ROLUL MICROBIOTEI NORMALE ÎN MENȚINEREA HOMEOSTAZIEI ...

of 16/16
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE CENTRUL UNIVERSITAR NORD DIN BAIA MARE FACULTATEA DE ŞTIINŢE DEPARTAMENTUL DE CHIMIE – BIOLOGIE Specializarea: BIOCHIMIE APLICATĂ ROLUL MICROBIOTEI NORMALE ÎN MENȚINEREA HOMEOSTAZIEI ORGANISMULUI GAZDĂ Conducător ştiinţific: Conferenţiar dr. Marian JELEA Absolvent: Lavinia Aurelia GHERASIM 2021
  • date post

    18-Dec-2021
  • Category

    Documents

  • view

    0
  • download

    0

Embed Size (px)

Transcript of ROLUL MICROBIOTEI NORMALE ÎN MENȚINEREA HOMEOSTAZIEI ...

PowerPoint PresentationFACULTATEA DE TIINE
2021
INTRODUCERE
Lucrarea de fa face referire la rolul microbiotei normale în meninerea homeostaziei organismului gazd i am ales
aceast tem pentru a putea înelege efectele microorganismelor asupra corpului uman.
În cadrul proiectului am ales s studiez microorganismele din tractul digestiv, astfel, am descoperit eventualele probleme
de sntate care pot fi generate de prezena microorganismelor patogene care apar în urma igienei precare, mediului
favorizant i alimentaiei necorespunztoare.
o entitate ecologic.
Microflora normal a organismului este o sum de microbiocenoze care se autoregleaz prin interrelaiile stabile, în
condiiile date de gzduire.
Microflora reprezint un complex microbian intestinal alctuit dintr-un grup de microorganism i mucoasa întregului tract
alimentar.
Bacteriile intestinale nu numai c pot genera analogii de estrogeni din streroizii biliari, dar, prin β- glucuronidazele i
sulfatazele pe care le produc, deconjug estogenii eliminai de ficat ca glucuronizi i suflai, determinând reabsorbia lor
în intestinal.
HOMEOSTAZIA
Homeostazia provine din grecescul „homeo = la fel” i „stasis = stabil” i a fost publicat de fizicianul american Walter
Cannon (1929) i este capacitatea organismului de a-i mentitine echilibrul mediului intern atunci când factorii de mediu
variaz;
Homeostazia se realizeaz la toate nivele de organizare (nivel celular; nivel tisular; nivel de organ);
Pentru a-i menine parametrii structurali i funcionali în limite normale, organismele vii, au nevoie de homeostazie;
Homeostazia presupune stabilirea de conexiuni între organism i mediu prin care factorii acestuia realizeaz anumite
modificri în organism pentru a se menine în via i a-i menine parametrii în limite normale.
Meninerea echilibrului hidric al organismului: în organism, apa se gsete în 3 compartimente importante, separate între
ele prin membrane semipermeabile;
Ficatul, rinichii i creierul (hipotalamusul, sistemul endocrine) ajut la meninerea hemoestaziei. Incapacitatea meninerii
homeostaziei poate conduce la deces sau la o boal, o condiie cunoscut drept dezechilibru homeostazic. De exemplu,
insuficiena cardiac poate aprea când mecanismele de feedback negativ sunt suprasolicitate i depaite, controlul fiind
preluat de mecanismele distructive de feedback pozitiv.
Feedback-ul pozitiv sau regenerativ apare într-un ciclu în care efectele unei mici tulburri aprute într-un sistem poate cuprinde o cretere a magnitudinii perturbrilor.
Feedback-ul negativ sau cel degenerativ apare când exist o problem între valoarea actual a unui parametru i cea de referin.
Exemple de mecanisme homeostazice în corpul uman:
Termoreglarea uman;
MICROFLORA NORMAL A ORGANISMULUI UMAN
Microflora normal a organismului este o sum de microbiocenoze care se autoregleaz prin interrelaiile stabile, în
condiiile date de gzduire.
protozoare întâlnite datorit caracterului lor ubicuitar la membrii din comunitatea respective.
Microflora indigen este ansamblul microorganismelor de colonizare a suprafeelor i cavitilor organismului constituind
o entitate ecologic.
Condiiile nutritive i fizico-chimice ale organismului uman se contureaz în microflora indigen în trei sectoare:
Primul sector include colonul i crevasele gingivale: i se caracterizeaz prin umiditate, pH i cantiti de materie
organic, care favorizeaz o dezvoltare microbian variat i luxuriant.
Al doilea sector include vaginul i cile aerodigestive superioare unde secreiile, resturile celulare, respectiv i
alimentare, ofer condiii pentru dezvoltarea unei microflore abundente.
Al treilea sector include tegumentul. Condiiile de gzduire (umiditate, pH secreia sebacee i sudoral) influeneaz
cantitatea microorganismelor de colonizare.
Factorul determinant al colonizrii îl constituie capacitatea microorganismelor de a adera la suprafaa celulelor epiteliale.
