Romu MocanRomuMocan Slujirea creætinã – între ... · departe de morala creºtinã....

Romu MocanRomu Mocan

Slujirea creætinã – întreindividualism æi comunitateSlujirea creætinã – întreindividualism æi comunitate

3Cuvântul Adevãrului

Editorial

CRISTIAN VASILE ROSKE

Redactor-ºefIatã-ne în sfârºit în anul2007! Un an multaºteptat de români ºidespre care s-a vorbit ºi

s-a scris începând cu mult timp înurmã. Aceasta pentru cã 1 ianuarie 2007constituie momentul integrãrii Ro-mâniei în Uniunea Europeanã. OEuropã construitã eminamente pe eco-nomie ºi politicã, mai puþin pe culturãºi cu foarte puþin interes pentru religie.

Ne gãsim acum într-un continentcare se îndepãrteazã continuu deDumnezeu, un Dumnezeu cãruia nuI se gãseºte loc în Constituþia UE.

Rodney Stark scria în «Triumfulraþiunii» cã „Europa datoreazã totulcreºtinismului: cultura, libertatea,ºtiinþa, bogãþia. Cu toate acestea,liderii europeni continuã sã þinã viaþapublicã departe de Dumnezeu ºi decredinþa creºtinã.”

Sondajele din vremea noastrãaratã cã numai 21% dintre europenisunt de pãrere cã religia este impor-tantã (iar în Franþa, chiar numai10%). ªi din aceastã cauzã Biblia estetot mai puþin cunoscutã, mai puþincititã ºi trãitã, iar legislaþia tot maideparte de morala creºtinã.

Preºedintele Pavel Riviº Tipei,în Raportul prezentat la cel de-al 8-leaCongres al Cultului Creºtin Penti-costal, spunea, între altele,: „Dinnefericire, statul român are înpachetul de legi ºi opþiuni pe careBiserica penticostalã nu le va accepta,ca de exemplu: libertatea avortului,concubinajul legal, legalizarea ho-mosexualitãþii ºi a prostituþiei.”

Dar se pare cã legile românilorvor semãna pânã la urmã cu legileeuropene.

Noi nu ºtim ce ne aduce intrareaîn comunitatea statelor europene, cesurprize ne oferã anul 2007 ºiurmãtorii. Dar ceea ce ºtim ºi nutrebuie sã uitãm nici mãcar o clipãeste faptul cã venirea Domnului estefoarte aproape ºi Mântuitorul ne-aîndemnat la VEGHERE ºi RUGÃ-CIUNE – ca sã nu cãdem în ispitã(Matei 26.41). ªtim de la evan-ghelistul Luca (17.28-29), cã lavenirea Fiului omului va fi „ca pevremea lui Lot în Sodoma”, iarapostolul Petru completeazã, refe-rindu-se la „neprihãnitul acesta, careîºi chinuia în toate zilele sufletul luineprihãnit din pricina celor ce vedeaºi auzea în jurul lui” (2 Petru 2.7-8).

Un scriitor a descris Europa dinzilele noastre ca fiind „o majoritatede creºtini atei”.

Existã speranþa ca România, prinintrarea în Europa sã aducã un suflunou spiritual în Uniune, þara noastrãfiind consideratã profund religioasã,cu o populaþie majoritar ortodoxã,dar ºi cu mulþi evanghelici ºi cu celmai mare numãr de penticostali dinEuropa.

Desigur, putem spune multedespre avantajele integrãrii noastreîn Europa: libera circulaþie, posibi-litatea de a munci în condiþii legaleîn alte þãri, uºurarea contactelorfrãþeºti. De fapt, noi eram deja înorganizaþii europene încã din secolultrecut, cu membrii în ComitetulPenticostal European ºi chiar înprezidiu, apoi în AsociaþiaTeologilor Penticostali din Europa,ca sã le amintim numai pe acestea.

Aºteptãm de la anul în care amintrat, zile binecuvântate trãite cu Steagul Uniunii Europene

Dumnezeu, pline de biruinþã, de satis-facþii spirituale, bucurându-ne maidegrabã ºi mai presus de orice defaptul cã suntem copiii Domnului ºicã numele noastre sunt scrise înceruri (Luca 10.20). Fie aceastafericita noastrã nãdejde ºi aºteptare.Amin.

„De aceea, daþi-vã ºivoi toate silinþele casã uniþi cu credinþa

voastrã fapta; cufapta, cunoºtinþa;

cu cunoºtinþa,înfrînarea; cu

înfrînarea, rãbdarea;cu rãbdarea, evlavia;cu evlavia, dragosteade fraþi; cu dragostea

de fraþi, iubirea deoameni.”2 Petru 1.5-7

„De aceea, daþi-vã ºivoi toate silinþele casã uniþi cu credinþa

voastrã fapta; cufapta, cunoºtinþa;

cu cunoºtinþa,înfrînarea; cu

înfrînarea, rãbdarea;cu rãbdarea, evlavia;cu evlavia, dragosteade fraþi; cu dragostea

de fraþi, iubirea deoameni.”2 Petru 1.5-7

Un an mult aºteptat

20072007

4 Cuvântul Adevãrului

Teologie pastoralã

1. SLUJIREAINDIVIDUALÃ

CU SCOPINDIVIDUALIST

Individual – mod propriuunui individ de a acþiona singur,izolat.

Individualism – atitudineretrogadã a individului de asubordona interesele comunitarecelor personale, care estepreocupat exclusiv de propriapersoanã.

Slujirea individualã cu scopindividualist este tipul de slujireegocentricã. Totul este îndreptatspre ºi pentru sine. Cei ce suntcãlãuziþi de acest duh de slujire,ar fi o blasfemie sã fie numiþislujitorii lui Dumnezeu! Nicimãcar ai Bisericii. Ei nu cautãoamenii, ci bunurile lor, fiindslujitorii propriilor interese, aiambiþiilor lor ºi ai mândriei lor.Despre unii ca ei spune Dumne-zeu: „... Vai de pãstorii lui Israelcari se pasc pe ei înºiºi! Nu trebu-ie pãstorii sã pascã turma?”(Ezechiel 34.2).

Ei nu pot accepta eºecul cunici un chip, în nicio circumstan-

þã. Oricine munceºte poate greºi.Apostolul Iacov spunea: „Toþi gre-ºim în multe feluri...” (Iacov 3.2).

Cât de bine este ilustrat acesttip de slujitor prin persoana luiAhitofel, sfetnicul lui David ºi,mai apoi, al lui Absalom. El eraun sfetnic de seamã, un om înþe-lept. Pe vremea aceea sfatul dat deel avea tot atâta putere ca ºi cândar fi întrebat chiar pe Dumnezeu.Chiar ºi pentru David, ca ºi pentruAbsalom, sfaturile lui Ahitofelerau aºa. (2 Samuel 16.23)

David era conºtient cã nimeninu putea zãdãrnici un sfat al aces-tui sfetnic în afarã de Dumnezeu,de aceea, când acesta s-a alãturatlui Absalom, a strigat „Doamne,nimiceºte sfaturile lui Ahitofel!”.Atunci când Dumnezeu, prinHuºai Architul a nimicit sfatul luiAhitofel, cãci voia sã aducã neno-rocirea peste Absalom, Ahitofeln-a mai aºteptat nici mãcar înce-putul rãzboiului cu atât mai puþindeznodãmântul, ci a plecat acasã,ºi-a pus casa în rânduialã ºi s-aspânzurat.

Individualistul este un orgo-lios incurabil. Oare câþi Ahitofeli,nu în sfat, ci în spiritul individu-alist mai sunt ºi astãzi?

ROMU MOCAN

Secretarul general alCultului Creºtin Penticostal

Deseori a sluji este perceput egal cu a munci. Sigur, a sluji înseamnã ºia munci. Dar nu e numai atât!

A sluji nu înseamnã a executa o anumitã lucrare aºteptând imediat saula un timp oarecare, bine sau vag precizat, plata. Munca în sine pretinde oanumitã implicare fizicã, psihicã, intelectualã uneori ºi emoþionalã.

Slujirea, ºi mai ales slujirea creºtinã este mai mult, pretinde mai mult,obligã chiar la mai mult! Ea cere o stare de dãruire lãuntricã deplinã, acea„cheltuialã de sine” cum spunea apostolul Pavel corintenilor.

Cât de departe sunt unii de un astfel de mod de slujire, cât de strãinã leeste o astfel de gândire, o astfel de trãire. Aºa stând lucrurile ºi caracterulslujirii este diferit.

„Ia seama sãîmplineºtibine slujbape care ai

primit-o înDomnul”Coloseni 4:17

„Ia seama sãîmplineºtibine slujbape care ai

primit-o înDomnul”Coloseni 4:17

Slujirea creºtinã - întreindividualism ºi comunitate

Slujirea creºtinã - întreindividualism ºi comunitate


Teologie pastoralã

2. SLUJIREACOMUNITARÃ CU SCOP

INDIVIDUALIST SAUINDIVIDUALISTUL

COMUNITAR

Este acea stare de individu-alism mascat. Poate de aceea ºimai greu de sesizat. A încerca sã-ldemaºti deseori înseamnã sã teexpui oprobiului public. Cel puþinde moment! De ce? Pentru cãindividualistul comunitar nu esteun tip izolat, nu este un anahoret.Este un tip implicat ºi implicant.El pozeazã în posturã de apãrãtoral intereselor comunitare. Este înmijlocul maselor ºi aparent pentrumase, pentru comunitate. Vãîntrebaþi de ce? Pentru cã el arenevoie de mase, de comunitate.Iubindu-se pe sine ºi cãutând inte-resul propriei sale persoane arenevoie de aprecieri. ªi aprecierilenu le gãseºte trãind ca Ioan Bote-zãtorul în pustie. Nici mãcar înfaþa oglinzii, unde exerseazã ges-turi ºi mimicã pe fondul decla-mãrii, cu voce teatralã, a propri-ilor predici – poezii. Nici de vorbitnu vorbeºte ca Botezãtorul în faþalui Irod ºi a Irodiadei. El are nevo-

ie de ei. Individualistul comunitarnu moare pentru adevãr.

El este un tip dependent. De-pendent de aprecierile altora. Eleau devenit un fel de drog pentruel. Când nu le primeºte ajunge sãle cerºeascã.

El este dependent de rezulta-tele imediate. Are nevoie de apla-uze. Dacã acestea nu apar sau nusunt evidente, el intrã în panicã.Urmãrit de frica de a nu greºi,ceea ce i-ar ºifona imaginea în faþacomunitãþii, el nu intrã în dezba-teri profunde. Discursul lui, îmbrã-cat într-o anumitã preþiozitateverbalã, oratoricã, dar studiat cuo cât de micã atenþie, dã la ivealãnumai o formã de evlavie ºi lipsaputerii.

Este obsedat de a fi pe placulaltora. De aceea, vorbirea sau fap-

tele lui au un caracter populist.Pentru a avea comunitatea de par-tea sa, pentru sine, este dispus lacompromisuri, uneori grave.Poziþiile câºtigate artificial nu potfi pãstrate decât cu compromi-suri. Avid de putere, dornic de în-tâietate, el uitã cã, mai devremesau mai târziu, compromisurile serãzbunã. Este slujitorul care ape-leazã des la tehnici ºi formule careau adus altora succes, dar lui nu-isunt proprii. Vor fi fiind oare teh-nicile ºi formulele cheia succe-sului? Fiii lui Sceva, preotul, arputea sã-i spunã ceva concret...

Pentru a pãrea ceea ce nu erau,Anania ºi Safira au avut nevoiede comunitate. Atunci, însã, comu-nitatea a fost apãratã de minciunãchiar de cãtre Duhul Sfânt.

