Rosia Montana.pdf

8/19/2019 Rosia Montana.pdf

1/17

FOTO Ce spune vocea strazii la Rosia Montana. In urma scandalului exploatarii

aurului a ramas o comunitate impartita intre ,,ONG-isti" si ,,gold"-isti

Ovidiu Cornea, Dorin Timonea,

Locuitorii din Rosia Montana, judetul Alba, traiesc de peste 15 ani cu promisiunea guvernantilor, investitorilor

sau ONG-urilor ca viata lor se va schimba. In parte e adevarat, viata lor s-a schimbat: este mai grea si mai lipsita

de perspective, iar oamenii au uitat ca sunt rude, prieteni sau vecini si s-au scindat definitiv in ,,buni" si ,,rai".

,,Muntii nostri aur poarta/Noi cersim din poarta-n poarta", versurile lui Octavian Goga, sunt mai actuale ca

niciodata in cazul locuitorilor din Rosia Montana. Aurul exploatat de aproape 2.000 de ani pe aceste locuri

intarzie sa straluceasca din nou la suprafata, iar amplul proiect minier preconizat la inceput de mileniu III a lasat

in urma o comunitate scindata intre ,,goldisti" si ,,ONG-isti", respectiv sustinatori si opozanti ai exploatarii. Cele

3.000 de suflete ale comunei traiesc din pensii, ajutoare sociale si agricultura de subzistenta, iar pentru tineri,

viitorul in localitatea de bastina e incert, fie ca acesta va fi legat de minerit sau de valorificarea patrimoniului

cultural.

La inceputul anului 2016, Vlad Alexandrescu, ministrul Culturii, a facut doua anunturi importante care vizeaza

Rosia Montana: a semnat Ordinul de ministru, prin care localitatea, pe o raza de doi kilometri (plecand din

centrul localitatii), a fost inclusa pe lista monumentelor istorice protejate de categoria A, si a comunicat catre

Centrul Patrimoniului Mondial, de la Paris, includerea Rosiei Montane pe lista de propuneri a Romaniei pentru

patrimoniul UNESCO. Pe 16 februarie, Ministerul Culturii a organizat o prima intalnire a unui grup de lucru -

,,task force", format din reprezentanti guvernamentali si ai societatii civile, care sa elaboreze un plan de

http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/foto-spune-vocea-strazii-rosia-montana-In-urma-scandalului-exploatarii-aurului-ramas-comunitate-impartita-ong-isti-gold-isti-1_56d93b1c5ab6550cb87aa72e/index.html


2/17


3/17

Case parasite sau vandute

In zona centrala a localitatii, mai apropiata de masivii muntosi Carnic si Tig, doi dintre cei patru care urmau sa

fie exploatati pentru zacamantul aurifer, se ivesc si case parasite, cateva sute fiind achizitionate in toata comuna

de catre Rosia Montana Gold Corporation (RMGC): ,,In 2001-2002, pe o bojdeuca precum cea a lui Creanga,

practic fara teren si curte, s-a dat un miliard de lei vechi, chiar si 1,1 miliarde de lei vechi. Cu banii astia iti

cumparai cinci apartamente in Alba sau Deva, in zona centrala. In Rosia Montana, daca nu venea compania asta,

nu-ti dadea nimeni nici 100 de milioane vechi pe o casa", povesteste Sorin, primul localnic intalnit, in prezent

pensionar, cu 23 de ani lucrati in subteran la Rosia Montana. Omul si-a vandut si el casa celor de la RMGC, darcompania i-a permis printr-un contract de comodat sa locuiasca in continuare aici, in conditiile in care proiectul

este deocamdata blocat.

In situatia lui Sorin se afla si alti localnici, in timp ce o parte dintre cei care au vandut s-au mutat la oras ori au

poposit in cartierul Recea din Alba Iulia, unde compania a construit case pentru persoanele stramutate. Per total,

aflam de la Sorin, RMGC a achizitionat cateva sute de case de pe teritoriul comunei, aproape 800 dintre ele, din

localitatile Rosia Montana si Corna, care se gaseau in zona de impact a proiectului de exploatare. Doar in

aceasta actiune compania a investit circa 70 de milioane de dolari. Din totalul caselor achizitionate, compania a

si demolat 150 de imobile.

Piata Centrala, inima localitatii

Lipsa de alternativa la proiectul de exploatare a aurului prezentat de RMGC in 2000, care ar fi urmat sa

genereze cateva sute sau chiar mii de locuri de munca, face ca pozitionarea oamenilor fata de acesta sa fie filtrul

prin care se cern adeseori relatiile dintre sateni. Fiecare stie despre celalalt daca a sustinut sau s-a opus

proiectului, daca a lucrat la companie ori are beneficii indirecte de pe urma acesteia. Asa s-au stabilit

aversiunile. S-au impartit in ,,buni" si rai". In mod ciudat, divizarile apar si intre sustinatori ai aceleiasi cauze.


