circuitele nervoase

ale reflexogiei piciorului

LV - Lanţ simpatic laterovertebral

PC - Plex celiacPCP - Plex cardio-pulmonarPH - Plex hipogastric :PM - Plex mezentericPV - Lanţ previsceralSS - Segmente spinale (C: cer

vicale; T: Toracice; L: lombare; S: sacrale; Co: coca

giene)

în Franţa, J. Bossy, profesor la Facultatea de Mediciniidin Montpellier, a întocmit o schemă cu reprezentare uinervaţiei somatice si viscerale pe pe tălpi şi circuitele netvoase ale reflexologiei piciorului (fîg. 19), şi o schemă cucartografia tălpilor (fîg. 20).

Masajul tălpilor picioarelor sunt folosite astăzi în foarlimulte ţări occidentale, în scop diagnostic şi terapeutic.

98

Drapt stâng

Fîg. 20. Proiecţia organelor pe tălpi (după J. Bossy)

ficat 51

coton drepl

intestin

subţire

Reflexodiagnosticul constă din reperarea punctelor sen-sibile sau chiar dureroase de pe tălpi, printr-o palpare mi-nuţioasă cu vârful unui deget. Punctele sensibile semnificăsuferinţa organelor proiectate în acel loc.

Reflexoîerapia constă din stimularea punctelor sensibile,în ordinea indicată pentru fiecare boală, cu vârful degetului,cu un instrument improvizat (beţigaş de lemn, cu vârful ro-tunjit al stiloului, al unei baghete de sticlă etc.). Punctele semasează câteva minute până la dispariţia durerii locale şi agranulaţiilor de sub piele. Aceste manevre deblochează ener-giile din corp şi îmbunătăţesc circulaţia sângelui şi obţin, pecale reflexă, normalizarea funcţiei organului respectiv.

Masajul se execută nu numai pe tălpi, dar şi la nivelulpicioarelor (fig. 21) pe o piele curată şi sănătoasă (fărăbftlillmi, răni, (umori etc.).l:

ganglioni limfatici (torace şi subsoară);2: difragmă; 3: sâni; 4: amigdale; 5: tâm- 28ple; 6: dureri în timpul menstruaţiei; 277: articulaţia soldului; 8: ovare, testicule; 49: genunchi; 10: zona sciaticului; 11: umăr; 2612: centrul echilibrului; 13: rect (hemo- 25roizi); 14: ganglioni limfatici (abdomen);15: uter; 16: vagin, penis, ureter; 17: coc-cis si sacrum; 18: vezică; 19: vertebrelombare; 20: vertebre dorsale; 21: parati-roide; 22: vertebre cervicale; 23: nas;24: ganglioni limfatici (abdomen inferior); 2425: canale galactofore; 26: laringe, trahee;27: maxilar inferior; 28: maxilar superior

Fig. 21. Zonele reflexogene de pe feţele externă (a), internă (b) şi superioară ale piciorului (c)

100

9

l înainte şi după tratament, se execută masajul blând altălpilor, cu palma, timp de 20-30 de secunde. Pentru sufe-rinţele acute se recomandă 1-3 şedinţe pe zi, durata lorputând fi până la 30 de minute, iar pentru cele cronice, 2-3şedinţe pe săptămână.

în timpul masajului bolnavul va sta culcat cu faţa în sus,iar masorul într-o poziţie cât mai comodă, aşezat pe un scaun.Iii se va concentra strict asupra masajului, alte activităţi si-multane (conversaţii, privit la televizor) fiind interzise.

GHID TERAPEUTIC

în funcţie de afecţiune pot fi masate, în ordinea specifi-cată, zonele menţionate mai jos:

Acnee: ficat, rinichi, glande suprarenale.Alcoolism: hipofiză, suprarenale, ficat, pancreas,

tiroi-dă, glande sexuale.

Alergie: rinichi, uretere, vezică urinară, paratiroide,iipendice.

Ameţeală: cap, ficat, vezicula biliară, ureche, splină,pancreas.

Anemie: splină, metabolism.Angină: laringe, amigdale, căi limfatice, intestin

gros,11 cat, rinichi, vezică biliară.

Anorexie: stomac, intestin, tiroidă; masaj energic al pro-rminenţei musculare de la baza degetului mare, în palmă.

Artroză: suprarenale, rinichi, uretere, vezică urinară,tiroidă, paratiroide, hipofiză, pancreas şi articulaţia sufe-nndă (genunchi, şold, coloană vertebrală etc.).

Astm bronşic: plex solar, rinichi, uretere, vezică urina-u, suprarenale, paratiroide, plămâni, bronhii.

Ateroscleroză: ficat, rinichi, vezică urinară, colon, va-

t limfatice.

Bronşită acută: bronhii, puncte limfatice, paratiroide,nprarenale.

101

Bronşită cronică: puncte limfatice, suprarenale.Celulita: puncte limfatice, ovare, testicule, rinichi,

uretere, vezica urinară, plex solar.Cistită: rinichi, uretere, vezică urinară (pe această zonă

se va insista mai mult).Colică biliară: ficat şi vezică biliară (manevre energice).Colită: stomac, intestine, puncte limfatice (manevre

energice).Constipaţie: stomac, intestine, rect, plex solar.Crampe musculare: tiroidă, coccis (manevre energice).Diabet zaharat: duoden, pancreas (aici se va insista),

hipol'i/.ă, tiroidă, suprarenale, rinichi, ficat.Diaree: stomac, intestine, puncte limfatice, plex solar.Iu-/.emit: rinichi, suprarenale, uretre, vezică urinară, pa-

lii t iioulc. hciii, vivic;1 biliară, colon, puncte limfatice.l'.deine: suprarenale, rinichi, vezică urinară, inimă,

|tmu ic limliilice.l'Vhra: lnpol'i/.ă, suprarenale, amigdale, splină, puncte

limladce.Frigiditate: hipofiză, ovare, uter.Creaţă: stomac.Gripă: nas, sinus, amigdale, puncte limfatice, intestine.Gută: suprarenale, rinichi, uretere, vezică urinară.Guturai: cap, plămâni, bronhii, puncte limfatice, hi

pofiză (febră).Halenă: stomac, intestine. >Hemoroizi: rect, ficat, veziculă biliară.Hipertensiune arterială: ficat, plex solar, hipofiză. ">Hipotensiune arterială: pancreas, hipofiză, tiroidă

plex solar, cap, apoi masajul în întregime al tălpilor simâinilor timp de câteva secunde.

Impotenţă sexuală: organe genitale, suprarenale, plexsolar.

Insomnie: masajul blând al pulpelor degetelor mari dela picioare, în pat, seara înainte de culcare. :'

102

Leucoree: uter, vagin, puncte limfatice.Litiază biliară: ficat, veziculă biliară.Lumbago acut: coloana vertebrală, insistând pe zona

lombară.Mâncărimi de piele: ficat, hipofiză, tiroidă, suprare-

nale, puncte limfatice.Menopauză: hipofiză, ovare, uter.Menstruaţie (tulburări): uter, ovare.Menstruaţie dureroasă (dismenoree): ovare, uter, hi-

pofiză.Migrenă: centrul echilibrului, paratiroide, stomac, fi-

• ,it, veziculă biliară.Nevroză: rinichi, uretere, vezică urinară, paratiroide,

cap, plex solar, hipofiză, tiroidă.Obezitate: vezi celulita.Oboseală: rinichi, uretere, vezică, paratiroide, ficat,

suprarenale, tiroidă, splină.Orgelet: ochi, puncte limfatice.Poliartrită reumatoidă: suprarenale, rinichi, uretere,

vc/ică urinară, tiroidă, paratiroide, hipofiză,Prostatită cronică: rinichi, uretere, vezică, prostată.Psoriazis: suprarenale, rinichi, uretere, vezică, parad-

it >ide, puncte limfatice, ficat, hipofiză, tiroidă.Răguşală: laringe, ficat, intestine, amigdale, puncte

limfatice.Rău de călătorie: centrul echilibrului, stomac.Rinită alergică: cap, gât, bronhii, puncte limfatice, hi-

pori/ă, paratiroide.Sinuzită: sinusuri, puncte limfatice, paratiroide.Tuse: plămâni, puncte limfatice, paratiroide, suprare-

n.ilc, ficat, intestine.Ulcer gastro-duodenal: stomac, duoden, plex solar.Varice: suprarenale, rinichi, vezică, coloană lombară,

lu'iit, vezică biliară, intestine.Zgomote în urechi: ureche (talpa din partea respectivă).

103

Masajul reflexogen al mâinilor

Ca şi picioarele, mâinile prezintă numeroase zone re-flexogene ce pot fi folosite în scopuri diagnostice şi tera-peutice. Importanţa degetelor mâinilor este cu mult maimare decât a picioarelor, mai ales degetul mare pe care segăsesc numeroase astfel de zone (fîg. 22). De asemenea,pielea spaţiilor interdigitale posedă zone reflexogene, cade exemplu cel dintre degetul mare si arătător.

Punctele sensibile sau chiar dureroase pot fi stimulateprin masaj digital, cu pulpa degetului, sau chiar cu unghia,timp de câteva secunde. Unii terapeuţi folosesc pentru zo-ne niiii întinse stimulări cu dinţii unui pipetene sau ciupi-teii pielii, mai ales hi vârful degetelor, cu un cârlig de rufe.

De rellexoloţMa mâinilor s-au ocupat cercetători ameri-umi (hi/j.'eijil(l. Dale), japone/.i (Mirata, Yamamoto) şi,hmcin|eles, chiue/i. care încadrează mâinile în micro-sistemele de acupunctura. Un aport deosebit în aceastăprivinţa l-a avut profesorul francez J. Bossy, care a întoc-mit si o cartografie a mâinilor.

Autorii chinezi vorbesc de puncte de acupunctura pemâini (faţa palmară şi dorsală), situate în afara meridiane-lor.

GHID TERAPEUTIC

Se vor masa, în ordinea prezentată, zonele precizate,în funcţie de afecţiune.

Acnee: ficat, rinichi, suprarenale.Alcoolism: hipofiză, suprarenale, ficat, pancreas, tiroi-

dă, gonade.Alergie: rinichi, uretere, vezică urinară, paratiroide,

apendice.Ameţeală: echilibru, cap, ficat, veziculă biliară, ureche,

spliă, pancreas.

104

Flg. 22. Zonele reflexogene de pe palme (dreapta, stânga):

1: sinusuri; 2: plămân; 3: umăr: 4: ficat: 5: pancreas; 6: veziculă; 7: apendice; 8: colon; 9: vezică; 10: şold; 11: ovare,testicule; 12: ureche; 13: plex solar. 14: suprarenală; 15: rinichi; 16: hipofiză; 17: zona cerebrală; 18: glandă pineală; 19: cap;20: gât; 21: stomac; 22: tiroidă; 23: coloană vertebrală; 24: intestin subţire; 25: uter, prostată, penis; 26: inimă; 27: splină.

•11

Anemie: splină şi metabolism.Angină: laringe, amigdale, căi limfatice, intestin gros,

ficat, rinichi, vezică urinară.Anorexie: stomac, intestin, tiroidă, masaj energic al

proeminenţei musculare de la baza degetului mare, înpalmă.

Artroză: suprarenale, rinichi, uretere, vezică urinară,tiroidă, paratiroide, hipofiză, pancreas şi articluaţia bol-navă.

Astm bronşic: plex solar, rinichi, uretere, vezică urina-ră, suprarenale, paratiroide, plămâni, bronhii; ciupirea vâr-I uri lor degetelor mare, arătător şi mijlociu.

Alt'rosclero/ă: ficat, rinichi, vezică urinară, colon,JMIIU ic limhilKT.

llrnii>ihl iiuită: bronhii, puncte limfatice, paratiroide,siipi.nciiiilc.

lironsitu cronică: puncte limfatice, suprarenale.Celulita: puncte limfatice, ovare, testicule, rinichi,

uretere, vezică urinară, plex solar.Cistită: rinichi, uretere, vezică urinară.Colică biliară (în timpul crizei): ficat, veziculă biliară.Colită: stomac, intestine, colon, puncte limfatice.Constipaţie: stomac, intestine, rect, plex solar.Crampe musculare: tiroidă, coccis.Diabet zaharat: duoden, pancreas, hipofiză, tiroidă,

suprarenale, rinichi, ficat.Diaree: stomac, intestine, puncte limfatice, plex solar.Eczemă: rinichi, suprarenale, uretere, vezică, paratiroi-

de, ficat, veziculă biliară, colon, puncte limfatice.Edeme: suprarenale, rinichi, uretere, vezică, puncte

limfatice.Febră: hipofiză, suprarenale, amigdale, splină, puncle

limfatice. ,*

106

Frigiditate: hipofiză, ovare, uter.Greaţă: stomac, frecarea dosului mâinilor cu dinţii

unui piepten, începând de la vârful degetelor.Gripă: nas, sinus, amigdale, puncte limfatice, intestine.Gută: suprarenale, rinichi, uretere, vezică.Guturai: cap, plămâni, bronhii, puncte limfatice, hi-

pofiză; ciupirea vârfurilor degetelor.Halenă: stomac, intestine.Hemoroizi: rect, ficat, veziculă biliară.Hipertensiune arterială: ficat, plex solar, hipofiză.Hipotensiune arterială: pancreas, hipofiză, tiroidă,

plex solar, cap, apoi masajul în întregime al mâinilor, ca-ic va secunde.