Pentru a avea ce sã ia dinpungã pentru sine, individualistulIuda a fãcut trimiterea la nevoilesãracilor, pe care însã nu-i aveaîn vedere atunci când a criticatgestul frumos fãcut de femeiacare a turnat mirul pe capul Dom-nului Isus. (Matei 14.3-5)

Samson a omorât mai mulþifilisteni, vrãºmaºi ai lui Israel, lamoartea sa, decât în toatã viaþalui, dar nu izbãvirea lui Israel acerut-o în ultimele sale clipe, nuscopul pentru care Dumnezeu îlhotãrâse cu el la naºterea lui, adicãdemnitatea neamului sãu, ci rãz-bunarea l-a motivat la gestul sãudisperat: „...sã-mi rãzbun pe filis-teni pentru cei doi ochi ai mei!”(Jud. 16.28).

Individualistul comunitar moa-re pentru sine în numele comuni-tãþii!

(continuare în pag. 6

În data de 30 iulie 2006, în Biserica Penticostala din localitatea Fintoag s-a oficiatun botez în apã. Au slujit fraþii: Dan Cãta (pastor de sector), Dorel Rus (pastor dinTimiºoara), Vasile Triºcã (Moldova Noua) ºi Lazãr Iosif, prezbiterul bisericii.

Nici un lucru mãreþ nu s-afãcut fãrã sacrificiu. Mãsuralucrurilor mari este datã de

mãrimea sacrificiului. Mãreþiamântuirii are preþul jertfei su-preme, a singurului Fiu al lui

Dumnezeu.

Nici un lucru mãreþ nu s-afãcut fãrã sacrificiu. Mãsuralucrurilor mari este datã de

mãrimea sacrificiului. Mãreþiamântuirii are preþul jertfei su-preme, a singurului Fiu al lui

Dumnezeu.


Teologie pastoralã

3. SLUJIREA INDIVIDUA-LÃ CU SCOP COMUNI-TAR SAU SLUJITORUL

SACRIFICAT

Nici un lucru mãreþ nu s-afãcut fãrã sacrificiu. Mãsuralucrurilor mari este datã demãrimea sacrificiului. Mãreþiamântuirii are preþul jertfei su-preme, a singurului Fiu al luiDumnezeu.

Dacã semeni puþin, seceripuþin, dacã semeni mult, secerimult. Cum mai aminteam spuse-le apostolului Pavel din 2 Cor.12.15 unde stã scris: „ªi eu voicheltui prea bucuros din alemele, ºi mã voi cheltui în totul ºipe mine însumi pentru sufletelevoastre”.

Nu de puþine ori sacrificiulunuia nu este înþeles de alþii.Riscul asumat de Ionatan, peri-colul la care s-a expus când aintrat singur în tabãra filistenilor,însoþit doar de purtãtorul de ar-me, provocând panicã ºi contri-buind la o mare izbãvire a luiIsrael nu a fost apreciat pe mãsu-rã de Saul, tatãl sãu. Acesta a vrutsã-l ucidã pentru cãlcarea jurã-mântului fãcut în pripã de elînsuºi ºi impus poporului – jurã-mânt despre care Ionatan nicimãcar nu ºtia.

Este nevoie de oameni caresã stea în spãrturã. Dumnezeucautã asemenea oameni. El zice:„Caut printre ei un om care sãînalþe un zid, ºi sã stea în mij-locul spãrturii înaintea Meapentru þarã, ca sã n-o nimicesc;dar nu gãsesc niciunul!” (Eze-chiel 22.30).

Dumnezeu doreºte sã fiegãsit un om pentru a salva, pen-tru a ierta Ierusalimul ºi îndeam-nã cu poruncã zicând în Ieremia5.1: „Cutreieraþi uliþele Ierusa-limului ....”.

Mulþi se vor lideri. Unii pro-povãduiesc chiar cã Domnul

(urmare din pag. 7) vrea ca toþi sã fim lideri. Cum arfi o oaste numai de ofiþeri? Cumar acþiona o armatã numai degenerali? Biblia vorbeºte de „maimari” ºi de supunere faþã de ei(Evrei 13.17).

Dumnezeu nu ne-a fãcut petoþi la fel. „ªi Dumnezeu a rân-duit în Bisericã întâi apostoli; aldoilea, prooroci; al treilea, învã-þãtori... Oare toþi sunt apos-toli?...” (1 Cor. 12.28-29). Nu toþisuntem chemaþi la slujbe mari,dar toþi sunt chemaþi la mântuire,la desãvârºire, la starea de ommare, la înãlþimea staturii plinã-tãþii lui Hristos.

Moise a fost liderul, slujitorulindividual pentru comunitate întoatã casa lui Dumnezeu (Evrei3.5). El a fost omul de sacrificiu.Lãsase în urmã coroana Egiptuluicât ºi viaþa liniºtitã ºi traiul tihnitde la turma de oi din Madian. Darcând a crezut cã trebuie ºi poatesã facã totul singur, Dumnezeul-a mustrat într-un fel prin Ietrocare-i spune: „Ce faci tu nu estebine! Te istoveºti singur ºi vei is-tovi ºi poporul care este cutine....” (Exod 18.17).

În împrejurarea când poporulcere carne, Dumnezeu îi zice luiMoise: „...Adunã la Mine ºapte-zeci de bãrbaþi...” (Numeri11.16-17).

Slujind singur, în mod indi-vidual, pentru comunitate, s-arputea sã te crezi de neînlocuit.Ilie zicea: „am rãmas singur”.Slujirea individualã oboseºte,uzeazã, poate creea o stare denemulþumire, chiar cârtire dinpartea unora, cazul lui Aaron ºiMaria faþã de Moise. Poate pro-voca invidia celorlalþi.

În Betania, Marta slujea co-munitatea (familia ºi oaspeþii) ºia început sã cârteascã împotrivaMariei.

De aceea, cea mai binecu-vântatã ºi rodnicã slujire este ceadespre care vorbea Petru în primasa epistolã: „Ca niºte buni ispravniciai harului felurit al lui Dumnezeu,

fiecare sã slujeascã altora dupãdarul pe care l-a primit” (1 Petru4.10).

4. SLUJIREADETERMINANTÃ CU

SCOP COMUNITAR SAUSLUJIREA ÎN MIJLOCULCOMUNITÃÞII PENTRU

COMUNITATE

Este nevoie de cineva care sãdea tonul, dar un om nu poate în-locui o orchestrã ºi nici sã cântesingur ca un cor.

Domnul Isus a chemat pe uce-nici, i-a învãþat ºi i-a trimis în lu-crare împreunã pentru împlinireaMarii Însãrcinãri. Apostolii aulucrat în echipã.

Slujirea în comunitate ºi pen-tru comunitate va orienta intere-sul slujitorilor spre oameni, spresufletul lor, nu spre bunurile lor(2 Cor. 12.14).

Acest mod de slujire îi fereºtepe slujitori de:

- posibila muºcãturã veni-noasã a ºarpelui mândriei; se vaputea spune „nu eu, ci noi”, „nunoi, ci Domnul”;

- posibile greºeli produse deneputinþa de a cuprinde toate lu-crurile ºi aspectele: „patru ochivãd mai bine ca doi”;

- pãcatul de a considera lucra-rea lui Dumnezeu ºi Biserica Sadrept proprietate personalã ºi,astfel, instalarea bunului plac(Galateni 5.13).

Slujind determinant pentruBisericã, pentru comunitate, secreeazã posibilitatea ca ºi alþii sãîºi poatã recunoaºte propria va-loare ºi sã fie încurajaþi sã o punãîn slujba lui Dumnezeu.

Slujirea în acest chip conducela pãrtãºie ºi contribuie la for-marea de slujitori pentru schimbulde mâine. Rezultatele vor fibinecuvântate atât în calitate, câtºi în cantitate, pentru cã, aºa cumspunea Pavel, „...Eu am sãdit,Apolo a udat, dar Dumnezeu a fã-cut sã creascã .... ” (1 Cor. 3.6-9).


Mãrturie

Anonimul este în general individul care ºtie multe, spune multe darcare nu vrea sã se ºtie despre el nimic, pentru cã nu are puterea sã-ºi asumeresponsabilitatea gestului. ªi aceasta datoritã faptului cã opera lui este decele mai multe ori caracterizatã de urã, venin, spirit revendicativ saucalomnios. Rareori anonimul spune adevãrul, dar nu are puterea sã-l susþinã.E laºul care ar vrea sã obþinã ceva dar nu vrea sã riºte nimic. El nu este înstare sã moarã pentru adevãr, sau dacã moare, moare tot anonim, de inimãrea. Necunoscându-l, nu-l poþi ajuta cu nimic. Instituþiile serioase nu iau înconsiderare anonimele. ªi totuºi...

Considerându-se – ºi fiind – o publicaþie serioasã, revista „CuvântulAdevãrului” vrea sã dea atenþie unei anonime. Pentru cã este o anonimãaparte ºi autorul ei este aparte. El nu acuzã, nu imputã, nu rãneºte, nu cere,nu aºteaptã. El dã! El dã un gând bun, contureazã o imagine frumoasã ºiîmplineºte un cuvânt frumos. „Cinstiþi pe toþi oamenii, iubiþi pe fraþi, temeþi-vãde Dumnezeu...” (1 Petru 2.17). ROMU MOCAN

Vã scriu aceste rânduri în spe-ranþa cã îºi vor gãsi un loc în revistaCuvântul Adevãrului ºi vã mulþu-mesc cã veþi face posibil acest lucru.Domnul Isus sã vã binecuvânteze!

Ele sunt despre cel pe care Dumne-zeu l-a chemat acasã – prea devreme,zicem noi - la doar 58 de ani. Ca unulcare l-am cunoscut pe fratele pãstorBaias Filip, vreau ca aceste rândurisã fie o caracterizare a omului care aºtiut ºi a avut harul de a-L sluji peDumnezeu la necaz ºi la bine, când afost sãnãtos ºi când a trecut princuptor. Eu cred cã duhul lui Filip ºi-acãpãtat valoarea de aur curãþit prin foc.

Caracterul unui om se formeazãpe baza îndemnurilor dupã care alegesã trãiascã. Cei care rãspund laîndemnurile firii, umblã dupã lucru-rile firii, cei care trãiesc dupã îndem-nurile Duhului Sfânt, umblã dupãroada Duhului. Atitudinea inimii estecea care i-a permis sã facã tot bineleºi faptele bune de care mulþi s-aubucurat.

Baias Filip a trãit plin de DuhulSfânt ºi chiar dacã nu mai este printrenoi, el va contiuna sã lucreze multtimp pentru Domnul, prin mãrturiavieþii lui, în sufletele noastre, alecelor din Biserica Sighiºoara ºi aletuturor celor care l-au cunoscut. FilipBaias a trecut prin toate încercãrilegrele ale vieþii. Era obiºnuit cusuferinþa, încât nimic nu era prea

greu pentru el. Orice lucru care îlîncepea, chiar dacã era greu de fãcut,îl termina cu bucurie. Toate proiec-tele lui erau mai mari decât puterilelui, dar avea mare încredere înDumnezeu. Avea o capacitate marede a-ºi organiza timpul ºi acti-vitãþile, era creativ ºi avea un deo-sebit simþ al frumosului în tot ceeace fãcea. Gândea pozitiv, iar cândanaliza o situaþie, pleca de la pre-misele ei favorabile, bazându-se peDumnezeu cu convingera cã El le varezolva pe toate.

Acestea sunt doar câteva dinmultele lucruri pe care le pot spunedespre fostul pastor judeþean dinMureº ºi Harghita, Filip Baias.

Pe toþi cei ce vor citi acestegânduri, îi rog în Numele DomnuluiIsus sã se roage pentru familia careeste greu încercatã, pentru soraMimi, ajutorul potrivit al frateluiFilip, care pentru ea a fost „cel maiiubit dintre pãmânteni”, pentruPaula, Paul, Iosua, Florin ºi Ionatan,care, alãturi de Dumnezeu, au fostprioritari în viaþa fratelui Filip. „Înaceastã toamnã”, spunea frateleRomu Mocan, „din copacul familieiBaias a cãzut frunza lui Filip ºi cutoþi suntem mai sãraci anul acesta”.

