DIN ISTORIA ULPIEI TRAIANE

HADRIAN DAICOVICIU

Pe cite ne putem do, deocomdota, seomo, capitola Daciei romane n-c avut 0 .. preistorie" a ei : in Taro Ha~egului. ocolo unde aveo sa se rid ice ora~ul, nu s-au descoperit pina acum urme sigure de locuire dacica 1.

Inceputurile locu irii romane - pe care Ie -am putea nurni "protoistorio'" ora~ului - se leaga de un anumit moment 01 razbooielor lui Traian cu Deceba l, ~i anume de pacea din anul 102 e.n.

Cassius D io, enumerind conditiile padi pe care imp6ratul biruitor 0

impusese regelui invins, incheie astfel 2 : "Dupe ce facu aceast6 legatura , lasind legiunea 10 Sarmizegetusa ", iar celelalte parli ole larii a~ezindu - Ie­cu soldo Ii, el se intoarse in Italia".

Constantin Daicoviciu a oratat inca mai demult 4 co istoricul antic trebuie so se fi referit nu 10 cetatea de scaun a lui Decebal, ci 10 locul viitoarei Sarmizegetuse romone, iar noi am incercat mai recent sa aducem. argumente in sprijinul ecestei pared 5, Faptul eel mai persista inca ~i opi­niD contra re. 6 ne oblige sa revenim pe scurt asupro chestiunii.

Ideea co istoricul anNc s-or referi 10 capitola lui Decebal 7 vine in· contradic\ie cu toate celelalte date de care dispunem. Se ~tie, datorita cer-

1 Oct. Flaca. in Mog01in, nr. 844 din 8 decembrie 1973. p. 2, men~ioneaza desco4 peri rea 10 Ulpio Troiano, in punetul "In gruner', a unOf b locuri de colcor osemonatoare cu cele utilizote 10 cetCitile dacice din Mun,ii Or6~tiei. Exominindu-Ie. asemonorea nu ni s-c parut concludenta, dar nic i ipoteza existen1ei unei fortificatii docice undevo. in im­prejurimile ora~uluj roman, nu poate fj aprioric exclusa.

2 Cassius Dio. LXVIII. 9 (trod. T. A. Noum). 8 Autorul antic folose~te forma ZE:F!U~qe:.&oU7'J .

• C. Daicoviciu. TronsAnt, p. 86- 87, 5 H. DoicOlliciu, in yoJ umul 1n memoriam Co nstantini Daicoviciu. Cluj , 1974, p.111-116 ..

6 Vez i I. I. Russu. in lOR, I, p. , 4, n. 11 : "Nu poote fi vorba aid de vreo a luzie orr confuzie cu Ulpia Troiano Sormizegetuso (colonia Oodco) romano de moi tirziu, (cum· 9re~it. dupa C. Oaicoviciu. sus1ine printr-o orgumentare aleotorie H. Doicovidu.,,) d evident de cetatea-capitola a Dadei lui Decebalus. pe Muntele Gradi ~tei .. ," le revine, desigur, cititorilor so se convinga daca argumentoreo noostro este aleatorie sou nu ; ne' m6rginim aid s6 spunem co. oricum. este v~rba de 0 orgumentore, ceea ce inseamno ceva mai mult dedt 0 simpl6 afirmatie. chiaf inso\ita de odverbul "evident",

7 Nu ni se pare de prisos so amintim co noi nu dispunem de textul orig inal 01 l ui Cossius Oio, ci numa i de rezumotele tirzii ~i destul de prost intocmite ole lui Xiphilinos:

58 HADRIAN DAICOVICIU

cetarilor orheologice, ca cetoteo de 10 Coste~ti ~i o~ezarea de la Fe\ele Albe au lost cucerite de romani in primul razboi dacic 8, dar nici descope­ririle arheologice, nici ~tirile [iterare 9 nu ne ingaduie sa presupunem co Sarmizegetusa or Ii sulerit aceea~i soarta . In aceste condi\ii, e imposibil sa credem ca Decebal ar Ii acceptat intre zidurile ceta\ii sale de scaun o intreaga legiune, adica 0 veritabila armata de ocupa\ie 10, dupa cum e greu de crezut ca un mare strateg ca Traian ar Ii putut lasa 0 garnizoana izolata intr-o pozi\ie neprielnica, dominata de inal\imile inconjuratoare, lipsita de 0 cale lesnicioasa de ie~ire ~i nesprijinita de alte trupe, canto­nate in ceta\ile cu rol strategic mai important 1,. Admi\ind, totu~i, ca 0 10r1a romana de asemenea importan\a or Ii sta\ionat la Sarmizegetusa regia, devine de nein\eles cum a putut Decebal, incalcind condi\iile pacii din anul 102, sa - ~i relaca lortilica\iile pe care lusese obligat sa Ie darime 12. Tot atit de greu de inteles or fi, in acest caz, ~i capturarea de catre Dece­bal a generalului roman Longinus, comandantul legiunii 13.