Impotenţă sexuală: organe genitale, suprarenale.Leucoree: uter, vagin, puncte limfatice.Litiază biliară: ficat, veziculă biliară.Lumbago: coloană vertebrală, segmentul lombar.Mâncărimi de piele: ficat, hipofiză, tiroidă, suprare-

nale, puncte limfatice.Menopauză (tulburări): hipofiză, ovare, uter.Migrenă: echilibru, paratiroide, stomac, ficat, veziculă

i'i l iară.Oboseală: rinichi, uretere, vezică, paratiroide, ficat,

nprarenale, tiroidă, splină.Poliartrită reumatoidă: suprarenale, rinichi, uretere,

c/ică, tiroidă, paratiroide, articulaţiile interesate.Prostatită cronică: rinichi, uretere, vezică, prostată.Psoriazis: suprarenale, rinichi, uretere, vezică, parati-

• ude, puncte limfatice, ficat, hipofiză, tiroidă.Kăguşală: laringe, ficat, intestine, amigdale,

punctei MI 11 atice.

Sinuzită: sinusuri, puncte limfatice, paratiroide, ciupi-"ii vârfurilor degetelor 10 minute.

107

Surditate: presiuni puternice cu unghia pe articulaţiiledegetului mic şi inelar de la ambele mâini, presiuni puter-nice cu unghia la extremitatea degetelor de la mâini, înspecial pe inelar, de mai multe ori pe zi.

Tuse: plămâni, puncte limfatice, paratiroide, suprare-nale, ficat, intestine, presiuni cu unghia pe degetul mare şiarătător.

Ulcer gastroduodenal: stomac, duoden, plex solar.Varice: suprarenale, rinichi, uretere, vezică, coloană

lombară, ficat, veziculă biliară, intestine.Zgomote în urechi: urechi./unde pre/entate sunt folosite în scopuri terapeutice

şi loiiih- pu|m pentru diagnostic. Se observă că reflexo-Iruipiii piiliiii'loi foloseşte aceleaşi zone ca şi reflexote-liipia tălpiloi Din acest motiv terapeutul nu le aplicăniciodată pe amândouă, în aceeaşi şedinţă, preferânduna din ele.

Cei mai mulţi preferă reflexo-diagnosticul şi refle-xo-terapia tălpilor.

Masajul lingual reflexogen

Din cele mai vechi timpuri limba a fost una din oglin-zile sănătăţii omului. Şi astăzi modificările limbii (formă,culoare, pete, crăpături, rugozităţi etc.) sunt elemente pre-ţioase în stabilirea unui diagnostic. Modificările apărute peproiecţia unui organ semnifică suferinţa sa.

O mare importanţă asupra acestui aspect îl acordă şimedicii homeopaţi, care stabilesc diagnosticul şi cu ajutorul modificărilor descoperite pe limbă.

Limba ocupă un loc important şi în medicina tradijională chineză. Pe faţa dorsală, pe linia mediană, se gii

108

lseşte meridianul „Trei focare" şi proiecţia următoarelororgane: rinichi, splină, inimă, ficat, vezicula biliară şiplămân.

O limbă este examinată prin inspecţie şi palpare cu vâr-ful unui deget, spălat şi badijonat cu alcool.

Pe limbă se găsesc şi zone reflexogene (fîg. 23) carepot fi stimulate cu vârful degetului, prin apăsări conti-nue sau printr-un masaj circular, timp de 2-3 minute,/onele mai mari pot fi stimulate prin apăsări cu coadaunei linguri, care se aplică mai întâi pe vârful limbii,câteva secunde, după care este deplasată spre regiuneadorită.

Dreapta Stânga

SOratDulce

Fig. 23. Zonele reflexogene ale limbii:l: rect; 2: sigmoid; 3: colon descendent; 4: colon transvers; 5: colon

ascendent; 6: ileon; 7: jejun; 8: duoden

109

Reflexodiagnostic

Zone uşor împăstate sau uşor dureroase către centrullimbii semnifică suferinţe ale mâinilor şi picioarelor.

Zonele organelor proiectate pe limbă, acoperite cu de-pozite albicioase, gri, haşurate sau brăzdate de mici cră-pături, semnfifică suferinţa lor.

Reflexoterapie

Hemoroizi, menstruaţie dureroasă, guturai, angină,tuse convulsivă, bronşită acută: presiuni cu degetul pelinia mediană, cât mai departe posibil de vârful limbii,timp de 2-5 minute; presiuni cu coada lingurii, câteva se-umdc, apoi deplasare spre zona dorită (hemoroizi, tuse,iiH-iistruaţic dureroasă);

Oboseală vocală (cântăreţi, artişti, oratori), guturai,gripă: se recomandă tracţiunea limbii (înainte şi lateral) cudouă degete, învelite în tifon, timp de 1-2 minute, cât maiblând posibil. Prin această manevră sunt stimulate meridi-anele care guvernează corzile vocale, laringele şi căilerespiratorii.

Masajul endonazal reflexogen

Un astfel de micromasaj reflexogen mai este cunoscut şisub numele de simpaticoterapie, pentru că el acţionează, înprimul rând, asupra sistemul nervos simpatic, care este ani-matorul, regulatorul şi apărătorul organismului nostru.

în secolul XX masajul reflexogen endonazal era denu-mit de Bonnier centroterapie. El şi-a motivat termenul înfelul următor: stimularea endonazală acţionează asupracentrilor bulbari, cu ajutorul cărora pot fi regularizate func-ţiile perturbate. Deci, o terapie cu ajutorul unui „centrunervos".

110

Metoda constă din micromasajul anumitor zone (fîg.24), cu suprafeţe foarte mici, de pe mucoasa pereteluilateral al foselor nazale, pe care stau atârnate cele treicornete: inferior (corespunde abdomenului), mijlociu(corespunde toracelui) şi superior (corespunde capului$i gâtului), începătorii stimulează numai punctele situ-ate pe acest ultim cornet (este mai uşor abordabil),cât şi pe cele situate în zona anterioară a cornetuluimijlociu.

Fig. 24. Cartografia mucoasei nazale(după Bonnier si Klotz Guerard):

l inimă, tensiune, termoreglare; 2: organe genitale; 3: vezica urinară;i intestine; 5: stomac; 6: anus, rect; 7: ficat, pancreas; 8: rinichi;' gât, nas, faringe, esofag, membrul superior; 10: anxietate cum.inisfetări fizice (vărsături, insomnie, ameţeală, depresiune); 11: auz;! '• oculomotricitate; 13: tonus general; 14: sciatică, membru inferior;l S: scurgeri patologice; 16: bâlbâială; 17: miros; 18: anxietate cu ma-nilcstări respiratorii; 19: faţă; 20: trahee, bronhii, plămâni; 21: nas;22: vasomotricitatea feţei; 23: vedere.

111

Cornetul inferior are trei zone:- anterioară, care corespunde următoarelor zone: ab-

dominală, pelvină, urinară şi genitală. Micromasajulpunctelor de pe această zonă se recomandă în suferinţelevezicii urinare, în prurit anal, în hemoroizi, în tulburări demenstruaţie etc;

- mijlocie, care corespunde plexului solar, esofagului,stomacului, ficatului, veziculei biliare, pancreasului, intes-tinului subţire, intestinului gros (colon). Micromasajulpunctelor din această zonă se foloseşte în ulcergastro-duodenal, gastrite, hepatită, constipaţie, diaree şichiar diabet /aharat;

postcrioară, care corespunde ganglionului cervicalstipenoi (cu ;ic(iunc asupra ochiului de partea respectivă),urechii mieriu- şi externe, afecţiunilor cerebrale (ameţeli,migrenă).

La acest nivel mai există o a patra zonă (situatăanterior) cu acţiune asupra astmului bronşic, emfize-mului pulmonar, rinitei alergice etc. La sfârşitul seco-lului al XlX-lea Hack şi Hering au obţinut, prin caute -rizarea acestei zone, ameliorarea crizelor de astmbronşic, tusei spasmodice, spasmelor laringiene şi mi-grenei. Cu mulţi ani în urmă, cunoscutul orelist clujean,Mihai lubu, obţinea rezultate remarcabile la bolnaviicu rinită alergică şi astm bronşic prin cauterizarea(metodă totuşi brutală) mucoasei nazale a cornetuluiinferior.

Tehnică

Cei interesaţi să practice reflexoterapia endonazală aula dispoziţie cartografia mucoasei nazale şi reprezentareaendonazală a sistemului nervos cerebro-spinal şi a siste-mului nervos autonom (fîg. 25).

112 T

Fig. 25. Reprezentarea inervaţiei somatice si visceralepe mucoasa nazală (după J. Bossy)

Se foloseşte un beţigaş de lemn sau un stilet metalic,foarte fin (confecţionat din argint, aur),cu capete rotunjiteţi bine înfăşurate în vată, apoi muiată într-o soluţie aro-mată. Cu acest instrument se pătrunde în cornetul inferior,In /ona respectivă, apoi se masează blând, timp de câtevaKCI unde, punctul respectiv. Se execută 2-3 şedinţe pe•iflplămână, până la obţinerea rezultatului dorit.

Manevra este nedureroasă, fiind însoţită, de multe ori,lăcrimare şi strănuturi. Această metodă terapeutică esteule puţin folosită astăzi.

Alte manevre reflexogene:

presiuni la rădăcina nasului, cu două degetei« nniribuie la creşterea atenţiei şi concentrării);

frecarea nasului, cu degetele arătătoare, de jos în sus,>|M>i a pomeţilor, obrajilor (ajută digestia şi activitatea in-| .linului gros).

113

ganglion cervico-toracic

ganglion cervicalsuperior

plex cardiac

ptox pulmonar

plex mezentencsuperior

Şi nasul este oglinda sănătăţii omului: nasul roşu, vio-laceu, umflat în permanenţă, cu venule pe suprafaţa sa,semnifică tulburări serioase ale aparatului circulator; unnas mare semnifică un tub digestiv sănătos; un nas mic şirotund semnifică sexualitate redusă şi veleitarism.

Masajul reflexogen pe ureche

O altă zonă reflexogenă, folosită în scopuri terapeutice,dar şi diagnostice, este pavilionul urechii. Prima sa carto-grafie, completă, aparţine medicului francez Paul Nogier,considerai şi părintele auriculo-medicinii moderne, cel ca-re a pus ba/de teoretice şi practice ale acestei metode.Nogier u fost cel dintâi care a intuit proiecţia, pe faţa in-ternă a pavilionului urechii, a unui făt cu capul în jos(fîg. 26). Tot el a întocmit şi prima cartografie completă apavilionului urechii (fig. 27). Ulterior, J. Bossy a întocmiireprezentarea inervaţiei somatice şi viscerale pe pavilionulurechii (fig. 28).

Fig. 26.

l"

Mg. 27. Proiecţia organelor pe pavilionul urechii (după P. Nogier)

Pe ureche sunt proiectate toate organele corpului. Sti-area punctelor de proiecţie ale organelor respective,imn masaj cu un stilet metalic sau din sticlă, subţiri, cu acel'i'dale, cu anumiţi curenţi electrici, generaţi de aparatedale, poate produce ameliorarea unor suferinţe: dureriorice fel, rinită alergică, astm bronşic, migrenă, insom-etc.

Urechea este şi ea oglinda sănătăţii noastre: lobul in-or bine dezvoltat înseamnă o vitalitate crescută; un lob•rior subţire şi brăzdat pe centru înseamnă scăderea vi-ilăţii; un lob inferior umflat şi roşu semnifică o proastăulaţie periferică, mai ales cea a limfei; o ureche rotun-

115

dagtte picior

organe genitale externa

anus

gonade

dă şi mare este întâlnită la persoane cu activitate intelectu-ală intensă.

t;f

Fig. 28. Reprezentarea inervaţiei somatice si visceralepe pavilionul urechii (după J. Bossy) '

Manevre reflexogen

e la îndemâna

oricui: tragerealobul urechii şi purtarea de inele mici, stimulează acuit.nvizuală; tragerea de lobul urechii măreşte atenţia (mani-folosită la unii

şcolari); tragerea în sus a pavilionului mchii, de partea sa superioară, creşte forţa membrelor im

l

116

nerv mşinosv

nerv coccigian

segmenta spinale

• lanţ latero-

vertebral

lrioare; tragerea înapoi, din partea mijlocie, creşte forţabraţelor; ciupirea marginii pavilionului produce revi-gorarea organismului, ca şi frecarea întregului pavilion.