România este mai sãracã, ºifratele Riviº Tipei spunea plin deduh: „A cãzut unul, Domnul sã ridiceo mie”.

Rãspuns la o anonimãRãspuns la o anonimãTrecea Isus pe drum spre Ierihon,Un ultim drum prin antica cetate,Trecea al mântuirii bastionSpre moarte, spre-nviere ºi spre tron,Spre a împãrãþi-n eternitate.

A mai trecut Isus pe acel drumÎn minunata Sa peregrinare,Cu gloatele pe urma Sa, duium,Dar orbul Bartimeu abia acumGãsi prilejul pentru vindecare.

În bezna-n care el trãia închisS-a strecurat o razã de speranþã;Se-ntrezãrea-mplinirea unui vis,A unei vieþi în univers deschisªi-aceasta-i puse-n voce cutezanþã.

Trecea prin faþa lui Cel ce puteaªi poate, din vecie în vecie,Sã lumineze cu Lumina Saªi pentru Bartimeu asta eraO ºansã nesperatã, ºansã vie.

„Ce vrei sã-þi fac?”, l-a întrebat Isusªi ce putea altceva sã-ºi doreascãDecât un rãsãrit fãrã apus,Luminã-n ochii sãi, venind de sus,Ca faþa celor dragi sã o priveascã.

A fost un ultim drum prin IerihonIar pentru cel ce nu-ndrãznea sã spere,Trãind într-un continuu abandonªi percepând viaþa doar ca zvon,Ultima ºansã de-a primi vedere.

Mai trece Domnul ºi azi prin cetãþiDar nu ºtim când ºi cât o sã mai vinã.Nu amâna iar, pentru alte dãþi,Din beznã ieºi, viaþa azi refã-þiLuând acum luminã din Luminã.

SIMION FELIX MARÞIAN

Ultima ºansãUltima ºansã


Suntem datori acesteigeneraþii care ne-acrescut aici, care s-a

rugat pentru noi, care ne-a dus labisericã ºi care a investit în noi.Cei mai mulþi dintre noi au venitdin lume ºi puþini au crescut înbisericã. Au avut rãbdare cu noiani de zile pânã când ne-am for-mat ºi au postit pentru noi.

Am plecat din bisericã cândaveam 17-18 ani. Aveþi copii devârsta asta. O sã le vinã unoraclipa, dacã nu le-a venit pânãacum, când, omeneºte, nu se maipoate face nimic pentru ei. Cãcinici bãtaia, nici calculatorul luatnu o sã-i mai poatã ajuta, darsingurul care poate face ceva esteIsus Hristos.

Au trecut 5 ani pânã m-amîntors în bisericã. ªtiam cã loculnostru este pe ultima bancã verdede lângã cuier. Deci, când m-amdus pentru prima datã dupã oabsenþã aºa de mare, dupã 1990,i-am spus soþiei atunci: „Tu sã teduci în faþã, cãci eºti prietena bise-ricii. Eu mã duc în spate cãci suntfiul risipitor.” În clipa când amîngenuncheat, a venit la mine dia-conul bisericii, un om bãtrân carenu avea decât douã clase. M-a luat

de mânã ºi mi-a spus: „Vino, cãcide 5 ani ne rugãm pentru tine;locul tãu este pe banca a doua delângã geam, cãci de acolo aiplecat”.

Cu ce suntem datori noi,pãstorii acestei generaþii?

ÎN PRIMUL RÂND,TREBUIE SÃ

ARÃTÃM ACESTEIGENERAÞII UN

CREªTINISMAUTENTIC

Apostolul Pavel spune bise-ricii din Filipi: „...ca sã fiþi fãrãprihanã ºi curaþi, copii ai luiDumnezeu, fãrã vinã, în mijloculunui neam ticãlos ºi stricat, încare strãluciþi ca niºte lumini înlume” (Filipeni 2.15). Când vorumbla unii dupã afaceri, noi sãumblãm dupã Cuvântul lui Dum-nezeu. Când alþii vor umbla dupãfoloasele lor, noi sã umblãm dupãfoloasele altora, cãci Dumnezeune va da toate binecuvântãrileLui. Într-un timp în care bisericaa devenit lumeascã ºi lumea adevenit bisericoasã, va trebui sãînþelegem cã este nevoie sã trãimun creºtinism autentic.

Propovãduind ºitrãind Evanghelia

Mesaj

„Am slujitDomnului cu toatãsmerenia, cu multelacrimi, ºi în mijlo-cul încercãrilor pecare mi le ridicauuneltirile Iudeilor.

ªtiþi cã n-am ascunsnimic din ce vã erade folos, ºi nu m-amtemut sã vã propo-

vãduiesc ºi sã vãînvãþ înaintea

norodului ºi în case,ºi sã vestesc Iudeilorºi Grecilor: pocãinþafaþã de Dumnezeu ºicredinþa în Domnul

nostru IsusHristos.”

Faptele Apostolilor20.19-21

„Am slujitDomnului cu toatãsmerenia, cu multelacrimi, ºi în mijlo-cul încercãrilor pecare mi le ridicauuneltirile Iudeilor.

ªtiþi cã n-am ascunsnimic din ce vã erade folos, ºi nu m-amtemut sã vã propo-

vãduiesc ºi sã vãînvãþ înaintea

norodului ºi în case,ºi sã vestesc Iudeilorºi Grecilor: pocãinþafaþã de Dumnezeu ºicredinþa în Domnul

nostru IsusHristos.”

Faptele Apostolilor20.19-21

VLADIMIR PUSTAN

Pastor Biserica „Sfânta Treime, Beiuº

Predicã þinutã în Biserica Filadelfiadin Bucureºti, cu ocazia aniversãrii

a 10 ani de la absolvireaITP Bucureºti

„Blestemat sã fie acela care face lucrarea lui Dumnezeu cunebãgare de seamã”, spune Scriptura. ªi, când spun lucrarea luiDumnezeu, nu mã gândesc numai la lucrarea aceasta de vestire aEvangheliei. Poate noi, penticostalii, ne limitãm uneori la asta, darlucrare este ºi sã cânþi în cor, în orchestrã, sã ajuþi pe cineva, sãvizitezi bolnavii la spital sau sã mãturi în bisericã. Aceastã lucraretrebuie fãcutã bine ºi cu cea mai mare seriozitate. Slujind în bisericapenticostalã, slujim lui Dumnezeu!

Punându-mi întrebarea: „Cu ce este datoare României aceastãgeneraþie de pastori?” - vreau, cu ajutorul Duhului Sfânt, sã scotîn evidenþã obligaþiile pe care le au pastorii faþã de þara aceasta,faþã de aceastã generaþie de oameni care ne înconjoarã.

Propovãduind ºitrãind Evanghelia


Creºtinismulautentic

înseamnãîntoarcerea cuspatele la lumeºi cu faþa la Isus

Hristos.

Sã vedem în faþa noastrã tottimpul crucea lui Isus Hristos ºisã spunem: „Doamne, ajutã-mã sãtrãiesc în aºa fel ca Numele Tãu sãfie proslãvit tot timpul în viaþa mea,sã trãiesc frumos ca în timpul zilei,sã-mi fie scârbã de pãcat, de min-ciunã, de lãcomie, de toate lucrurileacestei lumi ºi sã Te iubesc pe Tine,sã tânjesc dupã Tine.” Trebuie sãtrãim un creºtinism adevãrat, caresã ne facã sã semãnãm cu IsusHristos. Nu trebuie sã fim pe placunei biserici sau unor oameni, citrebuie sã fim plãcuþi DomnuluiIsus Hristos, cãci El ne va judecaîntr-o zi ºi trebuie sã semãnãm cuEl.

ÎN AL DOILEA RÂND,SUNTEM DATORI ACESTEIGENERAÞII SÃ PREDICÃM

OAMENILOR PREDICIADEVÃRATE

În Fapte 2, Petru s-a rugat 10zile, a predicat 4 minute ºi s-aupocãit 3.000 de oameni. Astãzi,ne pregãtim 10 zile, predicãm 3ceasuri, ne rugãm 3 minute, nebotezãm copiii ºi suntem foartefericiþi cã biserica creºte. S-aubotezat 3.000 de oameni la pre-dica unui simplu pescar, om fãrãmultã ºcoalã, dar el a predicat opredicã adevãratã. O predicã carete face sã simþi cã ceva nu este înregulã cu tine, o predicã din aceeacare îi face pe oameni sã plecealtfel decât au venit. O predicã ade-vãratã spune cã „pe acest Isus pecare L-aþi rãstignit voi, Dumne-zeu L-a înãlþat ºi L-a pus sã fieHristos ºi Domn”.

Am învãþat la ºcoalã cã o pre-dicã adevãratã trebuie sã deran-jeze. La sfârºitul predicii lui Petru,oamenii au rãmas strãpunºi îninimã. Noi, generaþia asta, trebuiesã predicãm predici adevãrate ºisã-i deranjãm pe oameni. Cândpleacã din bisericã, oameniitrebuie sã fie strãpunºi în inimã,sã nu poatã ieºi pe uºã din cauzaei ºi sã spunã: „fraþilor, spuneþi-nece sã facem, cã viaþa noastrã numerge bine, predica asta ne-a strã-puns, ne-a fãcut praf, avem inimafrântã.” Deci, predica noastrã tre-buie sã deranjeze.

Apoi, o predicã adevãratã tre-buie sã direcþioneze. Au tãbãrât toþipe Petru ºi l-au întrebat: „Ce tre-buie sã facem, pentru cã acumsuntem strãpunºi în inimã.” ªiPetru i-a direcþionat ºi le-a spus:„Pocãiþi-vã ºi credeþi în IsusHristos”. Asta e direcþia. Nu „ve-niþi în biserica noastrã”, ci „veniþila Isus ºi veþi avea bisericaadevãratã”.

Nu în ultimul rând, predicatrebuie sã divizeze oamenii. Ceice au primit propovãduirea aufost botezaþi. Nu toatã lumea seva pocãi la predicile noastre. Oa-menii se vor diviza pentru cãDomnul Isus a spus: „N-am venitsã aduc pacea, am venit s-aducsabia”, iar sabia te despicã. O pre-dicã trebuie sã-i schimbe pe oa-meni.

Am stat ºi m-am gândit laacel pasaj din Biblie, unde spunecã Naomi a plecat din þara bunã-stãrii ºi a binecuvântãrii lui Dum-nezeu spre o þarã îndepãrtatã. ªtiþide ce? Pentru cã nu a fost pâine.Marea noastrã problemã e cândne întrebãm de ce ne pleacã oa-menii din bisericã. ªtiþi de ce? Nuau ce mânca. În momentul cânda auzit cã este pâine în Israel,Naomi s-a întors ºi nu a venit sin-gurã. A mai adus pe cineva dinamãrãciune. ªi, vreau sã vã spuncã atât timp cât va fi pâine înbisericile noastre, oamenii nu vorpleca, ci, dimpotrivã, vor veni ceicare au plecat ºi vor aduce ºi pealþii. Aºa se vor înmulþi bisericilenoastre, dacã vom predica oEvanghelie adevãratã.

ÎN AL TREILEA RÂND,NOI, PASTORII, SUNTEM

DATORI ACESTEIGENERAÞII SÃ NE RUGÃM

PENTRU TREZIRE

Avem aceastã obligaþie. Fapte4.31: „Dupã ce s-au rugat ei, s-acutremurat locul unde erau adu-naþi; toþi s-au umplut de DuhulSfânt, ºi vesteau Cuvântul luiDumnezeu cu îndrãznealã”. Pen-tru bisericã, trezirea este darul luiDumnezeu, dar trezirea pentru ofamilie, pentru o persoanã, este

( continuare în pag. 10)

Mesaj

-

Absolvenþii promoþiei 1996 care au participat la aniversarea de 10 aniîn Biserica Filadelfia Bucureºti


munca noastrã ºi trebuie sã neluptãm pentru asta. Nu va fi tre-zire în România, nu va fi trezireîn casele noastre pânã nu ne vomruga. Nu sã facem studii biblicedespre rugãciune, ci sã facem rugã-ciuni ºi sã Îi cerem Domnului lu-cruri de care avem nevoie. ªilucrurile de care avem nevoiesunt acelea care intrã în sufletulnostru. Avem nevoie, ca bisericã,de trezire; avem nevoie noi,pãstorii, de trezire, avem nevoiesã strigãm: „Doamne, îndurã-Tede þara aceasta, începe trezirea cucasa mea!” Satana poate construifoarte multe ziduri în jurul nostru,dar niciodatã nu le poatepune acoperiº. El nu poa-te opri legãtura noastrãcu cerul, ºi atunci, indife-rent de zidul din jurulmeu, legãtura cu ceruleste liberã ºi pot vorbi cuDumnezeul meu, care îmirãspunde la rugãcine. ªiEl vrea ca aceastã ge-neraþie sã fie o generaþiea trezirii. Suntem datoripentru aceºti oameni sãconducem aceste rugãciuni.