lmpotriva ipotezei ca izvorul nostru se relera la cetatea de pe Dea­lui Gradi~tii pledeaza ~i imprejurarea ca textu l lui Cassius Dio nu 1010-se~te niciodata numele de Sarmizegetusa pentru desemnarea capita lei lui Decebal, pe care Ptolemeu 0 numea tocmai .. Sarmizegetusa regeasca" 14. Istoricul vorbe~te in douo rinduri despre capitala dacilor, numind-o 0 data "scaunul domniei dacice" 15, iar a douo oara "scaunul domniei" 16, Numele de Sarmizegetusa opere la Cassius Dio numai in legatura cu legiunea romano losata pe teritoriu\ Dociei.

Este adevarat co pe Dealul Grodi~tii s-au descoperit vestigii ale legiu­nii a IV-a Flavia Felix 17, dar ele sint prea slabe pentru a constitui 0 mar-

~ j Zonoros. Este, deci, teoretic posibil co istoricul sa fi precizot despre care din ceJc dou6 Sarmizegetuse era v~rba : omitind predzcrea. epitomatorij au putut crea problema discutoto aiei.

8 C. Daicoviciu, A~ezarile docice din Munti; Ora~tiei. Partea I: Studiuf topografic 01 a~eza,i1or, Bucure~ti, 1951, p. 15-16; H. Daicoviciu ~i I. Glodariu, in ActaMN, VI, 1969, p. 470-472.

? Cassius Dia, LXVIII, 8. 10 Natural, 0 armata de acupatie a fast lasata in Dacia, dar textul lui Cassius Oio,

care in cepe cu 0 referire la pacea incheiata de Trojan, pune in evidento 0 strinso le­gatura intre prezen~a garnizoanelor romone ~i conditiile paci;, intre care se numara ~i obliga\io lui Oecebal de "a ie~i din tinuturile cucerite" (Cassius Dio, LXVI1l, 9), adica de a ceda romonilor anumite lone. In lumina ar.estei relatii, garniloonele nu puteau fi losate de Traion decit in linuturile care-i opartineau efectiv, ceeo ce nu era cazul cap;­tale; dacice.

11 Nu exista marturii niei arheologice, nici literare co in oceste cetatii (Coste~ti, 8lidaru, Piatro Ro~ie) or fi fast instolote trupe romone in anul 102 e.n.

12 Cassius Dio, LXVllI, 10 ; C. Oaicoviciu, loc. cit. (refacerea ceta,ii de 10 Coste~ti) : impreuna cu $t. Ferenczi om ojuns 10 conduzia co a osemenea refacere a avut lac ~i in cetotea de 10 Blidaru.

13 Cassius Oio, LXVlIl, 12. 14 Ptolemeu, 111, 8, 4. 1S Cassius Dio, LXVIII, 8. 16 Idem. LXVIII. 14. 17 C. Daicoviciu ~i colaboratorii, in SelV, 11, 1, 195', p. 103; H. Daicoviciu, in

Hommages a Marcel Renard ( = Coli. Lotomus, vol. 102), Bruxelles, 1969, p. 167- 172; M. Macrea, in Sargetia, II, 1941, p. 127- 149 j I. Glodariu, in ActaMN, II, 1965, p.128-130.

DIN ISTORIA UlPIEI TRAIANE, 59

turie a p rezenlei intregii legiuni ; avem de-a l ace cu u'n simplu deta~a ­ment. ceee ce nu se pot rive~te cu textul lu i Ca ssius D ie. in ca re e evident6 opozi\ia dintre legiunea lasata 10 Sarmizegetusa ~i simplele garnizoane a~ezate in a lte puncte. Mai mult, b locu rile de p iatra cu nu mele legiunii s-au g6sit in zid ul refacut 0 1 cet6tii Sarmizegetusa 18. Data rea lor in anii 102-105 or insemna co legiunea la sata d rept cheza~ie a indepli nirii de catre regele doc a condiliilor de pace impuse de Traian (printre ele se numa ra ~i darimarea lortilicaliilor) a contribuit 10 pregatirile dacice de apara re.