Masajul reflexogen se mai poate practica şi pe altesegmente ale corpului: craniu, faţă, piramida nazală,Crunte, spate, dinţi etc.

Irisul, partea colorată a ochiului, este folosit, deocam-dată, numai în scopuri diagnostice.

CAPITOLUL IV

MASAJUL TRADIŢIONAL CHINEZ

Medicina tradiţională chineză este strâns legată de con-cepţia filozofică despre lume (Tao), care considera Uni-versul un tot format din materie şi energie, stăpânit de do-uă forţe antagoniste şi complementare, numite INN şiIANG. Ele menţin echilibrul Universului, fiind prezente înl oaie lucrurile şi fenomenele care ne înconjoară.

Viaţa a luat naştere din energia cosmică, cu care omul•iu- U%).',;lluri permanente, bolile nefiind altceva decât rupe-rea ivhilihnilui dintre energiile care circulă prin corpulsău, precum şi dintre ele şi energia din Univers.

Energiile (Ki) din corpul omului sunt de trei feluri:Zong (moştenită de la procreatori), care prezidează

dezvoltarea ulterioară a fătului. Ea se găseşte în partea in-ferioară a abdomenului sau „Oceanul energiei" (Harapentru japonezi). Această energie scade cu vârsta, provo-când instalarea bătrâneţii.

long, care provine din aerul inspirat şi din alimente.Această energie circulă prin nişte canale, numite meridia-ne, de la un organ la altul, participând la formarea sângeluişi lichidelor din organism. Ea circulă prin meridiane dupăun orar fix, fiecare având o activitate maximă de două ore,într-o perioadă anume a zilei. Energia long poate fi mobi-lizată cu un masaj profund.

Wei, care apără organismul. Această energie este com-parată cu sistemul imunologic al organismului. Calitateasa este evaluată după starea de sănătate a pielii. EnergiaWei poate fi mobilizată prin masaj superficial.

Energiile din corp au doi poli: INN şi IANG. Ele cir-culă prin nişte canale imaginare, numite meridiane, fieca-

118

re fiind în legătură cu un organ (plămân, intestin gros,stomac, splină-pancreas, inimă, intestin subţire, vezicăurinară, rinichi, veziculă biliară, ficat) ale căror nume lepoartă, şi cu anumite funcţii (ale organelor genitale, inimii,aparatului digestiv, respirator şi genito-urinar).

în corpul omului sunt 12 meridiane principale (perechi)si multe meridiane secundare, care au toate legături întreele. Cele mai importante meridiane secundare sunt denu-mite: Vasul guvernor şi Vasul de concepţie.

Pe meridianele principale şi pe cele două secundare segăsesc nişte puncte, numărul lor variind de la un meridi-an la altul. Pentru ameliorarea unor suferinţe, ele pot fistimulate cu ace speciale, curent electric special, masajl'IC.

Numărul punctelor fiecărui meridian şi localizările lorsunt fixe, nu se schimbă niciodată. Punctele de pe meridi-nnc sunt de mai multe feluri şi anume:

- puncte pentru dispersie: stimularea lor printr-un ma-saj blând, diminuează energia în exces din meridianul res-pectiv, având efecte calmante;

-puncte pentru tonifiere, al căror masaj energic areH'ecte tonifiante; se folosesc în pareze, paralizii â frigore;

-puncte sursă, ce pot fi folosite în locul celor de sus;masate blând dispersează energia, iar energic contribuie laInnifierea sa;

-puncte Io, asigură trecerea energiei în meridianelenplate;

- puncte pentru intrarea energiei, sunt primele puncteiK% meridianelor, urmând imediat după ultimul punct al'inTidianului precedent;

-puncte pentru ieşirea energiei, sunt ultimele punctei pe meridiane, ele precedând punctul prim al meridia-nliii următor.

Pe lângă aceste puncte, mai există şi altele care se folo-•«c, de asemenea, în tratamentele energetice.

119

Masajul tradiţional se execută la nivelul punctelor saupe traseele meridianelor. Chinezii mai practică un masajcombinat, pe traseele meridianelor şi în afara lor.

Masajul tradiţional chinez are aceeaşi vârstă cu acu-punctura, în capitolul 12 al operei de bază a medicinii chi-neze, Nei King, se scrie: „Paraliziile şi contracturile setratează foarte bine prin masaj şi gimnastică", în secoleleV-III î.Hr. masajul se folosea în China şi pentru activareacirculaţiei sângelui, în anul 1575 apare un tratat despremasaj, intitulat Toue-Na Pik-kiue (Secretele masajului).

Masajul energetic s-a aplicat mai întâi persoanelor care nusuportau durerile rudimentarelor ace de acupunctura. Cu miide ani în urmă se foloseau ace confecţionate din aşchii depicii c, Ibarlc ascuţite, din bambus şi din bronz. Pentru evita-rea acestor dureri insuportabile, acele au fost înlocuite cu ma-sajul punctelor de acupunctura. Aşa a luat naşteremicromasajul tradiţional, astăzi foarte răspândit în ţările Asieide Vest, şi chiar în ţările occidentale. Masajul punctelor deacupunctura poartă în aceste ţări diverse nume: akupresură(termen impropriu), digitopunctură, presopunctură etc.

întrucât micromasajul se aplica mai mult la copii, măsorii respectivi erau consideraţi medici de copii, în Chinaantică funcţionau patru categorii de vindecători: acupunctori, pediatri, masori şi medici (care tratau bolile numai cuplante medicinale). Masajul era folosit ca metodă unicasau în combinaţie cu alte remedii pentru provocarea sudaţiei, vărsăturilor, combaterea constipaţiei etc.

Secole de-a rândul au fost masate numai punctele deacupunctura, apoi traseele meridianelor, cu degetul, cu unghia, cu palma (pentru regiuni mai mari) sau cu instnimente speciale. Masajul se făcea pe o piele uscată sau unsă cu uleiuri vegetale, grăsimi, alcool, loţiuni sau decocturide plante.

Masajul tradiţional energetic ameliorează circulaţia encigiilor din corp, pentru ca ea să ajungă la toate organele.

120

Masajul terapeutic al unor puncte de pe piele sau al unorregiuni mai mari, făcea parte şi din arsenalele terapeutice alebunicuţelor noastre, respectivele manevre fiind cunoscute subdenumirea de „tras". Acest meşteşug practicat din moşi-strămoşi, poate fi întâlnit şi astăzi, în unele zone ale ţării. Caşi în cele mai îndepărtate vremuri, şi doftoroaiele de astăzifreacă pentru „aplecat" (indigestie) degetul mare de la mână,pe faţa sa palmară şi pe marginea externă a antebraţului. Şimedicina tradiţională chineză recomandă pentru indigestiemasarea punctului situat la baza degetului mare (P 10). Şi ast-fel de asemănări dintre punctele şi zonele pentru tras şipunctele chinezeşti mai pot fi date.

De unde această asemănare, se întreabă specialiştii? înlucrarea medicului francez J. Lavier, intitulată „Bio-energetique chinoise", publicată în anul 1976, se scrie:„Săpăturile efectuate în provincia Chen Si (China) au scosla iveală, pe lângă bronzurile dinastiei Hia, în aceleaşi lo-curi, oale siberiene, împreună cu bronzurile dinastiei("hang s-au găsit atât obiecte de ceramică de Ucraina şiRomânia, cât si bronzuri siberiene. Dimpotrivă, nici o ur-mă de artă chinezească nu s-a descoperit în explorările fă-cute în Siberia, în Ucraina şi în România".

Masajul tradiţional energetic chinez ameliorează circulaţiaenergiilor din corp, ca ea să ajungă la toate organele.

Tehnici

în China veche se foloseau două feluri de maneve:o (nhgan=a presa cu mâna, mo=a freca), cu efectesedative şi touei-na (a pune în mişcare), cu efecte stimu-Iniite. Astăzi, practica masajului tradiţional chinez cu-noaşte nenumărate tehnici, unele dintre ele fiind menţio-nate şi în vechile tratate de medicină energetică.

121

Pentru adult se folosesc următoarele manevre:- împingeri (Tui), cu degetul mare, liniar, lateral, îna-

inte şi înapoi, sacadat, circular;- ciupiri cu vibraţii (Na) cu ajutorul degetelor; ciupirile

erau de mai multe feluri: cu formare de pliuri, cu apucareamuşchilor etc.;

-presiuni simple, (An), cu vârful degetelor, blânde,moderate sau energice (folosite la cap, gât, spate şi mem-brele inferioare);

- presiuni cu mişcări de du-te vino (Chin fa);-fricţiuni (Mo fa);- ciupiri cu formare de pliuri mici ale pielii (Chin si na);- vibraţii (Yao mă), prinderea muşchilor cu vârful de-

getelor şi apoi vibraţii puternice sau blânde, unele fiindapăsate (Tou na);

- percuţii (Po fa), cu degetele, palmele, marginea mâi-nii, dosul mâinii sau cu pumnul.

După cum se vede, aceste manevre sunt folosite astăziîn masajul clasic, cu singura deosebire că în masajul tradi-ţional ele se aplicau pe punctele meridianelor sau numaipe meridiane.

Alte manevre:- masaje concentrice (yun an mo ,- masaj cu anumite unguente; " *- „răzuirea " pielii cu o lingură specială;- bateri cu ajutorul unui dispozitiv special prevăzut cu

ace foarte fine (mei houa tchen);- masajul meridianelor cu o ruletă, prevăzută la cap cu

o mică sferă;-presiuni asupra punctelor de acupunctura cu sapecă,

un mic dispozitiv metalic prevăzut cu o gaură pătrată;- masajul meridianelor cu lemn de bambus sau cu o

baghetă de fildeş; > \

- masajul punctelor şi meridianelor cu un magnet.

122

li

J

în China se mai practcă masajul Tao-Inn, manevraprincipală fiind baterea cu pumnul închis pe jumătate, cumâna în poziţia ghearei de tigru, cu palma în formă de cu-pă, cu plesnituri de degete, cu bobârnace etc.

Masajul energetic tradiţional la nivelul meridianelor seexecută numai de către specialişti, iar cel strict pe punctelede acupunctura şi de amatori (vezi cărţile de PRESO-PUNCTURĂ). Ambele metode echilibrează energiile per-turbate din corp şi restabilesc starea de sănătate.

Masajul energetic al mâinilor

Pentru medicina tradiţionalistă chineză mâna este loculde proiecţie al organelor din corp şi de trecere a şase meri-diane principale.

Meridianul plămânului, situat pe degetul mare, este fo-losit în dispnee (respiraţie grea), astm bronşic, hemoptizie etc.

Meridianul intestinului gros, situat pe degetul arătă-tor, este folosit în boli febrile, gripă, dureri în gât, dureride dinţi etc.

Meridianul inimii, situat pe degetul mijlociu, este folositîn palpitaţii, angină pectorală, insomnie, boli febrile etc.

Meridianul vase-sex (stăpânul inimii), situat pe dege-tul mijlociu, este folosit în hipertensiune arterială, dureriprecordiale, palpitaţii, tahicardie, arterită, impotenţă sexu-ii l ă, frică etc.

Meridianul trei focare, situat pe degetul inelar (numitşi deget medicinal), este folosit în dureri de cap, dureri demâini, dureri de gât, dureri de dinţi, febră etc.

Meridianul intestinului subţire, situat pe degetul mic,este folosit pentru dureri de cap, dureri de braţ, vărsături,impotenţă sexuală etc.

Mâna este folosită în scopuri terapeutice, mai ales lai opii, şi mai puţin în scop diagnostic.

123

MASAJUL MÂINILOR LA COPII

Micromasajul mâinii este foarte răspândit în China şieste folosit mai ales la copii. Conform tradiţiei se maseazămâna dreaptă, pentru fetiţe, şi mâna stângă pentru băieţi.

Micromasajul mâinii este cunoscut de toate mamele, elfiind folosit în foarte multe suferinţe (fîg 29):

Fig. 29.

-rujeolă: din prima zi de boală se masează degetulmare:

-inapetentă (poftă de mâncare scăzută): se măsea/îlproeminenţa musculară de la baza degetul mare (în palmă);

-diaree: se masează faţa palmară a degetului arătătoipână la baza sa;

-febră si provocarea transpiraţiei: masaj circular înscobitura din palmă, apoi masaj liniar, bifurcat, până l.ibaza degetelor mijlociu şi inelar;

124

- tuse uscată: masaj liniar pe faţa palmară a degetului|inelar, până la pliul pumnului;

-enurezis: se ciupeşte pulpa degetului mic, în fiecareseară, înainte de culcare,

- constipaţie: masaj liniar pe faţa palmară a degetuluimic, până dincolo de pliul pumnului.

MASAJUL MÂINILOR LA ALDULŢI

Micromasajul mâinilor unui adult este o practică foarteveche, ea fiind folosită, la început, la bolnavii sensibili saucare aveau frică de ace (fîg. 30).