Frederic, asistentul lui Luther,s-a îmbolnãvit grav ºi i-a trimisacestuia vorbã, spunându-i: „Eunu mai pot continua lucrarea dereformare a bisericii, cãci sunt pemoarte.” Luther i-a trimis o foaiepe care a scris: „Îþi poruncesc înNumele Domnului Isus Hristos sãnu mori. Aceasta este voia mea ºifacã-mi-se dupã voia mea, pentrucã nu am altã voie decât înãlþareaNumelui lui Dumnezeu. Nu voiîngãdui ca tu sã mori înainteamea, cãci eu voi pleca înaintea tala cer, iar tu te vei ridica în picioa-re în Numele lui Isus Hristos.”Când a pus aceastã scrisoare pepiept, Frederic s-a ridicat înpicioare, în Numele lui IsusHristos. A trãit sã-l vadã pe Luthermurind, ba chiar încã 6 ani dupãmoartea lui, pentru cã un om s-arugat cu credinþã.

ÎN AL PATRULEA RÂND,SUNTEM DATORI ACESTEI

GENERAÞII, NOI,PÃSTORII ROMÂNIEI, SÃ

SLUJIM ÎN DRAGOSTE

Trezirea nu este aceea cândbãncile sunt pline, ci trezirea estecând inimile noastre sunt pline.Cãci bãncile pot fi pline cu oa-meni goi pe dinãuntru. Pe vre-muri aveam atâtea cuvinte sã-ispunem lui Dumnezeu pentru cãeram în dragostea dintâi. Cândeºti în dragostea dintâi ai atâteade spus, dar acum parcã aºa depuþine cuvinte mai avem. Vreau

sã vã spun cã dragostea stã ºi învorbe. Spuneþi-le oamenilor:Apreciem ceea ce faceþi, ne estedragã lucrarea pe care o faceþi.„Dragostea acoperã totul” spuneCuvântul lui Dumnezeu. Maiacoperim lucrurile rele, sã nu se maiaudã, sã nu se mai vorbeascã, ºile descoperim pe cele bune.

Dragostea stã în vorbe, în fap-te, dar ºi în sacrificiu. Domnul Isusspune despre o bisericã: „ªtiu dra-gostea ta, ºtiu jertfa .... dar ce amîmpotriva ta, bisericã, este cã þi-aipãrãsit dragostea dintâi. Pocã-ieºte-te dar ºi întoarce-te la fap-tele dintâi.” ªtiþi care erau fapteledintâi? Te sculai la 6 dimineaþa sãte rogi, mergeai la spitale prin frig,ploaie ºi nu conta. Va veni o vre-me când tot ce am fãcut pentruDomnul ne va fi rãsplãtit. Trebu-ie sã ne încredem nu în ceea ceam fãcut, ci în puterea sângelui

(urmare din pag. 9)

Mesaj

Lui, însã nimic din ce am fãcutnu va rãmâne nerãsplãtit din par-tea lui Dumnezeu.

Am crescut într-o familie încare tatãl meu nu l-a cunoscut peDumnezeu. Poþi predica la mii deoameni, dar cel mai greu este sãduci Evanghelia în casa ta. Nuprimea Cuvântul de la nimeni.

Într-o iarnã, pe la 10 dimineaþa,mi-a bãtut cineva la uºã ºi mi-a spus:„Domnule pastor, vã cheamã buniculmeu sã mergeþi la el.” Despre acestaºtiam cã stã în pat de 7 ani, paralizat,ºi bea doar lapte, cu paiul. Era ca olegumã. Fusese clopotar în bisericaortodoxã. Când am ajuns la el mi-aspus: „Domnule pastor, noapteatrecutã a venit la mine Isus ºi mi-a

spus: „Miroane, tu trebuiesã te botezi. Trimite dupãpastor”. I-am spus cã nu-lpot boteza prin cufundare,dar îl pot stropi cu apã înNumele Tatãlui, al Fiului ºial Duhului Sfânt. Imediatdupã ce a fost botezat, s-a ri-dicat în ºezut, pentru primadatã dupã 7 ani, ºi primullucru care l-a fãcut a fost sãcearã de mâncare. S-a ridi-cat ºi a mâncat. A mai trãitpânã acum 3 ani. Dupã ce afost botezat ºi vindecat, a

venit la bisericã, pe picioarele lui, lafiecare serviciu divin. Între timp, mãmutasem la oraº. Într-o zi, mama mi-adat un telefon sã îmi spunã sã vindegrabã acasã, cãci s-a întâmplat ominune cu tatãl meu. M-am dusimediat acasã ºi mama mi-a spuscum fratele Miron, cel ce fuseseparalizat, a stat 3 ore de vorbã cutata, dupã care tata a început sãplângã ºi sã se roage. Miron a fostsingurul om pe care tata îl respectaîn satul acela ºi de la el a primitCuvântul lui Dumnezeu. Dupã douãluni, tata s-a botezat ºi de atuncimerge la bisericã mereu. Mã gân-desc cu groazã ce s-ar fi întâmplatîn dimineaþa aceea de iarnã dacã numã ridicam din pat, pentru cã Dum-nezeu avea de fãcut o minune acolo,dar mai avea de fãcut o minune ºi încasa mea.

Tot ce ai fãcut pentru Dumne-zeu, într-o zi se va întoarce pentrutine. Fiecare vorbã spusã, fiecarelucru fãcut îl primim înapoi înNumele lui Isus Hristos. Amin!

Satana nu poate oprilegãtura nostrã cu cerulºi atunci, indiferent decâte ziduri sunt în jurul

meu, pot vorbi cuDumnezeul meu, care

îmi rãspunde larugãciune.

Satana nu poate oprilegãtura nostrã cu cerulºi atunci, indiferent decâte ziduri sunt în jurul

meu, pot vorbi cuDumnezeul meu, care

îmi rãspunde larugãciune.


Cronicã

Bochian Ioan, preºedinteMeºtereagã Emil, vicepreºedinteChelu Iulian, secretarMembri: Comariþa Mãrcuþ, Ianovici Florin,

Floarea Ioan, Vãduva Gheorghe, Dan Eugen ºiGrãmadã Costel.

Gurãu Ioan, preºedinteFilote Eugen, vicepreºedinteMureºan Daniel, secretarMembri: Stanciu Gheorghe, Jugaru Eugen,

Nicolae Gheorghe, Huþanu Dumitru, Tirla Iosifºi Brie Ioan.

Moldovan Aurel, preºedinteDeac Viorel, vicepreºedinteNegruºer Alexandru, secretarMembri: Mocan Romu, Deteºan Mircea,

Ciupe Daniel, Talpoº Grigore, Berghianu Iacob,Bec Titu, Ignat Traian ºi Oniga Victor.

Jolþa Ilie, preºedinteBogdan Ioan, vicepreºedinteBodog Ioan, secretarMembri: Moldovan Ioan, Apolzan Liviu,

Haidãu Ionel, Blaga Florian, Bãbãlaie Gheorghe,Berce Iosif, Pustan Ioan ºi Jula Vasile.

Bumbar Simion, preºedinteDanciu Ioan, vicepreºedinteTudoran Grigore, secretarMembri: Iacobciuc Vasile, Ciorei Andrei,

Corneanu Ioan, Bârle Vasile, Turle Gheorghe ºiFãtul ªtefan

Riþiºan Gheorghe, preºedinteDumitraºcu Mihai, vicepreºedinteCroitor Vasilicã, secretarMembri: Buzatu Daniel, Chiriþã Ion,

Dumitraº Aurel ºi Paºcalãu Traian.

Ardelean Moise, preºedinteMicurescu Eugen, vicepreºedinteFilip Ioan, secretarMembri: Tipei Riviº Pavel, Dronca Teodor,

Moþ Dumitru, Rus Dorel, Craºovan Cornel,Coroban Titus, Lucaci Moise ºi Demean Mircea.

ªerban Costache, preºedinteCiuriuc Nicolae, vicepreºedinteAxinte Liviu, Vasile, vicepreºedinteBelþic Leon, secretarMembri: Bãdeliþã Ioan, Macoveiciuc

Constantin, Lazurcã Filon, Moraru ªtefan,ªoltuzu Aurel, Axinte Octav ºi Florea Ioan.

Este în curs de organizare.

Comitetele Comunitãþilor Regionale PenticostaleComitetele Comunitãþilor Regionale Penticostale

Comunitatea Bucureºti

Comunitatea Braºov

Comunitatea Cluj

Comunitatea Oradea

Comunitatea MaramureºSãtmar

Comunitatea ConstanþaComunitatea Arad

Comunitatea Suceava

Comunitatea Oltenia-Argeº

Comunitatea Bucureºti

Comunitatea Braºov

Comunitatea Cluj

Comunitatea Oradea

Comunitatea MaramureºSãtmar

Comunitatea ConstanþaComunitatea Arad

Comunitatea Suceava

Comunitatea Oltenia-Argeº

ANUNÞ IMPORTANT

Abonaþii din 2006 care nu au achitat încã abonamentele pentru 2007 suntrugaþi sã expedieze contravaloarea acestora pânã cel târziu la 10 februarie, încaz contrar ei nu vor mai primi în continuare revista.

Abonaþii care au primit numai un exemplar din nr.1 / 2007 figurau înmomentul expediþiei, printre cei ce nu achitaserã abonamentele pentru anul2007.

Imediat ce se achitã abonamentele (sau un numãr suplimentar de reviste)vom expedia diferenþa de exemplare.

Dacã aþi achitat abonamentele ºi nu primiþi pânã la sfârºitul lunii februarienr. 2, vã rugãm sã ne înºtiinþaþi.

REDACÞIA

ANUNÞ IMPORTANT

Abonaþii din 2006 care nu au achitat încã abonamentele pentru 2007 suntrugaþi sã expedieze contravaloarea acestora pânã cel târziu la 10 februarie, încaz contrar ei nu vor mai primi în continuare revista.

Abonaþii care au primit numai un exemplar din nr.1 / 2007 figurau înmomentul expediþiei, printre cei ce nu achitaserã abonamentele pentru anul2007.

Imediat ce se achitã abonamentele (sau un numãr suplimentar de reviste)vom expedia diferenþa de exemplare.

Dacã aþi achitat abonamentele ºi nu primiþi pânã la sfârºitul lunii februarienr. 2, vã rugãm sã ne înºtiinþaþi.

REDACÞIA


Ordinãri

La data de 26 noiembrie 2006 a avut locordinarea fratelui Alexa Sãndel ca presbiter alBisericii Penticostale „Unirea” - Bistriþa (fotomijloc).

Serviciul de ordinare a fost coordonat de fr.Deac Viorel - pastor coordonator al judeþuluiBistriþa Nãsãud.

Au rostit mesaje de salut pastorii: ZãgreanToma, Negruºier Vasile, Hiticaº Cornel, CociºGherghely, Macoveiciuc Costicã ºi Oniga Victor.Predica a fost rostitã de Negruºier Alexandru,secretarul Comunitãþii Regionale Cluj.

Rugãciunile de consacrare au fost înãlþate deIgnat Traian, pastorul bisericii „Unirea”, DeacViorel ºi Negruºier Alexandru. Z. L.