4/17

(Piata centrala este cel mai tranzitata loc din Rosia Montana. FOTO Ovidiu Cornea)

Punctul fierbinte al localitatii este Piata Centrala, scena, de-a lungul timpului, pentru numeroase animozitati care

au invrajbit comunitatea. Unii localnici isi amintesc si acum de o scenografie infioratoare - in opinia lor pusa la

cale de companie - cu ajutorul angajatilor si al sustinatorilor: ,,Cand am deschis un centru de informare, alaturi

de Fundatia Soros si de Academia Romana, au manifestat o saptamana aici, la piata. Au adus o platforma mare,

sicrie si si-au pus streanguri. Au urlat non-stop o saptamana, in permanenta, de auzea toata Rosia Montana, pana

la 12 noaptea", povesteste Zeno Cornea, localnic, reprezentant al Fundatiei Culturale Rosia Montana, unuldintre liderii miscarii de opozitie fata de proiectul minier. Sotia lui tresare la simpla amintire a scenelor.

In Piata Centrala iti sar in ochi cladiri modernizate, cum este si cea in care isi are sediul Fundatia amintita - loc

unde, potrivit ,,gurilor rele" a functionat multi ani, in chirie la unii dintre actualii opozanti, un sediu al RMGC -

ori imobile in curs de reabilitare, pe care atarna pancarte cu rolul indispensabil al mineritului in zona, marca a

lobby-ului companiei.

Mini-parlamentul de la "Intre craci"

Pe una dintre laturile pietei se intrezareste cladirea-ruina a fostei carciumi a satului, pe care se mai poate citi si

astazi, cu litere de-o schioapa, ,,Bufet". Locul bufetului a fost luat de un bar micut, cunoscut de localnici drept

,,Intre craci", situat chiar in spatele pietei si poreclit astfel deoarece se afla la intersectia a doua drumuri. In

spatele usii placate cu staniol atmosfera aduce aminte de carciumile de altadata din garile CFR. Doar cativa

musterii isi fac veacul aici intr-o dupa-amiaza mohorata, dar e suficient sa ,,arunci" in joc subiectul exploatarii

aurului ca vorbitori se gasesc.

In ochii mici si rotunzi ai lui Sorin, barbatul care locuieste in casa vanduta RMGC, opozantii proiectului sunt


5/17

,,parveniti" (n.r. - oameni care nu sunt originari din sat), sustinuti puternic de ONG-uri. Muzica se aude usor pe

fundal, dar din gura omului ies vorbe grele. ,,Daca ar primi bani pe case, opozantii astia maine ar pleca", ataca,

cu naduf, barbatul. Se arata deranjat de faptul ca desi beneficiaza de pensii din minerit, sau in unele cazuri isi

cresc animalele pe terenul achizitionat de compania miniera, persoanele respective pozeaza in opozanti. Omul

manifesta un soi de aversiune viscerala, mai generalizata: ,,La un moment dat eram priviti ca un fel de El

Dorado. Venea cate un turist si intreba: . Ii ziceam sa stea calm, dar el tot insista

ca a vazut pe televiziuni ca aici e aur mult. Eram cu nevasta-mea si nu am vrut sa-l jignesc, asa ca i-am zis:

. Asa

vin unii, de te miri cand ii auzi, ce prostii viseaza". El este completat si de doamna Rodica, proprietara localului:,,Asa era. Veneau si intrebau cat trebuie sa sape ca sa dea de aur/".

"Traim la limita"

Sora patroanei, o femeie de aproximativ 40 de ani, cu alura baieteasca, asculta tacuta conversatiile si intervine,

provocata, doar atunci cand discutia ajunge la agricultura si cresterea animalelor ca sursa de trai. ,,Avem 100 de

oi, vaci, dar traim la limita, desi muncesc de dimineata de la 5.00 pana spre seara, la 6.00-7.00, cand cad de

oboseala si adorm. Cu lana nu ai ce face, nu ti-o ia nimeni si ajungi sa o arunci, branza se vinde greu, ca au

multi", povesteste femeia, care locuieste in comuna invecinata. ,,O mai ajutam noi", completeaza patroanabarului, care spune ca lucrurile nu merg bine in toata localitatea. Ea da ca exemplu localul pe care il are, deschis

in anii '90, si care merge de cativa ani pe pierdere. La randul sau, sotul patroanei relateaza ca a incercat sa iasa

in intampinarea turistilor si a deschis un chiosc, pe timp de vara, langa Taul Corna, unul dintre obiectivele

vizitate in zona: ,,Vine cate un autocar cu turisti, admira ce au de vazut si uneori se intampla ca unul sa ia o apa

minerala, sau o bere. Ce am facut cu asta.", se intreaba retoric barbatul.

Daca turismul si cresterea animalelor nu ii conving pe meseni, deocamdata, gradinaritul nici atat. La fel,

activitatile sezoniere, precum culesul de fructe de padure si afine, starneste mai degraba rasul. Discutia atinge

apoi un punct mort.

,,Cum sa ne bage ma in UNESCO& Pe noi nu ne intreaba "

In barul ,,Intre craci" intra un tanar voinic, care comanda ceva de la bar. E suficient sa auda despre ce s-a

discutat inainte ca din gura sa-i ,,zboare", fara sfiala, o injuratura. Se asaza calm la o masa, dupa care rosteste

sacadat: ,,Cum sa ne bage ma, in UNESCOr Nu trebuie sa vina aici, sa ne intrebe, sa semnam si noil Nu cred ca

se poate face asa", deplange el cea mai recenta initiativa care vizeaza comunitatea de la Rosia Montana. Il

cheama Viorel R. ,are 38 de ani si a lucrat 11 ani in subteran, la RMGC, in special la consolidari de galerii. Este

unul dintre cei peste 30 de mineri, care s-au blocat in galeria Catalina-Monulesti, in septembrie 2013 - in semn

de protest fata de blocarea proiectului minier, in acelasi timp cu amplele miscari de strada din Bucuresti si din

tara care contestau proiectul.