-D'vreri dinţi -Impotenţi sumli-Boli de Fiotţ -Tuse

\-Tnmptnh'i mclvmeKlg. 30.

125

-Astm bro/ruc-Dispnee

-astm bronsic -dispnee (respiraţie dificilă): masajulpulpei degetului mare;

- dureri de dinţi, boli de ficat: masajul pulpei degetuluiarătător;

-impotenţă sexuală: masajul energic al pulpei dege-tului mijlociu;

- transpiraţii nocturne: masajul pulpei degetului inelar;- incontinenţă de urină, leşin, palpitaţii, sincopă: ma-

sajul pulpei degetului mic;- tulburări de transpiraţie: masaj energic în scobitura

palmei.Masajul va fi energic, iar acolo unde este posibil pot fi

folosite si ciupituri.Specialiştii chine/i practică astăzi micromasajul mânii,

folositul 41 de puncte, cunoscute şi sub denumirea de..puncte noi". Hle se alia atât pe meridianele care brăzdea-/«1 mâinile, cât şi în afara lor. Stimularea lor se face cu in-strumenle speciale, cu unghia şi chiar cu vârful degetului,prin manevre energice.

Faţa dorsală a mâinii: puncte şi indicaţiile lor (fig. 31):1. Hipotensiune arterială, dureri de braţ, de pumni,

abdominale, toracice1. Dureri de pumni2. Dureri lombare, de coapse şi gambe ,13. Dureri de nas ! •4. Diaree, dureri abdominale, de pumni, de mâini5. Dureri de glezne6. Dureri de cap >"*7. Dureri de nas, epistaxis8. Tuse :

10. Dureri de ochi11. Dureri de umăr12. Dureri de gât şi ceafă13. Dureri de gât, de dinţi şi ceafă14. Sciatică15. Dureri lombare şi coccigiene &

126

16. Cefalee frontală17. Cefalee (creştetul capului)18. Migrenă temporală;19. Dureri pelvine20. Dureri de dinţi, gastralgii21. Dureri de ochi, hipertermie

Faţa palmară: puncte şi indicaţiile lor, puncte cu le-gături energetice cu anumite meridiane (fig. 32):

23. Paludism24. Dureri de gât si de dinţi25. Convulsii febrile, dureri de călcâi26. Isterie, fobie27. Dureri gastro-intestinale28. Hiperhidroză29. Tuse, astm bronşic30. Dureri de dinţi

127

Fig.31.

31. Palpitaţii32. Boli de gură33. Legătură cu meridianul subţire34. Legături cu meridianul Trei focare35. Legătură cu meridianul ficatului36. Enurezis37. Legătură cu meridianul intestinului gros38. Legătură cu meridianul inimii39. Legătură cu meridianul splinei40. Enurezis41. Puncte de reanimare: apoplexie, insolaţie, febră,

crampe musculare, pierderea cunoştinţei.

Masajul energetic al trunchiului

După banala frecţie pe spate toată lumea se simte bine,reconfortată. De ce? Pentru că în timpul respectivelor ma-nevre sunt stimulate numeroase puncte situate pe cele do-uă principale meridiane, care îl brăzdează: meridianul Va-sul guvernor (de la coccis până la gingia superioară, dupăce înconjoară capul, pe linia mediană) şi meridianul Vezi-cii urinare (o bună parte din traseul său aflându-se paralelcu meridianul Vasul guvernor.

Meridianul Vasul guvernor are legături cu meridia-nele lang şi cu meridianul Vezica urinară, pe care segăsesc puncte energetice speciale, cunoscute sub denu-mirea de puncte Shue. Aceste puncte au legături ener-getice cu foarte multe organe: inimă, plămâni, fical,stomac, splină.

în timpul masajului spatelui, organele corpului sunistimulate indirect, ceea ce explică acea stare de bine despre care vorbeam. Masajul special al punctelor Shue acţi

128

onează numai asupra organelor aflate într-un dezechilibruenergetic. Aşa se explică rezultatele pozitive obţinute chiarde către masorii amatori.

Medicina energetică recomandă un masaj liniar, la ni-velul trunchiului, anterior şi posterior. El se execută cuvârful a două degete.

TEHNICĂ

- masaj pe linia mediană anterioară, de la pubis până lafurculiţa sternală; masaj liniar, de la linia mediană până laumeri; masaj liniar de la pubis, pe ambele flancuri până înhipocondru (drept şi stâng); masaj liniar, circular, în jurulombilicului (fîg. 33 a);

- masaj liniar, scurt, pe feţele laterale ale gâtului,până la furculiţa sternală; masaj liniar, scurt, de la fur-culiţa sternală către umeri; masaj liniar, de o parte şi«Iţa a sternului, până în partea inferioară a abdomenu-lui (fosele iliace); liniar, de la clavicule până în foseleiliace şi de acolo pe feţele anterioare ale coapselor(fig. 33 b);

- masaj liniar, bifurcat, începând din partea superioarăa omoplaţilor până la mijlocul feselor (fig. 33 c);

- masaj liniar, de o parte şi alta a coloanei vertebra-le, până la ceafă; masaj liniar, scurt, de la ceafă căireurechi; masaj liniar de la ceafă până în creştetul capului(fig. 33 d);

Masajul începe cu neteziri şi presiuni foarte blânde,intensitatea lor fiind crescută în mod progresiv.

Masajul energetic al trunchiului, a cărui durată vari-tt/.ă între 3-5 minute, se poate practica ca metodă unicăNHU asociată presopuncturii şi acupuncturii, la începutulMIU la sfârşitul şedinţelor. El se practică numai pe o pie-li1 uscată.

129

Fig. 33.

Automasajul energetic

Automasajul energetic are o foarte mare răspândire <is-tăzi. El se practică în scopuri igienice şi terapeutice.

înaintea şedinţei de automasaj, sunt obligatorii câtevi»scurte exerciţii de respiraţie, cu umflarea abdomenului in

130

l timpul inspirului, fără a forţa însă. Respiraţiile trebuie săfie ample şi calme.

Spre deosebire de automasajul clasic, cel energetic seexecută aşezat pe sol, direct sau pe o pernă, cu picioareleîncrucişate (de dorit ca genunchii să atingă solul), îmbră-cămintea trebuie să fie lejeră.

1. Din această poziţie se freacă energic mâinile, pentruactivarea energiilor, care circulă prin cele sase meridianecare o brăzdează. Mâna dreaptă reprezintă poluî pozitiv(lang), iar cea stângă polul negativ (Inn).

Echilibrarea energiilor din corp se face şi prin împreu-narea mâinilor, gest pe care oamenii îl folosesc instinctivîn timpul rugăciunii.

Echilibrarea energiilor se mai face instinctiv şi prin fre-carea mâinilor, gest întâlnit la mulţi oameni în imediataapropiere a unui eveniment ce necesită un calm deosebit,ca de exemplu înaintea unui examen sau a unei confruntăril'oarte importante.

împreunarea mâinilor înseamnă scurgerea energiilordin corp, dintr-o parte în alta, prin cei doi poli, lang şi Inn.

Revenind la practica automasajului, după frecarea mâi-nilor, degetele se apucă, pe rând, şi se tracţionează în senslongitudinal, apoi se răsucesc, într-o parte şi alta. Aceastămanevră uşurează circulaţia energiilor în degete şi în or-ganele merdianelor corespunzătoare.

După o foarte scurtă pauză se trece la timpul următor:2. Cu palma dreaptă se înveleşte pumnul stâng, apoi cu

ca strânsă, se avansează, învelind succesiv mâna şi dege-tele respective. Această manevră se execută de 16 ori defiecare parte (mâna dreaptă sau stângă), în final degetele•te încrucişează şi din această poziţie se flectează cât maimult pe spate. După această manevră se automaseazăenergic degetele şi mâinile.

Aceste manevre stimulează energia şi îndepărtează blo-i'tijele şi tensiunile de la nivelul mâinilor.

131

3. Cu palma dreaptă se freacă braţul stâng, al mâiniiopuse, până la subsoară, după care înveleşte umărul res-pectiv şi se coboară pe braţ, până la vârful degetelor. Ma-nevra se execută şi la braţul celălalt, tot de 16 ori. La sfâr-şit se execută mişcări din articulaţia pumnului în toatedirecţiile.

Aceste manevre, practicate împotriva scurgerii sângelui(arterial) are efecte calmante. Cu ajutorul lor se echilibrea-ză energiile care curg prin meridianele care au sediul înmembrele superioare.

4. Frecarea cu ajutorul unghiilor sau cu pulpa degete-lor, prin manevre blânde, a pielii păroase a capului. Seexecută de 5 ori, începând de la frunte spre ceafă. In felulacesta se stimulează intrarea energiei celeste, de naturăY ung, în corp, pentru favorizarea creativităţii, fortificareacorpului si prevenirea îmbolnăvirii.

5. Ciupircu uşoară a rădăcinii nasului cu mâna stângă,apoi netc/irea capului (tâmpla stângă) de partea stângă, dela frunte spre ceafă. La fel se procedează cu mâna dreaptăde cealălaltă parte.

Manevrele se execută alternativ, de 16 ori, de fiecareparte. Senzaţia unui vid în gândire este semnul reuşitei.

6. Netezirea blândă a capului, de la frunte spre ceafă siinvers, mai întâi cu mâna stângă, apoi cu dreapta, de-;ilungul unor linii imaginare.

Este o manevră inversă scurgerii energiei din meridianul Vasul guvernor, având efecte calmante, sedative. Este1

indicată în nervozitate, mânie, migrenă etc.7. Aplicarea palmelor pe cap, apoi, cu degetele, se mă

sează pielea capului, în sens circular, de 16 ori.Manevra este relaxantă si combate insomnia.8. Se aplică palmele pe ceafă, de unde vor aluneca spn-

creştetul capului, apăsările fiind progresive, apoi sprrfrunte, obraji până la barbă, în timpul acestor ultime mănevre având grijă ca presiunea să scadă.

132

Manevra se execută de 16 ori. Ea produce relaxare,l prin eliminarea surplusului de energie acumulată în| cap.

9. Se încrucişează degetele ambelor mâini, apoi se pla-I sează în faţa nasului, lăsându-le libere pe cele mari, carevor masa circular orbitele ochilor, în sensul acelor de cea-| sornic şi invers, de 16 ori.

Manevra activează punctele Shue, situate în jurull ochilor.

10. Se freacă nasul, în sens vertical, cu degetele mari.încălzirea nasului previne guturaiul. Manevra se practicăîn lunile de iarnă.

11. Se astupă urechile cu degetele arătătoare, apoi sescot brusc; manevra se repetă încă de două ori, apoi seaplică palmele pe pavilioanele urechilor, cu degetele res-pective percutând cutia craniană.

Prin această manevră, spun chinezii, se cheamă energiacerului pentru efectele sale benefice.

12. Se aplică palma dreaptă pe umărul stâng, apoi alu-necă până la marginea externă a mamelonului. Se continuăcu alunecarea până sub sân, unde se descriu trei cercurimari, în sensul mişcării acelor de ceasornic, în timpul ur-mător, palma alunecă spre abdomen, până la pubis, de un-de va reveni pe umărul stâng, de astă dată trecând pe mar-ginea stângă a sânului.

Aceste manevre executate pe torace se fac cu ochii în-chişi Ele generează o senzaţie de căldură, de înţepătură,urmată de relaxare.

13. Se masează cu palma, circular, în jurul ombili-cului, de 40 de ori, pe punctul situat la mijlocul distan-ţei dintre ombilic şi apendicele xifoid, apoi la jumătatealiniei dintre ombilic şi pubis (în aceste puncte masajulse face invers mişcărilor acelor de ceasornic). Acestemanevre se vor executa numai din poziţia culcat pespate.

133

Manevrele respective ameliorează multe suferinţe, în-trucât ele acţionează, în primul rând, asupra centrului vita-lităţii.

14. în poziţie şezândă, se aplică ambele mâini pe şale(regiunea lombo-sacrată) şi se freacă energic locul, de josîn sus.

Se produce o încălzire locală, unde este sediul energieiancestrale (Zong).

15. Se aplică palmele pe feţele anterioare ale coapselor,apoi se netezeşte întreaga suprafaţă a membrului inferior(faţa anterioară), până la picior, de unde se va reveni larădăcina coapselor. Manevra se execută de 16 ori.

în felul acesta se stimulează funcţiile stomacului, spli-nei, pancreasului, rinichilor, veziculei biliare şi ficatului.Auînmasajul respectiv combate şi oboseala generală.

l6.Nelc/.irea genunchilor cu palmele, prin mişcări cir-culare, de 40 de ori în fiecare sens. Manevra produce sen-/aţic de căldură, mai ales când se folosesc neteziri energi-ce.

17. Frecarea degetelor cu mâinile, apoi tracţiunea lor,pe rând, în axul longitudinal, şi mişcări în toate sensurile:ilexii, extensii, rotaţii în jurul axului propriu.