În ziua de 26 august 2006avut loc ordinarea capãstor al Bisericii din

Moreni a fratelui NicolaeAlexandru. Ceata pãsto-rilor care s-au rugat cupunerea mâinilor a fost

formatã din Floarea Ion,membru în comitetul

Comunitãþii RegionaleBucureºti, Huþan Dumitru

ºi Daniel Ionescu.(foto sus)

Duminicã, 24 septembrie2006, în Biserica

Penticostalã „Speranþa”din Oradea a avut locordinarea în slujba dediacon a fraþilor Oros

Ioan ºi Petricaº Ciprian.Slujba a fost condusã de

Herman Petricã, pastorulbisericii, iar predicile de

bazã le-au avut fraþii:Ioan Moldovan,

preºedintele ComunitãþiiRegionale Oradea ºi

Bãbãlai Ghiþã, pastor înBiserica Betel din

Oradea. În fotografie(stânga), Petricã Herman,

Ioan Moldovan, GhiþãPãcalã ºi Ghiþã Bãbãlai.


Evenimente

În data de 17 septembrie2006 a avut loc inaugu-

rarea noului lãcaº de rugãciune aBisericii Penticostale Maranata dinSighiºtel. Evenimentul a coincis cusãrbãtorirea a cincizeci de ani deexistenþã a bisericii, fiind primabisericã penticostalã întemeiatã înzona Beiuºului, din ea luând fiinþãîncã 15 biserici penticostale.

Serviciul divin a fost condus de pastorul local Nelu Cozma.Au participat Pavel Riviº Tipei, preºedintele Cultului, care a

SãrbãtoareaBisericii

Maranata dinSighiºtel,

judeþul Bihor

SãrbãtoareaBisericii

Maranata dinSighiºtel,

judeþul Bihor

þinut predica de bazã, Ioan Moldo-van, preºedintele ComunitãþiiRegionale Oradea ºi alþi pastori dinzona Beiuºului. Din partea primãrieia participat dl. viceprimar RaulBocºe. I.C.

În fotografii: faþada bisericii(stânga); moment de închinare (sus) ºio parte din slujitorii invitaþi la eveniment(în medalion).

Sãrbãtoare laBiserica Penticostalã

din Petroºani,în 26 iunie 2006,

19 suflete au încheiatlegãmânt cu Domnul

în apa botezului.Actul de cult a fostoficiat de pastorii

Ile Traian ºiPetru Coman.

(foto dreapta)

Sãrbãtoare laBiserica Penticostalã

din Petroºani,în 26 iunie 2006,

19 suflete au încheiatlegãmânt cu Domnul

în apa botezului.Actul de cult a fostoficiat de pastorii

Ile Traian ºiPetru Coman.

(foto dreapta)


S untem la începutulunui nou an. Oare câþidintre noi realizãm cã

ni se oferã încã o ºansã sã ne fa-cem, în sfârºit, datoria la care amfost chemaþi – aceea de a fi martoriai lui Hristos –, în locul în carene-a aºezat Dumnezeu, în vecinã-tatea lui ºi pânã la marginilepãmântului?

Oare de câte ori nu am auzitvorbindu-se în bisericile noastredespre acel smochin neroditor, încare stãpânul a cãutat rod timp detrei ani ºi pentru cã nu a gãsit ahotãrât sã fie tãiat: „La ce sã maicuprindã ºi pãmântul degeaba?”(Luca 13.7), însã vierul i-a cerutun rãgaz - un an - timp în care sãse ocupe de el în mod special, însperanþa cã va da rod? Am înþelesoare cã acel smochin ar putea fioricare dintre noi, cei care L-amcunoscut pe Isus, acceptându-Lîn inima noastrã ca Domn ºi Mân-tuitor personal, însã am uitat cevafoarte important – faptul cã, înain-te de a se ridica la Cer, DomnulIsus le-a poruncit ucenicilor Sãi:„Duceþi-vã în toatã lumea, ºi pro-povãduiþi Evanghelia la oricefãpturã” (Marcu 16.15).

Am crezut, poate, cã MareaTrimitere - porunca pe care le-adat-o Isus ucenicilor - a fost vala-bilã numai pentru ei, atunci, saucã astãzi ea este numai pentruacei oameni cu o chemare spe-cialã de la Dumnezeu, aceea de afi misionari – ceea ce, în înþele-gerea multora dintre noi (deasemenea eronatã!), înseamnã,exclusiv, a merge într-o þarã înde-pãrtatã, unde oamenii n-au auzitde Hristos ºi se închinã la fel defel de zei ºi idoli falºi, pentru aduce vestea bunã a Evangheliei,

Misiune

„Doamne” i-arãspuns vierul

„mai lasã-l ºi anulacesta; am sã-l

sap de jurîmprejur, ºi amsã-i pun gunoi la

rãdãcinã.Poate cã de acum

înainte va faceroadã; dacã nu, îl

vei tãia.”

Luca 13.8-9

„Doamne” i-arãspuns vierul

„mai lasã-l ºi anulacesta; am sã-l

sap de jurîmprejur, ºi amsã-i pun gunoi la

rãdãcinã.Poate cã de acum

înainte va faceroadã; dacã nu, îl

vei tãia.”

Luca 13.8-9

oferindu-le acelor oameni ºansasã se împace cu Dumnezeu. Oareaºa sã fie? Atunci cui îi revinesarcina de a smulge de pe calea „cealargã”, care duce la moarte veºni-cã, pe cei mulþi care ne înconjoarã,de care ne lovim zi de zi, în pere-grinarea noastrã pe Pãmânt? Chiardacã unii dintre ei susþin cã suntcreºtini, credincioºi cucernici,care cred în Dumnezeu ºi Îl slu-jesc, faptele lor mãrturisesc despreei cã nu au nici cea mai vagã ideedespre Dumnezeul cel Adevãratcare este sfânt ºi drept ºi care v-arãsplãti fiecãruia dupã viaþa pecare a dus-o aici pe Pãmânt.

SUNTEMRESPONSABILI

DE VIAÞACELOR DE LÂNGÃ NOI

Lucrurile sunt simple înprivinþa misiunii. Domnul Isusinstruieºte pe ucenicii Sãi, în spe-cial cum sã fie adevãraþi misonari,le promite cã va fi cu ei, le dã pu-tere ºi îi trimite în lucrare. Sarcinade a mãri Împãrãþia, de a proclamaVestea Bunã a a cãzut în totalitateîn responsabilitatea lor.

Acest lucru este valabil ºiastãzi. Misiunea este responsabi-litatea noastrã. Cei 12 ucenici ailui Isus au schimbat lumea prinmãrturia vieþii lor ºi mãrturisireaEvangheliei, însã nu ei i-au con-vertit pe toþi cei care au intrat înBiserica lui Hristos, acest process-a fãcut personal, de la om la om,ºi piramidal: eu pe tine, tu pe alþii,ºi aceia, la rândul lor, pe alþii… Aºaa fost la început ºi aºa este ºi acum.

Dumnezeu, în harul Sãu, nunumai cã ne-a dat putere ºi ne-apromis cã va fi cu noi în fiecare

DANIEL PURDEL

Redactor

Mai lasã-l ºi anulacesta...

Mai lasã-l ºi anulacesta...


Misiune

zi, dar ne-a pus într-un loc undeavem ocazia sã ne facem datoria.Este teritoriul nostru, este treabanoastrã ºi este de o importanþã vi-talã: „Când voi zice celui rãu:«Vei muri negreºit!» dacã nu-l veiînºtiinþa, ºi nu-i vei spune, ca sã-lîntorci de la calea lui cea rea ºisã-i scapi viaþa, acel om rãu vamuri prin nelegiuirea lui, dar îivoi cere sângele din mâna ta! Dardacã vei înºtiinþa pe cel rãu, ºi eltot nu se va întoarce de la rãutatealui ºi de la calea cea rea, va muriprin nelegiuirea lui, dar tu îþi veimântui sufletul! Dacã un om ne-prihãnit se va abate de la nepri-hãnirea lui ºi va face ce este rãu,îi voi pune un laþ înainte, ºi vamuri. Dacã nu l-ai înºtiinþat, vamuri prin pãcatul lui ºi nu i se vamai pomeni neprihãnirea, în carea trãit, dar îi voi cere sângele dinmâna ta! Dar dacã vei înºtiinþape cel neprihãnit sã nu pãcãtu-iascã, ºi nu va pãcãtui, va trãi,pentru cã a primit înºtiinþarea,iar tu îþi vei mântui sufletul!”(Ezechiel 3:18).

CE TREBUIE SÃ FACEM?

Ce ar trebui sã facã un credin-cios care vrea sã aducã roadãpentru Împãrãþia lui Dumnezeu?

Sã trãiascã viaþa dupã voialui Dumnezeu: „Tot aºa sã lumi-neze ºi lumina voastrã înainteaoamenilor, ca ei sã vadã faptelevoastre bune, ºi sã slãveascã peTatãl vostru, care este în ceruri”(Matei 5:16).

Sã petreacã timp în rugã-ciune în fiecare zi ºi sã posteascãori de câte ori este nevoie. Cândera pe Pãmânt, Domnul Isus,chiar dacã era Fiul lui Dumnezeuºi era Dumnezeu, pãstra o legãtu-rã strânsã cu Tatãl prin rugãciu-ne, mai ales atunci când avea înfaþã o lucrare: „În zilele acelea,Isus S-a dus în munte sã Se roa-ge, ºi a petrecut toatã noaptea înrugãciune cãtre Dumnezeu. Cânds-a fãcut ziuã, a chemat pe uceni-

cii Sãi, ºi a ales dintre ei doispre-zece pe care i-a numit apostoli”(Luca 6:12). Dacã El a fãcut aºa,cu atât mai mult noi suntem da-tori sã îi urmãm exemplul, maiales când avem de lucrat.

Sã mãrturiseascã Cuvântulvieþii. Este important sã ºtim cesã mãrturisim, atât cu viaþa noas-trã, cât, mai ales, cu gura: „Darcum vor chema pe Acela în caren-au crezut? ªi cum vor crede înAcela, despre care n-au auzit? ªicum vor auzi despre El fãrã pro-povãduitor? ªi cum vor propovã-dui, dacã nu sunt trimeºi? Dupãcum este scris: „Cât de frumoasesunt picioarele celor ce vestescpacea, ale celor ce vestesc Evan-ghelia!” (Romani 10:14-15)Mãrturisirea nostrã poate salvavieþi numai dacã ea constã înCuvântul lui Dumnezeu, careeste dãtãtor de viaþã!

Poate cã ai spus unui om des-pre Hristos, l-ai adus la CasaDomnului, Duhul Sfânt a lucratla inima lui ºi acum, dupã ce aîncheiat legãmânt cu Domnulprin apa botezului, face parte dinBiserica vizibilã, din Trupul luiHristos… te opreºti aici?

Nicidecum, trebuie sã conti-nui, învãþându-l, dupã cum spu-nea Domnul Isus „sã pãzeascã totce v-am poruncit”. Se fac evan-ghelizãri la care oamenii ascultãEvanghelia, ºi unii dintre ei se pre-dau lui Dumnezeu. Însã ei seîntorc acasã, la grijurile ºi proble-mele zilnice, ºi poate trebuie sãfacã faþã, suplimentar, ºi pri-goanei din partea familiei, pentrucã s-au pocãit, iar dacã nu sun-tem acolo - tu sau eu – ca sã îisprijinim: în rugãciune, cu sfaturidin înþelepciunea divinã ºi, mai

ales, cu dragostea noastrã, s-arputea sã se piardã din nou. Misi-une înseamnã mai mult decâtevanghelizare, înseamnã ºiînvãþarea omului evanghelizat cunoul lui statut. El este acum uncopil al lui Dumnezeu, dar uncopil mic, un copilaº, nici nu ºtiesã meargã pe picioarele lui, iarrolul nostru nu este acela de a staindiferenþi ºi a aºtepta sã vedemce se întâm-plã cu acel om, ci esteacela de a fi acolo, gata de a ajuta,de a sprijini. Iar aceasta nu estenumai sarcina pãstorului...