Cu totul alta e situ alia pe care descoperirile arheologice 0 zugra ­vesc pentru Sarmizegetusa romano. A ici liglele ~ i cara mizile cu stampila legiunii a IV-a Flavia Felix sint loarte numeroase (spre deosebire de Dea­lui Gradi~tii, unde asemenea material tegular l ipse~te cu desavir~ire) ~i multe din ele par so Ii lost relo losite 19. Sintem convin~ i co ele t rebuie so fie in legatura cu 0 stationere a legiunii in Tara Hategului, a nterioara construi rii castrului ei de 10 Berzobis 20, construi re pe ca re 0 plasam d upa anul 106 e.n. Cu alte cuvinte, intre 102- 105 legiunea trebuie so Ii lost cantonata tocmai pe locul viitoarei Colonia Ulpia Tro iano Sarmizegetusa. Dupa transformarea Daciei in provincie, prezenta legiunii a XIlI -a Gemino 10 Apulum facea inutila 0 garnizoana legionara atit de aproape ~ i legi u­nea a IV-a Flavia Felix a lost a~ezata 10 Berzobis.

Garnizoana legiunii 16sote de Troian in Dacia intre eele doua r6z­boc ie se aHa, ded, pe locul viitoarei capitole a provinciei, ceee ce ne-a facut so definim prezenla ei aici drept "protoistorie" a ora~ului. N-ar Ii citu~ i de pulin exclus co ziduri le coloniei U lpia Troiano so l ie zidurile cas­t rului legiunii a IV-a Flavia Felix, ridicat aid in anul 102 e.n.

Intemeierea o ra~ u lui roman intre 108-110 de cat re pri mul guverna­tor 01 provinciei, Decimus Terentius Scaurianus 21, reprezi nto inceputul i5to ­riei propriu -zise a capita lei Daciei traiane. De acest moment esential se le a go 0 alta prob lema: aceea a numelui coloniei ~i a transformorilor pe care el le -a suleri! 22.

Opinia lui E. Korn emann, potrivit careia numele Colonia Dacico, intilnit in epigralele din epoca lui Traian, or reprezenta 0 prescu rtare a denumiri i complete Colonia U/pia Troiana Augusta Dacica Sarmizege­fusa 23 ni se pare contraziso de imprejurarea co in inscriptio de intemeiere a ora~u l u i e lolosit/lU mai nu mele Colonia Dadca 24. Aceea~ i d enumire

18 C. Daicoviciu ~i colaboratorii, loc . cit.: I. Glodoriu, op. cit. , p. 129. 19 I. Glodoriu, in ActaMN, 111, 1966, p. 431 ; D. Protose, in ActaMN, IV, 1967,

p. 59, 64. 20 Vezi G. Tegl6s. in Arch (.rt, XVII, 1897, p. 28- 32: ArchKozl, XXII , 1899, p. 106 ;

ErdMuz, XIX, 1902, p. 404. 21 el l III 1443; C. Daicoviclu si H. Daicoviciu, Uipio Troiano (Sarmizegetusa ro-

mano), ed. a II -a. Bucure~ti. 1966, p. 9: 22 Vezi H. Daicoviciu, in Tibiscus, 111, 1974, p. 101 - 104. 23 E. Kornemonn, in RE, IV, 1, col. 547, nr. 233, s.v. Co/oniae. 24 el l III 1443.

60 HADRIAN DAICOVICIU

simpla ~i lacanica e utilizata in alte daua inscrip\ii din vremea imparatului ctitor 25, precum ~i intr-o epigrafa pu\in posterioara mortii lui Troian 26,

Incepind cu anul 118 e.n., denumirea Colonia Dacica nu se mai utilizeaza 27. Inscripliile lalasesc, in genere, lie numele complet, lie pe eel, prescurtat, de Colonia Sarmizegetusa.