6/17

Protestul minerilor a venit din teama de a-si pierde locul de munca, fapt care s-a si intamplat ulterior, explica

tanarul. Din fericire, si-a gasit de munca, la consolidari si restaurari de case din localitate, dar nu e pe deplin

multumit. ,,Mineritul e inima mea", marturiseste Viorel. Dincolo de riscul cu care traieste cineva care coboara

pana la 60 de metri in subteran, a cules din ,,negrul pamantului" si amintiri frumoase. Acolo, in subteran, a

pipait si a strigat ,,este": ,,Am gasit foita de aur, pe piatra, am adus-o si am aratat-o si celor de la birouri si aici

(n.r. - in bar)", rememoreaza tanarul. ,,Nu mai stiti, maf", isi intreaba el comesenii. Il macina faptul ca nu-si

poate exercita meseria pe care o indrageste si nu vede alternativa de dezvoltare pentru Rosia. ,,Am un copil si asmai face unul, dar te uiti ca nu ai cu ce sa-l tii. Acum si copiii au alte nevoi", se confeseaza el. Simte ca povestea

aurului a invrajbit oamenii din sat si pe deasupra s-a simtit luat la ochi si cand a ajuns la oras: ,,Clujul e tot

impotriva noastra. Am vazut asta, cand am fost acolo", povesteste el.

Langa Viorel, un alt localnic, mai in etate, incearca sa joace cartea echilibrului. ,,S-ar putea face minerit si la o

scara mai mica, eu nu sunt neaparat sustinator al Goldului. Cu o exploatare mai redusa s-ar putea dezvolta in

paralel si turismul. Am vazut asa ceva in Australia", povesteste Ovidiu G., in varsta 52 de ani. Barbatul a lucrat

30 de ani in activitati conexe minei, in special ca electrician. Acum este paznic la muzeul amenajat in galeriile

romane, administrate de Rosiamin, fosta companie miniera de stat, ai carei angajati se numara azi pe degetele de

la o mana. ,,Toti care au vizitat muzeul au ramas impresionati. Sa veniti sa vedeti", ne indeamna el. Barbatul isi

aminteste ca pe timpul mineritului de stat, in comunism, la exploatarea de la Rosia Montana, munceau 450 deoameni, care scoteau lunar 30 de kilograme de aur si 300 de kilograme de argint.

"Nu vreau sa ma duc"

Piata Satului ramane locul unde poti sa intalnesti cele mai multe personaje care anima viata localitatii. Paul Z.,

fost sef de cariera la Rosia Montana, in prezent pensionar, este cunoscut ca opozant al proiectului enuntat de

Gold, dar este respectat si de tabara sustinatorilor. Barbatul vede cu ochi buni initiativa de includere a localitatii

in patrimoniul mondial. ,,Daca se va intra in UNESCO se misca ceva, se face ceva. Daca vin niste fonduri, vor

exista restaurari si vor fi implicati si localnici, cei care au ramas", subliniaza increzator el. Barbatul arata ca si


7/17

alte activitati se pot dezvolta, cum a fost initiativa unei fabrici de mobila din Campeni de a amenaja o sectie de

productie si la Rosia, dar autoritatile nu s-au aratat prea entuziaste. Ba, in acest caz, chiar si RMGC pare sa fi

avut un fel de drept de ,,veto". Desi nu a facut valuri, barbatul a refuzat cu demnitate sa-si vanda casa si sa

paraseasca satul: ,,Eu care m-am nascut si am crescut aici, mi-am facut casa, nu vreau sa ma duc. De felul meu

sunt un om caruia ii place mult linistea, nu-mi place imbulzeala de oras", povesteste el. Specialist in minerit,

Paul Z. nu a agreat proiectul Goldului intrucat il considera irealist si distructiv. ,,Daca era un zacamant compact

era una, dar aici sunt mii, zeci de mii de galerii, e ca un svaiter, totul e gaurit. Si noi cand am lucrat, am lucrat pe

aceste goluri, pe aceste galerii. Ei au venit ca . Totul ar fi fost ras, nimeni nu discuta. Avem

600 de metri pana in zacamantul Carnic, credeti ca rezista ceea ce este aici (n.r. - in piata) puscaturilord", seintreaba fostul miner.

(FOTO Ovidiu Cornea)

,,Mai este si alta treaba, daca eu nu plec, poti sa-ti faci treabar", se intreaba el. Omul nu s-ar opune totusi unui

proiect de exploatare la scara mai mica si subliniaza ca zacamant aurifer mai exista, insa nu la cantitatile

estimate de companie. ;

Solutia opozitiei: turism si agricultura

Chiar daca isi pastreaza acel rol de catalizator al energiilor verbale din vatra satului, carciuma localitatii nu

epuizeaza desigur toate starile de spirit ale locuitorilor. Un aparat foto atarnat la gat sau o intrebare indiscreta

poate intimida putinii localnici iesiti la plimbare pe strazi. Linistea generala e perturbata doar de cate un bolid ce

urca din cand in cand spre piata.