18. Automasajul tălpilor cu pulpa degetului mare saubaterea lor cu degetele îndoite (flectate), cu pumnul închis;se mai foloseşte rularea tălpilor pe un obiect cilindric (tub,făcăleţ).

19. Ultima manevră constă din stimularea punctului depe talpa piciorului, situat în scobitura anterioară. Punctulpoate fi reperat prin îndoirea degetelor spre talpă. Aici seaflă poarta prin care energia terestră pătrunde în corpulomului.

Acest punct poate fi stimulat cu vârful degetului în următoarele situaţii: surmenaj intelectual, senzaţie de „picioaregrele". Masajul constă din mişcări energice, concentrice,la ambele tălpi, alternativ.

134

Masajul cosmetic energetic

Medicina tradiţională chineză a acordat, din totdeauna,0 atenţie deosebită întreţinerii frumuseţii corpului şi părţi-lor sale descoperite, folosind tot felul de preparate. Pentru„umflăturile" pielii aplicau frunze de Koua-Leou(Trichosanîhes kirilowii Maxim), procedeu folosit şi astăziîn Extremul Orient. Curtezanele chineze acordau o foartemare atenţie machiajului feţei şi al unghiilor, printre pro-dusele aplicate aflându-se o pudră de faţă, obţinută din ră-dăcina aceleiaşi plante.

Pentru halenă proaspătă şi plăcută, aceleaşi curtezanemestecau fructe de cuişoare. In secolul al XVI-lea acneeade pe faţă se trata cu pudră de mazăre, remediu nelipsit din1 rusa de machiaj pentru întreţinerea frumuseţii.

în contrast cu preocupările pentru înfrumuseţarea cor-pului era mutilarea picioarelor, în scopuri „estetice". Fe-meile chineze din epoca Tsing erau supuse la tratamenteoribile, mutilante, pentru a li se micşora picioarele. Şi ast-fel de tratamente începeau din fragedă copilărie, între 4 şi8 ani. Rezultatul era un picior scobit, cu flexia forţată alarsului, în sens antero-posterior şi torsionarea degetelor înjurul primului os metatarsian. în felul acesta piciorul mu-lilat ajungea la dimensiuni foarte mici, în medie de 1 4 x 6rin. Cu un astfel de picior era foarte greu de păstrat unc-chilibru în timpul mersului, făcând din aceste chinezoai-re, în mers, adevărate „rândunici zburătoare". Ele purtauîncălţăminte specială, cu nume poetice, de basm: „lotus de,iur", „crin de aur", „crini parfumaţi" etc., care au inspiratsecole de-a rândul mulţi poeţi chinezi.

Moda picioarelor „graţioase", începută în secolul alV-lea a dăinuit până în jurul anului 1912, cu toate efortu-i i Ic guvernanţilor acelor vremuri de a interzice un astfel de• «bicei barbar.

135

Foarte multe remedii cosmetice, despre care se vor-beşte în vechiul tratat de medicină „Pen-Tsao", n-au fost,încă, descifrate.

RIDURILE FEŢEI

Vechii chinezi tratau bolile care urâţeau corpul cu ma-saje şi exerciţii fizice. Pentru ridurile feţei foloseau şi ma-saje speciale, multe dintre manevre dăinuind până în zilelenoastre.

Zbârciturile sau ridurile feţei se produc din cauza pier-derii elasticităţii pielii, scăderii cantităţii de apă din celu-lele sale şi dezechilibrului dintre muşchii feţei, ca urmare ;ideprinderilor şi mimicii zilnice.

Medicina tradiţională chineză foloseşte manevre pentrurelaxarea muşchilor contractaţi (dispersii) şi de stimulări-(tonifieri) pentru cei relaxaţi.

Pentru a înţelege presopunctura ridurilor, este nevoie-de cunoaşterea sumară a muşchilor feţei (fig. 34).

Fig. 34. Muşchii feţei t \

l: Pătratul bărbiei;2: Triunghiularul buzelor;3: Buccinator;4: Orbicularul buzelor;5: Micul zigomatic;6: Ridicătorul propriu al bu/ei

superioare;7: Ridicătorul comun al bu/ci

superioare şi aripii nasului;8: Piramidal;

9: Orbicularul pleoapelor;10: Frontal.

l

în fîg. 35 sunt prezentate reperele anatomice ale

feţei.

îl frontal

apofizamaxilarului «interior

foramen sub-orbltar

fosetămaxilar

Fig. 35. Repere anatomice

PUNCTELE ENERGETICE DE PE FAŢA

Punctele energetice sau punctele chinezeşti, pe care seacţionează cu ajutorul presopuncturii, sunt următoarele(după J. A. Lavier, fîg. 36):

Fig. 36. Repere energetice

137

Punctul 1: Yu Yao (Burta peştelui), punct bilateral, situatîn mijlocul sprâncenei, pe marginea superioară a orbitei; estepalpabil pe verticala care trece prin centrul pupilei.

Punctul 2: Tswan Tchou (Capul sprâncenei sau Bambusstufos), punct bilateral, situat înăuntrul marginei orbitei.

Punctul 3: Yin Tang (Sigiliu Palatului), situat-pe pro-montoriul de deasupra rădăcinii nasului, între sprâncene.în acest punct se palpează o mică fisură verticală, prin caretrece linia mediană.

Punctul 4: Chwei Keou (Şanţul pentru apă), situatexact sub nas, în partea inferioară a septului nazal, la uni-rea sa cu buza superioară.

Punctul 5: Szeu Pai (Punct cvadruplu) punct bilateral,situat pe marginea inferioară a obitei, pe verticala care tre-ce prin centrul pupilei, în profunzime corespunde găuriisuborbitare, de unde iese un nerv important, cu acţiunecvadruplă (de unde şi denumirea sa) în afecţiunile ochiu-lui, urechii, nasului şi gurii.

Punctul 6: Tchiu Tchiao (Gaura caninului), punct bilate-ral situat sub osul malar (sub pometele obrazului), într-o de-presiune de la nivelul caninului, de unde şi denumirea sa.

Punctul 7: Ying Hsiang (Primeşte parfumurile), punctbilateral situat în şanţul nazo-labial (care pleacă de la aripanasului şi coboară în spatele comisurii buzelor), pe o linieorizontală care trece pe sub nas.

Punctul 8: Hwo Tchiao (Depozit pentru cereale), punclbilateral situat exterior, la jumătatea distanţei dintre narină şibuza superioară, pe linia verticală care trece tangent cu aripanasului, în gură se găseşte la exteriorul arcadelor dentare.

Punctul 9: Ti Tsang (Hambarul pământului), punclbilateral, situat în şanţul naso-genian, în partea sa inferioa-ră, la nivelul comisurii buzelor. La palpare, în dreptul săupulsează artera facială, înconjurată de o reţea nervoasă,simpatică, ceea ce explică importanţa sa în numeroaseafecţiuni ale feţei.

138

Punctul 10: Tcheng Tchiang (Strânge saliva), punct(median, situat între arcadele dentare şi buze, localizat înjşanţul bărbiei.

PRESOPUNCTURA RIDURILOR (fig. 37)

1 - Ridul jupiterian, cauze: tensiunea (întinderea)(muşchiului pătratul mentonier;

- tratament: tonifierea punctului 8dispersia (relaxarea) punctului 10

2 - Ridul social, cauze: tensiunea triunghiularului bu-|zelor şi relaxarea ridicătorului propriu al buzei superioare;

- tratament: tonifierea punctului 6dispersia punctului 9

Fig. 37. Ridurile feţei

11

3 - Ridul marţian, cauze: tensiunea triunghiularuluiDuzelor;

- tratament: tonifierea punctului 6dispersia punctului 9

139

4 - Ridul protezei dentare, cauze: tensiunea (întin-derea) orbicularului buzelor şi relaxarea buccinatoruluişi ridicătorilor buzei superioare;

- tratament: tonifierea punctelor 9, 6 şi 7dispersia punctului 8

5 - Ridul mercurian, cauze: tensiunea muşchilor buc-cinator şi zigomatici si relaxarea orbicularului şi triunghi-ularului buzelor

- tratament: tonifierea punctelor 10 şi 8relaxarea punctului 9

6 - Ridul lunar, cauze: tensiunea buccinatorului şi re-laxarea orbicularului buzelor;

- tratament: tonifierea punctelor l O şi 8relaxarea punctului 8

7 - Ridul lui Venus, cauze: tensiunea muşchilor zigo-matici şi orbicular al pleoapelor şi relaxareacelui frontal;

- tratament: tonifierea punctului ldispersia punctelor 9, 5 şi 2

8 - Ridul sexual. Nu provine dintr-un dezechilibrumuscular, ci dintr-o întindere excesivă a ţesuturilor care, înfelul acesta, formează o pungă sub ochi. Pentru restabilireaechilibrului se va îonifia punctul 5;

9 - Rid care face excepţie de la regulă. El necesitădoar tonifierea punctului l;

10 - Ridul avertizării, cauze: tensiunea muşchiului pi-ramidal şi relaxarea muşchiului frontal;

- tratament: tonifierea punctului ldispersia punctului 3

11 - Ridul gândirii, cauze: tensiunea muşchiului frontal;- tratament: tonifierea punctului 3

dispersia punctului lTonifierea constă din lovituri uşoare, cu vârful degetu

lui, timp de 30 de secunde (o lovitură pe secundă).Relaxarea constă din presiune continuă cu pulpa dege-

tului, pe punctul respectiv, timp de 2-3 minute, avanii

140

grijă să slăbim presiunea, timp de 10 secunde, la fiecare15-20 de secunde.

Manevrele se execută alternativ, de mai multe ori, în-totdeauna sfârşindu-se cu relaxarea punctului. Se reco-mandă trei şedinţe pe zi de presopunctură: dimineaţa,prânz şi seara. Pielea respectivă trebuie să fie sănătoasă,curată şi uscată.

Tratamentul modern al ridurilor constă din introducereaunor ace speciale, foarte fine, în piele, paralel cu ridul.Aceste ace sunt conectate la un aparat care generează uncurent electric special. Prin acest tratament se încearcă re-facerea elasticităţii fibrelor elastice din piele la nivelul ri-dului. Un efect asemănător 1-ar avea şi presopuncturăpunctelor chinezeşti.

CAPITOLUL V

MASAJUL TRADIŢIONAL JAPONEZ

Foarte multe practici medicale tradiţionale chineze au fostpreluate de japonezi, unele dintre ele fiind chiar perfecţionate.

Budismul, introdus în Japonia în secolul al Vl-lea, acontribuit la elaborarea unor concepţii filozofice care pla-sau omul în Univers. Până atunci contactele cu veciniichinezi, de peste mare, fuseseră ca şi inexistente. Una dinînvăţăturile budismului, Zen, a avut o influenţă decisivă îndezvoltarea spiritualităţii culturale japoneze, printre eleaflându-se tehnicile pentru îngrijirea corpului.

în secolul al Xll-lea apare „Cartea despre păstrarea să-nătăţii", scrisă de Yosai, în care se spunea: „Toate reme-diile nu sunt medicamente decât pentru o singură boală, întimp ce ceaiul este un remediu pentru mii de boli". Cuvremea, japonezii au descoperit virtuţile terapeutice alebăilor cu apă caldă, care se făceau în stabilimente speciale,unde se practicau şi masaje.

în Japonia ultimelor secole medicina era practicată dotot felul de specialişti:

Isi, omnipractician, echivalentul medicului generaliside astăzi;

Nai-Kai, internist, medicus purus;Ge-K (W) Ai, chirurg;Shin-Kwa, acupunctor şi moxă;Gen-Kva, oftalmolog;Ko-Kwa, stomatolog;San-Kwa, obstetrician;Honetsugi, specialist în fracturi şi luxaţii (ortoped);Samba, moaşă;Anma, masor.

142

Masajul făcea parte şi din arsenalele terapeutice ale chi-rurgilor, ortopezilor, acupunctorilor, obstetricienilor etc. întratatele de specialitate sunt menţionate metode de masajpentru tratamentul luxaţiilor şi fracturilor. Obstetricieniipracticau versiuni externe, în timpul cărora foloseau şi di-ferite masaje. Unele din manevre erau asemănătoare cucele ale obstetricii moderne.

Japonezii foloseau trei feluri de manevre: neteziri, fră-mântări si bateri cu palmele, cu degetele sau cu instru-mente speciale.

în anul 1779 a fost publicat un „Ghid pentru masaj"(autor Anma Tebiki), iar în 1827 un „Atlas pentru masaj"(Anma-Zukai).

Intre pacienţii şi masorii acelor vremuri se stabi leaurelaţii de încredere deplină, fapt deosebit de importantpentru succesul tratamentului.

O mare importanţă se acorda masajului de urgenţă,numit Kuatsu (în limba japoneză: ^wa=viaţă; 7s«=teh-nică, metodă). El constă din masajul energic al unorpuncte de pe corp, în cazuri de urgenţă.