Reiese din cele de mai sus co numele alicia I ~i complet 01 capitalei provinciei troiane a fest, 10 intemeiere, Colonia Docicc. In sprijinul acestei incheieri vin e, credem, ~i imprejurarea co din celelalte ~apte colonii troiane cunoscute in Imperiu (Xanten, Poetovio. Ratiaria. Oescu5, Hadrumetum, leptis Magna, Thamugadi) numai una poarta un nume incluzind ~i epite­lu i de Augusta: Colonia Concordia Ulpia Troiano Augusta Frugilera Hadrumetum 28, dar inscriplia care-I atesta nu dateazii din epoca lui Tra­ian. In genere, taote aceste coloniae poarta numele. simple, de Ulpia sou Ulpia Troiano ~i nici macar ele nu sint, de obicei, atestate sub imparatul eponim 29, E greu de crezut. in aceste imprejurari, co Troian, a carui modes ­t ie ~i a ciirui simplicitate sint relevate de izvoarele literare antice 30, so Ii atribuit un nume atit de pampas ~i de exceptional ora~ului i ntemeiat de el in Dacia, cu atit mai mult cu cit ecesta era singura a~ezare urbana din ncua provincie ~i. ded, nu era nevoie sa fie distins. prin felurite epitete, de celelalte ora~e ale Daciei. In schimb, un astlel de gest pare firesc din partea lui Hadrianus, mai ales co se cunosc colonii ale acestuia care paarta denumiri ana loge :31.

Hadrianus este, deci, acela care a dezvoltat denumirea initialo a co pita lei Daciei romane intr-un nume pompos, implinind ostfel un 'act de pioase cinstire a predeeesorului sou. Dar el a foeut mai mult : a adougat [a acest nume epitetu[ autohton, docie, Sarmizegetusa.

25 ell III 1323 (Ampelum) j; 1572 (Ad Med;am). 26 ell III 1100 (Apulum) : Pro salute Aug(usti) M(atri) D(eum) M(agnae) sanctum.

T(Hus) F/(avius) Longinus, vet(eranus) ex dec(urione) a/(ae) /I Pan n(oniorum), dec(urio) Co/(oniae) Dac(icae), dec(urio) mun(icipii} Nap(ocae), dec(urio) Kanab(ensium) leg(ionis) XIII G(eminae), et CI(audia) Candido coniux et F/avi(i) Longinus, Clementina, Marcellus fil(ii), ex imperio pecunia sua fecer(unt). L(ocus) d(atus) d(ecurionum) d(ecreto). Dototo 9re~it, in Corpus, pe vremea lui Traian (desigur, tocmai datorito denumirii Colo­nia Dacico), eo oporline in reolitate domniei lui Hodrionus, dupe cum dovede~te cali­toteD de municipium a Nopocii (d. Cll III 6254, 14465). Foptul ce Nopoco are rongul de municipium, dar capitola provinciei traiane e desemnata tot cu numele modest de Colonia Docica doteazc aceastc inscriptie 10 sfir~itul anului 117 e.n. sou in prima jumc­tote a celui urm6tor. Datarea e intcrit6 de imprejuroreo co alta epigraf6 din anul 118 e.n. (Cll III 1445, descoperit6 10 Sormizegetusa) do capito lei numele 'templet : C%n(io) Ulpia Troiano Aug(usto) Dacic(o) Sormizeg(etusa).

27 Inscrip~ia publica to de I. I. Russu, in StCl, IX, 1967, p. 211 - 217. canstituie numai in aparent6 a exceptie (d. H. Daicoviciu, op. cit .• p. 103-104).

" Cll VII I 10477. 29 Exceptie face Thamugodi (Cll VIII 17482, 17483), dar ocala e verba chior de

inscrip1ii1e de intemeiere, unde era firesc sa figureze numele oficiol ~i complel. Aceasto siutalie constituie un olt motiv de a crede co ~i in inscrip1ia C1l III 1443 numele Colonia Dacica este eel oficiol ~i cmoplet.

30 De exemplu, Cassius Oio, lXVIII, 6. 31 Cll VIII 1181. 1182 ( = 14312), 1183: Colonia lulio Aelio Hadriona Augusta

Utica; ClL X 6079: Colonia Aelia Hadriana Augusta Formiae; Cll XII 1856: Colonia Aelia Augusto Italico.