Te intrebi unde s-ar putea indrepta, caci odata cu inchiderea companiei miniere de stat in 2006 si cu concedierile

operate de Gold Corporation in 2014, puncte care sa concentreze mase de oameni in Rosia nu mai exista, cu


8/17

exceptia primariei, a scolii si a ceea ce a mai ramas din birourile RMGC. Nicolae D. strabate ardeleneste ulita

principala a Rosiei. A lucrat ca muncitor necalificat la RMGC trei ani, pana in 2014, cand compania a concediat

majoritatea angajatilor. Salariul era modest, sub 1.000 de lei cu tot cu bonuri de masa, dar s-a ales cel putin cu

un ajutor de somaj, din care a mai trait un an. Tinerii pentru care salariile de ,,Gold" erau nemultumitoare au

ales sa plece in strainatate, povesteste omul, continuandu-si apoi traseul.

Un licean nehotarat

Mai la deal, unul dintre putinii tineri pe care ii poti zari, Ciprian, urca tragand dupa el un troller. Nu il

intereseaza prea mult ce se intampla in comuna, pentru ca locuieste la Abrud, unde este la liceu. Marturiseste ca

parintii lui regreta acum ca nu au vandut casa la vremea cand se ofereau bani seriosi pe ea. Nu stie exact pe ce

drum o va apuca si nici de care parte a taberei sa se pozitioneze: ,,Auzi diferite informatii si e greu sa discerni.

Pe de-o parte esti preocupat de mediu, pe de alta te gandesti ca sunt importante si locurile de munca", puncteaza

el.

Dupa cateva zeci de metri se ajunge intr-o zona a satului in care se pot observa tot mai multe case parasite. Un

barbat arunca o privire curioasa de pe treptele unei micute case, dar cochete, din al carei horn iese fum. E casa

parinteasca, in care s-a nascut si a crescut si chiar daca nu locuieste aici, ci intr-un imobil din centru, doreste sao intretina. In jur sunt numai imobile parasite, deoarece proprietarii, unii - rude de-ale sale, au decis sa plece.

,,Aici e viata mea, nu pot sa plec", puncteaza Sorin J., pensionar. In imediata apropiere, un banner care

identifica un imobil ca fiind unul de patrimoniu arata mai bine decat cladirea in sine si pare un soi de drapel de

recunoastere pe o insula parasita. Sorin J. este unul dintre liderii Fundatiei Culturale Rosia Montana, dar isi

gaseste destul de greu cuvintele cand vine vorba sa prezinte cateva proiecte ale asociatiei. Nominalizeaza totusi

cursuri de recalificare in turism pentru sateni. Socrul sau, Zeno Cornea, implicat de asemenea in Fundatie, ar

putea in schimb sa-ti vorbeasca ore in sir nu doar despre proiecte, ci si despre toata istoria Rosiei Montane.

De la fost secretar de partid la sef de fundatie

Fost geolog topometrist, Zeno Cornea a avut o contributie decisiva la stabilirea amplasamentului pentru

exploatarea miniera de la Rosia-Poieni, unde se afla cea mai mare rezerva de cupru a tarii, situata la o distanta

destul de mica de Rosia Montana. ,,Am afectat si acolo mediul, dar daca am amenajat exploatarea pe 1.100 de

hectare, am fost obligati sa refertilizam 1.100 de hectare in satele dimprejur, sa le reintroducem in circuitul

agricol. Ei (n.r. - RMGC) au venit sa faca prospectare geologica, dar nu au refacut nimic", a explicat el. Nu are

vreun complex, desi este pensionar din minerit, se opune proiectului sau ca timp de zece ani a fost secretar de

comitet de partid. ,,Ca muncitor in minerit am pus umarul la furnizarea de resurse pentru Romania, nu mi-am

vandut bogatia de aur strainilor, iar ca secretar de comitet de partid, am facut lucruri bune", spune Zeno Cornea.

Fundatia pe care a infiintat-o se bucura de un sprijin puternic din partea Fundatiei Soros. Zeno Cornea considera

ca o exploatare miniera nu mai este viabila la Rosia, singura forma in care acesta mai poate functiona, la scara

foarte mica, fiind pur demonstrativ, demers ce ar putea avea potential turistic: ,,Ai putea sa le arati turistilor cum

functiona un steamp, toate galeriile sa fie puse in circuit, sa-i duci de la gura minei pe calea ferata pana in

adancuri".

ONG-ist, ghid turistic, fotograf

Calin C. este una dintre cele mai implicate persoane, din Rosia Montana, in campania de ,,salvare" a localitatii,


9/17

participand la numeroase intalniri, de la cele cu Traian Basescu la cele cu Ministerul Culturii si Parlamentul

European. Are un copil, iar in familie sotia este cea care aduce un venit stabil, el dedicandu-se in intregime

cauzei. S-a ocupat mult timp de farmacia pe care a detinut-o familia, inchisa in urma cu cativa ani. Este ferm in

opozitie fata de proiectul exploatarii, dar are o atitudine calma, ce tradeaza compasiune si un spirit umanitar.

Viziteaza cu regularitate mai multi varstnici din localitate, pe care ii ajuta cu aprovizionarea sau le tine pur si

simplu de urat. Unii dintre venerabilii sateni se gasesc in situatii ciudate, in care locuiesc in jumatate de casa,

care le apartine, in timp ce cealalta parte a fost vanduta RMGC de catre o ruda.