Kuatsu

Masajul şi alte tehnici manuale folosite pentru reanima-rea bolnavilor gravi sunt menţionate pentru prima dată întratatele chineze, scrise între anii 281-340 d.Hr., unul din-tre acestea fiind „Tcheou-Heou-Pei Tsi-Tsi-Fang" („Prescrip-ţii de urgenţă").

Primul tratat de medicină de urgenţă în limba japoneză aapărut în anul 1790. Manevrele respective constituiau un ma-rc secret, ele fiind cunoscute de un foarte mic număr de me-dici, în rândul cărora se pătrundea foarte greu. Cu vremea, aufost primiţi în casta acestora şi câţiva sportivi, pentru a putea

143

acorda primul ajutor colegilor accidentaţi în timpul antrena-mentelor şi competiţiilor tradiţionale de Judo, Karate, Kendo(scrimă japoneză) etc. Noii veniţi erau primiţi la cursurile depregătire numai după ce erau supuşi la câteva probe dure,printre care suportarea unei ştrangulări uşoare, reanimată deunul dintre examinatori cu metoda Kuatsu.

în vechea Japonie, cultura fizică şi sporturile erau lamare cinste, practicarea artelor marţiale fiind obligatoriipentru samurai. Acestea erau:

- mânuirea armelor de aproape: scrimă cu sabia;- mânuirea armelor de la distanţă: scrimă cu lancea;- trasul cu arcul;- călăria;- înotul;- luptele fără arme: Kendo, Karate, Sumo, Jujutsu,

Atemi (lovituri pe punctele vitale).Artele marţiale erau supuse unui sever cod etic şi este-

tic, exerciţiile colective terminându-se întotdeauna cugesturi de curtoazie, după un ritual anume. Exerciţiile in-dividuale se terminau cu şedinţe de meditaţie.

în timpul practicării artelor marţiale se produceau, uncori, şi accidentări grave, unele dintre ele necesitând untratament de urgenţă.

Printre metodele folosite în tratamentul de urgentă se g<işea şi Kuatsu. Ea folosea percuţia şi presiunea anumitoizone sau puncte de pe corp, cu degetele, pumnul, cotul, ge-nunchiul sau călcâiul. Pentru a fi eficiente, manevrele rcspective erau aplicate cu mare iuţeală şi cu multă precizie.

Metoda japoneză de reanimare Kuatsu a pătruns şi înEuropa, la începutul secolului XX, printre promotonaflându-se medicul francez Jules Regnault. El a publicat,în anul 1902, un tratat intitulat „Medicina şi farmacia Inchinezi şi Annamiţi", în care vorbea şi de tehnicile japont*ze tradiţionale de urgenţă. Doi dintre discipolii săi, Claudi-Renoult şi Eric de Winter au publicat în 1960 un articolintitulat „Metodă de reanimare în Judo".

144

Punctele vitale sau punctele Atemi, folosite pentru apă-rare, sunt prezentate în fig. 38.

Fig. 38. Punctele vitale sau punctele ATEMIl: TENDO („bregma" sau punctul de joncţiune al suturilor osoase întremisele parietale si frontal); 2: UTO, punct situat la rădăcina nasului;t KASUMI, punct situat pe tâmple; 4: JINCHU, punct „filtru", situatIn mijlocul şanţului naso-labial; 5: DOKKO, punct situat pe apofi/aiimstoida-retroaruriculară; 6: KACHIKAKE punct situat pe bărbie;/ SUIUGETSU, punctul plexului solar, situat în spatele stomacului;K ţ, i 9: două puncte ale hipocondrului (drept şi stâng), adică pe părţilelnlcrale ale regiunii superioare a abdomenului; 10: MYJO, punctullupogastrului sau punctul situat pe partea inferioară a abdomenului;11 TSURIGANE, punctul testicolelor; 12: SHITSU-KANSETSU, punctulsituat pe articulaţia genunchiului.

145

ia

în timpul luptelor fără arme sau în alte împrejurări,când survin anumite accidente, se poate interveni de ur-genţă prin folosirea metodei kuatsu.

PUNCTELE KUATSU (după J. Regnault şi E. Winter)

• dorsale (fîg. 39)

Fig. 39. Punctele dorsale1: Cele două puncte cervico-cefalice; 2: Cele două puncte posterioarecervicale; 3: Vertebra a VH-a cervicală; 4: Vertebra a Vl-a dorsală,punct de percuţie; 5: Puncte pentru decontracturare, opuse sânilor;6: Prima vertebră lombară; 7: A treia vertebră lombară; 8: Puncteparavertebrale, la nivelul centurii; 9: Puncte sacro-iliace.

Unele din aceste puncte sunt folosite şi în masajul ver-tebral reflexogen.

ventrale^pe faţa anterioară (fîg. 40)

146

Fig. 40. Punctele ventralel: Punct cervical mijlociu anterior; 2: Punct respirator; 3 şi 4: Punctepentru masaj epigastric pentru percuţie; 5 si 6: Puncte pentru masajantialgic pelvi-abdominal (punctul 4 se găseşte pe apendicele xifoid)

MANEVRE KUATSU UŞOR DE EXECUTAT

- pentru lovituri la cap- neteziri blânde pe tâmple şi ceafă;- percuţii uşoare cu palma pe regiunea lombo-sacrată

(şale), iar cu vârful degetelor pe vertebra 3 lombară.- pentru lovituri la gât- percuţii uşoare cu vârful degetelor pe vertebra cervi-

cală 7 (cea mai proeminentă).

- pentru lovituri la testicule- percuţii cu pumnul pe marginea internă a tălpilor.

- pentru leşin - sincopă- se deschide gura victimei în mare grabă, prin apăsa-

rea obrazului, bilateral, cu două degete, plasate între ma-

147

xilare; pentru reuşita manevrei, mai înainte se ciupeşteobrazul; apoi se apasă energic cu unghia, în şanţul dintregingie şi buza superioară.

• pentru spânzuraţi-se taie cât mai repede cordonul cu care s-a spânzurat

victima, după care ea va fi aşezată pe un scaun, poziţie care îipoate favoriza reluarea respiraţiei prin următoarele manevre:

- masajul cefei şi percuţia vertebrei 7 cervicală cu vâr-ful unui deget;

- ţinerea unei ţigarete aprinse lângă degetul mare de lapiciorul victimei.

• pentru loviturile primite în partea anterioară agâtului (laringe)

-victima este aşezată pe un scaun, apoi i se percutavertebra cervicală 7.

TEHNICI DE REANIMARE l

Pentru sincopă:a - victima stă pe spate, cu braţele în cruce; salvatorul,

îngenuncheat la picioarele sale, va presa cu ambele mâiniîn partea inferioară a abdomenului, de la pubis, alunecândprogresiv către coaste, împingând de jos în sus viscereleabdominale sub torace, muşchiul diafragm găsindu-se înpoziţie de expiraţie forţată; urmează momentul cel maiimportant, care constă din apăsare puternică cu degetele peultimele coaste, în timp ce încheietura mâinilor apasă înscobitura formată la nivelul plexului solar. Urmează o relaxare bruscă (a presiunii), acţiune însoţită de un strigăt alsavatorului (Kiai). în acel moment, salvatorul execută osăritură până la capul victimei.

înainte de a acţiona, salvatorul inspiră profund, c;iapoi să expire rapid şi profund, cu producerea unui şu

148

ierat. Prin această manevră se acţionează asupra energi-ei Hara, asupra respiraţiei, prin intermediul muşchiuluidiafragm şi asupra inimii (masată indirect de către acestmuşchi).

b - victima aşezată cu faţa în jos şi mâinile în cruce;se percuta vertebra cervicală VII (cea mai proeminentă);în sincopa simplă sunt suficiente câteva bătăi uşoare.

Manevrele Kuatsu sunt folosite ca antidoturi pentru lo-viturile primite în timpul practicării unor sporturi tradiţio-nale, ca Atemi şi Judoka, ele putând provoca, după caz,constricţia sau dilataţia vaselor.

Kuatsu este o metodă reflexogenă. Ea poate fi folosităca tratament de urgenţă, mâinile şi picioarele salvatoruluicontribuind la reanimarea victimei.

Manevrele Kuatsu diferă de tehnicile de reanimare, ca-re au ca obiectiv principal menţinerea victimei în viaţă cuajutorul a numeroase tehnici instrumentale. Kuatsu folo-seşte tehnici manuale simple, care permit reluarea activi-tăţii aparatului cardio-respirator, printre care masajul car-diac, bimanual extern (fig. 41).

Fig. 41.

14

9

Kuatsu este ineficient când şocul a fost foarte puternicsau când s-au produs leziuni viscerale şi vasculare, în ast-fel de cazuri se indică transportarea victimei cât mai repe-de într-un serviciu specializat, Kuatsu fiind nu numai inu-til, dar şi periculos.

Medicina tradiţională japoneză mai foloseşte şi alte me-tode: fricţii cu pudre vegetale, cu foi de ceapă (din interiorulbulbului), cu droguri învelite într-o bucată de pânză şi intro-duse într-un tub de bambus (pentru efecte sedaţive).

Shiatsu

Este un masaj simplu, care constă din presiuni exerci-tate cu pulpa degetului, în anumite puncte de pe piele (înlimba japoneză Shi= deget şi ate«=presiune). Shiatsu a in-trat în arsenalul terapeutic japonez la începutul secoluluiXX, când guvernul a legiferat masajul ca metodă oficialiide tratament, în acea vreme se practicau în Japonia treifeluri de masaj: anma (masajul tradiţional), masajul di'tip occidental şi Shiatsu.

Shiatsu a fost reactualizat şi pus în practică la sfârşitulsecolui XX, de către cunoscutul terapeut japonez TokujiroNamikoshi. El se practică astăzi în întreaga Japonie, în uiţimele decenii pătrunzând în SUA şi în unele ţări occidentale.

Punctele Shiatsu corespund, în marea lor majoritate, cuprincipalele puncte de acupunctura sau presopunctură. Asupra lor şi în regiunile învecinate se exercită presiuni cu de-getele mari de la mână, singure sau alăturate cu restul dtgetelor sau cu palmele. In timpul manevrelor energii.imasorului se scurge în corpul pacientului. Masorii profesie >nişti îşi dozează presiunea în funcţie de regiunea pe care sigăsesc punctele respective. Pe cele musculoase se foloseaapăsări energice, echivalente cu apăsarea unei greutăţi de l nkg, aplicate în acel loc. Dobândirea unei astfel de apreciet i

150

de practică, se obţine după o lungă experienţă şi după exer-ciţii efectuate pe o balanţă. Presiunea maximă folosită echi-valează cu apăsarea balanţei până când acul respectiv ajun-ge la cifra 10 (kg). Pentru cap şi abdomenul superior sefoloseşte o presiune egală cu 7 kg, iar pentru feţele lateraleale gâtului şi abdomenul inferior între 4-4,5 kg.

Presiunea se execută vertical, timp de 5-10 secunde,urmată de o pauză de 30-40 secunde. Manevra se executăde aproximativ 10 ori.

Shiatsu se foloseşte pentru foarte multe suferinţe: dureride orice fel, nevralgii, astm bronşic, insomnie, crampe mus-culare, oboseală, enurezis, constipaţie, impotenţă sexuală,frigiditate etc. Ca şi masajul clasic şi cel tradiţional chinez,si acest masaj poate fi folosit sub formă de automasaj.

AUTOSHIATSU PENTRU INSOMNIE

Insomnia este printre principalele beneficiare ale meto-dei Shiatsu. Se aplică seara, înainte de culcare. La începutse execută zilnic, apoi de două-trei ori pe săptămână şichiar numai o dată.

Se începe cu punctele situate la baza osului occipital,apoi se trece pe cele paravertebrale cervicale,interscapulare, (fig. 42); se continuă pe feţele laterale alegâtului, pe tâmple (fig. 43) şi pe palme (fig. 44).

151

Fig. 44.

AUTOSHIATSU COSMETIC

Pentru menţinerea supleţei pielii şi ameliorarea tonu-sului muscular de la nivelul feţei şi gâtului, pot fi stimulatepunctele menţionate în fîg. 45.

Fig.45.

SHIATSU PENTRU VIGOARE SEXUALA

Manevrele respective se execută numai între parteneri. Seîncepe cu creştetul capului, apoi energic pe punctele situatede o parte şi alta a coloanei lombo-sacrate (fîg. 46) pe tălpi(fig. 47), pe abdomen (fig. 48), pe coapse, pe feţele anterioare.

Fig. 46. Fig. 47. Fig. 48.

Şedinţa se termină cu neteziri blânde, cu vârful dege-telor, pe ceafă, spate, coapse, glezne, tălpi, gât, piept, alj-domen, braţe şi palme. (

152

AUTOSHIATSU PENTRU DURERI DE CAP

Se realizează prin presiuni pe linia mediană a capului,apoi pe liniile paralele până la baza osului occipital şi încontinuare paravertebral cervical (fîg. 49) şi prin presiunipe feţele laterale ale gâtului si în jurul ochilor (fig. 50),apoi pe palme (fig. 44) şi pe tălpi (fig. 47).