Aderena la un substrat celular are caracter de specificitate, în sensul c epiteliile cu diferite localizri anatomice au
capaciti de recunoatere i de legare a unor bacterii diferite.
MICROORGANISMELE PATOGENE
Microorganismele patogene au dou proprieti care le definesc:
Patogenitatea este o proprietate esenial a unui microorganism de a determina apariia unui proces infecios în
condiii naturale decelabil din punct de vedere clinic prin starea de boal la o gazd receptiv.
Virulena este capacitatea unei tulpini a unui microorganism patogen aflat într-o anumit faz de cretere, de a se
localiza (a coloniza), de a se multiplica i eventual de a invada celulele i esuturile gazdei i/sau de a produce toxine,
determinând o stare patologic la o gazd receptiv când este introdus în organismul acesteia în condiii bine
definite.
Infeciozitatea reprezint capacitatea unui microorganism de a depi mijloacele de aprare a organismului, de a se
implanta i de a coloniza esuturile sntoase, adic de a stabili o localizare i de a forma un focar primar de infecie.
Adezinele sunt proteine bacteriene care mediaz interaciunea celulei bacteriene cu o varietate de celule ale gazdei
(epitelii), ca o prim treapt de colonizare a gazdei. Invazinele sunt proteine bacteriene care permit celulei s intre în
celula eucariota. Agresinele sunt molecule, de exemplu toxine i proteaze, care produc leziuni ale gazdei ori favorizeaz
rspandirea infeciei. Impedinele sunt componente bacteriene care inhib aciunea mecanismelor de aprare, fr s
produc leziuni.
Sunt mai multe tipuri de relaii între microorganism, principale: neutre, beneficiale (comensalismul, protocooperarea,
sinergismul, sintrofia, mutualismul, simbioza) i de tip antagonist (competiia, amensalismul sau antibioza, predatorismul
i parazitismul).
CAVITATEA BUCAL
Microbiota cavitii bucale. Cavitatea bucal este un habitat complex; considerat mult timp un habitat unic pentru microorganisme este gazd pentru numeroase biotopuri: buzele, dinii, crevasele gingivale, limba i mucoasa jugal, palatul, saliva, protezele i aparatele ortodontice, fiecare biotop are caracteristici proprii i conine diferite specii microbiene ce interacioneaz sinergic sau antagonic.
Rolul microbiotei bucale în cariogenez a fost stabilit prin studii asupra animalelor axenice, care hrnite fiind cu o diet bogat în glucide, dar steril, nu fac carii dentare.
Gura nou-nscutului este steril. El poate achiziiona totui câteva microorganisme din canalul de natere. Dup natere microorganismele din mediul înconjurtor pot coloniza cavitatea bucal a nou-nscutului, sunt reprezentate de speciile pioner reprezentate de streptococi, neisserii, lactobacili.
Pentru a coloniza cavitatea bucal microorganismele trebuie s ptrund în gur, s fie reinute aici i s fie capabile s se multiplice în condiiile date. Ptrunderea microorganismelor în gur începe odat cu trecerea ftului prin canalul de natere.
Habitatele orale sunt: buzele, dinii, limba i mucoasa bucal, crevasele gingivale, palatul, saliva, protezele i aparatele ortodontice. Buzele fac trecerea de la tegument la mucoasa bucal. Predomin la acest nivel stafilococii i streptococii.
• Principalele microorganisme prezente în cavitatea bucal:
Genul Streptococcus;
Genul Staphylococcus;
Genul Actinomyces;
Genul Lactobacillus;
Genul Eubacterium;
Genul Neisseria;
Genul Veillonella;
Genul Capnocytophaga;
Genul Porphyromonas;
Genul Prevotella;
Genul Fusobacterium;
Genul Treponema;
Genul Candida;
Biofilmul dentar (plac dentar/bacterian – este un depozit moale i mat ce contrasteaz cu suprafaa strlucitoare a
smalului – format dintr-un strat organic i un complex bacterian.
Placa supragingivala - streptococii i cocii gram-negativi -colonizare iniial apoi primii bacili se dispun împreun cu
cocii în monostrat, bacteriile filamentoase apar dispuse perpendicular pe suprafaa dintelui cu numeroase microcolonii de
coci gram-pozitivi printre ele i se formeaz agregate bacteriene rezultate prin ataarea Streptococcus sanguis la
filamentele de Corynebacterium matruchotii.
Tartrul dentar– saliva - soluie saturat în fosfat de calciu determin calcifierea plcii pe suprafeele dentare din dreptul
canalelor secretorii ale glandelor salivare majore (faa lingual a incisivilor inferiori – canalele glandulare submaxilare i
sublinguale; faa vestibular a molarilor superiori - canalele glandelor parotide).
Gingivita (acut sau cronic – fig. 4.7) - iniiat de iritaia local, urmat de invazia microbian; placa subgingival este
totdeauna prezent. Ca i manifestri – gingivoragia de obicei nu exista durere.