Una dintre slãbiciunile noas-tre este indiferenþa. Împreunã cuegoismul fac mai mult rãu decâtne putem închipui. Ce mã intere-seazã pe mine de acela sau de ce-lãlalt; ce treabã am eu? Auzim cãs-a pocãit cineva, chiar cunoscut,sau vedem pe cineva nou în bise-ricã, iar noi, în loc sã îl înconju-rãm cu dragoste, ne uitãm indife-renþi la el, iar la ieºire nici nu îlbãgãm în seamã. Este nou, nu estedintre noi – nu îl cunoaºtem! Unuiadevãrat misionar – adicã unui creºtindupã voia lui Dumnezeu – îi pasãde noul venit, ºtie luptele prin caretrece ºi, pentru cã Hristos a muritºi pentru el – aºa cum a murit pentrufiecare om de pe acest Pãmânt,nu îl va lãsa sã cadã, îl va ridica, îl vaînvãþa ºi va încerca sã fie alãturide el pânã când acesta se va inte-gra deplin în Biserica lui Hristos.

Am cântat de multe ori cân-tarea care spune cã suntem „ofamilie unitã, familia sfântã a luiIsus Hristos”. Dumnezeu sã neajute ca acest lucru sã fie o reali-tate în viaþa noastrã. Altfel, s-arputea ca în dreptul nostru sã sedea sentinþa: „Taie-l. La ce sã maicuprindã ºi pãmântul degeaba?”

Duceþi-vã ºi faceþi ucenici din toateneamurile, botezându-i în Numele Tatãlui

ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh.ªi învãþaþi-i sã pãzeascã tot ce v-am

poruncit. ªi iatã cã Eu sunt cu voi în toatezilele, pânã la sfârºitul veacului.

Matei 28.19-20

Duceþi-vã ºi faceþi ucenici din toateneamurile, botezându-i în Numele Tatãlui

ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh.ªi învãþaþi-i sã pãzeascã tot ce v-am

poruncit. ªi iatã cã Eu sunt cu voi în toatezilele, pânã la sfârºitul veacului.

Matei 28.19-20


Amintiri

Într-o zi din vacanþa deiarnã am vorbit la telefoncu o rudã care lucra ºi

ea în învãþãmânt. De-abia vorbea.Avea dureri groaznice din cauzareumatismului ºi trebuia totuºi sãse ducã la ºcoalã ca sã facã notãde prezenþã.

Am închis telefonul ºi m-amgândit la boala ei cu pãrere de rãu.Apoi am simþit cu uimire cumsufletul meu e invadat de o iubireimensã pentru acea fiinþã, o iubirede o gingãºie de nedescris, aso-ciatã cu o milã sfâºietoare pentrustarea ei. Era un sentiment pecare nu mi l-am putut explica,pentru cã nu-l avusesem niciodatãpentru nimeni. M-am întrebat deunde îmi vine acel sentiment neo-menesc ºi Domnul mi-a vorbit înduh : Aceasta e iubirea cu careo iubesc Eu. Apoi acel sentimentînãlþãtor a dispãrut ºi în vasul meude lut a rãmas doar o rãstãlmãcirea lui – o iubire caritabilã, care mãîndemna sã fac ceva pentru ea.Întrucât nu ºtiam ce sã fac,Domnul mi-a venit în ajutor: Boa-la îi vine de la picioare. Aminteº-te-þi! În acel moment mi-am rea-mintit cum umbla ea desculþã princasã, în timp ce afarã era un frignãprasnic.

- Du-te sã-i iei niºte papuci,cã nu se îndurã sã dea banii peei, mi-a spus El. Am plecat ime-diat la magazin ºi am cãutatpapuci de casã, dar am gãsit niºtemodele urâte, fapt pentru careezitam sã-i cumpãr. Tot Domnula hotãrât: Nu-s frumoºi, dar suntcãlduroºi. ªi i-am luat. Prin în-demnul Lui am mers apoi ºi amcumpãrat niºte ciorapi groºi, unmaiou, alte obiecte de vestimen-taþie utile, pentru cã era iarnã ºi labloc era frig. Era în epoca ceauºistã.

Domnul mã îndemna sã mergsã mai gãsesc câteva lucruri pen-tru ruda mea bolnavã. Dar fireamã zorea sã ajung la ea mairepede, pe motiv cã avea sã plecede acasã la serviciu. Trecuserãcâteva ore de la conversaþia noas-trã ºi mã gândeam cã fac drumuldegeaba. Dar, spre uimirea mea,am gãsit-o acasã. Se simþise mairãu, de aceea se rãzgândise ºi nua mai plecat la serviciu. Eu amgãsit-o stând în pat. I-am dat toatelucrurile acelea ºi i-am spus cecãlãuzire am avut de la Domnulca sã i le aduc. Ea a fost foarteimpresionatã ºi a început sã seînchine. Apoi mi-a spus cã atuncicând a vãzut cã durerile sunt totmai mari, s-a hotãrât sã rãmânãacasã ºi sã posteascã pentrusãnãtate. Atunci am înþeles cãDomnul îi ascultase ruga ºi mãîndemnase pe mine sã o ajut înnumele Lui.

În ziua aceea, ea a fost foarte

drãguþã cu mine ºi am avut opãrtãºie plãcutã. De obicei însã,nu se întâmpla aºa. Cãci, de fapt,vizitele mele la ea erau niºte con-fruntãri puternice. Mã bucuramcã o vãd, dar ºtiam cã aveam sãplãtesc un preþ pentru aceasta.Îmi era drag de ea, dar, acest sen-timent era doar în sufletul meu.Probabil, cã tot Domnul îl puseseacolo, ca sã pot lupta pentru su-fletul ei. Cãci într-adevãr amluptat. Îmi amintesc de crizele denervi pe care le avea de câte orimã vedea la uºã. Era o femeie finã,o intelectualã, dar când intram încasa ei pur ºi simplu lua foc. Sepurta aºa numai când mã vedeape mine. Începea un spectacol deurlete. Se albea la faþã. Mã priveacu urã ºi râdea sarcastic la mine.Eram la începutul pocãinþei, nuºtiam nimic despre lupta spiri-tualã. Nu ºtiam cã niºte locatarinevãzuþi ai sufletului ei încercausã mã izgoneascã de acolo folo-sindu-se chiar de ea. Nu ºtiam cãbiata de ea era o victimã a celuirãu, care o þinea strâns în ghearalui, ca sã nu ajungã la ea Cuvântulcare aduce eliberarea. Trebuia caeu sã fiu alungatã cât mai degrabãdin locul acela unde stãpânea

O creºtinã de excepþieO creºtinã de excepþie

Botez noutestamental în Biserica Penticostalã „EFRATA” din Fãget. Înfotografie, alãturi de cei 26 de candidaþi, pastorul coordonator Petru Brazovanºi prezbiterii Liviu Andraºescu, Moise Þif ºi Ioan Paveloni.


Amintiri

altcineva. Neºtiind nimic din toate acestea, înlemneamîntr-un colþiºor ºi aºteptam. Îmi spuneam cã e mai binesã tac, ca sã nu o provoc sã mã loveascã. Eram aºa detulburatã cã nu puteam face nici cea mai scurtãrugãciune. În acelaºi timp, mã luptam cu un gând careîmi spunea sã plec de acolo ºi sã-mi vãd de treabã.

Totuºi, Domnul mã îndemnase sã merg la ea. Tre-buia sã rezist. Dupã o vreme se potolea ºi mã priveade parcã atunci aº fi intrat pe uºã. Îmi oferea cu multãblândeþe o cafea. Apoi îºi aprindea o þigarã ºi mã ascul-ta cu interes. Iar eu, pe îndelete, îi depãnam lucrãri minu-nate despre Mântuitorul. Se vedea cã Îl iubeºte sincerºi îi place sã asculte despre El. O chema Filofteia ºi,în limba greacã, acest nume înseamnã iubire de Dum-nezeu. Ea lua aminte la sfaturile pe care i le dãdeam,iar eu eram fericitã cã pun o sãmânþã pentru Împãrãþialui Dumnezeu. ªi profitam de ocazie, pentru cã nuºtiam când va fi urmãtoarea vizitã ºi în ce condiþii. Nedespãrþeam cu pãrere de rãu. Pânã acasã aveam un drumlung. Îl fãceam de multe ori pe jos ca sã-mi revin sufle-teºte. Când ajungeam acasã era noapte. Aceastã situa-þie a rãmas un tipar fix pentru ruda aceea. De câte orimã vedea începea sã zbiere ºi sã se agite fioros, iar eutrebuia sã rezist, pentru cã ºtiam cã în cele din urmã,se va potoli ºi voi putea sã-i vorbesc despre Dumnezeu.

Aºa au trecut ani de zile ºi încetul cu încetul, tainic,sãmânþa vie a Cuvântului ºi puterea rugãciunii au lu-crat în viaþa ei. Au început printr-o dragoste faþã deCuvântul lui Dumnezeu. Îl citea zilnic cu mare plãcere.Apoi s-a simþit tot mai pãcãtoasã. ªi-a reconsiderat viaþaîn lumina Scripturii ºi a descoperit atâtea lucrurinedemne în trãirea ei. Pãrerile de rãu pentru tot ce afost pãcat au biruit aroganþa ºi orgoliul. A înþeles cã arenevoie de un Mântuitor ºi nu s-a ruºinat de numele Lui.Cu lacrimi sincere a cerut Domnului iertare, ºi nu dupãmult timp a mãrturisit credinþa în apa botezului. Pentrumulþi convertirea ei a fost doar o trecere linã de la oformã de evlavie la adevãrata credinþã, pentru cã nu ºtianimeni ce lupte grozave se dãduserã pentru sufletulei, nici faptul cã în aceste lupte am fost o protago-nistã. ªi nici nu era necesar. Poate ar fi ºtirbit cu cevaimaginea acestei femei, care acum Îl mãrturiseºte peDomnul cu toatã inima. Bucuria ei este sã trãiascã deacum încolo numai pentru Dumnezeu. A înþeles cãdacã ar fi fãcut acest pas mai demult, ar fi fost scutitãde multe necazuri. De aceea, dorinþa ei e sã-ºi aducãºi copiii la picioarele Domnului. Dar pânã atunci, seluptã sã-ºi restaureze profilul sufletesc. Sã restabi-leascã armonia dintre figura ei plãcutã ºi sufletul urâþitde pãcat. ªi aceasta o va face tot cu ajutorul Dom-nului. Doreºte sã fie „o creºtinã de excepþie”, aºa cums-a rugat pentru ea acela care a botezat-o. ªi va fi,pentru cã Domnul o iubeºte. A aºteptat-o cu rãbdareo jumãtate de secol! Dar a meritat, cãci va fi cu El oveºnicie. CECILIA MOLOCE

Urmãtoareaîntâmplare a avutloc în Româniala începutul seco-lului 20.

Un tânãr deorigine evreias-cã, nãscut ºi cres-cut în sãrãcie,care se autode-clara a fi un scep-tic ateu ºi care îladmira pe batjo-coritorul Voltaire,ducea o viatã imoralã. La vârsta de 27 de ani s-a îmbol-nãvit de tuberculozã. Pe atunci, aceastã boalã era aproa-pe incurabilã. Multã vreme a fost aproape de moarte.Dupã câteva luni s-a simþit însã mai bine. Pentrurecuperare totalã a fost trimis într-un mic sat de muntedin Transilvania.

În acel sat locuia un dulgher în vârstã care credea înIsus Hristos ºi care era plin de dragoste pentru poporulIsrael. El îºi cunoºtea chemarea - aceea de a-i provocape evrei la gelozie pentru a-L urma pe Isus Hristos.Zilnic rostea urmãtoarea rugãciune: «O, Doamne, numã lãsa sã mor înainte de a aduce un evreu la Hristos,deoarece Isus S-a nãscut din poporul evreu. Tu ºtii însãcã eu sunt bãtrân ºi bolnav. Adu-mi, Te rog, un evreu însatul meu ºi voi face tot ce pot pentru a-1 aduce la Tine!»