Fig. 49.

CAPITOLUL VI

MASAJUL TRADIŢIONAL INDIAN

Pentru vechii indieni corpul era „unealta indispensa-bilă a sufletului, barca care îl poartă de cealaltă parte aoceanului vieţii, fără de care libertatea finală ar fi impo-sibilă". Adepţii tantrismului spuneau că fără îngrijireacorpului nu este posibilă perfecţiunea morală şi nici feri-cirea. Pentru şcolile ascete, corpul constituia un pericolpentru progresul spiritual, motiv pentru care el trebuiestăpânit. Alţi gânditori au mers mai departe, considerândconstrângerile şi suferinţele fizice ca o necesitate pentruperfecţionarea interioară, ajungând, în felul acesta, la si-nucideri.

Şi medicina tradiţională indiană acorda o mare aten-ţie prevenirii bolilor, printre mijloacele folositeaflându-se mişcarea, în acest scop vechii indieni practi-cau luptele, călăria, scrima cu sabia si bastonul, vână-toarea etc.

Pentru prevenirea bolilor se mai foloseau băi şi masaje,în anii 2500-1500 î. Hr. în centrele urbane din India, careavea strânse legături cu Mesopotamia, existau săli publicepentru băi şi duşuri, ale căror pavaje, construite din piatră,erau înclinate pentru scurgerea apei. în unele stabilimentese găseau instalaţii pentru băi medicinale şi săli pentru băide aburi, în toate stabilimentele masajul era nelipsit, ceamai întrebuinţată manevră fiind cea aplicată asupra muş-chilor gâtului şi feţei, numită chambooing, de unde aveasă derive, mult mai târziu, termenul englez, shampooing.

în literatura populară vedică se vorbeşte de virtuţile te-rapeutice şi purificatoare ale apei a 12 fluvii, printre care:

154

Gangele (pentru oprirea supuraţici plăgilor), Jnmniiim(pentru bronşită, inapetenţă, leucoree etc.), Kishna (pniiiurahitism, tuse, litiază renală), Indus (pentru dureri reuma-tismale) etc.

Masajul întregului corp începea cu fricţii energice alecapului, întotdeauna folosindu-se ungeri cu ulei de plante,cel mai căutat fiind cel de sesam.

Pentru vindecarea bolilor, dar mai ales pentru preve-nirea lor, în India se mai folosea o metodă originală,Yoga, care ulterior avea să se răspândească în întreagalume.

Masajul indian tradiţional este una din cele mai vechi şipopulare practici ayur-vedice, scopul său principal fiindtonificarea organismului. El se găseşte în arsenalele tera-peutice tradiţionale indiene Yoga şi Tantra.

Astăzi, masajul tradiţional indian se practică pe scarămare în ţara sa de origine, vechile manevre dăinuind pânăîn zilele noastre; constă din fricţiuni liniare, curbe sau spi-ralate, executate cu vârful degetului. O caracteristică a ma-sajului indian este practicarea pe o piele unsă cu uleiuriextrase din seminţe de diferite plante:

• uleiul de muştar este cel mai bun pentru masaj,având următoarele proprietăţi: activează circulaţia energieidin corp, revigorează întregul organism, curăţă porii, pig-mentează pielea etc. La sfârşitul masajului (general sauparţial), masorii indieni pun câteva picături de ulei demuştar în următoarele regiuni ale corpului pacientului:pleoape, în nas, în urechi, pe ombilic etc.

Indicaţii: oboseală.• uleiul de măsline se foloseşte pentru capacitatea sa

de captare a radiaţiilor calorice;• uleiul de sesam negru, cu care se masează pielea ca-

pului (fricţiuni), favorizează absorbţia energiei vitale(prana);

155

Masajul tradiţional indian mai foloseşte şi alte uleiuri,în diverse combinaţii:

-pentru îmbunătăţirea memoriei: fricţiuni ale ca-pului cu ulei de muştar (100 ml) 4- ulei de lemn de sân tal(3 picături) + ulei de migdale dulci (2 linguriţe);

- pentru întărirea părului: ulei de sesam negru (50cmc) + ulei de migdale (50 cmc);

- pentru creşterea vitalităţii (bărbaţi): ulei de muştar+ pudră de curcuma (un vârf de cuţit), încălzit, filtrat, apoiamestecat cu ulei de sesam;

-pentru stimularea glandelor endocrine şi în sco-puri cosmetice (femei): ulei de sesam (50 ml) + ulei demigdale dulci (20 ml) + ulei de cocos (20 ml) + ulei degermene de grâu (10 ml) + ulei de lemn de santal (3 pică-turi);

- pentru boli reumatice: ulei de muştar (25 ml) + uleide măsline (25 ml) + ulei de arahide (25 ml) + ulei de nucă(25 ml) + ulei esenţial de eucalipt (5 picături) + ulei dewintergreen (5 picături).

Pentru masajul general este nevoie de o practică de celpuţin două săptămâni, timp în care pot fi însuşite mane-vrele sale de bază.

Masajul tradiţional indian se foloseşte şi sub formă deautomasaj. El se face dimineaţa, după sculare, într-o încă-pere încălzită, o dată pe săptămână sau zilnic.

întregul corp, de la cap până la picioare, se unge cuunul din uleiurile menţionate mai înainte, sau la capitolul„Masajul clasic". Se execută presiuni energice cu palmeleşi degetele, pe cap, braţe, mâini, torace, abdomen, gambeşi picioare. Automasajul durează 10 minute.

După masaj urmează o pauză de 5 minute, timp în caresubiectul îşi spală dinţii, apoi face un duş călduţ, fără să-pun, frecând pielea cât mai bine, până la îndepărtarea ule-

156

iului. Se poate folosi şi puţin şampon pentru curăţareauleiului de pe păr.

în timpul masajului tradiţional se pot stimula, prin ma-nevre blânde, câteva puncte „vitale" (marmas) situate pegambe, în apropierea unor puncte de acupunctura şipresopunctură.

Tot în India se mai practică masajul tradiţionalShantala la copiii mici, până la vârsta de un an.

CAPITOLUL VII

VIBROMASAJUL ELECTRIC

Vibraţiile manuale, despre care am vorbit într-un capi-tol anterior, pot fi înlocuite cu vibraţii mecanice, produsede aparate electrice speciale, de diferite mărimi, uneledintre ele fiind acţionate cu baterii. Ele produc oscilaţiiegale, cu un ritm constant, care poate fi reglat în funcţie deindicaţii: crescut pentru tratamentul durerilor şi scăzutpentru tonifierea muşchilor.

Vibratoarele electrice sunt dotate cu dispozitive şi ac-cesorii confecţionate din pânză rezistentă, material plasticsau cauciuc. Accesoriile micilor aparate, individuale, suntfabricate din cauciuc natural, moale. Forma lor este dife-rită: perii boante, ventuze, „electrozi" cu vârfuri tocite,moi, pentru vibraţii punctiforme etc.

Vibromasajul electric poate fi general sau parţial, du-rata sa fiind de 3-15 minute. El se execută în timpulzilei, niciodată seara, deoarece provoacă insomnii. Du-pă tratament, se recomandă un repaus de 10-15 minute.Când tratamentul este dureros, el se va întrerupe, ur-mând a fi reluat a doua zi, având grijă ca durata să fiescurtată.

Vibromasajul electric poate exacerba durerile existente.în acest caz, durata va fi scurtată, iar şedinţele rărite pentruun timp.

Tratamentul se execută numai pe o piele sănătoasă, înunele prospecte se recomandă aplicarea de pomezi sau un-guente speciale.

Ca şi masajul clasic, şi Vibromasajul electric poate fiaplicat în scopuri igienice şi terapeutice.

158

Vibromasajul igienic

Principalele sale acţiuni: activează circulaţia sângelui,îmbunătăţeşte aprovizionarea ţesuturilor şi organelor cusubstanţe nutritive si accelerează eliminarea deşeurilor to-xice. Vibromasajul electric (general sau parţial) poate fifolosit, în primul rând, în scopuri igienice, de trei ori pesăptămână, cu o durată de aproximativ 15 minute.

Vibromasajul general se execută pe întregul corp, cuperia de cauciuc, prin deplasări Ipngitudinale, în sensulcirculaţiei de întoarcere a sângelui (circulaţia venoasă),de-a lungul muşchilor, începând de la picioare, continuândapoi pe abdomen, torace, membre superioare, gât şi ceafă.

Vibraţiile vor fi reglate în funcţie de scopul urmărit:frecvenţă redusă pentru stimulare şi crescută, dar cu am-plitudine mică, pentru relaxare.

IndicaţiiS .̂

• împiedicarea căderii părului şi împotriva formă-rii mătreţii

Vibromasaj liniar, începând de la frunte până la ceafă(fig. 51), zilnic câte 5 minute.

159Fig. 51.

• întreţinerea tenului, împotriva ridurilor şi dimi-nuarea ţesutului grăsos subcutanat de pe faţă

Vibromasaj liniar şi circular pe bărbie, pe obraji până latâmple, pe frunte, spre zona păroasă a capului, în specialasupra ridurilor, 5 minute zilnic, (fig. 51).

• întreţinerea pielei gâtuluiVibromasaj liniar pe faţa anterioară a gâtului şi

supraclavicular (fig. 51), 3 minute zilnic.• Consolidarea sânilorVibromasaj cu ventuza, la început ţinută pe loc, apoi

înşurubată blând, în jurul mamelonului; timpul următor,masaj liniar cu peria şi „electrodul" ales, longitudinalspre umeri (fig. 52). Manevrele se execută numai pesânii sănătoşi, succesiv, timp de 2-3 minute, dimineaţaşi seara.

Fig. 52.

• CelulitaVibromasaj energic, cu peria, pe zonele respective,

apoi bateri uşoare cu ventuza sau mişcări rotative, urmatede masaj liniar, energic.

160

Tratamentul se execută de două ori pe zi, durata uneişedinţe fiind de 6-8 minute.

• Obezitate: aceeaşi tehnică ca pentru celulita.

Vibromasaj ul medical

Indicaţii

• Artroză cervicală, torticolisVibromasaj local (fig. 53), de două ori pe zi, câte 5-10

minute.• Artroză coloana vertebrală, talie defectuoasăVibromasaj paravertebral, de sus în jos şi invers, masaj

liniar scurt, spre apofizele spinoase şi spre omoplaţi şiumeri (fig. 53), 1-2 ori pe zi, timp de 5-8 minute.

• Artroză, artrită mâiniVibromasaj liniar, cu peria pe mâini (fig. 54), Vibro-

masaj umeri şi braţe.

161

Fig. 54.

• Artroză, artrita şolduluiVibromasaj cu peria, pe sacrum, şold, fese, coapse (fig.

55), 1-2 ori pe zi; vibromasaj abdominal inferior, regiuneainghinală şi picioare.

Fig. 55.

• Atrofie muscularăVibromasaj local, apoi rotativ şi longitudinal; vibro-

masaj paravertebral, dimineaţa şi seara, câte 6-10 minute.Vibromasaj general, de trei ori pe săptămână, câte 5-10

minute.• Bronşită, tuseVibromasaj blând cu peria, rotativ şi liniar, apoi bateri

uşoare cu ventuza, pe spate.• ConstipaţieVibromasaj cu peria sau ventuza (cea mai eficace), pe

abdomen, şale şi fese, apoi neteziri liniare şi circulare, peabdomen (de la dreapta spre stânga), de două ori pe zi,timp de 5-12 minute.

• Crampe şi dureri musculareVibromasaj local cu peria sau ventuza, prin mişcări ro-

tative sau longitudinale, o dată pe zi, 8-10 minute.• Deformaţii ale coloanei vertebrale: cifoză, scolio-

ză, cifoscoliozăVibromasaj cu peria de-a lungul coloanei vertebrale,

coastelor, lombar, câtre apofizele spinoase (fig. 53 şi 55),

162

şi de-a lungul crestelor oaselor bazinului, o şedinţă pe zi,timp de 10 minute.

• Dureri de capVibromasaj blând (total nedureros) pe frunte, tâm-

ple şi ceafă, o dată pe zi, timp de 5-10 minute;vibromasaj zilnic la nivelul picioarelor, coapselor, dedouă ori pe săptămână, timp de 5-10 minute; mane-vrele pot fi folosite şi în migrenă, înaintea apariţieicrizelor specifice.

• Entorse, luxaţiiVibromasaj blând, gradat, în funcţie de sensibilitatea

bolnavului, pe articulaţiile învecinate, sănătoase, de douăori pe zi, câte 5-10 minute. După câteva zile, masaj foarteblând pe articulaţia bolnavă.

• Fracturi (tratamentul va fi numai secundar trata-mentului ortopedic)

Vibromasaj foarte blând, cu peria, în jurul fracturii(niciodată pe fractură), prin mişcări circulare şi longitu-dinale, apoi neteziri pe întregul segment (membru),pentru activarea circulaţiei, de două ori pe zi, câte 5-10minute.