DIN ISTORIA UlPIEI TRAIANE. 61

Nu incepe nici 0 indoielo asupro coracterului deliberat al acestei m05uri, care nu reprezinta 0 simple ad6ugjre sou completare toponomas­tico. ci un ect politic. Promotor al unei politici noi. deosebite de aceea urmata de T raian, Hadrianus voia sa-~i concilieze populatiile supuse de Roma, sa Ie integreze mai strins in viota provinciilor, so Ie tronsforme trep­tat din invinji in porticipanli. chior daco nu de la inceput cu drepturi depline, 10 vastul mecanism economic, social ~i politic care era Imperiul roman. In fond, dupe faza supunerii, realizata de T raian in cursul celor deua rozboaie dacice, Hadrionus inouguro faza osimil6rij autohtonilor. Adougirea numelui capita lei lui Deceba l la acela al noii capitale romane trebuio sa simbolizeze reconcilierea in vi n~ilor cu invingatorii ~i sa sugereze o anumita continuitate intre cirmuirea regilor daci ~i stapinirea imp6rati­lor de 10 Romo. De neconceput in conditiile unei extermin6ri ~i deportari totole (ori mocar masive) a dacilor. gestul lui Hadrianus reprezinto una din dovezile evidente ale permanentei autohtone in epoca romano.

Capitalo a Daciei unitare. capitelo. dupo anul 1181119. a Daciei Superioare 3l.. Colania Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa a cunoscut 0 rapido ji strolucito dezvoltare in prima jumotate de secol dupo cucerirea tinuturilor nord-dunarene. Ora~ul. co ~i intreaga provincie, au avut in so de suferit considerabil de pe urma razboaielor marcomanice (166-1 80). Atacatorii - 0 vasto coalilie de popula\ii .. barbare" - care au osaltat pe un front lorg hotarele romone, au patruns ~i in Dacia, provocind numeroose distrugeri, determinind ascunderea intr-una din galeriile mine­lor de aur de la Alburnus Maior a cunoscutelor tobl ile cerate etc.

Se cuno~tea de mai demult 0 inscrip\ie 33 pe care sagecitatea lui Th. Mommsen a pus-o in legatura cu invazia marcomanilor 34 . Era un monumen t pe care capitola Daciei il i nollase imporatului Marcus Aure­lius drept mul\umire co a salvat-o dintr-un dublu peri col (ancipiti periculo virtutibus restituta), in care am putea vedea primejdia reprezentato de invo­datorii din ofora ~i, eventual. pe ceo reprezentata de 0 rosceola interna 35.

Recent, un neu monument a veni t sa completeze cuno~tintele noastre des­pre soarta Sormizegetusei in timpul acestor evenimente dramotice. mar­cind un moment de seamo 01 istoriei ora~ului 36.

In cursul sopoturilor arheologice din vara anului 1974 a lost gosito in interiorul templului lui liber Peter 0 inscriplie prin care dedicantul. L. Apuleius Marcus, decurion ~i cvestor 01 colonieL declare co a recon­stru it pe che ltuiela sa porticele ~i cubiculele templului. arse de puterea du~manilor (particus cum cubiculis a vi hostium exustos pecunia sua ... res­tituit). Cuvintul hastes indica du~moni externi, iar faptul co ace~tia au ajuns Iiteralmente pin6 la zidurile Sarmizegetusei (templul in chestiune se alia la citeva sute de metri in alara zidului nordic) arato co nu poate Ii yorba decit de m_arcomani sau de aliotii lor.

32 Vezi H. Doicovici u. in Steaua, on. XX. nr. 10 (237), octombrie 1969, p. 69. 33 Cll III 7969. 3( Th. Mommsen, in EphEp, IV. p. 188. 35 Vezi D. Tudor, in IstRom. I. p. 432. 36 Vezi H . Doicoviciu ~i I. Pi so, in ActoMN, XII, 1975, p. 159-163.

62 HADRIAN DAICOVICIU

In ce moment al razboaielor marcamanice a fost Ulpia Troiana atit de gray amenin\ata ? Dupo 0 parere larg raspindita, faptul ca ultima tabli\a cerata ascunsa in galeriile de la Alburnus Maior dateaza din 29 mai 167 ar indica anul atacului asupra Daciei 37. In seria tabli\elor cerate exista insa intervale de 1-7 ani, ceea ce face co ultima data sa nu poata Ii cansiderata dedt ca terminus post quem. E mai probabil ca incursiunea du~mana in Dacia a avut loc intr-un alt moment 01 rozboiului, ~i anume in anul 170 e.n.

in adevar, marele atac 01 marcom.anilor a avut loc pe toate lrontu­rile in 170. Ac\iunea lor cea mai rasunatoare a fost potrunderea in Italia de nord, distrugerea ora~ului Opitergium ~i incercareo de a cuceri Aqui­ieia, In acela~i an Salonce a fast inconjurata in mare grab6 eu ziduri 38,

pe dnd M. Claudius Fronto, guvernatorul celor trei Dacii ~i 01 Maesiei Superiaare, a cazut pe cimpul de lupto 39.