Într-o bunã zi, bãtrânul dulgher ºi tânãrul de origineevreiascã s-au cunoscut ºi s-au împrietenit. Fãrã preamulte cuvinte dulgherul i-a oferit o Biblie. El nu i-aexplicat adevãrurile Scripturii, ci pur ºi simplu s-a rugatmai departe. Evreul s-a însãnãtoºit. Mai citise el dinBiblie înainte, dar niciodatã nu fusese impresionat. Purºi simplu nu o înþelegea. Biblia pe care a primit-o de ladulgher a fost însã un dar cu totul aparte. Ea fusesescrisã nu cu litere, ci cu caracterele de foc ale dragosteidumnezeieºti. Mult mai târziu ºi-a dat seama cã tainaaceasta era ascunsã în rugãciunile dulgherului ºi a soþieiacestuia. Evreul s-a întors la Domnul Isus Hristos ºi,peste ani a mãrturisit cã primul lui contact cu credinþacreºtinã a avut loc prin bãtrânul dulgher.

Acest lucru a fost posibil pentru cã dulgherul a fostconºtient de responsabilitatea care-i revenea - ºi anumeaceea de a-i provoca pe evrei la gelozie prin propriaviaþã. Numele dulgherului a fost Christian Wolfkes.Nu-1 cunoaºteþi, nu? ªtiþi însã cine a fost evreul care L-agãsit pe Isus în acest fel? Richard Wurmbrand, înte-meietorul ºi conducãtorul de mai târziu al misiunii deajutorare a Bisericii Martirilor! El a devenit o marebinecuvântare pentru fraþii de credinþã persecutaþi - evreiºi creºtini - în mod special din România. Declanºatorulacestei binecuvântãri deosebite a fost un neevreu, carel-a provocat prin lucrarea Duhului la o sfântã gelozie.

(Extras din „ªtiri din Israel” nr. 9/2006)

O întoarcere care afãcut istorie

O întoarcere care afãcut istorie

Richard Wurmbrand1909-2001


Motto: ,,Sunt dovezi atât de multeCare þin stindardul susNori de martori care strigãCã i-a vindecat Isus.”

Mã numesc Sorin Daniel Toma,am 19 ani, sunt student la InstitutulTeologic Penticostal din Bucureºti,în anul I, ºi sunt membru în BisericaPenticostalã Maranata din Lupeni. Încele ce urmeazã am sã prezint modulminunat în care Dumnezeu a lucratîn viaþa mea, atunci când oamenii numai puteau face nimic.

În prima zi a anului 2004, laslujba de searã din biserica noastrã,dupã ce am recitat o poezie de mulþu-mire, am simþit o durere care îmi cu-prinsese tot capul, tremuram ºi aveamsenzaþia cã am rãmas fãrã aer. Amieºit afarã din bisericã, în nãdejdeacã, de îndatã ce voi ieºi la aerul receºi proaspãt de afarã, mã va lãsadurerea. Dar, durerea s-a înteþit, m-amînvineþit ºi aveam transpiraþii reci.Fãcusem de fapt o crizã de spasmo-filie, pe care medicii nu o pot oprifãrã a cunoaºte cauza ce o declanºea-zã. Deoarece aceastã crizã s-a repetatde patru ori, în trei luni ajungând laspital de trei ori, medicii au sfãtuit-ope mama ca, în cazul în care se vormai repeta crizele, sã plece cu minela Târgu-Mureº, la Clinica deNeurologie.

Penultima crizã, a cincea la nu-mãr, s-a declanºat la Cina Domnuluidin luna martie, când am fost ajutatde soþul unei veriºoare care mi-a þinutpaharul, pentru a mã putea împãrtãºicu sângele Domnului, eu nefiind înstare sã fac acest lucru. În modmiraculos, în timpul rugãciunii demulþumire criza s-a oprit spontan fãrãa mai fi nevoie de calciu perfuzabil,

ca în alte dãþi.Conform înþelegerii fãcute între

mama mea ºi medicii de la noi dinoraº, am plecat luni dimineaþa (8martie 2004) la Clinica de Neu-rologie Pediatricã din Târgu-Mureº,unde doamna dr. Voica Foiºoreanu,medic primar neuropsihiatru, con-ferenþiar la Institutul de Medicinã ºiFarmacie din Târgu-Mureº, mi-a pusurmãtorul diagnostic:

1) Crize motorii disociative2) Crizã psihastenicã ºi disociativã

avansatã3) Discopatie lombarã4) Sindrom hicbening compensat5) Spina-Bifida ocult - L5 - S1

La vizita mare, la care sunt pre-zenþi ºi medici rezidenþi, viitori spe-cialiºti, cãrora li se prezintã cazurilemai neobiºnuite, cazul meu a fostfilmat, urmând ca filmul sã fie trimisîn Germania, la o clinicã de spe-cialitate, cu care clinica din Târgu-Mureº colaboreazã.

La finalul vizitei, mi s-a spus cã,din cauza bolii, neuronii mei aratãca ai unui om bãtrân ºi cã, în cadrultratamentului pe care mi-l vorprescrie, se impune, cu stricteþe, sãrenunþ la orice formã de efortintelectual, pe o perioadã de câþivaani, altminteri, în mai puþin de ºaseluni, voi ajunge sã-mi pierd completconºtienþa de sine, astfel încât sã numai ºtiu nici care mi-e numele.

Aveam doar 17 ani ºi, dacã aºspune cã diagnosticul pus de mediciide la o prestigioasã clinicã de specia-litate m-a lãsat indiferent, aº minþi.Mãrturisesc cã, la auzul ,,verdictului”dat de medici, m-a cuprins o mareteamã. Cu toate acestea, însã, le-amspus medicilor cã ºtiu o poezie de 99de strofe ºi cã o pot aºterne pe hârtiepâna la sfârºitul vizitei. ªi am

adãugat imediat: ºtiu cã Dumnezeupoate sã mã vindece, la care unul dinmedici a spus: ,,s-ar putea”. Cu ajutorulDomnului, poezia ,,Iacov ºi Iosif” de99 de strofe am scris-o pe hârtie înaproximativ 25 de minute, rãmânândca mãrturie în biroul doamnei profe-soare. Apoi, le-am telefonat pãrin-þilor ºi bunicii mele sã se roage pentrumine ºi mamei sã vinã sã mã ia acasã.

În acea noapte nu am închis unochi, gândindu-mã la ce va faceDumnezeu cu mine pe viitor, punân-du-mi mereu întrebarea chinuitoare:oare mã va vindeca Dumnezeu? Numã îndoiam deloc cã El poate vin-deca orice boalã, în chip miraculos;nu ºtiam, însã, dacã o va face ºi încazul meu. Medicii, prin obiecti-vitatea ºi precizia diagnosticului pe caremi l-au dat, au reuºit sã mã punã se-rios pe gânduri. Vai, cât de nefericiteram la gândul cã ar fi posibil, datãfiind previziunea medicilor, sã numai pot recita niciodatã... Aceasta afost starea mea de spirit în cele 9 zilepe care le-am petrecut în clinica dinTârgu-Mureº.

În ziua de 18 martie 2004 m-amîntors acasã, iar bunica a hotãrât caziua urmãtoare sã þinem post împreu-nã, urmând ca seara când se va facerugãciunea specialã cu ungere cuuntdelemn pentru bolnavi, sã mãprezint ºi eu. Din clipa în care mi s-afãcut ungerea, n-am mai avut crize;Domnul S-a atins de mine, m-a vin-decat ºi a anulat previziunile sumbreale medicilor.

Îi mulþumesc lui Dumnezeu,care m-a vindecat în chip minunat ºimãrturisesc cititorilor cã n-am urmatprescripþiile medicilor de a renunþala orice efort intelectual; ba mai mult,prin harul Sãu, sunt azi student laTeologie.

N-aº vrea ca din mãrturia meacineva sã tragã concluzia greºitã cãDumnezeu este împotriva consultãriimedicilor, atunci când suntem bol-navi. Nu, nicidecum. Ce am dorit eusã afle cititorii este cã Dumnezeu areºi azi autoritate deplinã asuprabolilor, oricât de felurite ºi grave arfi ele. Amin!

Mãrturisire

Credinþatransformã viaþa

Credinþatransformã viaþa


Caleidoscop

Întrebarepersonalã

Cât de sincer eºti cu tineînsuþi? Eºti la fel de

exigent cu tine cum eºtide exigent cu alþii?

ªtiaþi cã...... Biblia conþine 3268 de afirmaþii profetice care s-

au împlinit deja?... în statul american Florida un lider religios, care

susþine cã este Isus Hristos are în jur de 100.000 deucenici creduli care îl urmeazã?

... un sondaj de opinie realizat în Germania a arãtatcã numai 47% din intervievaþi mai cred în învierea luiHristos?

... din totalul populaþiei Israelului 81% sunt evrei,12% musulmani, 3,5% creºtini, iar restul sunt druizi ºiatei?

1. Caleb (Iosua 14.6-11)2. De 3 ori (2 Cor. 11.25)3. Smochinul (Gen. 3.7)4. ªtefan, diaconul (Fapte 6.15)5. Proorocul Ilie (1 Împ. 19.4)

1. Cine a fost acela care la bãtrâneþe era tânãr?2. De câte ori s-a sfãrâmat corabia cu apostolul Pavel?3. Care este primul pom fructifer menþionat în Biblie?4. Ce om din Biblie a avut faþa ca de înger?5. Care om dorea sã moarã, dar n-a vãzut moarteaniciodatã? Rãspunsuri

Cãutaþi în cartea Domnului

„Rugãciunea de mijlocire conþine multã revelaþie ºieste o carte care motiveazã. Dutch Sheets reuºeºtesã arunce o luminã fascinantã asupra acestuisubiect, adesea misterios. Cititorii vor dori sã se roagemai mult ºi vor vedea mai multe rezultate.”

Dr. Bill Bright, preºedintele Campus Crusade forChrist International

Comenzi la : ALFA OMEGA PUBLISHING,Tel./Fax: 0256/248912, www.librãria-crestina.ro,[email protected].

Conform lui A.W. Tozer, noi putem firecunoscuþi dupã urmãtoarele:- ceea ce dorim mai mult- la ce ne gândim mai multcum ne folosim banii- ce facem cu timpul nostru liberce companie preferãmpe cine ºi ce admirãm- care sunt motivele pentru care râdem

- La 20 de ani ne îngrijorãm de ce gândesc oameniidespre noi- la 40 de ani nu ne pasã ce gândesc oamenii despre noi- la 60 de ani descoperim cã oamenii nu s-au gânditdeloc la noi!

Unii dintre noi sunt ca ºi Cristofor Columb:- El nu ºtia unde merge;- El nu ºtia unde se aflã când a ajuns acolo;- El nu ºtia unde fusese când s-a întors acasã!

(MÃRGÃRITARE HOMILETICE, S.T.)

Dobândirea reputaþieiDobândirea reputaþiei

Analiza vieþiiAnaliza vieþii

Neºtiinþa umanãNeºtiinþa umanã

„S-au dat mai întâi pe ei înºiºi Domnului.”Apostolul Pavel, despre credincioºii

din Macedonia (2 Cor. 8.5)Este lucru mare ºi frumos sã vorbeºti despre Dumnezeu,

dar este un lucru ºi mai mare sã te dai lui Dumnezeu ºi sãte sfinþeºti pentru El. GRIGORE DE NAZIANZ

Sã ne dãm pe noi înºine lui Dumnezeu în întregime,ca sã-L primim pe El întreg. MAXIM MÃRTURISITORUL

Nimic nu mulþumeºte pe Dumnezeu ca o viaþã bunãºi curatã. IOAN GURÃ DE AUR

Toþi cu mine ºi eu cu toþi sã trãim în Hristos.AUGUSTIN

VIAÞA PREDATÃ DomnuluiVIAÞA PREDATÃ Domnului


Informaåii

Un grup de pastori din SUA ºi România aparticipat, pentru a doua oarã, la o slujbã religioasãspecialã în penitenciarul de maximã securitate dinCraiova. Aici sunt închiºi aproape 2000 dedeþinuþi. Peste ei Domnul a îngãduit o trezirespiritualã.