(FOTO Ovidiu Cornea)

Tanarul povesteste ca localnicii au fost ademeniti initial cu tot felul de facilitati - cum s-a intamplat cand

compania a promis unui localnic constructia unei mini-statii meteo - pentru ca ulterior sa uite ce au spus. Calin

locuieste intr-unul dintre blocurile din localitate si povesteste ca si lui i s-a facut o oferta de a pleca din imobil:

,,Au venit si la mine cateva persoane, inclusiv o doamna de la primarie care ma cunostea si care m-a rugat sa o

primesc la o cafea. Am refuzat si am rugat-o sa inteleaga ca nu e nimic personal, dar nu discut asta". Inzestrat cu

o bicicleta cu care cutreiera zona, Calin este si un soi de ghid amator si fotograf, dispus sa-ti dezvaluie zona.

,,Daca eu pot, pot si altii"

Tanarul ne ghideaza si la casa lui Eugen David, presedintele Alburnus Maior, care a pus pe picioare campania,,Salvati Rosia Montana", pornita in 2002, si a dus la miscarile de strada din septembrie 2013-februarie 2014.

Fost inginer la exploatarea de la Rosia Poieni, David traieste din cresterea animalelor si din agricultura. ,,In

agricultura sunt de la 6 ani, in mina am lucrat doar 15", povesteste el, pe un ton glumet. Barbatul vine cu date

recente, din care rezulta ca in comuna cu 16 sate exista 750 de vaci, 750 de oi si 75 de cai, ceea ce ar permite

unui numar de 250 de familii sa traiasca de pe urma lor: ,,Cum pot eu, pot si altii. Se zice de pamant ca nu e

bun, dar eu cultiv si am legume. Si castraveti am scos". Intr-o parte a casei, Eugen David a amenajat o pensiune,

care functioneaza mai mult sporadic, in special cand are loc festivalul Fan Fest, care la ultima editie a avut loc

pe pamantul sau si crede ca localitatea are un potential real in turism. Spune ca a luat aceasta initiativa tocmai


10/17

pentru a arata ca se poate.

Fara cianuri

,,Daca includerea Rosiei Montane in patrimoniul UNESCO se

va concretiza, in jurul patrimoniului cultural, natural si

arheologic, se pot dezvolta toate celelalte activitati, care saofere locuri de munca oamenilor", este de parere Eugen

David. Dezvoltarea o vede total fara minerit: ,,Ca sa existe o

dezvoltare serioasa, durabila si pe termen lung, care sa le dea

independenta oamenilor, trebuie sa se uite de minerit. O

exploatare miniera care respecta si urmareste sa nu distruga, sa

fie in echilibru cu natura, nu o poti opri, dar aici, la Rosia, s-a

ajuns la punctul critic din care tot ce inseamna exploatare

miniera distruge iremediabil". In concluzie, David spune ca

legile ar trebuie inasprite prin interzicerea totala a mineritul cu

cianuri.

Dezbinati de Soros

Mirajul aurului a creat dezbinare nu numai intre localnicii cu

viziuni diferite, ci si chiar intre cei care se afla de aceeasi parte

a baricadei. Asociatia Alburnus Maior si Fundatia Culturala

Rosia Montana, desprinsa din prima, sunt ambele opozante ale

proiectului si sustinatoare ale initiativei pentru UNESCO. Cu

toate acestea, intre membrii lor, relatia este una de raceala.

Liderii Alburnus ii considera pe colegii lor din cealalta fundatie niste ,,oportunisti" si au rezerve fata deasocierea acestora cu Fundatia Soros, invocand si motive morale, in sensul ca finantarile sunt sustinute de un

miliardar care exploateaza, la randul lui, in lume, resursele unei comunitati pentru a-si crea propria bunastare.

La randul lor, reprezentantii Fundatiei culturale spun ca Fundatia Soros nu a impus niciodata nicio conditie

,,ideologica" pentru finantare si ca este in opozitie reala fata de proiect. In fapt, ,,gurile rele", sustinute si de

partizanii exploatarii de catre RMGC, sustin ca certurile dintre liderii organizatiilor, Eugen David si Zeno

Cornea, au plecat de la bani, iar din camarazi, acestia au ajuns la disensiuni propagate in intreaga comunitate.

,,Oamenii vor sa munceasca, am primit 8.000 de cereri de lucru"

Infiintata in 1999, RMGC si-a redus in prezent la doar 30 de oameni efectivul de angajati din localitate, care

numara in 2013-2014 aproximativ 500 de salariati. Cei care inca lucreaza pentru companie sunt grupati intr-o

cladire din vecinatatea primariei, a carei infatisare pare o combinatie de camin cultural si cooperativa sateasca.

O echipa de cateva persoane supravegheaza insa si galeriile, prevedere necesara pentru pastrarea licentei de

exploatare, obtinuta de Minvest Deva in 1999 si transferata ulterior catre RMGC. Dupa o scurta asteptare,

cineva coboara de la birouri, dar mentioneaza ca nu poate oferi o pozitie oficiala. Aceasta urma sa vina ulterior,

telefonic: ,,Deocamdata nu putem oferi nicio declaratie", ne-a transmis purtatorul de cuvant al RMGC, Catalin

Hosu.