Un indiciu suplimentar in favoarea acestei datari il constituie laptul co Sarmizegetusa ii inchina lui Marcus Aurelius inscriptio mai sus mentio­nato (Cll III 7969) dupa moartea lui L. Verus, survenito in lebruarie 169.

Se poate, deci, conchide co in anul 170 du~manii au potruns, proba­bil prin Banat, in adincul provinciei, pina la Ulpia Tro iano Sarmizegetusa. Nu avem nici un motiv sa credem co ora~ul or fi fest cucerit, dar este sigur co tot ce se alia in alara zidurilor a lost pustiit de novalitori. Atit sapatu­rile lui Constantin Daicoviciu 40, cit ~i cele din 1973-1974 au pus in evi­denIo urme clare de distrugere tatala sou partiala, dupo mijlocul secolu­lui 01 II-lea, a cliidirilor publice ~i particulare din alara incintei fortilicate. Foarte curind, probabil in epoca Severilar, aceste edilidi vor fi recon­struite ~i chiar amplilicate (cazul sanctuarului inchinat lui Aesculapius ~i Hygiei).

Pentru Colonia Ulpia Troiano Augusta Dacica Sarmizegetusa epoca Severilor a insemnat 0 nouo perioado de strolucita dezvoltare. Sub Seve­rus Alexander ora~ul devine foeul de intrunire a nou infiintatului concilium Dociarum trium, iar numelui sou i se adauga epitetul de metropolis 41.

Retragerea aureliano a pus, fire~te, capat rolului de capitola provin­ciala pe care Sarmizegetusa il jucase timp de mai bine de un veac ~i jumatate: aar nu !jii vietii urbane. In adevar, 0 populatie nevoia~a ?i, faro indoiala, redusa numerice!jite, continua so locuiasca in ora~. ducind un trai modest in conditiile unei economii pe cole de a deveni natura 10. Aceasta popula\ie construie~te in basilica de vest a Palatului Augustalilor un zid de tehnica proasta, fara mortar, inchizind 0 camera mica. !jii tot ea a lasat in ambele basilid urmele unor vetre de loc 42 . Incinta ora~ului fiind

37 W. Zwlkker, Studien zur MarkussQule, Amsterdam, 1941, p. 75: 1. Schwendemann, Der historische Wert der vita Marc; be; den Scriptares Histotiae Augustae, Heidelberg, 1923, p. 167-168; P. Oliva, Ponnonia and the Onset of Crisis in the Roman Empire, Prcha, 1962, p. 275: A. R. Birley, in Provincialio. Festschrift fiir Rudoll Lour-Belort, p. 218; A. Alfoldi, Budapest tortenete, I, " Budapest, 1942, p. 192, 222.

38 ell III 1979, 1980, 6374; vezl M. Zwikker, op. cit., p. 175. 39 A. Stein, Die Reichsbeomten von Dazien, Budapest. 1944, p. 38. to Vezi C. Doicoviciu, in RE, Suppl. XIV, 1974, col. 651 . • , Idem, in ActaMN, III, 1966, p. 153-171. ~2 Idem, Sormisegetusa (Ulpio Troiano) in lumina sapofurilor, Cluj, 1938, p. 32.

DIN ISTORIA UlPIEI TRAIANE, 63

greu de aparat, locuitorii rama~i la Sarmizegetusa trcnsforma amfiteatrul i ntr-o fortarea\a : sapaturile executate prin anii 1890-1893 au gasit poarla de vest baricadata 43, iar C. Daicoviciu a allat blocate doua din intra rile la tribune 44. Ca este yorba de interven\ii tirzii, post-aureliene, 0 dovede~te ~i descoperirea i n anul 1890, intr-una din lojile amfiteatrului, a unui tezeur de monede de bronz de la Valentinianus (364-375) 4S, ascuns in vreo clipa de primejdie de unul din urma~ii ora~enilor rama~i pe loc.