La primul botez noutestamental, care a avutloc în data de 16 septembrie 2006, 45 dintre ei l-aumãrturisit pe Domnul Isus ca Mântuitor al lor per-sonal ºi au promis cã Îi vor rãmâne credincioºipânã la moarte. Cei prezenþi au fost conduºi înînchinare ºi laudã de familia Husar Daniel ºiEmilia. Fratele Daniel, fost deþinut, are acum harulde a duce vestea bunã a mântuirii la deþinuþi, nunumai în Craiova, ci în toatã þara.

La botezul din 24 noiembrie 2006 (foto sus),cei 63 de candidaþi au fost botezaþi în apa dinbazinul portabil de pastorii: Florin Ianovici,Mãrcuþ Comariþa, Mihai Ilaº, Vasile Floarea, IoanBuia, ºi George Barbu. Cu 108 membri a fostînfiinþatã prima bisericã apostolicã din penitenciare- „Triumful Speranþei”. De aceastã lucrare seîngrijeºte biserica penticostalã BETEL din Bucu-reºti, pãstoritã de fratele Florin Ianovici. Pentrubotezul programat pe 24 februarie 2007 sunt 174de cereri.

„Aduceþi-vã aminte de cei ce sunt în lanþuri ,ca ºi cum aþi fi ºi voi legaþi cu ei; de cei chinuiþi,ca unii cari ºi voi sunteþi în trup” (Evrei 13:3).

JASON FLOAREA

Pentru mulþi dintre semenii noºtri, cãrarea unei vieþitrãite departe de Dumnezeu s-a oprit, pentru o vreme -mai scurtã sau mai lungã - în penitenciarele României.

Însã ºi aici, dragostea lui Dumnezeu i-a gãsit pe uniidintre ei, oameni care au înþeles cã fãrã Isus Hristos nuau nici un viitor, însã acceptându-L pe El ca Mântuitorau fost eliberaþi - spiritual - ºi au câºtigat, împreunã cudreptul de a fi copii ai lui Dumnezeu, viaþa veºnicã.

Câþiva dintre aceºtia au gãsit cu cale sã-ºi aºtearnãgândurile în scris ºi cu ajutorul unor oameni de bine autipãrit o revistã - MESAGERUL PREZENT - „scrisã dedeþinuþi ºi de acei ce le sunt prieteni”.

O puteti comanda scriind la: MESAGERULPREZENT, C.P. 40, 555200 Avrig, judeþul Sibiu.

Salvaþi în... închisoareSalvaþi în... închisoare


Informaåii

În prezent existã 6.913 limbi ºi dialecte în lume. Dupãcum aratã publicaþia Momentum Magazine, Biblia a fosttradusã pânã acum în întregime în 405 limbi, Noul Testa-ment în 1034 de limbi ºi cãrþi din Biblie în 883 de limbi.Totodatã, se lucreazã la traduceri ale Cuvântului în alte 1.500de limbi ºi dialecte. Rãmân încã descoperite în aceastã privinþãzone din Africa de Nord ºi Asia.

Traducerile Bibliei

Între 7 ºi 11 decembrie 2006 aavut loc cea de-a VI-a Convenþie aBisericilor Penticostale Române dinSpania. Secretarul acestei convenþii a fost MiticãRus, pastorul bisericii din Alcala de Henares.Lucrãrile s-au þinut în pitorescul complex turisticMarina d’Or (Oropesa), lângã Castellon. Motto-ulConvenþiei, ÎN AªTEPTAREA MIRELUI, a fostales din Matei 25:5-6. Sala a fost arhiplinã,aproximativ 400 de tineri fiind nevoiþi sã stea înpicioare. Serviciile divine au fost împodobite degrupul The Messengers, din Portland, grupul delaudã ºi închinare al bisericii Metanoia, dinBarcelona, pãstoritã de fr. Nicu Munteanu ºi corulbisericii din Castellon, pãstoritã de fr. Mihai Morar.

De altfel, tinerii, care formeazã marea majoritatea credincioºilor din Spania, au avut în douã seri larând servicii speciale (dupã orele 22) în sala Europa.Cântãrile vocal-instrumentale ºi bucuriile aucontinuat în grãdina de lângã Marea Mediteranã,unde,dupã miezul nopþii rãsunau versurile cântãrii„Doamne cât de mare eºti!” Au slujit din CuvântulDomnului: Pavel Riviº Tipei, preºedintele CultuluiCreºtin Penticostal din România, Ionicã Buia,Mircea Demean (responsabil al Departamentului deRelaþii cu Diaspora), Ovidiu Druhora, VladimirPustan ºi Larry Hess. I.J.B

A VI-a Convenþiea BisericilorPenticostale

Românedin Spania

A VI-a Convenþiea BisericilorPenticostale

Românedin Spania

Este mai târziu decât se crede...Doi bãieþi au demontat orologiul familiei pentru a-i descoperi

secretele. Dupã ce au examinat fiecare piesã componentã, l-auasamblat la loc. În timpul nopþii, tatãl lor a fost trezit de zgomotulorologiului care a bãtut de... 97 de ori fãrã sã se opreascã. „Marie”,strigã bãrbatul iritat cãtre soþia lui, „trezeºte-te! N-a fost niciodatãatât de târziu!”

Aceste cuvinte sunt la ordinea zilei în aceste vremuri tul-buri. Civilizaþia noastrã poate fi distrusã oricând! Putem murimâine! ªi chiar dacã aceste evenimente nu se vor întâmpla,noi suntem astãzi cu un an mai aproape de sfârºitul vieþiinoastre pe Pãmânt! Timpul fuge, ocazii de a face bine sepierd pentru totdeauna, unele familii îºi vor pierde chiarproprii copii dacã nu se trezesc! Cu adevãrat nu a fost niciodatãatât de târziu! Nu mai întârziaþi: momentul pentru a devenicreºtin este acum!

„Astãzi, dacã auziþi glasul Lui, nu vã împietriþi inimile…”(Evrei 3.15).

Este mai târziu decât se crede...

Traducerile Bibliei

Pentru tine...(autor necunoscut)

Când îþi vine sã plângi, adu-þiaminte de clipele în care zâmbeai;

Când simþi cã viaþa nu are niciun rost, gândeºte-te la cei care maiau doar o zi de trãit;

Când ai prefera mai bine sã mori,gândeºte-te cã alþii ar da orice sãtrãiascã...

Fericirea te face sã rãmâi plãcut,Încercãrile îþi dau tãrie,Necazurile te fac uman,Eºecurile te pãstreazã în

umilinþã,Succesul te înflãcãreazã,Însã numai Dumnezeu te ajutã sã

mergi mai departe!

Heart Strings(http://www.policontact.ro)

Pentru tine...


Poæta Redacåiei

DASCÃL VALER, Cluj. Am reþinut propunereaca sã publicãm articolele cu caractere de litere maimari, ceea ce presupun cã este o dorinþã a multoradintre cei înaintaþi în vârstã.CALTEA MIRCEA, Arad. Sperãm cã aþi primitîntre timp rãspunsul. Aºteptãm în primãvarã nouadv. adresã.CIOBANU ION-AMERICANU, Timiºoara. V-amînapoiat „Mesajul din scrisoare”, conform cu dorinþadv.AMZICÃ FLORIN, Colibaºi, jud. Argeº. Veþiprimi un abonament gratuit în anul 2007 la revista„Cuvântul Adevãrului”.HAPCA AUREL, Spital P.N.T. Dej, Parcului 18.Am citit ºi noi scrisoarea (adresatã, de fapt ITP) ºiaºteptãm sã aflãm o adresã mai exactã pentru acontinua trimiterea revistei.CIOCIAN SAMUEL IOAN, Mioveni, jud. Argeº.Am transmis scrisoarea celor ce vã pot vizita ºi ajuta.Veþi primi un abonament gratuit la revista „CuvântulAdevãrului”.

Cititorii ne scriuCititorii ne scriuCititorii ne scriuCititorii ne scriuCititorii ne scriuDest: Cuvântul AdevãruluiStr. Carol Davila 81, sector 5Bucureºti, Cod 050453

Mulþumim tuturor abonaþilor, colaboratorilorºi cititorilor din þarã ºi din strãinãtate care ne-autrimis felicitãri cu ocazia Sãrbãtorilor, ºi, mai ales,pentru urãrile de binecuvântãri ºi rugãciunile pentrusprijinirea lucrãrii noastre. REDACÞIA

Fraþi preaiubiþi,

Îndrãznesc iatã, sã vã scriu din nou, la un an decând v-am scris pentru prima datã. Acelei primescrisori, i-am alãturat ºi niºte versuri, poezia „Dulcerobie” fiind publicatã în numãrul din decembrie alrevistei „Cuvântul Adevãrului”. A fost ultima „marebucurie” pe care i-am fãcut-o mamei mele.

La mai puþin de trei luni de la aceastã ultimã„mare bucurie”, mama, în vârstã de 80 de ani aplecat Acasã, în prezenþa Celui ce este El Însuºibucuria noastrã.

Ar fi minunat dacã revista „noastrã” ar avea unsupliment literar sau mãcar o rubricã permanentãde „spiritualitate rimatã”, deoarece numãrul celorce îmbrãþiºeazã aceastã laturã a lucrãrii în slujbaDomnului este tot mai mare, iar efectul poeziilorasupra cititorilor ºi ascultãtorilor este de necontestat.

Mã bucur sã vã pot spune cât de importantã estemunca dumneavoastrã ºi cât de binefãcãtoarerezultate are. Fiþi binecuvântaþi de Domnul!

Cu dragoste sfântã,SIMION FELIX MARÞIAN

Ca urmare a unor discuþii preliminare avutecu mulþi dintre voi (direct sau prin e-mail) ºi înurma unor discuþii ºi întâlniri cu oameni de me-dia implicaþi în organizaþii creºtine sau laice (laforumul MEDIA ÎN SOCIETATE la care Asocia-þia Românã de Media Creºtinã a fost co-orga-nizatoare), vã scriu câteva gânduri:

- Este momentul sã activãm „AsociaþiaRomânã de Media Creºtinã”

- Am distribuit un mic pliant participanþilorla forumul MEDIA ÎN SOCIETATE, carecuprindea prevederi din statut ºi informaþii carese cer transmise în cazul în care se doreºteadeziunea la aceastã asociaþie

- Semnalãm existenþa paginii de Internetwww.mediacrestina.ro (domeniul este cumpãrat,pagina este în construcþie, o variantã provizorieeste pusã pe site)

Deocamdatã, membrii ai asociaþiei sunt doar

7 oameni de media (ca persoane fizice) implicateîn lucrãri de media creºtine. Urmeazã ca sã trecemla nivelul urmãtor, care ar presupune extindereamembrilor cu oameni de media creºtini implicaþiºi în lucrãri laice (persoane fizice) nu numai înmedia creºtinã ºi organizaþii creºtine de media, camembri ai asociaþiei (persoane juridice)

Provocarea mea ar fi, în primul rând, sã vãrugaþi pentru ceea ce vrea Domnul de la aceastãasociaþie în aceastã vreme ºi în vremurile care vin.

Aºtept idei, reacþii.Binecuvântãri,TUDOR PEÞAN, director Alfa ºi Omega TV,

Timiºoara, Tel: 0723.256.733.

Dragi fraþi din mass-media

Romu Mocan

Slujirea creætinã – întreindividualism æi comunitate

Romu MocanRomuMocan Slujirea creætinã – între ... · departe de morala creºtinã....

Documents

Transcript of Romu MocanRomuMocan Slujirea creætinã – între ... · departe de morala creºtinã....