11/17

Cum e cu cianura

Intre timp, apar alti doi angajati si se leaga totusi o conversatie, dincolo de formalitati, oamenii fiind preocupati

de ce se va intampla cu locul lor de munca. Nu lipsesc mici ironii legate de ce ar putea vedea turistii, din punct

de vedere cultural, in Rosia Montana. Reprezentanti de circumstanta ai unei companii acuzata adeseori de

tentative de dezinformare, angajatii RMGC considera ca tocmai opozantii proiectului au practicat

dezinformarea. Ei mentioneaza ca proiectul minier de la Rosia Montana a fost expertizat si ras-expertizat si s-aconformat tuturor standardelor prevazute de statul roman, chiar si atunci cand s-au dovedit mai drastice decat

cele europene. Cat despre cianura, ei sustin ca in procedura de exploatare ar fi utilizata o concentratie inferioara

normelor europene, iar ceea ce ramane din substanta ar urma sa fie refolosit intr-o uzina speciala atasata

exploatarii. Cantitatea de cianura care ar ajunge in iazurile de decantare ar fi foarte redusa, arata interlocutorul.

(Birourile in care functioneaza RMGC. FOTO Ovidiu Cornea)

Actele umanitare ale RMGC

Sunt insirate apoi toate actele de participare a companiei in viata comunitatii, incluzand transportul, cu masinile

firmei, al unor persoane bolnave sau chiar decedate. Cata vreme statul roman are legi, iar compania s-a angajat

sa le respecte, angajatii RMGC nu inteleg de ce firma este atat de rau privita. ,,Aici s-a facut minerit

dintotdeauna si oamenii asta stiu sa faca. Ei vor sa munceasca, am primit 8.000 de cereri de lucru, depuse aici",

povesteste una dintre angajate. Un coleg de-al ei crede ca intepenirea proiectului e data de faptul ca nu s-a mizat

mai mult pe dialog. Cat despre reclamele care au cuprins aproape toata mass-media pana acum cativa ani,

angajatii spun ca acestea nu au fost reclame propriu-zise, deoarece businessul companiei nu se adreseaza

consumatorilor, ci a fost o reactie pe care firma a fost nevoita sa o aiba, pentru a-si apara imaginea. Sunt oferite

citate din cele mai infioratoare pancarde de la protestele civice, chiar daca la fata locului au fost mai putin

vizibile. Angajatii Gold sunt deranjati de faptul ca si familiile lor sufera de pe urma aversiunii fata de proiect.

,,Copilul mi-a zis, ca nu poate sa spuna ca eu lucrezi la Gold, ca ii sar oamenii in cap", povesteste femeia. Ea


12/17


13/17

incepand cu anul 2009. Ultimii rosieni au venit la Alba Iulia in 2014. Cartierul ,,Recea" a fost inaugurat de

reprezentantii RMGC in anul 2009, fiind considerat si atunci, dar si acum, unul dintre cele mai moderne din

oras. Compania miniera a investit aproximativ 35 de milioane de dolari in constructia caselor si in realizarea

infrastructurii: strazi si utilitati.

,,M-as mai intoarce la Rosia doar la munca"

Cei mai multi dintre locuitorii cartierului sunt multumiti cu traiul la Alba Iulia. Multi si-au adus cu ei la oras

obiceiurile din gospodariile de la munte: cresc gaini, unii chiar porumbei si cultiva putinul pamant pe care il au

la dispozitie. Alexandru Cristian Gagyi (44 de ani) a fost primul rosian care s-a mutat la Alba Iulia in 2009. LaRosia Montana a locuit la bloc. ,,M-as mai intoarce la Rosia doar la munca, nu ca sa mai stau acolo. Altfel,

niciodata", spune barbatul care lucreaza la Alba Iulia ca sofer. Diferenta fata de viata in Apuseni este, in opinia

acestuia, foarte mare: ,,Nici nu se pune in discutie. Aici sunt alte conditii, avem scoala, spital, magazine. La

Rosia Montana, de multe ori, nu aveam nici apa. Nu regret ca am plecat. Imi pare rau doar ca Rosia va ramane

pustie".

Toderas Petru Ioan are 57 de ani si s-a mutat la Alba Iulia in 2010, impreuna cu toata familia. A renuntat la

Rosia Montana, desi a avut o gospodarie foarte buna. ,,Am lucrat 28 de ani si m-am pensionat in 2008. Aici ne

simtim ca acasa. Suntem aproape aceiasi vecini ca la Rosia. Nu imi pare rau ca m-am mutat, pentru ca nu mai

aveam ce sa fac acolo si alta este viata la oras", spune pensionarul.

(Alexandru Gagyi, primul rosian care s-a mutat in cartierul Recea. FOTO Dorin Timonea)


14/17

Mai recent, in 2014, s-a mutat la Alba Iulia si Magdalena Suciu. Lucreaza acum, temporar, in cadrul unui

proiect finantat cu fonduri europene si a demarat o mica afacere intr-un salon de infumusetare. ,,La Rosia am

locuit la bloc, iar trecerea la casa a fost foarte mare. Oricum trebuia sa plecam, pentru ca blocul incepuse sa se

scufunde, fiind sapata o galerie miniera pe sub el. Necazul la Rosia Montana este ca nu mai sunt locuri de

munca. Mai merg acolo in vacanta si ma doare sufletul cand vad pustietatea care exista acum. Sper ca in ultimul

ceas, politicienii sa se gandeasca la Rosia Montana si la viata oamenilor care au mai ramas acolo. Din pacate,

cei mai multi sunt oameni in varsta, pensionari", a afirmat Magdalena Suciu.