• Hematomîn primele zile, vibromasaj cu ventuza pe locurile înve-

cinate, apoi cu peria, blând, pe locul bolnav, 1-2 ori pe zi,progresiv ajungându-se la 5 minute.

• Impotenţă sexualăBateri uşoare, apoi mişcări circulare cu ventuza , re-

giunea lombo-sacrată şi pe linia mediană, de la ombilicpână la simfiza pubiană, de două ori pe zi, câte 8-12minute.

• NevralgieVibromasaj blând cu peria, liniar şi rotativ, pe regi-

unea dureroasă, de două ori pe zi, apoi paravertebral

163

în regiunile învecinate, de două ori pe zi, câte 2-3 mi-nute.

• Nevralgia de trigemenDacă locul este dureroas, vibromasaj pe regiunea să-

nătoasă (pe celălalt maxilar), de două ori pe zi, câte 3-5minute.

• NevrozăVibromasaj foarte blând pe cap, ceafă, paravertebral şi

regiunile învecinate, o şedinţă pe zi, timp de 3-10 minute.• ObosealăVibromasaj la nivelul capului, cefei şi pe regiunile în-

vecinate, 1-2 ori pe zi, timp de 10 minute.• Paralizia facialăVibromasaj local cu peria, de două ori pe zi, timp de

5-8 minute.• Pareza şi paralizia membrelor inferioareVibromasaj pe fesă, coapsă, gambă şi picioare (fig. 56,

57 şi 58), 1-2 ori pe zi, câte 5-8 minute, apoi vibromasajparavertebral, 2-3 minute.

Fig. 56. Fig. 57. Fig. 58.

• Pareza sau paralizia membrelor superioareVibromasaj pe umeri, braţe şi mâini (fîg. 59), dimineaţa

şi seara, câte 3-5 minute, apoi vibromasaj pe spate, ceafăşi umeri, o dată pe zi, 8-10 minute.

Fig. 59.

• Picior plat, picioare „grele" sau obositeVibromasaj pe coapse şi picioare (fig. 57 şi 58)de două

ori pe zi, câte 5-10 minute, apoi în regiunea lombo-sacrată, o dată pe zi, timp de 5-6 minute.

• Scleroză în plăciVibromasaj paravertebral dorsal, o dată pe zi, câte 5-10

minute; vibromasaj general de 3 ori pe săptămână, câte 5-15 minute.

• Surditate, zgomote în urechiVibromasaj cu peria în jurul urechii, de 2-3 ori pe zi,

câte un minut, apoi netezirea pavilionului urechii respecti-ve (tot cu peria).• Tulburări circulatorii ale membrelor inferioareVibromasaj pe spate, şale şi fese cu ventuza, apoi nete-ziri cu peria de-a lungul gambelor şi picioarelor (fig. 58),de 1-2 ori pe zi, câte 8-10 minute.

165

• Umăr dureros (artrită, artroză,reumatism muscular)Vibromasaj local (fîg. 59), de două ori pe zi, câte 3-5

minute. Pe părţile dureroase se foloseşte peria, ultimelemanevre fiind circulare, foarte blânde.

• VariceVibromasaj pe spate, şale, fese cu ventuza, apoi nete-

ziri cu peria pe gambe şi picioare.Vibromasaj în regiunea abdominală inferioară (foarte

important), 1-2 ori pe zi, câte 5 minute.Marginile ulcerului varicos pot fi masate foarte blând

cu peria moale.Nu se masează venele inflamate.

Vibromasajul sportiv

în zilele noastre masajul este nelipsit din viaţa unuisportiv, chiar şi în afara competiţiilor, când este folositpentru păstrarea unei bune forme fizice.

Masajul de întreţinere (general) vizează, în primul rând,stimularea circulaţiei sângelui la nivelul muşchilor maipuţin solicitaţi în timpul competiţiei. Se execută zilnic,timp de 5-10 minute.

Vibromasajul dinaintea competiţiei vizează stimula-rea sistemului nervos şi creşterea supleţei muşchilor. El seexecută cu peria, pe întregul corp, insistându-se pe muş-chii care vor fi solicitaţi în timpul competiţiei.

Vibromasajul după antrenament sau competiţie seexecurtă cu peria pentru stimularea eliminării deşeurilorstrânse la nivelul muşchilor şi articulaţiilor. Un astfel demasaj este general, insistându-se pe muşchii cei mai soli-citaţi. Durata este de 3-5 minute.

Vibromasajul contribuie la alungarea oboselii.

>

166

Vibromasaj terapeutic, pentru refacerea energiei con-sumate în timpul efortului, mai ales la nivelul muşchilor,tendoanelor şi articulaţiilor.

Vibromasajul se mai poate întrebuinţa, aşa după cumam văzut, la tratamentul unor suferinţe ortopedice: entorse,luxaţii, fracturi.

BIBLIOGRAFIE

1. Berlescu E., Dicţionar enciclopedic de balneocli-matologie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,1982.

2. Biedermann P., Vibromassage electrique, Inst.Aesculap, Liechtenstein, 1971.

3. Boigey, M., Manuel de massage - Editions Masson,Paris, 1970.

4. Bonneton A. M., Leş miracles du syampathique,Editions Helios, Pasris, 1978.

5. Borsarello J., Le massage dans la medecine chinoise,Editions Maisonneuve, 1978.

6. Bossy J., Bases neurobiologiques des reflexo-therapies, Editions Masson. Paris, 1978.

7. Bossy J., D. Prat.Pradal, Taillander J., Leş micro-systemes de l'acupuncture, Editions Masson, Paris, 1984.

8. Chaitow L., Massoterapia neuromuscolare, Edizionidi red, studio redazionale, Como, 1983.

9 Czechororowski H., La pratique des massages,Editions Seghers, Paris, 1976.

10. Dermeyer J., Proiegez et soignez votre peau,Editions Andrillon, Soissons, 1978.

11. Edde G., Pratique des massages chinois, EditionsLe Courrier du livre, Paris, 1979.

12. Edde G., La medecine ayur-vedique, EditionsDangles, St. Jean de Braye, 1985.

13. Greissing H. - Preis H., Colonna vertebrale e sa-lute, Ed. Static SRL, Milano.

14. Huard P.-Wong Ming, Soins et techniques du corpen Chine, au Japon et en înde, Editions Berg Inter-national, Paris, 1971.

169

15. lonescu Adrian, Masajul , Editura AII, Bucureşti,1994.

16. Irvin Y. Wagenvoord, L'Acupuncture sans aiguillespar le massage japonais, Editions Tchou, Saint Lo, 1976

17. Ivan S., Presopunctura Editura C.N.I. „Coresi",(ediţia IV), Bucureşti, 1997.

18. Kohlrausch W., Massage des zones reflexes,Editions Masson, Paris, 1972.

19. Lavier J.A., Utilisation manuelle des pointsd'acunpuncture du visaje en esthetique, Editions Maloine,Paris, 1977.

20. Marcu V., Masaj şi kinetoterapie. Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1983.

21. Menarini D., // manuale del massaggio drenanteigieno-estetico, Edicharme, Milano, 1977.

22. Miiller-David M.F., Leş reflexotherapies, EditionRetz, Paris, 1981.

23. Namikoshi T., Theorie et pratique du Shiatsu,Editions Guy le Ptat, Paris, 1980.

24. Nogier P.M.F., L'auricculotherapie, EditionsMaisonneuve, 1980.

25. Regimbeau Hr., Manuel de massage ponctural etdes plexus - Editions Maloine, Paris, 1978.

26. Rofidal J., Do-ln, Editions Signal, Laussane, 197827. Ruffier.J.E., Trăite pratique de massage, Editions

Dangles, St Jean de Braye, 1979.28. Teirich-Leube H., Bindegewebsmassage-Massage

du tissu conjonctif dans Ies zones reflexes, Gustav FischerVerlag, Stuttgart, 1961.

CUPRINS

INTRODUCERE..................................................... 5CAP. I. NOŢIUNI DE ANATOMIE......................... 7

Structuri anatomice...................................... 7Pielea...................................................... 7Ţesutul subcutanat................................... 15Oasele..................................................... 15Articulaţiile............................................. 18Tendoanele.............................................. 19Muşchii................................................... 19Nervii...................................................... 21

Regiunile anatomice..................................... 22Faţă......................................................... 22Gât.......................................................... 23Spate....................................................... 23Şale......................................................... 23Torace (cutia toracică)............................. 24Abdomen................................................. 24Fese......................................................... 24Membrul superior (toracic)...................... 24Membrul inferior (pelvin)........................ 25

CAP. II. MASAJUL CLASIC.................................. 26Istoric.......................................................... 26Cum acţionează masajul............................... 29Manevre de masaj........................................ 35

Netezirea................................................. 35Fricţiunea................................................ 37Frământatul............................................. 38

171

Baterea.................................................... 40Vibraţia................................................... 41Alte manevre........................................... 42Manevre însoţitoare................................. 45

Masajul structurilor anatomice..................... 46Practica masajului....................................... 50

Produse pentru masaj............................... 51Masajul medical.......................................... 54

Indicaţiile masajului................................ 54Afecţiunile aparatului locomotor.......... 54

La nivelul articulaţiilor.................... 55La nivelul oaselor............................ 58La nivelul muşchilor........................ 59

Afecţiunile sistemului nervos............... 59Afecţiuni metabolice............................ 61Afecţiunile aparatului cardio-vascular.. 62Afecţiunile aparatului respirator.......... 63Afecţiunile aparatului digestiv............. 63Afecţiuni ortopedice............................ 64

Masajul igienic........................................ 64Automasajul............................................ 66Masajul sportiv....................................... 70Masajul estetic........................................ 72Masajul senzitiv...................................... 73Masajul erotic......................................... 73Alte forme de masaj................................. 74

Contraindicaţiile masajului.......................... 76CAP. III. MASAJUL REFLEXOGEN..................... 78

Masajul muscular reflexogen....................... 80Masajul conjunctiv reflexogen...................... 84Tehnica masajului conjunctiv reflexogen....... 88Principalele indicaţii................................... 89

172

Masajul vertebral reflexogcn...............W....... K')Tehnică...................................................... ')()Corespondenţele vertebrelor cu uneleorgane, funcţii, boli şi acţiunea rezultatădupă manevrele amintite............................ 92Ghid terapeutic.......................................... 94

Masajul reflexogen al tălpilor şi al picioarelor 97Ghid terapeutic.......................................... 101

Masajul reflexogen al mâinilor..................... 104Ghid terapeutic........................................... 104

Masajul lingual reflexogen............................. 108Masajul endonazal reflexogen....................... 110Masajul reflexogen pe ureche....................... 114

CAP. IV. MASAJUL TRADIŢIONAL CHINEZ....... 118Tehnici........................................................... 121Masajul energetic al mâinilor........................ 123

Masajul mâinilor la copii.......................... 124Masajul mâinilor la aldulţi......................... 125

Masajul energetic al trunchiului.................... 128Tehnică...................................................... 129

Automasajul energetic................................... 130Masajul cosmetic energetic........................... 135

Ridurile feţei.............................................. 136Punctele energetice de pe faţă.................... 137Presopunctura ridurilor.............................. 138

fCAP. V. MASAJUL TRADIŢIONAL JAPONEZ.... 142Kuatsu............................................................ 143

Punctele Kuatsu.......................................... 146Manevre Kuatsu uşor de executat.............. 147Tehnici de reanimare.................................. 148

Shiatsu........................................................... 150Autoshiatsu pentru insomnie...................... 151Autoshiatsu cosmetic................................. 152

173

Shiatsu pentru vigoare sexuală................. 152Autoshiatsu pentru dureri de cap.............. 153

CA?- VI. MASAJUL TRADIŢIONAL INDIAN...... 154CAP- VIL VIBROMASAJUL ELECTRIC................ 158

Vibromasajul igienic..................................... 159Vibromasajul medical................................... 161Vibromasajul sportiv..................................... 166

BIBLIOGRAFIE........................................................ 169

Sub semnătura apreciatului autor au mai apărut urmă-ioarele lucrări de medicină naturistă:

• Presopunctura (4 ediţii - 1983; 1992; 1994; 1997)• Terapii naturale de vacanţă (1989)• Să ne tratăm fără medicamente (2 ediţii - 1990; 1995)• Natura - un medic pentru toţi (1999)• Marea, o vastă farmacie (2000)

i ţ in ubfii JRWţiT

Paginare computerizată

Secţia Fotoculegere -C N l „CORESI" S.A.

Coli de tipar 11Bun de tipar 11 V 2001

Tiparul executat sub comanda nr 11 405

Compania Naţională a Imprimeriilor„CORESI" S A Bucureşti

ROMÂNIA

Sabin Ivan; Masajul Pentru Toti

Documents

Transcript of Sabin Ivan; Masajul Pentru Toti