Mecanismele prin care bacteriile cu habitat oral pot fi implicate în infecii sistemice secundare sunt urmtoarele:
bacteriemia postextracional poate duce în lipsa profilaxiei la pacienii cu risc la apariia endocarditei;
produi bacterieni cum ar fi enzime, exotoxine, endotoxine pot ajunse în sistemul cardiovascular la pacienii cu
parodontite;
antigene solubile ale bacteriilor orale pot ajunge în torentul circulator unde formeaz complexe imune circulante cu
apariia unor boli imunologice;
Microflora reprezint un complex microbian intestinal alctuit dintr-un grup de microorganism (bacterii, virusuri,
eucariote) care colonizeaz lumenul i mucoasa întregului tract alimentar, începând de la cavitatea bucal pân la canalul
anal, cu diferene în ceea ce privete abundena i diversitatea între zone i realizeaz o simbioz cu organismul uman
fiind responsabil de meninerea normal a funciilor imunologice, metabolice, motorii i de digestia i absoria
nutrienilor.
Microbiomul intestinal este alctuit din peste 1500 de specii, distribuite în mai mult de 50 de încrengturi diferite
principale; Firmicutes (cele mai abundente) i Bacteroides într-o proporie redus Proteobacteria, Actinobacteria,
Fusobacteria i Verrucomicrobia.
Distribuia microbiotei intestinale variaz în funcie de localizarea sa în tubul digestiv.
Exist dou nie majore unde comunitatea bacterian este localizat la nivel intestinal: în mucoas i în lumen.
Tractul gastrointestinal uman reprezint una dintre cele mai largi suprafee (250-400 mm2) între gazd, factorii de mediu
i antigenele corpului uman. Pe parcursul vieii, aproximativ 60 de tone de alimente circul de-a lungul tractului
gastrointestinal uman, împreun cu o cantitate mare de microorganisme din mediul extern, factori care constituie o
ameninare asupra integritii tractului digestiv.
Se crede c dezvoltarea microbiotei intestinale începe de la natere. Dup natere, tractul gastrointestinal este rapid
colonizat, factori precum bolile, tratamentul cu antibiotice, schimbri ale dietei cauzând schimbri haotice în microbiom.
Tipul naterii afecteaz compoziia microbiotei, naterea natural fiind caracterizat de o abunden a lactobacililor de-a
lungul primelor zile, în timp ce microbiota bebeluilor nscui prin cezarian este srac, colonizarea cu genul
Bacteroides având loc cu întârziere, facându-se în schimb colonizarea cu bacterii facultative anaerobe, cum ar fi cele din
specia Clostridium.
Cavitatea bucal;
Amigdalele palatine;
Ductul pancreatic;
Tractul biliar;
Intestinul subire;
Intestinul gros;
Unele dintre cele mai importante roluri ale acestor microorganisme sunt: promovarea meninerii integritii barierei mucosale, furnizarea cu nutrieni, cum ar fi vitaminele, din grupul B, vitaminele E i C i protecia împotriva agenilor patogeni.
Microbiota tractului gastrointestinal este de asemenea crucial pentru sinteza de novo a vitaminelor eseniale pe care gazda este incapabil s le produc. Lactobacteriile reprezint microorganisme-cheie în producerea vitaminei B12, care nu poate fi sintetizat de ctre mamifere, plante sau fungi.
Microbiota joac un rol în sinteza mai multor vitamine, cum ar vitamina K, riboflavina, biotina, acidul nicotinic, acidul pantotenic, piridoxina i tiamina.
Antibioticele au un impact profund asupra microbiotei i pot altera backgroundul nutriional al tractului gastrointestinal, cu dezvoltarea ulterioar a populaiilor patogenice, exemplu S. thyphimurium i C. difficile utilizeaz fucoza i acidul sialic eliberat de microbiota intestinal, iar creterea nivelului de acid sialic posttratament antibiotic favorizeaz dezvoltarea acestor microorganisme.
Bibliografie
1. Arbna, L. 1983. Lumea microbilor i organismul uman, Editura Sport-Tursim.
2. Atlas, R.M. 2004. Handbook of microbiological media, CRC Press, New York.
3. Bobes. I. 1977. Fitopatologie. Eitura Didactic i Pedagogic, Bucureti.
4. Buiuc, D., Negu, M.2017. Tratat de Microbiologie Clinic, Ediia a III-a Editura Medical, Bucureti.
5. Chifiriuc, C., Mihaescu, Gr., Lazr, V. 2015. Microbiologie i Virologie Medical, vol. II, Ed. Universitii din Bucureti.
6. Lin, L. and Zhang, J. 2017. Role of intestinal microbiota and metabolites on gut homeostasis and human diseases. BMC Immunol.
7. Zarnea, G. 1970. Microbiologie general, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti.
8. Zarnea G., Popescu O.V. 2011. Dicionar de microbiologie general i biologie molecular. Editura Academiei Române, Bucureti.
9. www.merckvetmanual.com
10. www.dr-schulte.ch
11. www.life.umd.edu-c
12. www.cdn.channel.aol.com
V mulumesc!