Localnicii care au dorit sa se mute in cartierul Recea, care se intinde pe o suprafata de 24 de hectare, au avut de

ales intre opt proiecte de case a caror suprafata variaza intre aproximativ 60 si 162 de metri patrati. Cartierulinclude peste 13 kilometri de trotuare si drumuri, iar intreaga infrastructura a fost predata Primariei Alba Iulia.

Constructia cartierului a fost realizata de 12 companii de constructii si proiectare si a durat doi ani. Intre anii

2002 si 2008 compania a achizitionat 78% din totalul proprietatilor rezidentiale din zona ce era vizata de

proiect. RMGC a cumparat circa 800 de gospodarii, cu 80 de milioane de dolari. Procesul de stramutare a costat

aproximativ 110-115 milioane de dolari. Compania mai avea de achizitionat aproximativ 150 de proprietati, dar

procesul a fost blocat in conditiile in care proiectul nu a primit avizul autoritatilor romane.

Promisiuni neonorate

Terenul din cartier pe care urmau sa fie construite alte locuinte pentru alti stramutati este in prezent parasit.

Restul promisiunilor facute de companie nu s-au mai materializat, in cartier existand doar un mic parc de joaca

pentru copii. Prin urmare exista si persoane nemultumite. ,,Ne-au promis marea cu sarea, pana am plecat de

acolo. Rau nu-mi pare ca am plecat, dar nici bine. Ar mai incapea aici din cate ne-au promis, ca au promis

multe. Ce am gasit aici e total altceva de ce ne-au promis, de ce au pus ei pe hartie. Cand a inceput constructia

cartierului, au spus ca sunt bani alocati pentru tot ce ne trebuie, numai sa ne mutam", spune Gheorghe Bota.

Reprezentantii companiei le-au promis verbal rosienilor care s-au mutat la Alba Iulia ca le va construi si o

biserica, un parc, un teren de sport, un centru multifunctional pentru adulti si o gradinita. Dintre acestea, doar

biserica a fost construita, fara, insa, a fi finisata integral. In plus fata de aceste promisiuni, o parte dintre cei care

s-au mutat au avut probleme cu locuintele, care au necesitat lucrari suplimentare de reparatii. O problema la

inceput a fost si canalizarea, care se infunda la ploi mai puternice. Majoritatea problemelor au fost, insa,


15/17

depasite, iar acum rosienii se considera locuitori ai municipiului Alba Iulia. Cartierul ,,Recea" a devenit in timp

o zona rezidentiala cautata de cei care vor sa cumpere o casa. Vanzarile nu sunt, insa, atat de dese pe cum ar

dori clientii. In decursul anilor au existat cateva vanzari de locuinte la un pret mediu de circa 100.000 de euro.

,,Minerit la scara mica si turism. Una fara alta nu se poate"

Eugen Furdui (foto), primarul de la Rosia Montana, inghite in sec cand vine vorba de turnura pe care o pot lua

lucrurile daca localitatea va fi inclusa in patrimoniul mondial UNESCO. ,,Am aflat cu parere de rau de aceastainitiativa, de pe site-uri si de pe Facebook. Daca Rosia Montana va intra in UNESCO minerit nu se va mai putea

face, asta e clar. Au facut de la distanta niste linii. Noi nu stim in ce parametri au realizat aceste trasari. Ce

anume se impune sa facemu Cum sa facem delimitarea E complicat. Personal, cred ca ar trebui consultata si

populatia din zona, sa fie un consens. Aici s-a facut minerit de 2.000 de ani si nu cred ca localitatea se va putea

dezvolta fara aceasta activitate. Sa se faca si turism, dar si minerit, dar la scara mai mica", explica primarul

Eugen Furdui.

Propunere in premiera

Primarul afirma ca asigurarea de locuri de munca ramane foarte importanta, si din acest motiv nu ar trebui sa se

renunte la minerit. ,,Fac o propunere, in premiera, catre toti factorii decizionali. Sa se gandeasca un proiect

minier mai mic, care sa implice exploatare de durata lunga, 50-60 de ani, care sa asigure locuri de munca

stabile. Stim ca tehnologia a avansat, nu mai e nevoie de atatia oameni, dar tot ar fi ceva. Asta ar aduce

bunastare si pentru oamenii din zona si pentru beneficiarul resursei, statul roman. Asa este viziunea mea, pe

doua directii: minerit si turism. Una fara alta nu se poate. Oamenii din zona au inceput sa plece, sa-si caute loc

de munca. O sa ramanem cu populatia imbatranita care are pensie si cu beneficiarii de ajutor social, care sunt

prea saraci ca sa plece undeva. Nu vrem sa uitam istoria, dar nici nu vrem sa punem pe masa doar istoria. Uitam

cea mai importanta resursa, care sunt oamenii. O comunitate fara oameni dispare", spune, cu inflacarare, edilul.