Merita men\ionata, in aceasta ordine de idei, 0 descoperire facuta in anu!. 1973, in cursul dezvelirii complexului de cult inchinat lui Aescula­pius ~i Hygiei 46, intr-o fintina de forma patrata. Este v~rba de numeraase fragmente de marmura foarte dizolvate de apa, intre care se mai pot recu­noa~te doua statui decapitate ~i un relief deterior·at. Prezen\a lor in fin­tina nu ponte fi interpretota co 0 ofrand6 adusa divniit6tilor : ni se pare rnai plauzibila ideea co avem de-'a foee cu 0 profanare a imaginilor ~i a fintinii sacre intr-o epace de treptata impunere a cre~tinismului, adica tot in secolul al IV-lea e.n.

Nu se poate precize, deocamdata, cit va fi durat aceasta stare de lucruri , Prababil pina ce, adata cu venirea hunilor ~i a neamurilor tirite de ace~tia , dar mai ales dupa caderea "imperiulu i" lui Attila, ca 0 consecinla a anarhiei ce izbucne~te atunci, se sting ~i ult[mele !icariri de viala urbana romano in Dacia.

HISTOIRE DE UlPIA TRAIANA

Resume

l'outeur posse en revue les moments principoux de l'histoire de to capitate de 10 Docie romaine.

Le premier est lie a 10 poix de 1'on 102, quond Trojan laisse 10 IVerne legion Flavia Felix sur I'emplacement de 10 ville future, dons Ie Pays de Hoteg.

Un outre moment important est celui de 10 fondation de 10 ville (108-110). La nou­velle colonie a porte d'abord Ie nom tres simple de Colonia Dccicc. C'est Hadden qui en 118 lui a ojoute d'autres epithetes, en Ie transformont en Co lonia Ulpia Troiano Augusta Dacica Sarmizegefusc. Lo presence du nom de I'ancienne capitale de Decebale avait une signification politique, voulant symboliser 10 reconciliation entre vainqueurs et voincus; elle constitue une preuve de 10 permanence autochtone sous 10 domination romaine.

Apres un demi-siede de developpement, 10 copi tole de 10 province eut a souffrir a 10 suite des guerres marcomannes. La Dade a ete invadee en 170 et une inscription trouvee recemment a Ulpio Troiano, dans Ie temple de liber Pater, demontre que les ennemis sont parvenus jusque sous les murs de 10 ville.

La derniere question traih~e par I'auteur est celie de 10 sort de Ulpia Tr:Jiona apres I'abandon de 10 Docie. l es decouvertes archeologiques foites dons Ie Palo is des Au­gustoles, dans I'amphitheatre et, plus nkemment, dans Ie sonctuoire d'Esculape et de Hygie demontrent qu'une partie de 10 population est restee sur place. .

(3 P. Kiraly, Dacia provincia Augusti, II, Nogybecskerek, 1894, p. 129. 44 C Daicovi ciu, op. cit., p. 52. 45 G. T(eglas), in Archt.rt, XVII, 1897. p. 288. " Vezi H. Daicoviciu ~i colaborotorii, in Sargetio, XI-XII. 1974-1975, p. 228.

64

Actornn

Archert 'Archkozl EphEp

ErdMuz IDR IstRom

RE

SCiV StCI TronsAnt

HADRIAN DAICOVICIU

lISTA ABREVIERllOR

Acto Musel Napocensis. Cluj, I (1964) ~i urm, Archoelogioi Ertesito. Budapest, 1869 ~i urm.

Archoelogiai Kozlemenyek. Budapest, I (1859) - XXII (1899) . Ephemeris Epigrophico. Corporis lnscriptionum Lotinorum supple­mentum. Romoe, I (1872) - X (1913). E,delyi Muzeum. Clu j, I (1860) - l (1945). Inscriptiile Dociei Romone, vol. I, Bucure~ti, 1975. Istoria Romaniei. Bucure~ti, I (1960). Reolencyclopodie des classischen Altertumswissenschoft (Pauly­Wissowo). Stuttgart. 1893 ~i urm. Studii ~i cercetari de istorie veche. Bucure~ti, 1 (1950) ~i urm. Studii closice. Bucure~ti, I (1959) ~i urm. C. Daicoviciu, La Tronsylvanie dans I'ontiquite, Sueerest, 1945.