16/17

Peste 150 de dosare sociale

Potrivit primarului, o parte infima din cei 3.000 de locuitori ai intregii comune lucreaza pe teritoriul acesteia,

neexistand nicio unitate de productie sau de servicii mai importanta. Numerosi localnici se ocupa cu agricultura,

in special cresterea animalelor. In evidentele primariei figureaza 160 de dosare de ajutor social si din acesti bani,

sume intre 150 si 370 de lei, traieste o intreaga familie. ,,Zona este moarta, lipsa locurilor de munca in fostele

zone miniere o stim cu totii, iar alternativele sa se traiasca din turism sau din agricultura nu sunt viabile".

Eugen Furdui spune ca pana in 2014, cand compania a inceput sa renunte la mare parte a angajatilor, al caror

numar ajunsese in total la 400-500, circa 80% din incasarile de la bugetul local, din taxe si impozite, proveneaude la RMGC. Acest fapt a permis primariei sa se finanteze din fonduri proprii si sa gandeasca proiecte de

modernizare, precum reabilitarea retelelor de apa si canalizare, incluzand si o statie de epurare, proiect in

valoare de 11 milioane de lei, din care primaria dispunea deja de 6 milioane de lei.

Primarul Rosiei Montane are contestatari destul de numerosi, care considera ca edilul a inchis usa unor posibile

investitii, altele decat in minerit si ca a beneficiat direct, sau indirect, de facilitati din partea RMGC.

Manifestatiile au oprit proiectul RMGC

Numeroasele incercari legislative de facilitare a demararii proiectului minier de la Rosia Montana au dus la

declansarea unor proteste la care au luat parte zeci de mii de persoane, in Bucuresti, Cluj-Napoca, dar si in alte

orase din tara, ce au avut loc in perioada septembrie 2013-februarie 2014. Marsurile au avut loc duminica, iar in

Piata Universitatii au existat mitinguri zilnice. Intre principalele revendicari s-au aflat respingerea initiativelor

legislative aflate pe rol, fie ca a fost vorba de proiectul de lege privind unele masuri aferente exploatarii

minereurilor auro-argentifere din perimetrul Rosia Montana sau de proiecte de modificare a Legii Minelor si

interzicerea mineritului pe baza de cianuri in Romania.

(FOTO Adevarul)

De asemenea, au existat numeroase mesaje care l-au ironizat pe pesedintele de atunci, Traian Basescu, o buna

perioada de timp sustinator al proiectului, respectiv de critica la adresa premierului Victor Ponta si a


17/17

Guvernului. Manifestarile si-au atins scopul, toate proiectele de lege pe tema Rosia Montana, care ar fi permis

exploatarea, fiind respinse, ultimul dintre ele in iunie 2014. In paralel, in localitatea Rosia Montana si in alte

locuri din zona au avut loc si actiuni - de mai mica amploare, pentru asigurarea de locuri de munca si sustinerea

proiectului minier.

RMGC a solicitat arbitraj international

Compania care gestioneaza proiectul de exploatare miniera de la Rosia Montana, Rosia Montana Gold

Corporation (RMGC), a fost infiintata in 1999, cu sediul central la Rosia Montana, fiind practic noua denumire

a Eurogold Resources, companie infiintata in 1997, avand ca actionari firma canadiana Gabriel Resources si

Minvest Deva. In 1999, RMGC obtine prin transfer de la Minvest, companie ce avea sa fie inchisa in 2006,

licenta de concesiune a exploatarii la mina Cetate, pentru 20 de ani. Autorizatia de mediu a expirat insa in 2004,

iar de atunci, demersurile companiei de reinnoire a acesteia nu au avut succes. Proiectul a fost tinut pe loc si de

probleme cu incadrarea in normele urbanistice.

Compania a propus la Rosia Montana exploatarea de suprafata in patru masivi muntosi, Carnic, Cetate, Orlea si

Jig-Vadoaia, urmand sa proceseze 20 de milioane de tone de minereu anual, metoda de extragere a aurului din

minereu fiind cianurarea. Suprafata de exploatare ar fi de peste 2.000 de hectare, potrivit datelor firmei, urmand

sa fie afectate patru sate din cele 16 ale comunei, insemnand circa 25% din teritoriul acesteia. Gabriel Resources

estimeaza venituri anuale din extragerea aurului de peste 500 de milioane de dolari, exploatarea fiind prevazuta

pe 16 ani. Opozantii sustin insa ca proiectul e gandit ca unul pe termen scurt, de maximum zece ani. Pe fondul

blocarii proiectului, Gabriel Resources a atacat in vara lui 2015 statul roman la Curtea de Arbitraj International,

mentionand ca la inceputul anului a solicitat presedintelui Romaniei, primului-ministru si Guvernului gasirea

unei solutii amiabile, insa nu a primit raspuns.

Citeste si:

Ministerul Culturii a publicat in Monitorul Oficial ordinul privind protectia Rosiei Montane. Activitatea de la

Cupru Min nu mai este afectata

Comunitatea din Rosia Montana ii acuza pe ministrii Culturii si Mediului ca nu a fost lasata sa participe la

consultarile privind viitorul localitatii

Decizie istorica la Ministerul Culturii. Rosia Montana este propusa pentru lista Patrimoniului Mondial UNESCO

Rosia Montana.pdf

Documents

Transcript of Rosia Montana.pdf